s t e n o g r a m a - senat.ro files t e n o g r a m a şedinţei senatului din 9 septembrie 2015 s...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 9 septembrie 2015

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Doina-Elena Federovici (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Sănătatea, o prioritate

pentru actuala guvernare”;

- Nelu Tătaru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „În an preelectoral, Spitalul din

Negreşti este din nou în atenţia autorităţilor judeţene”;

- Dumitru-Marcel Bujor (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Comunitatea

românească din Ucraina – între afirmare identitară şi bugetul insuficient alocat de statul

român”;

- Dorin Păran (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Iancule mare, Bravule tare”;

- Viorel Chiriac (PSD) – declaraţie politică referitoare la incidentele care au avut loc cu

ocazia desfăşurării meciului de fotbal dintre reprezentativele Ungariei şi României;

- Viorel Grigoraş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „La ROMATSA problemele nu

s-au rezolvat!”;

- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Uite Schengen, nu e

Schengen…”;

- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Partidul interesului naţional?!”;

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „E timpul ca lupta împotriva

violenţei domestice să nu mai fie subiect, ci predicat!”;

- Dumitru Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cine mai conduce astăzi

Guvernul României?”;

- Ovidiu-Liviu Donţu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Preşedintele, primul

cetăţean al ţării – garantul drepturilor constituţionale cetăţeneşti”;

- Sorin-Constantin Lazăr (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Priorităţi legislative”;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică având ca temă majorarea cu 25% a

salariilor personalului din sistemul sanitar;

- Gheorghe Saghian (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „O altă problemă – seceta”;

- Florinel Butnaru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Drepturile copiilor pacienţi”;

- Constantin Popa (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Prima zi de şcoală, moment

important în viaţa oricărui părinte”;

3

- 2 -

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Noi dăm, nu tăiem…

Priorităţi legislative în domeniul social”;

- Haralambie Vochiţoiu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Judeţul Hunedoara riscă

să rămână în frig pe timp de iarnă”;

- Nicolae Moga (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Bilanţ pozitiv la final de sezon

turistic”;

- Niculae Bădălău (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „România – între Solidaritate şi

Securitate”;

- Ionel Agrigoroaei (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Africa – o soluţie pentru

dezvoltarea economiei româneşti”;

- Trifon Belacurencu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „1 septembrie 2015 – Ziua

Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării»”;

- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Apel la responsabilitate”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Între discurs politic şi

realitate se află calitatea umană”;

- Traian-Constantin Igaş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Soluţiile guvernelor

europene la criza imigranţilor – între primirea refugiaţilor şi protejarea graniţelor”;

- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Lunga vară fierbinte”;

- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Stabilirea standardelor de cost

pentru persoanele cu handicap în conformitate cu tipul şi gradul de dizabilitate al acestora

şi majorarea costului anual de întreţinere în centre rezidenţiale şi centre de zi pentru

persoanele cu handicap grav”;

- Vasile Nistor (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Mentenanţa infrastructurii din

România”;

- Valer Marian (independent, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) – declaraţie

politică având ca titlu „Tăietură finală în cazul Ponta (I)”.

- 3 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 9 septembrie 2015

Şedinţa a început la ora 9.05.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Teodor Atanasiu, vicepreşedinte al

Senatului, asistat de domnii senatori Ion Rotaru şi Alexandru Pereş, secretari ai Senatului.

Domnul Teodor Atanasiu:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi, 9 septembrie 2015.

Stimaţi colegi,

Începem sesiunea de declaraţii politice.

Conform programului aprobat, în această şedinţă timpul alocat pentru prezentarea declaraţiilor

politice este de 90 de minute.

Dau cuvântul doamnei senator Doina Federovici, Grupul parlamentar al PSD, pentru a prezenta

declaraţia politică.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, distinşi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o sugestiv „Sănătatea, o prioritate pentru actuala

guvernare”.

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la un subiect sensibil de mulţi ani, sănătatea, care a

provocat mereu un viu interes din partea opiniei publice, dar, în ultimii ani, şi din partea Guvernului.

Judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, a fost văduvit ani la rând de investiţii în

sănătate. În urma comasării spitalelor din anii 2010 – 2011, comasare pe care a realizat-o PDL-ul,

Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani a devenit una din cele mai mari unităţi spitaliceşti

din Moldova, fiind cel mai mare angajator din judeţ, cu peste 2 100 de salariaţi.

În urmă cu aproape un an de zile, aflat în vizită în judeţul nostru, ministrul sănătăţii, domnul

Nicolae Bănicioiu, a promis sprijin pentru achiziţia de aparatură medicală pentru Spitalul Jude ţean

„Mavromati” şi, de asemenea, pentru Spitalul Municipal Dorohoi. În cursul săptămânii trecute, prin

ordin al ministrului sănătăţii, celor două spitale le-a fost acordat, conform promisiunilor făcute, un

milion de euro pentru achiziţia de aparatură medicală. Astfel, Spitalul Judeţean va avea la dispoziţie

sumele necesare pentru dotarea sălilor de operaţii şi a laboratoarelor de analize, iar Spitalul Municipal

Dorohoi va beneficia de un computer tomograf de ultimă generaţie.

- 4 -

Acestea nu sunt singurele promisiuni concretizate de actualul Executiv. În anul 2012 s-a redeschis

Spitalul Darabani, închis de fosta guvernare PDL. În anul 2013 a fost alocată suma de 25 450 000 de lei

pentru restructurarea şi reabilitarea Secţiei de obstetrică şi neonatologie a Maternităţii Botoşani. Tot în acelaşi

an Guvernul a alocat Consiliului Judeţean Botoşani suma de 1 077 000 de lei pentru Spitalul de Urgenţă şi

134 000 de lei pentru sanatoriul de la Guranda. Suma de 7 milioane de lei alocată de Guvern în anul 2014

din fondul de rezervă a scos Spitalul de Urgenţă „Mavromati” din colapsul financiar în care se afla.

Ţin să- l felicit pe domnul ministru Bănicioiu pentru că a făcut ceea ce a promis pentru judeţul

nostru, continuând tradiţia instituită de primul ministru şi de alţi membri ai Guvernului. Prin urmare,

actualul Guvern repară ce s-a stricat în timpul guvernării PDL, astăzi făcând chiar un pas în faţă, în

sensul creşterii calităţii actului medical în spitalele botoşănene.

Când am cerut votul botoşănenilor, am promis că vom face „Guvernare pentru Botoşani!”. Ne

ţinem de cuvânt!

Vă mulţumesc.


În continuare, dau cuvântul domnului senator Nelu Tătaru, Grupul parlamentar al PNL, pentru

a prezenta declaraţia politică.

Domnul Nelu Tătaru:

Bună dimineaţa!


Titlul declaraţiei: „În an preelectoral, Spitalul din Negreşti este din nou în atenţia autorităţilor

judeţene”

Stimaţi colegi,

Spitalul Orăşenesc Negreşti a fost una dintre victimele celebrei hotărâri de Guvern prin care 67

de spitale din toată ţara erau desfiinţate sau transformate în centre pentru persoane vârstnice. Astfel, la

scurt timp după ce Spitalul din Negreşti a fost renovat şi dotat cu aparatură, a fost închis, iar cele

aproximativ 50 000 de persoane pe care le deservea aveau să se adreseze celorlalte spitale din zonă.

Spitalul a avut şansa, să spunem, de a se reorganiza în cămin pentru persoane vârstnice, dar

administraţia publică locală, care a preluat managementul acestuia, nu a dorit accesarea programului, şi

pe bună dreptate, având în vedere deficitul de medici şi criza din sistemul medical. S-a încercat, în

schimb, fără succes, deschiderea unui spital privat, însă singurul lucru care a rezultat din această

tentativă a fost un şir lung de procese. Din 2011, acest spital a fost închis, timp în care s-a degradat

constant, iar dotările au dispărut sistematic.

În ciuda rugăminţilor, a delegaţiilor şi a memoriilor, ministerul s-a spălat pe mâini şi a lăsat

soarta spitalului în grija autorităţilor locale, autorităţi locale care, ori din lipsă de resurse materiale, ori

din lipsă de altfel de resurse, nu a reuşit să redea acest spital comunităţii.

- 5 -

În tot acest timp, o voce preeminentă de la Consiliul Judeţean promitea repetitiv că la anul se

deschide spitalul. Având în vedere că vorbele nu costă, unul din şefii judeţului îşi arogă misiunea de a

redeschide spitalul, susţinând energic că acum spitalul chiar se va redeschide, întrucât de data aceasta

Consiliul Judeţean, cel la care sunt decizia şi timpul când se va redeschide spitalul, chiar îşi doreşte

acest lucru.

Să înţelegem de aici că până acum nu s-a dorit cu adevărat rezolvarea acestei probleme şi nici

nu s-au mobilizat în acest sens?

Este evident că pârghiile pentru a redeschide spitalul au existat şi până acum, nu au apărut subit în

an preelectoral, dar nu au fost momentul şi motivul potrivite pentru a se apela la ele şi exista riscul ca

electoratul să uite efortul depus. Imboldul a venit, cel mai probabil, din apropierea alegerilor locale. A te

erija acum printre cei puţini care încearcă redeschiderea spitalului este, indubitabil, o dovadă de oportunism

politic şi o încercare de a recupera capitalul electoral care a început să vadă şi dincolo de promisiuni.

Mulţumesc.


Dau cuvântul domnului senator Marcel Bujor, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Dumitru-Marcel Bujor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei politice: „Comunitatea românească din Ucraina – între afirmare identitară şi

bugetul insuficient alocat de statul român”

Stimaţi colegi,

În perioada 28 – 31 august 2015, Comisia românilor de pretutindeni din Senatul României, al

cărei preşedinte sunt, a efectuat o vizită de lucru în nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, raionul Storojineţ

şi Cernăuţi.

În urma vizitei, am constatat că românii din Ucraina sunt oameni foarte dedicaţi limbii şi

culturii române. Comunitatea românească ar reprezenta a treia etnie, ca pondere, din Ucraina, după

ucraineni şi ruşi, dacă nu ar fi divizată artificial în români şi moldoveni.

Membrii Comisiei românilor de pretutindeni au avut întâlniri cu reprezentanţi ai Administraţiei

Regionale de Stat din regiunea Cernăuţi, cu ministrul consilier în cadrul Consulatului General al României

la Cernăuţi, cu redactorul-şef al ziarului de limbă română „Zorile Bucovinei” şi redactorul-şef al ziarului

„Gazeta de Herţa”. Printre temele discutate s-au numărat stadiul proiectului de restaurare a casei lui

Aron Pumnul, procesul de implementare a Legii descentralizării în Ucraina, care prevede inclusiv

comasarea benevolă a comunităţilor teritoriale, precum şi posibilitatea ca unele străzi din Cernăuţi să

revină la denumirile lor istorice sau să poarte numele unor personalităţi de origine română.

- 6 -

În cadrul întâlnirii, oficialii români şi ucraineni au mai discutat despre posibilităţile de investiţii

în regiunea Cernăuţi, precum ar fi dezvoltarea transportului urban, prin donarea de la Bucureşti a unor

troleibuze. Totodată, oficialii ucraineni au subliniat importanţa lansării unor curse de linie pe ruta

Cernăuţi – Iaşi – Bucureşti – Timişoara.

Delegaţia română a avut o întâlnire cu membri ai mediului asociativ românesc la sediul

Consulatului General al României la Cernăuţi. Printre temele discutate s-au numărat:

- situaţia şcolilor româneşti din regiune;

- posibilitatea deschiderii unei facultăţi pedagogice în limba română la Cernăuţi;

- probleme legate de finanţarea proiectelor de către statul român;

- posibilitatea organizării unor cursuri de specializare pentru profesorii români din regiune;

- simplificarea procedurii de introducere în Ucraina a cărţilor româneşti, precum şi

simplificarea procedurilor accesului la studii în România pentru tinerii români din Ucraina.

Membrii Comisiei românilor de pretutindeni au făcut o donaţie de carte românească şi o

donaţie de computere Bibliotecii Raionale din oraşul Herţa, Şcolii duminicale de limbă română şi

ucraineană din Storojineţ şi Gimnaziului din Crasna, instituţie de învăţământ construită cu sprijinul

Guvernului României în anul 2002.

Bugetul alocat de statul român susţinerii proiectelor comunităţii româneşti din Ucraina este

insuficient pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi

religioase.

Statul român trebuie să sprijine mai mult posibilitatea deschiderii unei facultăţi pedagogice în

limba română la Cernăuţi. De asemenea, este necesară deschiderea unei tipografii care să poată

imprima publicaţii pentru românii din regiune: manuale, cărţi şi reviste în limba română.

Statul român, de asemenea, trebuie să sprijine parohiile româneşti din Ucraina, care desfăşoară

o activitate permanentă, de mare răspundere, pe linia menţinerii în rândul enoriaşilor a conştiinţei de

neam şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti.

Este imperios necesar ca Ucraina să acorde un regim similar românilor care trăiesc pe teritoriul

ucrainean cu cel pe care statul român îl oferă ucrainenilor din România. România poate fi considerată

un model în ceea ce priveşte tratarea minorităţilor naţionale în cadrul Uniunii Europene. Prin

Constituţie, statul român recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale

dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

În urma vizitei de lucru am remarcat faptul că românii din Ucraina nu beneficiază de drepturile pe care

România le garantează minorităţilor sale.

Modul în care sunt respectate identitatea, drepturile şi valorile spirituale ale comunităţii

româneşti din Ucraina trebuie să reprezinte o preocupare majoră pentru Guvern şi să constituie în

continuare un criteriu important de evaluare a relaţiilor bilaterale.

- 7 -

Vă mulţumesc.


În continuare, domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Dorin Păran:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Am intitulat declaraţia politică de azi „Iancule mare, Bravule tare”, dat fiind faptul că

duminică, 13 septembrie 2015, se comemorează la Ţebea, în judeţul Hunedoara, moartea Crăişorului

Munţilor, Avram Iancu.

Serbările naţionale de la Ţebea adună duminică laolaltă peste 5 000 de oameni – bătrâni, copii,

tineri –, moţi din tot Ardealul care, cu tricolorul în piept, plini de bucurie, se întâlnesc şi comemorează

cu mândrie 143 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

Vreau doar să vă reamintesc, dragii mei, câteva date, pe scurt, din biografia Crăişorului Munţilor .

Avram Iancu s-a născut în 1824, într-o familie de moţi înstăriţi. La Revoluţia din 1848, în

calitate de avocat şi intelectual fruntaş al Transilvaniei, a fost un luptător pentru emanciparea socială şi

naţională. A participat activ în grupul de iniţiatori şi organizatori ai adunărilor publice de la Blaj din

aprilie, mai şi 15 – 23 septembrie 1848.

De asemenea, a fost conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi moţi din Munţii Apuseni, acest

lucru aducându- i o mare popularitate printre moţi.

La 10 septembrie 1872, în comuna Baia de Criş, s-a stins din viaţă Avram Iancu, înmormântat

fiind în judeţul Hunedoara, la cimitirul de la Ţebea, la umbra gorunului lui Horea. Cronicile vremii

spun că la înmormântare au participat foştii camarazi de arme, tribuni şi prefecţi care supravieţuiseră

persecuţiilor autorităţilor austriece. Prohodul a fost cântat de 36 de preoţi, iar coloana uriaşă de oameni

a condus cortegiul funerar de la Baia de Criş la Ţebea.

După înmormântare, a doua zi, la preotul din Ţebea s-au prezentat doi moţi care au întrebat cât a

costat înmormântarea lui Avram Iancu. Aflând suma, au plătit pe loc cheltuielile de înmormântare, după

care au plecat fără să spună un cuvânt, ei nedorind ca mortul lor scump să fie înmormântat pe cheltuiala

unor străini, care l-au duşmănit şi persecutat. Nici până azi nu se cunoaşte numele celor doi moţ i.

Avram Iancu, supranumit de români Crăişorul Munţilor, a deschis calea către deşteptarea

naţională, faptele sale s-au înscris în conştiinţa întregului popor român, pregătind calea spre Marea

Unire din 1918.


- 8 -

Duminică, 13 septembrie 2015, vă invit cu drag la Ţebea ca, în numele Senatului României, să

depunem o coroană de flori la mormântul Crăişorului Avram Iancu. De asemenea, să participăm de

dimineaţă, la biserica din Ţebea, la slujba de pomenire şi apoi la spectacolul folc loric.

Folosesc acest prilej ca, de la tribuna Senatului României, să fac un apel către Televiziunea

Română, domnului director Stelian Tănase, pentru a transmite în direct la Televiziunea Română

această manifestare.

Dragi moţi, dragi hunedoreni, ca de fiecare dată, întâlnirea mea cu dumneavoastră la Ţebea să

fie un prilej de bucurie şi amintiri plăcute, petrecute împreună de-a lungul anilor.

Închei cu versurile: „Iancule mare, Bravule tare,/Cu noi să fii,/Tu însoţeşte şi însufleţeşte/Pe ai

tăi fii.”

Mulţumesc.


Dau cuvântul domnului senator Viorel Chiriac, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Viorel Chiriac:


Stimaţi colegi,

În ziua de 3.09.2015, în preambulul disputei sportive desfăşurate la Budapesta între

reprezentativele de fotbal ale Ungariei şi României, care se voia un adevărat regal sportiv al acestei

părţi de continent, între selecţionatele a două ţări vecine şi prietene, amândouă membre ale Uniunii

Europene, au avut loc incidente nu pe atât de regretabile, cât de revoltătoare.

Desigur, miza sentimentală tradiţională a întâlnirilor sportive româno-maghiare, mai ales a

celor fotbalistice, dar şi miza financiară, una deloc de neglijat, „permit” – cu ghilimelele de rigoare,

fireşte –, separat sau laolaltă, utilizarea unui arsenal specific de presiune psihică şi intimidare, iar, în

mod nepermis, chiar de timorare a adversarului direct şi a susţinătorilor acestuia.

Dar atacarea de către sute de huligani maghiari a hotelului unde era cazată repre zentativa

României, cu o violenţă concertată, care a depăşit capacitatea de răspuns a poliţiei maghiare, încât

aceasta a fost nevoită să tragă focuri de armă pentru descurajarea agresorilor, contrazice flagrant orice

idee de competiţie şi dorinţă de victorie. De fairplay şi de înaltele valori morale ale sportului, ale

olimpismului nici nu mai poate vorba.

Oare ce alte reprezentative naţionale au mai fost atacate vreodată în capitala ungară?

Nu contează cine pierde şi cine câştigă într-o dispută sportivă, contează participarea, contează

cum, în ce fel pierzi şi contează cum, în ce fel obţii victoria.

Acesta este spiritul sportiv, înfrângerea adversarului în arenă cu mijloace egale şi corecte,

respectând regulamentele şi etica sportivă! Bâtele, lanţurile şi cuţitele nu au ce căuta în sportul

mileniului III! Şi nici utranaţionalismul, sub orice formă s-ar prezenta.

- 9 -

Mulţumesc.


În continuare, dau cuvântul domnului senator Viorel Grigoraş, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Viorel Grigoraş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o „La ROMATSA problemele nu s-au rezolvat!”.

Doamnelor şi domnilor,

Consider că rolul declaraţiilor politice susţinute de la această tribună este, printre altele, şi acela

de a deschide o serie de dezbateri sau de a trage un semnal de alarmă asupra unei situaţii critice. Acest

lucru am încercat să- l fac în două rânduri referitor la un subiect important, şi anume cel legat de

siguranţa traficului aerian.

Cele două declaraţii politice susţinute de mine de la tribuna Senatului României au adus în

prim-plan situaţia gravă de la ROMATSA, dar actuala guvernare nu s-a sinchisit să se aplece asupra

acestui subiect.

A fost nevoie ca angajaţii ROMATSA, controlorii de trafic aerian, să facă o grevă de

avertisment de două ore şi mai apoi să ameninţe cu greva generală pentru ca revendicările lor, care nu

priveau creşteri salariale, să fie acceptate de către conducerea instituţiei şi de către Ministerul

Transporturilor.

Nu cred că s-a mai întâmplat în vreun alt domeniu de activitate ca angajaţii să facă grevă de

avertisment şi să ameninţe cu declanşarea grevei generale pentru ca sistemele informatice de care

depinde siguranţa aeriană şi, implicit, a pasagerilor aflaţi în avioanele de pe cerul României să fie

schimbate sau să li se facă mentenanţa.

Aşadar, semnalele mele de alarmă trase din plenul Senatului, dincolo de aduce în prim-plan

situaţia gravă de la ROMATSA, unde de acum fosta conducere a impus angajarea mai multor persoane

în zona administrativă, în posturi fără responsabilitate prea mare, dar cu remuneraţii consistente, au

dorit să determine factorii de decizie din Ministerul Transporturilor să facă verificări asupra sistemelor

folosite de controlorii de trafic aerian zi de zi.

Iată că, după ce o parte din solicitările sindicaliştilor au fost puse pe hârtie şi discutate cu

conducerea companiei, ies la iveală multe nereguli grave.

Am înţeles, din expunerile liderilor de sindicat, că sistemul de dirijare dă erori şi dispar

aeronave de pe ecranele radarelor. Ulterior, ministrul transporturilor a declarat că va dispune o

verificare la ROMATSA.

Stimate domnule ministru Iulian Matache,

- 10 -

Autoritatea Aeronautică Civilă din România a efectuat un control la ROMATSA în luna aprilie

a acestui an, iar acesta poartă numărul 14841 din 2 iunie 2015, în el arătându-se că haosul de la

ROMATSA pune în pericol siguranţa zborurilor.

Poate că voi mai aborda şi pe viitor o serie de subiecte referitoare la asigurarea siguranţei

zborurilor, acum doar vreau să aduc în faţa dumneavoastră încă un aspect grav. În 2007, la finalul

anului, o aeronavă Tarom lovea o maşină pe pista de la Otopeni. Atunci, pe lângă faptul că vina a fost

aruncată în sarcina controlorului de trafic aerian, s-a pus problema implementării la nive lul

aeroportului a unui radar de suprafaţă pentru a se putea urmări de către controlorii de trafic aerian

dinamica la nivelul solului. De atunci au trecut opt ani şi acest radar este încă în teste.

Vă întreb, domnilor decidenţi: cum puteţi să aruncaţi vina producerii unui incident în spatele

controlorilor de trafic aerian când dumneavoastră urmăriţi doar să vă satisfaceţi interesele politice şi de

grup, în detrimentul siguranţei traficului aerian?

Vă mulţumesc.


În continuare, dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Doina Silistru:


Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o „Uite Schengen, nu e Schengen…”.

Stimaţi colegi,

Zguduitoarea dramă a sutelor de mii de azilanţi, care se petrece sub privirile unei Europe încă

uimite şi în mod clar nepregătite să gestioneze valul nesfârşit de migranţi, ascunde, pentru noi,

românii, un miez dureros.

De ani de zile autorităţile române cer, pe mai multe voci, cu argumente variate, aderarea ţării

noastre la spaţiul Schengen. Zona liberă de circulaţie este un vis mai vechi al nostru. Am sperat că,

odată cu aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, vom putea fi membri Schengen. Nu a fost să fie.

„Nu sunteţi încă pregătiţi”, ne-a spus Europa. „Corupţia” şi „statul de drept” au fost – şi sunt încă, în

ochii unor lideri europeni – motivele pentru care nici în 2011 României nu i s-a permis aderarea, deşi

îndeplineam condiţiile tehnice impuse.

Ne amintim duşurile reci pe care ni le-a administrat Germania, care s-a opus aderării noastre la

Schengen, în pofida susţinerii arătate şi de Comisia Europeană, şi de Parlamentul European. Ne

amintim şi poziţia ostilă a Olandei, la un moment dat. Şi lista poate continua cu încă o serie de state.

Dacă ne uităm pe hartă, toate statele Uniunii Europene, cu excepţia Marii Britanii, Irlandei,

Ciprului, Bulgariei, României şi Croaţiei, fac parte din Schengen. Tot în acest spaţiu sunt incluse şi

state care nu sunt membre UE – iată Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein.

- 11 -

Acum, odată cu valul de migranţi şi dramele lor cutremurătoare, Europa, în Schengen sau nu,

într-un elan care oricum nu ţine cont de spaţiul amintit, ne cere să fim solidari. Şi suntem, nimic de

spus, deocamdată în limita capacităţilor statului român de a primi un anumit număr de cetăţeni străini,

mai precis 1 785.

În acest caz, solidaritatea, în accepţiune europeană, presupune ca statul nostru să primească mai

mulţi azilanţi. Probabil o vom face, dar, stimaţi colegi, să reamintim Uniunii Europene că solidaritate

înseamnă nu numai obligaţii din partea noastră, ci şi drepturi. Poate, în acest context, pe fondul unui

răspuns pe măsura aşteptărilor, statele care s-au opus aderării noastre la spaţiul Schengen, în frunte cu

Germania, îşi vor reconsidera poziţia. Nu putem fi în Schengen când ne vor alţii, ci trebuie să fim în

Schengen pentru că România este stat membru al Uniunii Europene, iar cetăţenii ei trebuie să se

bucure de aceleaşi drepturi pe care le au cetăţenii Uniunii. Pentru că obligaţii, se vede şi din criza

umanitară pe care o traversăm, avem destule.

Mulţumesc.


În continuare, dau cuvântul domnului senator Puiu Haşotti, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică se numeşte „Partidul interesului naţional?!”.

Domnul Oprea Gabriel doreşte şi tot încearcă să confişte interesul naţional. Au mai încercat şi

alţii, PRM, PUNR, şi iată unde au ajuns; din fericire. Numai că domnul amintit nu prea ştie cam care

este interesul naţional; cel puţin în politică.

Interesul naţional nu înseamnă să încurajezi traseismul politic. Consecinţa este, între altele, că

toţi parlamentarii „partidului interesului naţional” au trecut şi prin alte partide. Interesul naţional te

obligă să nu fii duplicitar. Interesul naţional nu înseamnă să fii prieten cu Ponta şi în acelaşi timp

obedient preşedintelui Iohannis.

Domnul Oprea îşi închipuie că dacă îşi crispează obrajii şi colţurile gurii sau glăsuieşte sacadat,

cazon devine mai credibil, Domnia Sa uitând de altfel că România nu este o cazarmă în care soldaţii

aşteaptă de la intendenţă magiunul de la ora 11 şi cazarmamentul curat de la sfârşitul săptămânii.

Interesul naţional nu înseamnă să-ţi creezi dependenţă de iluzia că eşti şeful unui partid mare şi

onorabil.

Trebuie totuşi să spun că domnul Oprea Gabriel are şi momente în care analizează corect ceea

ce are de făcut din punct de vedere politic. Mă refer, concret, la momentele când se aşază cuminte sub

pulpana roşie şi prăfuită a PSD-ului, că, altfel, sondajele de opinie situează „partidul interesului

naţional” bine sub 5%.

- 12 -

Mai nou, preşedintele partidului amintit, domnul Oprea Gabriel, este şi îndrumător pentru teze

de doctorat. Drept este că toţi cei pe care îi îndrumă sunt aidoma Domniei Sale, adică plagiatori.

Domnia Sa, care are un vocabular pe undeva la 1 000 de cuvinte, îndrumă doctorate. Este, prin urmare,

în mod obligatoriu, şi profesor universitar, că altfel nu se poate. Pe când şi academician, mă întreb.

Vorba cronicarului, „se sparie gândul”.

Să constatăm oare că domnul Oprea Gabriel, umil servitor al interesului naţional, concetăţean

de-al nostru, este general cu patru stele – atenţie, obţinute mai repede decât mareşalul Averescu! –,

profesor universitar doctor, viceprim-ministru, ministru de interne, preşedinte UNPR?

„Bravo, naţiune! Halal să-ţi fie!”

Mulţumesc.


În continuare, doamna senator Gabriela Firea, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Gabriela Firea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Declaraţia mea politică poartă titlul „E timpul ca lupta împotriva violenţei domestice să nu mai

fie subiect, ci predicat!”.

Subiectul vulnerabilităţii femeilor în faţa violenţei domestice şi a violului a revenit în atenţia

opiniei publice din cauza terifiantului caz de la Vaslui, al elevei violate şi, ulterior, supusă agresiunilor

psihice de către autorii violului şi de apropiaţii acestora. Dincolo de dezbaterile mai mult sau mai puţin

pătimaşe pe marginea acestui subiect, derulate prin mass-media sau reţelele de socializare on- line şi

off- line, rămâne un adevăr dureros: traumele victimelor sunt foarte greu sau chiar imposibil de

înlăturat, indiferent dacă s-a înfăptuit sau nu actul de justiţie, dacă agresorii au fost sau nu reclamaţi, au

fost sau nu condamnaţi.

Desigur, în astfel de momente încărcate de emoţie se vorbeşte despre înăsprirea pedepselor

pentru astfel de fapte, ceea ce este cumva logic, pentru că se presupune că spectrul unei pedepse grele

ar trebui să descurajeze comiterea faptei.

Iar pentru a rezolva o problemă avem nevoie, în primul rând, să o identificăm, să o definim, să-i

cunoaştem datele. Vă dau un singur exemplu. Potrivit datelor furnizate de către Ministerul Justiţiei, în

ultimii patru ani numărul de violuri a crescut constant, de la 780 în 2011 la 1 030 în 2014. Aceste cifre

se referă, desigur, la violurile reclamate şi instrumentate penal. Dar ştim bine cu toţii că realitatea este

diferită, numărul agresiunilor fiind mult mai mare, diferenţa provenind de la cazurile în care victimele

aleg să nu depună declaraţie; de frică, de ruşine sau din perpetuarea culturală, în sensul sociologic al

termenului, a inegalităţii de gen.

- 13 -

Prima direcţie de acţiune ar trebui, aşadar, să vizeze informarea victimelor şi a potenţialelor

victime asupra drepturilor pe care le au şi mai ales asupra modalităţilor de intervenţie care le stau la

dispoziţie. S-au făcut paşi mari în această direcţie, a fost îmbunătăţită simţitor legislaţia, există

modalităţi instituţionale pentru acordarea de asistenţă şi ajutor, dar toate acestea sunt inutile dacă cele

cărora li se adresează nu apelează la ele.

Aici putem interveni noi, dragi colegi, prin structurile care ne stau la dispoziţie.

Organizaţia de Femei a Partidului Social Democrat a pus bazele, recent, la Şcoala de vară de la

Mamaia, ale Pactului pentru protejarea femeilor de violenţa domestică şi viol, o platformă de acţiune

deschisă către toate partidele şi către toate organizaţiile neguvernamentale. A fost înfiinţată o comisie

de lucru la nivelul acestei organizaţii, pe care o voi coordona personal, şi a cărei menire este de a

elabora propuneri concrete pentru atingerea obiectivelor asumate prin acest pact.

Este timpul, dragi colegi senatori, ca lupta împotriva violenţei domestice, a violului şi a

inegalităţii de şanse să nu mai fie doar o temă de dezbatere în perioade de acalmie politică. Este

timpul, aşadar, să trecem şi la fapte. Sau, altfel spus, acest subiect să devină predicat!

Vă mulţumesc.


Suspendăm şedinţa până la ora 10.00, fiindcă vom merge la şedinţa Birourilor permanente

reunite ale celor două Camere.

PAUZĂ


Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar a l PNL.

Domnul Dumitru Oprea:

Bună dimineaţa!

Astăzi voi prezenta declaraţia politică având titlul „Cine mai conduce astăzi Guvernul

României?”.

Devine tot mai clar că în interiorul PSD se dă o luptă feroce pentru putere. Imediat după

retragerea forţată a lui Victor Ponta din fruntea partidului, a început o încleştare dură între gruparea

Dragnea şi cea a premierului. E o situaţie care nu ne-ar preocupa prea mult dacă acest război intern nu

s-ar răsfrânge negativ asupra actului de guvernare.

Astfel, în loc să se concentreze pe treburile ţării, primul ministru dispare cu săptămânile spre

destinaţii necunoscute. Apar zvonuri de remaniere contrazise de gruparea Dragnea, care însă îşi

manifestă dorinţa de a chema miniştrii la raport. Mai mult, partidul propune un aşa-zis pact politic

pentru dezvoltarea ţării, ignorând răfuielile personale ale premierului cu opoziţia. Chiar Codul fiscal

devine un pretext de lovituri sub centură într-un partid rupt de grijile guvernării.

- 14 -

Avem, aşadar, un Executiv care se agaţă de putere doar prin intermediul unei majorităţi fragile,

preocupată de reconfigurări de tabere şi de poliţe plătite adversarilor, în vreme ce subiecte majore,

precum Codul fiscal, votul prin corespondenţă şi diaspora, salarizarea bugetarilor, criza imigranţilor şi

multe alte probleme care implică România, inclusiv reorganizarea administrativă a ţării, infrastructura,

soarta educaţiei sau reforma sănătăţii sunt abordate, aşa, în treacăt.

Evident că, în calitate de reprezentant al opoziţiei, îmi doresc ca această stare de improvizaţie

să se încheie cât mai curând, printr-o rapidă şi firească schimbare de putere. Dar, până la acest moment

inevitabil, e obligatoriu să se clarifice cine îşi asumă finalul acestui mandat. De aceea, este interesant

de aflat de la colegii din PSD, cine mai conduce astăzi Guvernul României. Premierul- fantomă Ponta

sau domnul Dragnea, din sediul de la PSD? Nu de alta, dar să ştie măcar miniştrii de cine mai trebuie

să asculte.

Vă mulţumesc.

PAUZĂ


Au mai depus declaraţii politice în scris următorii senatori:

- din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori Ovidiu-Liviu Donţu, Sorin-Constantin

Lazăr, Florian Bodog, Gheorghe Saghian, Florinel Butnaru, Constantin Popa, Petru Frătean,

Haralambie Vochiţoiu, Nicolae Moga, Nicolae Bădălău, Ionel Agrigoroaei, Trifon Belacurencu;

- din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii senatori: Alin Tişe, Marius-Petre Nicoară,

Traian-Constantin Igaş, Gavrilă Ghilea, Cristian Daniel Florian;

- din partea Grupului parlamentar Liberal Conservator, domenii senatori Eugen Durbacă şi

Vasile Nistor;

- dintre senatorii independenţi, domnii senatori Valer Marian şi Ioan Ghişe.

La ora 10.30 reluăm şedinţa Senatului.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Domnul Ovidiu-Liviu Donţu:

Declaraţia politică este intitulată „Preşedintele, primul cetăţean al ţării – garantul drepturilor

constituţionale cetăţeneşti”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,


Legea fundamentală a statului modern a izvorât din cutumele universale, Constituţia

reprezentând, practic, coloana vertebrală a statului modern care reglementează orice aspect al cetăţii, în

special în ceea ce priveşte viaţa şi persoana cetăţeanului.

- 15 -

Nu este pentru niciunul dintre noi, cei care ne aflăm în forul legislativ al ţării, străin faptul că

cetăţenii, fiecare dintre noi, alcătuiesc statul. Responsabilitatea principală a statului, ca entitate de sine

stătătoare, este tocmai aceea de a apăra fiecare unitate din care este alcătuit – omul.

Importanţa majoră a Constituţiei constă, stimaţi colegi, exact în faptul că ea descrie şi

ordonează structura unui stat, creând baza esenţială a garantării şi apărării unui statut la care orice

cetăţean este îndreptăţit.

Atunci când vorbim de Constituţie, nu există alt punct de plecare şi alt interes decât cetăţeanul.

Cel care are în orice stat democrat din lume drepturi, aşa cum are şi responsabilităţi.

Din păcate, aş spune, de multe ori, s-a omis tocmai acest principiu, care reprezintă însuşi

spiritul Constituţiei, şi, mai grav de atât, în România, acest aspect a fost omis cu bună ştiinţă tocmai de

către preşedintele ţării. Şi fac aici referire la fostul preşedinte Traian Băsescu, care ne-a arătat tuturor

ce înseamnă gravitatea actului de desconsiderare şi nerespectare a legii fundamentale.

Este un exemplu pe care nu îmi face nicio plăcere să îl reamintesc, dar consider, stimaţi colegi,

că nimeni dintre noi, mai ales cei desemnaţi să reprezentăm şi să apărăm interesele cetăţenilor, nu ar

trebui să uite niciodată această condamnabilă atitudine, care sper să nu devină precedent.

În campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, actualul preşedinte al României, domnul

Klaus Iohannis, a făcut din ideea de modernizare a Constituţiei una din temele sale principale de campanie.

O temă care, în special în contextul demarării lucrărilor de revizuire a Constituţiei, este într-adevăr nu

numai necesară, cât şi primordială pe agenda de lucru a preşedintelui, dar şi a noastră, a

parlamentărilor, şi nu numai.

„Voi cere reluarea procesului de revizuire a Constituţiei, de modernizare a ei, nu pentru a da

puteri mai mari Preşedintelui, ci pentru a clarifica nişte aspecte. (…) În raport cu atribuţiile

Preşedintelui, nu cred că litera Constituţiei este problema, ci respectarea spiritului ei. Am spus şi repet:

eu vreau să conectez Preşedintele României cu spiritul Constituţiei. Preşedintele trebuie să medieze

conflictele între puterile statului, dar mai ales conflictele dintre stat şi cetăţeni. Prin rolul său

constituţional şi simbolic, Preşedintele trebuie să fie un etalon de seriozitate, responsabilitate şi

conduită publică”, spunea anul trecut domnul Iohannis. Un punct de vedere cu nimic greşit, ba,

dimpotrivă, aşa cum spuneam mai sus, mai mult decât necesar.

Cu toate acestea, doamnelor şi domnilor, până acum, aceste nobile idei au rămas strict la stadiul

de vorbe. Adică exact opusul faptelor atât de anunţate.

Ca om de formaţie juridică, parlamentar, membru al Comisiei comune pentru elaborarea

propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, sunt direct interesat şi implicat în

modernizarea legii noastre fundamentale. Un proces de cea mai mare importanţă, căruia trebuie să i se

aloce întreaga noastră atenţie şi care nu trebuie să devină temă politică pentru nimeni.

- 16 -

Stimaţi colegi,

Primul lucru de care trebuie să ţinem cont atunci când vorbim de revizuirea şi, implicit,

modernizarea Constituţiei este faptul că aceasta produce efecte continue şi directe asupra fiecărui

cetăţean al statului!

Acesta este motivul pentru care modernizarea Constituţiei nu trebuie să cadă nici în derizoriul

luptelor politice, nici în cel al „modernizării de dragul modernizării”. Şi, cu acord ul dumneavoastră,

stimaţi colegi, o să îmi iau acum libertatea de a mă adresa prin intermediul acestei declaraţii în mod

direct domnului preşedinte Iohannis.

Domnule Preşedinte,

Înainte de orice demnitate pe care o ocupaţi în statul român, mi-ar plăcea să cred că sunteţi

conştient de faptul că dumneavoastră sunteţi primul cetăţean al ţării noastre. Iar atitudinea

dumneavoastră trebuie să fie una conformă.

Ca atare, trebuie să fiţi primul care, prin întreaga sa conduită şi preocupare, să reflecte atât

drepturile, cât şi obligaţiile cetăţeneşti într-un stat democratic. Şi pentru că vorbesc aici de obligaţii,

obligaţia dumneavoastră, ca primul cetăţean al României, este aceea de a garanta siguranţa fiecărui

român. Fără aceasta, nu poate exista şi nici nu se poate manifesta siguranţa statului român în sine,

indiferent de orice strategii am gândi în acest sens.

Există o singură cale, domnule preşedinte, pentru ca toate acestea să fie asigurate – Constituţia!

Cea care are, într-adevăr, nevoie de modernizare. Căci, aşa cum fiinţa umană evoluează, şi

această lege fundamentală trebuie să o facă, în raport cu omul.

Iar pentru ca toate acestea să se întâmple, personal, consider că este nevoie ca dumneavoastră

să vă exercitaţi atribuţia şi să vă respectaţi obligaţia de a avea permanent un dialog interinstituţional cu

noi, cei care suntem responsabili din punct de vedere legislativ. Sper ca acest lucru să se întâmple şi,

dincolo de orice interes politic, să primeze cel general, al statului şi al cetăţenilor săi, cărora trebuie să

li se garanteze în mod cât se poate de clar drepturile. Cum altfel decât printr-un grad cât mai ridicat de

protecţie constituţională?

Căci, în actualul context internaţional, pe care îl ştim cu toţii, domnule preşedinte Iohannis, se

poate observa cât de important este pentru fiecare stat să le ofere cetăţenilor săi certitudinea siguranţei

şi respectării statutului de fiinţă umană. Iar aici mi-aş permite să adaug că modernizarea Constituţiei

române nu poate fi elaborată făcând abstracţie de statutul de cetăţean universal, în acord şi cu

prevederile Cartei drepturilor omului.

Faţă de această situaţie, vă solicit, domnule preşedinte, să reevaluaţi îndemnul adresat public

clasei politice de amânare după 2016 a dezbaterilor pentru modernizarea Constituţiei, întrucât

propunerea dumneavoastră înseamnă, practic, reluarea dezbaterilor în următorul mandat, 2016 – 2020,

- 17 -

şi încetarea activităţii actualei Comisii comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea

propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României. Prin punerea în aplicare a acestei intenţii

nesocotiţi propunerile venite de la cetăţeni prin Forumul Constituţional, Consiliul Ştiinţific, format din

specialişti în drept constituţional, din partea Comisiei de la Veneţia, care a dezbătut împreună cu

comisia parlamentară proiectul de revizuire şi a emis şi un aviz.

De asemenea, nesocotiţi munca şi contribuţia unor instituţii precum BNR, Academia Română,

Biserica Ortodoxă, Asociaţia Magistraţilor, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Naţională a

Executorilor Judecătoreşti, Parchetul de pe lângă ICCJ, Asociaţia Procurorilor din România şi Curtea

de Conturi etc.

Trebuie redeschise dezbaterile privind întărirea capitolului „Drepturi şi libertăţi” din Constituţie

cu următoarele:

- creanţele împotriva statului să aibă acelaşi regim juridic cu plata obligaţiilor fiscale;

- repararea prejudiciului printr-o despăgubire echitabilă cu privire la dreptul persoanei vătămate

de o autoritate publică;

- garantarea principiului egalităţii de arme între acuzare şi apărare;

- garantarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal;

- garantarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată;

- garantarea secretului corespondenţei;

- garantarea dreptului la un mediu sănătos prin asigurarea protecţiei, refacerii şi utilizării

durabile a patrimoniului natural, aşa cum v-aţi angajat şi prin Strategia Naţională de Apărare pe care

aţi prezentat-o Camerelor reunite ale Parlamentului în anul 2015.

De asemenea, este necesară înfiinţarea regiunilor, accesul la iniţiativă legislativă cetăţenească

într-un mod real şi posibil prin micşorarea numărului iniţiatorilor unui astfel de demers, precum şi

separarea atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului. Totodată, este necesară înfiinţarea

instituţiei Avocatul Copilului, suprimarea traseismului politic, eliminarea ambiguităţilor în ceea ce

priveşte numirea prim-ministrului după alegerile parlamentare, reprezentarea României la Consiliul

European pe probleme economice şi dizolvarea Parlamentului dacă propunerea de demitere a

Preşedintelui nu întruneşte o majoritate de 50% plus unu.

Nu în ultimul rând, renunţaţi prea repede la recunoaşterea rolului istoric al Casei Regale şi al

Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase în constituirea şi modernizarea statului român,

precum şi la garantarea independenţei BNR, prin aceea că BNR nu trebuie să primească instrucţiuni de

la nicio autoritate sau instituţie a statului. Aţi renunţat prea repede la propunerile Comisiei de revizuire

privind autonomia universitară reală şi la modul cum statul promovează creşterea competitivităţii

economice prin dezvoltarea economică în condiţiile ocrotirii mediului înconjurător şi prin asigurarea

- 18 -

protecţiei consumatorului şi asigurarea exploatării resurselor în condiţii de maximă eficienţă

economică şi cu accesul nediscriminatoriu al tuturor celor interesaţi.

De aceea, doamnelor şi domnilor, încă o dată cu această ocazie, aş vrea să accentuez faptul că

modernizarea Constituţiei noastre trebuie să depăşească urgent stadiul său incipient, iar pentru aceasta

este nevoie nu numai ca noi, parlamentarii, să ne respectăm angajamentele, dar şi dumneavoastră,

domnule preşedinte Klaus Werner Iohannis.

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Constantin Lazăr:

Declaraţia politică se intitulează „Priorităţi legislative”.


Stimaţi colegi,


După această vacanţă parlamentară, iată-ne din nou în faţa a numeroase aspecte ce necesită o

rezolvare clară. Desigur, prioritizarea este necesară în orice situaţie, pentru a ne asigura că rezolvăm

întâi şi întâi aspectele urgente.

Printre priorităţile legislative din perioada imediat următoare doresc să le enumăr, în primul

rând, pe cele privind Codul fiscal. Mai departe amintesc şi modificările din domeniul financiar privind

autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, precum şi emisiunile de obligaţiuni

ipotecare, dar şi pe cele privind schemele de garantare a depozitelor.

Tot pe lista priorităţilor regăsim şi Legea salarizării, dar şi Proiectul de lege pentru modificarea

şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, repub licată, precum şi

Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. În

aceeaşi categorie aş include şi Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de plată

a pensiilor private.

Pe de altă parte, există şi alte aspecte care se află pe lista priorităţilor parlamentare şi a celor

executive, deopotrivă, precum Legea achiziţiilor publice şi bugetul de stat.

De asemenea, este necesar să ne îndreptăm atenţia şi asupra proiectelor de legi privind

modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor provenite din ambalaje, a celor referitoare la

stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte substanţele radioactive din

apa potabilă, dar şi privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi

modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei.

Nu în ultimul rând, mai există şi Proiectul de lege privind statutul minorităţilor naţionale, dar ş i

acela pentru modificarea şi completarea Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care

lucrează în străinătate.

- 19 -

Cu siguranţă că o armonizare a priorităţilor la nivel legislativ şi executiv va duce la

eficientizarea activităţii la nivelul instituţiilor statului. Iată de ce trebuie să ne concentrăm asupra

discutării şi votării a numeroase proiecte de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Florian-Dorel Bodog:

Stimaţi colegi,

Aş dori să încep prima mea declaraţie politică din această sesiune parlamentară prin a saluta cu

entuziasm aprobarea ordonanţei de urgenţă privind majorarea cu 25% a salariilor personalului din

sistemul sanitar.

Această măsură luată de Guvernul PSD va creşte cu siguranţă motivarea angajaţilor din

sistemul public şi, cel mai probabil, va avea un efect benefic în stoparea migraţiei cadrelor medicale

către locuri de muncă din străinătate.

Pe aceeaşi lungime de undă, doresc să îmi exprim speranţa că şi alte domenii la fel de

importante pentru statul român, precum cel al educaţiei, vor primi atenţia cuvenită din partea noastră,

pentru a realiza şi aici o creştere sustenabilă.

În altă ordine de idei, doresc să atrag atenţia asupra faptului că această creştere salarială de 25%

trebuie făcută cu calcule atente asupra riscurilor posibile, deoarece o simplă decizie care să modifice

aceste cifre de astăzi pe mâine ar putea avea consecinţe dezastruoase în plan fiscal. Mai concret,

această majorare trebuie susţinută prin creşterea sumei alocate per pacient de către Casa de Asigurări

de Sănătate şi, implicit, prin majorarea bugetului acesteia, altminteri, riscăm un colaps al sistemului

fiscal şi de management al spitalelor din întreaga ţară. În momentul în care prevederile legale în

vigoare stipulează clar faptul că bugetul de salarii al unui spita l nu poate depăşi 70% din întregul

buget, iar creşterea salarială nu este susţinută din altă direcţie, oricare spital ar fi în imposibilitatea

acoperirii acestui deficit de 25% creat de ordonanţa de urgenţă. Sunt convins că, atunci când această

ordonanţă va intra în dezbaterea parlamentară, vom reuşi să completăm şi să îmbunătăţim acest act

normativ, în interesul atât al medicilor, cât şi al pacienţilor din România.

Nu în ultimul rând, sper într-o abordare unitară şi integrată a acestei creşteri salariale în cadrul

viitoarei Legi a salarizării din sectorul bugetar, pentru a nu neglija şi alte domenii vitale pentru

dezvoltarea României.

Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră.

Domnul Gheorghe Saghian:

Declaraţia politică se intitulează „O altă problemă – seceta”.


Stimaţi colegi,

- 20 -


Din punct de vedere calendaristic, vara este încheiată. În realitate însă, temperaturile de afară

ne duc cu gândul la miezul verii. În aceste condiţii, seceta pare a fi problema generalizată la nivel

mondial, în principal în zone precum California, în care fenomenul a căpătat dimensiuni dezastruoase.

Chiar dacă Europa nu se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi California, seceta s-a resimţit în mai

multe ţări din această regiune.

Deşi cifrele nu au fost clar anunţate, conform ultimelor declaraţii ale specialiştilor din

agricultură, România pare a se confrunta cu cea mai gravă secetă din ultimii 50 de ani.

La nivelul efectelor se întrevăd, printre altele, scumpirea curentului electric produs în

hidrocentrale, dar şi majorarea preţului fructelor şi legumelor. Numeroase voci din rândul specialiştilor

spun că porumbul din acest an este compromis din cauza temperaturilor ridicate ale aerului. Mai mult,

nici culturile de floarea-soarelui nu o duc mai bine, în timp ce culturile de viţă de vie sunt şi ele

compromise din cauza deficitului de apă din sol.

Tot în stabilirea analizei stării de fapt menţionez şi faptul că Administraţia Apelor arată că

debitele Dunării sunt cu 50% mai mici faţă de anul trecut, iar debitele râurilor mici se află în aceeaşi

situaţie, fiind mult sub debitele multianuale, ceea ce înseamnă o scădere semnificativă, cu cel puţin

25%, a lacurilor de acumulare.

Ţinând cont de problemele semnalate deja de către fermieri, se poate considera în numeroase

situaţii că sunt întrunite condiţiile pentru declararea stării de calamitate.

Este îndreptăţită cererea fermierilor privind crearea unor comisii la faţa locului care să constate

şi care să evalueze pagubele, urmând ca pe baza concluziilor organismelor abilitate să li se deducă

cheltuieli la Finanţe, aferente impozitului, şi eventual, ulterior, să li se poată acorda şi alte ajutoare

suplimentare.

Este nevoie de o implicare clară şi de tragerea unui semnal de alarmă în această situaţie. Din

punct de vedere legislativ, este necesar un act normativ care să susţină acţiunile de sprijin prin

reglementarea clară a stării de calamitate, caz în care procesul de constatare a pagubelor se va putea

realiza mai rapid şi, în plus, fermierii vor putea beneficia mai uşor de facilităţile pe care şi le doresc de

la Finanţe.

Un subiect deosebit de important pentru această toamnă şi faţă de care niciunul dintre noi nu va

rămâne indiferent, seceta va afecta în lanţ numeroase aspecte ale vieţii economice, şi nu numai. Iată de

ce consider că am putea să ne arătăm sprijinul la nivel legislativ pentru găsirea unor soluţii urgente şi

eficiente.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian

- 21 -

Domnul Florinel Butnaru:

Declaraţia politică este intitulată „Drepturile copiilor pacienţi”.



Stimaţi colegi,

Vă atrag astăzi atenţia asupra unui aspect ignorat aproape cu desăvârşire la ora actuală în

sistemul medical şi legislativ din ţara noastră – drepturile copilului pacient. Peste tot se vorbeşte despre

importanţa deosebită a copiilor în societate şi orice naţie care se doreşte a fi de succes acordă atenţia

cuvenită copiilor.

De ce să nu vorbim atunci deschis şi clar despre faptul că aspectul drepturilor copilului pacient

este de prea multe ori ignorat? Fireşte, la bază stă lipsa unei reglementări clare.

Cu toate acestea, în România există o legislaţie clară care prevede drepturile copiilor. Printre

aceste drepturi, foarte important este dreptul la asistenţă med icală în mod gratuit. Începând de la

Constituţia actuală, care consfinţeşte şi garantează dreptul copilului la ocrotirea sănătăţii, există şi

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Tot în acest sens menţionez

şi Convenţia privind drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, din care

face parte şi România.

De ce nu include această legislaţie internă privind drepturile copilului şi aspectul privind

drepturile acestuia în calitate de pacient? Voi încerca să conturez în linii mari argumentele în sprijinul

importanţei acestei reglementări.

În primul rând, copilul pacient nu ştie sau nu poate, de multe ori, să comunice simptomele pe

care le resimte. Fragilitatea copiilor este atât fizică, dar şi emoţională. Unui copil îi explicăm cu mai

multă atenţie şi cu mai multă răbdare aproape orice, în orice situaţie. De ce nu se tratează atunci şi

condiţia sa de pacient în mod corespunzător?

Mai departe, un copil este dependent de părinţi şi de adulţi, în general, pentru a putea supravieţui.

Unui copil trebuie să i se permită accesul la servicii medicale cu apropierea unui părinte sau a unei figuri

din familie care să îi inspire încredere şi siguranţă, căci mediul spitalicesc este cu siguranţă plin de noutate

şi, pe fondul traumei care a condus la prezentarea în faţa unei echipe medicale, efectele sunt amplificate, iar

teama copilului poate avea cu siguranţă efecte fiziologice grave.

La nivel european, există numeroase documente care reglementează drepturile copiilor pacienţi

şi care trebuie analizate atent şi de către ţara noastră, cu scopul adoptării lor neîntârziate.

Copiii sunt comoara cea mai de preţ a unei naţii şi sunt, fie că putem sau nu să o credem,

viitorul nostru. Trebuie protejaţi şi ocrotiţi în orice situaţie, mai ales atunci când sunt cei mai

vulnerabili.

- 22 -

Fiecare dintre noi poate rezona cu aceste aspecte şi îmi exprim convingerea că putem acorda

sprijinul necesar adoptării soluţiilor legislative care se impun.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Popa:

Declaraţia politică se intitulează „Prima zi de şcoală, moment important în viaţa oricărui părinte”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În cadrul intervenţiei de astăzi vă voi aduce la cunoştinţă o problemă cu care se confruntă mii

de părinţi la fiecare început de an şcolar.

Peste numai câteva zile, clopoţelul va suna pentru prima oară pe holurile şcolilor din ţara

noastră, anunţând începerea unui nou an şcolar. Ca de fiecare dată, orice părinte îşi doreşte să fie

alături de copilul său într-un asemenea moment de o încărcătură emoţională profundă. Însă mulţi dintre

părinţii care doresc să participe la festivitatea de început de an alături de copilul lor nu o pot face,

deoarece nu se pot învoi de la locul de muncă.

Aceasta este o realitate cu care se confruntă multe mame şi mulţi taţi din România. Imaginaţi-

vă, dragi colegi, că de fiecare dată în prima zi de şcoală noi, parlamentari şi alte oficialităţi, suntem cu

toţii liberi să mergem la câte o şcoală sau chiar cu copiii noştri. Însă nu toţi românii au un asemenea

privilegiu.

De aceea, am depus în Parlamentul României legea cu privire la posibilitatea acordării unei zile

libere pentru părinţii care doresc să fie alături de copiii lor în prima zi de şcoală. V-aş propune,

doamnelor şi domnilor, să vă gândiţi câteva minute la femeia care lucrează la croitorie, la muncitorii

din fabrici sau din alte întreprinderi, dar şi alţi muncitori români care şi-ar dori să aibă ziua aceasta

liberă, să se ducă la şcoală şi să îşi vadă copilul cum păşeşte în sala de clasă. Din punctul meu de

vedere, de părinte de această dată, e mult mai importantă decât alte zile libere de care beneficiem de-a

lungul unui an.

De asemenea, este un bun prilej de a nu crea o discriminare între parlamentari şi oamenii de

rând, muncitorii români. Aceasta ar fi o zi liberă de care românii ar profita cu adevărat, nu ca alte zile

libere în care fiecare dă buzna la grătare sau îşi aleg alte modalităţi de a-şi petrece timpul.

Din punctul meu de vedere, prima zi de şcoală este una specială pentru fiecare părinte, deoarece un

copil reprezintă cea mai mare bucurie a oricui. De asemenea, profesorii sunt printre beneficiarii unei

asemenea măsuri, deoarece ar putea să aibă o legătură mai apropiată cu părinţii copiilor.

Am auzit câţiva colegi parlamentari că ar exista probleme de ordin constituţional. Nu pot fi de

acord cu o asemenea idee, deoarece, dacă vorbim de neconstituţionalitate, de faptul că profesorii cu copii

nu pot beneficia de această zi liberă, atunci trebuie să vorbim şi de celelalte profesii care în zilele libere

- 23 -

legale sunt la posturi. Spre exemplu, vorbim de doctori care nu se duc de Revelion, de Crăciun sau de 1

Mai acasă, de pompieri, de poliţişti, de toţi oamenii care îşi fac treaba în zilele acestea speciale.

Meseria de profesor este una specială. Până la urmă, ce este un profesor? El este cel care

contribuie decisiv la educaţia şi dezvoltarea copiilor noştri, este o construcţie importantă pentru

societate.

Sper, dragi colegi, ca din partea tuturor parlamentar ilor, indiferent de coloratura politică, să

existe o deschidere faţă de acest subiect. Acesta nu e un proiect politic neapărat. E un proiect care vine

în ajutorul părinţilor şi vine în ajutorul românilor în general şi sper ca şi colegii care vor trebui să

voteze acest proiect să înţeleagă cât de necesar e ca un părinte să fie liber în prima zi de şcoală şi cum

poate ajuta învăţământul nostru românesc. Faptul că faci legături puternice sau mai pui o cărămidă la

legătură dintre şcoală, copil, părinte, mie mi se pare că e un lucru important.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Declaraţia politică este intitulată „Noi dăm, nu tăiem… Priorităţi legislative în domeniul social”.

Fiind începutul unei noi sesiuni parlamentare, doresc să-mi exprim câteva gânduri cu privire la

nevoile strategice ale momentului privind priorităţile de dezvoltare ale României pe termen lung.

Atenţia mea se îndreaptă cu predilecţie către sfera problemelor sociale, un domeniu în care am

oportunitatea să mă implic direct din poziţia de preşedinte al Comisiei pentru muncă, familie şi

protecţie socială din Senatul României.

Problematica din domeniul social este foarte complexă, deoarece aceasta acoperă, practic, toate

aspectele sociale ale vieţii omului încă înainte de naştere şi până la dispariţia sa. Iar pentru noi, social-

democraţii, domeniul social a fost mereu şi continuă să fie prioritar atât doctrinar, dar mai ales prin

modul în care am reuşit să îl punem în practică, iar rezultatele ultimilor trei ani şi jumătate

demonstrează că măsurile transpuse în legislaţia adoptată din domeniul economic şi social au creat

bunăstare prin redistribuirea beneficiilor economice către buzunarele românilor. Iată doar câteva

exemple: creşterea constantă a salariului minim şi a pensiilor, dublarea alocaţiilor, reducerea TVA,

reducerea CAS-ului, eliminarea şi comasarea de taxe, ieftinirea medicamentelor, crearea de locuri de

muncă, pe care va continua să o susţină Codul fiscal recent adoptat.

Pentru perioada următoare, pe agenda noastră de lucru în Parlament, şi cu precădere în comisia

pe care o conduc, se va afla o listă lungă de proiecte de legi şi iniţiative legislative care să

reglementeze şi să aducă clarificări sau îmbunătăţiri legilor privind piaţa muncii, politicile salariale,

ocuparea şi formarea profesională, protecţia, asistenţa şi securitatea socială a copiilor sau a altor

categorii vulnerabile, pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale, dialogul social, protecţia familiei şi

calitatea vieţii.

- 24 -

În mod expres vreau să fac referire la Legea salarizării şi Legea bugetului pentru anul următor,

care trebuie să ajungă în Parlament în timp util pentru a putea avea dezbateri consistente şi fructuoase.

Atât Legea salarizării, care trebuie să reaşeze ierarhia valorilor în această ţară şi să dea posibilitatea

tuturor celor care lucrează în sectorul bugetar şi care sunt plătiţi din bani publici să primească salarii pe

măsura responsabilităţii şi muncii lor, cât şi Legea bugetului, care reflectă perspectiva de dezvoltare a

României, trebuie astfel gândite încât să ofere stabilitate pe termen lung. De aceea, ele trebuie să fie

atât rezultatul negocierilor cu partenerii sociali şi cu structurile autorităţilor locale, cât şi agreate prin

consens politic de toate partidele, putere şi opoziţie.

Astfel de legi, care rezolvă probleme privind viaţa românilor, bunul mers al acestei ţări, poziţia

internă şi externă a României, mai ales în contextul internaţional actual, sunt priorităţi naţionale.

Facem apel la un dialog politic constructiv, în care puterea şi opoziţia să lucreze cu responsabilitate şi,

dincolo de doctrinele politice, în interesul românilor şi al României.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Declaraţia politică se intitulează „Judeţul Hunedoara riscă să rămână în frig pe timp de iarnă”.


Stimaţi colegi,

În data de 27 iulie anul curent, Consiliul Local al Municipiului Petroşani a organizat o

dezbatere publică a cărei temă a fost „Situaţia Complexului Energetic Hunedoara şi implicaţiile

acesteia asupra comunităţii localeˮ. În urma dezbaterilor s-au desprins câteva concluzii îngrijorătoare

pentru cetăţenii judeţului Hunedoara.

Din analizele efectuate de reprezentanţii celor două termocentrale Mintia şi Paroşeni, precum şi

din situaţia prezentată de edilii municipiilor Deva şi Petroşani, a reieşit faptul că, în perioada de iarnă

2015 – 2016, 30 000 de familii din municipiul Deva şi din oraşele Văii Jiului, unităţi de învăţământ,

spitale şi alte spaţii edilitare riscă să-şi petreacă iarna în frig, întrucât nu există suficientă huilă pentru

funcţionarea celor două termocentrale.

Conform datelor prezentate de cei din conducerea Complexului Energetic Hunedoara,

societatea are un deficit lunar de huilă în valoare de 40 000 de tone, iar pentru ca cele două

termocentrale să poată funcţiona pe timp de iarnă sunt necesare 5 000 de tone de huilă pe zi (2 200 de

tone – Paroşeni şi 2 800 de tone – Mintia).

În momentul de faţă depozitele de cărbune de la Mintia şi Paroşeni au stocurile zero, iar

producţia zilnică de huilă în Valea Jiului este de aproximativ 4 000 de tone, sub necesarul celor două

termocentrale, în condiţiile în care se lucrează suplimentar şi cu un personal în continuă scădere.

- 25 -

Furnizarea agentului termic începe, în mod normal, cel mai târziu la 1 noiembrie şi durează

până la 15 aprilie anul viitor. Asigurarea căldurii pentru cele aproape şase luni de iarnă nu este posibilă

decât prin cumpărare de huilă, fie de la exploatări din ţară, fie din import.

Stimaţi colegi,

Având în vedere aspectele prezentate, trag un semnal de alarmă către toţi factorii de decizie să

ia măsurile necesare pentru ca aproximativ 30 000 de familii din judeţul Hunedoara, unităţi de

învăţământ, spitale şi alte spaţii edilitare să nu rămână în frig în perioada de iarnă 2015 – 2016.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nicolae Moga:

Declaraţia politică este intitulată „Bilanţ pozitiv la final de sezon turistic”.

Sezonul turistic 2015 a fost primul sezon, după mulţi ani, în care turismul românesc a

beneficiat de o creştere substanţială.

În acest an, staţiunile turistice de la Marea Neagră au ajuns să fie nu doar destinaţii de weekend, ci

destinaţii pentru concediu, mulţi turişti renunţând în acest an la ofertele vecinilor bulgari sau ale celor din

Grecia şi Turcia. S-au înregistrat perioade mari în care gradul de ocupare a depăşit 80%.

O statistică preliminară arată că există deja o creştere a numărului turiştilor străini cu 15% în

primele luni ale anului.

Deşi la început, cu o oarecare timiditate, introducerea programelor all- inclusive s-a dovedit o

componentă benefică.

Turismul reprezintă un factor important al creşterii economice. Preocupările pentru dezvoltarea

acestui domeniu se regăsesc în concluziile stabilite la recenta reuniune organizată la Mamaia cu

reprezentanţi ai mediului de afaceri din turism, în prezenţa primului ministru, a ministrului finanţelor,

a ministrului economiei, comerţului şi turismului, a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism,

a unor parlamentari şi reprezentanţi ai autorităţilor locale.

Reglementarea introducerii impozitului specific pentru turism revine Parlamentului. Este vorba

despre un impozit care să definească proceduri mult mai simple, controale mai puţine, competiţie mai

clară şi servicii mai bune pentru turiştii care beneficiază.

Proiectul, care face referire la plafonul de 5 milioane de euro cifra de afaceri, duce la

debirocratizare şi taxe mai simplu de plătit.

Prin conlucrare parlamentară este posibil ca acest proiect privind impozitul specific în turism să

fie aprobat de Parlament cu prioritate, urmând să fie aplicat de la 1 ianuarie 2016.

Turismul românesc reprezintă o valoare emblematică.

În jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm!

Vă mulţumesc.

- 26 -

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţia politică se intitulează „România – între Solidaritate şi Securitate”.

Stimaţi colegi,

Criza imigranţilor a împărţit Europa în două, existând disensiuni inclusiv la nivelul României.

Consider că problema trebuie tratată cu responsabilitate, maturitate şi calm.

Sigur că, pe de o parte, ca membri ai construcţiei europene şi, mai presus de asta, ca oameni,

trebuie să dăm dovadă de solidaritate şi umanitate, de respect pentru drepturile omului. Pe de altă

parte, România dispune de resurse şi condiţii limitate pentru a asigura asistenţa materială a

solicitanţilor de azil. Se impune, prin urmare, din această perspectivă, o analiză atentă privind

posibilităţile reale ale ţării noastre şi ajutorul pe care aceasta îl poate oferi. Din păcate, în sfera publică

controversele se axează mai degrabă pe drepturi şi obligaţii şi mai puţin pe sprijinul pe care România îl

poate oferi.

La toate acestea se adaugă teama de a nu se putea integra în societatea românească, ţinând cont

şi de aspectele religioase, ceea ce implică necesitatea verificării cu rigurozitate a procedurii acordării

de azil. Acest aspect care vizează securitatea ţării noastre este indispensabil. Există, evident, şi

posibilitatea ca, din tot valul de refugiaţi să fie unii care să creeze probleme, ceea ce însă nu ne

îndreptăţeşte să asistăm nepăsători la drama acestor oameni. În acest sens avem serviciile secrete şi

poliţia, care se vor implica meticulos.

Concluzionând, consider că putem fi oameni în condiţiile în care solicitanţii de azil înţeleg că

în România se trăieşte româneşte şi se respectă legile româneşti.

România nu poate asista fără să se implice. Ea trebuie să îşi aducă contribuţia la rezolvarea

eficientă a acestei crize.

Vă mulţumesc.

Domnul Ionel Agrigoroaei:

Declaraţia politică este intitulată „Africa – o soluţie pentru dezvoltarea economiei româneşti”.


Stimaţi colegi,

Trăim într-o perioadă în care descoperirea şi cultivarea relaţiilor cu economiile emergente şi

cele aflate în plină dezvoltare sunt esenţiale. Deschiderea căilor de comunicare cu astfel de ţări din

Asia (Cambodgia, Laos, Vietnam etc.) ori Africa (Mozambic, Zimbabwe, Etiopia etc.) poate oferi o

şansă imensă economiei româneşti, şi nu numai.

Etiopia, o ţară cu peste 92 de milioane de locuitori, a avut o creştere economică de 10% în

ultimii ani, fiind una din cele mai mari creşteri din zona Africii. Recent, am avut oportunitatea de a

deschide calea dialogului pentru România. Alături de preşedintele Institutului de Relaţii Internaţionale

- 27 -

şi Cooperare Economică, profesor dr. Anton Caragea, şi de o delegaţie importantă de ambasadori şi

oficiali ai ţărilor din Uniunea Europeană, am avut o serie de întrevederi preliminare cu primul ministru

al Republicii Federale Democrate a Etiopiei, academicianul Hailemariam Desalegn. Personal, am

văzut în Excelenţa Sa o persoană foarte deschisă cooperărilor bilaterale, pacifistă, vizionară, calităţi ce

le-am regăsit la întreaga echipă de miniştri şi consilieri ai Guvernului etiopian. Mulţumesc încă o dată

pe această cale Excelenţei Sale pentru deschiderea ce a manifestat-o, atât pentru o informare corectă,

cât şi pentru posibilitatea iniţierii relaţiilor economice.

La nivel oficial, delegaţia europeană din care am făcut parte a oferit titlul de cea mai bună

destinaţie turistică şi culturală a anului 2015 statului etiopian. În particular, au fost iniţiate şi purtate

dialoguri în sensul deschiderii unor căi de schimburi economice, de investiţii şi promovare a oamenilor

de afaceri români în Etiopia. Există o mare oportunitate pentru diferite domenii de activitate, în special

cele economice, şi pentru exporturi ale produselor româneşti în ţara africană. De asemenea, aici se pot

face investiţii profitabile pe termen lung. În plus, statul etiopian este în mare căutare de know-how.

Specialiştii români pot ajuta în acest sens, fapt ce poate accelera schimburile economice între România

şi Etiopia. O dovadă în plus a oportunităţii ce o reprezintă singura ţară creştină din Africa este vizita

făcută de preşedintele SUA, Barack Obama, la doar câteva zile de la primirea premiului oferit de

Academia Europeană de Turism. E evident că şi America vede în această ţară un posibil partener

pentru viitorul apropiat.

Consider că România are un potenţial foarte mare de dezvoltare a relaţiilor economice cu

Etiopia. Avem deja o uşă deschisă. Nu ne rămâne decât să investim încredere.

Vă mulţumesc.

Domnul Trifon Belacurencu:

Declaraţia politică se intitulează „1 septembrie 2015 – Ziua Rezervaţiei Biosferei «Delta

Dunării»”.

Data de 1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru România, fiind Ziua Rezervaţiei

Biosferei „Delta Dunării”. Acest moment merită marcat corespunzător, mai ales că în acest an se

împlinesc 50 de ani de la înfiinţarea premiului Diploma Europei pentru Ariile Protejate şi 25 de ani de

la înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”.

Diploma Europei pentru Arii Protejate reprezintă un premiu acordat din 1965 de către

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, acesta având rolul de a recunoaşte zone naturale şi

seminaturale şi situri de importanţă europeană excepţională pentru conservarea biologică, diversitatea

geologică şi a peisajului şi care sunt gestionate într-un mod exemplar.

În anul 2000, Rezervaţia Naturală „Delta Dunării” a primit, pentru prima dată, Diploma

Europei pentru Arii Protejate. Acest premiu a mai fost acordat Rezervaţiei şi în anii 2005 şi 2010.

- 28 -

Din punct de vedere istoric, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării” a fost creată în 1990 prin

programul „Man and Biosphere” al UNESCO şi un an mai târziu a fost înscrisă pe Lista Ramsar a

Convenţiei privind zonele umede de importanţă internaţională şi pe Lista Convenţiei Patrimoniului

Mondial UNESCO, ca sit natural.

Data de 1 septembrie a fost declarată Ziua Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” prin Ordinul

nr. 539/2008 emis de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile. Această zi a fost aleasă special

pentru a marca data la care a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 983/1990, prin care întreaga

Deltă a Dunării şi unităţile geografice vecine au fost declarate rezervaţie a biosferei.

Pentru mine, ca senator născut în inima Deltei, la Mila 23, data de 1 septembrie reprezintă şi un

moment de mândrie, deoarece Delta Dunării este un habitat unic în Europa, care merită dezvoltat

armonios, în acord cu nevoile oamenilor din Deltă şi cu protejarea faunei şi a florei.

Îmi doresc ca Parlamentul să se aplece, pe viitor, mai mult asupra zonei Deltei şi a nevoilor pe

care le are aceasta.

În încheiere aş dori să transmit un sincer „La mulţi ani!” Rezervaţiei şi locuitorilor acesteia.

Vă mulţumesc.

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică se intitulează „Apel la responsabilitate”.

Distinşi colegi,

La începutul acestei noi sesiuni parlamentare fac apel la responsabilitate din partea tuturor

colegilor. De asemenea, solicit din partea tuturor seriozitate şi implicare, pentru că este nevoie de

iniţiative legislative bine gândite şi structurate, care să stabilească reguli corecte pentru români.

Nu mai trebuie să se treacă doar actele normative care slujesc unor interese personale sau de

grup, din perspectiva anului preelectoral în care ne aflăm. Campaniile trec, dar efectele unor norme

greşite rămân.

Un stat fără o legislaţie care nu este actualizată sau adaptată realităţii nu poate funcţiona în

parametri normali, producând haos şi nemulţumiri. Este nevoie de maximă concentrare şi implicare

pentru a iniţia şi a aproba iniţiative legislative utile şi corecte pentru români.

O atenţie sporită trebuie acordată iniţiativelor tergiversate doar pe fondul iniţierii acestora de

către opoziţie, fără a fi analizată motivaţia sau conţinutul. Este momentul să nu mai punem piedici, ci

să lucrăm constructiv pentru România. Este nevoie ca populaţia să nu mai fie tratată ca ultima

prioritate pe agenda noastră, astfel încât să ajungem, în timp, să considere Parlamentul o instituţie

credibilă.

Mai presus de instituţiile sociale, economice şi politice, care ne preocupă ca politicieni, trebuie

să stea cetăţeanul, pe care politicienii ar trebui să îl reprezinte în totalitate.

- 29 -

Drept urmare, revin şi întăresc solicitarea de a fi responsabili şi de a ţine cont de interesele

românilor şi ale statului.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică este intitulată „Între discurs politic şi realitate se află calitatea umană”.



La început de sesiune parlamentară am considerat necesar să iau o atitudine modică, dacă vreţi,

simbolică, privind modificările survenite în această vară… şi nu numai la nivelul societăţii româneşti,

în general, şi al clasei politice în special.

Mai precis, mă refer la ultimele acţiuni ale DNA-ului şi la încăpăţânarea unui premier de a-şi

recunoaşte greşelile şi de a învăţa că în politică e bine să faci un pas în spate chiar dacă asta va

presupune retragerea din funcţia publică pe care o deţii.

De asemenea, nu pot să nu observ că alţi colegi care până mai ieri erau ca fraţii astăzi au

devenit duşmani şi s-a început un mod de atac politic abject, care nu are legătură cu atitudinile politice

de altădată. Aici intervine o situaţie, o calitate care ţine de personalitatea umană a fiecăruia dintre noi.

Nu fac vreo referire publică la cineva anume, fiecare dintre noi suntem conştienţi de

maturitatea deciziilor politice pe care ni le asumăm. Chestiunea, din păcate, este alta şi de aici motivul

şi reacţia de a ţine această declaraţie politică. Mai precis, uităm să fim oameni, să tratăm cu respect,

creştineşte pe cei cu care lucrăm la un proiect politic sau administrativ şi, nu în ultimul rând, uităm să

ne respectăm modul nostru de a fi.

Nu vreau sa fiu filozofic sau demagog, mai ales că nu sunt un socialist postrevoluţionar ca să

am acest populism, dar clasa politică actuală, formată într-un ciclu de 25 de ani, se degradează pe zi ce

trece, iar politicienii (inclusiv anturajele lor) ar trebui să înţeleagă că nu mai a vem timp de interese

minuscule, de grup, de cerinţe pe termen scurt. Mai precis, nu trebuie să uităm că ameninţările

geopolitice externe ne dau un semnal de trezire la realitatea politică: migraţia care afectează Europa,

inclusiv pe noi, este doar un început al unei superficialităţi politice a ţărilor tradiţional democratice…

în care vrem, nu vrem intrăm şi noi (chiar dacă democraţia noastră este fragilă).

Un mare gânditor spunea cândva: „Cine are urechi de auzit, să audă.” Eu completez adăugând:

cine are urechi de auzit, să audă, să judece, să se uite la ce se întâmplă în jurul lui – şi nu doar cu el – şi

să-şi înţeleagă menirea pe acest Pământ…

Vă mulţumesc.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează „Soluţiile guvernelor europene la criza imigranţilor – între

primirea refugiaţilor şi protejarea graniţelor”.

- 30 -

Stimaţi colegi,

Întrebarea de fond este dacă, abia ieşită, pe moment, din criza grecească care a zguduit din

temelii zona euro, construcţia europeană mai poate suporta un nou şoc, probabil chiar mai

traumatizant, cum este această masivă migraţie din sud.

E o provocare majoră, pentru că Uniunea Europeană are datoria morală, în acord cu valorile

fundamentale care stau la baza întregului proiect, să absoarbă enormul flux de imigra nţi din Orientul

Mijlociu şi din Africa. Chestiunea imigraţiei a creat sciziuni între populaţiile din ţările din UE şi

guvernele lor, între statele membre, între însăşi UE şi valorile sale fondatoare.

Potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), peste 350 000 de imigranţi au

traversat Mediterana din ianuarie, iar mai mult de 2 643 de persoane au decedat pe mare în încercarea

de a ajunge în Europa. Aproximativ 220 000 de persoane au ajuns în Grecia şi circa 115 000 în Italia, a

indicat organizaţia cu sediul la Geneva. Aproximativ 2 000 de persoane au sosit în Spania, iar o sută în

Malta. În total, mai mult de 350 000 de persoane au traversat Marea Mediterană în acest an, faţă de

aproximativ 219 000 în 2014. În 2014, pe tot parcursul anului, circa 3 500 de imigranţi şi refugiaţi şi-

au găsit moartea sau au fost daţi dispăruţi în Marea Mediterană, potrivit Înaltului Comisariat al ONU

pentru Refugiaţi. Frontex, agenţia europeană de supraveghere a frontierelor, monitorizează diferitele

rute folosite de imigranţi şi câţi oameni ajung să treacă graniţele europene.

În cadrul unei reuniuni a miniştrilor de interne din cadrul Trilateralei România – Bulgaria – Grecia,

desfăşurată la Atena în 2011, am abordat la modul cel mai serios, încă de pe atunci, cooperarea

poliţienească internaţională, politica de azil şi problemele de migraţie. În ceea ce priveşte cooperarea la

nivelul Frontex, până în 2011, România, alături de Germania, a avut cea mai mare contribuţie, atât din

punct de vedere al mijloacelor tehnice, cât şi din punct de vedere al numărului, al profilurilor şi al

profesionalismului experţilor detaşaţi. În ceea ce priveşte politica de azil şi probleme de migraţie,

România a transpus la cele mai înalte standarde acquis-ul european în domeniul azilului şi a dispus de

capacitatea de primire necesară procesării cererilor de azil.

Conform declaraţiilor consilierului prezidenţial, România nu este pregătită să primească

imigranţi, însă face acest lucru „pentru a fi solidară cu alte ţări ale Uniunii Europene ca re preiau mult

mai multe persoane”. Conform premierului României, Guvernul României nu are un document oficial

care să prevadă cifre, măsuri şi disponibilitatea ţării. Preşedintele Klaus Iohannis afirma că fiecare stat

va decide pe bază de voluntariat câţi imigranţi poate primi. Conform ministrului de externe, Bogdan

Aurescu, există deja o serie de propuneri care au fost prefigurate în iniţiativele Comisiei Europene.

Sunt deja soluţii care au fost discutate la nivelul Consiliului European, au fost deja anumite

angajamente asumate de către statele membre în mod unitar. Şi România şi-a asumat o parte din aceste

angajamente.

- 31 -

Ca urmare a acţiunilor întreprinse, Poliţia de Frontieră Română este apreciată ca fiind una

dintre cele mai active structuri la nivelul agenţiei Frontex. Cu toate că am fost fruntaşi în implicarea

asumată până acum în ceea ce priveşte Frontex, se previzionează necesitatea creşterii bugetului alocat

agenţiei, iar România nu trebuie să se dezică de la acest angajament prin posibilităţile sale de sprijinire.

Întrebarea unui senator al Parlamentului României este: care sunt măsurile şi cifrele oficiale

asumate de România în această criză de amploare pe care o traversează Europa?

Vă mulţumesc.

Domnul Găvrilă Ghilea:

Declaraţia politică este intitulată „Lunga vară fierbinte”.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

După doi ani în care agricultura a contribuit decisiv la creşterea economică a României, seceta

din acest an a depăşit şi cele mai pesimiste aşteptări, calamitând majoritatea culturilor de cereale şi

afectând dramatic sectorul zootehnic.

Conform datelor centralizate la începutul lunii august de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării

Rurale, aproximativ 900 000 de hectare din suprafaţa agricolă a României, reprezentând peste 7% din

suprafaţa totală de teren cultivată, erau afectate prin deficitul de umiditate din sol.

Ulterior acestor prime evaluări, temperaturile ridicate s-au menţinut şi în prima, respectiv

ultima decadă a lunii august, iar starea de vegetaţie a culturilor celor mai afectate de secetă, porumbul

şi floarea-soarelui, pe suprafeţele agricole din sudul, sud-estul, estul şi vestul ţării, s-a depreciat în

continuare.

În acest context, reprezentanţii asociaţiilor naţionale de producători agricoli au reclamat deja

pierderi de peste două miliarde de euro, acestea reprezentând investiţii nerecuperabile din cauza

secetei, care vor duce, inevitabil, la majorarea, în perioada următoare, a preţurilor produselor

alimentare româneşti.

Cu toate acestea, până în prezent, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale susţine că nu are

încă o estimare a sumelor de bani pe care le vor pierde fermierii în urma instalării fenomenului de

secetă pedologică, oficialii săi declarând că valoarea pagubelor va fi cuantificată ulterior, în funcţie de

evoluţia acestui fenomen.

În aceste circumstanţe, de ce s-or mai fi solicitat instituţiilor prefectului, în cursul lunilor iunie

şi iulie 2015, operaţionalizarea organismelor şi structurilor abilitate în managementul situaţiilor de

urgenţă pentru comunicarea de situaţii centralizate, la nivelul fiecărui judeţ, referitoare la pagubele

fizice şi valorice produse de secetă, conform datelor cuprinse în rapoartele sinteză întocmite de către

comitetele locale şi judeţene pentru situaţii de urgenţă?

- 32 -

Este evident că trebuie depuse diligenţe urgente pe lângă Comisia Europeană, care să aprobe

accesarea de către producătorii agricoli a unor scheme compensatorii de sprijin, prin ajutoare de

minimis, acordate de la bugetul de stat, în vederea diminuării pagubelor înregistrate.

De asemenea, ţinând cont că domeniul acordării de despăgubiri pentru fermieri a rămas încă

nereglementat, prin abrogarea în anul 2010 a Legii nr. 381/2002, în condiţiile în care nu există în acest

moment o estimare oficială a pierderilor înregistrate ca urmare a instalării fenomenului de secetă

pedologică, sunt necesare demersuri urgente pentru operaţionalizarea fondurilor mutuale care să preia

riscurile de secetă şi să-şi despăgubească membrii utilizând resurse financiare comunitare.

Doar dacă nu cumva îşi închipuie domnul ministru de resort că, după chinurile facerii noului

Cod fiscal, premierul va renunţa la majorările salariale promise bugetarilor degrabă aducători de voturi

în favoarea unor măsuri de reducere a impozitelor datorate pe baza normei de venit, proporţional cu

pierderile suferite, individual sau într-o formă de asociere, de către agricultorii persoane fizice…

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Durbacă:

Declaraţia politică se intitulează „Stabilirea standardelor de cost pentru persoanele cu handicap

în conformitate cu tipul şi gradul de dizabilitate al acestora şi majorarea costului anual de întreţinere în

centre rezidenţiale şi centre de zi pentru persoanele cu handicap grav”.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost

pentru serviciile sociale, costul anual per beneficiar este stabilit o singură dată pentru toate tipurile de

handicap (fizic, psihic, locomotor, auditiv etc.) şi pentru toate gradele de handicap (grav, accentuat,

mediu şi uşor).

De exemplu, costul anual privind standardul de cost pentru centrul de îngrijire şi asistenţă

persoane adulte cu handicap (CIA) este de 23 164 de lei/an/beneficiar.

Costul întreţinerii unei persoane cu handicap grav este mai mare decât pentru o persoană cu

handicap mediu sau accentuat, iar în centre sunt găzduite persoane cu handicap de tipuri şi grade diferite.

Costurile suplimentare se referă la achiziţionarea de scutece pentru adulţi, alimentaţie

diversificată în funcţie de afecţiunile cronice asoc iate handicapului, personal suplimentar pentru

supravegherea şi desfăşurarea activităţilor zilnice de bază.

În urma audienţelor efectuate la cabinetul meu parlamentar, a fost sesizat acest aspect, care

îngreunează foarte mult activitatea centrelor pentru persoane cu handicap şi mai ales îndeplinirea

standardelor de calitate, centrele aflându-se în această perioadă în plin proces de licenţiere a serviciilor

sociale.

Având în vedere cele expuse, consider că sunt oportune majorarea costului întreţinerii unei

persoane cu handicap grav de la 23 164 de lei/an/beneficiar (64,3 lei/zi) la 28 800 de lei/an/beneficiar

- 33 -

(80 de lei/zi) şi modificarea Hotărârii Guvernului nr. 23/2010, în care să se delimiteze clar costurile în

funcţie de gradul şi tipul de handicap.

Având în vedere cele expuse şi ţinând cont de costurile actuale cerute de astfel de situaţii ce pot

apărea în mod absolut neprevăzut, este necesară o mai mare implicare pentru a sprijini persoanele

defavorizate.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Nistor:

Declaraţia politică este intitulată „Mentenanţa infrastructurii din România”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

La sfârşitul săptămânii trecute, în data de 6 septembrie, trei vagoane încărcate cu motorină au

deraiat pe ruta Caransebeş – Timişoara Est, provocând astfel oprirea circulaţiei feroviare în zonă.

Acesta nu este singurul incident de felul său, ţinând cont de faptul că în această vară au mai avut loc

deraieri ale unor trenuri cu marfă, cum ar fi cel care transporta piese auto, deraiat în data de 5 iulie în

judeţul Alba, sau cele patru vagoane destinate transportului de cereale care au ieşit de pe şine în data

de 5 iunie în judeţul Mehedinţi. Astfel de întâmplări indică anumite nereguli în ceea ce priveşte

infrastructura din România, fie că este vorba de reţeaua feroviară sau a altor tipuri de construcţii. Din

acest motiv, consider că este necesar să subliniez că, pe lângă importanţa modernizării infrastructurii

actuale, la fel de importantă este şi mentenanţa sa.

Mentenanţa infrastructurii presupune alocarea unor fonduri pentru întreţinerea constantă a

reţelelor de şosele şi căi ferate, a podurilor, barajelor sau clădirilor şi asigură menţinerea calităţii

acestora în timp. În caz contrar, dacă nu avem grijă de felul în care păstrăm aceste construcţii, se poate

ajunge la incidente ce vor pune vieţile românilor în pericol, fie că este vorba de crăpături în şosea ce

provoacă accidente rutiere, fie prăbuşirea unui imobil într-o zonă aglomerată. Toate acestea pot fi

prevenite dacă nu lăsăm avansarea în vârstă a infrastructurii să fie echivalentă cu degradarea sa.

Să nu uităm că starea de sănătate a infrastructurii unei ţări spune multe despre nivelul de

responsabilitate pe care îl are faţă de cetăţenii ei. Tocmai datorită acestui lucru consider că viitoarele

investiţii pe care România le va face în materie de infrastructură trebuie să aibă în vedere şi importanţa

întreţinerii sale pe viitor.

Domnul Valer Marian:

Declaraţia politică este intitulată „Tăietură finală în cazul Ponta (I)”.

În data de 2 septembrie 2013 i-am adresat primului ministru Victor Ponta o interpelare care

cuprindea 30 de întrebări prin care solicitam clarificarea unor aspecte nebuloase din biografia sa,

printre care racolarea de către Serviciul de Informaţii Externe, sinuciderea procurorului Panait,

- 34 -

plagiatul lucrării de doctorat în drept, implicarea în acte de corupţie financiară şi sexuală. Timp de doi

ani, Victor Ponta nu a binevoit să-mi răspundă la niciuna dintre întrebările pe care i le-am adresat şi

nici nu m-a acţionat în judecată, pentru a putea face proba verităţii. Între timp, mai multe acuzaţii care

transpăreau din interpelare au fost confirmate de presă, instituţii judiciare sau persoane care au deţinut

înalte demnităţi publice, printre care fostul preşedinte Traian Băsescu, care a confirmat apartenenţa lui

Victor Ponta la Serviciul de Informaţii Externe în perioada 1997 – 2001, când era procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cert este că interpelarea respectivă a stârnit un mare

interes public, fiind vizualizată până la finalul campaniei prezidenţiale din anul 2014 de circa 3,6

milioane de persoane.

După doi ani de la data adresării acestei interpelări, moment în care se afla pe culmile puterii

politice şi ale gloriei mediatice, Victor Ponta a trebuit să renunţe la preşedinţia Partidului Social

Democrat şi este pe cale să piardă şi funcţia de prim-ministru, în care a devenit orişicum un figurant de

câteva săptămâni. În această lungă vară fierbinte, Direcţia Naţională Anticorupţie l-a învinuit pentru

trei infracţiuni de conflict de interese comise în calitate de prim-ministru, dintre care una este legată de

numirea în funcţia de ministru a bunului său amic, avocatul şi senatorul Dan Şova, care i-a fost coleg

la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, şi l-a inculpat pentru 17 infracţiuni de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani, fapte comise în calitate de

avocat în perioada în care era doar parlamentar (deputat PSD de Gorj) în legătură cu contractele de

asistenţă juridică încheiate de firma de avocatură a lui Dan Şova, cu care avea un contract de

parteneriat, cu complexurile energetice de la Turceni şi Rovinari, aflate în circumscripţia sa electorală.

Şi cei mai buni amici, sfetnici şi sponsori ai lui Victor Ponta se află în corzile Direcţiei

Naţionale Anticorupţie. Senatorul Dan Şova a fost inculpat în aceeaşi cauză pentru 17 infracţiuni de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani şi trei

infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, scăpând de arestare doar datorită zidului făcut în jurul

său de senatorii puterii şi unei interpretări greşite a Constituţiei. Deputatul Sebastian Ghiţă a fost

inculpat de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi se află sub control judiciar pentru săvârşirea

infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, deturnare de fonduri europene şi spălare de

bani, cu un prejudiciu de ordinul a milioane de euro.

Victor Ponta i-a adus în vizorul procurorilor anticorupţie şi pe mai mulţi membri ai familiei sale.

Firma de contabilitate a surorii şi mamei sale este vizată de mai multe anchete anticorupţie, iar cumnatul

său Iulian Herţanu a fost arestat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup

infracţional organizat, schimbarea nelegală a destinaţiei fondurilor europene şi evaziune fiscală. Soţia sa,

Daciana Sârbu, este cercetată pentru infracţiunea de fals în declaraţii, întrucât, în calitate de parlamentar şi

- 35 -

apoi europarlamentar, nu a declarat anumite proprietăţi imobiliare în declaraţia de avere şi anumite funcţii

de conducere în organizaţii neguvernamentale în declaraţia de interese.

Nici socrul Ilie Sârbu nu se simte prea bine, acesta fiind urmărit penal de Direcţia Naţională

Anticorupţie în dosarul mafiei retrocedărilor frauduloase de păduri, în care au fost arestaţi şi trimişi în

judecată deputaţii PSD Viorel Hrebenciuc şi Ioan Adam, precum şi într-o cauză având ca obiect acte

de corupţie comise în calitate de ministru al agriculturii, dintre care unele împreună cu Victor Ponta şi

cu fiica sa Daciana. Senatorul Ilie Sârbu este vizat şi într-un dosar intrat recent pe rolul Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie având ca obiect infracţiuni de fals în declaraţii (prin nedeclararea faptului că a avut

calitatea de informator al Securităţii şi apoi de ofiţer deplin conspirat al Centrului de Informaţii

Externe înainte de 1989, cu ocazia depunerii candidaturii pentru Consiliul Judeţean Timiş în 2000 şi

pentru Senatul României la alegerile parlamentare din 2004, 2008 şi 2012) şi de complicitate la omor

calificat (pentru că în data de 17 decembrie 1989, în timpul represaliilor armate de la Timişoara, în

calitate de consilier al Mitropolitului Banatului şi de ofiţer acoperit al Securităţii, a blocat, împreună cu

şeful cultelor din România, generalul de securitate Ion Cumpănaşu, uşile Catedralei Mitropolitane,

pentru a- i împiedica pe manifestanţii asupra cărora se trăgea să se refugieze în lăcaşul de cult). Nu e de

mirare deci că tata socru vrea să dea bir cu fugiţii din politică, renunţând la funcţia de lider al Grupului

parlamentar al PSD din Senatul României pentru o funcţie de vicepreşedinte la Curtea de Conturi

(unde va avea un salariu triplu).

În stilul caracteristic, primul ministru Victor Ponta a încercat să intoxice opinia publică,

susţinând, referitor la dosarul penal în care a fost inculpat, că n-a cauzat niciun prejudiciu şi că

expertiza solicitată ar fi stabilit că şi-ar fi achitat toate taxele datorate statului. Numai că actualul şef al

Guvernului nu este acuzat de evaziune fiscală, respectiv nu este considerat autor al acestei infracţiuni,

ci de complicitate la evaziune fiscală, fiind considerat complice la evaziunea comisă de Dan Şova şi

asociaţii săi. Pe de altă parte, Victor Ponta este acuzat şi de spălare de bani, întrucât a beneficiat de la

Dan Şova de bani obţinuţi din săvârşirea de infracţiuni, în sumă totală de 280 000 de lei, pe care i-a

folosit la achiziţionarea a două apartamente de lux, precum şi de folosinţa unui autoturism de curse

(Mitsubishi Lancer). La ultima sa audiere la Direcţia Naţională Anticorupţie, Victor Ponta a solicitat

disjungerea cazului său de dosarul în care sunt acuzaţi Dan Şova şi asociaţii săi, motivând că doreşte

emiterea mai rapidă a unei soluţii în privinţa sa. Numai că o astfel de cerere este inadmisibilă, întrucât,

pe de o parte, infracţiunile de care este acuzat sunt indisolubil legate de infracţiunile pentru care au fost

inculpaţi Dan Şova şi asociaţii săi, iar, pe de altă parte, din probele administrate în cauză ar putea să

rezulte că Victor Ponta nu a fost doar complice, ci orchestratorul întregii afaceri, situaţie în care ar

dobândi statut de instigator sau chiar de coautor.

- 36 -

Procurorii anticorupţie ar trebui deci să completeze probatoriul pentru a stabili dacă Victor

Ponta nu a avut statut penal de instigator sau de coautor la infracţiunile de care sunt acuzaţi Dan Şova

şi asociaţii.

Un prim argument îl constituie faptul că obţinerea unor contracte substanţiale cu companii de stat, ca

şi cele încheiate în speţă cu complexurile energetice Turceni şi Rovinari, era posibilă, conform practicilor

postdecembriste, doar prin influenţă politică, fiind în majoritatea cazurilor sinecuri politice, iar, în momentul

încheierii acestora, respectiv în 2007, Victor Ponta era unul din liderii marcanţi ai partidului care asigura

susţinerea parlamentară a Guvernului minoritar PNL – UDMR condus de Călin Popescu-Tăriceanu, fiind

vicepreşedinte naţional al PSD şi devenind un apropiat al mai multor lideri ai PNL.

Un al doilea argument îl constituie faptul că cele două complexuri energetice se aflau în

circumscripţia sa electorală, respectiv în judeţul Gorj, în care fusese ales deputat şi în care avea o

influenţă considerabilă şi prin prisma faptului că principalele funcţii din administraţia publică locală,

respectiv cea de preşedinte al consiliului judeţean şi cea de primar al municipiului reşedinţă de judeţ

(Târgu Jiu), erau deţinute de reprezentanţi ai PSD cu care se afla în relaţii apropiate.

Un al treilea argument îl constituie faptul că Victor Ponta a încheiat un contract de parteneriat

cu firma de avocatură a lui Dan Şova exact în perioada încheierii şi derulării contractelor în cauză, în

baza căruia a beneficiat de suma totală de 280 000 de lei şi de folosinţa gratuită a unui autoturism de

curse.

Un al patrulea argument îl constituie faptul că, după lansarea primelor acuzaţii la adresa sa în

presă, senatorul Dan Şova a remis colegilor săi din Senat o declaraţie în care susţinea că nu avut nicio

implicare în obţinerea contractelor cu complexurile energetice Turceni şi Rovinari, întrucât în perioada

obţinerii acestora era masterand la Londra, la London School of Economics, unde a studiat în perioada

1 octombrie 2006 – 1 octombrie 2007, şi că de derularea efectivă a acestora s-a ocupat asociatul său

Radu Cernov, neprecizând însă cine s-a ocupat de obţinerea acestor contracte. Radu Cernov este

cunoscut drept un alt amic apropiat al lui Victor Ponta, cea mai concludentă dovadă în acest sens fiind

faptul că, după numirea lui Dan Şova în funcţia de ministru al infrastructurii şi marilor proiecte,

actualul şef al Guvernului l-a numit pe Cernov în consiliile de administraţie ale celor mai mari şi

profitabile companii naţionale: Transgaz, Transelectrica, CNADNR, CFR S.A. şi Romatsa.

Un al cincilea argument, care evidenţiază un modus operandi, îl constituie faptul că firma de

avocatură a lui Dan Şova a mai obţinut şi alte contracte substanţiale cu companii de stat, după ce

Victor Ponta l-a adus în PSD în anul 2003 şi în timp ce actualul prim-ministru deţinea funcţii

importante în partidul de guvernământ şi în Guvern. Astfel, conform unui act de constatare întocmit de

Corpul de Control şi Compartimentul de Audit din Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei

Informaţiilor, înregistrat sub nr. 180/22.12.2004, s-a stabilit că firma de avocatură a lui Dan Şova

- 37 -

(Şova, Raţiu şi Asociaţii) a încasat necuvenit de la Societatea Comercială Romfilatelia S.A. suma de

3.423.761.908 lei vechi, cu titlu de onorariu, în baza unui contract de asistenţă juridică încheiat în data

de 5 februarie 2004 şi derulat până la data de 30 iulie 2004, respectiv pe parcursul a şase luni. Din

actul de control rezultă că, şi în cazul acestui contract, firma de avocatură a lui Dan Şova a întocmit

acte fictive din care rezulta că a prestat mai mult de 24 de ore de muncă pe zi, fiind devoalat acelaşi

modus operandi ca în cazul complexurilor energetice Turceni şi Rovinari. În momentul încheierii

contractului cu Romfilatelia, Victor Ponta deţinea funcţiile de preşedinte al TSD, vicepreşedinte al

PSD şi şef al Corpului de control al primului ministru Adrian Năstase. Procurorii anticorupţie ar trebui

să verifice dacă, înaintea încheierii acestui contract, Corpul de control al primului ministru a efectuat

vreun control la Romfilatelia, având în vedere faptul că, anterior încheierii contractelor cu

complexurile energetice Turceni şi Rovinari, activitatea acestora a fost verificată de o comisie

parlamentară de anchetă condusă de deputatul Victor Ponta (!).

În medii politice, în cercuri juridice şi în mass-media au fost purtate discuţii animate după ce

Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat încuviinţarea urmăririi penale a primului ministru Victor

Ponta de către Camera Deputaţilor, al cărei membru este, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de

interese, întrucât l-a numit pe prietenul său Dan Şova ministru în guvernele pe care le-a condus,

respectiv ministru pentru relaţia cu Parlamentul, ministru al infrastructurii şi marilor proiecte şi

ministru al transporturilor, după ce a beneficiat de la acesta de sume de bani şi de folosinţa unui

autoturism de curse, în baza unor raporturi contractuale, în cazul afacerilor cu complexurile energetice

Turceni şi Rovinari. Victor Ponta s-a apărat constant că numirea lui Dan Şova în funcţii de ministru a

constituit un act eminamente politic, respectiv o decizie politică ce nu poate fi cenzurată de procurori.

Inclusiv fostul preşedinte Traian Băsescu i-a luat apărarea, susţinând o asemenea teză.

Numai că lucrurile nu stau aşa, pentru că în cazul lui Dan Şova, dar şi al altor miniştri PSD sau

neafiliaţi politic din guvernele Ponta, primul ministru nu a solicitat aprobarea forului statutar de partid

pentru a avea acoperire politică. Senatorul PSD Dan Şova a fost desemnat prima dată ministru,

respectiv ministru pentru relaţia cu Parlamentul, de către primul ministru Victor Ponta, care era şi

preşedintele PSD, în data de 6 august 2012, fără ca acesta să solicite şi să obţină aprobarea Comitetului

Executiv Naţional al PSD, care, conform art. 159 alin. (1) lit. b) din Statutul PSD, are atribuţia să

hotărască structura şi reprezentanţii partidului în Guvern. Or, primul ministru Victor Ponta, care avea,

aşa cum am arătat, şi calitatea de preşedinte al PSD, nu a convocat în acest scop, în prealabil,

Comitetul Executiv Naţional al principalului partid de guvernământ, luând o decizie personală,

unilaterală şi discreţionară în cazul numirii lui Dan Şova în funcţia de ministru. Potrivit unor lideri cu

vechime mai mare în partid, Victor Ponta a fost primul preşedinte al PSD care a încălcat această regulă

statutară, în cazul Dan Şova, precum şi în alte cazuri, preşedinţii anteriori ai PSD, Ion Iliescu, Adrian

- 38 -

Năstase şi Mircea Geoană, respectând întotdeauna această prevedere statutară. Pe de altă parte, în

cazul lui Dan Şova, fiind vorba de o numire printr-o remaniere simplă, nu a existat niciun vot de

învestitură, respectiv de confirmare politică, din partea Parlamentului. Deci Victor Ponta nu poate

invoca nici sub acest aspect o acoperire politică.

Procurorii anticorupţie ar trebui să analizeze posibilitatea existenţei unui caz similar de conflict

de interese şi în ce priveşte numirea ca ministru de către Victor Ponta, în guvernele pe care le-a

condus, respectiv în funcţiile de ministru al afacerilor interne şi apoi de ministru al transporturilor, a lui

Ioan Rus, care i-a asigurat anterior, respectiv în anul 2010, un folos material prin sponsorizarea cu un

autoturism de curse de la firma S.C. RMB Inter Auto S.R.L. Cluj-Napoca, la care era asociat şi

director.

(va urma)

P.S. Titlul declaraţiei mi-a fost inspirat de albumul „The Final Cut” („Tăietura finală”) al

prestigioasei formaţii britanice Pink Floyd, a cărui audiere o recomand primului ministru Victor Ponta,

cu gândul că ar putea lua decizia ce se cuvine pentru binele său şi al semenilor săi, inclusiv al ţării.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10.25.

s t e n o g r a m a - senat.ro files t e n o g r a m a şedinţei senatului din 9 septembrie 2015 s...

Documents