SERIILE RADIOACTIVE

Antoine Henri Becquerel, Marie Sklodowska Curie si Pierre Curie

Premiul Nobel (1903) “ca apreciere pentru serviciile extraordinare aduse prin

descoperirea radioactivitatii spontane si implicatiile asupra dezvoltarii fizicii”

Radioactivitatea este proprietatea unor nuclee de a se dezintegra spontan prin emisia de radiatii.

Dezintegrarea radioactiva este procesul spontan prin care nucleul

instabil se transforma intr-un nucleu mai stabil, caracterizat de energie

mai mica, in urma emisiilor de radiatii.

Atomul isi schimba pozitia in sistemul periodic al elementelor.

Dezintegrarea α

Dezintegrarea β-

Dezintegrarea β+

Legea generala a dezintegrarii radioactive permite calcularea

numarului N de nuclee radioactive ramase nedezintegrate la

momentul de timp t fata de momentul initial (t0=0), cand au fost N0 nuclee nedezintegrate.

Timpul de injumatatire reprezinta perioada dupa care numarul de

nuclee radioactive se reduce, prin dezintegrare, la jumatate din

valoarea sa initiala.

T1/2 = ln 2 / λ

Radioactivitatea este practic

constanta pentru izotopii radioactivi care au timpul de injumatatire foarte

mare de ordinul miilor de ani.

In anul 1934, Frédéric si Irène

Joliot-Curieau obtinut pentru

prima data radioactivitatea

artificiala a unei foite de aluminiu iradiata cu particule α, emise in mod natural de o

sursa radioactiva.

Nucleele radioactive obtinute prin dezintegrari formeaza serii

radioactive: seria Thorului, a Uraniului sau a Actiniuliu.

Radioactivitatea naturala este caracteristica nucleelor cu A>200 si

mai rar intalnita la celelalte.

În stare naturala, uraniul se gaseste sub forma preponderent a izotopului uraniu 238, respectiv a izotopilor uraniu 235 si a unei cantitati foarte reduse de uraniu

234. 

Proiect realizat de

Caiali Arzzu-Ellis

Clasa a XII-a A