scurt istoric

2
SCURT ISTORIC Din timpuri imemorabile se cunoaşte existenţa unor practice medicale. Figura cea mai reprezentativă a acelor timpuri rămâne Hipocrate din Kos, denumit şi “părintele medicinii”, pentru spiritul său de observaţie, varietatea de tratamente, judiciozitatea recomandărilor preceptelor sale, care de altfel stau în mare măsură la baza medicinii moderne. În secolul al XIX- lea numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor. În jurul anului 1819, în Franţa, René Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 - 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emil von Behring (1854 - 1917) şi Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele Imunologiei. Pornind de la aceste descoperiri, obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 - 1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 - 1912), în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică. Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 - 1915). În 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage Penicilina în formă pură, iniţiindu-se astfel era antibioticelor. Ca în aproape toate căile lumii, urologia românească s-a dezvoltat ca o specialitate

Upload: musgociu-nela

Post on 10-Nov-2015

3 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

tema

TRANSCRIPT

SCURT ISTORIC

SCURT ISTORIC

Din timpuri imemorabile se cunoate existena unor practice medicale. Figura cea mai reprezentativ a acelor timpuri rmne Hipocrate din Kos, denumit i printele medicinii, pentru spiritul su de observaie, varietatea de tratamente, judiciozitatea recomandrilor preceptelor sale, care de altfel stau n mare msur la baza medicinii moderne.

n secolul al XIX- lea numeroase descoperiri au condus la progrese importante n diagnosticul i tratamentul bolilor.

n jurul anului 1819, n Frana, Ren Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, pn astzi cel mai utilizat instrument n examinarea medical.

Descoperirile fundamentale n lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 - 1895) i ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emil von Behring (1854 - 1917) i Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele Imunologiei.

Pornind de la aceste descoperiri, obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 - 1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 - 1912), n Anglia folosete pentru prima dat fenolul ca substan antiseptic.

Tratamentul medicamentos specific cu substane chimice al bolilor infecioase a nceput n Germania cu lucrrile lui Paul Erlich (1854 - 1915). n 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964) descoper sulfamidele iar n 1928 n Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constat aciunea bacteriostatic a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage Penicilina n form pur, iniiindu-se astfel era antibioticelor.

Ca n aproape toate cile lumii, urologia romneasc s-a dezvoltat ca o specialitate independent din chirurgia general spre sfritul secolului XIX. Dei muguri ai practicii urologice moderne au nflorit din anul 1861, societatea de urologie s-a nscut oficial pe 14 octombrie 1909 sub numele de Societatea Romana de Urologie la Spitalul Colea, o bijuterie a arhitecturii lcaelor medicale, veche de 300 de ani.

Primul preedinte a fost Prof. Petre Herescu, un strlucit chirurg, fost asistent al Profesorului Felix Guyon la Paris, Preedinte al Societii Franceze de Urologie la acel moment.

Ali membri fondatori s-au specializat la Paris, Berlin, Viena, aadar nc de la nceputuri, urologia romneasc a fost ntotdeauna european n concepte, informaii i eluri.

Urologia a cunoscut progrese deosebite. n prezent, paralel cu diversificarea chirurgiei urologice reconstructive (enteroplastii vezicale ortotopice dup cistectomia total, ureteroileoplastii totale, chirurgia pediculului renal pentru hipertensiune renovascular etc.), un avnt deosebit au nregistrat interveniile endoscopice, investigaiile imagistice, cercetarea tiinific urologic i multe altele.