Școala Gimnazial „George Enescu” Sinaia

„S RB TORILE DE SUFLET

ALE ROMÂNILOR” An. I, 2018

Coordonatori:

Crăciun Minodora

Stan Hortensia

Guzu Camelia

Cuprins

Atelierele lui Moș Crăciun 1 - 9 Rezultate - Atelierele lui Moș Crăciun 10 - 11 Dragobetele – Sărbătoarea iubirii 12 – 14 Rezultate - Dragobetele – Sărbătoarea iubirii 15 - 29 Mărtişorul românesc 30 – 34 Rezultate - Mărtişorul românesc 35 – 36 Hristos a Înviat! 37 – 41 Secțiune dedicată cadrelor didactice 42 - 64

„ATELIERELE LUI MO CR CIUN”

De ce este sfânta sărbătoare a Crăciunului atât de

magică?

pentru că ne îndeamnă să fim persoane mai bune;

pentru că ne deschide inimile pentru a dărui şi pentru a

primi;

pentru că ne apropie de familie şi ne împrospătează

iubirea faţă de cei apropiaţi;

pentru că, de fiecare dată când

împodobim bradul de Crăciun, se

trezeşte partea aceea jucăuşă din noi, care ştie să

aprecieze lucrurile mici, să râdă din inimă şi să

trăiască viaţa din plin;

și, nu în ultimul rând, pentru că ne aminteşte să fim copii din nou.

Moş Cr ciun, un personaj magic

Un personaj celebru legat de această sărbătoare este, fără

îndoială, Moş Crăciun. Trebuie să ştiţi că el a apărut, în forma în

care îl cunoaştem noi astăzi, prin secolul al XIX-lea. Americanii îl

numesc Santa Claus, iar francezii - Père Noël. În Japonia i se zice

Santa Oji-San, iar în China vecină - Sheng Dan Lao Ren.

Europenii au dat şi ei nume diferite celebrului personaj: olandezii

îi spun Sinterklaas, finlandezii - Joulupukki, iar polonezii îl

numesc Svaty Mikalas.

O importantă contribuție la imaginea lui

Moş Crăciun, cel de azi, a avut-o Thomas Nast.

Ilustratorul a publicat în revista Harper, timp de 20 de

ani, începând cu 1860, o serie de desene şi versuri în care

îl descrie pe Moş

Crăciun. Nast este cel ce

îl îmbrăca pe Moş într-o

tunică roşie îmblănită,

peste care este încins cu o

centură lată din piele.

Thomas Nast a contribuit nu numai la imaginea

Moşului ci, prin detaliile din versurile sale, şi la

legenda lui. Astfel, ilustratorul Nast povesteşte

cum acasă la Moş Crăciun, la Polul Nord, există

un atelier unde sunt făcute jucării şi cum Moşul are o

listă cu copiii cuminţi şi una cu cei care au făcut

năzdrăvănii.

La toate acestea, în 1886, scriitorul american

George P. Webster a adăugat - fabrica de jucării a lui

Moş Crăciun şi casa sa, care în timpul lungilor luni de

vară, sunt ascunse în gheaţă şi zăpadă de la Polul Nord.

Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, s-a născut

abia în 1931. El este creaţia lui Haddon Sundblom care

l-a închipuit ca pe un omuleţ rotofei, cu o faţă jovială şi o

barbă mare. Această imagine a fost prezentată de artist în

reclamele pentru Compania Coca-Cola.

Casa lui Mo Cr ciun

În 1927, marele secret al adresei lui

Moş Crăciun a fost divulgat de Markus Rautio

care era gazda popularei emisiuni „Ora

Copiilor” la un post public de radio finlandez.

El a declarat că Moşul locuieşte în Munţii

Korvatunturi din Laponia, în apropiere

de graniţa cu Rusia.

Moşul se îndreaptă în fiecare an

către copiii care i-au scris în timpul

anului, pe adresa lui din localitatea

Napapirii, aflată în pădurea din

apropierea oraşului Rovaniemi din

Finlanda. Da, până să-şi ia sacul cu

daruri în spinare, Moş Crăciun are

obiceiul de a-şi aştepta oaspeţii în

propria lui casă, construită din

lemn de brad și plină de cărţi cu

poveşti pentru copii. Deşi nu are

“decât” 384 de ani, Moşul „cu

plete dalbe” este încă voinic şi în

putere, ca să încarce cât mai multe

daruri în sania lui fermecată.

Pentru aceasta, Moş Crăciun dă o fugă pâna la marele depozit de jucării care se

află într-un loc ascuns şi plin de taine pe care i 1-a lăsat moştenire tatăl lui,

primul Moş Crăciun.

Aici, ajutat de spiriduşi şi de zânele bune, Moşul alege fiecare dar

pentru copiii care i-au scris, profitând de

scurta zi polară, care nu ţine decât patru ore

şi jumătate, de la 10,00 la 14,30. Apoi dă o

raită şi pe la reni, să vadă dacă au mâncare de

ajuns şi apă, după care se retrage la gura

sobei, să citească ultimele mesaje primite de

la copii. Se ştie, de asemenea, că toţi copiii

cuminţi primesc darurile preferate în seara de

Ajun. La ceas de seară, îmbujoraţi de emoţia

revederii, prichindeii asteaptă lângă bradul

frumos împodobit, momentul în care

Moşul cel drag le va asculta cântecele

şi poeziile. Astăzi, imaginea lui Moş

Crăciun, cu barbă albă, burtică şi

veşminte roşii, călduroase, se află în

mintea oricui. Dar nu a fost

întotdeauna aşa. Povestea lui porneşte

de la “vărul” său, Moş Nicolae. Deși

este sărbătorit mai devreme, pe data de 6 decembrie, Moş Nicolae a fost primul

simbol al cadourilor. Tradiţia spune că Sfântul Nicolae făcea daruri săracilor, iar de

atunci obiceiul de a dărui cadouri de Sfantul Nicolae s-a extins. De aici şi până la

Moş Crăciun nu a mai fost decât un pas. Deoarece sărbătoarea Crăciunului, a

Naşterii Domnului, era mai însemnată, iar aluziile privind darurile magilor către

Fecioara Maria şi Pruncul ei impuneau daruri în această perioadă, s-a ajuns la ideea

că există şi Moş Crăciun, care e mult mai bătrân decât Moş Nicolae, şi care imparte

daruri mai bogate celor din jur, în special copiilor cuminţi. Având diverse denumiri

în fiecare limbă şi imagini care variază de la o zonă la alta, în funcţie de

amplasarea geografică sau de

cultura și specificul regiunii

respective, Moş Crăciun este

până la urmă unul şi acelaşi, chiar

dacă nu e mereu reprezentat

venind într-o sanie trasă de reni.

La noi, conform tradiţiei, sania lui

era trasă de cerbi, iar în emisfera

sudică, Moșul ajunge uneori pe o

placă de surf, în accepţiunea

modernă. În secolul al XIX-lea, au avut loc primele reprezentări ale Moşului: un

bătrânel simpatic, dolofan, care împarte cadouri din sania sa trasă de reni.

În România, imaginea lui Moş Crăciun a fost înlocuită, în timpul

comunismului, cu cea a lui Moş Gerilă, (Ded Moroz, adică varianta sa rusească).

Moşul nu era neapărat îmbrăcat în roşu, însă i s-au păstrat, subconştient, toate

atribuţiile sale de “moş” de până atunci.

Povestea lui Moş Crăciun nu pare să se oprească aici. El există cu adevărat

şi chiar îşi aşteaptă oaspeţii în căsuţa sa

de lemn din Laponia, înainte de a porni

să împartă darurile. De aceea, agenţiile

de turism organizează în fiecare an

excursii către căsuţa lui Moş Crăciun,

unde cei mici pot vedea atelierul său de

jucării, sania, renii şi, mai ales, îi pot

spune direct Moşului ce şi-ar dori de

Crăciun. Atunci copiii au dovada că el există şi vor aştepta cuminţi în fiecare an

venirea lui, ştiind că Moşul nu îi va dezamăgi.

Cei care nu cred sau nu mai cred în povestea lui, sunt la fel de emotionaţi

când vine Crăciunul. Aduse sau nu de Moş Crăciun, cadourile par că se aşează

singure sub brad, iar bucuria descoperirii lor este mare.

Povestea bradului de Cr ciun

O altă poveste mai puţin cunoscută legată de Crăciun

este faptul că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma

triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În

jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de

Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el

mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea,

familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie

colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau

să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.

Spiriduşii nu au fost mereu prietenii

Moşului

Cândva, spiriduşii furau cadourile de sub brad, nu le

aduceau. Ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa

străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele.

Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi

uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se

transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când

nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau

precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi.

În Evul Mediu, mai degrabă aşteptau

daruri decât să le facă. Abia pe la mijlocul

secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit

prieteni ai lui Moş Crăciun.

Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile,

Toplius sau Rydberg, au combinat cele două

trăsături oarecum contradictorii ale

personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi

ajutoare de nădejde ale lui Moşului. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt

convinşi că este vorba de nouă, iar alţii de şase. Dar unde locuiesc?

Cum au ap rut renii şi casa din Laponia?

Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine

în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul Clement Clark a publicat lucrarea „A

Visit From St. Nicholas” (cunoscută şi ca „The Night Before Christmas”) în care el

l-a descris pe Moş Crăciun ca fiind un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul

lumii într-o sanie trasă de opt reni.

În 1885, ilustratorul Thomas Nast a

desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi

urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în

Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în

îndepărtatul nord, locuieşte bătrânul cel bun.

Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la

Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de

animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul

naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul

locuieşte pe un munte în Laponia. Azi pare

aproape sigur, însă, că Moş Crăciun şi cei 11

spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe

muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în

apropiere de graniţa cu Rusia.

Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi,

este paznicul de credinţă al locului exact al

satului lui Moş Crăciun.

Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia

până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moşul şi

spiriduşii săi au descoperit formula specială,

secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face

să zboare. Acest praf magic este împrăştiat

peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a

pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este

suficient pentru a-i face să zboare întreaga

noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel,

foarte rapid: aproape de viteza luminii de

Crăciun. Rudolph este cel mai cunoscut ren. El

este conducătorul celorlalţi opt, pe nume

Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph

era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi

roşu.

Nici elevii școlii noastre nu s-au

lăsat mai prejos și au sărbătorit magia

Crăciunului, participând cu mic, cu

mare, la Activitatea nr.1 din Proiectul

„Sărbătorile de suflet ale românilor”,

activitate desfășurată sub numele

„Atelierele lui Moș Crăciun”- Concurs

de creație artistică.

Înscriindu-se în număr mare, elevii enescieni și-au dăruit talentul și

recunoștința lor.

Juriul a fost pus în dificultate. Pe cine să premiezi, când toate lucrările au fost atât de

frumoase?

Felicitări, dragi elevi! Toți ați fost câștigători, iar cei care s-au evidențiat în mod deosebit

au fost:

Mihail Cristina Premiul I

Clasa a IV-a Prof. înv. primar Ene

Maria

Filote Daria Premiul I

Clasa a II-a B Prof. înv. primar Floştoiu Mihaela

Căuş Eduard Premiul I

Clasa CP A Prof. înv. primar

Ghiţă Cristina

Părăuţă Andreea Premiul I

Clasa a IV-a A Prof. Înv. primar Cobeanu Mihaela

Tudor Andrei Premiul I

Clasa a V-a A Prof. Duţă Daniela

Radu Eric Premiul II

Clasa a II-a B Prof. înv. primar Floştoiu

Mihaela

Dumitru Pavel Premiul II

Clasa a III-a A Prof. înv. primar Guzu

Camelia

Baţu Luca Premiul III Clasa CP B

Prof. Înv. primar Panaite Nicoleta

Păun Ana - Maria Premiul III Clasa I A

Prof. înv. primar Stan Hortensia

Frăţilă Denisa Buligă Valentina

Premiul II Clasa a IV-a A

Prof. Duţă Daniela

Stancu Antonia Premiul II

Clasa a IV-a Prof. înv. primar Ene Maria

Botoacă Radu Brînzea Ana Premiul II

Clasa a VII-a B Prof. Frîncu Daniela

Săftoiu Alin Premiul III Grupa Mare

Prof. înv. preşcolar Ştefan Liliana

Mătrescu Luca Premiul III Clasa I A

Prof. înv. primar Stan Hortensia

Anghel Raluca Premiul III

Clasa a VIII-a A Prof. Coţoapă Tatiana

„Dragobetele – Sărbătoarea iubirii”

Divinitate mitologică similară lui Eros sau

Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un

bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare. Nu blând ca Sfântul

Valentin, ci năvalnic, el era la daci zeul care, ca un “naş

cosmic”, oficia în cer, la

începutul primăverii, nunta tuturor vieţuitoarelor. În

decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni.

Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca

iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se

“logodesc” în acestă zi.

Încă din perioada precreştină, existau deja

simboluri ce marcau ieşirea din iarnă şi bucuria iubirii şi a

revenirii la viaţă a întregii naturi. Românii au considerat

data de 24 februarie ca începutul sărbătorilor de

Dragobete, simbolul iubirii. Și, fie că se numeşte Dragobete,

sau în alte zone

Dragomir, simbolul

este acelaşi.

După legendă, el este fiul Babei Dochia.

Iovan Dragobete reprezintă, în opoziţie cu baba

Dochia, principiul pozitiv. El este purtătorul

dragostei, al bunei dispoziţii, păstrând unele atribuţii

ale lui Cupidon.

,,DRAGOBETELE – sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii începând cu 24

februarie şi până la mijlocul lunii martie - reflectă pe tânărul surprins în taina purpurie a

purităţii, în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile şi durerile ei. El vibrează la aceste

bucurii şi dureri, aducând cu el legătura tainică cu Neamul şi Universul. Dragobetele este

un tânăr – mire împodobit cu o mantie de raze ţesută din străfulgerarea de bucurie

divină.” (Gh. Nistoroiu)

Sărbătoarea de Dragobete este considerată

echivalentul românesc al sărbătorii Valentine`s Day sau

ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Pe 24

februarie este ziua lui Dragobete, numit şi Năvalnicul

sau Logodnicul Păsărilor.

Considerat fiu al Babei Dochia, entitate magică

asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se

diferenţiază de blajinul Sfânt Valentin din tradiţia

catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi

un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde

Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor,

românii au transfigurat Dragobetele în protectorul

iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete,

iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările ,,se

logodesc" în această zi.

În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: Dragobetele

sărută fetele.

Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel, se spunea că cine

participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile

anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe

gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de

sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi

plecau să caute flori de primăvară, prin păduri şi

lunci.

În sudul României, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit,

urmărite de câte un băiat căruia una dintre ele îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de

picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica

logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej

pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai

pregătesc pentru toamnă.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau

degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care

trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din

ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi

nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi

stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau

să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul.

Fetele mari strângeau de cu seară ultimele

rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa

topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru

înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de

dragoste.

O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost

transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de

Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi

încurce şi ei cărările.

Tradiţia mai spune că, în această zi,

când biserica creştină sărbătoreşte Aflarea

Capului Sfântului Ioan, oamenii îşi

întrerupeau toate muncile, curăţându-şi si

aranjându-şi casa, pentru a-l întâmpina cum

se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur,

ci însoţit de aşa-numitele zâne Dragostele, ce

le şopteau vorbe de amor îndrăgostiţilor.

Fiecare avea grijă ca această zi să nu

îi prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe

întregul parcurs al anului, până la următoarea zi de Dragobete.

Juriul a fost pus în dificultate. Pe cine să premiezi, când toate lucrările au fost atât

de frumoase?

Felicitări, dragi elevi! Toți ați fost câ tigători, iar cei care s-au evidențiat în mod

deosebit au fost:

Ilie Mihnea

Premiul I

clasa a VIII-a B

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Prof. Frîncu Daniela

Buruiană Ana Maria

Premiul I

Clasa a IV-a A

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni Prof. Duțu Silvia

Brânzea Ana Maria

Banica Ela

Premiul I

clasa a VII-a B

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Prof. Frîncu Daniela

Manea Andreea

Premiul II

Clasa a IV-a A

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Buşteni

Prof. Silvia Duțu

Mocanu Andreea

Premiul II

Clasa a VIII-a A

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Prof. Crăciun Minodora

Rina Lida

Premiul II

Clasa a VII-a A

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Prof. Frîncu Daniela

Hența Daria

Topliceanu Maria

Premiul III

Clasa a VII-a A

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Prof. Frîncu Daniela

ulea Alexia

Premiul III

Clasa a IV-a A

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni Prof. Silvia Duța

Mocanu Andreea

Premiul III

Clasa a VI-a B

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Prof. Crăciun Minodora

Nicula Lucia

Stanciu Ana Maria

Menţiune Clasa a VI-a A

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Prof. Frîncu Daniela

Manea Cristina Andreea

Menţiune Clasa a III-a B

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Buşteni

Prof. Borlan Maria Adela

orici Bianca

Premiul I

Clasa a III-a B

coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia

Prof Tudorie Georgeta

Deleanu Amalia

Premiul I

Clasa a II-a A

coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia

Prof Ivănica-Nedelcu Otilia

Avram Razvan

Premiul I

Clasa a III-a A

coala Gimnazială „Nestor

Urechea” Bu teni Prof. Nistorică Constantin

Sotir Sofia

Premiul I

Clasa a III-a A

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni

Prof. Nistorica Constantin

Burduloi Eva

Premiul I

Clasa a III-a B

coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia

Prof Tudorie Georgeta

Toader Matei

Premiul I

Grupa Spiridusii

Gradinita ”George Enescu” Sinaia

Prof. Constantinescu Valentina

Stăicuț Arianna

Premiul II

Clasa I

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni

Prof. Trică Arabela

Cîrstea Maria

Premiul II

Clasa a III-a A

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni

Prof. Nistorica Constantin

Toader Ilinca

Premiul II

Grupa Spiriduşii - Grădiniţa

„George Enescu” Sinaia

Prof. Constantinescu Valentina

u u Andrei

Premiul II

Clasa a III-a A

coala Gimnazială „Nestor

Urechea” Bu teni Prof. Nistorică Constantin

Doncev Radu

PremiuL III

Clasa I

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni

Prof. Trică Arabela

Ostache Rebeca

Premiul III

Clasa a III-a A

coala Gimnazială ”George

Enescu” Sinaia

Prof. Guzu Camelia

Pu cas Denis

Premiul III

Clasa a II-a A

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni

Prof. Săcuiu Carmen

Daianu Alexandru

CPA

Menţiune coala Gimnazială” George

Enescu” Sinaia

Prof. Ghiță Cristina

Stohr Darius

Menţiune Clasa pregătitoare

coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni

Prof. Brie Ion

Ionescu Ana

Menţiune

clasa a II-a B

coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia

Prof. Flostoiu Mihaela

Muscalu Denisa

clasa a I-a A

coala Gimnazială ”George

Enescu” Sinaia

Prof. Stan Hortensia

„Mărtişorul românesc”

Povestea măr işorului a supravie uit în diferite forme

până în prezent, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până

la cel virtual. Mărţişor, Mărţişug sau Marţ era consemnat de

etnologii începutului de secol XX, ca obicei, de 1 martie,

prezent nu numai la români, dar şi la bulgarii şi albanezii din

Balcani. ăranii păstrau obiceiul în fiecare început de

primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a

nenorocului.

Copiilor li se lega o monedă de argint la mână, cu un fir răsucit de lână sau de bumbac

alb şi roşu ca să fie feri i de boală și după 12 zile îl legau de ramura unui pom pentru ca pomul să

fie roditor. Vitelor li se agă a fir roşu cu alb ca să fie sănătoase şi la fel, bune de rod, potrivit

cercetătorilor de la Muzeul Na ional al ăranului Român.

Preluat de lumea urbană şi devenit modă, firul de

bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept

colier şi podoabă, inut la piept, primit ca suvenir şi, mai

nou, drept cadou.

O altă variantă de măr işor autentic presupunea ca

şnurul bicolor să

fie decorat la

capete cu câte un ciucure: unul alb, sub forma unei

reprezentări antropomorfe masculine, şi unul roşu, sub

forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin

intermediul şnurului, cu femininul reprezintă, în

context, reconcilierea principiilor contrare la nivel

teluric şi cosmic, după cum afirma cercetătoarea

Sabina Ispas.

În unele sate din Moldova, şnurul era

confec ionat doar din lână roşie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului,

destul de răspândită în trecut.

În alte localită i s-a constatat şi existen a

măr işorului tricolor, în două variante cromatice - roşu,

alb şi verde sau roşu, alb şi negru, aşa cum reiese din

informa iile oferite de localnici din satul Hagi-Curda, o

localitate cu popula ie preponderent românească, aflată în

prezent în Ucraina. Şi moldovenii stabili i în nordul

Caucazului, la mijlocul secolului al XIX-lea, au păstrat

varianta măr işorului tricolor, cu firul negru.

"Diferen ele dintre măr işorul din sat şi cel din oraş s-au accentuat în ultimele două sute

de ani. La 1800 era şnur şi monedă - atât la oraş, cât şi la sat. Urmează moda brelocurilor de aur,

de argint, pentru cei mai amărâ i de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi,

purceluşi, căr i de joc, zaruri", scria Irina Nicolau.

Conform studiilor etnologice, măr işorul este strâns

legat de tradi iile Anului Nou, sărbătorit în trecut în luna

martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar,

corelat cu ciclurile vegetative şi astronomice.

La români, măr işorul, ca obiect simbolic, a fost

alăturat Dochiei, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită

la 1 martie.

Cercetătorul

Ion Ghinoiu spune

despre şnurul de

măr işor că este o funie

a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăşi

legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte.

Asemănător ursitoarelor care torc firul vie ii copilului la

naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea

timpului calendaristic.

O altă poveste legată de Măr işor spune că Soarele

a coborât pe Pământ în chip de fată frumoasă, pe care un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul

său, astfel că lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr

curajos a pornit spre palatul zmeului să

elibereze fata. Tânărul a învins zmeul în

luptă şi a eliberat fata, care s-a urcat

înapoi pe Cer, în chip de Soare. A venit

primăvara, oamenii şi-au recăpătat

veselia, însă nimeni nu şi-a amintit de

tânărul luptător care zăcea în palatul

zmeului, după luptele grele ce le dusese.

Sângele cald al tânărului s-a scurs pe zăpadă, până când el a rămas fără suflare, iar în locurile în

care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.

Potrivit unui mit din Moldova legat de măr işor, în prima zi a lunii martie, frumoasa

Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat că într-o

poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un

ghiocel. Ea s-a hotărât să îl ajute şi a început să dea la o parte

zăpada şi să rupă ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat şi a

chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Primăvara a acoperit

ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza

mărăcinilor. O picătură de sânge

fierbinte a căzut peste floare şi a

făcut-o să reînvie. În acest fel,

Primăvara a învins Iarna, iar

culorile măr işorului simbolizează

sângele ei roşu pe zăpada albă.

Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României

au scos la iveală amulete asemănătoare cu măr işorul, datând din urmă cu aproximativ 8.000 de

ani. Amuletele reprezintă nişte pietricele perforate şi purtate la gât sub formă de coliere.

Pietricele amuletelor erau vopsite în alb şi roşu, aranjate alternativ. Etnologul Irina Nicolau scria

în "Căr işor de măr işor” că "măr işorul face parte din calendar. De aici toată complica ia. Există

specialişti care pretind că a existat un calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie.

Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie,

decembrie, adică a şaptea, a opta, a noua şi a zecea

socotind din luna martie. (...) Toate începuturile sunt

făcute dintr-un timp puternic şi bun”.

"Măr işorul este un obiect de recuzită folosit în

cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se

bazează pe credin e şi practici. Credin ele şi practicile

diferă de la o zonă la alta. Zicala câte bordeie, atâtea

obiceie exagerează, dar nu foarte mult. Punând claie

peste grămadă date etnografice din zone şi epoci

diferite, căr ile falsifică”.

"După Revolu ie, în primii doi ani, interesul

pentru măr işor a scăzut. Deşi, să nu uităm, în 1990 se

vinde măr işorul cu portretul lui Petre Roman. După

1993, afacerea începe să meargă din nou. S-a încheiat

cariera măr işorului de cooperativă, vândut la stat. S-a

încheiat şi cu magia. Măr işorul a devenit joc şi

ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu.

E vremea lui orice şi a lui oricum. Oamenii se

refugiază în afaceri şi joacă. Cândva, credeau în

puterea magică a măr işorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la

munte cu 12 cojoace şi a înghe at. Acum nu mai cred. Şi

nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască

povestea. Atât", a notat Irina Nicolau în 1997, în

"Măr işor de căr işor".

Tudor Arghezi scria despre Măr işor: "... La

început, atunci când va fi fost acest început, măr işorul

nici nu era măr işor şi poate că nici nu se chema, dar

fetele şi nevestele, care ineau la nevinovă ia obrazului

încă dinainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea, şi nu

era niciun leac şi niciun suliman. Acum vreo sută de ani,

credin a că adierea primăverii pătează era în toiul ei.

Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit

cărturarii, făcând farmece şi făcând de dragoste, au

învă at fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir

de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun, încât

cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul

la gât. Dacă ştie ce spune chivu a, vântul uşurel de

martie, care împestri a pleoapele, nasul şi bărbia, se numea măr işor şi, ca să fie luat răul în pripă,

şnurul de mătase era pus la zântâi de mart. Un giuvaergiu, ca să-şi vândă firele vindecătoare mai

iute, avu ideea să atârne de ele câte o mărturie, care a intrat în pre . Pe când se plătea firul,

bijuteria era gratuită. Regula s-a stricat când bijuteria începu să fie vândută, devenind gratuit firul

de mătase. (...)

În nicio ară, pe unde am trecut, n-am văzut

zîtâiul de martie sărbătorit, nici în călindar, nici cu

firimituri scumpe spânzurate la gâtul fetelor şi la

mâna lor. Pandantivul e altceva, şi amuleta aşijderea.

Profesorul de istorie ar fi fost îndreptă it să-mi

răspundă că originea măr işorului ar fi salba ori

cercelul urechii. Între doi cercei, anina i acolo, i se

cuvine şi Radei şi Domni ei un al treilea strop de

diamant, dedesubtul bărbiei şi în despicătura sânilor

din horbotă şi cămaşe”.

Sărbătoarea Măr işorului se mai întâlneşte la aromâni, la bulgari, care o numesc

Marteniţa, dar şi în Macedonia şi Albania.

Felicitări, dragi elevi! Toți ați fost câștigători, iar cei care s-au evidențiat în mod deosebit au fost:

Axinia Daria

PremiuL I

Clasa a IV-a

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Cirstea Maria

Părăuță Sara

Premiul I

Clasa IA

Şcoala Gimnazială “George Enescu”, Sinaia

Prof. Stan Hortensia

Păun Maria

Premiul I Clasa a II-a A

Şcoala Gimnazială “George Enescu”, Sinaia

Prof. Ivanica – Nedelcu Otilia

Neagoe Darius

Premiul I

Clasa a III-a A

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Rechitean Tatiana

Czika Stefan

Premiul al II-lea

Clasa a II-a B

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Paun Mariana

Păun Ana Maria

Premiul al II-lea

Clasa a II-a A

Şcoala Gimnazială “George Enescu” Sinaia,

Prof. Stan Hortensia

Piticas Daria

Premiul al III-lea

Clasa a III-a A

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Rechitean Tatiana

Ursu Patricia

Mențiune

Clasa a II-a B

Şcoala Gimnazială “George Enescu” Sinaia

Prof. Floștoiu Mihaela

Bijgoiu Raluca

Premiul al III-lea

Clasa a IV-a

Liceul Teoretic Azuga

prof. Cirstea Maria

Popa Iulia

Mențiune

Clasa a III-a B

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Prioteasa Oana

Badea Madalina

Premiul I

clasa III A

Liceul Teoretic Azuga

Prof.Rechitean Tatiana

Jitaru Sarah

Premiul I

Clasa I B

Liceul Teoretic Azuga

Prof.Ghetea Maria

Lazăr Tudor Mihai Premiul al II-lea

CP

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Lazar Maria Raluca

Bijgoiu Raluca

Premiul al II-lea

clasa IV-a

Liceul Teoretic Azuga

Prof.Cirstea Maria

Huzui Alecsia

Premiul al III-lea

Clasa a III-a B

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Prioteasa Oana

Căpriță Casandra

Premiul al III-lea

CP

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Lazar Maria Raluca

Manole Anna

Menţiune

Clasa a II-a B

Liceul Teoretic Azuga

Prof.Ghetea Maria

Petroiu Teodor

Menţiune

Clasa I B

Liceul Teoretic Azuga

Prof. Ghetea Maria

HRISTOS A ÎNVIAT!

Sărbătoarea Paştelui este încărcată de simboluri şi

tradiţii, păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Pentru copii,

Paştele înseamnă venirea Iepuraşului cu multe cadouri, mai ales

dacă au fost cuminţi. Iepuraşul le aduce ouă şi iepuraşi de ciocolată, jucării, hăinuţe şi pantofiori

noi. Pentru a-l primi aşa cum se cuvine, copiii se pregătesc din timp: cu ouă pictate, cu mai

puţine boacăne, cu ajutor dat mămicilor la gătirea casei de sărbătoare şi cu sufletul curat, aşa cum

numai copiii îl au.

Iepuraşul ...

Orice sărbătoare, religioasă sau nu, este un bun prilej

pentru a oferi cadouri celor dragi. Tradiţia iepuraşului de Paşte s-a

născut în Germania iar originea ei se regăseşte în sărbătorile pre-

creştine ale fertilităţii, dedicate zeiţei Eostre, zeiţa Lunii în ţările din nordul Europei.

O veche legendă spune că zeiţa Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp, în

zăpadă. Zeiţa a vrut să o salveze de la moarte şi a transformat-o

într-o iepuroaică ce şi-a păstrat posibilitatea de a depune ouă. În

semn de mulţumire pentru binefăcatoarea sa, iepuroaica obişnuia

să decoreze ouăle făcute şi să le dăruiască zeiţei.

Aşa a apărut această tradiţie a iepuraşului care aduce

daruri copiilor în pragul primăverii. Şi, nu este deloc

întâmplătoare alegerea lui ca reprezentare. Cunoscut ca unul

dintre cele mai prolifice animale, iepurele simbolizează în

multe culturi viaţa nouă care renaşte primăvara şi bucuria de a

avea mulţi urmaşi.

Începând din 1682, iepuraşul este cel care aduce

ouăle vopsite în Germania. Lucrul acesta i se datorează unui

doctor din Heidelberg care, în respectivul an, a răspândit multe

cărţi şi ilustrate înfăţisând iepurele de Paşte.

În America, această tradiţie a apărut pe la 1700,

odată cu sosirea în Pennsylvania a primilor colonişti

germani, dar s-a răspândit cu adevarat abia dupa 1865,

când au început şi aici să se celebreze sărbătorile pascale.

În acele vremuri, copiii americani obişnuiau să îşi

confecţioneze singuri un fel de coşuleţ, pe care îl

ascundeau în casă, în hambar sau în grădină. Uneori băieţii îşi foloseau şepcile, iar fetiţele,

bonetele pentru a realiza acel cuib special care urma să se

umple de ouă roţii.

Cu timpul, împodobirea coşuleţelor a completat

tradiţia iniţială, şi a adus un plus de farmec acestui obicei.

Pe la 1800 au început să apară şi să se

comercializeze şi primele dulciuri în formă de iepuraş, din

aluat şi zahăr. Bineînţeles, tot în Germania. În aceeaşi perioada, în Franţa şi Germania au apărut

şi primele ouă în întregime din ciocolată.

Chiar dacă nu este un animal impozant, iepurele apare în multe alte culturi ca un

mesager sacru al divinităţii.

Dacă Moş Crăciun locuieşte în Laponia, iepuraşul

unde stă?

Puţini ştiu că, aşa cum Moş Crăciun are o reşedinţă

oficială, în Laponia, şi o adresă exactă la care primeşte mii şi

mii de scrisori, şi Iepuraşul de Paşte poate fi găsit de copiii

cuminţi, care îi pot solicita cam tot ce le trece prin cap.

Ei bine, oficial puteţi trimite scrisori iepuraşului în

localitatea germană Ostereistedt, “Oraşul ouălelor de Paşti”,

din Saxonia Inferioară, acolo unde “urecheatului” i-a fost

ridicată propria căsuţă.

Pereţii ei sunt plini de desene şi poezii trimise de

copii, iar prin încăperi sunt maldăre de epistole şi cărţi poştale.

Iepuraşul are şi ... telefon, la care răspunde cu multă

gentilețe, Hans-Hermann Dunker, un fost poştaş care a ieşit la pensie.

Potrivit revistei germane Spiegel”, zeci de mii de

scrisori, unele însoţite de desene “explicative”, sosesc pe

această adresă anual, copiii asigurându-l pe iepuraş că au fost

cuminţi şi cerându-i diverse cadouri, de la ouă cu surprize

până la elicoptere sofisticate.

De uriaşa corespondenţă se ocupă cei 12

“colaboratori ai iepuraşului”, care se asigură că toţi micuţii vor

primi un răspuns scris ce conţine o felicitare standard, însoţită de piese din care se poate

confecţiona o ghirlandă de Paşti şi două cărţi poştale de colorat.

Adresa la care copiii i se pot adresa Iepuraşului este: Hanni Hase, Am Waldrand 12,

27404 Ostereistedt, Germania.

Ouăle încondeiate - o tradiţie străveche românească

Încondeierea ouălelor de Paşte, este o tradiţie

străveche, de origine precreştină, practicată în Europa

centrală şi estică. Ouăle încondeiate simbolizează sosirea

primăverii şi renaşterea naturii.

În tradiţia populară românească, ouăle de Paşte sunt

considerate un simbol al regenerării şi al purificării, ce

protejează animalele din gospodărie. Motivele ornamentaţiei

ouălelor încondeiate se diferenţiază în funcţie de regiune și se

prezintă în mai multe variante.

În prezent sunt folosite mai multe culori la încondeierea

ouălelor, fiecare dintre ele având un anume simbol, astfel:

albul este simbol al purităţii, roşul semnifică viaţa, albastrul

este culoarea cerului şi a apei, iar negrul reprezintă fertilitatea,

galbenul reprezintă soarele şi aurul, însă liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea. Ouăle, în

trecut, se vopseau în culori vegetale, însă astăzi se utilizează mai des cele sintetice, chimice.

Culorile vegetale sunt preparate după reţete străvechi, care au la bază o mare varietate de

procedee şi tehnici, astfel: culoarea roşie se obţine din coaja de măr dulce, frunze şi flori de măr

dulce, flori de sovârf, coaja de măceş, albastrul se obţine din flori de

viorele, galben se obţine din coji de ceapă, coaja de lemn pădureţ,

coaja de lemnul câinelui, verdele poate fi obţinut din frunze de nuc,

floarea-soarelui, negru se obţine din coaja verde a nucilor.

Tehnica încondeierii urmează un scenariu bine stabilit şi

anume: se spală cu grijă coaja şi se şterge cu oţet, se fierb la foc

domol aşezate culcat în apa vasului şi apoi se introduc în baia de

vopsea. Cele mai frumoase ouă

de Paşte sunt ouăle închistrite,

numite impropriu ouă incondeiate. Tehnica utilizată este

aceea a păstrării culorii de fond şi constă în trasarea pe ou a

unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, şi scufundarea

succesivă în băi de culoare (galbenă, roşie şi neagră).

Unealta folosită se numeşte chişiţă şi este un betişor de lemn ce are fixată la unul din capete o

pâlnie minusculă confecţionată din alamă, prin care este

petrecut un fir de păr de porc. La sfârşit, după scriere şi

îmbăiere, oul se încălzeşte puţin şi, cu ajutorul unei cârpe, de

asemenea uşor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară,

punându-se în evidenţă desenul. Dacă dorim ca oul să fie

multicolor, atunci se cufundă succesiv în culori din ce în ce

mai închise, dupa ce s-au scris motivele cu ceara, tot succesiv. Pentru a îndepărta ceara, se pune

oul aproape de o sursă de căldură şi se şterge cu o pânză, apoi se unge cu ulei sau grăsime pentru

a-i da strălucire.

După o iarnă albă, friguroasă, iată, că soarele se

arată vesel, trimițând razele sale calde și magice către

pământul doritor de vreme frumoasă.

Odată cu trezirea naturii la viață, omenirea întreagă

se bucură de Sărbătorile Pascale, amintindu-și de ceea ce

Dumnezeu a făcut pentru fiecare, trimițându-l pe Fiul Său,

Iisus Hristos, să ridice păcatul lumii, să moară și să triumfe asupra morții. Cu bucurie și

recunoștință, toți rostesc într-un glas: ”Hristos a înviat!”

Nici elevii școlii noastre nu s-au lăsat mai prejos și au

sărbătorit Învierea Domnului, participând cu mic, cu mare, la

Activitatea nr. 4 din Proiectul „Sărbătorile de suflet ale

românilor”, activitate desfășurată sub numele „Hristos a

înviat!”- Concurs de

creație artistică.

Înscriindu-se în număr mare la cele trei secțiuni de lucru ale

activității (decorațiuni de Paște, felicitări și încondeiere

ouă), elevii enescieni și-au pus în valoare talentul,

confecționând decorațiuni minunate, felicitări vesele și ouă

care mai de care mai încondeiate și mai colorate.

PROIECT DIDACTIC

Data: 1 martie 2017

Clasa: I A Propunător: STAN STELIANA HORTENSIA Aria curriculară: Arte și tehnologii Obiectul: Arte vizuale și abilități practice Subiectul: Primăvara- Mărțișorul Tipul lecţiei: Evaluare de cunoșținte, priceperi și deprinderi; Scopul lecţiei: - Consolidarea deprinderilor de muncă individuală și în echipă;

Competenţe specifice: Arte vizuale şi abilităţi practice

2.1 – identificarea și utilizarea unor materiale și tehnici simple de lucru; 2.3 - realizarea unui mărțișor dulce, folosind materiale ușor de prelucrat și tehnici accesibile; - utilizarea corecta a instrumentelor și materialelor de lucru; 2.6 - participarea la activități integrate adaptate nivelului de vârstă.

Activităţi integrate: Comunicare în limba română 3.1 Citirea unor cuvinte şi propoziţii, scrise cu litere de tipar; 3.2 Scrierea unor cuvinte şi propoziţii scurte, cu literele învățate. Matematică şi explorarea mediului 1.4 Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-100; 1.5 Rezolvarea de probleme cu o operație; 3.3Manifestarea grijii pentru comportarea corectă cu mediul natural. Muzică şi mişcare

2.1 Cântarea individuală sau în grup, asociind mişcarea sugerată de text şi de ritm; 3.1 Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare. Dezvoltare personală

2.1 Asocierea emoţiilor de bază cu elemente simple de limbaj nonverbal şi paraverbal.

Obiective operaţionale: Pe parcursul lecției, elevul va fi capabil: O.1 - să scrie lunile de primăvară; O.2 - să denumească trei simboluri de primăvară; O.3 - să interpreteze corect și expresiv cântece și poezii cunoscute legate de tema lecției; O.4 - să identifice cuvintele potrivite pentru completarea și ordonarea lor într-un enunț ce exprimă un sfat al Primăverii; O.5 - să rezolve probleme-ghicitori cu și despre elemente de primăvară; O.6 - să realizeze „Mărțișorul dulce”, folosind tehnicile simple: asamblare cereale, lipire cu miere; O.7- să interpreteze corect melodia ” Mărțișoare, mărțișoare”, executând și celelalte elemente de mișcare, sugerate de cântec.

Strategii didactice:

Procedurale:

a) de comunicare orală: expozitive : observaţia, explicaţia conversative : conversaţia,

b) de acţiune reală :

demonstrația exerciţiul

c) de acțiune simulativa :

jocul didactic, concursul ; munca independentă; munca în echipă;

Resurse:

Materiale: informativ demonstrative: imagini, planşe,

PC,combina muzicală, magneți, flipchart, materiale decorative de Primăvară, ,flori, păsari ;

de exersare şi informare : fișe cu sarcini de lucru, plicuri, șorțuri, bonete, cereale, bombonele, biscuiti, miere;

Temporale: 45 minute Umane: 17 elevi Spaţiale: sala de clasă Forme de organizare:

individuală frontală pe grupe/echipe

Forme de evaluare: activ – participativă, continuă.

Bibliografice :

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Curriculum pentru clasa I, Bucureşti, 2013;

SCENARIUL DIDACTIC

Secvențele lecţiei

Ob. op.

Conţinut instructiv-educativ Strategia didactică

Evaluare Metode și procedee

Mijloace didactice

Forme de organizare

Moment organizatoric

1 min.

cer elevilor să se așeze în bănci în formula dinainte cunoscută, pe 2 echipe creez fondul aperceptiv și cadrul de lucru în clasă; îndrum acomodarea elevilor cu ambientul; solicit elevilor să fie atenți la ceea ce urmează să lucrăm;

conversaţia

activitate frontală

Captarea atenţiei 2 min.

Le povestesc, că dimineață, în drum spre școală, m-am întâlnit cu poștărița, care mi-a înmânat un plic mare. Extrag plicul din geantă și le cer să recunoască expeditorul- Primăvara, îl deschid și le arăt scrisorica ei, le citesc mesajul, pentru a afla ,,dorințele” Zânei Primăvara; (Anexa 1).

Împart elevii în 2 echipe, numite: Echipa „Ghioceilor” și echipa ” Viorelelor” ;

Fiecare echipă se prezintă.

conversaţia

explicaţia

plic Anexa 1-Mesajul Zânei Primăvara

activitate frontală

Anunţarea temei şi enunţarea obiectivelor

2 min.

Anunț tema lecției de Arte vizuale și abilități practice ce urmează a fi parcursă: „Mărțișorul dulce” și scriu titlul pe tablă;

Anunț elevii că, spre bucuria Primăverii, lecția se va desfășura sub forma jocului-concurs între echipe, joc propus de Primăvara ;

Concursul va fi câștigat de echipa care va rezolva sarcinile de lucru și la sfârșitul orei va strânge cele mai multe bulinuțe magnetice, la panoul echipelor (care este afișat în fața clasei).

expun obiectivele de urmărit specifice elevilor; le voi spune că, până la finalul concursului, ei trebuie să demonstreze atât mie, musafirilor, cât și Primăverii, că știu să scrie și să citească corect, să socotească, să lucreze individual și în echipă, știu să comporte civilizat unul cu celălalt, să recite și să cânte corect și expresiv, în funcție de cerințe.

conversaţia

explicaţia expunerea

Plicuri cu cerintele jocului

activitate frontală

Prezentarea situațiilor de

învățare 2 min

pun întrebări elevilor în vederea pregătirii teoretice privind rezolvarea corectă a sarcinilor ce urmează în lecție:

- Ce anotimp sărbătorim astăzi? De ce?

Pentru că știu cât vă plac jocurile și se pare că și Primăvara a aflat lucrul acesta, propun să începem jocul-concurs. Veți avea mai multe sarcini de lucru. Vă amintesc că:

Toți elevii participă la rezolvarea sarcinilor, colaborând în cadrul echipelor ;

Se trage la sorți ordinea în care echipele răspund la sarcini (folosind o mărgică);

Toate sarcinile sunt în plicurile numerotate, pe care le așez pe măsuța voastră; .

Pe rând, fiecare echipă își va desemna un reprezentant să extragă plicul,

Explicaţia

Exerciţiul Conversația Explicaţia

Exerciţiul

activitate frontală

Observare sistematică

alegând numărul cerut și va citi tare coechipierilor, sarcina scrisă pe bilețelul din plic, găsind, pe loc, sau consultându-se cu colegii

lui, rezolvarea;

Răspunsurile corecte se răsplătesc pe panou, cu câte o bulinuță

magnetică, de culoarea echipei; Echipa care a acumulat, la sfârșit, mai multe bulinuțe, este declarată

câștigătoare.

Dirijarea învățării și obținerea

performanței

30 min

O1

O2

O3

O4 O5

O6

Urmăresc și coordonez activitatea elevilor și dau explicații suplimentare atunci când este necesar;

Un elev citește colegilor de echipă, de pe bilețel, cerința, se consultă și răspunde;

ascult răspunsurile date de un elev din fiecare grupă ; pentru fiecare răspuns corect, fiecare echipă primește câte o bulinuță

colorată; Prima cerință(CLR): Scrie lunile de primăvară!

Cerința a II-a (MEM): Denumește 3 simboluri ale primăverii; Cerința a IV-a (CLR): Recită o poezie de primăvară ; Cerința a V-a (M.M.) Interpretează împreună cu echipa ta, un cântec de

primăvară!; Cerința a VI-a (CLR/DP): Identifică cuvintele din plic și ordonează-le

corect și logic, pentru a descoperi SFATUL Primăverii. Copiii aranjează cuvintele în ordinea corectă și citesc enunțul comentând,

pe scurt . (Anexa 2). Cerința a VII-a(MEM):

Fiecare echipă, citește și rezolvă o problemă - ghicitoare prin operațiile învățate: adunare sau scădere. (Anexa 3);

Cerinţa a VI-a (AVAP): Confecționare „Mărțișorul dulce”. Fiecare copil din grupă lucrează pe farfuria proprie cu biscuiți, cereale, bombonele, folosind miere pe post de liant între elemente.

Apreciem lucrările , aplicând pe panoul cu buline bulina corespunzătoare probei practice, apoi numărăm bulinele fiecărei echipe.

Ce am lucrat astăzi? Cum se numește lucrarea noastră? De ce?

Conversația Explicaţia

Demonstrația

Exerciţiul

Exercițiul

Problematizarea

Exercițiul Observația Lucrul individual Exercițiul

Anexa 2- cuvinte decupate, Anexa 3-jetoane cu probleme-ghicitori, Farfurie și linguriță de plastic biscuiți, cereale, bombonele, miere

activitate pe echipe activitate pe echipe activitate individuală activitate frontală

observare sistematică evaluare reciprocă autoevaluare observare sistematică evaluare reciprocă autoevaluare observare sistematică evaluare reciprocă Autoevaluare

Asigurarea feed-back-ului

3 min

discut cu elevii despre dificultățile înlâlnite în exerciții și le cer alte variante de rezolvare;

echipele își notează punctajul obținut. Ce credeti copii, Primăvara a rămas cu o impresie bună despre voi? Oare a fost mulţumită de felul cum aţi raspuns la lecţia de astăzi?

Fiecare echipă primește o diplomă prin care i se recunoaște locul obținut în concurs.

Conversatia Explicaţia

Anexa 4- Diplome

activitate pe echipe activitate frontală

Observarea sistematică

Autoevaluare

REFLECTIA 5 min.

Retenția și transferul

2 min

Chestionez elevii asupra principalelor probleme atinse în lecție; Expun foarte pe scurt problematica abordată;

Conversatia Explicaţia

activitate frontală

Observare sistematică Autoevaluare

Aprecieri finale 3 min.

O7

Fac aprecieri asupra activității pe echipe și individuale cu exemplificări pozitive;

Pentru că astăzi am confecționat mărțișoare dulci, propun să ne bucurăm de un cântecel. Ce credeți că s-ar potrivi acestui moment ?

Toți elevii interpretează melodia „Mărțișoare, marțișoare” executând și celelalte elemente de mișcare, sugerate de cântec.

Activitatea se încheie cu degustarea „Mărțișorului dulce”.

Conversatia Explicaţia

„Mărțișorul dulce”

activitate frontală

,

COALA GIMNAZIAL ,,GEORGE ENESCU’’ SINAIA DATA: 02.03.2017 CLASA: a II-a B PROF. ÎNV. PRIMAR : Flo toiu Mihaela ARIA CURRICULAR : Tehnologii DISCIPLINA: ARTE VIZUALE I ABILIT I PRACTICE UNITATEA DE INV ARE: Activit i cu materiale sintetice SUBIECTUL: M r i oare TIPUL LEC IEI: formare de priceperi şi deprinderi

Obiective opera ionale:

a) cognitive:

O1- s observe caracteristici ale unor materiale utilizate în orele de educa ie tehnologic (hârtie: forma, culoarea; carton; scoici, diverse bilu e i pietricele); O2- s recunoasc şi s utilizeze operaţii simple de lucru cu materialele prezentate ( decup ri, asamblare, lipire); O3- s redescopere etapele realiz rii unor produse simple din diferite materiale; O4- s redea lucrarea într-o form artistic ; b) afectiv- atitudinale:

O5- s aprecieze corect propriile lucr ri sau pe ale colegilor; O6- s lucreze cu pl cere dezvoltându-şi sensibilitatea pentru educa ia tehnologic c) psihomotorii:

O8- s utilizeze corect materialele didactice primite.

Elemente de strategie didactic :

Resurse procedurale: observaţia, conversaţia, explica ia, demonstraţia, expunerea,

exerciţiul, munca independent ;

Resurse materiale: jetoane din carton colorat, scoici, lipici, nur, diverse bile i m rgele;

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Durata: 45 minute

Bibliografie:

„Îndrum ri metodice pentru predarea îndeletnicirilor la clasele I-IV,” E.D.P.Bucureşti, 1998;

„Abilit ţi practice. Ghid metodologic privind proiectarea şi desf şurarea activit ţilor de predare-înv ţare-evaluare. Clasele I-IV”, Ed. Aramis, 2003;

www.didactic.ro;

„Abilit ţi practice, cls.I şi a II-a”, Ed. Sigma, Bucureşti, 2003; „Abilit ţi practice, clasa I”, Ed.Aramis, Bucureşti, 2001; „Abilit ţi practice, clasa a II-a”, Ed.Aramis, Bucureşti, 2002; „Abilit ţi practice, clasa a IV-a”, Ed.Aramis, Bucureşti, 2003.

Nr. crt.

Secven ele instruirii

Ob. Op.

Con inutul informa ional şi demersul didactic Elemente de strategie didactic Evaluare

Activitatea înv torului

Activitatea elevilor

Metode şi procedee

Material didactic

Forme de organizare

1. Moment organizatoric ( 1min)

Asigur condiţiile optime pentru buna desf şurare a lecţiei

Se preg tesc pentru ora de limba şi literatura român .

conversaţia

materialele necesare la lecţie

Frontal

2. Captarea atenţiei ( 5 min )

-Voi începe lec ia print-o discu ie despre anotimpul prim vara: „În ce anotimp suntem acum?” „Ce anotimp urmeaz ?” „Spune i câteva caracteristici ale anotimpului prim vara!” „Ce cântece despre prim var am înv at?” La alegerea elevilor se va cânta unul dintre aceste cântecele. -În continuare voi cere s se precizeze s rb torile anotimpului prim vara: M r i orul, 8 Martie, Pa tele. „Ce se întâmpl de M r i or?” -Ajungându-se la m r i oare voi citi elevilor, Legendele M r i orului (ANEXA 1)

... iarna ... prim vara ...ies ghioceii, înmuguresc i înfloresc copacii, vin p s rile din

rile calde, înverse te iarba, ies animalele s lbatice din ascunz tori, apar gâzele, fluturii, albinele ... Vine, vine prim vara i Înfloresc gr dinile ... b ie ii dau m r i oare fetelor

conversa ia conversa ia exerci iul conversa ia expunerea observarea

Frontal Individual

Observa ia sistematic

Anexa 1

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor ( 1min )

Ast zi la ora de educa ie tehnologic (abilit i practice), vom confec iona m r i oare cu ajutorul unui carton colorat, , scoici, lipici, nur, diverse bile i m rgele pe care trebuie s le asambl m sub diferite forme, realizând modele de m r i oare.”

Elevii recepţioneaz mesajul.

conversa ia

__________ Frontal individual

4. Dirijarea înv ţ rii ( 15 min )

O1 O1

a) Prezentarea şi intuirea materialului -Le voi prezenta elevilor diverse m r i oare: un panou cu m r i oare cump rate, modele de m r i oare confec ionate de al i elevi. - Se vor adresa întreb ri: Ce materialele se folosesc pentru

confecționarea mărțișoarelor?

Ce reprezintă fiecare mărțișor? b) Explica ia şi demonstra ia modului de lucru - Le voi explica modul de lucru în timp ce le i demonstrez acolo unde este cazul: pe un col al cartona ului colorat se pune lipici, pe acesta se a eaz scoica i se preseaz u or cu degetele

pentru a se lipi; în scoic se pune lipici incolor (silipici/ lipici cu

... materiale plastice, hârtie, nur, etc.

... co arul reprezint noroc. Elevii vor fi aten i.

expunerea observarea conversa ia observarea conversa ia explica ia

M r i oare jetoane din carton colorat, scoici, lipici, nur, diverse

bile i m rgele

Frontal Individual

aprecieri verbale

O2

silicon) dup care se va lipi o m rgea colorat . c) Executarea lucr rii de c tre elevi

Dup explicarea i demonstrarea modului de lucru, se începe executarea lucr rii de c tre elevi. -În timp ce elevii lucreaz le voi aminti şi le voi ar ta cum se procedeaz , acolo unde este cazul; Voi supraveghea si voi urm ri activitatea lor trecând printre b nci având în vedere urm toarele: -m sura în care au înţeles şi şi-au însuşit îndrum rile primite; -dacã mânuiesc corect instrumentele de lucru; -acolo unde e cazul voi acorda sprijinul necesar explicând sau arând din nou.

Elevii vor executa lucr rile.

explica ia demonstra-ia

conversa ia exerci iul munc pe grupe munc independent explica ia demonstra-ia

jetoane din carton colorat, scoici, lipici, nur, diverse

bile i m rgele

5. Evaluarea lucr rilor ( 1 min )

a) Anun area încet rii lucrului -În vederea preg tirii elevilor pentru terminarea lucr rilor, voi da un semnal cu 5 minute înainte. b) Analiza lucr rilor

conversa ia expunerea

__________ frontal Aprecierea verbal

-Voi anunţa încetarea lucrului , apoi voi trece printre b nci pentru a lua toate lucr rile. M r isoarele ob inute de elevi vor fi afi ate pe un panou, realizându-se cu ajutorul lor o mini expozi ie.

Se discut despre tema realizat . „ Ce am realizat?” „ Ce materiale am utilizat?”

-Împreun cu elevii se analizeaz câteva lucrãri, r spunzându-se la întreb rile:

„Ce îţi place sau nu î i place la aceastã lucrare?” „De ce îţi place sau nu îţi place aceastã lucrare?”

-Aceste m r i oare vor sta pân la 1 martie la expozi ie, apoi vor fi înapoiate copiilor pentru a le d rui m micilor cu ocazia „M r i orului”.

... m r i oare ... carton colorat, m rgele, lipici , scoici, nur.

conversa ia explica ia

Legenda M rțișorului

A fost odat ca niciodat , o vreme în care Soarele, întruchipat într-un b rbat chipe , obi nuia s coboare pe p mânt pentru a dansa hora în sate. tiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urm rit i, într-una dintre aceste incursiuni pe p mânt, l-a r pit i l-a aruncat într-un beci, în castelul s u.

P s rile au încetat s cânte, iar copiii nu mai puteau s râd , dar nimeni nu îndr znea s -l înfrunte pe dragon.

Într-una dintre zile, un tân r curajos a decis s coboare în beci i s salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au înso it, dându-i tân rului din puterea lor, pentru a reu i s înving puternicul dragon.

C l toria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna i iarna. La sfâr itul ultimului, tân rul a reu it s g seasc castelul dragonului, unde era întemni at Soarele i a început lupta, care a durat zile, pân când dragonul a fost înfrânt.

F r puteri i r nit, tân rul a eliberat Soarele, reu ind s fac ferici i pe to i cei care- i puseser ultimele speran e în el. Natura a reînviat, oamenii au început s zâmbeasc din nou, doar fl c ul nu a mai apucat s vad primavara venind. Sângele cald din r nile sale c dea pe z pad .

În timp ce z pada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai prim verii, r s reau din p mântul des elenit. Când ultimul strop de sânge al tân rului s-a scurs pe z pada imaculat , a murit fericit c via a sa a servit unui scop atât de nobil.

De atunci, oamenii obi nuiesc s împleteasc doi ciucuri: unul alb i altul ro u. La începutul lunii martie, barba ii ofer aceast amulet , numita mărțișor, fetelor pe care le iubesc.

Culoarea ro ie reprezint dragostea pentru tot ceea ce e frumos i r mâne simbolul sângelui bravului tân r. Albul simbolizeaz puritatea, s n tatea i ghiocelul, prima floare care apare prim vara. Semnifica ia literar a m r i orului este: micul martie. Un martie mai mic pe care s -l purt m la piepturile noastre, pentru ca iarna s fie uitat i noul an s înceap .

Vine, vine prim vara! Vine, vine prim vara Înflore te toat ara, Floricele pe câmpii Hai s le-adun m copii! Cre te, cre te iarba verde Ciocârlia-n nori se pierde Mieii zburd pe câmpii Haide i s -i vedem copii!!

Înfloresc gr dinile Înfloresc gr dinile Ceru-i ca oglinda Prin livezi, albinele

i-au pornit colinda. Cânt ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Joac pe câmpie Joac fete i b ie i Hora-n b t tur Ah, de ce n-am zece vie i S te cânt, natur ? Ah, de ce n-am zece vie ï S te cânt, natur ?

Legenda mărțișorului

Prof. înv. primar Ghi ă Cristina

coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Tradi iile române ti sunt vechi de peste 8.000 de ani i au fost descoperite în zona

Mehedin i. Istoria măr i orului datează încă de pe vremea Ge ilor, iar legenda spune că femeile

purtau pe vremea aceea monezi sau pietricele la care exista obiceiul de a adăuga fire de lână

ro ie i albă.

Mărțișor, numele popular al lunii martie, este de origine latină - Martius. După

vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, când se celebra sărbătoarea Matronalia. În

această zi aveau loc serbările lui Marte, zeul for elor naturii, al primăverii i agriculturii,

ocrotitor al câmpului i turmelor.

La vechii traci, acelea i atribute le avea zeul Marsias, inventatorul fluierului, un fel de

duh al vegeta iei i al fecundită ii. Acestui zeu îi erau închinate sărbătorile primăverii, ale florilor

i fecundită ii naturii. Se pare că sărbătoarea tracică s-a suprapus cu legendele, având legătură cu

sărbătoarea Dragobetelui, pe 24 februarie.

Dragobetele este simbolul erosului la români, un fel de zeu care une te masculinitatea

i feminitatea, la tot ce este viu, de la om la plante. În unele zone din România, aceste două

sărbători, Mărțișorul i Dragobetele, sunt suprapuse.

Dacă despre Dragobete datele nu pot fi ob inute decât din tradi ia populară

românească, despre Marsias se tie din legendele răspândite în Antichitate, în nordul Mării

Mediterane, de la traci i greci, la etrusci i romani.

Cea mai răspândită legendă a Mărțișorului vorbe te despre o bătrână răutăcioasă, pe

nume Dochia, care avea un singur fiu, pe Dragobete. Acesta s-a căsătorit, iar nora Dochiei a avut

de suportat nenumărate răută i din partea soacrei.

Într-o zi geroasă de iarnă, i-a trimis nora să culeagă căp une coapte din pădurea

înzăpezită. Nora a plecat, plângând, în pădure. Atunci a apărut un bărbat care se numea Măr i or

i a întrebat-o de ce plânge.

Femeia i-a spus, iar Măr i or, cu puterile sale magice, a ajutat-o să-i ducă Dochiei

fructele dorite. Văzând căp unele, bătrâna a crezut că a venit deja vara i a plecat cu oile pe

munte. Pe drum s-a făcut cald i a început să- i dea jos, pe rând, cele nouă cojoace. Un frig aspru

a prins-o, însă, în vârful muntelui i a înghe at-o, împreună cu animalele.

Trupurile lor, transformate în stană de piatră, sunt identificate de localnici în mai multe

masive carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Retezat,

Semenic i altele.

Se spune că, pe drumul către munte, Dochia a împletit un nur din lână albă i ro ie.

Acest nur a rămas un simbol al momentului de trecere din iarnă în primăvară. În general,

Dochia este cea mai răspândită variantă a legendelor despre Măr i or.

O altă legendă leagă tradiția mărțișorului de o eclipsă solară din vremea ocupa iei

romane, din Dacia.

Odată, soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit

i l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temni ă. Lumea se întristase. Păsările nu mai

cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe

zmeu.

Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece, să salveze soarele. Mul i dintre

pământeni l-au condus i i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu i să elibereze

soarele.

Drumul lui a durat toată iarna. A găsit castelul zmeului i au început lupta.

S-au înfruntat zile întregi până când zmeul fu doborât. Slăbit de puteri i rănit, tânărul eliberă

Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, înveselind i bucurând lumea.

A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald

din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii

primăverii. Până i ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Muri.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucura i: unul alb i unul ro u. Ei le oferă fetelor pe

care le iubesc sau celor apropia i. Ro ul înseamnă dragoste pentru tot ceea ce este frumos,

amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea i puritatea ghiocelului,

prima floare a primăverii.

Crăiesele este o legendă populară legată de tradi ia măr i orului prin preluarea unei

teme populare. La marginea unui sat trăiau, într-o colibă sărăcăcioasă, o femeie cu fiica ei. Ca să

câ tige pâinea de zi cu zi i câ iva bănu i, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii pentru oamenii

din sat. Dar tot ce câ tiga, dădea pe doctorii pentru fata ei care era tare bolnavă.

Într-o zi, pe când torcea i plângea de mila fiicei sale, femeia văzu o calea că de foc trecând cu

iu eală dinspre pădure spre sat. Era Crăiasa Primăvară care, auzind-o, s-a oprit i a întrebat-o de

ce este a a de necăjită. Aflând de boala copilei, Crăiasa a zis:

- ine caierul acesta de foc i toarce-l firicel sub ire, apoi leagă o fundi ă i prinde-o de

pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la via ă, a a cum se treze te la via ă întreaga natură după

trecerea mea.

Femeia mul umi i se apucă de lucru. Dar caierul îi ardea degetele i-i era cu neputin ă

să răsucească un firicel cât de mic. Începu să plângă cu lacrimi grele i aproape că nu băgă de

seamă când o altă calea că de zăpadă se opri în dreptul colibei. Era Crăiasa Iarnă, care dispărea

cu iu eală dinspre sat spre pădure i care, auzind necazul femeii, zise:

- ine caierul acesta de zăpadă. Răcoarea lui va potoli fierbin eala celui de foc.

Răsuce te-le laolaltă, poate a a i i pot fi de folos i eu. Femeia multumi din tot sufletul i se puse

pe tors. Torcea laolaltă fir ro u de foc cu fir alb de zăpadă i, astfel, isprăvi de tors cele două

caiere. Iar, după ce duse la capăt lucrul, legă o fundi ă de pieptul feti ei. Aceasta îndată prinse

putere i culoare în obrăjori, sări din pat i- i îmbră i ă cu drag mama. De atunci, în fiecare prag

de primăvară, femeia împletea fundi e alb-ro ii, împăr indu-le oamenilor din sat, să le aducă

sănătate i bucurii.

La sfâr itul secolului al XIX-lea, Măr i orul era primit de copii, fete i băie i, fără

deosebire, de la părin i în diminea a zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui.

Măr i orul de care se agă a o monedă metalică de argint i, uneori, de aur, se purta

legat la mână, uneori prins în piept sau la gât. El era scos, în raport de zona etnografică, la o

anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paște, Arminden) sau la înflorirea unor arbu ti

i pomi fructiferi (măce , porumbar, trandafir, păducel, vi in, zarzăr, cire etc) i agă at pe

ramurile înflorite. Se credea că purtătorii Măr i orului vor fi sănăto i i frumo i ca florile,

plăcu i i drăgăsto i, boga i i noroco i, feri i de boli i de deochi. Dincolo de obiceiuri i

simboluri legate de măr i or, el rămâne ca o întrupare a bucuriei de a trăi, a dragostei de via ă, un

semn prin care noi, oamenii salutăm rena terea naturii odată cu venirea primăverii. Măr i orul

rămâne, peste timp, simbolul soarelui atotputernic i al purită ii suflete ti.

POVESTEA LUI DRAGOBETE

Prof. Crăciun Minodora

Şcoala Gimnazială „George Enescu” Sinaia

Legenda spune că, la nașterea sa, Dragobete a avut patru ursitoare, iar fiecare dintre

ele i-a adus în dar ceea ce a crezut că este mai frumos şi util în viaţă. Primăvara i-a semănat în

inimă iubirea, dăruindu-i prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe. Vara nu s-a lăsat mai

prejos, şi i-a dăruit copilului, căldura iubirii, împlinirea dragostei şi dulceaţa fructelor. Zâna

Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i ţină de urât, dar care să-i şi înveselească pe oameni

cu cântecele lui, iar naşa-Iarnă i-a ţesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a

dăruit un brâu roşu cusut cu perle. Straiul era astfel conceput încât creştea odată cu flăcăul,

rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.

Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea şi ochii verzi precum iarba

mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău

vesel ce cânta din fluier şi iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl

întâlneau şi îi simţeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe

alt tărâm. Apoi, se spune, că băiatul a dispărut....nimeni nu l-a mai văzut.

În creierul muntelui, într-o peşteră pe ai cărei pereţi creşteau flori-de-piatră în

buchete albe, albastre, cenuşii, roz şi violet, trăia un bătrân înţelept. Pe când păştea oiţele în

poiană, băiatul s-a pomenit faţă în faţă cu acest bătrân care i-a spus pe nume şi l-a îndemnat

să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i

ucenic, el a deprins învăţătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoştea

plantele de leac, ştia limbajul păsărilor, înţelegea semnele magice ale pădurii, nemaifiindu-i

frică de fiarele sălbatice.

Când a revenit în lume, aceasta l-a primit cu braţele deschise. Mai mult ca oricând,

trezea iubirea în inima fetelor. Călătorea cu viteza gândului şi se înfăţişa acolo unde era

chemat.

Legenda spune că, după sute de ani de vieţuire pe pământ, timp în care oamenii

acestor meleaguri învăţaseră a iubi, iar învăţătura se transmitea din tată în fiu şi de la mamă la

fiică, Spiritul Muntelui şi-a chemat copilul la pieptul lui. La cererea tatălui, Maica Domnului,

l-a transformat într-o plantă magică, numită Năvalnic. Astfel, Dragobete zis şi Năvalnic,

renaște în fiecare primăvară…

Elevii din școala noastră s-au întrecut în realizarea unor mărțișoare și

felicitări deosebite, cu care să poată participa la concurs. Au decupat, au asamblat, au

lipit, cei mai mărișori au folosit tehnica Quilling, totul fiind făcut cu drag și voioșie.

Datorită nerăbdării caracteristice copiilor, așteptarea a fost lungă, dar momentul

înmânării diplomelor a fost o bucurie sinceră pentru toți.

Vă mulțumim pentru invitație și aștepăm cu drag și următoarele ediții!

Prof. înv. primar,

Prioteasa Oana Cristina

Liceul Teoretic, Orașul Azuga

Mă numesc Tudorie Georgeta şi sunt învăţătoare la Şcoala Gimnazială ,,George Enescu”, Sinaia. În anul şcolar 2016-2017, am participat împreună cu elevii cls.a III-a B la prima ediţie a Proiectului educaţional cultural –artistic ,,Sărbătorile de suflet ale românilor’’, organizat în şcoala noastră. M-am bucurat că aşa pot cultiva interesul, respectul şi dragostea copiilor faţă de obiceiurile şi tradiţiile poporului român. Păstrând la loc de cinste aceste tradiţii şi datini, practicându-le alături de elevii mei, voi păstra vie spiritualitatea românească, ca pe un izvor de

bună creştere.

Copiii au participat cu mult entuziasm la acest proiect, unii au realizat felicitări sau decoraţiuni din materiale reciclabile, alţii au încondeiat ouă. Fiecare a muncit cu dăruire şi pricepere să realizeze câte o lucrare deosebită, originală, prin care să-şi exprime bucuria că este român. Proiectul s-a bucurat de un real succes, mai ales că în rândul câştigătorilor au fost şi câţiva elevi din cls. a III-a B.

Cu siguranţă vom participa şi la următoarea ediţie!

Proiect Educaţional „Sărbătorile de suflet ale românilor”

Motto: ,,...datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt

arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului

românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri.” (Alexandru Vlahuţă) Proiectul educațional județean „Sărbătorile de suflet ale

românilor”, inclus în CAEJ 2017, aflat la prima ediţie, desfăşurat în perioada decembrie – aprilie, are ca obiectiv esenţial valorificarea tradițiilor/obiceiurilor specifice sărbătorilor de Crăciun, Dragobete, Mărți or, Pa te, prin creații artistico-plastice sau literare. Unitatea

şcolară care a propus acest proiect este coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia, reprezentată de doamna professor Tudor Elena Simona – director al unităţii şcolare aplicante i coordonatorii proiectului: prof. Crăciun Minodora, prof. înv. primar Stan Hortensia i prof. înv. primar Guzu

Camelia.

„Atelierele lui Moș Crăciun”

Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de

spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi

bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.

Ziua de 22

decembrie 2016, a fost

pentru şcoala noastră o

bucurie cum doar o dată pe

an o poţi simţi, o bucurie a

Crăciunului. Fără să cugetăm şi să răstălmăcim sensul

cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi i se

implementează, acel zâmbet natural, ce descrie

imensitatea bucuriei lăuntrice pe care o reflectă

sărbătoarea. Primul fulg de nea devine o curiozitate, apoi ceilalţi, solitari, încântă natura prin

specificul lor, pare un dans cu o coregrafie nouă de fiecare dată, atrăgând precum un magnet

privirile curioase. Cu un ţel bine definit acestea dau contur unei dumnezeieşti poveşti şi parcă,

printr-o minune, vieţile noastre nasc precum acei ghiocei gingaşi şi firavi.

„Dragobetele - Sărbătoarea iubirii”

Ziua de 24 februarie 2017 a fost una specială pentru

şcoala noastră şi Şcoala Gimnazială „Nestor Urechia” Buşteni.

Elevii participanți, coordonați de doamnele profesoare şi

doamnele învăţătoare, au demonstrat

că trecutul, datinile, obiceiuri

străvechi pot fi îmbinate cu poezia şi

arta.

A fost o adevărată sărbătoare a prieteniei i a dragostei, prin

care s-a celebrat venirea primăverii, dragostea i buna dispoziție.

Prin acest concurs elevii au aflat ce înseamnă prietenia, dragostea şi respectul.

Activitatea „Mărţişorul românesc” s-a derulat în parteneriat cu Liceul Teoretic Azuga.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”,

conform calendarortodox.ro: “…La început, atunci când va

fi fost acest început, mărţisorul nu era mărţisor şi poate că

nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la

nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au

băgat de seamă că vântul de primavara le pătează pielea şi

nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care

au venit cărturarii, făcând “farmece”

au învăţat fetele cu pistrui să-şi

încingă grumazul cu un fir de

mătase răsucit. Firul a fost atât de

bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la

gât. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi bărbia,

se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus

la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de

deochi.”

Tematica activității desfăşurate ne-a permis organizarea, la initiative elevilor, a unei

campanii umanitare - ”Din suflet pentru Raluca”.

Concursul „Sărbătoarea Paştelui la români” a

fost organizat în data de 13 aprilie 2017, într-o

atmosferă veselă, de sărbătoare, iar, ca de fiecare dată,

elevii şcolii au demonstrat creativitate, îndemânare, simţ

artistic, realizând lucrări minunate.

De fiecare dată când ne privesc ochi de stele

pământene - narcise sau ne învăluie parfum de liliac şi

albina munceşte de zor, iar păsările înalţă triluri, ştim

că ea, natura (şi unii oameni) îmbracă straiele

ÎNVIERII. Atunci gândul nostru fuge tiptil şi

îngenunchează lângă icoana bucuriei din copilărie.

Acolo… deodată, apare IEPURAŞUL cu coşul împletit

din răchită, încărcat cu ouă roşii, cu cozonac şi pască,

ba chiar îngeraşul veghează din înalt şi tămâia scaldă în

curăţenie toată căsuţa sufletului, limpezită de lumina

sfântă adusă de la biserică în candela

familiei, de bunica, pentru a lumina drumul

nostru până la primăvara viitoare…

Păstrând la loc de cinste aceste

datini, tradiţii şi credinţe, practicându-le

alături de copiii noştrii, vom păstra vie

spiritulitatea românească, ca pe un izvor de

bună creştere.

Cultura unui popor este definită tocmai de tradițiile i obiceiurile sale, de felul în care

sunt respectate i promovate unele dintre cele mai frumoase, dar i importante sărbători, fie ele

cre tine sau laice.

Proiectul educațional „Sărbători de suflet ale românilor” este conceput pentru a

valorifica deosebitele tradiții române ti, pentru a aduce în atenția copiilor, părinților i

profesorilor importanța cunoa terii i înțelegerii propriilor sărbători, definitorii pentru identitatea

românilor. Sărbători precum Crăciunul, Dragobetele, Mărți orul i Pa tele constituie bogăția

spirituală ce caracterizează poporul nostru,

astfel că, prin intermediul acestui proiect ne

dorim să înviem tradiții i obiceiuri care

reflectă veselia i frumusețea acestora.

De asemenea, dorim să stimulăm

creativitatea copiilor i spiritul lor competitiv

prin activități placate, ce le vor dezvolta atât

capacitatea de înțelegere a datinilor strămo e ti,

cât i respectul i admirația față de tradițiile

specifice unora dintre cele mai importante

sărbători române ti.” (din Argumentul Proiectului educațional județean „Sărbătorile de suflet ale

românilor”).

Prof. înv. primar,

Guzu Camelia - coordonator proiect

COLECTIVUL DE REDACŢIE

CRĂCIUN MINODORA

STAN HORTENSIA

GUZU CAMELIA

ISSN 2601 - 3118