Fecioara şi Pruncul

Fecioara: Din poartă-n poartă iarăşi batCa-n timpurile de-altădatTârând cu Pruncu-mi pribegiaPrimi-vi-l oare pe Mesia?

Înger 1:Măicuţă sfântă, n-ai cercatLa pragul acesta luminat!Ce casă mândră, ce intrare!Aici trăiesc oameni cu stare.

Bogătaşa:Pe cine cauţi?

Înger 1Nu doreştiPe Pruncuşor să-l găzduieşti?

Bogătaşa:Şi ce-mi plăteşti?

Înger 1Al sufletului bine!

Bogătaşa:Pentru copil nu-i loc la mine!Nu dau pe el nici trei parale!

Înger 1Vai, sufletul mi-e plin de jale,Văzând atâta răutate!

Înger 2Oameni ca ea se află mulţi, însă să ştiţi că ei sunt cei care suferă cel mai mult. Cel ce refuză să ajute, cel care nu poate răspunde la bine cu bine şi cu bine la rău, acela are cea mai mare nevoie de bunătate.

1

Înger 2Ah! Iată o tânără! La ea poate găsim milă.

Fecioara Maria:Vorbeşte-i de mine stăpânei taleSpune-i că, trudit de cale,Pruncul Isus ar vrea la ea să poposească.

Tânăra:Mă duc să-i spun, vin îndatăAşteaptă-mă puţin, te rog.

Înger 3Ne vor primi de astă datăCăci sunt oameni cu inima curată.

Tânăra:Stăpâna mea nu e acasă.

Înger 3Privirea ta se lasă-n jos.Ai vorbit tu oare adevărul?

Tânăra:Iartă-mă, nu ţi-am spus adevărul:Stăpâna mea, cu voce crudă, Ţipa că nici nu vrea s-audăDe astfel de oameni nechemaţi.Căci trebuie să ştiţi că la noi,De sărbători, petrecerile sunt în toi.

Înger 6:Se duce, uşa s-a închisCe trist!

Înger 4:Eşti frântă, lasă căutarea!

2

Înger 5:Nu! Vei învinge răutatea!Iată, o femeie vine acumSă încercăm să o oprim din drum!

Înger 4:Eu o opresc!

Afacerista: Ce-mi stai în cale?

Înger 5:Ascultă-mă: copilul sfânt, Isus,Vine din nou acum la tineGrăbeşte-te şi pregăteşte-te!Opreşte-te din al tău drum Şi vei fi răsplătită sufleteşte!

Afacerista:Ei, haide, haide, isprăveşte!Nu reuşeşti nimic în lume,Dacă te ţii de fleacuri şi de glume!Trebuie să alergi şi să te zbaţiCa în viaţă să răzbaţi

Înger 4:Uite cum banul poate să orbeascăO biată inimă omenească!

Afacerista:Astea-s poveşti pentru cei mici!Şi-aşa am pierdut mult timp aici!Mă-aşteaptă o sumă frumuşicăAuzi şi tu banii cum pică!

Înger 6:De le-am aduce nestemateNe-ar găzdui oriunde-am bate!

3

Înger 7:Să încercăm la cei sărmaniEi nu sunt stăpâniţi de bani!

Înger 8:Pentru un Prunc şi-a lui MăicuţăNoi căutăm o cămăruţă!

Sărmanul:La mine vrei să poposeşti?Nu cumva oare tu glumeşti?Priveşte hainele pe mineŞi vezi de-ai nimerit-o bine!Încearcă peste drum, aici!Bogaţii au de unde da!Iar în frumosul nostru castel,Isus nu ar intra defel

Înger 9:Isus cunoaşte sărăcia.Ai uitat oare că Mesia S-a născut în iesle rece,Având paie drept aşternut?

Sărmanul:Când s-or purta bogaţii bine,Poftiţi şi voi atunci la mine!

Înger 9Cu câtă ură ne-a vorbit!Ce i-ai greşit, copil iubit?Voi, oamenii, sunteţi precum eraţi, Tot cruzi şi neînduplecaţi.

Înger 10:Măicuţă, inima mi-o frângiCând văd cu câtă jale plângi.Cum aş putea să te împac?Ştiu ce vreau să fac!Îi voi chema îndată pe copii,Ei sigur te vor înveseli.Copii, veniţi din lumea toată!Vii dragă Maica Preacurată?

4

Înger 9:Ce-o poate oare mângâia?

Fetiţa 1:Cântăm cu toţii un colind!C-am ajuns ziua cea sfântăCând colindele se cântă.Sărbătoarea lui CristosSă vă fie de folos.

Copilul 2:Auziţi un glas de sus:Astăzi s-a născut Isus!Îngerii, în graiul lor,Vă vestesc MântuitorŞi vă-ndeamnă să veniţiPe Mesia să-l primiţi.

Copilul 3:Cu păstorii să-i cântaţi,Pacea lui să o aflaţi,Cu îngerii voi să îl cinstiţi,Slava lui s-o dobândiţi,Mântuirea să aflaţi,Cu el să vă bucuraţi!

Copilul 4:Mărire-ntru cele-nalteToate stelele să salte,Salte cerul şi pământulSă laude tot cuvântul!Întru cei de sus mărire,Pe pământ împăciuire,La toţi oamenii să fie,De acum până-n vecie!

Fecioara:Copii, voi sunteţi bucuria vieţii,Durerea voi o risipiţi!

Copiii:Pe noi iubirea ne-a adus aici!

5

Copilul 5:Ne este dragă şcoala orişicândDar mai greşim din când în când.

Fecioara:Dar eu ştiu că mai toate fetele-s cuminţiŞi ascultă de părinţi!

Copilul 6:O fată mai ştie a asculta,Dar ce te faci cu un băiat?Noi, băieţii, suntem mai gălăgioşi, Obraznici, mândri şi ţâfnoşi.

Fecioara:Dar sunteţi toţi viteji?

Atunci aş vrea ca să vă chemSă dăm război înverşunatCu orice urmă de păcat.

Copilul 7:Da, să luptăm cu neascultarea, lenea, mofturile, impoliteţea, răutatea şi minciuna. Şi cel care la urmă nu va cădea în luptă, va fi declarat viteaz!

Copilul 5:Şi noi avem un mic păcat: Îndată ce ne-am supărat,Fugim într-un ungher ascunsŞi ne pornim amar pe plâns.Pentru o nimic toatăPăstrăm figura bosumflatăO zi întreagă.De-acum înainte Să ne schimbăm vom lua aminte.Şi cu voioasa noastră fire,Vom răspândi doar mulţumire.

Fecioara:Cât îmi sunteţi de dragi, voi, copii!

6

Copilul 8:Tu, maică, te vei mira nespusCând vei afla că noi singuriAm clădit căsuţa pentru cel de sus.

Toţi:Aici, în mica-mi inimioară, am înălţat o căsucioară. De bate tare cineva în ea, eu ştiu că e solie rea. De-i supărare, răutate, încui şi zic: nu, nu se poate! Căci odăiţa-mi luminată de mult e-nchiriată. Vreţi să ştiţi cui? Vă spun frumos:E dată lui Cristos!

Copilul 8:Priviţi, măicuţa iar zâmbeşte!Copilule, acum vino!Te-aşteaptă pline de luminăAtâtea cămăruţe noiVino la noi!

Copilul 9:Copilule cu suflet blândTe naşti şi azi pe-acest pământDe mii de ani copil sărmanTu vii în lume an de an.

Copilul10:Copilule cu ochi seniniAcum nu vii printre străini.Copil lovit, copil sărman, Tu vii în fiecare an.Cu bine răul să-l plăteştiSă rabzi, să ierţi şi să iubeşti.

PrunculCu dragoste la voi soseşteDin slava tronului ceresc.Să vă aducă aici, senină, De trei ori sfânta sa lumină.Ca strălucirea ei fierbinteSă vă fie stea de-azi înainte!Aceasta-i flacăra credinţeiCe-nvinge noaptea neştiinţei.Aceasta, licărind mereu, este speranţa.

7

Copilul 8:Iar flacăra roşie cum se numeşte?

Copilul 10:Aceasta-i dragostea ce ne uneşte, cred!

PrunculAşa e! Voi luaţi aminteCa raza flăcării să nu se stingă niciodată.Primiţi-o deci, şi lumea toatăDe focul ei să strălucească!

8