rornanii din serbia - wordpress.com...sudica extrema a banatului, deliblata, doloave ~i maramorac....
TRANSCRIPT
Rornanii
din Serbia
de Annemarie Sorescu-Marinl<ovic
ROMANII DIN SERBIA
ROMANII DIN SERBIA
rezenta inca din vechime a elementu
lui romfmesc pe teritoriul Serbiei de
astazi nu poate fi pus a la indoiala ~i a
fost confirmata, de-a lungul timpului, de nu
meroase izvoare istorice. Insa, a~a cum cele
doua mari entitati teritoriale care formeaza
in momentul de fat a statuI sarb - Serbia pro
priu-zisa, care se intinde la sud de Dunare, ~i
provincia Voivodina, aflata in nordul fluviu
lui - au Ncut fat a istoriei in mod diferit, ~i
cele doua principale comunitaF romane~ti
din Serbia, romanii din Voivodina ~i romanii
din Timoc, au istorii ~i destine diferite.
Romanii din Voivodina (sau romanii din
Banatul sarbesc) au fost colonizati pe acest te
ritoriu in cea mai mare parte in secolul al
XVIII-lea ~i in primele decenii ale secolului
al XIX-lea, in special din partile de rasarit ale
Banatului, la initiativa autoritatilor habsbur
gice. Dupa ce, in anu11717, au cucerit Bana
tul, austriecii au intalnit in acest tinut 0
populatie nu prea numeroasa ~i conditii ne
favorabile de viata. Prin trecerea Banatului
sub stapanirea Monarhiei Habsburgice, se
creeaza conditii pentru refacerea economica
~i demografica a acestei regiuni, care suferise
o stagnare evidenta sub stapanirea otomana.
In decursul secolului al XVIII -lea, noile au
toritati habsburgice intreprind 0 serie de ma
suri cu scopul refacerii Banatului pustiit,
printre care asanarea mla~tinilor, dezvoltarea
comeqului ~i a me~te~ugurilor ~i refacerea
agriculturii. In acest scop, dar ~i pentru apa
rarea de eventualele incursiuni turce~ti in sud,
una dintre cele mai importante masuri a fost
colonizarea, in partea de vest a Banatului, slab
populata, a diferitelor popoare, printre care ~i
a romanilor. Aceasta populaFe nou-venita s-a
stabilit in localitatile care au existat inca din
perioada stapanirii turce~ti, ba chiar din Evul
Mediu. In unele dintre acestea exista popu
latie romaneascii autohtona, doar in cateva
cazuri fiind infiintate localitati noi.
In funqie de originea locuitorilor, putem
imparti localitatile romane~ti din Voivodina
in cateva grupe. Prima grupa este formata din
localitatile din jurul ora~ului Vaqet, "de la
codru", in care traie~te populatie banateana
135
ROMANII DIN SERBIA
autohtona ~i care sunt considerate cele mai
vechi 10calita1i romane~ti din Voivodina. Este
yorba de satele Sredi~tea Mica, Marcova1, Co~
tei, Voivodin1, Salci1a, Iablanca ~i Mesici, la
care se adauga ~i 10calita1ile de campie din
jurul Var~e1ului, ~i anume Jamul Mic, Vlaico
va1 ~i Rati~or, dar ~i Grebena1ul, de la margi
nea Dunelor Delibla1ii. Grupa a doua este
formata din 10calita1ile din campia Banatului,
a~a-numitele "sate de pusta", in care traiesc tot
romani bana1eni: Alibunar, Seleu~, San-Iana~,
Nicolin1, Petrovasala, Uzdin, Ecica, Sarcia ~i
Toracu-Mare, cat ~i din 10calita1ile din partea
sudica extrema a Banatului, Deliblata, Doloave
~i Maramorac. Romanii din Ardeal s-au stabi
lit intr-o serie de sate care formeaza 0 a treia
grupa - Iancaid, Clec, Ovcea, Glogoni, Iabuca
~i, par1ial, in Satu Nou, Ecica, Seleu~, Alibunar
~i San-Mihai, pe cand cei din Oltenia au colo
nizat Straj a, Satu -N ou ~i San -Mihai; locuitorii
satului Toracu-Mic au venit din Cri~ana.
Cele mai mari 10calitii1i de rom ani au fost
infiin1ate pe teritoriul Grani1ei Militare, unele
dintre ele existand ~i in perioada stapanirii
turce~ti. Cateva din aceste sate erau populate
in exclusivitate cu romani, pe cand in altele
romanii traiau impreunii cu sarbii, germanii
sau maghiarii. Popula1ie preponderent rurala,
romanii s-au ocupat in general cu agricultura
~i crqterea animalelor, in satele din jurul Var
~e1ului fiind prezenta ~i viticultura.
Majoritatea romanilor din Voivodina sunt
de religie ortodoxa, in anul1864 fiind recu
noscuta independen1a Mitropoliei Ortodoxe
Romane pe teritoriul Monarhiei Habsburgice.
Dupa terminarea Primului Razboi Mondial
~i destramarea Imperiului Austro-Ungar, par
tea de vest a Banatului a fost incadrata in Re
gatul Iugoslaviei. La conferin1ele de pace care
au urmat s-a dezbatut ~i problema culturii ~i
a inva1amantului minorita1ilor, prin care
acestora (deci ~i romanilor) li s-a asigurat li
bertatea folosirii limbii materne in toate sfe
rele vieW sociale. Dupa al Doilea Razboi
Mondial, ca urmare a politicii culturale ~i na-
1ionale impuse de autorita1ile comuniste, sis
temul ~colar in limbile minorita1ilor, inclusiv
in limb a romana, cunoa~te 0 imbunatatire
evidenta, ceea ce, intr-un final, are drept re
zultat formarea unei intelectualita1i romane.
In ceea ce prive~te situa1ia demografica,
dupa sporirea continua a numarului locuito
rilor in decursul secolului al XIX -lea, in se
colul XX se inregistreaza 0 scadere tot mai
accentuata a numarului etnicilor rom ani din
Banatul de Vest. La recensamantul populatiei
din anul 1910 au fost inregistra1i 76 378 de
romani, din totalul de 57 1488 de persoane,
dupa care numarul acestora incepe sa scada,
pentru ca la recensamantul din 2002 in Voi
vodina sa fie inregistra1i doar 30 419 romani.
Romanii din Timoc, cunoscu1i ~i sub de
numirea de romanii din Serbia rasariteana,
vlahi sau rumani (in graiul propriu), sunt 0
comunitate preponderent rurala, amplasata
in triunghiul teritorial cu baza de nord pe Du
nare, pe segmentul cuprins intre 10calita1ile
romane~ti Bazia~ ~i Calafat ~i care are drept
axa principala raul Timoc. Pe teritoriul Ser
biei rasaritene, zona de locuire romaneasca
este delimitata de Dunare la nord, granita sta
tala cu Bulgaria la est, raul Morava Mare la
vest ~i Muntii Ratani la sud. Chiar daca
aceasta parte a Europei a fost caracterizata,
inca din vechime, de modificarea perma
nenta a compozitiei etnice, modificare ale
carei cauze, etape ~i contururi au fost adesea
foarte dificil de trasat, este de netagaduit fap
tul ca actuala compozitie etnica a Serbiei de
rasarit se datoreaza factorilor etno-istorici,
poIitici ~i economici din secolele al XVIII -lea
~i al XIX-lea. Atunci are loc cea mai intensa
colonizare a acestei regiuni, atat de catre
sarbi, cat ~i de catre romani, datele istorice in
formandu-ne ca mii de tarani au parasit Tara
Romaneasca sau Banatul, trecand in sudul
Dunarii, in regiunea dintre Morava ~i Timoc,
in mare parte in timpul regimului fanariot.
Spre deosebire de colonizarea Voivodinei,
stramutarile de populatie in Serbia rasari
teana nu au fost planificate, ci spontane.
Cand, pe teritoriul Romaniei de astazi, in
cepe formarea con~tiintei nationale romane,
in secolul al XIX-lea, majoritatea romanilor
timoceni nu mai erau acolo. Insa de 0 impor
tanta capitala este faptul ca aici, in regiunea
carpatica a Serbiei, au putut lua pamant unde
~i cat au dorit, transformand pustele napadite
de buruieni ~i padurile dese in pamant arabil,
un de s-au stabilit ~i au ram as pana astazi. In
literatura orala a romanilor timoceni, deose
bit de bogata, nu sunt inregistrate teme care
sa exprime dorul dupa tinuturile parasite,
daca nu se iau in considerare cantecele Ii
rice - extrem de rare - in care este blestemata
ROMANII DIN SERBIA
Dunarea pentru ca a despartit frate de sora ~i
iubita de iubit.
Romanii din Timoc nu sunt compaqi din
punct de vedere etnic, ei impartindu-se, in
funqie de economia traditionala, in doua
grupe: agricultorii de la camp, care se afla in
est, in luncile Dunarii ~i Timocului, ~i oierii
de la deal, care populeaza intinsul teritoriu de
deal ~i de munte. Cei de la campie se numesc
tarani, deoarece i~i au originea in Tara Roma
neasca, iar cei de la deal ~i munte, ungureni,
fiindca stramo~ii lor au sosit aici, in cea mai
mare parte, din zonele aflate sub stapanirea
austro -ungara. Taranii vorbesc subdialectul
muntean allimbii romane, iar ungurenii, mult
mai numero~i, pe eel banatean, in graiurile
ambelor grupuri influenta sarbeasca fiind
vizibila in principal in imprumuturile lexicale
recente. Exista ~i 0 "oaza" de bufani in ora~ul
minier Majdanpek, la origine olteni, care au
ajuns aici parasind minele din Banat, pe la
jumatatea secolului al XIX-lea, ins a ultimele
generatii sunt aproape complet asimilate de
populatia sarbeasca, ca peste tot unde romanii
timoceni s-au integrat in populatia urbana.
Numarul exact al romanilor din Timoc
este greu de determinat cu ajutorul recensa
mintelor obi~nuite, deoarece astazi ace~tia
formeaza 0 populatie eu identitate duala, care
se de clara adesea de nationalitate sarba, pu
nand astfel in prim plan apartenenta geopo
litica, mai exact cetatenia, in detrimentul
originii etnice ~i nationalitatii. Oficial, la re
censamantul din 2002, numarul romanilor ti
moceni (Vlasi) din Serbia se ridica la 40054,
137
ROMANII DIN SERBIA
iar numarul persoanelor a caror limba ma
terna era limba "vlaha" (limb a ruman'asca in
graiul propriu) - limb a in care se vorbe~te
pana la inceperea ~colii .- era de 54 726.
Datele neoficiale ofed insa un numar de
120 000 de persoane care locuiesc in satele
pur romane~ti din Serbia rasariteana. Luand
in calcul ~i satele mixte, populatia urbana ~i
diaspora, se ajunge la 0 cifra de cel putin
200 000 de cetateni sarbi care ar putea fi ur
ma~ii romanilor stramutati in prima jumatate
a secolului al XVIII -lea, dar ~i mai tarziu, de
oarece procesul de stramutare a continuat ~i
in secolul urmator.
De asemenea, pe langa cele doua comuni
tati romane~ti istorice de pe teritoriul Serbiei,
trebuie sa mentionam ~i rudarii (baie~i, fu
sari, lingurari sau !igani romani, denumiri
sub care mai sunt cunoscu!i), 0 "enigma
etnografica", a~a cum au fost etichetati de et
nografii romani in secolul XX, sau 0 alta
grupa de vorbitori ai limbii romane, "ascunsa,
marginala, problematidf', cum au fost carac
terizati mai nou. Rudarii nu formeaza 0
comunitate compacta nicaieri in Balcani, deci
nici pe teritoriul Serbiei, unde sunt risipiti
mai peste tot, in grupuri mici, pana nu de
mult endogame. Ei vorbesc graiuri mai mult
sau mai putin arhaice ale limbii romane, pas
treaza elemente ale culturii traditionale ro
mane, insa sunt considerati de populatiile
inconjuratoare ca fiind romi, chiar daca nu
vorbesc limba romanes. eu toate ca astazi a
disparut aproape complet, ocupatia lor tradi
tionala a fost prelucrarea lemnului: barbatii
Iaceau albii ~i linguri, iar femeile, fuse, mer
gand din sat in sat pentru a Ie vinde sau a face
schimb pe mancare ~i haine. Numarul de co
munitati de rudari din Serbia, estimat cu aju
torul metodelor dialectologice, se ridica la
circa 180, in care traiesc aproximativ 10 000
de persoane. Rudarii formeaza 0 "minoritate
invizibila", care nu apare la recensamintele
oficiale.
ROMANII DIN SERBIA
ROMANII DIN VOIVODINA
Vladimiroval (Petrovasala)
Sofia ~i George Dimitrie in port popular petrovicean, circa 1915. Sursa: colectie particulara.1
iind una dintre 10caliHitile romane~ti din
Banatul sarbesc eel mai recent infiintate,
Petrovasala face parte din a~a-numitele "sate
de pustii", in care traiesc romani biinateni, ~i a
luat na~tere in anull808, cand a fost aprobata
cererea a 121 de familii din Jamu Mare, 106
familii din Clopodia ~i 11 familii din Surduc
de a se stabili pe teritoriul Granitei Militare.
In 1811 sunt inregistrate 207 gospodarii in
o pereche in port petrovicean, perioada interbelica. Sursa: colectie particulara.
noua localitate, ceea ce sugereaza ca nu toate
familiile care au solicitat colonizarea s-au ~i
stabilit la Petrovasala. Noi colonizari au loc ~i
in anii urmatori, iar cea mai de amploare se
inregistreaza in 1823.
Pe parcursul celor doua secole de istorie,
localitatea ~i-a schimbat de mai multe ori nu
mele. A fost infiintata ca Petrovoselo (Peters
dolf), nume pe care ~i-l pastreaza pana in
I Toate fotografiile din Vladimirovat provenite din coleqii particulare au fost preluate prin bunavointa istoricului petrovicean Mircea Maran.
I39
140
ROMAN II DIN SERBIA
Fantana, Vladimirovat, anul 1958. Sursa: colectie particulara.
1894, dnd W schimba denumirea in Toron
tal-Petrovoszello, pentru ca apoi, in anul
1897, conducerea ungara sa ii schimbe nu
mele in Roman Petre (Petrea Romana). Din
1911 pana in 1918 localitatea poarta numele
de Petre, pentru ca dupa aceasta data noua
conducere a Regatului Sarbilor, Croatilor ~i
Slovenilor sa ii restituie vechiul nume de Pe
trovoselo. In 1922 se renunta la aceasta de
numire ~i localitatea prime~te numele de
Vladimirovat, dupa 0 parte a hotarului de
nord-vest al localitatii unde, in secolele al
XVII-lea ~i al XVIII-lea, se gasea un mic sat
cu acest nume (Vladimirovatul vechi este
amintit in Catastiful din Ipec din 1660 ~i in
numeroase acte ~i haqi din secolul al
XVIII-lea, dar a disparut: ca localitate), nume
pe care il poarta pana in ziua de astazi.
Anu11922 este anul in care in apropierea
satului se infiinteaza Colonia sarbeasca, langa
gara, la circa 3 km departare de sat. Cele 200 de
Fantana, Vladimirovat, anul 2013. Sursa: coleqie particulara.
familii de sarbi stabilite la Colonie proveneau
din Lika, Bosnia, Dalmatia ~i Muntenegru ~i,
pe baza hotararii Biroului Agrar Judetean din
Var~et, Ii s-a impartit circa jumatate din supra
fata total a de 2 908 jugare de pamant comunal.
Cea mai mare problema a satenilor din
nou infiintata localitate a fost aprovizionarea
cu apa potabila, care se afla la 0 adancime de
"Tocma" lui Traian Goaga din Vladimirovat, sfar~itul perioadei interbelice. Sursa: coleqie particulara.
50- 80 m. Astfel, au fost sapate 12 fantlni, care
reprezinta 0 adevarata emblema vizuala a sa
tului ~i 0 atraqie pentru vizitatori. De-abia in
1966 se rezolva problema aprovizionarii cu
apa, prin construirea retelei de transport ~i
distributie.
La 1845, localitatea era incadrata in Regi
mentul Sarbo-Banatean, cu sediulla Biserica
Alba, iar odata cu desfiintarea Granitei Mili
tare, in 1872, trece sub administrarea comi
tatului Torontal. In timpul Primului Razboi
Mondial, situatia din Vladimirovat nu s-a de
osebit esential de cea din majoritatea locali
tatilor din Imperiul Austro-Ungar aflate in
spatele frontului. Taranii petroviceni au fost
mobilizati pe indepartatele campuri de lupta
din Galitia ~i de la Piava, iar multi altii au de
venit prizonieri de razboi in Rusia, unde ~i-au
gasit ~i sfar~itul, foarte putini intorcandu-se
acasa. Conform deciziilor Conferintelor de
Pace din anii 1919-1920, aceasta parte a Ba
natului a fost incorporata in Regatul Sarbilor,
Croatilor ~i Slovenilor (Iugoslavia), dupa care
are loc prima colonizare a sarbilor in Vladi
mirovat (1922).0 lovitura grea pentru intrea
ga localitate 0 reprezinta plecarea, in perioada
interbelica, a majoritatii intelectualilor in Ro
mania. Apare ins a 0 noua generatie de inte
lectuali ~i activi~ti culturali, care incearca sa
se acomodeze cu noile imprejurari. In 1923
se infiinteaza Partidul Roman din Iugoslavia
~i, pentru prima data, minoritatea romana
prime~te drept de vot.
In aprilie 1941, vechea Iugoslavie se destra
rna ~i aceasta parte a tarii cade sub stapanire
ROMANII DIN SERBIA
Case din Vladimirovat astilzi .
nazista. In timpul ocupatiei germane majori
tatea petrovicenilor au avut 0 atitudine pasiva.
Asociatia Astra asigura membrilor sai aprovi
zion area cu petrol, sare ~i lemne, acestea re
prezentand articole deficitare in perioada
razboiului. Un numar mic de petroviceni s-au
apropiat de autoritatile germane, participand
ca voluntari pe Frontul de Rasarit, impotriva
Uniunii Sovietice. Pe de alta parte, numero~i
tineri au fost obligati sa munceasca in gospo
dariile familiilor germane din zona, avand in
vedere ca barbatii din aceste familii fusesera
mobilizati in armata germana. Cele mai vio
lente ciocniri militare din intreaga istorie a
satului au avut loc la inceputullui octombrie
1944, cand Armata Ro~ie, inaintand dinspre
Romania catre Panciova ~i Belgrad, a purtat
lupte cu nemtii pe teritoriul Vladimirovatu
lui. Dupa al Doilea Razboi Mondial, unii pe
troviceni s-au alaturat rapid autoritati!or
comuniste, participand activ la instaurarea
noii oranduiri in Vladimirovat. Cele doua
ROMAN II DIN SERBIA
La treierat, inceputul anilor 1960. Sursa: colectie particulara.
Cuptorul de caramida, sfar~itul ani lor 1960. Sursa: colectie particulara.
reforme agrare (din 1946 ~i din 1953), cat ~i
eoleetivizarea fortata au reprezentat 0 grea 10-
vitura pentru patura mijlocie ~i superioara a
taranimii petrovicene.
In anii nouazeci, odata eu izbuenirea raz
boiului din fosta Iugoslavie, standardul de
viata din Vladimirovat scade simtitor, pe fon
dul sanqiunilor eeonomiee ~i hiperinflatiei.
Mo~ Pera Glavan, in curtea casei sale tipic banatene din Vladimirovat, cu "ambarul" plin de porumb, anii 1970. Sursa: colectie particulara.
Un grup de tineri calare in a doua zi de Craciun, anii 1970. Sursa: colectie particulara.
Situatia incepe sa se imbunatateasca abia
in urma evenimentelor din octombrie 2000,
cand incepe procesul de democratizare a
Serbiei.
Ocupatia de baza a petrovicenilor a fost
dintotdeauna agricultura, aceasta localitate
dispunand, ca majoritatea satelor banatene,
de pamant arabil. Pe langa cultivarea graului
~i porumbului, petrovicenii s-au ocupat ~i cu
cre~terea animalelor, in special a oilor ~i por
cilor. De asemenea, pe dunele de nisip din
apropierea satului a fost cultivata vita-de-vie.
Comertul a fost 0 buna perioada de timp in
mainile negustorilor sarbi, care exportau in
semnate cantitati de cereale cumparate de la
satenii rom ani.
Pentru viata economic a a satului 0 impor
tanta deosebita a avut infiintarea, in 1897,
Institutului de Economie ~i Credit "Steaua",
cat ~i a morii cu aburi, in 1905, in proprieta
tea lui Trifu Mada. Vladimirovatul este una
din primele localitati din Banatul sarbesc
in care a fost introdus curentul electric, in
anul1912.
Iconostasul bisericii ortodoxe romane din Vladimirovat, 1908. Sursa: coleqie particulara.
ROMANII DIN SERBIA
Odata cu infiintarea satului a fost con
struita 0 biserica din pamant batut, acoperita
cu ~indrila, cu hramul Sfantul Nicolae. Cre~
terea numarului locuitorilor ~i stare a deplo
rabila in care se gasea vechea biserica i-a
constrans ins a pe sateni sa ridice un nou laca~
de cult, in perioada 1859-1863, me~terii zi
dari fiind Ferdinand Querfeld ~i Johann Sam
plonk din Biserica Alba, iar proiectant,
Antoniu de Blemont. Picturile au fost reali
zate in 1908 de pictorul Carol Wolff, originar
din Pan cot a, de langa Arad. Biserica, de di
mensiuni impunatoare, a fost sfintita de epis
copul Var~etului, Emilian Kengelat.
$coala cu limb a de pre dare romana a
fost infiintata in 1809. In 18l3, ~coala era
Biserica ortodoxa romana din Vladimirovat astazi. Sursa: coleqie particulara.
ROMANII DIN SERBIA
ell '''''''/1 I I l\"ll.i';: 1'1 I H(d'i.
\11 1\1:1 111 :\ III I HOVe I ~/IIII).
144
,\\ ), It .tli I , ~ .. Lt
~coala din Vladimirovat, 1909. Sursa: coleqie particulara.
frecventata de 50 de elevi, toti baieti. In 1836
a fost infiintat un al doilea post de invatator,
pentru ~coala de fete. Pentru a face fat a nu
marului tot mai mare de elevi, in 1889 este
ridicata 0 noua cladire ~colara. In anii din
preajma Primului Razboi Mondial, minorita
tile au fost supuse unei puternice maghiarizari,
continuate pfma in momentul destramarii mo
narhiei dualiste. $coala primara din Vladimi
rovat era comunala, ca majoritatea ~colilor
primare de pe teritoriul fostei Granite Mili
tare, pe cand clasele a V--a ~i a VI-a erau inca
drate in ~coala de stat. In 1910, numarul total
al elevilor in cele ~ase clase era de 470, iar
cursurile se desIa~urau in limbile roman a ~i
maghiara in cele patru clase ale ~colii pri
mare, respectiv in limba maghiara in clasele
a V-a ~i a VI-a.
Dupa Primul Razboi Mondial, la Vladimi
rovat incepe criza invatamantului in limba
romana, cauzata de plecarea in Romania a
majoritatii cadrelor didactice. In sat mai
o clasa de fete, sfar?itul anilor 1920. Sursa: coleqie particulara.
raman doar trei invatatori romani, restul pos
turilor fiind ocupate de dascali care nu cu
no~teau limba materna a elevilor. In 1922 este
infiintata prima clasa cu limb a de predare
sarba. Incepand cu anul1935, la Vladimiro
vat ~i in intregul Banat sarbesc au fost anga
jati, cu contract, invatatori din Romania. In
anul 1952, in clasele romane~ti (I-VIII) au
fost inscri~i in total 334 de elevi, iar in cele
sarbe~ti, 51. Dupa aceasta data, numarul ele
vilor sarbi este in continua crqtere, iar cel al
romanilor, intr-o scadere alarmanta. In anul
~colar 2008-2009, la $coala Elementara
)) 1 Mai" din Vladimirovat in cele opt clase ro
mane~ti erau inscri~i 110 elevi. De mentionat
ca in anii nouazeci, situatia generala din so
cietatea iugoslava, caracterizata printr-o pro
funda criza in toate sferele vietii sociale, s-a
reflectat ~i asupra invatamantului. In timpul
atacului aerian al fortelor NATO asupra Ser
biei, din primavara anului 1999, procesul de
predare a fost intrerupt in toate ~colile din
tara. Cladirea ~colii din Vladimirovat a fost
evacuata, fiind preluata de fortele militare,
care au parasit -0 in urma incheierii pacii, in
luna iunie a aceluia~i an.
Viata culturala a romanilor din Vladimi
rovat capata 0 forma organizata in 1902, prin
infiintarea Reuniunii corului vocal biseri
cesc-Iumesc. Pe langa activitatea corala, in
aceasta localitate se dezvolta viata teatrala a
romanilor din Banatul sarbesc. Fanfara, infi
intata in 1928, completeaza activitatile cultu
rale ale Vladimirovatului.
Unul dintre principalele centre culturale
ale romanilor de pe aceste meleaguri, Vladi
mirovatul gazduie~te ~i adunarea de infiintare
a Asociatiei Astra, in 1936, una din primele
filiale ale organizatiei fiind infiintata aici un
an mai tarziu. In cadrul acestei filiale a activat
~i cel mai renumit cor al romanilor din Bana
tul sarbesc al acelor timpuri, condus de Mihai
Avramescu, unul dintre cei mai renumiti in
vatatori cu contract veniti din Romania, care
numara peste 100 de membri. Din viata pu
blicistica a localitatii, de mentionat este edita-
rea in 1910, a periodicului "Familia'; sub redaqia
lui Nicolae Tintariu, pionierul scrisului ro
manesc din Voivodina. In 1994 incepe edita
rea unui nou periodic cu acela~i nume, care
i~i continua aparitia pana in zilele noastre.
In cele doua secole de la infiintarea locali
tatii, structura ei demografica s-a modificat
simtitor. Dupa prima colonizare a sarbilor,
din 1922, au mai existat cateva valuri de mi
gratii ~i colonizari sarbe~ti, desIa~urate in pa
ROMAN II DIN SERBIA
Calu~arii ~i fanfara, sfar~itul perioadei interbelice. Sursa: coleqie particulara.
Asociatia Astra din Vladimirovat. Sursa: coleqie particulara.
!~ b ":--c _ ..
ralel cu plecarea peste Ocean a romanilor, cu Corullui Mihai Avramescu. Sursa: coleqie particulara.
. I
ROMANII DIN SERBIA
Fatada cu faianta, detaliu, 2013. Sursa: colectie particulara.
colonizarea in Dobrogea ~i cu scaderea dras
tica a numarului etnicilor romani ("oboseala
demografica"). Astfel, dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial in Vladimirovat au ajuns ru
dele primilor coloni~ti sarbi. Tot in aceasta
perioada incepe ~i emigrarea in masa a ro
manilor in Statele Unite ale Americii ~i in Ca
nada, drept urmare unii dintre nou-veniti se
stabilesc in casele romanilor plecati. Al treilea
val de colonizari in Vladimirovat are loc, in
1958, dupa formarea lacului Perucico (Pe
rueleo jezero) din Dalmatia ~i evacuarea
populatiei din zona. Ultimele colonizari au
urmat destramarii Iugoslaviei, mai intai in
1990-1995, dupa aceea jin anii imediat urma
tori, cei antrenati in aceasta mi~care fiind re
fugiatii de etnie sarba de pe teritoriul Croatiei.
Pe de alta parte, incepand cu 1930 are loc
colonizarea familiilor de tarani romani saraci
din mai multe localitati din Banatul sarbesc,
printre care ~i Vladimirovat, in Dobrogea, in
special in localitatea Regina Maria din apro
piere de Balcie. in urma cedarii catre Bulga
ria a Dobrogei de Sud, in anul 1940, aceste
familii au fost evacuate ~i recolonizate in Ba
natul roman esc, iar unii s-au intors in locurile
de ba~tina. Dintre petrovicenii care s-au re
tras din Dobrogea, cei mai multi s-au stabilit
la Carpini~.
Nunta lui Gheorghita ~i Liena M2Indre~, anul 1930. Sursa: colectie particulara.
Avand in vedere ca, inca din perioada post
belica, Vladimirovatul a fost un mediu multi
national, aici exista un nivel moderat de
toleranta interetnica. Acesta este exprimat cel
mai bine prin existenta unui mare numar de
casatorii mixte, dar ~i prin cunoa~terea lim
bii romane de catre generatiile mai in varsta
de sarbi din localitate, romanii Wnd cu totii
bilingvi.
Recensamantul populatiei din anul 1900
ne arata ca in Vladimirovat traiau 6 031 de
persoane, care este ~i cel mai mare numar de
locuitori pe care I-a avut vreodata acest sat.
Capela In cimitiru l ortodox roman astazi. Sursa: co leqie particulara.
Din acest moment, numarullocuitorilor in
cepe sa se miqoreze. Cauzele sunt multiple,
insa trebuie subliniate doua: natalitatea sca
zuta, in ra.ndul familiilor de tarani instariti,
care nu se desparteau bucuro~i de holdele lor
~i nu doreau sa Ie imparta mai multor copii,
~i numarul tot mai mare de imigranti in ta
rile occidentale, in special pe continentul
nord-american, fenomen inceput inca di
naintea Primului Razboi Mondial ~i care a
luat un puternic avant in anii ~aizeci ai seco
lului trecut. De asemenea, nu trebuie scapati
din vedere nici optantii, care au trecut in par
tea romaneasca a Banatului in primii ani
interbelici, nici persoanele colonizate in Do
brogea, nici cei uci~i pe campul de lupta in
Primul Riizboi Mondial sau stabiliti in Ro
mania, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
La recensamantul din 1961, Vladimirovatul
ROM A N I I DIN S I' R n I A
avea 4 583 de locuitori, dintre care 3 821 ro
mani, pe cand la cel din 1991, dintr-un total
de 4 539 de locuitori, doar 1 964 mai erau ro
mani. Conform recensamantului populatiei
din anul 2002, la Vladimirovat traiesc 4 111
de persoane, dintre care 2 259 sunt sarbi,
1 424 - romani, 110 - romi ~i 318 - de alte
nationalitati.
In final, nu putem sa nu mentionam faptul
ca de Vladimirovat este legat ~i numele celei
mai renumite vrajitoare/criminal in serie din
Banat ~i din fosta Iugoslavie, care cuno~tea re
teta secreta a mortii rapide ~i sigure ~i care,
timp de mai mult de 0 jumatate de veac, a
vandut, la preturi piperate, celor care doreau
sa scape de persoanele indezirabile, apa des
cantata, un amestec de arsenic, frunze de ciu
mafaie otravitoare ~i mercur. Baba Anuica,
nascuta Draxin, in 1837, din parinti originari
din tinutul Mure~ului, a fost condamnata in
1929la 15 ani de temnita grea, fiind insa eli
berata de nazi~ti in 1941 ~i intorcandu -se in
Vladimirovat, unde avea sa i~i gaseasca ob
~tescul sfaqit, la varsta de 104 ani.
Nunta din anii 1920, baba Anuica In plan secund, stanga sus, pe trepte. Sursa: coleqie particulara.
ROMANII DIN SERBIA
ROMANII DIN TIMOC
Tanda
Familie de romani din Tanda, urma~ii lui Sima din (riveli, considerat a fi primullocuitor al satului.
ocalWitile de romani din Timoc, dintre
care multe de un pitoresc greu de descris
in cuvinte, sunt in~irate pe luncile raurilor sau
pe malul Dunarii (~i locuite de tarani, veniti
pe vremuri din Tara Romaneasca) sau cata
rate pe dealuri ~i pe crestele muntilor (unde
~i-au gasit adapost ungurenii sositi din Banat).
Satul Tanda (~i celelalte localitati aflate pe axa
Maidanpek-Bor-Zaicear, de la Dunare inspre
sud) este locul in care cele doua culturi popu
lare ~i cele doua graiuri romane~ti, cel bana
tean ~i cel oltenesc, se intalnesc, dand na~tere
i(o lll;illia
Tanda pe harta etnica a romanilor din Timoc.
unui grai intermediar ~i unei culturi caracte
ristice acestui grup distinct, al ungureni
lor-muntenilor, in care predomina insa
elementele banatene.
Satul Tanda se gase~te in partea superioara
a gurii raului Poree, care se varsa in Dunare in
apropierea ora~ului Doni Milanovat (Donji
Milanovac), ~i apartine regiunii administra
tive Bor. De mentionat ca Poree este ~i vechea
denumire a ora~ului Doni Milanovat, in care,
undeva pe la 1530, s-a nascut Baba Novac.
Privita de sus, Tanda, care se intinde pe 0
suprafata de 40 lun2, are forma de fluture, cu
o anvergura a "aripilor" de circa 9 lun, iar
lungimea "corpului" de 61un. Aripa de la ra
sarit se sprijina pe coastele masivului muntos
Deli -lovan (pe care romanii de aid 11 numesc,
simplu, Gol), care atinge 0 iniiltime de 1141 m,
pe dnd aripa dinspre apus urea pana pe var
furile Stol ~i Vizak ~i se intinde pe platoul
Gornianski. Satul este traversat de raul Tar
naiea (Crnajka), ce curge de la sud eatre vest,
formand 0 vale in gust a ~i adanea, prin care
trece drumul regional Milo~eva Kula-Bor.
Centrul satului se gase~te la 0 altitudine de
300 de metri, ins a exista case chiar ~i la 800
de metri. Datorita pozitiei sale, Tanda se afla
in capullistei satelor romane~ti din Timoc in
care se pastreaza pana astazi, cu 0 prospetime
deosebita, multe aspecte ale culturii traditio
nale romane~ti, motiv pentru care am ales sa
o prezentam aiei.
Relieful pitoresc al Tandei este de origine
vulcaniea, iar bogata retea de parauri mun
toase a sapat in rocile vulcaniee pa~uni bogate
~i intinse, care nu duc niciodata lipsa de apa.
Aici taranii s-au stabilit inca din cele mai
vechi timpuri, fie care familie ocupand, la
inceput, dte 0 ramifieatie (un "crac") a mun
telui. Un astfel de crac, lung ~i de dtiva kilo
metri, poate gazdui mai multe generatii, iar
primii locuitori ai acestor meleaguri s-au
aciuat aici pentru a-~i ridica saraeacioasele
bordeie, in care ~i-au petrecut intreaga viata.
Acest fapt confera unicitate Tandei. Ma
rele geograf sarb lovan Tviici (Jovan Cvijic)
a introdus-o in literatura de specialitate
ROMANIJ DIN SERBIA
Case d in Tanda, pe varfu l dea lurilor, 2013. Chiar ~i in ziua de astazi, foarte putin i locu itori au casa in centru l satu lui. Foto Paun Es Durlic.
Case pe cu lmi le Tandei, 2013. Pana la sfar~itu l secolului al XIX-lea, locuitorii Tandei, ca, de altfel, toti romanii din aceasta zona, au trait in bordeie; de-abia in secolu l XX au inceput sa i~i ridice case de lemn (colibi di barn'e sau barnariata). Foto Paun Es Durlic.
Centru l Tandei astazi: Casa de cu ltura, ~coala primara ~ i cateva case. Foto Paun Es Durl ic.
149
ROMANIl DIN SERBIA
Fetite romance la un targ in ora~ul timocean Zaicear. Fondul diplomat Vasile Stoica.
tocmai datorWi acestor caracteristici, iar re
numitul etnolog Tihomir Georgevici, care a
trecut prin localitate in vara anului 1905, a
notat chiar ca "Tanda nu este sat in sensul
propriu al cuv':mtului, fiind format doar din
culmi ~i vai". La momentul vizitei sale, in
satul propriu-zis nu a gasit decat cra~ma,
~coala, sala de judecata, pravalia ~i 0 singura
casa.
Astazi, dupa mai bine de un veac de la
aceasta insemnare, lucrurile nu s-au modifi
cat prea mult. Locuitorii Tandei au chiar 0 zi
cala des pre sat, cu referire directa la suprafata
minuscula a centrului sau: "Satu' mieu, mare
rau,/ Buoii a ie~at, da' caru' n-a mai tunat".
Principala clad ire din centrul satului este
Casa de cultura, in care i~i are sediul ~i pri
maria ~i un de se afla 0 sala de adunare ~i
serbari, magazinul universal (care mai demult
a fost cra~ma) ~i dispensarul, in care medicul
sose~te de doua ori pe saptamana.
Cealalta cladire din centru adaposte~te
~coala primm"a in limba sarba, clasele I-IV, in
clusiv clasa pregatitoare, in care micii romani
din localitate invata sarbe~te. In trecut, inva
tatorii locuiau in sat, insa astazi fac naveta de
la Bor. Pan a la jumatatea secolului XX, niciun
satean nu a avut cas a in centrul satului, toti
fEnd risipiti pe dealuri ~i creste. Astazi in cen
tru locuiesc noua familii care ~i-au pierdut
proprietatile de pe dealuri.
De mentionat ca primul invatator din
Tanda a fost Giura Jivcovici, original' din
Arad, care a murit ~i a fost ingropat aici in
Cimitirul din Tanda astazi. Crucea primului invatator din sat, Giura Jivcovici din Arad. Alaturi, Paun Durlici, roman timocean, singurul etnolog care a cercetat pana acum Tanda, precum ~i numeroase alte sate romane~ti din Serbia rasariteana.
Tanda. Vedere spre varfurile Stol ~i Vizak. Foto Paun Es Durlic.
1900. Acest lucru indica, pe de 0 parte, faptul
ca, in secolul al XIX-lea, in Arad existau sarbi
~i, pe de alta parte, ca deplasarile peste grani
tele fluide ale statelor vremii nu erau 0 ex
ceptie. Oricat de paradoxal ar parea, un sarb
din Banat a fost primul care a venit in Serbia,
in satul Tanda, pentru a-i sarbiza pe romanii
stramutati, la randullor, in mare parte din
Banat. ..
Tanda este formata din 14 ramificatii
muntoase ("crace"), dintre care zece se gas esc
pe malul drept al raului Tarnaica, iar patru,
pe cel stang, ~i anume: Cracu' Ciulin, Cracu'
Crastavet, Cracu' Ograda, Cracu' Marghito
nii, Cracu' Ursului, Cracu' Neamtului, Cracu'
Drumului, Cracu' Simii, Cracu' Stoian,
Cracu' Carceag, Barnideu, Cracu' Veloiqcii,
Cracu' Ocnii ~i Gabra Mare.
ROMANI1 DIN SERBIA
Casa de lemn, Tanda, 1988. Foto Paun Es Durlic.
Prima mentionare istorica a Tandei (a
carei denumire initiala se pare ca a fost
Zagora) dateaza din 1784, cand satul apare
pe harta alcatuita de un of iter austriac aflat
in trecere prin Serbia rasariteana, care, la
acea data, era sub stapanire otomana. Jude
cand dupa aceasta harta, se pare ca Tanda
era pe atunci deja locuita. Daca tinem cont
de faptul ca Tanda nu apare pe hartile Iacute
de austrieci cu un sfert de veac inainte, cand
au avut sub stapanire aceasta regiune a Ser
biei, putem presupune ca satul a fost infiin
tat undeva pe la jumatatea secolului al
XVIII-lea.
Initial, satul s-a aflat la gura de varsare a
paraului Oga~u' Sarbiesc in Tanda, iar in seco
luI al XIX-lea a fost stramutat pe locul in care
se afla astazi de catre fratii Paun ~i Stan Sarbu.
ROMANII DIN SERBIA
Batran roman timocean, cu caciula din blana de oaie, articol vestimentar care a devenit, Tn timp, marca identitara a romanilor din aceasta zona a Serbiei. Stramo?ii sai sunt originari din Cri?ana. 1978. Foto Paun Es Durlic.
Paun nu ~tia carte, ins a era un conducator in
nascut ~i de nadejde al s~itenilor; el nota toate
indatoririle pe care ace~tia Ie aveau catre sat
in rabojul pe care 11 tinea zi ~i noapte atarnat
la gat. Stan era carciumar, iar cand vatra sa
tului s-a mutat pe locul in care se gasqte ~i
astazi, in carciuma lui Stan a curs bautura 0
saptamana intreaga!
Pe pantele de pe Cracu' Veloie~ci, Cracu'
Simii ~i Cracu' Carceag se afia ruinele unor
cimitire stravechi. La gura de varsare a pa
raului Oga~u' Radului in raul Tarnaica a exis
tat un cimitir cu blocuri de piatra inalte cat
un stat de om, asemanatoare cu lespezile ca
selor de altadata. Legenda spune ca e yorba
de "cimitirul Rusaliilor'; in care sunt ingro
pati cei care au jucat Craii (joe ritual de Ru
salii) ~i care au fost uci~i de membrii grupelor
rivale in lupta pentru teritoriu.
Batran din landa, urma? al romanilor de pe Valea Almajului, 1988. Foto Paun Es Durlic.
In mai multe locuri din sat se pot observa
ruinele unor stravechi exploatari miniere: s-a
descoperit zgura pe vatra primului sat, iar in
Cioaca Oenii se ~tie ca mineritul a fost prac
ticat pentru 0 scurta perioada de timp in se
colul XX. Natura a acoperit deja urmele
carierei din Ciulin Potok, de unde s-a extras
marmura ro~ie din care a fost construita cla
direa Sediului Central al Armatei Populare
Iugoslave din Belgrad.
Tot legenda spune ca primul locuitor al
Tandei a fost Sima, supranumit Orlea, de loc
din Criveli (Krivelj), sat romanesc din apro
piere, care a fugit din fat a turcilor ~i ~i -a gasit
adapost in Tanda. Aici ~i-a ridicat un bordei
pe coltul unei pante care astazi ii poarta nu
mele: Cracu' Simii. Cand s-a marit satul, Sima
a fost ales conducator. A ramas in memoria
populara datorita urii sale inver~unate fat a de
turci ~i faptului ca a ucis in lupta dreapta un
aga otoman.
Urma~ii lui Sima sunt Radule~cii ~i Coeo
~onll III Tanda ~i Neagoiqcii in Miroci
(Miroe). Pe langa Sima, din Criveli a mai
venit ~i stramo~ul Bejinarilor de astazi. Restul
loeuitorilor au ajuns aici din eele mai diverse
loeuri: din satele romane~ti timoeene din Bul
garia, de pe Valea Almajului din Romania,
din zona Portilor de Fier din Craina, din sa
tele Gorniana ~i Plavna din apropiere. Stra
mo~ii Greeonilor sunt la origine aromani din
Grecia. Printre veehile familii din Tanda sunt
~i cateva familii sarbe~ti.
In seeolul al XVIII-lea, cand romanii au
ajuns pe aeeste meleaguri, dintre unelte nu au
avut eu ei deeM toporul. Cu toporul au cio
plit toate eele trebuincioase, de la plugul de
arat, caruta trasa de boi ~i moara ~i pana la
ROMANII DIN SERBIA
Casa de lemn din Tanda, detaliu. in imagine este ilustrat modul in care erau unite grinzile la casele de lemn. Foto Paun Es Durlic.
Tanar in costum popular romanesc, cu caciula de oaie, pe crestele varfului Vizak, sunand din bucium deasupra Tandei, 2006. Astazi, costumul popular caracteristic acestui sat mai este purtat doar la manifestarile folclorice. Foto Paun Es Durlic.
153
154
ROMANII DIN SERBIA
Romance din Tanda astazi. Foto Paun Es Durlic.
casele de lemn in care ~i-au dus traiu!, ridi
cate tara a folosi macar un singur cui de fier.
La recensamantul populatiei din anul
1846, Tanda avea 93 de case ~i numara 476
de romani (declarati in sarbe~te Vlasi), iar la
cel din 1850, numarul acestora crescuse
infim, la 496. $aisprezece ani mai tarziu, in
1866, numarul romanilor era aproape iden
tic - 494 (care apar acum drept Rumul1i),
dintr-un total de 498 de locuitori. In 1921,
satul este in continuare pur roman esc, cu un
total de 595 de locuitori. Dupa aceasta data,
numarullocuitorilor incepe sa scada, astfel
ca, in 2002, Tanda numara doar 350 de per
soane, dintre care: 185 de romani (Vlasi), 24
de sarbi, 134 de locuitori care au refuzat sa
i~i declare apartenenta etnica ~i 7 de origine
necunoscuta. Chiar daca aceste cifre s-ar
parea ca sunt un indicator al diversificarii
Casa veche In prim-plan, casa noua, nelocuita, In planul secund, Inaltata de romanii plecati la munca In stra inatate, ca parte a "jocurilor de prestigiu" In care sunt antrenati satenii, Urovita, regiunea Negotin, 2006.
structurii etnice, lucrurile nu stau a~a; roma
nii de pe Valea Timocului se declara tot mai
des sarbi, pun and apartenenta nationala ina
intea celei etnice, sau refuza sa W declare
apartenenta etnica (in acest caz, mai mult
de 40%).
Pentru ca lucrurile sa fie mai clare, trebuie
mentionat faptul ca romanii de pe Valea Ti
mocului, in Regatul Serbiei ~i, mai apoi, in
Regatul Iugoslaviei, au fost inregistrati la re
censaminte drept romani (Rumul1i), fiind
considerati ca atare in cadrul administratiei
de stat, din anii optzeci ai secolului al XIX-lea
pana la al Doilea Razboi Mondial. Inainte ~i
dupa aceasta perioada au fost inregistrati
drept vlahi (Vlasi), deoarece conduce rea sta
tului sarb (inca de pe vremea lui Milo~ Obre
novici) Ii considera de origine din Vla~ca sau
din zonele locuite de vlahi (denumire folosita
Grup de romani timoceni din Valea Dunarii, Cra ina. Fondul diplomat Vasile Stoica.
ROMANIl DIN SERBIA
Neveste din satul Corbova, regiunea Craina, in costum popular romanesc. Fondul diplomat Vasile Stoica.
Costume populare romane~ti de vanzare la targu l din Urovita, 2006.
ROMANII DIN SERBIA
Cimitirul din Tanda astazi. Pi2ltra de mormant veche, cu flori legate cu sfoara ro?ie. Foto Paun Es Durlic.
de slavi pentru a desemna populaFa roma
nofona inainte de formarea statului roman).
Locuitorii Tandei au 0 mobilitate mult mai
scazuta in comparatie CUI cei din celelalte sate
timocene, a caror emblema caracteristica a
fost ~i ramane plecatulla munca in strain a
tate, inca din a doua jumatate a secolului tre
cut. Daca in 2011 doar opt dintre persoanele
cu domiciliul in Tanda erau plecate la munca
in strainatate, in numeroase localitati roma
ne~ti din Serbia rasariteana case impunatoare,
dar goale, stau marturie a jocurilor de presti
giu dintre gastarbeiterii (denumire - cu
conotatii peiorative - data muncitorilor emi
granti din Europa de Sud-Est de catre popu
latia de limba germana) care cel mai adesea
nu se mai intorc in locurile de ba~tina.
Biserica nu exista in sat, nici macar cu
slujba in limba sarba. Pe langa pozitia geo
grafica specifica a Tandei, acesta este ~i mo
tivul pentru care credintele ~i obiceiurile
romanilor de aici au supravietuit, parca
neatinse de timp, ca intr-un muzeu in aer
liber, functionand ca 0 adevarata marca
identitara a acestei comunitati ~i conser
vand forme ~i faze arhaice ale culturii ro
mane~ti din care provin. Pe scurt, acqtia
~i-au construit, pe pamant strain, in lipsa
~colii ~i a serviciului religios in limba ro
mana, propria lor lume rurala, traditionala,
pro fund romaneasca.
In Tanda, cultul mortilor ~i complexul ri
tual funerar sunt poate mai vii ~i mai fasci
nante decat in orice alt sat romanesc din
Timoc, pastrand pana astazi 0 prospetime ar
haica nemaiintalnita altundeva. Lumea viilor
~i a mortilor sunt la un pas distanta una de
cealalta, intre ele existand nenumarate spatii
de trecere ~i intrepatrundere.
Credinta romanilor timoceni in viata de
dupa moarte este animatistica, ace~tia consi
derand moartea doar 0 etapa de trecere din
lumea aceasta in cealalta; omul continua sa
traiasca ~i dupa trecerea in nefiinta, pe lumea
cealalta, in care are acelea~i nevoi ca ~i in
lumea viilor. Granita dintre viata ~i moarte
poate fi traversata doar de mirosul florilor ~i
de bocete. Sfoara ro~ie, reprezentand sangele,
este firul datator de viata care une~te cele
doua lumi ~i cu ajutorul caruia sufletul celui
decedat, urmandu-i trupul, trece in lumea
celor fara de moarte. In unele sate din Timoc,
Masa de pomana intinsa, cu colacii rituali, Tanda, 2009. Foto Paun Es Durlic.
chiar ~i asHizi se intinde sfoara ro~ie, menita
sa "conduca' sufletul celui raposat de la locul
in care a murit pana in casa in care ii zace cor
pul, indiferent de distanta. Interesant de men
tionat ca, pana nu demult, femeile din Debeli
Lug "trageau" sfoara ro~ie pentru cei decedati
la spitalul din Maidanpek pana in sat, aflat la
o departare de circa 10 km.
Pomana in Tanda, ca la toti romanii ti
moceni din est, are forma de corp omen esc,
culcat, cu fat a intoarsa catre rasarit. Parte a
principala a pomenii e "capul", care este in
conjurat de un anum it numar de colaci ce
poarta pe ei simboluri numite zacumie sau
trabuiel'e ~i lara de care pomana nu poate
ROMANII DIN SERBIA
Masa mortului la pomana de ?ase saptamani, Tanda, 2013. Foto Paun Es Durlic.
"calatori" pe lumea cealalta. De mentionat ca
familia ii considera in continuare pe raposati
vii, Ie trimite mancare ~i to ate cele trebuin
cioase la pomenile de pana la ~apte ani de zile
~i la toate sarbatorile importante de peste an.
La pomana de ~ase saptamani (sau 40 de
zile), colacii de pe masa mortului sunt in
numar de 40 ~i au rolul de a conduce raposa
tul spre lumea cealalta, mai exact de a-I ajuta
sa treaca din lumea muritorilor in cea lara de
moarte.
Colacii rituali timoceni sunt un alfabet
viu, ale carui litere se copiaza din generatie in
generatie, insa tot mai putini sunt cei care ~tiu
sa citeasca aceasta scriere.
157
ROMANII DIN SERBIA
RUDARII
Plajane
catunu l Ora~ i e, 2005
atul Plajane (Plaiane) se afla Ia 7 km
departare de Despotovat (Despotovac),
in partea rasariteana a Serbiei, pe maIul
drept al rftului Resava. La recensamantul
din 2002 in Plajane au fost inregistrate
1 541 persoane, dintre care 1 530 de sarbi ~i
4 romani. Conform datelor oficiale, in Ioca
Iitate nu exista viahi, cu toate d in imediata
apropiere se gasesc doua sate de romani
timoceni: Iasenovo (Jasenovo) ~i Beliaica
(BeIjajka).
Rudarii Iocuiesc in afara satuIui, pe maIul
rauIui, intr-un dtun-satelit, Ora~ie, ca in mai
toate Iocalitatile din Serbia ~i din Balcani in
care ii aflam. Nu exista documente care sa Ie
ateste sosirea pe aceste meleaguri, insa, dad
e sa ne bazam pe fazele arhaice ~i interme
diare pastrate in graiul muntenesc pe care il
Rudar alaturi de lingurile sale din lemn
Rudareasa facand fuse la "strugu'" de lemn
vorbesc, putem presupune ca s-au stabilit aici
dupa dezrobirea tiganilor din principatele ro
mane, de la mijlocul secolului al XIX-lea. In
lipsa documentelor care sa Ie legitimeze iden
titatea, rudarii ~i-au creat un sistem de le
gende etiologice care trimit "descalecarea" lor
pe aceste meleaguri intr-un trecut mult mai
indepartat decat ar permite-o dovezile strict
istorice.
ROMAN II DIN SERBIA
Casele impunatoare ale rudarilor din Ora?ie plecaii la lucru in stra inatate
Dupa dezrobire, rudarii au continuat "no
madismullemnului", stabilindu -se - la ince
put temporar, doar peste iarna, pentru ca mai
apoi sa se a~eze definitiv - pe malurile cursu
rilor de apa, unde cre~te lemnul de esenta
moale pe care 11 prelucrau. Astazi, ocupatia
lor traditionala a disparut aproape complet.
A~a cum spun batranii rudari, "plasticul ne-a
venit de hac". Exista insa, in sate uitate de
159
160
ROMANII DIN SERBIA
Rudar batran, in fata monumentului funerar al sau ~i al sotiei decedate
lume, femei care inca mai cunosc tainele
"strugului" ~i mai fac fuse, pentru a Ie vinde
mai pe nimic prin targuri, sau barbati care
cioplesc albii ~i linguri.
Numarul rudarilor din Ora~ie este greu de
estimat, in conditiile in care mare a lor ma
joritate se de clara sarbi. Catunullor este for
mat din cat eva zed de case, in care locuiesc
cateva sute de persoane. Majoritatea lucreaza
astazi in tarile Europei de Vest, dovada stand
casele impunatoare, dar goale, ridicate de
Cimitirul rudarilor din Ora~ie
aee~tia in loeul de ba~tina, in care nu i~i pe
tree decat cateva zile pe an.
Batranii rama~i in sat i~i a~teapta res em -
nati sfar~itul, pregatindu-~i eu grija trecerea.
Cimitirul, cu ale sale monumente ~i capele
nu mai putin impozante decat palatele din
sat, este deja mai populat decat acestea.
Odata eu ei va apune 0 lume, un mod de
viata, 0 ocupatie ~i, nu in ultimul rand, limba
roman a pe care prea putini tineri 0 mai cu
nose astazi.