Restaurări protetice pe implante

- introducere în implantologie -

Întrebare: Implantologie orală sau restaurări protetice pe implante?

Implantologia orală este un amestec de:chirurgie orală,chirurgie maxilaro-facială, multă protetică şi, în principal,GNATOLOGIE.

Şi atunci de ce RPI?

PROTETICA DENTARĂcuprinde, conform Glossary of Prosthodontics Terms(1999), următoarele:

•Protetică fixă•Protetică mobilă•Protetică maxilo-facială•Protetică implantologică.

RPI definesc cerinţa pacientului: dinţi şi nu implante

Pacientul asociază: implant = proteză fixă pentru că:

adesea, o supraprotezare exclusiv pe implante necesită acelaşi număr de implante ca şi restaurările fixe

masticaţie la fel de bună în supraprotezarea pe implante ca şi în cea fixă clasică

igienizare mai uşoară la restaurări mobilizabile decât la cele fixe

• Protezările conjuncte

Edentaţiile unidentare beneficiază de refaceri protetice pe implante, fără a mai fi necesară prepararea dinţilor limitrofi breşei pentru o punte;

Edentaţiile terminale se pot proteza graţie implantelor cu restaurări protetice conjuncte;

Edentaţiile parţiale cu breşe întinse de peste trei dinţi pot fi rezolvate cu restaurări protetice conjuncte prin inserarea unor implante ce devin stâlpi suplimentari;

Edentaţia totală mandibulară sau maxilară poate fi la ora actuală rezolvată graţie implantologiei orale, prin lucrări conjuncte; de obicei se insera cinci sau şase implante la mandibulă în zona interforaminală, sau şase - opt implante la maxilar pe care se agregă o suprastructură fixă.

Revoluţia realizată de implantologie

• Protezările adjuncte

Inserarea a două implante pe care se atașează două bonturi cu bilă sau se solidarizează o bară cu sau fără călăreţi.

Revoluţia realizată de implantologie

Protezările adjuncte

• Retenţia unei proteze parţiale mobilizabile poate fi îmbunătăţită considerabil prin inserarea unor implante prevăzute cu mijloace speciale de menţinere şi stabilizare evitând aplicarea unor croşete pe dinţi naturali.

Revoluţia realizată de implantologie

• Parodontologie: a conserva sau a implanta? Tratamente lungi, laborioase, dureroase, prognostic

îndoielnic de maximum câţiva ani. Extracţie la moment oportun. Recidivele antrenează pierderi osoase. Trasfixarea – metodă ajutătoare de conservare a

dintelui parodontotic

• Endodonţie: a retrata sau a implanta?

Recidivele leziunilor periapicale Canale impermeabile Instrumentar endodontic fracturat Implant postextracţional imediat

• Ortodonţie

Tracţionare dinţi la pacienţi cu edentaţii parţiale Un implant serveşte la deplasarea unuia sau a doi dinţi

monoradiculari sau chiar a doi molari.

• Chirurgie OMF

Traumatologie – fixare de epiteze Deplasare sau stabilizare fragmente osoase

Revoluţia realizată de implantologie

Istoricii împart evoluţia implantologiei în şase etape distincte:

Istoricul implantologiei orale

1. perioada antică - de la începuturi până în anul 1000 e.n.;2. perioada medievală (1001 -1799);3. perioada fundamentării (1800-1910);4. perioada premodernă (1910-1930);5. perioada modernă (1931 -1977);6. implantologia orală contemporană (1978 - prezent).

• Perioada antică

Egiptul Antic, Maya, civilizaţiile din Orientul Mijlociu foloseau: Dinţi de animale, Dinţi de fildeş

• Perioada medievală

Abul Casis(936-1013) – a preconizat transplante din os de bou Japonia, sec. XV – XVI – implantul endodontic timpuriu din lemn Pierre Fauchard(1678-1761) şi John Hunter(1728-1793) –

transplant dentar : fildeș, os, metal, dinți umaniAmbroise Pare - descrie avantajele transplantelor dentare

Istoricul implantologiei orale

Perioada fundamentării

Magilio, 1809 – implant de aur postextracţional Younger –în SUA, implante din dinţi naturaliCongdon :” implantarea dinților naturali pare să fi

dat satisfacție, eșecurile s-au datorat resorbției sau exfoliației”

Harris – implantează un dinte de porţelan într-o alveolă creată artificial (1887)

Edmuns, 1889 – capsulă metalică în locul pM sup. dr

Payne, 1898 – prima descriere a unui caz clinic (implantarea unei capsule de argint)

• Perioada premodernă

Greenfield – prima documentaţie de fotografii şi diagrame legate de un procedeu original de implant, primul dentist ce folosește asepsia locală și sterilizarea instrumentarului asemenea chirurgilor vremii

Tomkins, 1925 – dinţi din porţelan Adams, 1937 – patentează un implant endoosos cilindric

• Era modernă

• Implante endoosoase de stadiul I

Alvin şi Strock – implant dentar tip şurub din vitalium - studii experimentale pe animale-1940-perfecționarea implantelor transdentare - probe histologice privind congruenţa osoasă la

nivelul impantului (prima dovadă a osteointegrării)

Istoricul implantologiei orale

Implantul subperiostal

Dahl, 1942 – comunicare de patent

Lew, 1951 – tehnica de amprentare osoasă directă şi executarea procedeului în doi timpi

Bodin – implant fluture (încalecă creasta alveolară)

Cranin – imaginează bara continuă

Implantul subperiostal

James, sf. `70 – recomandă folosirea suprafeţelor orale ale ambelor ramuri pentru suport

E. Popa, 1957 - 1977 – elaborează tehnica implantului subperiostal intracortical (peste 200 de cazuri). Se relansează?

Linkow – implantul tripodal

•Implantul endoosos de stadiul IIFormigini – implantul elicoidal spiralat simplu din oțel inoxidabil

sau tantalChercheve – implantul elicoidal spiralat dublu şi instrumentar

propriu de tehnică chirurgicalăLinkow – implantul propriu (Ventplant, actualmente Core-vent)Linkow – dezvoltarea implantului lamă

Istoricul implantologiei orale

• Perioada contemporană

Începe în 1978 la Conferinţa de la Harvard bazată pe studiile grupului de la Goteborg începute în 1951.

1980 -3 factori determină dezvoltarea implantologiei :A. Rezultatele conferinței de la Harvard;B. Credibilitatea studiilor de la Goteborg;C. Extinderea cercetării în domeniul implantologiei.

Per-Invar Branemark – şeful grupului de la Goterborg (părintele implantului în două etape).

Istoricul implantologiei orale

Perioada contemporană

Aduce dovezi privind:- ataşarea epitelială,asigurând protecția biologică a infrastructurii;- realizarea interfeței os-implant cu stabilitate stucturalăpt. A putea servi

drept stâlp protetic; - primele cercetări “in vivo” la nivelul osului; - posibila necroză osoasă datorată supraîncălzirii; - necesitatea procedeelor aseptice preconizate de Greenfield în 1915. Studii experimentale pe animale confirmă biocompatibilitatea noului sistem de

implant (Biotes, actualmente Nobel - Pharma)Americanii devin atenţi la contribuţia acestor experimente în 1981 când ele au

fost comunicate Misch – susţinătorul implantului de stadiul II în America1974 – IMPLANTUL ITI – precursor Strauman1974 – implant IMZ - implant cilindric1970 – Kawahara – implant ceramic cilindric1982 implant Core-vent-NieznikÎntre 1973-1980-1985-congrese și recomandări ADA, CDMD, NIDR a. î.:

Perioada contemporană

• 1986 -1 implant acceptat provizoriu : BIOTES =BRANEMARK

• Din 1987 încă 3 acceptări : IMZ(1988),ORALTRONICS BLADE (1989), CORE VENT (1989)

• Din 1990-2000 :a-2-a generație implante de stadiul II

• 2010 – ????????