Salariul

11.

SALARIUL

1. Conceptul de „salariu”

Salariul reprezintă suma plătită pentru a obţine serviciul factorului muncă, dar salariul se obţine după ce munca s-a consumat şi, ca urmare, cele mai multe teorii consideră că salariul reprezintă un venit însuşit prin muncă. Din punct de vedere al desfăşurării activităţii economice el este pentru producător un cost, iar din punct de vedere al finalităţii acesteia este un venit.

Termenul „salariu” este de origine latină, provenind din cuvântul „salarium”, care însemna o plată făcută soldaţilor romani pentru cumpărarea sării.

Salariul nu a existat în toate timpurile, cu toate că factorul muncă a participat permanent la procesul de producţie. Inclusiv până în feudalism, nu era răspândită forma de muncă salariată, sclavii ori ţăranii iobagi nefiind plătiţi, pentru că nu erau consideraţi persoane cu autonomie. Cea mai cunoscută formă de plată era solda mercenarilor, pentru serviciile aduse în luptă.

Privit ca venit al persoanelor care participă prin munca lor la procesul de producţie, el este o categorie economică ce a apărut numai în anumite împrejurări social-istorice, ale existenţei unor oameni lipsiţi de totalitatea condiţiilor necesare desfăşurării producţiei, dar autonomi, exceptând forţa lor de muncă.

În realitate termenul salariu s-a păstrat în timp cu sensul de venit al unei persoane dependentă economic de o altă persoană (dar liberă juridic). Ch. Gide afirma: salariul „nu constituie decât un mod de remunerare nu absolut, nici unic, ci relativ recent în istoria economică şi care nu s-a generalizat decât odată cu organizarea capitalistă şi patronală modernă”.

În societatea contemporană salariul este forma cea mai frecventă de venit. Ca urmare, este adesea considerat ca totalitatea veniturilor obţinute prin muncă, fiind extins în mod nepermis şi asupra veniturilor producătorilor sau liber profesioniştilor. Salariul nu reflectă

131

Salariul

toate tipurile de venituri obţinute prin muncă şi nici nu este forma tip a veniturilor.

Teorii privitoare la salariu

a. Unii autori îl consideră o plată pentru închirierea forţei de muncă. Gh. Gide consideră că salariul este preţul unei munci închiriate şi întrebuinţate de un anteprenor.

b. Alţi autori îl consideră preţ al cumpărării forţei de muncă, drept marfă, formându-se pe piaţă ca orice alt preţ.

c. P. Samuelson se distanţează de aceste poziţii, afirmând „omul este mai mult decât o marfă, cu toate că e adevărat că omul închiriază serviciile sale pentru un preţ: acest preţ este nivelul salariului, care e de departe cel mai important preţ” (Economics).

Cert este că în condiţiile contemporane, salariul este cel mai important venit din societate. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic salariaţii reprezintă între 65-93% din populaţia ocupată. Salariul e important prin faptul că asigură cea mai mare parte a forţei de muncă.

Natura salariului

Poate fi tratată din perspectiva monistă (a unui singur factor explicativ) sau din perspectiva dualistă (a doi factori).

Concepţiile moniste explică substanţa salariului fie prin costul pentru formarea resurselor de muncă; fie prin productivitatea muncii, fiind rezultatul ei; fie prin capitalul uman (calificare, bagaj de cunoştinţe, experienţă profesională) care generează capital economic.

În ce priveşte concepţiile dualiste, acestea explică substanţa salariului concomitent prin costul forţei de muncă şi productivitatea muncii. Într-adevăr, din punctul de vedere al producătorului salariul plătit este o cheltuială şi se include în costul de producţie, regăsindu-se astfel în preţul bunurilor.

Având în vedere toate aceste perspective concluzionăm că substanţa salariului e partea din valoarea nou creată pe care o primesc anumite persoane pentru participarea lor la activitatea economică în schimbul muncii ca factor nemijlocit de producţie.

132

Salariul

2. Formele salariului şi forme de salarizare

Salariul individual îmbracă două forme principale:Salariul nominal: fiind suma de bani pe care lucrătorul o

primeşte în schimbul forţei de muncă. Valoarea lui depinde de:- preţul forţei de muncă pe piaţă; - evoluţia situaţiei economice;- politica de salarizare, adică nivelul salariilor în funcţie de

ramura economică, profesiune, sex, rasă, etc.Salariul real reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii pe care

oamenii le pot procura cu salariul nominal. Dinamica lui depinde de:

- salariul nominal – direct proporţional,

- nivelul preţurilor – invers proporţional,- puterea de cumpărare a banilor, - revendicările celor ce muncesc Legenda: SR=salariu real

SN = salariu nominal P – nivelul preţurilor

Pentru stimularea sau pentru ajutorarea salariaţilor, s-au constituit următoarele forme de salariu:

Salariul colectiv ca sumă care se atribuie global salariaţilor unei firme, ca participare la beneficii, sau ca alte facilităţi.

Salariul social ca o parte din venitul net transferat prin politica de redistribuire a veniturilor acelor categorii de angajaţi care se confruntă cu dificultăţi deosebite (pentru accidente de muncă, boli profesionale).

Deosebirile între salarii de la un agent economic la altul ţin de eficienţa economică a acestora.

Deosebirile între salarii în diferite ţări se explică prin:- variaţia diferită a elementelor valorii forţei de muncă de la o

ţară la alta;- productivitatea muncii, care este diferită de la o ţară la alta.

133

SR=

Salariul

Forme de salarizareAcestea sunt modalităţi de plată, de determinare a părţii din

produsul muncii ce revine salariaţilor. Ele trebuie să restituie lucrătorului echivalentul muncii sale în vederea refacerii capacităţii de muncă, în vederea asigurării resurselor necesare dezvoltării şi reproducţiei lărgite a forţei de muncă.

Se cunosc trei forme de salarizare:1. pe unitate de timp sau în regie;2. în acord (cu bucata sau pe operaţiuni);3. mixtă.

Fiecare formă de salarizare reflectă condiţiile de pe piaţa muncii şi relevă în forme proprii criteriile care dau dimensiunea salariului. Aceste criterii sunt:

- rezultatele muncii: cantitatea şi calitatea fiind criteriul hotărâtor (în mod normal creşterea rezultatelor ar trebui să devanseze creşterea salariilor);

- complexitatea muncii, respectiv calificare, condiţii, răspundere;

- importanţa muncii.

1. Salarizarea pe unitate de timp sau în regie: plata forţei de muncă se face după timpul lucrat, fără a se preciza expres cantitatea de muncă ce trebuie depusă. Unitatea de măsură este preţul mediu al unei ore de muncă. Fiecare salariat trebuie să aibă precizate sarcini de serviciu. Această formă de salarizare se practică în sectoarele unde nu există omogenitate a operaţiilor sau activităţilor desfăşurate.Avantajele ar fi: garanţia securităţii venitului, flexibilitatea muncii şi absenţa constrângerii, iar dezavantajele:

- caracterul limitat al venitului;- nevoia controlului permanent.

2. Salarizarea în acord constă în remunerarea pe operaţiuni, sau pe bucăţi dintr-un produs. Este avantajoasă pentru că relevă mai bine legătura dintre mărimea salariului şi efortul făcut, tinde să sporească productivitatea, diminuează cheltuielile întreprinderii prin renunţarea la supraveghetori, conţine un sistem variat de penalizări. Ca aspecte negative ar fi starea de încordare a salariatului privind

134

Salariul

nerealizarea normei, contribuie la intensificarea muncii şi la extenuare, la fuga după cantitate.

În funcţie de condiţiile concrete, salarizarea în acord îmbracă următoarele forme:

- în acord direct, când mărimea salariului este direct proporţională cu numărul de produse sau operaţii făcute;

- în acord progresiv (regresiv) când peste/sub sub un nivel al rezultatelor tariful se majorează (se micşorează);

- în acord global, care priveşte o anumită echipă, ce se angajează ca într-o unitate de timp să execute o lucrare în comun, imposibil de realizat individual, având condiţiile asigurate.

3. Salarizarea mixtă constă într-o remunerare stabilă pe unitate de timp (de regulă o zi) acordată în funcţie de îndeplinirea unor condiţii tehnice, de organizare, ecologice. Fiecare condiţie presupune un tarif după importanţa, volumul şi calitatea producţiei ori serviciului.

Sistemul de salarizare din România cuprinde, conform Hotărârii Guvernului nr.281/1993:

Salariul de bază în raport cu timpul lucrat sau produsele realizate, răspunderea sau complexitatea sarcinilor şi nivelul pregătirii;

Sporuri la salariul de bază şi adaosuri (care se dau în procente la salariul de bază) pentru:

- vechime în muncă;- rezultatele obţinute;- condiţiile în care se desfăşoară activitatea;- munca desfăşurată peste programul normal de lucru;- munca din timpul nopţii;- sarcini sau activităţi suplimentare.Premii (ca sumă absolută) pentru realizări deosebite în

activitatea individuală şi un premiu anual pentru realizările instituţiei;Premii speciale (în valoare fixă) în raport cu valoarea sau

importanţa realizărilor obţinute;Salarii suplimentare: sume pentru timpul nelucrat – concedii,

suplimente pentru copii etc.

135

Salariul

3. Mărimea şi dinamica salariului

Keynes considera că mărimea salariului e determinată numai de raportul între cererea şi oferta de muncă.

În mod obiectiv mărimea acestuia are două limite:- o limită minimă, care în optica celui care se angajează

trebuie să se situeze la nivelul costului forţei de muncă;- o limită maximă, care în optica întreprinzătorului e atinsă

atunci când salariul egalează productivitatea marginală a muncii.Nivelul concret al salariului între aceste limite se stabileşte în

funcţie de o serie de factori.Principalii factori cu impact direct sunt: costul forţei de

muncă, dinamica preţurilor, calificarea profesională, responsabilitatea.Principalii factori cu impact indirect sunt: gradul organizării

sindicaliste şi combativitatea sindicatelor, migraţia internaţională a forţei de muncă, legislaţia ţărilor privind mişcarea revendicativă.

Pentru stabilirea salariului trebuie luate în considerare două tendinţe:

1. Efectul de substituire, care înlocuieşte o parte din timpul liber al salariatului cu timp de muncă, din dorinţa unui salar mai mare.

2. Efectul de venit, care conduce la renunţarea la munca suplimentară, sau chiar la o parte din orele programului normal, datorită atingerii unor condiţii apropiate de aspiraţiile de venit.Efectul de substituire imprimă salariului tendinţă de creştere,

în timp ce efectul de venit îi dă tendinţă de stagnare. Rezultă că mărimea efectivă a salariului trebuie să genereze cointeresarea salariatului.

Un rol important în fixarea mărimii salariului revine şi raporturilor stabilite între posesorii factorilor de producţie.

Dinamica salariului poate fi surprinsă prin indicele acestuia.

Indicele salariului nominal:

136

Salariul

Indicele salariului real:

Dinamica salariului are tendinţe contradictorii:. de diferenţiere după calitatea, rezultatele, caracterul muncii

şi aptitudinile salariaţilor;. de apropiere, egalizare – în cazul atenuării diferenţelor prin

calificare sau apropierea unor condiţii, diferenţierea are la bază şi calcule de eficienţă şi situaţia diferită a agenţilor economici.

Pe termen lung, tendinţa generală a salariului nominal este de creştere, influenţată fiind de o serie de factori precum: creşterea productivităţii muncii, creşterea costului resurselor de muncă (a cheltuielilor pentru calificarea forţei de muncă, transport, hrană, întreţinere etc.), raportul dintre cererea şi oferta de muncă.

În concluzie: mărimea şi diferenţierea salariilor trebuie astfel stabilită încât să incite la muncă şi la aspiraţia ridicării pregătirii profesionale.

137

Salariul

Întrebări şi teme propuse spre autoevaluare:

Precizaţi principalele forme de venit în economia de piaţă. Sensurile conceptului “salariu”. De ce salariul este simultan un cost şi un venit? Formele salariului; Cum se determină mărimea salariului? Arătaţi principalele forme de salarizare.

Teste grilă:

1. Formele concrete ale venitului în economia de piaţă sunt:a) dobânda;b) preţul;c) capitaluld) salariul;e) profitul;f) economiile;g) impozitele;h) renta.

Alegeţi răspunsul corect:A = d+e+h; B = a+c+d+e; C = a+d+e+h.

2. Salariul este:a) venit al tuturor agenţilor economici;b) venit provenit din muncă;c) profit al muncitorului;

3. Salariul real este:a) direct proporţional cu preţurile bunurilor de consum;b) invers proporţional cu salariul nominal;c) direct proporţional cu salariul nominal.

4. Egalitatea salariilor ar avea ca urmare:a) încălcarea principiilor economiei de piaţă;b) ridicarea bunăstării tuturor membrilor societăţii;

138

Salariul

c) realizarea unui deziderat politic şi economic majoritar.5. Din punct de vedere economic, nivelul salariului depinde în mod hotărâtor de:

a) probleme familiale ale angajatului;b) încasările totale ale firmei;c) profitul total al firmei;d) productivitatea marginală a muncii;e) amploarea micărilor greviste.

6. Salariul reprezintă:a) un cost;b) un profit din muncă;c) un preţ;d) un venit fix;e) un venit variabil.

Alegeţi răspunsul corect: A = a+b+d; B = a+b+e; C = a+c+d; D = a+b+c; E = a+c+e.

7. Când salariul nominal creşte cu 20%, iar preţurile cu 30%, salariul real:

a) creşte cu 9%;b) scade cu 7,7%;c) nu se modifică;d) este 90% faţă de perioada anterioară.

8. Producţia unui agent economic creşte în T1 cu 100 faţă de To , în condiţiile în care numărul de lucrători sporeşte în acelaşi interval cu 25%. Salariul nominal în To este de 500.000 u.m. Care va fi salariul nominal în T1 , cunoscând că sporirea acestuia reprezintă 75% din creşterea productivităţii muncii?

a) 700.000 u.m.b) 875.000 u.m.c) 625.000 u.m.d) 725.000 u.m.e) nedeterminabil.

Soluţiile exerciţiilor propuse:

139

Salariul

1.C, 2.b, 3.c, 4.a, 5.d,6.E, 7.b, 8.d.

140