TELIBASA (TEODORU) TUDORITA DANIELAKINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA ANUL II GRUPA 210B IFR

Afectiunile coloanei vertebrale - Scolioza in „C"

I. Generalitati

Curburile anormale ale coloanei vertebrale pot apare la orice grupa de varsta si au caracteristici foarte variate. Curburile pot fi: idiopatice, congenitale sau pot aparea in boli neuromusculare, tumori sau infectii. Curburile pot fi de mica amploare si fara agravare in timp sau dimpotriva pot avea o evoluttie continua spre agravare, necesitand tratament urgent si complex. Aparitia lor poate fi uneori primul semn al unor importante maladii, nedepistate anterior.

II. Definitie Scolioza reprezinta curbura laterala a coloanei vertebrale, care se produce, deci, in plan frontal, pusa in evidenta la examenul clinic din spatele bolnavului si pe radiografii, in incidente standard. Curbura poate fi unica sau pot exista curburi multiple, descrise dupa directia deplasarii lor in convexitate (dextroconvexe sau levoconvexe). Poate fi cu incurbarea in forma de „C" sau de „S", cuprinzind regiunea dorsala si lombara sau numai un fragment de coloana. Multi oameni au un anumit grad de deviere a coloanei. De fapt, curburile coloanei vertebrale mai mici de 10 grade sunt considerate deviatii normale ale coloanei. Scolioza este atunci cand deviatia coloanei este mai mare de 10 grade. Coloana vertebrala se curbeaza de obicei in foma literei C sau S. Deficienta este frecvent intilnita la fete, datorita sprijinului intr-un picior, ca un viciu de postura si are multe alte cauze. Scolioza in forma de ,,C" se prezinta sub forma unei incurbari laterale, de regula cu convexitatea incurbarii spre stanga (tipica) si rareori spre dreapta (atipica).

III. Clasificare

Exista diferite clasificari ale tipurilor de scolioze, de gravitate diversa :

atitudinile scoliotice - sunt caracterizate printr-o curbare la dreapta sau la stanga a coloanei, vizibila in pozitia in picioare, care se corecteaza atunci cand subiectul se apleaca in fata. Ele sunt de cele mai multe ori cauzate de o inegalitate a lungimii gambelor, fenomen frecvent in cursul cresterii dar care mai poate persista si la varsta adulta. Atitudinile scoliotice necesita o supraveghere deosebita la subiectii aflati in perioada de crestere.

scoliozele antalgice - sunt deosebit de dureroase si insotesc un lumbago sau o sciatica lombara. In principiu, ele se corecteaza atunci cand este tratata cauza lor, dar pot persista, chiar se pot

a – scolioza b - cifoza; c -

lordoza

transforma in scolioza adevarata, cu rotatia corpilor vertebrali. Ele necesita deci o supraveghere regulate.

scoliozele adevarate - denumite si scolioze osoase sau scolioze structurale, se clasifica in trei categorii diferite.

1. scoliozele prin malformatii congenitale ale unei vertebre (doar jumatate dintr-o vertebra s-a dezvoltat) - exista de la nastere si sunt adesea evolutive.

2. scoliozele prin deformatie dobandita a uneia sau mai multor vertebre - sechele ale unui morb al lui Polt, de exemplu.

3. scoliozele idiopatice, caracterizate printr-o rotatie a vertebrelor - debuteaza in copilarie si se agraveaza in timpul intregii perioade de crestere fara a antrena vreo durere.

IV. Cauze - Etiopatogenia Scolioza continua sa ramana una dintre enigmele medicinei si aceasta pentru ca evolutia ei este plina de neprevazut, marcata de agravari si modificari la intervale neasteptate. Exista cateva teorii care incearca sa elucideze acest mister, si anume:

1. Teoria tinutei varioase: deoarece copii stau ore intregi aplecati peste o masa prea joasa cu spatele sprijinit de speteaza scaunului , asa incat mentin timp indelungat coloana vertebrala incovoiata si deviata lateral s-a dedus ca aceasta inprejurare ar sta la originea scoliozei. Atitudinea amintita ar putea explica producerea scoliozei totale, dar aceasta se observa destul de rar, tinuta scolara gresita ar putea fi mai curand cauza atitudinilor scoliotice care perminentizeaza. Tinand seama de numarul restrans al scolioticilor fata de numarul total al elevilor care au aceleasi atitudini, care se repeta in imprejurari identice , normal este sa ne gandim ca alt element etiopatogenetic trebuie sa intervina si sa determine constituirea scoliozei. 2. Teoria osteoparalitica: s-a sustinut ca tulburarile de osificare sub influenta diferitelor cauze mecanice, ar putea produce schimbari in forma vertebrelor si deviatiilor laterale ale rahitismului care sunt schitate in mod normal. Elementele care ar influenta cartilagiile de crestere ale vertebrelor ar fi de origine infectioasa sau toracica, traumatica, endocrina, statica, conventionala, imprimandu-se in special in unele avitaminoze. Aceasta cauza ar fi destul de frecventa fiindca unii autori au observat scoliozele in randul copiilor malnutriti. Statistic, adolescentii de sex feminin predomina (72%), iar scoliozele severe apar in proportie de 10:1 la fete (fata de baieti). Scoliozele devin aparente in perioada de crestere rapida a pubertatii (existand forme infantile si juvenile).

V. Simptomatologie

Scolioza idiopatica nu produce simptome ca durere sau dizabilitate (totusi uneori pacientii pot acuza durere, localizata intrascapular sau lombar. Coloana asimetrica este singurul semn distinctiv. Coastele si scapula sunt proeminente pe o parte a corpului, cu umarul ridicat fata de celalalt sau protruzia soldului de partea opusa. Deformarea este evidenta cind curbura este inalta, mai ales in pozitia toracica (un umar mai inalt decat celalalt, un sold poate parea mai inalt decat celalalt, un omoplat mai proeminent, coastele mai ridicate pe o parte, plângerile de dificultăţi de respiraţie, distanţă inegală între braţe şi corp, asimetrii de bazin şi denivelări de musculatură etc). In curburile mixte-toracolombare, deformarea mai putin vizibila ca rezultat al echilibrarii curburilor, dar scurtarea trunchiului este evidenta. VI. Diagnostic

Investigatiile pentru scolioza incep in mod normal cu istoricul medical si examinarea fizica. Dintre acestea face parte si testul de inclinare in fata, un test simplu care consta in inclinarea pacientului in fata din talie, bratele atarnand pe linga corp cu palmele atinse una de cealalta, urmarind

inegalitatile spatelui sau coastelor. Poate fi folosit un scoliometru pentru a masura si estima rotatia curburii coloanei. Pacientul cu scolioza „C", prezinta o curbura a coloanei care nu poate fi corectata prin modificarea posturii. La aplecarea inainte, proeminenta coastelor posterioare pe partea convexa a curburii devine evidenta. Coloana deviaza de la linia de mijloc in toate cele 3 planuri. Curbura este laterala in planul frontal si rotatie a vertebrelor in jurul axei proprii spre convexitatea curburii. Varsta scheletului osos, calculata prin testul Risser este de asemenea mare ajutor in determinarea potentialului de agravare a curburii. Daca rezultatele istoricului medical si examenului fizic arata o curbura semnificativa a coloanei, trebuie efectuata o radiografie a coloanei pentru o masurare precisa a gradului de curbura a coloanei vertebrale. Astfel se impune examen radiologic al intregii coloane, in incidente standard, fata si profil pentru a putea evalua: tipul diformitatii, severitatea si localizarea curburii precum si depistarea unor leziuni asociate. Deoarece curburile primare scoliotice sunt de obicei mai rigide decat segmentele normale, neafectate ale coloanei, radiografiile pe coloana vertebrala inclinata (bending test) evidentiaza care curburi sunt „structurale" si care sunt „compensatorii", secundare, mai flexibile decat cele structurale. Pentru a masura curbura si a aprecia obiectiv gravitatea deviatiei se utilizeaza metoda Cobb, in care gradul de inclinare intre platourile vertebrale cele mai inclinate descriu unghiul curburii. Concret se traseaza axele corespunzatoare platourilor vertebrale ale vertebrelor superioara si inferioara, care prezinta inclinatia si rotatia maxima in concavitatea curburii. Pe aceste axe se coboara perpendiculare a caror intersectie va da valoarea unghiului Cobb.

Metoda Cobb de masurare a deformatiei scoliotice a - aprecierea gravitatii curburii prin masurarea in grade a

deformatiei; b - unghiul a (unghiul deformatiei masurat intre axe) este egal cu p (intersectia perpendicularelor pe axe)

VII. Tratamentul kinetoterapeutic al scoliozelor in „C"

Scolioza nu poate fi prevenita. Scopul tratamentului este de a preveni accentuarea curburii.De aceea obiectivele kinetoterapiei în scolioza de tip C urmaresc: ameliorarea poziţiei coloanei vertebrale, cresterea si sporirea flexibilităţii ei, creşterea forţei musculare (abdominale şi paravertebrale) şi îmbunătăţirea respiraţiei. Se obisnueste in gimnastica corectoare sa se mobilizeze mai intai coloana prin miscari pasive, sa se redreseze, apoi sa se tonifice prin miscari active. Corectarea scoliozei in ,,C" se face, prin exercitii fizice, cu accent pe tonificarea in conditii de scurtare a musculaturii alungite de partea convexitatii deviatiei si tonificarea in conditii de alungire a musculaturii scurtate de partea concavitatii deviatiei, precum si corectarea asimetriei umerilor, omoplatilor si bazinului. Exercitiile se executa din pozitiile stand, sezand asimetric, culcat, atarnat si pe genunchi cu sprijin pe palme. Redresarea scoliozei in ,,C", in pozitia stand, poate fi facuta prin indreptarea coloanei vertebrale, cu asezarea umerilor pe aceeasi linie. Mare eficienta o au in redresarea scoliozei exercitiile de indoire laterala a trunchiului spre partea convexitatii deviatiei, exercitiile de tarare, de intindere a trunchiului, de rasucire in partea concavitatii curburii.

Program de exercitii pentru scolioza in „C"

1. din decubit ventral: cu picioarele prinse de ultima sipca a spalierului, bratele pe langa corp; pacientul executa

extensia trunchiului concomitent cu ridicarea bratului de partea concavitatii si ducerea mainii de partea convexitatii la ureche, mentine 6 secunde (fig.).

pe o masa, cu trunchiul in afara suprafetei de sprijin, bratul de partea concavitatii este intins pe langa ureche, bratul de partea convexitatii intins pe langa corp; pacientul executa extensii ale trunchiului cu inspir, revenire pe expir.

2. din decubit dorsal: cu mainile la ceafa; pacientul executa foarfecarea membrelor inferioare pana la 45°. cu bratul de pe partea concavitatii ridicat pe langa cap, bratul de pe partea convexitatii lasat pe

langa corp; pacientul ridica membrele inferioare la 45°, apoi flecteaza genunchii si ii duce spre partea convexitatii, revenire.

cu picioarele prinse de ultima sipca a spalierului, bratul de partea concavitatii ridicat pe langa ureche (flexie si abductie de 180°), bratul de partea convexitatii in abductie de 90°; pacientul executa arcuiri puternice spre spate.

Tehnica Cotrel cu membrele inferioare intinse, bratele intinse pe langa urechi; pacientul intinde intregul corp,

apoi treptat se extind bratele, corpul se lordozeaza, membrele inferioare se extind din solduri. pe o masa, pacientul se prinde cu mainile de marginile laterale ale mesei, toracele este blocat;

kinetoterapeutul prinde ambele membre inferioare ale pacientului ducandu-le spre stanga (pentru scolioza lombara stanga) sau spre dreapta (pentru scolioza dreapta).

1. din decubit lateral: pe partea concavitatii, cu capul sprijinit pe o perna, genunchii flectati, bratul de partea

homolaterala in abductie de 90°, cotul flectat astfel incat mana pacientului sa fie in regiunea occipitala, kinetoterapeutul pozitionat in spatele pacientului prinde cu o mana de 1/3 inferioara a bratului iar cu cealalta mana stabilizeaza bazinul; kinetoterapeutul executa ridicarea usoara a bratului in sus iar pacientul se opune.

pe partea concavitatii, capul sprijinit pe o perna, bratul de partea homolaterala in flexie de 90°; pacientul executa abductia orizontala a bratului iar kinetoterapeutul pozitionat in spatele pacientului opune rezistenta la nivelul cotului.

pe partea concavitatii; kinetoterapeutul apasa simultan pe umarul si bazinul pacientului iar acesta incearca sa ridice bazinul (se realizeaza o contractie izometrica de 5-10 secunde).

2. din patrupedie: pacientul ridica simultan membrul superior si cel inferior de partea convexitatii. pacientul executa extensii ale membrului inferior de partea convexitatii . mers cu pasirea membrului superior de partea concavitatii si membrului inferior de partea

convexitatii, se revine cu membrele paralele, apoi se reia pasirea. cu fata la spalier, pacientul urca, cu mainile, din sipca in sipca pana la nivelul umerilor, apoi

face arcuiri ale trunchiului.3. din ortostatism:

departat, bratele in abductie de 90°; pacientul executa ducerea bratului de partea concavitatii la piciorul opus pe expir, revenire cu inspir.

lateral de perete, mana de partea concavitatii sprijinita de perete, cealalta mana pe langa corp; pacientul executa inclinarea (flexia) laterala a trunchiului pana la atingerea trunchiului de perete.

lateral de spalier, de partea concavitatii, mainile prind sipca de deasupra capului; pacientul executa flexia laterala a trunchiului (fig.).

departat, cu mainile in solduri: pacientul executa flexia laterala a trunchiului cu abductia membrului superior de partea concavitatii.

mers cu mingea medicinala tinuta deasupra capului.

Programul kinetoterapeutic este recomandat a fi precedat de masaj. In cazul in care pacientii prezinta si deficiente asociate, se aplica programe de exercitii si pentru acestea. Un fapt este sigur: scolioza tratata prin mijloace kinetice determina ameliorarea/imbunatatirea mobilitatii coloanei vertebrale pana la obtinerea realinierii acesteia.

VIII. Recomandari

Pentru depistarea scoliozei este cel mai bine consultarea unui medic specialist si trebuie subliniat faptul ca scolioza se recupereaza in totalitate la baieti pana la 21 ani si la fete pana 18 ani. Dupa aceasta varsta se poate doar opri gradul de deviatie si ameliorarea partiala a scolioza in ,,C". Un fapt este insa sigur in evolutia scoliozei: netratata sau tratata insuficient sau ineficient, poate scurta viata pacientului datorita tulburarilor mecanice provocate de toracele dezechilibrat si deformat cu rasunet asupra viscerelor intratoracice.

Bibliografie:

1. Ionescu N.A. - Exercitiul fizic in slujba sanatatii, Ed. Stadion, 1861; 2. Iliescu A. - Curs de anatomie si Biomecanica, Ed. de stat didactica si pedagogica, 1961; 3. Ionescu Adr. - Gimnastica Medicala, Ed. didactica si pedagogica, 1964; 4. Ionescu Adr., dr. Motet D. – Corectarea deficientelor fizice la copii de varsta scolara, Ed. didactica si pedagogica, 1964; 5. Demeter A. - Fiziologia contractiilor izometrice si izotonice, Ed. UCFS, 1967; 6. Baciu C. - Programe de gimnastica medicala, Ed.Stadion, 1974 8. Birtolon S. - Exercitiul fizic si coloana vertebrala, Ed. Sport-Turism, 1978; 7. Sbenghe T - Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare.Ed. Medicala,1987; 9. Firimita M. - Gimnastica medicala la domiciliu, Ed. Sport-Turism, 1989; 10. Livingstone Ch. - Essential Orthopedics and Trauma, Edinburgh, Scottland, 1989; 11. Merck Manual of Diagnosis & Therapy 15th ed. Rahway, NJ: Merck, Sharp & Dohme Research Laboratories; 1987; 12. Tehnique de Reeducation Ed.Encyclopedique. Med.Kinesitheraphie 13. Kinesitheraphie de l'epaule L.C.L.S. Paris1996; 14. Scheuermann Disease - Jozef Nowak, MD & all – www.emedicine.com – Dec 21, 2005; 15. www.i-medic.ro 16. www.ortopediaonline.ro 17. www.sfatulmedicului.ro 18. www.romedic.ro