SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV

D" Ir intristarea ..1 rnlmtl la mdn$dierea lui Durn.raez,elr.

Tr.d.r""r" Jin limta rrr"a J" AJrian Te.nesescu-Vlas

Tiparita cu lirecuvaltarea Sfintitului Parnrte Galactiou, Epircopul AL*.,,d,ie; e;'Ll.o'"'u",lu;Prea

IEd;tura Cartea O*oJoxa Bucurepti

1.

Despr" Jragosba Je aProaP"le J..pt" t"Ltt J prieteniei

Pi

Redactor: Diana-Cristina Vlad Coperta: Mihaela Voicu Traducere dupi originalulin limba rusi: Sviatitel'Igrra-

tii B2009.@

ancianinov

S obranie

pisem, ed,. Pravilo

Veri Moskva,

Editura Sophi4 pentru prezenta editie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale IGNATIE BRIANCIANINOV sfAnt

a

RorrAniei

De la intdstarea inimii la rn6ngAierea lui Dumnezeu: scrisori cihe mireni / Sfantul Ignatie Briancianinov: trad. din limba rusi de Adrian Ttrnisescu-Vlas, - Bucuregti: Editura Sophia; Alexandlia: Cartea Otodoxd, 2012 ISBN 978-973-136-281-6; ISBN 978-606-529-185-0 I. Tinesescu-Vlat Adrian (trad.)28

necuvantate pereche! $i voi vi afla$ pe un term de ape largi, pe tdrmul unei meri ce din cAnd in cAnd este lini9ti6, este limPede ca oglinda, inse uneorL r5scotte de vifor, se acoPerd de valuri tulbu4 de spumi cerunte. Aga este via,ta noastri! in ea avem Parte cAnd de liniEte, cand de vifor, iar timpul trece, trece, cufundAndu-se nivalnic in hiul vegniciei. Fericit e acel coribier de Pe marea lumii care-gi indreaPti privirile des spre cer! El se ciliuzeqte dupd lumindtorii cereq$ nu se descuraieaz6 in furtuni gi in linigtea mdrii nu se increde, gtiind-o ingelitoare! Privirea cu care se vede cerul este credinta; prin ea zirim cerul duhormicesc: invi!5tura lui Hristos. Pe acest cer strelucesc Evanghelia ca soare, Vechiul Testament ca luni, scrierile Sfin$lor Pdrinfi ca stele' Vi scriu din inim5, ve scriu ceea ce i s-a insuflat acesteia si vi scrie. lnima mea nutregte fale de voi aceeagi dulce simplitate ca a voastrd fa-

f n fini insingurare, Pe malul Volgii mirefe I i-i u*it t"tc deseori de voi, minunati, bi-

adevirati" curatd. El mi pistreazi in amintirea voastri gi pe voi intr-a mea. El ne va da si inmul_ fm talantul prieteniei, pe care tot de la El l-am primit. Iati ce vi doresc: vd doresc ca la intrarea in vegnicie si ne invrednicim a ne infifiga Domnului in ceata slugilor bune gi credincioase, zi_ cAndu-I: ,,Tu ne-ai ddruit minunaful talant al prieteniei: i$ aducem prinos alt talant, p" l.adobAndit cu ajutorul acestuia: talantul"u." mult de pref al m6ntuirii."

de mine. Asemenea legituri sunt o adevdracomoard. Dragostea de aproapele este cea mai mare plicere, gi in aceste legituri ale mele prie_ tenegti md mAngAie cu deosebire faptul ci prici_ na lor este Dumnezeu. Dupi cuvAntul Scripturii, El este Cel ce lumineazi 9i sfinfeqte toate, El este izvorul a tot binele adevirat, a toati desfitarea

ti

fi

)D.spt. tJ.oit J "vangLelic, care ne porunceste si lisarn toate ca si rno;tenirn toate. Evanghelia il lips"gte pe orn Je tot ce acesta stipineqte in ckP neJrePt. l.rt'.li. Sa ,r.. ,r" li"i- J.'qi J.Prietenii sunt o Linecuvintare Jurnn"zeiasci

"tlJ

5 scriu din pustia insingurate unde, in sfArgit dupi drumuri indelungate, am aruns gi incep sX md tratez. Am incheiat cildtoria cu mare trudi; de doui ori s-a intors la mine boala mea din Sankt-Petersbur& adici mi s-au tiiat picioarele. Acum transpirl putemic ai simt o anumite uqurare. Despre Mdnistirea Babaevskii vi voi sPune cA imi place nesPus, in toate privinfele. Ce aer! Ce ape, ce ape cristaline de izvor! Ce crAnguri cu steiari cu stejari seculari! Ce poieni! Ce Volgd! Ce liniqte! Ce simplitatel Deschid cartea unui autor ascetic, o citesc ai vXd cd aici pot indeplini sfaturile ei cu fapt4 in timp ce in Petersburg le pot indeplini doar cu inchipuirea gi cu dorinfa. Pe scurt, penku pribegia mea pimAnteascd, in aceastd clipX, nu mi-ag dori un adipost mai bun.

cu desfitare in inimi imi amintesc de prietenii mei din Sankt-Petersburg; imi amintesc de eicu recunogtinfd, chemAnd asupra 1or binecuvAntarea dumnezeiascd. Prietenii mi i-a dat Dumnezeu: arn primit aceastd risplati de la dreapta Lui atotsfante pentru gAndul lepidirii de sine, ciruia i-am urmat din zilele tinereEii mele. Deja

experienla insigi md incredin{eazi de adevdrul evanghelic, ce poruncegte sA Peresim toate, ca si mogtenim toate. Evanghelia il lipsegte pe om de ceea ce el stipAneqte in chip nedrept. Din limanul liry din pustia indepirtatd repet acelagi lucru pe care il spuneam din pustia apropiatd: ,,Nu vi lisaf furati de curgerea zgomotoasS, furfunoasi, a lumii!" Fie urechile inirnilor voastre luAnd aminte glasul rugiciunii mele!.. Hristos si fie cu voi!

3. Binecuvlntare pentru cei nou-cnsitorifi. Dupi necazuri vin rnengfAieri, iar Jupi rningliieri vin necazuri, lucru care nasJe ln Drr-trezeu ;i rnoartea {"1; J" lurn". "r.Jirr1. Viafa pirnirrteasci este o caldtori" spre v"gnicie.

pitoregtile maluri ale Volgdi mirele gi splendide, vi felicit cu prilejul izbutitei sivArqiri a lucrului inceput in familia voastr5, lucru care pentru o inimi pirinteasci este atat de imbucuritor gi atAt de greu in acelagi timp. BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd adumbreasci nou-cisitorita pereche - binecuvAntare atAt de imbelgugati, incAt si o vedeli limpede, si vi mAngAiali 9i si dali pentru ea multumiti lui Dumnezeu. El le trimite necazuri celor pe care ii iubegte, iar in urma necazurilor trimite mAngAieri. Faptul ci mAngAierile iau locul necazurilot gi necazurile - locul mAngdierilor di nagtere credinlei in Dumnezeu qi mor$i fafi de lume. LuAndu-l pe om de mane, credinfa il agazi in fa!a lui Dumnezeu. Un astfel de om se inalld mai presus de lume: sub picioarele lui este intuneca-

in insingurarea mea, de pe

tul haos al indoielii, al necredintei, al rdtdcirilo4, al filosofirilor ingAmfate gi totodatd departg la fel cum sub picioarele celui ce s-a urcat pe vArful unui munte inalt se afli no4 stAnci, pripdstii, cascade care vuiesc Ai saltd din stAnci in stAnci. Viafa pimAnteascd e o celitorie ce nu se intrerupe nici micar o clipi. Mergem, mergem, 9i dinh-o dati se deschid por$le vegniciei, 9i ne pierdem in intinderea ei neinchipuiti, aga cum minunat grAiegte SfAntul Davi d: Strdin sunt eu pepdmdnt, sd nu ascunzi ile la mine poruncile Tale (Ps. 11$ L9). Chiar aga: legea lui Hristos este ca un fir pe care, urmAnduJ, iegim din labirintul intunecat al vietii pdmAntegti in vegnicia cea fericit5. Si fifi sinitogi qi si proptrgig!

4.Despre rehJarea ln necazuri ;i J""p.. f"pt J .t nici o virtute nn poate

st s. tttuiascE fet;

relJ"t.

f I

n rnijlocul nopEii ad6nci gi intunecate rdsuni trist 9i tiriginat shigitele caraulelor,

rupAnd sfinEita ei tdcerel. Caraula este m6ngAiat gi imbdrbitat de glasul tovardgului siu; sufletul sdu e inrAurit binefdcEtor de gAndul, de simfdmAnhrl cd cineva ii impdrtdgegte soarta. MAngAietor, imbucurtrtor e penku cregtin glasul fratelui siu in acest intuneric Ai aceasti umbri a morfii in care sivArgim pribegia noastri pimAnteasci mergAnd spre cer. Ce vi voi spune din indepdrtata mea straji? Ce gAnd m6ngdietor vor purta spre dumneavoastri sunetele mele? Veli auzi ceea ce gi mie imi aduce un deosebit folos, vefl auzi cuvintele MAntuitorului, cu care El imbie spre cunogtinla spre zidirea, spre intirirea tuturor pribegilor PimAntului: intru rdhilareaooastrd veti dobhndi sufletek ooastre (Lc. 21, 19).

Ah! Trebuie sd ne amintim aceasti povate a M6nhritorului, trebuie si ne Snem de ea firi inceEste vorba de paznicii care pe atunci patrulau strezile noapte4 strigand h intervale regulate (n. tr.).l

11

tare, aga flrm se tine orbul de ciliuz6, fiindcd necazurile ne dau unul altuia in primire ca din val in vaf ne vdnd unul altuia aqa cum un stipAn crud vinde un rob altui stapan, h fel de crud sau qi mai riu * iar cAnd sufletul gi trupul sunt deia subgate de suferinle cAnd devin slabe nimicnice ca pAnza de piianjen" ne ia in primire morm6ntul!.. Pentru a birui unele necazuri este nevoie de birbise pentru a ieqi din altele trebuie infelepciune, pentru a scipa din altele se cuvine si ai smerenie - dar in toate necazurile, orice alte virhr$ ai ave4 trebuie neaperat ribdare. Nici o virtute nu poate si se alcituiasci firi ribdare; ca si rimAnd virhrte, virtutea are nevoie de ribdare. Cine se clatini in virtute cine nu va ribda ir ea pAni la sfArgit, qi-o pierde. Domnul a zis despre cei ce cauti si fie pe placul Lui cd ei fac roadi intru ribdare (v. Lc. 8, 15), a poruncit si ne dobAndim sufletul intru ribdare (v. Lc. 21, 19), a vestit ci se va mAntui doar cel ce va ribda pAni la sfArgit (v. Mt'2413). Iati rdspunsul pe care il dau din insingurarea mea la chemarea dumneavoastrd! Fie ca el si pitrundd in cimara liuntrici a inimii voastre, sd rdsune in ea, si reverse in ea mAngAiere lini m6ngAierea pe care o dau cuvAntul ceresc ai nidejdea cereasci. Acesta este glasul celui ce strigi in pustie celui ce tace in pustie!.. $i iardqi md cufund in ticerea-mi, in depdrtarea-mi, in obscuritatea-mi intunecati, inspirati ca noaptea adAnci. Aga tace caraula dupd ce gi-a tdrdginat la soroc strigdtul melancolic! Hristos si fie cu voi!

5. Desprc accea

ci in irnpirifit lrri Drrrnt .z.rr tt.gi Jespr. reLJare

J,,". f;"li" creJinfei

crisoarea dumneavoastri mi-a plicutrnulq faptele dufirneavoastr5, pe care le-a insuflat dragostea de aproapele, mi-au plicut mulg sfatul dumneavoastri mi-a plicut mult qi-l indeplinesc. in fine, dumneavoastrd ingivd mi-a$ pldcut mulg in scrisoarea pe care mi-afi trimis-o sunteli atAt de impicat atAt de linigtit! Nu-mi place ca cei ce pribegesc pe acest pimint si fie nechibzuit de veseli: lucrul acesta nu li se potrivegte pribegilor, surghiuni$lor, pe care ii agteaptd moartea, judecata, vegnicia de doui feluri - fericiti sau amamic6. imi place ca ei sd fie linigti$: linigtea e un semn cA pribeagul are nidejdea cea binecuvAntati in inimi. Triiesc in insingurare gi mi tratez; efectul medicamentelor este salvator, dar totodati puternic, aga incAt zac Ia pat zile intregi. De la fereastra mea am o vedere minunati spre Volga, pe care o laud, dar la care mi uit rar, rar, in treacit. Dupi cum mi gtiu din copil5rie, simlurile mele trupeqti nu erau receptive, lumea materiald13

-

12

nu me inraurea decat slab prin ele. Nu am fostcurios, am fost rece fafi de toate, dar niciodatd n-am putut sd privesc cu nepisare un om! Sunt ficut si iubesc sufletele omenegti, si admir sufletele omenegti! De aceea qi ele - ca nigte ingeri minunafi - se infiSgeazi privirilor inimii mele atAt de incAntdtor, atAt de mAngAietor! Iati o priveliqte, iatd un tablou la care mi tot uit gi nu mi pot setura. $i ce ciudat! Fa!4 silueta trisiturile le uit indati, de suflet imi amintesc. Multe suflete, suflete minunate, sunt in tabloul meu, pe care l-a zugrivit dragostea, pe care aducerea-aminte credincioasd il pistreazi intreg gi in culori vii. insingurarea face gi mai limpezi, gi mai vii aceste culori. in tabloul meu vi aflali gi dumneavoastr5. Vi privesc deseori, 9i sufletul meu vi doregte tot binele. Ce insemnltate are daci suntem imbricaS in haine luxoase sau intr-un strai simplu? Si ne sivArgim pribegia pimAnteascd purtAnd fdclia credinfei drepte, credinfei vii. Aceastl ficlie ne va aduce in vegnica Impdr5$e a lui Dumnezew in fala intririi cdreia sunt lepddate deopotrivi qi zdrenfele, gi imbricdmintea luxoasi. Fa!d de luminoasa haini duhovniceasci, nici cea mai luxoasi imbrdciminte nu este altceva decAt o zdreanfi disprepit5. intru rdbdarea aoastrd veli dobindi sufletele ooastre (Lc. 21., 19), li s-a spus celor ce pribegesc pe acest pim6nt, deoarece calea noastrd e strAmti't-4

iar noi suntem slabi. PuterenluiDumnezer intru neputinld se desfuhrgegte (lI Col 12, 9), ne invafd iardqi, dAndu-ne mAngAiere, Scriptura. ii mulEumesc fratelui durnneavoastri pentru rAndurile pe care le-a addugat! Daci scrisoarea mea ar avea ochi, le-ag fi poruncit si-l priveasci !int5" vreme indelungatd gi cu atAta prietenie, incAt acest pitimitor necontenit, fdri si vrea, ar fi zAmbit. Hristos si fie cu dumneavoastri!9i

necijiti

6. Despre pd2irea Je intuneric 9i Jc picat. D,ospr" in{ricog;toarea JuJecati

unteti la Paris! Valurile mlrii vie$i ne-au despdrfit. Eu hildduiesc pe malul insingurat al Volgdi, dumneavoastrd afi fost aruncat in Paris, capitala modei, capitala lumii civilizate gi, s-ar putea spune/ capitala intunericului qi a picatului. in capitala intunericului Si a pdcatului sd vi pdzi$ de intunecare, si vi piziti de pdcat! Unde este mai mare primejdi4 acolo este nevoie de mai multi bigare de seami. Daci imprejuririle vd silesc sd vi aflali intr-un orag unde bAntuie ciuma sau alti boal5 molipsitoare, trebuie si vi striduili si vi terminali cAt mai repede treburile de acolo 9i si plecati cAt mai repede. Cu atAt mai mult trebuie sd procedali astfel intr-un orag care este capitala picatului. Cine gtie daci pdcatul cel preardu nu vi va face vreo rani? Cine gtie ce rani vi va face? El poate pricinui gi o rani de moarte, cu neputinld de vindecat. intoarceli-vi mai repede, incheindu-vi treaba de acolo! Aici vi agteapti o sarcini insemnatd. Sunteli dator si vi ocupa! cu atenfe de sufletul76

dumneavoastri. Nu{ irosif, fiindci lucrul acesta e cu putinte, gi cAt de mulli sunt cei ce il fac! Sd vi amintigi ci 9i dumneavoastri ave$ a iegi din aceasti viafd pe uqa mormAntului, a vi infitiga inaintea.Domnului spre judecati - spre o judecatl care este infricogltoare qi pentru sfin$i Lui, gi pentru cei ce gi-au petrecut intreaga viafi fdc6ndu-I placul. Acolo vor fi judecate nu doar pdcatele, ci 9i dreptifle oamenilor; acolo multe drepti{i ale lor vor fi osAndite de Dreptatea cea intru totul desivArgiti. Despre lucml aceasta a dat mirturie insugi MAntuitorul. De nu oa prisosi dreptatea ooastrd, a zis El, mai mult decht dreptatea cdrturarilor gi a fariseitor, nu veti intra in tmpdrdfia cerurilor (Mt. t 20). O daci Milostivul Domn mi-ar da sd md bucur de mAnfuirea dumneavoastri gi a mea in veacul acesta gi in cela ce va si fie!

sd se asemene bineficdtorului sunet al clopofului bisericesc! intotdeauna a rdsunat in sufletul

7.scape ganJJ la moarte qi vegnicie. Despre ispita Ji., ,rril:t" qi Jin inirnn 9i Jespre priwe gherea Juhovtticeasci

D.

ce

n.

u bine vd sivArgifi Pribegia Pimanteascd? in vremea acestei pribegii, omului i se intAmpld si se uite cu nesa! la lucrurile care se infiliqeazd privirilor, Si atunci i se pare ce mersul lui citre vegnicie s-a oPrit. Aceasta este o iluzie a ochilor sufletului. Mergem tot timpul 9i nu ne oprim nici micar o clipd. Pentru ca cel pribeag pe acest pdmAnt se nu se riticeascd in calea-i grea i se cAnti o cAntare duho'"rriceasci. Iati cuprinsul ei: voia lui Dumnezeq preasfintele Lui porunci. Chntate erau de mine indreptdrile Tale in locul pribegiei mele (Ps. 1L8, 54), a zis de Dumnezeu insuflatul David. Pe aici, cAnd cineva se ritdcegte in pidure, in satele vecine se trage clopotul la bisericS, 9i cel ritdcit iese din pidurea intunecoasi lu6ndu-se dupd sunetul clopotului. Or, un orag mare, cu locuitori mul$, are o anumitd aseminare cu un codru: in el, la fel ca in codru, poli si te rit5cegti... Fie ca glasul meu, ieqit din insingurarea mea

dumneavoastrd, intotdeauna a gisit in el adipost. $i acum si-l audd sufletul dumneavoastri, iar auzindu-l si se umple de mdngAiere adeviratd! Cred ci omul nu poate afla mAngAiere adevirati decAt in aducerea-aminte de Dumnezeu. Adusu-ni-am aminte ile Dumnezeu, zice SfAntul David, gi m-am aeselit (Ps.76, 3). CAt de sigur este faptul ci tof trebuie sd murim! Ce este viafa aceasta fa!5 de vegnicie? O clipi care nu inseamni nimic! Nici unul dintre oameni nu a rdmas nemuritor pe pim6nt, dar noi triim de parcd am fi firi moarte; gAndul la moarte gi vegnicie ne scapd, ne devine cu desivArgire striin. Aceasta este o mirturie limpede a fapfului ci neamul omenesc se afli ir starea de cddere; sufletele noastre sunt tinute in legiturile unui anumit intuneric, unor lanfuri nedezlegate ale amigirii de sine, prin care lumea gi timpul ne fin in robie gi in subjugare. Este nevoie de sfort,iri, de sforfdri neincetatg de luptl cu noi inging ca si scipim din prdpastia cea curnplitd gi infunecatd; este nevoie de ribdare pentru a indura cu mirime de suflet toate nevdzutele furtuni sufleteqti. Ispita din minte 9i din inimi este mai de temut decAt toate ispitele din afari. Nimeni nu este atdt de primejdios pentru noi ca noi inqine. Priaegheali gi ztd rugafi, a zis Domnul, ca sd nu intrali in ispitd (ML26, 41). Omul poa19

te priveghea asupra sa numai in lumina Noului Testament. Lumina in care se sdvArgegte privegherea duhovniceasce se revarsi gi din scrierile Sfinlilor Pirin$. Dumnezeiasca Scripturd gi Pirinfii ne amintesc fird incetare de Dumnezeu, de binefacerile Lui, de menirea noastrd, de viitorul cel vegnic fericit qi de cel vegnic nefericit, dau in vileag viclenia lumii, cursele ei, aratd mijloacele prin care putem scipa de aceste curse gi intra in

8. Cea mai inJta {ericirc Je pe pimant cste a-L cunoaste pe Dumnezeu. Despre unirea prin ruficiune gi lnnoirea JuLovniceas ci

limanul mAntuirii. Rnm6nef slujitor al lui Dumnezeu tr aceastd scurtd vreme a viefii pdmAntegti, 9i ve$ mogteni o vegnicie plini de bucurii gi de necurmati desfitare duhovniceascA!.. Nu vd descuraja$ din pricina poticnirilor: nepic;tuirea desivArgiti este un vis cu neputinfi de implinit! Poticnirile sunt firegti pentru tof oamenii, cirora, tocmai din pricina acestei incfneri a lor spre cdderi, li s-a poruncit intru rdbdarea ooastrd ad ueli dobdndi sufletele aoastre; cel ce ua rdbda phnd in sfhrgit, acela se zta mintui. BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd odihneasci asupra dumneavoastri!

nul trecut, in ziua de 14 octombrie, eram in casa dumneavoastri gi slujeam dumnezeiasca Liturghie impreuni cu fra$i mei in paraclis. Luali parte la slujbd, impreuni cu binecuvdntatele dumneavoastri fiice, cu binecuv6ntatele dumneavoastri urmage. ln rugdciune eram unif, cu to$i. Aceastd unire este mai presus de senzaliile pdmAntegti; in ea'e ceva ceresc; in ea e o pregustare a vieSi ce va si fie, ir care pe oameni ii va uni duhul. Aici, pe pdmAnt, ii unegte cel mai mult pdmAntul -,,pnmAnt'' numesc trupul gi sAngele nostru, cdci aga le-a numit Dumnezel* pdmint egti, i-a zis El omului cdzul gi inpdmhnt oei merge (Fac. 3, 19).

lei dumneavoastri de nume, de a vi ura toate bunete$le cu care Milostivul Domn il inzestreazd in timp gi in vegnicie pe omul pldcut Lui 9i iubit de El. Acum, din pustia mea indepdrta-

Dupi Liturghie am avut adevirata plicere, veniti din inimi" de a vd felicita cu prilejul zi-

cu gAnduf cu aminin fine, cu rAndurile acestea. tirea, cu inima Vi felicit cu prilejul zilei dumneavoastri de nume, vi felicit cu aceeagi plicere duhovniceasci, plin de aceleagi dorinfe sincere qi bune fali de dumneavoastrS. Domnul si vi binecuvAnteze! innoiascd-se ca ale r:ulturului tinerelile talel lar omul se innoiegte, intineregte de pe urma bunei credinfe. Dacd e si facem o comparalie intre via!a omeneasci gi vegnicie, toli suntem la fel de tineri qi toti suntem la fel de betrani. Mie imi apare in floarea gi frumuselea tinerefiI" cu adevdrat viu, numai cel binecredincios. Acesta rispAndegte mireasma duhovniceasci a nemuririi; se simte ci in el triiegte Dumnezeu, dAnd viafi sufletului. Asffef pentru toli sufletul se simte limpede in lucrurile trupului, pe care el il folosegte ca pe o unealti; se simte gi lipsa sufletului, pe care o vdd toli in nemigcarea qi in putoarea trupului fird via1d. Cu adeviratS, adAnci, duhovniceascd mAngiiere am fost martor al felului cum inima dumneavoastri a inviat pentru Dumnezeu; am fost martor al acestei preapldcute priveligti qi am dat mullumitd lui Dumnezeu. Nu este pe pdmAnt fericire mai presus decAt a-L cunoagte Pe Dumnezeu gi a te lipi de El din tot sufletul. Aceastd unire e de acum gi pAni in veac! Aceasti unire este condilia fericirii adevirate, fericirii vegnice, a cdrei pregustare incepe deja aici, pe pim6nt.

ti, vin la dumneavoastri

Oricum mi-ag aminti despre dumneavoastrtr, totdeauna imi vine in minte stihul Psalmistului: innoi-se-aor ca ale aulturului tinerelile tale (Ps.102, 5), 9i inima mea il trimite spre dumneavoastri pe aripile uririi calde! Dupi cum vedefi, scrisoarea mea nu este deloc ceremonioasi; tot ce am scris pomegte din inimi. Nu vd osteni$ si rispundefi la ea: am de la dumneavoastri o scrisoare pe care o citesc Ai recitesc mereu cu innoiti desfdtare duhovniceascd, dAndu-I mullumiti lui Dumnezeu. Aceasti scrisoare este sufletul dumneavoastr5; a plicut inaintea lui Dumnezeu ca el si fie deschis pentru mine spre folosul obqtesc: al meu gi al dumneavoastrd. Cel ce rostegte cuvdnful lui Dumnezeu gi cel ce asculti cuvAntul lui Dumnezeu se folosesc impreund, gi folosul il aduce Dumnezeu. Aici, pe pimAnt, in valea necazurilor gi a pl6ngerii, El ii unegte pe oameni intru unire de cuget cu atotsfAntul, atotputernicul Siu cuv6nt. Dupd incheierea pribegiei pim6ntegti, El ii siligluiegte pe cei ce au unire de cuget in casa cea vegnicd, unde nu amutegte niciodati priznuirea duhovniceasci. Fie ca El si ne ddruiascd aici unirea de cuget gi de suflet cea plicuti Lui, ca pe o chezigie, iar dincolo - in cet in vegnicie - si ne diruiasci fericirea cea negrdit{ ca implinire a chezigiei...! Ce gAnd mi-a venit acum! Nu il voi ascunde! Dar-ar Milostivul Domn si vi vid impreund cu tofi copiii 9i nepo$i dumneavoaskd intr-un23

locag vegnic,

plin de lumini gi bucurie, plin de slavoslovire a lui Dumnezeu, aSa cum v-am vd-

anul tecu! pe 14 octombrie, aduna$ in sfAnta Lui bisericd. A[i ficut in casd adipost pentru Dumnezeu: facefi gi in sufletul dumneavoastrd; El vi va intocmi casi, locag de mare cuviinli in sfAnta Sa cetate, in Ierusalimul ceresc: o va face, intrucAt a figlduit ci va rdspldti fiecdruia dupd faptele sale.

zut pe

tof

9.Despre Jurnnezeiasci. "L.rrr"t". Desprc pociinfa cuveniti rni".rrilo. Despre arnigfirea Je sin" gi J"spre lucrarea

ln

noi a lurnii Jrrhtr"ilo. qi a lurnii rnateriale

u ajutorul lui

Dumnezeu, rispund la scrisoarea dumneavoastr A. Zis-a Dornnul: Nimeni nu poate sd aind la Mine de nu-l oa trage Tatdl, Care M-a trimis (ln 6, M). Agadar, cu toate cd unealta chemirii este un om, insd chemarea este dumnezeiasci; Dumnezeu este Cel ce cheami. Sim{ind aceaste chemare, care vi s-a fdcut auziti dupi ce ati stribetut deja o cale indelungatd in pribegia pimAnteasci, si nu vd invArtoga$ inima - iar aceasta se invArtogeazd prin ingeliciunea pdcatului, precum a spus SfAntul Apostol Pavel. Luali seama, ftafilor, zice el sd nu fie cumva in oreunul din aoi o inimd aicleand a neqedinte| ca sd ad depdrteze de la Dumnezeul Cel aiu (Ew.3,L3,12). Nu v-ag sf5fui si intra! in cercetarea aminunfti gi de. subtirime a picatelor qi insugirilor dumneavoastrd picitoase. Adunatile pe toate in vasul cel unul al pociinlei gi aruncafi-le in

adAncul milostivirii lui Dumnezeu. Cercetarea de subSrime a picatelor proprii nu i se potriveqte omului care duce viali mireneasci: ea nu va face decAt s5-1 arunce in descurajare, nedumerire gi tulburare. Dumnezeu ne gtie pdcatele, 9i, daci vom alerga la El mereu pociindu-ne, va timidui treptat insigi picitogenia noastri, adicd deprinderile, insugirile picitoase ale inimii. Picatele sdvArgite prin cuvAnt, prin fapti, prin invoirea gAndurilor, trebuie spuse la spovedanie pirintelui duhovnicesc, insi de cercetarea in sublirime ainsugirilor plcitoase, repet, mireanul nu trebuie si se aPuce: aceasta este o capcani intinsd de cel ce ne vAneazd sufletele. Ea Poate fi recunoscutd dupi tulburarea gi descurajarea pe care le naEte in noi, chiar dacd pe din afari este imbrdcati cu chipul plicut al binelui. De acest vil negru este nevoie pentru monahi, ca si ascundi de ei razele harului care le lumineazi min$le 9i inimile; de acest vil negru este nevoie pentru monahii deja sporili, pe care vederea propriei pdcdtogenii nu Poate sd nu ii duci la deznddijduire, ci ii duce doar la smerenie. Aga purta oarecAnd un vdl pe fala sa strdlucitoare de Dumnezeu vizitorul Moisi. Trebuie si recunoagtem - qi aceasti recunoaptere va fi cu totul indreptifitd - cd noi tofi, oamenii, ne gisim mai mult sau mai pu$n in amigire de sine, suntem cu to$i inqelati, purtim cu tolii ingelarea in noi. Aceasta este o urmare a ciderii26

noastre, care s-a sivirqit prin primirea minciunii drept adevir; aga cidem intotdeauna 9i acum. De asta suntem atAt de schimbitori! Dimineafa sunt intr-un fiel" la prAnz alffel, dupd-amiaza gi mai altfef 9i aga mai departe. Lumea duhurilor lucreazd prin gAnduri gi prin simfimintele

-

inimii; lumea materiali lucreazi prin simlurile trupeqti. AmAndoui ne momesc si gustim din fructul oprit. Simlurilor trupegti - vizului, auzului, pipditului - acest fruct le pare minuna! gAndul - cuvAntul unei fiinfe nevizute - indeamnl mereu: ,,Gusti, cunoagte!" El momegte prin curiozitate, aldfi prin slava degarti. in sufletul nostru rdsund glasul amdgitorului, glasul pe care l-au auzit pentru prima dati protopirinSi nogtri in Rai; risuni glasul: aeli fi ca nigte dumnezei! Risuni gi smintegte; smintegte gi ucide. Tocmai de aceea li s-a dat oamenilor o virfute noui smerenia; le-a fost dati o noud lucrare liuntrici - pociinfa. At6t lucrarea, cAt qi virtutea sunt cuadevirat neobiqnuite! Ele sunt cu totul potri',rnice lucrurilor prin care am c5zut. Prin pociinti e omorAti pierzitoarea inrAurire a simfurilor trupegti, iar prin smerenie e nimiciti semeafa cugetare, slava degarti, trufia vielii: pe scurt, tot ce il scoate din min$ pe om. Ce este de ficut? - veli intreba. Nu trebuie si vi tulburaf de schimbirile care se intAmpli ca de ceva neobignui! nu trebuie sA vd apucati de cercetarea in subfrime a picatelor, ci si vi du-

ce$ viata in pociinli statomicd, socotindu-vd 'in toate privinlele 9i crezAnd cd Milospicdtos tivul Domn il va primi in bralele milostivirii Sale in sanul mantuirii, pe oricine igi recunoagte picdtogenia. Nu am in vedere aici picatele -moarte: pociinla pentru acestea este primide ti de Dumnezeu doar aturrci cAnd omul se lasi de ele. indeletnicirile de pe lAngd casi qi gospodirie sunt foarte folositoare: indepdrteazd staful degeaba gi-i uqureazi minfii rizboiul ei nevizut' CAird omul sti degeaba, rizboiul ajunge o luptd crAnceni, care este ingdduiti doar celui silit de imprejurdri sau adus de Dumnezeu la ea' Buna chibzuinli cere si nu iegim la o luptd mai presus de puterile noastre, ci, dimpotrivX, sd ne-o uEurirn pe cAt ne sti in puteri. Credeli in Atotputernicul Dumnezeu, nndniduili in H treif cu rabdut" qi cu statornicie, triiti in simplitate, in pociin!5 qi in smerenie, incredintati-vd voii lui br^^"r"t; cAnd se va intAmpla sd vi abateli de la calea dreapti intoarce!-vi din nou pe ea, 9i vi veli mantui.

10. Dcspre nestatornicia fericirii p irnintegti. Despre plrrtirea pc rnarea wiefi.i. Despre pregiitirea pentru vepnicie ;i Jespre menirea ornului

mea aminte e incd vie ultima oard cAnd ati venit in Pustia Sfantului Serghiel. V-am vdzut acolo intr-o vreme cAnd slava pdmAnteasci, atAt de nestatomici 9i de schimbStoare, vi zdmbea. Acum mi-a$ pirut mult mai mdre! mi-afi flcut o impresie adAnci. ResPect toate virtulile, tnsd nici una nu-mi stameqte atat respect ca indurarea cu mirime de suflet a nestatomiciei fericirii pXmAntegti. Pe cAmpul de lupti, omul ajunge deseori erou pentru ci fierbe in el sAngele; in risturnirile neagteptate ale viefii poli fi erou doar daci ai mdre$e in suflet. Pirisind arena gloriei militare, b5rbatul viteaz fiuregte plug din sabia sa de o!el, spaima vrli magilor patriei, qi orice cetilean adevirat - iar in urma acestuia istoria gi urmagii - privegte cu respect la plugul acela: el intri in numdrul gi in

T n aducerea

I

Este vorba de mlndstirea de lAngi Sankt-Petersburg unde SfAntul Ignatie a fost o vreme intii-stdtdtor (n. tr.).1

rAndul monumentelor mirefe. Dispre! 9i nemulpmire igi atrag distinc$ile care acoperi pieptul unui nemernic: Pe eL fiecare distinclie este un monument al inhigii, al josniciei, al lenei. Spune!i-mi, ce dacd Grigka Otrepiev a avut Pe caP coroana Monomahuluil? Ce renume are acesta? Renumele de om riu, neruginat, lipsit de conqtiin!d, care nu s-a dat in Hturi de la nici un fel de firidelegi, renume nedespir$t de blesteme' Si ne izbdveascd Dumnezeu pe toli de acest renume! $i cA$ uzurpatori nu sunt pe lumea asta..' Dupi ce mi-am luat rimas bun de la dumneavoastre, m-am imboLnivit 9i mai tare. Viz6nd ci nu mai am puteri nici si mX lupt cu boala, care se intelise peste mdsuri, nici si md lupt cu imprejuririle, am vrut si pdrdsesc Pentru totdeauna Petersburgul gi indatoririle agitate. Nu tuturor le este dat si fie frunze, flori, fructe in pomul statului; trebuie sd fie cineva care, ca o ridScind, si-i aduci acestuia viali 9i putere prin indelebriciri negtiute, line, de un folos vital, de o necesitate vitali. Socot ci una dintre aceste indeletriciri este intdrirea aproapelui in credinla Ei moralitatea cregtind. Aceastd indeletnicire pagnicd 9i modesti prin viul grai gi prin condei mi-a luat intotdeauna o parte insemnati a timpului, iar la cAtl

sunt de bolnav acum, mi l-ar lua pe tot. Nu s-a implinit precum am dorit, n-a iegit crrm am presupus; presupuneam ci o si fiu scos la pensie, pentru ci mul$ imi sprijineau cererea. Mi s-a dat insi un concediu temporar, pe care si-l petrec in Ministirea Babaevskii ca si mi odihnesc qi si md tratez. Acolo mi aflu acum. inchis in chilia mea fdrd a iegi niciieri, mi lupt cu boala care a pdtruns ad6nc in midularele mele gi di nagtere in ele unei epuiziri nervoase, care mi Sne in cea mai mare parte la pat. Viitorul meu e necunoscut... $i am renuntat sd rnd mai frimAnt pentru eM-am zis Atotputemicului Dumnezeu: ,,Fi ce vrei cu zidirea Ta. Cred in cuvAntul Tdu ci nici un fir de pir din capul meu nu va cidea fdrd incutremur pe valurile mirii viefii, firi si ai incredere in senin 9i fdri si te sperii de vifor. Nu te gAndi la ziua de mAine, nu te obosi cu nici un fel de presupuneri, cu nici un fel de inchipuiri, nu-S irosi cu ele timpul gi puterile. Ajunge zilei rdutatea ei (Mt. 6, 34), a zis Dumnezeul tiu. SI crezi!.. Si plutegti, sd gonegti pe valuri!.. Viafa pimAnteascd e am5gire. Nici nu i$ vei da seama c6nd a apirut inaintea ta limanul mormAntului. Acolo unde este credinld nu e nici intristare, nici temere; acolo este birbiSe 9i tdrie de nimic biruitd." Iati cugetirile celui istovit, cugetdri de pe patul bolii, cugetiri din pustie!31

cuviinfarea Ta!" ,,Suflete al meu! Plutegte

firi

Pentm congtiinJa rusa, Grigorie (Grigka) Otrepiev es-

te unul din prototiPurile uzurpatorului. Coroana atribuitd de tradilie lui Vladimir Monomah, rnarele cneaz al Kievului, era purtati de larii ruqi in ziua incoronirii (n. h.).

in anii tinereSi sale, omul se indeletnicegte cu dobAndirea cunoqtinlelor care ii trebuie pentru acliune-in a-gi l5rgi pe cdt este cu putinfi' sfera de Dinlumea i ate.lald, in care el joaci un rol activ' artetre acestea fac parte feluritele limbi striine'

cAt soarta nu v-a scos iardqi

in arena slujirii pa-

toale frumoase, gtiinlele matematice, istorice te qi filosofia. CAnd incepe si' se apropie insi de bitrAnege, cAnd se apropie vremea cAnd trebuie aceassd cadi coaja gi si rim6nd fructul pe care iat ta il acoperea (,,coaiir" numesc truPul, "lntc{' cAnd se pregitegte si intre pe tdrA- sufletut;, mul nemisurat al vegniciei, al duhului, obiect al cercetirii lui devine nu materia schimbdtoare' sortiti sfArgitului 9i distrugerii, ci duhul ddinuitoa nesfAriit. Ce conteazd ci suni aga sau altfel cuvAntul, de vreme ce toate sunetele vor pieri! Ce insemndtate are care este misur& de weme insemce aveirr a ne intAlni cu nemisuratul! Ce nitate are un gAnd meschin sau altul, de vremece mintea se Pregeteqte

triei, indeletnicili-vi in voie cu educarea duhului dumneavoastri in sensul limpezirii concepfiilor lui. Vi-l propun pe acel scriitor bisericesc care, prin neobiqnuita curdfe, limpezime, Putere a invifiturii cregtine il inalld pe cititor mai presus de tot ce e pimAntesc; acest I'ultur duho'"nicesc zboard mai sus de nori, 9i de acolo ii arati ucenicului sdu pnmAntul. Cred cd pentru un om de stat este un foarte mare cAgtig a privi pdmAntul de la o asemenea inilgime; nu mai zic ce cAgtig este acesta pentru cregtin, pentru omul ce are a mogteni vegnicia. Limpezimea in concepfile religioase gi morale este neobignuit de prefioasS; lipsa de limpezime este un mare neaiuns, care se risfrAnge asuPra tuturor acliunilor omului prinde temeinicie. Soarta v-a cercetat cu lo' viturile sale; ea a zis'. ,,Pe cine iubesc, il bat 9i il pedepsesc." Cdlifi-vi sub loviturile acestea, PreficAndu-vd in olel tare; deveni{i o comoari nepreluitd pentru cei care vi inconjoari 9i care vi vor inconjura de acum inainte. Cine gtie menirea omului? Ea este scrisd in cirSle pecetluite ale Proniei. Cincina$i piriseau sabia pentru plug apoi lisau plugul pentru sabie... VX sPune asta un om care gi-a petrecut in necazuri toatd viata, care e plin de rXni, 9i se bucurd de ele, 9i mulfumegte pentru ele lui Dumnezeu. Stindardul crucii se desfdgoard deasupra scrisorii mele: cuvAntul meu iese intotdeauna de sub acest stindard!

tr-o

lipsi

si

pdrdseascd mullimea

gAndurilor, sl treace la vederea 9i ticerea mai ir"r,r, d" gAnduri, cirora le di naqtere nemirgioirea tui-Oumnezeu in fiinlele mirginite de di omului un ie lAngn El! Studierea duhului ii veqniciei' Ori.uru.t"-. statomic, corespunzitor zontul lui se l5rgeqte, privirile lui bat dincolo de hotarele materiei gi ale timpului, de unde aduc tirie nepimAnteasci. Primiti sfatul meu sincer: indeletnicif-vi cu citirea in adAncime a tuturor lucririlor SfAntului Ioan Gurd de Aur' AtAta timp32

CuvAntul meu este qi vestire de pace, qi proclamafie de rdzboi; el cheamd la viteiie, la biruinfi, la cucerirea lumii oastea Israelului de taini: gAndurile gi simfimintele cregtinului. Gisesc de prisos si vd rog si mi pistrafi in amintire: ali dovedit ci am adipost qi in amintirea, qi in inima dumneavoastrd. Chem binecuvAntarea lui Dumnezeu asupra dumneavoastrd gi asupra intregii dumneavoastri case.

11.

Curn sd Jeos"Lim cu inirna s{antul alevar Je rninciuni. St"t." J" arnd6fire a inirnii. Critic" Urmdrii lui Hristos

fAntul adevdr e vestit in inimi de tihni, de linigte, de limpezime, de pace, de aplecarea spre pocdinfd, spre adAncirea in sine, spre nenddijduirea in sine, spre mAngAietoarea nidejde in Dumnezeu. Minciun4 chiar dac5-gi pune masca binelui, se cunoagte dupi tulburare4 intunecarea, nehotirArea, nestatomicia, imprigtierea, visarea cdrora le dd naqtere, sau nu face

decat s; amdgeasci inima, aducAndu-i lingugitor o mulfumire, o imbitare de sine, o plicere tulbure, lipsitd de limpezime - 9i aceasti pldcere a inimii amigite seamini cu linigtea preficuti, care acoperi oglinda unor bulboane ad6nci gi intunecate, unde siligluiesc mongtri. Printre alte ,,zehre" amigitoare gi stricitoare care insufle inimii aceasti cumpliti linigte, aceasti plicere nenorociti qi pierzltoare, se numir6 gi citirea cunoscutei cirticele Urmarea lui Hristos a lui Toma de Kempis, monah apusean, aflat in ingelare drdceasci. Desfitarea amigitoare se hrdneg35

te din pdrerea de sine, care se nagte din lucrarea sublire a slavei degarte, ce orbegte mintea gi inima; ei ii place si se pronunfe, ea igi ingiduie sd se abatd de la supunerea cu de-amAnunful fafi de Sf6nta Biserici, crezAndu-se mai degtept ca ea; la fel ca toate ingelirile gi cursele diavolului, la fel ca insugi diavolul gi ca odrasla acestui4 pdcatul, nu suferd buna mireasmi, ucigitoare pentru ele, pe care o rispAndesc pocdinla 9i roada acesteia - smerenia. MAntuitorul lumii a zis: Fericili cei sdraci cu duhul, fericili cei ce fldmkruesc acum, fericifi cei ce plfrng acum, gi: oai ttoud, celot cesunte[i sdtui acum! (Lc. 6,20-21',25r. Mintea omeneasci nu-i in stare sd deosebeascd binele de riu; rdul, travestindu-se, Poate cu ugurin!5, aproape intotdeauna, s-o amdgeasci. $i lucnrl acesta este foarte firesc: mintea omeneascd e tAniri, iar gAndurile rele care il luptd au peste gapte mii de ani de experienfi in lupti, in viclenie, in vAnarea sufletelor omenegti. A deosebi binele de riu este treaba inirnii. $i aici este nevoie insd de vremg este nevoie de implinirea indelungati a poruncilor evanghelice pentru ca inima si dobAndeasci gustul subfire de care este nevoie pentru a deosebi vinul adevdrat de vinul misluit. CAt privegte faptul cd este treaba inimii si deosebeasci binele de riu gi ci ea nu dobAndegte indati putinfa de a-gi indeplini aceasti treab[ di mirturie apostolul: hrana tare este pentru cei desdahrgili, care au prin obignuinld

sim[urile inodlate sd deosebeascd binele gi rdul (Evr. 5, 14). De aceea, pAni cAnd inima nu va dob6ndi deprinderea deosebirii binelui de riu, foarte de folos este sfatul unui aproape crescutin sAnul Bisericii Risiritului, singurei sfinte, singurei adevArate, care cauti gi care a aflat in supunerea fafd de ea libertatea cea fericiti. ,,Din ascultare, a zis SfAntul Ioan Scdrarul, se nagte smerenia adeviratd, iar din smerenie - adevirata dreapti soco. tinli sau infelegere duhovniceascd." Agadar, in afara neascultdrii neabdtute fali de Bisericd nu este nici smerenie adevirati, nici irlelegere duhovniceasci adevirati: acolo este tirAmul intins, impiriqia intunecati a minciunii gi a amigirii de sine cireia aceasta ii di naqtere. Binele se deosebegte de riu printr-o mullime de semne, pe care omul le recunoagte pe misura sporirii sale duhovnicegti. La inceputul scrisorii am numit semnele care sunt mai aproape de starea dumneavoastri sufleteascd, gi aceste semne vi sunt de ajuns! invifafi-vd, pugn cAte pufin, sd deosebifi, folosindu-vd de ele, binele de riul travestit. Hristos sd fie cu dumneavoastri!

12.Despre nevizuta lupti JuLovniceasci. Despre sporirea Juhovniceasca gi Jespre ispiti

13. Curn fueluie si fie cei ."

Jo"... si intre in

irnpirilia cerurilor

viteaz, lupti-te cu birbife cu dArzenie, cu indiritnicie. Nu-i lisa vrdjmagului, din lenevie, biruinfa. Dupd infrAngere nu te descuraja; apuce-te iar de sabie, 9i la luptn! Rdnile primite in lupti vindecd-le prin pociinfi. Iati regula nevizutei lupte duhovnicegti! CAnd Domnul vrea sd-i diruiasci cuiva sporire duhovniceasci, ingiduie si vind asupra lui lupti. Ispita sufleteascd il inmoaie pe om, il imblAnzeEte cum e imblAnzit calul gonit in manej la coardS. Celui ce biruie i se ingiduie se infte la cina harului: 9i intr5, 9i gust5, 9i se indulcegte la cina Domnului siu cum se indulcegte la ospdpl impdritesc ostagul care gi-a dovedit credinfa prin statomicie, prin birb5f,e, prin rdni, prin biruinfi. Hristos sd fie cu tine! El si te intireascd!

ii

e sA vi spun?.. Celor ce vor in impiriFu cerurilor MAntuitorul lumii le-a poruncit si fie precum copiii: simpli, fdrd de rdutate,ldrd duh de iscodire, credinciogi, iubitori si primeasci invifiturd, ciindu-se grabnic pentru gregeli. Urma$ acestui sfat al Domnului: la vremea potrivitd veli sim$ o fericitd innoire, intirire a sufletului dumneavoastri. Aceasta se va sivArqi treptat pe nebigate de seami... Omul se vede sdrimbat deodati, gi-L preaslSvegte pe Atotbunul gi Atotputemicul Dumnezeu. Si nu vi plAngeS de scurtimea scrisorii mele, si nu o mdsurali dupi num5rul rAndurilor. Cercetafi-vi inima: daci ea este mAngAiati indestulati, misura este deplind.

f1 \.-

38

39

Iati cum sunt simtimintele mele fafi de dumL4. Cel osandit Je con;tiinfa sa nu-;i poate osanJi .pro"p"l". Legea lrri Hristos cere risti6fnire. Despr. srnerenie gi J"spre increJinlarea in voia lrri Durnnezerrneavoastrd! Scrisoarea dumneavoastri m-a migcat fi aceasta este pricina pentru care vin la dumneavoastrd, in flnufuri striine, prin acest rispuns, gi poate ci am ajuns deja. SunteF nec5jit fiindcd sunte$ in lupt5, sunteti in luptd fiindci legea lui Hristos e duhor,niceascS" cere rdstignire. Vefi afla mAngAiere in aceea ci omenirea nu s-a putut apropia niciodati de ristignire firi lupti. Dovada este insugi Dumnezeu-Omul. El S-a rugat in gridina Ghetsimani ca si treacd de la El paharul, 9i sudoarea Lui cddea pe pimAnt ca piciturile de sAnge (v. Mt. 26, 39; Lc. 22, M). Dacd vedefi cd neputinla vd biruie, sd gtig ci Domnul este puternic si dea tdrie poporului Sdu, dupi cum spune Sf6ntul David (v. ps. 28, 1,1). Ai lui. Dumnezeu sunt gi primesc de la El tirie cei ce ii rd-an credinciogi cu voia atunci cAnd neputinta lor ii face si incalce aceasti credinciogie cu fapta. Aduceti-vd aminte ci Hristos a venit si ii cheme Ia pociinli nu pe drepfi, ci pe picitogi. Recunoagtefi ci facef, parte din rAndurile acestora, cideli cu smerenie la picioarele lui Hristos, incredinfAndu-vd voii Lui, incredinfAndu-vi voii Lui prezentul gi viitorul, iar El va revirsa pace gi liniqte in sufletul dumneavoastr5, lucru prin care va ardta ci este aproape, ci Pronia Lui vegheazi asupra dumneavoastri. Un oarecare SfAnt Pdrinte a zis: ,,Fericit omul care a cunoscut neputinfa sa, pentru ci dreptul care41.

e ce spunefi ca nu suntefi vrednic de bunivoinfa gi nici mecar de ingiduin!a mea? Eu nu sunt altceva decat un Pecitos netrebnic, ce are foarte mare nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, firi de care sunt negregit sortit iadului. Dumnezeul meu imi spltne: cu mdsutacu care mdsurnti oi se oa mdsura Ei cu judecata cu ca-

judecati aeli fi judeca[i (Ml.7,2). AvAnd nevoie de milostivirea Dumnezeului meu, avand nevoie de ea in deplind misurd, am pentru aproapele meu numai milostivire. Luind aminte la propria congtiinli atunci cAnd ea cAntdregte 9i preluiegte vrednicia mea, doresc ca ea si md puni mai prejos decAt tof cdlcitorii de lege. OsAndit fiind de congtiinfa mea, nu pot si-mi judec aproapele gi cu atAt mai pufin si osAndesc pe cineva. Bine este sd fii la picioarele aproapelui prin felul tiu de a gAndi: atunci devine accesibili Evanghelia luire

Hristos!40

nu a cunoscut nePutinta sa este Pe o cale foarte primejdioasi!" Altul spune: ,,Daci Hristos a venit nu pentru drepli, mi lepdd de dreptatea mea ca de un picat care mi desparte de Hristosgi gisesc drePtatea mea - dreptate cereasci' i^ide -qto*l de a mi apropia de Hristos 9i de a fi cu El - tr recunoaqterea p6citoEeniei mele"' Vi scriu toate acestea sPre mAngAiere, ca vizind ci vi aflali dator inaintea lui Hristos sd ajunge$ nu la deznidijduire gi la mfinire, ci la smerenie' care sd fi$ senini ca urmare a nidejdii in Hristos, nu rugineazd, cici El e Atotputernic'ce

15, D".p". o"J"r"a Julovniceasca. Suflete, izLive;te-te J. f;l"il. fi"."i care este aceasti lurne!

u pl5cere in inimi imi amintesc cum inluna noiembrie a anului care a trecut ati Pustia Sf6ntului Serghie. Acolq in bisevizitat rici, in rugiciunile Si canterile sfintei slujbg a$ intAmpinat ziua dumneavoashi de nume, I-a$ mullumit lui Dumnezeu pentru trecut L-afl rugat pentru viitor, i-a!i mullumit ingerului dum-

neavoastri pizitor pentru ocrotirea de pAnd acum, l-af rugat se vd pdzeasci in wemea viitoare a vie$i dumneavoastrd pimAnteSti, pann la sfArgitul acestei viefi, pAnd la intrarea in vegnica fericirg inaintea fe,tei lui Dumnezeu. Dupi dumnezeiasca Liturghie, ali poftit la chilia mea; acolo ne-am mdngAiat cu iubirea noastri frifeasci in Domnul, cu impreuni-vorbirea in Domnul. MAngAiere e si vezi pe pimAnt un om care se teme de Dumnezeu, care Ii aduce jerffd viala gi puterile pe care le-a primit de la El. Din nefericire, cei mai rnulli procedeazi altfel: aduc jertfd satanei darurile lui Dumnezeu.43

Mullumesc Milostivului nostru Domn, Care m-a adus si mi odihnesc in insingurare de agitalia capitalei! Deja nu imi mai sunt necunoscute simllmintele care il cerceteazi pe om in insingurare. Tocmai de aceea pustia ir:rsinguratd m-i momit atat de uor din zgomotoasa Pustie suflea SfAntului Serghie. insingurarea intdreqte tul, ii insufld o anumiti birbdlie un anumit dispre! falX de lume, Pe care nu le po$ simli atunci it atingere cu lumea' CAnd sufletul cal.at a "l vecd stricdciunea prin lepidarea de stricXciune' in de in lumina adevdratd tot ce e stricicios, 9i cump6na inimii, care nu se poate rnulfumi cu ni; mic altceva, se pogoard vederea duhorrniceasci' Aceasta il face pe vieluitorul chiliei linigtite lo-

miti inil$me neobignuiti, stAncoasS, se infdfigeazi privirilor un peisaj foarte pitoresc, cu totul incAntitor; unii c5ldto4 suindu-se la acea inillime infricogitoare, au fost atAt de uluiti de mirefia priveligtii, incAt de uimire nu s-au mai $nut pe picioare, au cizut de sug s-au zdrobit. La fel lucreazi gi vederea duhorrniceascd! Cel ciruia i se descoperd pe neaqteptate se arunci, de uimire, in aceasti prdpastie gi moare pentru lume! Cdldtorii sus-pomenifi nu au inviat: la poalele stAncilor elvefiene, cruci negre din lemn strljuiesc rdmigilele pimAntegti ale acelor fii ai Britaniei; eu ag spune cd cel pe care vederea duhovniceasci l-a omorAt fali de lume nu mai invie fafi de lume. Vai! N-ag avea dreptate sd spun aceasta, gi ca atare nu pot s-o spun! Vai! Omul invie gi pentru moarte! Solomon a inviat pentru moarte! Iuda a inviat pentru moarte! Pentru moarte au inviat mulS!.. Vai! CAt suntem de slabi, cAt de schimbitori!.. Privesc neputinla noastrd, o privesc cu lacrimi!.. Ochii mei cauti mAngAiere, gi dinh-o dati se intorc spre pustie, spre insingurare!.. Acolo, acolo e cel mai sigur! intr-acolg suflete al meu, gribegte! Fugi!.. Daci picioarele nu sunt indeajuns pentru a alerga repede, ia aripi! Gonegte!.. Zboardl.. Izbdvegte-te de fdlcile fiarei numite ,,lume"! Fii asemenea fericitei femei care a fugig care a zburat in pustie, femeii pe care a vdzut-o vdzitorul tainelor duhorrniceqti - Ioan. Picioarele sunt infelegerea sindtoasd in Dom-

'

cuitor, se poate spune, al Raiulur, il aduce in altd lume, in fata cdreia lumea de aici este foarte strAmtl nimicnicd. in tihna liniqtirii sufletul plutegte ca intr-o intindere necuprinsi, privegte ce: le trecute, cele de fa!i, pimAntuf cerul, timpul' vegnicia. Aga privegte pe vreme limpede vultu*i it t it elg** de neatins, in adAncul striveziude azur. Cu cAt este mai ir:rtins spa$ul pe care il ocupi peisajuf cu atat este mai mireafd priveligtea' bune sunt frumuse$le pe care omul le poate exprima, descrie prin cuvAnt, insi neasemuit mai inalte sunt cele mai Presus de cuvAnt, care aduc inima in starea de rdpire 9i fac mintea sd nu mai poate lucra. Se spune ci in Elve{ia, de pe o anu-

nul; aripile sunt credinfa: bate din ele, din aceste aripi putemice, trece peste codri, ape cAmpii 9i munli cel ciruia i le-a dat Hristos. De la El si cerem credin!5; pildi ne-au dat apostolii, care ziceau qi se rugau: Doamne, adaugd-ne noud credin'

r6.Despre insin5furar" si Jespr" ve;nicie, Ottr.tl nrr e rnenit pirnintului, ci ."rJ.ri. Cum treLuie sa fie locuitorii acestuia

ld! (Lc.17,5). Domnul si ne d5ruiasci a stribate in zbor marea viefii pe aripile credinlei gi a intra in limanul cel fericit, care este cerul.

ie nu-mi trebuie nimic. Ceea ce-mi trebuie - ceea ce-i trebuie sirmanului meu suflet - am cerut deja: am cerut si fiu scos Ia pensie ca si triiesc in retragere, in insingurare. $i o si vd dau un mic rispuns despre insingurare. Aceasta este o moarte lini gi pagnicd inainte de acea moarte care este destinul de neocolit al tuturor oamenilor gi care pentru pdcitogi, pentru robii lurnii, este cumplitd. in insingurare se gterg treptat din mintea omeneasci impresiile intipirite in ea de lucrurile lumii, 9i mintea igi pierde treptat impdrtigirea cu lumea. Ea o privegte ca din tirAmul de dincolo de mormAn! ca de pe lumea cealalti. Ca sd irlelegefi mai bine, gAndi$-vn h China, apoi uitafi-vi la dumneavoastrd" uita$-vd cum privesc mintea gi inima dumneavoastri aceastd !ari. Vef vedea in sufletul dumneavoastrd numai concepfi tulbu4 din auzite, concepfii striine de viald - ele capitd viafi atunci cAnd vezi lucrurile, cAnd ai de.a face cu

ele cand ai fali de toate o infelegere indeaproape. Veli vedea cd inima dumneavoastrd este faii de aceasti lari tot atAt de moarti ca fafd de o in poveqti' Aqa lard ce nu existi sau existd doar pare gi lumea pentru sihastru, Pentru locuitorul pustiei depirtate gi adAnci. Tofi cei ce triiesc in iume ii par a fi nu locuitori statornici, ci doar niqte cllitori. Chiar aga gi este! Triim - cildtorim' Unii merg, modest, pe jo9 al$i galopeazi pe cai, allii gonesc in c are repezi; sfArqitul e acelaqi pentru toti... Cel ce vieEuiegte in insingurare se uiti insi puSn, chiar gi cu asemenea ochi, la lume, la fel de pu$n cum se gAndeqte la China 9i se preocupi de ea locuitorul Sankt-Petersburgului. O preocupare mai mare, PreocuPare de cipdtAi, singuri Preocupare, este Pentru el lumea unde s-a mutat: aceasti lume e vegnicia' Por$le acesteia s-au deschis larg inaintea privirilor uluite ale sufletului, 9i privirile sufletului au aSntit cu ldcomie aceste irtinderi nemdrginite, se cufundi in ele, sorb priveligtea nou descoperitd, pAnd atunci necunoscutd, cu totul neqtiuti pAnd atunci, sunt pironite, nu se pot desprinde"' Vegnicia!.. intr-acolo s-au scurs toate vremurile dinaintea noastre; in acest hdu s-au ascuns toate milioanele de oameni care au trii! unul dupi altul, pe fala pimAntului; in fafa ei, sub privirile ei s-a niscut lumea, s-a inmulfit omenirea, s-au format seminfiile, popoarele, impiriliile; sub privirile ei, multe impirdlii c6ndva infloritoare48

s-au preficut deja in pustie, multe orage mari au ajuns una cu pdmAntuf au intrat in p5mAnt, au fost acoperite de eL sub privirile ei, ale pustiei nelocuite, codri nepitrungi, mlagtini nestribitute au ajuns silaguri infloritoare ale unei societiti omenegfi numeroase, cultivate, agitate... La toate acestea a privit gi privegte cu nepisare, cu rece severitate, vegnicia. Nimic n-o safuri gi nimic n-o va sdtura. Totul hebuie si piari in e4 totul ii este jertfi ea privegte toate cum privegte soarele fierbinte al primiverii Ia zdpad,a pHpAndd, firavi... Iar la vegnicie privegte, o soarbe din priviri, linigtindu-se in ticerea insingurdrii sale, sihastrul. lnvdfat de aceastd priveligte, el socoatg numegte tot ce este wemelnic, aqa cum il irva!d SfAnta ScripturS, ,,degertdciune"; el se incredinteazi ci omul nu este menit pimAntului, ci cerului - gi cerul ne-a descoperit, in Evanghelie, cum trebuie si fie viefuitorii sii. Aceasti lege a Dumnezeului Preainalt se strdduie ceas de ceas si o implineasci adeviratul Lui slujitor, cercetAnd dupi indreptarul ei daci nu cumva mintea qi inima lui s-au abitut de la calea dreapti, daci nu implinesc cumva vreo altd voie - voie intunecatd, voie riutdcioasi, voie stricatd... CAnd omul trdiegte astfel, cerul se pogoari pe pim6nt, iar odatd cu el se pogoari in aceasti vale a intunericului, a plAngerii gi necazurilor, m6ngAiere4 fericirea cereasc5.

17. Despre pociinfa alevitati ;i Jespre cea inckpuitd. Din ce este alcituiti pociinfa mireanului

m primit scrisoarea dumneavoastri,

9i

. pecetoasa mea inim5 a Primit vestire si rispundi la ea firi intArziere. ...Ce ,,pieptinatd" e scrisoarea dumneavoastri de acum, parce e cipigAna mojicului dupibaie, ce cuminfce! De scrisoarea dumneavoastri dinainte m-am speriat. Ce sofisticatd! Ce preten$oasd, ce pompoasd! Parci tot corpul de gardl ar fi iegit la paradd pe CAmpul lui Marte! Nici nu am indriznit si rispund. Cum citesc, md apuci groaz4 9i nu pot sd rdspund. Stepan m-a tot impins, cum impinge ,tdranul mArloaga si tragi de plug cAnd ard: ,,De ce nu-i rispundeli lui N.?" Pdi dacd nu-mi vine si rispund, nu-mi vine! $i mArloagele dupi cAt se vede, au inddritrricia lor. Despre ceea ce urmeazi n-aq fi vrut si vi scriu, dar de vreme ce am inceput o se scriu, ce si fac... Pocdinfa de care - descria$ in scrisoarea trecutd - v-a$ invrednicit si vd atinge$ nu a50

fost decAt o inchipuire a amdgirii de sine. V-a!i gAndit 9i v-a!i tot gdndif ali tot auzit de una gi de alt4 9i degteaptd suntefi, 9i smeriti nu suntef: ei, 9i vi s-a nizirit ceva in cipgor, s-a clddit in el un castel vrijit. Iar pricina intregului necaz eu sunt v-am citit ceva ce nu vd std in puteri, gi prin asta v-am z|pdcit. Dupd roada lor ?i aeti cunoagte (Mt.7, 1,6), a zis Domnul. Care a fost roada stlrii acesteia, pe care sufletul gi-a alcdtuit-o singur, cu care s-a lingugit singur? Singura roadi au fost ifosele degarte, ifose degarte in deplinul inleles al cuvAntului, care v-au scos din starea dumneavoastr5 obignuiti! I-a{i scris marelui staret gi acela, ca om trditor in cer, nu a priceput ci dumneavoastri ii scriefi despre bolovary drept care v-a rispuns despre Ivary v-a dat api la moard si rdmAneti in pociinta dumneavoastrd inchipuiti, presupunAnd ci in dumneavoastri lucreazi vederea pocdinlei la fel ca in el - acea vedere care este un har minunat al lui Dumnezeu, diruit cilugdrilor care au sporit deja in linigtire. Cregtinii care triiesc in lume nu trebuie sd se atingi de lucrdrile cilugiregti inalte, mai ales de cele isihaste. $i Domnul a poruncit si nu tumim vin nou in burdufuri vechi (v. Mt. 9, ln. Vinul nou sparge burdufurile vechi; gi el se varsd, gi burdufurile le stricd: lucririle cilugiregti, atunci cAnd se apucd de ele mirenii, gi ele se stricd, gi celor ce le lucreazi le aduc vdtlmare sufleteasci.51

Din zgomotosul gi luminatul Sankt-Petersburg a ajuns in locurile noastre indepirtate gitinigtite zvonul cum cd o oarecare damd foarte degteapti gi foarte ilustri i-a scris unui oarecare monah o scrisoare foarte elocvent5, scrisoare in care arita cum a vizut ea in sine un numdr necuprins de picate, iar monahul cu pricina - care, dupd cAt se vede, nu era academician - i-a rispuns: ,,Miicu!i! SX privegti atAt de subfire la picatele tale nu e de nasul tdu..." Acesta este, repet un zvon; d.acd s-a intdmplat cu adevdrat sau nu, nici a discuta nu indrdznesc, 9i de gtiut nu gtiu dacd in Petersburg capitala culturii gi educafiei, sunt ingiduite atare grosoldnii. Daci ag fi insd intrebat ce pirere am despre sfatul dat de monah damei din capitalS, aq rdspunde cu toatd sinceritatea provincialului: ,,Sfatul e grobiary dar bury gi dama cu pricina ar trebui si gi-l cresteze pe perete 9i si se lini str6ns de el." Pocdinfa care se potrivegte cregtinului evlavios care triiegte in lume este a te socoti in fiecare seari cu conqtiin(a ta. $i este preadestul! Daci cregtinul se va stridui si triiasci dupd poruncile lui Dumnezeu gi si se verifice zilnic pe sine insugr, pulin cAte pulin va dobAndi umilinfa duhului, care este inci departe de pocdinla-vedere. Dumneavoastrd v-a venit (scuzaf-md pentru expresiile firdnegti, dar sunt bune, nimeresc drept la !inti!) doar o prosteali, o prosteali trufagd! Aceasta imi este cunoscuti, fiindci eu in52

sumi mi gisesc in ea firi incetare, gi de aceea vd gi previn. Cdnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si vi avAntaS, ci mai bine sd refuzafi cu smerenie. Daci sunteli siliti s-o faceti, spune$ ceva, acolq ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului. Foarte sfAnti sunteti: imediat cu omul la ristignire! $i nici micar nu vi pricepefi siJ ristignili, ci doar il chinuifi in zadar. Vrefi si izbAndili totul prin rafiune gi prin puterile proprii, cAnd ar trebui s-o faceli prin credinli gi prin Dumnezeu.

18. Despr. viafa pirninteascd a cregtinului. Despre irrJrrrm"t.t Jrrhowniceasci. Despre citirea Sfinfilor P;ringi. Despre irnprigtiere

mai mult dupl propria lor mdsuri gi din cdrf. Ei bine tocmai sfatul de primul fel este deosebit de folositor gi de lucrdtor; el este foarte apropiat sufletului, 9i sufletul simte asta. SfAntul Isaac a zis: ,,Nimic nu este mai de folos pentru fiecare decAt sfatul lui" - pe cAnd sfatul striiry chiar daci pare a fi alcituit din cuvinte bune gi chibzuite, aduce sufletului numai chin 9i neorAnduialS. Sufletul simte ci sfatul este nepotrivif simte ci e striin de el. Sunt unii care grdind rdnesc ca cu sabra, spune Scriphna, iar limbile inlelep[ilor vindecd(Pilde 12, 18).

iniqtifi-vi! Viafa pimAnteasci a cregtinului este amestecati cu mangaieri gi cu ispite. ASa a randuit Purtarea de griji dumnezeiasci! MAngAierile ne sprijini in calea lui Dumnezeu, iar ispitele ne inlelepfesc.

Folosi$-vi mai mult de citirea Sfintilor Pirin$;aminteasci de virtutg si vi indrume in calea lui Dumnezeu! Felul acesta de vieluire este al vremurilor noastre: el ne-a fost poruncit, predanisit de citre Sfinfii Pirin$ ai ultimelor veacuri. PlAngAndu-se de marea puflndtate a indrumitorilor gi sfituitorilor de Dumnezeu luminafi, acegtia ii poruncesc rArrnitorului bunei credinte sd se cdl5uzeasci in viata sa dupd scrierile Pirintegti. Sfatul sJin{ilor este priceperea (Pilde 9, 10). Strdduiti-vi si nu vi fure imprdgtierea, iar daci se va intAmpla sd fiS furat de ea din neputinfa pe care o au in fire toF oamenii, nu vd descurajati. A nu fi biruit deloc este un lucru nefiresc pentru omul triitor pe pimAnt, nici micar pentru cel care triiegte in cea mai adAnci pustie gi insingurare. Nestatomicia gi alunecirile lucrea-

fie ca acegtia sd

vi

cilduzeascd,

si vI

Tovirdgia oamenilor binecredinciogi 9i discuSile cu acegtia aduc un folos vital. Pentru a da sfat, pentru a indruma nu este insd de ajuns si fii binecredincios; trebuie si ai experienfd duhovniceasci, 9i in primul r6nd ungere duhovniceasci. AEa invald despre aceasta Scriptura 9i Pirinfi. Sfetuitorul binecredincios, insi lipsit de experienli, mai degrabd poate si tulbure decAt sd aduci folos. Nu numai printre mireni, ci gi printre monahi este foarte greu de gisit un sfituitor in stare, ca sd zic aga, sd misoare $i cant5reascd sufletul care se sfituiegte cu el qi sd-i dea sfat potrivit misurii acestui suflet, potrivit ,,al"u!iei" lui. Acum, sfituitorii gi indrumdtorii dau sfat

zd neapdrat in fiecare om, chiar gi in sihastrul care se nevoiegte cu cea mai mare asprime - cu atAt mai mult e cu neputin{i si nu fie furat cel ce tri-

iegte in lume, in mijlocul tuturor smintelilor. Si nu dorif de la dumneavoastri ceea ce este cu neputin!5, sd nu pretinde$ sufletului dumneavoastri ceea ce el nu-i in stare si dea. Vindecati-vd alunecirile prin pocdinfd, iar ceea ce lipsegte din

19. Despre pre5fitirea pentru vesnicie, Despr. Sfatrta Scripturd pi tdlcuirea ei. D.spr" o.J.r.a Je sine

lucrarea dumneavoastri acoperif cu umilinta duhului. Dumnezeu si vi binecuv6nteze !

remea degrab zburitoare s-a apropiat deja de hotarul amiui 1847, in scurti vreme va trece acest hotar, gi anul pe care il incheiem de trdit aculn va intra in rAndul anilortrecuti, care nu se vor mai intoarce. Dintre nenumiratele lui intAmpldri, unele vor fi inscrise pe tablele istoriei spre pomenire indelungati omenirii, unele se pistreazi in amintire pentru o sutd de ani, cincizeci de ani, unele se pistreazl gi mai pu$ni vreme; cea mai mare parte se cufundd in adAncul uitdrii: in acesta se vor ineca, se vor ingropa vor pieri. [r goand a trecut arl:J'47; la fel de repede va trece gi '48; in goani vor trece mulfi ani, inghiflndu-se cu licomie unul pe altul, inlocuindu-se unul pe altul. $i noi trecem in zbor pe aripile timpului, fdri si bdgim de seami, intinderea vietii, ajungem in zbor, flrd si bigim de seamd, la insegi portile veqniciei!.. imbitrAnesc qi mi se pare cd vremea a devenit mai gribite! Ea zoreqte,57

zoregte!.. Opregte-te! Lasi-ne si ne uitim in noi ingine gi si cunoaqtem mai aminunlit voia lui Dumnezeu, sb ne pregdtim pentru vegnicie cum furse cuvine! insi neindurata nu ia aminte, nu-i wednicegte nici micar de o privire pe cei ce o

roagd! Ea zboardt.. Oamenilor! Dumnezeu v-a poinclt: priv egheali! Dull;rnezett v-a spus despre ttmp; zilele rele suntl inainte de a intra in arena anului '48, vb ttez cAt se poate de sincer, din toati inima, toate bunetesle cu putin!5, mai ales buniti$le cele duhovniceqti qi adevirate Pe care le aduce credinne-a povdtuit !a lui Hristos, pe care Dumnezeu si le cdutim. Agonisi$-le, agonisifi-le Prin toate mijloacele bunei credinfe! Iar la ternelia tuturor faptelor trebuie si stea adevdruL dupi cum la temelia zidirii trebuie sX stea piatra cea trainici din capul unghiului! SfAntul adevdr cel de Dumnezeu dirui! de Dumnezeu descoperit oamenilot este Pestrat in SfAnta Scripturi gi in scrierile SfinSlor Pirinli. Dacd nu este zidite pe temelia aceasta, clddirea virtu$lor este cu totul lipsiti de triinicie, buni de nimic. Sunt foarte bucuros cd vi place atAt de mult la Moscova, mai ales din pricina lucrurilor sfinte in care este bogat acest vechi oraq creqtinesc - dar gi intr-un asemenea loc minunat trebuie si luim aminte la inima noastri in lumina pe care o rdspAndesc Sfanta Scripturi 9i scrierile Sfinlilor Pirinli, iar nicidecum in propria noastri lumind'58

,

care e vitimati de cXdere, molipsitd de ingelarg sau in vreo alti lumind mincinoasi. Scrie$: ,,Nu puteli gti ce se petrece in sufletul meu. Mi se pare ci omul insugi, daci vrea si cerceteze sufleful siu gi si pitrundd cu sinceritate in migcirile lui, poate se se cunoasci pe sine insugi mai bine decAt oricine." in ce privegte primul lucru pe careJ spunefi, sunt de aceeagi plrere cu dumneavoastri: in pdcdtogenia mea gi in orbirea me4 ce vine din picdtogenie, nu mi vdd nici pe mine insumi, gi cu atAt mai mult nu ii vid pe al$i. Ca atare, mi

Nu md opresc a vi scrie cuvintele Cuviosului Dorotei, ce mi-au venit acum in minte: ,,Ur5gte

- 9i si pitrund in invifdtura Sfintei Scripturi, primind-o aga cum o explici Sfinjii Pnrin$, aga cum o primegte Biserica, nu in inlelesul pe care i-l dau dracii gi urmdtorii acestora. $i dracii tAlcuiesc Scriptur4 spre pierzarea qi inEelarea celor ce iau aminte la ei! Poate cd in lumina, in lumina adeviratS, pe care o rispAndesc Evanghelia gi SfAnta Biseric5, md voi vedea cAt de cAt pe mine insumi, imi voi vedea intunericul imi voi vedea orbirea! Duhul meu rdtdcegte 9i fdrddelegea mea md afundd, sufletul meu e cuprins de fricd (Is.21., a), spune SfAntul Proroc Isai4 care se vizuse pe sine insugi. Vederea de sine se arati prin slricia duhului, nu prin mulfumirea de sine qi nddijduirea in sine. Cea de-a doua jumitate a vorbelor dumneavoastri m-a speriat! in ea este ceva primejdios!

stridui si pitrund

vreimagul glasul indreptirii, pentru ci pururea voieqte pieizarea noastrd. Vezi de ce iubegte Pe ."i .L incredere in inlelegerea lor? Pentru ci ",.t sinaceqtia ajuti diavolului, ficAndu-qi bAntuieli guri. Eu altd cidere nu qtiu la cilughr din altce-/ ia firi numai din a crede inimii sale' Unii zic ci omul cade din cutare sau din cutare pricind - dar la cieu, preflrm am zis, alti cddere nu gtiu sd fie neva, firi numai din aceasta' Vizut-ai pe cineva cd a cirzttt? Si gtii ci a urrnat siegi' Nu este alt lucru mai greu decAt acesta, nici mai pietzhtor" ' citili pAni la capit? 9i aga mai"departe. Vreli si i.lit"g-na itt .i.tea Avei Dorotei, la capitolul "Dein spre aceea ci nu trebuie si se increadd cinevaingelegerea sa" ' 'Doirnul pdzeascd de toate cursele nevizute ale stipAniiorului lumii acesteia' 9i sd vi mAntuiasci, spre slava numelui Siul

20'Mangaiere pentru rnoartea unui tdnir. Viafa pirnAnteasci este o preglitire pentru cea vegnici. Soarta noastri in vegnicie se afli tn niinile noastre

si vi

mpdrtiqesc din inimi durerea ce v-a lovit! lnsugi Milostivul Dumnezeu si vi mAngAie! Sd vd mAngAie gAndul ci tAndrul nevinova! curat ca un inger, neapucAnd sd se intineze cu nici un fel de necuretii pdm6ntegti, a plecat, a zburatla limanul cel neprimejduit - la cer. Acolo, nimic Ai nimeni nu va unelti impotriva bundstirii lui! Vegnicia ce curge lin gi fericif care nu trece niciodatd" care nu se impufneazi, s-a prefdcut pentru mogtenitorii ei intr-o singurd zi. Acolo este bucurie neschimbatS, acolo este praznic ce nu amufegte, acolo este ospif gitit din veac Ai pe veci de citre impiratul impira$lor Dumnezeu. Intr-acolo gi-a luat zborul cu grabi tAndrul, chemat de Marele RAnduitor al ospSfului, Ziditorul oamenilor. Cine se poate impotrivi atotputemicei chemiri a Celui Atotputemic? indati ce fiptura va auzi porunca Ficdtorului siu, va grdbi intr-o clipi s-o implineasci, ascultAnd

J I

61

ca o sluge.

Si privim cu ochii credinlei la t6nirul drag ce merge pe intinderile vizduhului citre cer! Sd privim cu ochii credinlei la tAnirul curat' e ce s-a sdligluit in cer 9i de bucurie a uitat tot ce pdmdntesc! SiJ pehecem cu rugdciune fierbinte, gi cu lacrimi fierbinfi! Sd aducem sPre pomeru-' rea lui prinos de rugiciune Ei lacrimi! Pimantul este tdrAmul plAngerii; cerul este tdrAmul veseliei. Veselia cereasci creqte din seminlele semdnate pe pimAnt. Seminlele acestea sunt rugiciuneaqi lacrimile.

2l'inDespre viafa pirrnteasci. ce vittuli treluie sa ne newoirn cu precalere

rimi$ felicitarea mea caldd cu prilejulapropierii Anului Nou gi totodatd a zilei dumneavoastri de nume. Domnul si vI binecuvAnteze toat6 viat4 sd vesteasci inimii dumneavoastri voia Sa cea sfAnti, buni gi desivArgitd. Sporif, sporigi in faptele milostivirii! Viala de aici este, firi doar qi poate, ca un cAmp seminat cu tot felul de grAne qi de legume, sddit cu o mul$me de pomi 9i de arbugti de tot felul; oamenii sunt lucritorii; unul e in stare sd ingrijeasci vifa de vie alhrl - legumele, altul - si semene grAne, altul - si are pimAntuf altul - numai si smulgi mdricinii. Fiecare si se osteneasce in farina virtulilor de care este in stare, la care a fost chemat de Dumnezeu, Care arati chemarea Sa fapturii inlelegitoare prin acele puteri sufletegti" prin acele mijloace pe care le-a ddruit acestei fipturi. Minunati este farina, ogorul milostivirii materiale; lucritorul lui se nevoiegte gi se indulceqte in acelagi timp. CeI ce miluiegte pe sdrac, ne invafi Scriptura dAndu-ne m6ngAiere, dd imprumut lui

Primifi lacrimile mele ca pdrtaqe ale lacrimilor dumneavoastri gi impirtigiS-vi de mAngAierea duhorrniceasci pe care v-o trimit in aceste rAnduri. Cu tolii suntem cdlitori Pe Pemant Pentru scurti vreme' Cu tofi avem a pleca de aici, 9i nu din se Etie ceasul in care Dumnezeu ne va chema hanul nostru. Sd ne folosim viala pimAnteasci spre a ne pregiti pentru veqnicie; se ne Pregetim vegnicia cea fericiti! Destinul nostru veqnic se afld in mAinile noastre, fiindci Dumnezeu va rdspl5ti fiec5ruia dupd faptele lui' flgi incredintat de dragostea gi devotamentul pe care le-a$ sddit in inima nevrednicului dumneavoastri rugitor citre Dumnezeu'

Dumnezeu, gi dupd darea lui se oa rdspldti lui (Pilde 19,17). Si sporili in larina dumneavoastrd: si seminaf milostenie, si secerati mAngAiere, si vi curifa(i de neghine grAul, si pregitili jertfi curati, aga incAt impiratul impira$lor, privind la ea cu ochiul Sdu cercetdtor Si atotvizdtot s-o recunoascd vrednici pe de-a-ntregul de hambafuI cetesc. Bate argintul neldmurit, ne invali cel de Dumnezeu infelepft, gi se on curdli tot curat: ucide pe cei necreilinciogi inaintea irnpdratului, gi se aa inilrepta tntru dreptate tronul lui (Pilde 25, L5) . Tronul lmpdratului Dumnezeu este sufletul omenesc, iar necredinciogii pe care ni se poruncegte aici si ii omordm sunt gAndurile gi simfdmintele slavei degarte, dorinfei de a plicea oamenilor, care se strdduie, ca nigte vrijmagi gi furi, si-i

22.Despre cuvenita pregfitire pentru vesnicie. Despre corecta citire a Sfintilor P;ring. Despre n.""2uri: {eri ispite este cu neputinfi

si ne apropiem J. D,r-t.z"rr

vi diruiasci a petrece anul care vine gi ceilalF

D rimiti caldele mele felicitiri cu prilejul I sirbitorilor 9i Anului Nou. Domnul sd

ripeascd omului plata cereasci prin amdgire4 prin ndlucirea plifii pnmAntegti. Acegti vrijmagi nevdzu,ti, aceEti uneltitori impotriva mantuirii noastre, sunt dati in vileag inaintea fetei Impiratului de citre legea descoperiti noui de Dumnezeu de cdtre Evanghelie, gi adevirata slugi a impAratului poate si-i omoare pe necredinciogi, fiind luminat 9i imbirbitat de fafa cea luminoasd a Cerescului Impdrat...

ani ai viefii dumneavoastri plicAnd inaintea lui Dumnezeu, cugetAnd la vegnicig fipfuind pentru vegnicie. Umbrele pimAntegti trec deja! Este timpul sd incetim a mai alerga dupi ele aga cum aleargd bdiefelul dupi fluturele cu aripi aurii, gonind pe pajigtea smdlluiti cu flori! Este timpul si ne gAndim, si ne gAndim temeinic la ceea ce este esenfial, vegnic! $i se indelehricegte cum se cuvine cu vegnicia cel ce exerseazi statornic in citirea Noului Testament gi a scrierilor Sfinfilor Pdrinti, care ne invafi si in,telegem corect Evanghelia lui Hristog cel ce, cunoscAnd in felul acesta voia lui Dumnezeu cea bunb gi desdvArgiti, igi indreapti potrivit ei felul de a gAndi, miqcdrile sufletegti, iar pdcdtogenia gi alunecdrile gi le vindeci prin pocdin!5. Cregtinul care triieqte in lu-

me nu trebuie sd-i citeasci pe Sfinlii Pirinli care au scris pentru monahi. Ce folos si citegti despre virtufile pe care nu le poli implini in practici? Nu poate fi nici un folos, insi poate fi vdtdmare, care sti in aceea cI in om se va stami inchipui rea unei stiri duhovnicegti care nu i se potriveqte

deloc. Aceasti inchipuire uneori va desflta lingugitor cu nilucirea unor virtufi inalte, alteori va aduce asupra sufletului trAndivire 9i deznddei de cAnd vedem ci nu putem implini virtulile cu pricina; intotdeauna gi in chip statomic ne abate de la faptele cele bune ce ni se potrivesc nemijlocit gi astfel face viafa noastre degartd, neroditoare. Cregtinul a cirui soarti este si-gi peheaci gi sd-gi incheie viafa in lume trebuie si-i citeascd pe Sfin$i Pirinfi care au scris pentru toS cregtinii. Asemenea scriitori sunt SfAntul Ioan Guri de Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk, Nichifor al Ashahanului, Gheorghe ZdvorAni. Ce areni bogatd pentru citit! Ce bogati p5gune duho','niceascS, pe care se pot hrini pAni la sa! gi ingrdgare cuvAntitoarele oi ale lui Hristos! Mi bucur, gi md bucur impreund cu dumneavoastri, vdzAnd din ultima dumneavoastrd scrisoare cd sinitatea fiului dumneavoastrd merge spre bine. Pe cine iubegte, pe cine primegtg Domnul il bate qi-l pedepseqtg iar dupi aceea il izbevegte din necaz. Firi ispitd nu ne Putem apropia de Dumnezeu. Virtutea nepusd la incercare, au zis SfinEi Pdrin$, nu este virtute! DacA vede$

mite de Dumnezeu. in ei, Dumnezeu vede necurSli4 pe care o urigte! El privegte cu ingiduinfi necurdfia omeneascd, tdmiduind-o prin tot felul de mijloace, dar de la cel in care vede necurifia driceasci igi intoarce fafa. Iubindu-vi pe dumneavoastri gi pe fiul dumneavoastre, apropiindu-vi de El, a ingiduit si vi vini necaz. De aceasta vi veli incredinfa din faptul ci dupi ce necazul a trecut ,,calea lui Dumnezeu a devenit mai limpede, mai apropiati,, atAt pentru el, cAt gi pentru dumneavoastrl. Asta vdd gi din mine insumi: inainte vi vorbeam mult mai superficial, lucruri mult mai ugoarq pe cAnd acum ceva mi silegte si vi vorbesc mai adAnc, sd vd propun hrani duhot'niceascd mai tare, care sd vi dea mai multe puteri gi mai multd vioiciune. Iar dumneavoastrl,, vdzAnd cAt de mult vd miluieqte Dumnezeu, strdduifi-vi sd primifi 9i sd pdstraf aceasti mild cum se cuvine.

pe cineva ci ii merge faima de virfuos intre orto_ docgi, dar triiegte firi ispite qi sporegte lumegte, si qtigi ci virtutea lui, ortodoxia lui nu sunt pri-

23' Crrm tr"bui. votLit J".p*. "t"Jittl;curn treLuie Jate s{aturile

;i

si ajungefi cu clevetirea. Scriefi: ,,Sunt foarte bucuroasi ci mi-aS poruncit si nu vorbesc cu nimeni despre rehgie" , gi aga mai departe. Nu este adevirat! Iati ce v-am scris, cuvAnt cu cuvAnt: ,,CAnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui siavdntati, ci mai bine sd refuzaS cu smerenie. Dacd sunteti silite s-o facefl spunef ceva, acolo, ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului", gi aga mai departe. lntre a vorbi despre religie qi a da sfaturi este o mare deosebire, infelegefi! Nici micar si dali sfaturi nu v-am interzig ci doar v-am zis sd facefi asta cu frici de Dumnezeu, cu foarte multl griji gi misuri. DacS-l impovirezi prea puSn pe aproapele, nu e nici o nenorocire; daci-l impovdrezi prea tare, poate cu ugurinfd si sufere o vitimare care si nu se mai vindece, si devini bun de nimic pentru toati viafa. Vd spun asta cu lacrimi din inimi, ca om care a vizut gi a trecut prin multe experienle amare! Fereascd-md Dumnezeu si vi sfituiesc, in wemea sdrdcicioasd de acum, si ascundefi de aproapele acea pu!in5, dar mai presus de comorile intregii lumi, cunoaEtere de Dumnezeu pe care af primit-o nu firi nevoinfd gi suferintS, dintr-o deosebiti mild dumnezeiascd! Acum sunt multe cunogtinle de tot felul, singuri cunoagterea adevdrului a plecat de la oameni. Foarte buni este vorba ruseasci: ,,Daci nu-i destuld sare, mai adaugi in mAncare; dacd ai sirat prea tare, capeli befe la spinare." Agadar, nu te mAnia, suflefelule, cd in scrisoarea

vi

d felicit pe dumneavoastri 9i

toati fami-

lia dumneavoastri iubitoare de Dumnezeu cu prilejul sdrbdtorilor gi Anului Nou, vi doresc adevdratele bunitdli, a cdror cdutare Domnul a insuflat-o inimilor voastre. Fericili cei pe care i-ai ales gi i-ai primit, Doamne! Slavi lui Dumn ezeu, Care a diruit sfArqit bun bitrAnei dumneavoastri! Fie ca El si ne diruiasci tuturor iegire buni din aceasti via!6 plini de necazuri, sd ne primeasci in luminatele gi veselele locaguri vegnice, care au fost gitite pentru robii Lui cei adevira$! Iar pAni atunci trebuie si ribdim feluritele necazuri cele din felurite pricini gi in primul rAnd din pricina picatului care triieqte in noi, din Pricina vetimerii prin cidere, care trdieqte in noi. Fald de necazurile acestea din urmd, celelalte necazuri sunt de pu$ni insemnitate. in scrisoarea dumneavoastrd mX clevetili' Grozavi sunte$ voi, Petersburghezii! PAnd qi la ,,viefuitorul din pustia fdri nume" vi strdduili68

mea dinainte sPineruga ta a Primit cAteva lovituri de la toiagul-cuvAnt. Asta a fost pentru slritura cea peste misurd! Pe to!i, uite-ag4 vd sirut vi imbr5ligea vd strAng la inima mea. Hristod' si fie cu voi! BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd fie asupra voastre!

24. D.spr. S{at t" Treime. D.spre cuno;tinfele in capJ citora nu sta AJevarJ, N.crzrtil. sunt partea vrernurilor noastre. T..boi" sa rnJgrrnirn lui Durnnezeu ln Loale

n cantdrile sale harice, de Dumnezeu insuflate, Sfanta Biserici il numegte pe Duhul SfAnt,,MAngAi etor",,,MdngAietor" il numegte gi pe Fiul lui Dumnezeu; MAngAietor este gi Tatdl, Care in chip de nepitruns cu mintea il nagte pe Fiul 9i in chip de nepitruns cu mintea I1 purcede pe Duhul SfAnt. MAngiietor este Duhul, MAngAietor este Fiul, MAngAietor este Tatdl. Daci razele sunt lumini gi foc, gi soarele din care vin ele este lumini 9i foc. Treime SfAntS, Dumnezeule, slav5 !ie! Slavd !ie, Dumnezeule, Care ne-ai d5ruit fiinfare, Care ne-ai ddruit mAntuire, Care ne-ai diruit noud, celor din intunericul gi din umbra morfii, cunoagterea adevirului gi mAngAierea ce vine din suflarea asupra noastrd a Duhului Tiu SfAnt, Care impreuni-lucreazi cu SfAntul Tdu Adevir, Care este CuvAntul Tiu! Cei ce au cunoscut gi au primit SfAntul Adevir au intrat sub inraurirea,

I

ciliuzirea SfAntului Duh, sunt Partea Domnului. in capul tuturor cunogtinlelor gi impresiilor care nu au drept cap Adevirul se afli satana. $i urmeazi satanei ingerii lui; acegtia sqnt partea lui; sorpl lor este impreuni cu el. ldrAnd sd mdnince in toate zilele vielii lor gi pe pAntecele lor sd se tArasci (v. Fac.3, 14): aceasti hotirAre s-a pogorAt asupra lor de la Judecdtorul tuturor - Dumnezeu. Partea lor este inlelegerea trupeascd; imbricdmintea lor este invechirea luisub

Din boala care v-a lovit fdrd voie facefi un mijloc de a aduce lui Dumnezeu, multumindu-I, o jertfi de bunivoie, gi fie ca Dumnezeu si o primeascd pe ea ca pe o cldelnili plind cu cea mai binemirositoare tdmAie duhormiceascd! Timiia este multumirea adusi lui Dumnezeu.

Adam. SfAntul Adevir, CuvAntul lui Dumnezeu sPune prin multe necazuri se cuvine noud n intrain Impdrdlia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Necazurile sunt cu precddere partea vremurilor noastre, cireia nu i-a fost lisati nici nevoinla muceniciei, nici nevoinla cHlugiriei. Partea noastri, a cregtinilor vremurilor din urmi, este Partea unor necazuri ce par neinsemnate, nimicnice. Cumpina este la Dumnezeu! Inaintea Lui, in cumpdna Lui, orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mici insemnitate, oricAt de mare ar fi ef pentru cd adumbrirea puterii gi harului Sdu poate preface in cea mai mare desfitare cel mai mare necaz. Asffe| gi un necaz mic are inaintea Lui insemnitate deplinS, cu nimic mai prejos decAt cea a unui necaz mare. Totul depinde de harul Siu iar El primegte de la om cu milostivire orice necaz pe care omul il intAmpini multumindu-l supun6ndu-I-sg slavoslovindu-L.

25'D"spre .h"*"." Jumnezeiasci' Mangaiere pentru rnoarte" finlrrl' Duspt" pla.tsJ pentru cei care au murit' Drr-t .zeu p.Jepse;te cu rnilosHvire

l6cut-ajudecifilor negtiute denoi ca odate cu venirea anului l&[8 sd vi scriu un cuvant nu atAt de salu! cAt de mAngAiere' Dumnezeu vA cheami la cunoaqterea Sa, iar prin aceastd cunoagtere - in fericirea cea vegnic5! Acum vi cheamd mai limpede, mai risunitor, mai hotirAt. La inceput, chemarea lui Dumnezeu s-a ardtat tainic, prin inclinalia de neinfeles Pe care sufletul dumneavoastre o simtea fald de slujitorii lui Dumnezeu qi fatd de ascultarea cuvintului lui Dumnezeu - qi sluiitorul CuvAntului v-a griit cuvint striin de lingugire, strein de dorinla de a pl5cea oamenilor! Acum, aceasti chemare s-a vedit prin neaqtePtata rHpire de pe pdmAnt a unuia dintre membrii familiei dumneavoastri: fiul dumneavoastri a trecut din vreme la veqnicie, a trecut ca inainte-mergitor al celorlalli membri ai familiei. Vegnicia qi i-a insuqit pe to$ oamerrii; pe toli ii agteaptd in sAnul siu necuprins!74

spun s5 nu plAngefi! Nu! Nu vi spun asta! Da$ frAu liber lacrimilor, virsagi-le din belgu& atat cat inima s{ le bea pAni Ia sa! dar si nu fie stinse sfAnta credinf5, blAnda supunere fali de Pronie, bdrbiteasca leptrdare de sine. Este folositor plAnsul amestecat cu nidejdea in Dumnezeu: acesta mAngAie sufletul, inmoaie inima, o deschide falA de toate impresiile sfinte, duhovnicegti. intristarea care nu-i unitd cu nddejdea e striini de roadele cele bune; rodul ei e vitAmitor, ucigag! Din ea se nasc handdvire a, deznddejde4 moartea trupeasci gi moartea sufletului! Nu! Dumneavoastri nu vefi cidea in intristarea aceasta! Vi fine in chip nevdzut dreapta cea putemici a lui Dumnezeu! Ea v-a adus in aceste zile de tAnguire ca in timpul lor si vi cufunda$ in dumneavoastri ingiv5, sd vi spilali cu spdlarea cea sfAnti - cu lacrimile, ca multe suspine si se nascd in pieptul dumneavoastri, si pomeasci in zbor spre cer, sd curele calea citre cer pentru sufletul dumneavoastrd. S-a abitut asupra dumneavoastri pedeapsa lui Dumnezeu, pedeapsd amestecati cu milostivire! Uitafi-vi cum, din mijlocul intunericului intristdrii care v-a fost trimisi, strdlucegte puternic Ai bineficdtor milostivirea dumnezeiasci! Moartea este o dare pe care muritorii trebuie si o pliteasci neapira! fiecare om trebuie s-o pleteasci - gi din toatd familia dumneavoastri cui a trimis-o Dumnezeu? Unui tAndr atAt de blAnd, de curat! Pentru eL moartea

Nu

vi

este mutare la neindoielnicd fericire! TAnirul-inger este acum in cer: futtr-acolo, spre fericitul sdu locag, va atrage privirile noastre, gi aceste priviri, curdfite prin lacrimi, vor incepe a privi cu nidej-

de, cu bucurig adeseori la cerul curat 9i sfant. Chem asupra dumneavoastrd binecuvAntarea gi mAngAierea dumnezeiasci.

ir,

".rrJ

26' .r"o"zJ.,i, lirrrr.

este Dumnezeu

mul nu este pe pimAnt ca si se joace cu lucruri pe nimig nu! Nu este de mici insemnitate faptul ci Dumnezeu l-a zidit pe om dupi chipul gi asemdnarea Sa! Nu este de mici insemndtate faptul ci Fiul lui Dumnezeu l-a rdscumpirat pe ornul cdzut cu sAngele Sdu! Trebuie si preluim aceste induriri ale lui Dumnezeu! Trebuie sA prefuim atotsfAntul SAnge al Dumnezeu-Omului!.. Nu! Nu le preluiesc dupi cuviinfd cei care dau credinfei o atenlie superficiali gi trecitoare, irosindu-gi toati atenfa sufletului pe jucdrii degarte, wemelnice, stricdcioase. Nici cei care gi-au inchinat toate viata lui Dumnezeu n-au fdcut nimig n-au adus nici un prinos vrednic de binefacerile dumnezeiegti! Vrednic este si stea inaintea lui Dumnezeu numai duhul plin de umilinld gi de smerenie. Numai aceasti vrednicie omeneascd a fost recunoscuti ca atare de Dumnezeu - gi duhul nostru poate intra in starea aceasta doar cAnd va renunla la toate indeletnicirile degarte. Pustnicie si vi fie sufletul dumneavoastrd mort fafi de lume; sfAnt locag sd vi fie sufle77

tul dumneavoastri

tu$lor evanghelice. Degertdciunile si fie inlocuite de lucrurile esenliale gi umbra - de adevir'De Dumnezeu nu ne Putem apropia altfel decAt prin spinii necazurilor. Cel ingdduit la Dumnezeu a intrat in vistieria tuturor bunitdfilor, atAt vremelnice, cAt Ei vegnice. Cdnd Dumnezeu wea sd apropie pe cineva de Sine irgiduie si vini asupra lui necaz. Valul care v-a aruncat pe tdrAmul crucii a fost trimis asupra dumneavoastri de Dumnezeu, Care vi iubegte Ei ve alege - a fost trimis cum i-au fost trimise furtuna gi chitul Prorocului lona.

- si fie locag al tuturor vir-

27'Nu existi picate Je neiertat' Despre J.zttalejJ"' Desp." picatele Je rttotrte ;i J""p*. ""1. ".*" .rrl .r,nt Je rnoarte. )Despre

pociinfi.J

Despre picatel. crr cuvant

9i cu gfanJul

fAnta Biserici Ortodoxd recunoagte ci nu existi picat omenesc Pe care si nu il poati spila SAngele Domnul Dumnezeului qi MAntuitorului nostru Iisus Hristos. Ori de cAte ori s-ar repeta picatul omenesc, SAngele Dumnezeu-Omului il poate spila. Picatele intregii lumi nu inseamni nimic inaintea S6ngelui atotsfAnt al Domnul inomenit, care a fost vdrsat pentru noi. El a fost strdpuns pentru pdcatele noastre 9i zdrobit pentru fdrddelegile noastre; certarea impdcdrii noastre asupra Lui, gi prin rana Lui noi toli ne-am aindecat (ls. 53, 5). Nevindecat rimAne doar cel care respinge singur timiduirea gi mAntuirea diruite lui 9i tuturor oamenilor. Aga de imbelgugat s-a revirsat asupra noastri mila lui Dumnezeu, incAt chiar gi picatul cel mai grerl repetat de o mie de ori, Poate fi gters prin pocdinfa omului (vezi viala Cuvioasei Maria Egipteanca in Proloage, la 1. aprilie).

Pociinla inseamnd credinfd, pociinfa inseamni recunoagtere a riscumpirdrii gi a Riscumpiritorului! Pociinla inseamni insugire a meritelor Rdscumpdritorului prin credinla in Rdscumpdritor! Pocdinla inseamni lepidare de sine! Pociin(a inseamnh recunoaqtere a ciderii 9i a pierzirii care au cuprins intregul neam omenesc! Pocdinomeneasci! !a inseamni lepidare de orice virtute Pociinla igi pune toati nddejdea in Rdscumpirdtor! Doar meritele Rdscumpirdtorului au tot pretul, un pret de necuprins! Virtulile orneneqti nu au nici un pref nici micar cel mai mic! Ele primesc pre! de la credinla in Rlscumpdritor, atunci cAnd prin ele se arati aceasti credinli, cAnd sunt implinire a voii Riscumpirdtorului! Pociinla acoperi ceea ce liPsegte din virtulile omenegti, ii impropriazd, omului virtufile Riscumpdrdtorului! Dumnezeu ne-a dat pocdinfa ca ajutor neputinlei noastre. Ab cat de feluriti gi de mare e neputin!a noastrd! Unii igi urisc picatul, dar s-au obignuit cu el pAnd intr-atAt, ci n-au putere sd lupte impotriva lui qi nu inceteazi si cadi in pdcatul cel urAt gi scArbavnic, furali de silnicia deprinderii precumpdnitoare. Limanul ne{ericitului rob al pdcatului este pociinfa! Ori de cAte ori i s-ar intAmpla sd cadi intr-o nenorocite duhovniceascd, el poate intra in acest limary dregAndu-gi in el corabia stricati a sufletului. Istoria bisericeasci a pdstrat urmdtoarea convorbire intre un oarecare cdlugir care suferea de pe urma picatului 9i unul

dintre cei mai mari binepldculi ai lui Dumnezeu, imbelgugat in harisme duhovnicegti, care din pricina acestei imbelgugiri primise numele de ,,cel Mare". Fratele l-a intrebat pe Cuviosul Sisoe cel Mare: ,,Pdrinte! Ce sd fac? Am cizut!' BitrAnul a rispuns: ,,Scoali-te!" Fratele a zis iarigi: ,,M-am sculat gi iar am cdzttt!' BdtrAnul a rispuns: ,,Iardqi scoald-te!" Fratele a zis: ,,PAnd cAnd voi cidea gi mi voi scula?" Cel Mare a rispuns: ,,Pfnd cAnd vei fi luat din aceasti via!d." Veli gisi abeasti istorisire in Pateric, preclcrm gi in Proloage, la Viafa Cuviosului Sisoe cel Mare, pe 6 iulie. Este de presupus cd bineplicutul lui Dumnezeu i-a dat un asemenea rdspuns unui om care avea nefericita deprindere a picatului, deprindere ce pare cu neputinfi de biruit. Se intAlnesc oameni cizufi in aceasti nenorocire. CuvAnful ,, am cdzttt" arati cd picatul fratelui era grelL de moarte. Trebuie gtiu! totugi, ci Dumnezeu a dat pociinfa numai gi numai ca ajutor neputin,tei noastre, nicidecum pentru a ne da nas si picituim. Darul lui Dumnezeu nu trebuie folosit spre rdu; trebuie sd avem fafi de el foarte mare evlavie, chibzuinlFa griji. ,,Cel care innoieqte ciderile sale in nidejdea pociinfei, a zis SfAntul Isaac Siruf viclenegte fali de Dumnezeu, gi pe unul ca acesta il ajunge moarte niprasnicd." Trebuie si ne pizim cu toatd sArguinla de orice cddere in pdca! mici sau mare, ca de un lucru care aratd vrijmigie fafd de Dumnezeu.

Cel mai greu picat este deznddejdea' Acest pdcat defaimd SAngele atotsfAnt al Domnului nostru lisus Hristos, respinge atoputemicia Lui, respinge mAntuirea diruitd de El, arati cd in suflet domneau nidijduirea ire sine 9i trufia, ci era striin de credinli gi de smerenie. Mai mult decAt de orice alte picate, ca de o otravi ucigaqi, ca de o fiari cumpliti, trebuie sd ne pezim de deznddejde. Repet deznidejdea este cel mai riu p5cat dintre toate picatele. Deznidejdea aiunsd la deplindtate se aratd de obicei prin sinucidere sau prin fapte care sunt totuna cu sinuciderea' Sinuciderea este picatul cel mai cumplit! Cel ce l-a sivArgit s-a lipsit de poc5infd 9i de orice nidejde a mAntuirii. Sfanta Biserice nu sivArgeqte pentru el nici o pomenire, nu-l invredniceqte de prohodire 9i il lipseqte de ingroparea ir cimitirul cregtinesc. Sinuciderii ii urmeazd ca greutate picatele de moarte, cum ar fi omorul, preacurvia, erezia 9i celelalte de aceeagi teapd. Degi pdcatele acestea sunt mai pu$n pierzitoare decAt sinuciderea 9i decAt deznddejdea care duce la sinucidere, degi celui care le-a sivArgit ii rimAne putinla pociinlei gi mAntuirii, se cheami totugi ,,de moarte"' Cel ce rimAne in ele este socotit mort cu sufletul; cel ce rimine in ele nu e ingdduit de rdnduielile Sfintei Biserici la impdrtigirea Sfintelor lui Hristos Taine, sd ia parte la sfintele slujbe. Daci moartea il va gdsi nepociit de picatele acestea vegnica lui pierzare este neindoielnicd. Se poate socoti

pocdinta omului care rdmine intr-un picat de moarte este adevirati numai atunci cAnd se va lSsa de acel pdcat. Numai atunci poate fi ingiduit la unirea cu Hristos prin impirtiqirea Sfintelor Taine! $i ca atare, dupi picatul de cipetenie, care este deznldejdea gi sinuciderea, trebuie sd ne pdzim cu deosebiti sArguinli de pdcatele de moarte, avAnd in suflet hotdrArea neclintitd de a nu mai cidea in ele. Daci se va intAmpla nenorocirea sI cidem in vreun pdcat de moarte, trebuie si ne l6sdm de el firi intArziere, si ne vindecdm prin pocdinld gi sd ne pizim din rdsputeri pentru a nu mai cddea in el. Iar daci, dintr-un concurs nefericit de imprejuriri, se va intAmpla din nou si cidem in picat de moarte, nu trebuie si ne ldsim pradi deznidejdii, ci trebuie sd folosim iarigi doctoria sufleteasci de Dumnezeu ddruit5, pocdinla care igi pistreazi toati puterea gi eficacitatea pAnd la sfArgitul viefii noastre. Existd gi picate care nu sunt de moarte: unele dintre ele sunt mai grele, altele - mai uqoare. Trebuie mai intAi sd ne dezvilim de picatele grelq iar apoi gi de cele ugoare. De pildd, imbuibarea nu este pdcat de moarte; nici iubirea m5ncirurilor gustoase nu este picat de moarte. imbuibarea este mai grosolani gi inso$ti de urmiri mai vitimitoare decAt iubirea mAncirurilor gustoase, gi ca atare trebuie mai intAi si ne dezvitim de multa mAncare, gi apoi de mAncarea gustoasd. Oricum, gi pdcatele care nu sunt de moarte,cd

83

cum ar fi imbuibarea" iubirea mAncirurilor gustoasg luxul, vorbirea degarti, glumele uguratice gi aga mai departe, crescind gi cuprinz6nduJ pe om, pot ajunge foarte aProape de picatele de moarte. Picatul care a Pus stipAnire Pe om se numegte patimi. Patima este supusi chinului celui veEnic, au zis Pirinfii (vezi Cuviosul Nil Sorski, CuvAntul 1), gi ca atare nimeni nu trebuie si nesocoteasci pdcatele care nu sunt de moarte, ci trebuie si ludm aminte cu deadinsul ca nu cumva vreun picat si creascd gi patima si se prefacd in deprindere cu el. Penfru curd$rea de asemenea pXcate gi pentru ca noi si putem lua mai bine aminte la noi ingine, SfAnta Bisericd a rAnduit ca fiecare cregtin ortodox si nu vini la Sfanta Taini a Spovedaniei mai rar de patru ori pe an (sau, daci imprejuririle nu ingiduie altfel, cel pulin o datd, dar neapirat). SfAnta spovedanie aduce un indoit folos: di iertare de la Dumnezeu penku picatele sivArgite qi feregte de noi cideri ir:r pdcate. ,,Ca un frAu, aducerea-aminte de spovedanie opreqte de la noi cideri in picate sufletul ce are obiceiul de a Ei le spovedi, griiegte SfAntul Ioan ScXraruL pe cand picatele nespovedite se sivArgesc iarigi cu ugurinfd, ca gi cum ar fi fdcute in intuneric" (Scara, Treapta a Patra). Unele picate sunt sdvArgite cu cuvAntul. Acestea nu trebuie deloc socotite neinsemnate! De la un cuvAnt glumef la un cuvAnt cilcdtor de lege nu e decAt un pas! Din cuvintele tale oei f gdsit84

drept, qi din cuaintele tale vei osindit (Mr. t2, 3n, a zis MAntuitorul. Limba a sdvArgi