s3 cumunicarea in campanii electorale 2013

8/9/2019 S3 Cumunicarea in Campanii Electorale 2013

http://slidepdf.com/reader/full/s3-cumunicarea-in-campanii-electorale-2013 1/17

ECTS AN II – SEMINAR 3 - Comunicarea in campaniile electorale: componenta economică

(dialog)

“Revolutia majora a epocii modern nu este de natura industriala, economica sau politica,

ci este revolutia care se petrece in arta crearii consensului in randul celor guvernati…in viata noiigeneratii aflate acum la conducere, persuasiunea a devenit o arta in sine si un instrument uzual al

guvernarii populare. Cu toate ca nici unul dintre noi nu intelege pe deplin consecintele acestei

prefaceri, afirmatia ca stiinta crearii consensului va schimba toate premisele politice nu e o profetie

indrazneata”

Walter Lippman, Public Opinion

Ce reprezinta comunicarea politica?



Comunicarea politică este o activitate esentială pentru o societate, în special pentru acele regimuri politice constitutionale bazate pe democratie reprezentativă, drepturile cetăteanului si principiileeconomiei de piată.

Activitatea de comunicare politică implică diver şi actori, politicieni, lideri de opinie şi exper ţi,instituţii, organizaţii ale societăţii civile şi, mass media. În societatea contemporană intereseleindivizilor sunt din ce în ce mai diversificate, în funcţie de poziţia lor socială, statutul profesional,vârstă, situaţie materială, mediul de rezidenţă, cultura de care apar ţin, organizaţia în care muncesc, plăcerile şi obiceiurile de consum. Pentru ca aceste interese să fie abordate, lămurite şi negociateeste nevoie de comunicare politică şi de instrumente esenţiale precum media. Mijloacele decomunicare (presă tipărită, presă electronică, alte mediacomplexe precum Internetul) instituie un cadru de comunicare în care care actorii politici schimbă puncte de vedere, în baza unui contract de comunicare, explicit reglementat sau cutumiar.

Televiziunea a că pătat o importanţă deosebită aproape imediat de la inventarea ei, având funcţiispecifice în comunicarea politică. Pe lângă funcţia educativă, de divertisment şi de informare,televiziunea îndeplineşte şi o functie catodică (a se vedea în acest sens fenomenul infotainment ).Prin practicarea jurnalismului narativ, jurnaliştii-vedete cu statut de exper ţi au devenit actori care,sub presiunea timpului, a concurenţei şi a factorilor economici, emit opinii şi judecăţi de valoare.Mai mult decât în deceniile anterioare, dezbaterea televizat ă - articulată într-un dispozitiv televizual – este astăzi una din formele principale de manifestarea comunicării politice. Dezbaterea televizată a devenit un instrument esenţial al campaniilorelectorale. Succesul sau eşecul unor competitori politici a fost deseori legat de felul în care aceştia s-au folosit de dezbaterile televizate pentru a comunica cu publicurile interesate. Precum în precedentele campanii electorale, în toamna anului 2009 alegerile prezidenţiale din România au avuto miză importantă, publicul fiind interesat în a avea acces la un cadru de dezbatere care să îi ofereinformaţii, explicaţii, raţiuni pentru a discerne şi a vota. Organizarea unei dezbateri electorale adevenit pentru prima dată chiar o temă de campanie.

Politica şi comunicarea sunt consubstanţiale. Din punct de vedere istoric, comunicarea politică face parte din modul de funcţionare al unui sistem politic, economic şi social al unui stat. Premisaimplicită este că această activitate complexă se petrece în cadrul unei societăţi democratice, cueconomie de piaţă, în care, prin alegeri libere si periodice, partidele politice ajung la putere, încadrul unui stat de drept. Valorile fundamentale care stau la baza funcţionării acelui stat suntdrepturile omului iar una din libertăţile de bază este libertatea deexprimare. (material preluat sin lucrare de dizertatie Tiberiu Cazacioc)

Punctul de pornire pentru abordarea analitică a unui domeniu este definirea lui.Dominique Wolton1 consider ă comunicarea politică un câmp de interacţiuni între oameni

politici, mass-media şi opinia publica relevată prin cercetare sociologică. Pentru Pippa Norris2 comunicarea politică este un proces de interactiuni pe vertical ă si pe orizontal ă. Pe verticală are loc comunicarea dintre instituţii şi cetăţeni, iar orizontala este planul în care interacţionează

1 Wolton, Dominique, Penser la communication, Paris, Editura Flammarion, 1998, apud Beciu, Camelia,

Comunicare si discurs mediatic. O lectur a sociologica, Bucuresti, Editura Comunicare.ro, 2009, p. 1252 Norris, Pippa, A virtuos circle. Political communication in Post-Industrial Societies, Cambridge, Editura

Cambridge University Press, 2000, apud Beciu, Camelia, Comunicare si discurs mediatic. O lectur a sociologica,Bucuresti, Editura Comunicare.ro, 2009, p. 125



actorii comunicării politice. Jacques Gerstlé3 observă că în studierea comunicării politice cercetătoriise înscriu în două abordări principale: o direcţie de analiză care disociază comunicarea de politică,considerând comunicarea drept primordială în înţelegerea politicii, iar cealaltă abordare consider ă comunicarea şi politica drept consubstanţiale. Preferând în analiza sa a doua abordare, Gerstléconsider ă că “(…) pentru comunicarea politica trei dimensiuni pot fi acceptate ca fundamentale:

dimensiunea pragmatica, dimensiunea simbolica si dimensiunea structural a (...)”..Dimensiunea pragmatică este dată de strategia de discurs, aceasta propune şi instituieun mod de actiune şi anumite relatii între participanţii la comunicarea politică. Dimensiuneasimbolică este asigurată pentru comunicarea politică de exprimarea vizuală şi audio, vestimentaţie,gestică şi mimică, rituri de consens şi disensiune, retorică şi metafore.Dimensiunea structurală este dată de reţeaua folosită la punerea în aplicare a strategiei de discurs prin simbolistică, şi anume organizaţiile media şi canalele media, tehnologia, ş.a.

Comunicarea politică include conform lui Brian McNair 4: organizaţiile politice (partide politice,organizaţiile publice, grupurile de presiune şi organizaţiile teroriste5), publicul, mijloacele decomunicare. Făr ă public comunicarea politică nu şi-ar avea rostul, iar mijloacele de comunicare suntinstrumentele cu ajutorul cărora este configurat spaţiul comunicării politice.

O tipologie a actorilor politici „(…) mult mai diversificat i , reflectând caracterul structural si

strategic al comunicarii politice (…)” este propusă de Camelia Beciu5:

a) Actorii politici: instituţiile guvernamentale, partidele, politicienii, administraţia locală; b) Grupurile: grupurile de presiune, lobby-urile, acţiunile sindicale, mişcările sociale;c) Mediatorii: societatea civilă, exper ţii/liderii de opinie;d) Mass-media: organizaţiile, jurnaliştii;e) Opinia publică şi electoratul: opinia publică reprezentativă (sondajele de opinie), opinia publică nereprezentativă (“cet ţăeanul”, „românii”), opinia publică internaţională (sondaje, interviuri,articole massmedia), electoratul;f) Publicul: publicul mass-media (de presă, radio, televiziune, din platou/studiou), publicul interactiv(e-mail, SMS, forum, apel telefonic în direct, etc.)

3 Gerstlé, Jacques, Comunicarea politica, Iasi, Editura Institutul European, 2002, p.23-25

4 McNair, Brian, Introducere în comunicarea politica, Iasi, Editura Polirom, 2007, p.21

5 Beciu, Camelia, Comunicare i discurs mediatic. O lectur sociologic, Bucureti, Editura Comunicare.ro,2009, p. 126-127



Figura 1 Actorii comunicării politice, Camelia Beciu.

Campania electorala este un aspect particular al comunicarii politice fiind o activitatespecifica, cu o anumita frecventa, durata si intensitate limitate în timp, care implica actorii politici, printre acestia publicul si mijloacele de comunicare. Prin intermediul campanieielectorale, în cadrul unei competitii politice, actorii politici sunt selectati în baza unor normedemocratice, pentru a se implica în mecanismul de gestiune politica si administrativa a

treburilor comunittaii sau a societatii. Normele în baza carora se desf asoar a proceduralalegerea sunt norma participarii si norma majorit atii. Într-un sistem democratic actorii politici cauta sa obtina consensul si sustinerea unui numar majoritar de electori. Sunt depuseeforturi pentru astfel cetatenii sa poata alege persoane sustinute de partide politice, pentruocuparea unor functii de reprezentare, printr-un mecanism electoral. Functiile publice electiveconstituie elemente ale un sistem democratic care permit, într-un cadru constitutional,exercitarea puterii. Aceasta înseamna posibilitatea aplicarii unui program politic si realizareaunor politici publice, acces la resurse, gestionarea acestora si planificarea cheltuielilor. Celedoua norme, norma participarii (pluralism politic si dreptul nediscriminatoriu de a participa laselectia politica) precum si norma majorit atii sunt cei doi piloni principali ai unei competitiielectorale echitabile si libere.

Campaniile electorale sunt diferite în functie de traditii si cultur a. În general suntevenimente atipice, periodice, conventionale care au loc pe perioade de timp variabile,conform unor practici nationale. De exemplu în SUA, procesul electoral prezidential dureaza circa doi ani. Include competitia intra-partinica pentru alegerea unui candidat de partid (încazul celor doua partide mari, democrat sau republican) si de-abia apoi campania electorala propriu-zisa, finalizata prin optiunile alegatorilor.De regula o campanie electorala dureaza între 4-6 sa ptamâni fiind precedata de o pre- campanie informala. Acestea sunt circumscrise unei campanii informale de lunga durata, desustinere, integrata în comunicarea politica de ansamblu. Campania lunga este o actiune careimplica institutiile politice ca si actori de comunicare în sfera publica, nefiind însa vorba de



un demers electoral explicit, într-un cadru normativ si nefiind nici public asumat. În Româniadar si în alte state democratice, prin comunicarea prezidentiala presedintele în functie îsi facecunoscute agenda, ideile si planurile politice, permanent pe parcursul exercitarii functiei.Candidatii primesc sustinerea unor partide si organizatii si sunt cunoscuti ca si competitori cucâteva luni înainte de depunerea oficiala a candidaturilor. Ei aduc în discutie si propun înspatiul public proiecte alternative, construindu-si un profil, o identitate si o platforma pre- electorala, pâna la lansarea campaniei electorale propriu-zise.

Comunicarea electorala presupune o situatie de comunicare specifica. Contractul decomunicare electoral a este raportat la un calendar definit, pe baza anumitor instrumente. Seconformeaza unor reguli consensual si politic acceptate, în baza unor principii transparente definancare, a unor reglementari care restrâng agenda de subiecte (de exemplu sunt excluseanumite subiecte – referirea la rasa), cu reguli privind accesul la mijloacele audiovizuale publice, f ar a plata, în spiritul fair-play-ului si doar pentru partidele politice, candidatii lor sicandidatii independenti.O comunicare electorala integrata, coerenta si complexa poate fi expusa înadvertoriale, în publicatii, prin interviuri, prin prezenta în Internet prin situri proprii si contra- situri, prin campanii de bannere online, prin panotaj exterior si bannere, mesh-uri, corturielectorale si obiecte promotionale, prin reuniuni electorale, în fapt în toate mediile decomunicare disponibile. Comunicarea electorala este folosita de candidatii la functia de presedinte pentru a mobiliza si ralia suporterii, a atrage nehotarâtii, pentru a propune si sustinetemele de campanie sub forma de sloganuri, pentru a lansa atacuri si transmite replici laadresa contracandidaailor. Este o activitate esentiala pentru a convinge publicul sa acordevotul preponderent unuia dintre candidati.

Accesul la mijloacele de comunicare este conditionat de restrictii în primul rând denatur a economica, dar si din cele legate de protectia drepturilor individului. În ce privestemediul audiovizual reglementarile stabilesc participantilor la campania electorala, drepturi siobligatii de comunicare. În context electoral, comunicarea audiovizuala are un specific aparte,fiind realizata în cadrul unui mecanism care stabileste: durata, temele ce nu pot fi abordate,

formate radio si TV permise pentru promovarea idelor politice, asigurarea accesului liber sinediscriminatoriu la mijloace radio si TV. Este impusa o limitare privind temele, nefiind permise cele care pun în discutie ordinea constitutionala. Cu toate acestea în cursul campanieielectorale prezidentiale din toamna-iarna anului 2009, o tema de campanie, desi minorabordata, a fost reforma formala a parlamentului.



Comunicarea electorala

<<Comunicarea electorala este un exercitiu al negocierii si seductiei, in care sunt implicati clasa politica - care vrea sa seduca, electoratul - care vrea sa negocieze si mass-media - care se orienteazala conditiile de cerere si oferta. La prima vedere, intre electorat si clasa politica ar exista un gen decomunicare-negociere (optiunea de vot desfasurandu-se ca recompensa pentru politici sociale,facilitati economice, conditii de functionare bazate pe principiul liberalismului etc). Dar, in mod

real, ceea ce pare a fi comunicare-negociere este expresia latenta a actiunii unui sistem complex deschimbare a cognitiilor sociale, de manipulare.

Acest tip de comunicare trebuie sa ia o forma dialogala, sa puna in joc argumente rationale. Negocierea presupune o cunoastere, memorie, ordine comparativa a faptelor, ideilor, deciziilor, pecare le poseda in egala masura si electoratul. In calitatea lor de co-locutori intr-un dialog politic,guvernantii si electoratul ar trebui sa se ordoneze intr-o relatie pe orizontala.

Comunicarea-seductie ia o forma spectaculara, prin faptul ca apeleaza la mituri, simboluri, scenarii.Conceptul mitic in comunicarea-seductie se preteaza la asocieri nelimitate, el raspunde mai degrabaunei functii de seductie decat unei cunoasteri. In acest caz, mitul nu va dezvalui un sens si nici nu il

va lichida (asa cum se intampla in comunicarea-negociere), rolul sau fiind acela de a-l naturaliza.Comunicarea-seductie in campania electorala ia cele mai diverse forme ale publicitatii politice:discursuri, slogane electorale, machete de presa si spoturi electorale.

Daca e sa ne raportam la politicile de comunicare ale lui Geoana si Basescu in cursa pentru PrimariaBucuresti, observam ca cei doi au adoptat strategii discursive diametral opuse cu profilul imagologic pe care si l-au construit in perioada dinaintea campaniei.

Mircea Geoana a abandonat haina de diplomat al cancelariilor europene si brusc a inceput savorbeasca despre praful de pe cizmele din tinerete cu care a strabatut drumuri pline de noroi dincurtea centralelor termice. A adoptat un discurs mai popular, mai direct, fara subtilitati de negociere

diplomatica.Mircea Geoana a abordat o comunicare-seductie in contradictie cu profilul sau imagologic anterior.A venit cu un zambet larg deschis, ce arata o dantura perfecta (semn de sanatate tocmai buna pentruo cursa dura), dar a ramas intepenit in aceasta grimasa mult prea mult timp. Geoana a zambit de pe panouri si bannere pentru toti bucurestenii timp de patru saptamani, dar nimeni nu a reusit sa afle programul sau administrativ, elaborat de cei mai buni specialisti externi, asa cum afirmase el insusiintr-o dezbatere televizata. Mesajul ―Castigi cu Geoana‖ a fost atat de abstract incat PSD a trebuit sa

revina cu o formula imbunatatita si sa-i dea conotatia de castig material: ―locuri de munca mai multesi mai bine platite‖, care vor asigura ―cresterea nivelului de trai de la an la an‖. Geoana nu a venit cu

un ―contract‖ pentru bucuresteni si in lipsa acestuia a tinut toate discutiile in zona guvernarii. Nici

―contractul pentru Europa‖ nu a fost scris temeinic. Mesajul ―2007 — oras european‖ a r amas unulla fel de abstract in lipsa unei expuneri coerente si credibile a pasilor de actiune.

Si Traian Basescu si-a abandonat stilul care l-a consacrat. Lider charismatic, cu un discurs peintelesul tuturor si pe placul presei, Basescu a sedus la guvernare cand prin hohote abundente, cand prin exprimarile sale deocheate. In campanie, insa, primarul a venit cu un discurs foarte tehnic, a prezentat programe si surse de finantare. L-a lasat pe Dragomir sa rada si sa se dea in spectacol. El ainteles ca o comunicare-negociere este mai potrivita pentru contextul politic actual si a ales sa fie catse poate de sobru. Basescu nu a trebuit sa faca trimiteri la un resort mitic, simbolic (UniuneaEuropeana), el cunoscand extrem de bine realitatile mahalalei romanesti. Atunci a negociat ―Totul



sau nimic‖. A pus cartile pe masa si... a castigat. Dar nu la loterie. A mers sigur pe mana

bucurestenilor si a invins la vot.>> (Un material de Viorica Rosca www.markmedia.ro iunie 2004)

Marketingul politic

Astăzi, se vorbeşte din ce în ce mai mult de marketing electoral, activitate sistematică şi

fundamentat ă ştiintific, care presupune cunoaşterea:

Ştiaţi că…

Marketingul politic a apărut în acest secol şi, conform şcolii americane, î şi are

punctul de plecare în anul 1936, în timpul campaniei lui Franklin Delano

Roosevelt? Atunci s-a organizat prima campanie electoral ă modernă , bazat ă pe

un plan de obiective şi pe o nouă relaţie cu presa. Tot în America au luat fiinţă sondajele, în 1933, datorit ă lui George Horace Gallup.

http://www.markmedia.ro/






Tema de discutie: intr-o economie de piata “functionala”, politicul se supune economicului

sau economicul se supune politicului?

I ntroducere: Totul se afla sub influenta mass-media. Peste 70 % din populatia lumii are ca

sursa de influenta televizorul, peste 50 % internetul.

Poli ticul are nevoie de voturi , voturi care se obtin prin influentare. Politicul are nevoie de

sustinere si ofera putere economicului.

Definirea comunicarii economice in compomenta politica:

- sfera de influenta: organizatiile politice (influentarea procesului de luare a deciziilor),

partidele politice,

MIJLOACELE DE COMUNICARE MASS MEDIA:

- transmitatori ai comunicarii politice (campanii politice)

- expeditori de mesaje politice concepute de jurnalisti (ex. Episodul lovirii copilului de catre

T.Basescu)

Probleme:

- Esecul educational (lipsa alegatorilor rationali, apatia alegatorilor – profita oamenii politici – ex. Invingatori cu 25 % prezenta la vot);

- Lipsa posibilitatii de a alege (nu ai pe cine – ex. Obama vs. McCain aveau mai putin de 4 %

din elementele de program difertite);

- Capitalism si putere, consilii de administratie, sfere de influenta, securitate, persoanele nu

sunt alese. Democratia a devenit o fatada, simulacru al alegerilor, cercurile de influenta

Organizatii politice(partide, org. publice,

grupuri de presiune,

org. teroriste, guverne)

Mass-media

Cetateni

Reportaje

Editoriale

Comentarii

Analize

Apeluri

Emisiuni

Publicitate

Relatii publice

Reportaje

Editoriale

Comentarii

Analize

Sondaje de

opinie

Scrisori



economica / politica trag parghiile “lumi” (ex. Liste nominale cu angajatii unor fabric pentru participarea la meetinguri electorale);

- Limitele obiectivitatii, mijloacele de comunicare in masa sunt la ora actuala sub un intens

control politic (ex. “Antenele” lui Dan Voiculescu, Realitatea TV, etc) – se pune problema

de etica profesionala a jurnalistilor; nu exista standarde obiective in comunicare, ci

conventii ;

I nterese:

- Exista oameni politici care au interese in sfera economicului si invers.

- Oamenii de afaceri castiga influenta, putere, contracte pe sume mari de bani daca sustin

un anumit partid sau altul;

- Politicienii castiga capital pentru sustinerea campaniilor;

- Cerc vicios, unde se intra greu si se iese repede;

- Cunoasterea semioticii sociale. Semiotica este disciplina care cercetează felul în care

funcţionează comunicarea şi semnificarea i.e. relaţiile dintre cod şi mesaj, dintre semn

şi discurs. Unitatea fundamentală semiotică este semnul.

Semiotica are trei ramuri:

semantica ( sensul cuvintelor şi propoziţiunilor, având ca scop să clarifice în ce măsură

sensul şi semnificaţia noţiunilor complexe pot fi derivate din simbolurile cele mai simple

alelimbajului, sprijinindu-se pe regulile sintaxei)

sintaxa ( partea gramaticii care studiază modul combinării cuvintelor în propoziţii şi modul

combinării propoziţiilor într -o frază precum şi regulile aferente în vederea realizării comunicării

între oameni)

pragmatica (ramură a lingvisticii, care analizează relaţia dintre semne şi interpretarea lor.)

Dovezi:

- Natura si calitatea dovezilor;

- Sondajele de opinie (credibilitate);

Colaborare economic – politic: Consilierii economici creaza “profile” pentru candidate atunci candacestia calatoresc in teritoriu. Aceste profile contin:

- principalele informatii economice, sintetizate,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare

http://ro.wikipedia.org/wiki/Semantic%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Limbaj

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sintax%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Cuv%C3%A2nt

http://ro.wikipedia.org/wiki/Propozi%C5%A3ie



http://ro.wikipedia.org/wiki/Fraz%C4%83



http://ro.wikipedia.org/wiki/Om

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pragmatic%C4%83



http://ro.wikipedia.org/wiki/Om



http://ro.wikipedia.org/wiki/Cuv%C3%A2nt



http://ro.wikipedia.org/wiki/Limbaj


http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare



- aspecte sociale (probleme cu minoritari – ex. Rromi, maghiari, etc);

- informatii privind forta de munca (grad ocupare, populatie activa, etc);

- particularitati ale zonei

Aceste brosuri sunt sinteze, usor de citit de regula cateva pagini, astfel ca pot fi lecturate rapid, iar

politicianul respectiv apare ca si cunoscator al problemelor respective.

Oamenii de afaceri investesc sume mari de bani (ex. PNL – 50.000-100000 euro, PSD – peste

200.000 euro) pentru finantarea campaniilor, bani pe care trebuie sa si recupereze:

Ex6. PDL: Radu Mazăre, prin contractele obţinute de la societăţile Consiliului Local. sponsorii

partidului preşedintelui Traian Băsescu donează sume extravagante, dar nu prin firmele pe care lecontrolează, ci din propriul buzunar, ca persoane fizice. Ioan Neculaie pare un ilustru necunoscut

printre cei peste 1.000 de donatori ai PD-L şi zecile de Niculaie sau Nicolae. Dar nu oricine ar fi putut scoate din buzunar 170.000 de lei pentru o donaţie către partid. Construcţii Feroviare Braşoveste una dintre societăţile care au - direct sau prin firmele la care este acţionar - acces la contractele

pentru infrastructura feroviară. Firma lui Marcel Butuza a luat de curând un contract de la MinisterulTransporturilor şi Infrastructurii pentru realizarea a 2,7 km de autostradă şi reabilitarea a 3,3 km dedrum naţional pe centura ocolitoare a Sibiului pentru preţul de 9,7 milioane de euro.

PSD: Stefan Viorel, acţionar al societăţilor Navrom Reparaţii SRL, Navrom Bac SRL şi TTS SA,care a cotizat suma de 154.000 de lei. Societatea Navrom a beneficiat de multiple contracte cu

societăţile de stat, ultima izbândă fiind la data de 29 septembrie 2009, cu un contract de 125.267 delei la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos. Sorin Gabriel Strutinsky este un alt donator de bază laConstanţa. Acesta a cotizat la PSD cu 80.000 de lei, dar firmele la care este acţionar au beneficiat decontracte de zeci de milioane de lei cu societăţile subordonate Consiliului Local Constanţa şiPrimăriei Municipiului Constanţa. Modul Proiect a donat anul trecut 500.000 de lei, la fel ca şi societatea SIMCA SA din Alexandria.Germino SA şi Danin SRL au donat câte 300.000 de lei, iar lista donaţiilor din cinci zerouri poatecontinua. Firmele care au susţinut financiar partidele politice în urmă cu cinci ani au investit puţin şiau cules multe lucrări decontate din bugetul de stat sau bugetele locale. Lucrurile s -au complicat

între timp: efortul economic al sponsorilor de partid este acum cel puţin dublu, având în vedere căexistă mai multe campanii: una pentru alegerile europarlamentare, una pentru alegerile prezidenţiale

şi alta pentru alegerile parlamentare.

PNL: Cardinal Motors, deţinută de familia primarului Paul Precup din Mogoşoaia, a făcut o donaţiede 125.568 de lei, iar pe lista dealer-ului auto apar contracte numeroase cu instituţii ale statului, celmai important fiind cu Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului deAfaceri (MIMMC). Plăiaşu Gabriel, care a fost membru în Consiliul de Administraţie al Parcului

6 http://www.sfin.ro/articol_17817/cat_castiga_sponsorii_din_umbra_partidelor.html

http://www.sfin.ro/articol_17817/cat_castiga_sponsorii_din_umbra_partidelor.html




Industrial Mija, patronat de Fathi Taher. Pentru că a finanţat partidul cu 199.000 de lei, nici firmelelui Plăiaşu n-au stat departe de banii publici, astfel că firma Quartz SRL a beneficiat de contracte cuCNCF CFR SA, în anul 2006, pentru furnizarea de fiole alcoolscop. Crin Antonescu poate conta şi pe firmele Fedmedia SRL sau Alpedor SRL, din Ploieşti, care au virat la PNL câte 250.000 de lei.Cele două firme nu s-au remarcat prin contracte bănoase cu statul, deşi Alpedor a cotizat în 2007 şila PSD 150.000 de lei.

CONCLUZII: ECONOMICUL SI POLITICUL MERG “MANA IN MANA” - DEZVOLTARE

Surse:

- Brian McNair – Introducere in comunicarea politica, ed. Polirom, 2007

- http://www.sfin.ro/articol_17817/cat_castiga_sponsorii_din_umbra_partidelor.html

- http://www.zf.ro/politica/alegerile-europarlamentare-din-cauza-crizei-care-afecteaza-sponsorii-

partidele-nu-prea-mai-au-bani-de-campanie-4351346/

- Gheorghe Ilie Farte “Comunicarea politica – aspecte generale si ipostaze actuale; ( preluat de pe

http://www.fssp.uaic.ro/prof/seminar_logica/gifarte/papers/argumentum2004-2005cap5.pdf)

Activitatea de lobby se referă la influențarea legitimă a deciziilor politice, prin

activități de comunicare profesionist realizate, care implică expertiză legislativă,

tehnici discursive si abilități strategice.[1]

Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup (sau persoană) care încearcă sădetermine puterea legislativă sau executivă să adopte o poziție sau să ia o deciziecare să servească interesele legitime ale respectivului grup. În plus, prin lobbying(activitatea de lobby), factorii decizionali -parlamentarii, reprezentanții administrațieipublice centrale și locale etc. - pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, deexpertiza unor specialiști în diferite domenii. Dintr -un alt punct de vedere, lobbying-ul constituie un mecanism prin care se menține legătura dintre alegători și aleșii lor,pe durata mandatului acestora din urmă.[2].


http://www.zf.ro/politica/alegerile-europarlamentare-din-cauza-crizei-care-afecteaza-sponsorii-partidele-nu-prea-mai-au-bani-de-campanie-4351346/


http://www.fssp.uaic.ro/prof/seminar_logica/gifarte/papers/argumentum2004-2005cap5.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lobby#cite_note-0








http://www.fssp.uaic.ro/prof/seminar_logica/gifarte/papers/argumentum2004-2005cap5.pdf






Echilibristică între lobby şi trafic de influenţă

www.adevarul.ro 11 aprilie 2011, 07:00 | Autor: Diana Opriţă, Răzvan Sibii (SUA)

http://www.adevarul.ro/actualitate/Echilibristica_intre_lobby_si_trafic_de_influenta_0_460154291.html

Oricine poate influenţa un act normativ, dar unii o fac transparent şioficial, în baza unor reguli sau legi, iar alţii o fac ilegal, profitând derelaţii, bani şi vid legislativ. Experţii susţin că nici la nivel naţional, darnici la Bruxelles, legiuitorii nu au reuşit până acum să traseze o linie dedemarcaţie clară între lobby şi trafic de influenţă.

„Nu suntem în stare să facem lobby fără să facem trafic de influenţă. Pentrucă nu avem perspectivă şi nici specialişti", este de părere Sorin Ardelean,membru al Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice şi copreşedinte al

Asociaţiei pentru Iniţiative Civice. Linia de demarcaţie este greu de trasat,sunt de acord şi lobbyiştii, dar şi specialiştii care militează pentru transparenţadecizională.

Nici măcar americanii, care au cea mai veche şi mai complexă legislaţie îndomeniu nu se pot lăuda că au atins perfecţiunea, oferind cele mai multeexemple de corupţie. Cel puţin din punct de vedere legal, lobbyiştii americanisunt siliţi să se bazeze strict pe propria putere de persuasiune pentru arezolva problemele clientului. „Există o zicală: «Cel care se angajează pe sine

însuşi drept avocat are un client idiot». Iar politicile publice sunt maicomplicate. Meseria cea mai veche din lume nu e cea care credeţidumneavoastră. Este lobby-ul. Primul lobbyist a fost şarpele din Rai care aconvins-o pe Eva de beneficiile cunoaşterii", a explicat, pentru „Adevărul",Nicholas Allard, şeful departamentului de lobby al Patton Boggs LLP, firmacare deţine recordul de cheltuieli pe astfel de activităţi în Washington D.C.

Lobby-ul ca mită legală

Deşi majoritatea analiştilor politici americani acceptă argumentul că, în esenţasa, lobby-ul este o practică democratică, armatele de lobbyişti profesionişticare roiesc în jurul membrilor Congresului nu sunt privite cu ochi buni. „Într -odemocraţie, fiecare cetăţean are dreptul de a vorbi cu legislatorii pentru a-iconvinge să voteze cum vrea el. Problemele apar atunci când activitatea delobby este asociată cu banii. În SUA asistăm la un fenomen de mită legală:lobbyiştii corporatişti exercită influenţă asupra legislatorilor nu prin forţaargumentelor lor sau prin virtutea faptului că reprezintă o mare parte din

http://www.adevarul.ro/








electorat, ci datorită faptului că angajatorii lor contribuie cu generozitate lacampaniile electorale ale acestor politicieni", a explicat Joan Mandle,directorul executiv al organizaţiei nonprofit Democraţia Contează.

Mary Boyle, colega sa de la Cauză Comună, o organizaţie-soră, completează

tabloul lobbyistului care corupe fără a încălca legea: „Lobbyiştii au o mulţimede clienţi bogaţi care îi ajută să atragă fonduri pentru campania electorală. Şi-atunci, când lobbyistul intră în biroul politicianului ca să-l roage să voteze aşacum vrea el, acesta din urmă ştie foarte bine cui îi datorează acele fonduri".

„Europarlamentarii sunt prea deschişi"

Şi la nivelul instituţiilor de la Bruxelles există suspiciuni asupra multoreuroparlamentari care se lasă influenţaţi de lobbyişti mai mult decât permite

legea. Deşi cazurile celor patru politicieni din PE care au acceptat falsecontracte de consultanţă, printre care şi Adrian Severin, este tratat ca unulizolat, temerile celor care militează pentru transparenţa decizională sunt multmai extinse. „Vedem o problemă în deschiderea cu care trateazăeuroparlamentarii marile interese economice şi faptul că foarte des propunamendamente aduse de grupuri de lobby fără o evaluare critică prealabilă.

Acest lucru creează o problemă: un acces inegal al diferitelor grupuri dinsocietate la nivelul deciziei de la UE. Ţine de mentalitate această intimitate aeuroparlamentarilor cu lobbyiştii, iar de aici până la a primi şi bani este un pasfoarte mic", a explicat Yiorgos Vassalos, de la Corporate Europe Observatory(CEO), din Bruxelles.

Cârtiţele corporaţiilor

Unul dintre exemplele elocvente în acest caz este acela al unei directiveeuropene în domeniul fondurilor de investiţii la care au fost depuse zeci deamendamente. Potrivit lui Vassalos, cele mai multe au avut ca bazăpropunerile lobbyiştilor care reprezentau companiile interesate, conflictul deinterese fiind vizibil. „Dacă, de exemplu, ai un europarlamentar care faceparte din conducerea a două companii direct interesate de această directivă,el nu ar trebui să-şi poată exprima votul pentru legislaţia care reglementeazăstatutul acestor companii pentru că le protejează interesele", a adăugatVassalos.

Parlamentul European e vulnerabil



Îngrijorarea militanţilor pentru transparenţă decizională de la Bruxelles vine şidin faptul că doar la nivelul Comisiei Europene există reguli care delimiteazăconflictul de interese, dar la nivelul Parlamentului European nici măcar nişteprincipii clare. „Nu există reglementări care să tragă clar o linie între lobby şitrafic de influenţă. Există doar un regulament de funcţionare al PE care

vorbeşte doar despre cum ar trebui să se compor te parlamentarii în timpulsesiunilor de lucru. Registrul de lobby ar trebui să fie obligatoriu, nu voluntarşi să fie comun pentru CE şi PE.

Lobbyiştii ar trebui să declare sumele cheltuite, conturile la care lucrează şi cucine. Astfel am vedea dacă un europarlamentar lucrează pentru o companiede lobby. Registrul de acum nu este de încredere, din el lipsind multeorganizaţii care ori vor să rămână secrete, ori nu vor să plătească taxe, orinici măcar nu există legal în Belgia. De exemplu, BP declară că are cheltuielide zeci de ori mai mari în SUA decât în Europa. În opinia noastră, diferenţavine din faptul că în SUA sunt obligaţi să declare toate cheltuielile", a maiprecizat reprezentantul CEO.

România are nevoie de transparenţă

Specialiştii români în lobby spun că este greu de oprit corupţia printr -o lege alobby-ului care ar acoperi cel mult doar pe cei care practică această activitate.

În opinia Laurei Florea, preşedinta Asociaţiei Registrul Român de Lobby, multmai utilă ar fi o lege mai aspră în privinţa transparenţei decizionale. „Ceea ceinteresează opinia pubică este felul în care se ia decizia. Cum votează şi ce-ldetermină pe politicianul nostru să voteze într -un fel sau în altul. Acesta artrebui să aibă un cod de etică şi de comportament, să spună cine l-acontactat, cu cine s-a întâlnit, cu ce argumente au venit şi de ce a luat decizia

într-un fel sau altul", a precizat Florea.

Regula se aplică şi la cei din administraţia publică, unde transparenţadecizională tinde spre zero. „Funcţionarul stă şi se gândeşte la un proiect delege, îl pune pe site-ul ministerului şi ai 10 zile să-ţi spui părerea. Se solicită

dezbatere publică unde vin şi-şi vorbesc mulţimi de oameni şi presă şi nimeninu se înţelege cu nimeni. De cele mai multe ori impactul este foarte mic. Dece? Pentru că omul când a apucat deja să scrie cu experienţa lui proiectulacela de lege va ţine la el", a mai explicat preşedinta ARRL. Spre deosebirede România, la nivelul Comisiei Europene, instituţia care are iniţiativălegislativă la nivel de UE, elaborarea unui proiect de lege se face după ce s -aprimit un feedback de la organizaţiile interesate. „Există o bază de date, cuorganizaţii, persoane, companii, care primesc fundamentul şi îşi spun părerea



înainte ca actul normativ să fie redactat. Apoi, acesta este supus dezbateriipublice, dar este deja construit pe un feedback", a mai adăugat Florea.

Lipsa experienţei în activitatea de lobby, atât la nivelul militanţilor, cât şi la celinstituţional face ca România să apară nepregătită la nivel european, mai

spun specialiştii. „Neavând o activitate profesional făcută acasă, cum amputea să facem lobby profesionist la Bruxelles? Nu avem experienţa proprie a jocului şi din cauza aceasta avem de pierdut. România a avut două mariobiective pentru care a făcut lobby: aderarea la NATO şi la UE. Dar s-aterminat cu asta. Problema este că acum nu ştim ce să facem, pentru ce sămai facem lobby", a declarat Sorin Ardelean.

Regulile lui Buzek pentru lobbyişti, indulgente

Prima reacţie a preşedintelui Parlamentului European Jerzy Buzek înscandalul "Bani contra amendamente"a fost de a-l sfătui pe Adrian Severin sădemisioneze. În urma presiunii mediatice, liderul Parlamentului European avenit şi cu un plan în şapte puncte care să transparentizeze activitatealobbyiştilor, dar şi a europarlamentarilor.

Reacţia ALTER-EU

(Alianţa pentru Transparenţă care reuneşte peste 160 de organizaţii şi grupuriale socetăţii civile) a fost categorică: planul este bun, dar indulgent. Potrivitacesteia, nu este suficient ca lobbyişti să se înregistreze zilnic şi nu anual,aşa cum se întâmplă acum. În loc de aceasta, ALTER-EU recomandă caParlamentul să impună fiecărui grup de lobby care solicită un permis de lucrude un an să precizeze următoarele informaţii: problemele pentru caremilitează, numele lobbyiştilor, suma cheltuită pentru lobby în ParlamentulEuropean.

Pasul către infracţiune

Cel mai faimos lobbyist din SUA este Jack Abramoff care, în 2006, a pledatvinovat pentru comitere de fraudă, dare de mită şi conspiraţie. De-a lungul amai multor ani, el a oferit nenumărator legislatori bani, cine scumpe şi sejururituristice în schimbul unor voturi favorabile clienţilor săi. Abramoff a stat în

închisoare trei ani şi jumătate. După eliberare s-a angajat la o pizzerie cu unsalariu de 10 dolari pe oră. Mulţi dintre colaboratorii săi au ajuns la închisoare



după ce lobbyistul a acceptat o înţelegere cu autorităţile.

- În ianuarie 2011, fostul lider al majorităţii Republicane din CameraDeputaţilor, Tom DeLay, a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru căa ajutat o serie de candidaţi Republicani texani să beneficieze ilegal de bani

proveniţi din conturile unor companii multinaţionale. Politicianul se numărăprintre „clienţii" lui Jack Abramoff.

- Deputatul Robert Ney a primit în 2007 o sentinţă de doi ani şi şase luni de închisoare pentru că a solicitat şi a primit cadouri ilegale de la o serie delobbyişti, printre care şi Jack Abramoff.

- În 2005, deputatul Randy „Duke" Cunningham a pledat vinovat în faţainstanţei pentru luare de mită. El a recunoscut că a primit peste 2,4 milioane

de dolari de la firme cu interese în zona industriei de apărare. Cunningham aprimit o sentinţă de opt ani şi patru luni de închisoare. Deputaţii de laBruxelles nu au fost aduşi în atenţia opiniei publice, situaţia lor de conflict deinterese fiind permisă de Parlamentul European.

- Edward Scicluna, membru în Comisia Economică a participat la elaborareaunei legi a fondurilor de tip hedge (investiţii private şi speculative), deşi estepreşedinte a două fonduri de investiţii ale băncii britanice HSBC.

- Elmar Brok a fost unul dintre negociatorii Tratatului de la Lisabona, deşilucrează şi pentru Bretlesmann (un trust media din Germania), a căruiconducere aspira la influenţarea proiectelor europene.

Sub presiunea unor mari grupuri de interese

Societatea civilă şi cei care militează pentru transparenţă decizională susţinde mai bine de cinci ani reglementarea conflictului de interese la nivelulParlamentului Euopean şi a Comisiei Europene. Până acum, doar cea din

urmă instituţie are reguli clare pentru membrii ei: fără joburi secundare, iaractivitatea de lobby este restricţionată încă un an după părăsirea fotoliului deun an.

La nivelul PE însă, o clarificare se lasă aşteptată. "Avem aceste probleme deceva timp, dar până acum nu a existat o voinţă politică pentru a face ceva. Săinterzicem lobby-ul şi un al doilea job care este în conflict de interese, suntcele mai importante aspecte", a explicat Yiorgos Vassalos de la CEO. De ce



nu a adoptat PE regulile de conduită? "E o întrebare bună. Împreună cu ALTER-EU şi alte organizaţii similare am derulat o campanie la ultimelealegeri europene în care le-am cerut candidaţilor să limiteze putereacorporaţiilor în politică şi să facă lobby-ul mai transparent. Doar 75parlamentari aleşi au subscris. Oamenii nu văd că democraţia este pusă sub

semnul riscului de marile puteri economice. Sperăm că incidente ca acestavor arata oamenilor că amestecul banilor în politică dăunează democraţiei", amai precizat Vassalos. Organizaţiile de la Bruxelles speră ca în scurt timp să

întocmească un set nou de reguli.

Comitetul de Etică

O altă direcţie susţinută de CEO este înfiinţarea unui Comitet de Etică care săverifice declaraţiile de interes ale europarlamentarilor, dacă sunt sau nu în

conflict de interese cu funcţia deţinută în PE şi care să-i poată sancţiona pecei care încalcă regulile.

13.000 de lobbyişti sunt înregistraţi oficial în SUA, numărul acestora fiind cuaproximativ 2.000 mai mic decât în 2008.

15.000 de lobbyişti îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles, dar înregistrareaacestora fiind voluntară, cifra este inexactă.

17 foşti membri ai Executivului lui George W. Bush au deţinut funcţii încompanii care fac lobby la guvernul federal. 15 dintre ei au funcţii în companiicare fac lobby la ministerul în care au lucrat şi ei.

6 comisari europeni din cabinetul Barroso I dintre cei 12 care nu au continuat în cabinetul Barroso II s-au angajat în sectorul privat.

3,5 miliarde de dolari s-au cheltuit în 2010 pe activităţile de lobby la nivelfederal în SUA. Cu zece ani înainte, această sumă era de doar un miliard şi

jumătate.

s3 cumunicarea in campanii electorale 2013

Documents