Din octombrie pdnd tn martieCopyright @2018 Editura BergCopyright @2018 Carmen StoianToate drepturile rezervate

. Toate drepturile de reprnducere, integral sau par{ial, prin oricc mijloace,

inclusiv stocarea neautorizati in sisteme de ciutare sunt rezervate. Rcprodu-cerea se poate face doar cu acordul scris al editurii, cu excepfia unoiscurtepasaje care pot constitui obiectul recenziilor gi prezentirilor.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RominieiSTOIAN, CARMEN

Din octombrie ptni in martie / Carmen Stoian. - Bucureqti ; Berg,2018

ISBN 978-605-94518-9- I

821.135.1

Rcdactor: Alexandra Cica (Vera Maxfield)Copcrti: Leila Sandra CoroianDTP: Mihaela Sipoq

ISBN: 978-605 -9 4618 -9 - L

Editura Bergwwwedituraberg.roe-mail: redactia@edituraberg.ro

Carmen S[oian

[rt.t ocTorutnnlt,\ \rn

Pnl'lff lltl tlllRRTII

ffi*Ww';&#r2018

Sunt un b[rbat frumos. Sunt! 1,75, brunet qi, deqi merg

mult pe jos, pantofii mei aratd impecnbil intotdeauna. Nu am

ceasuri scumpe, dar prefuiesc timpul, iar puncfualitatea md

caracterizeazh.

intr-o dupd-am iazltdevard a;a cdlduroasd, puteam renunla,

totu$i, la sacou, insd mai era pufin pdn[ la Gardden, in Piafa

Romanl. Gardden...Ce idee minnnati - s5 preiei o casi veche,

abandonatd ;i s-o transformi intr-o terasd! Aici se intAlneau

oamenii din Iumea literar6, care aveau pe mese mai multe cd-r,ti

decdt laptopuri qi care dezbdteau filosofii complexe de viafd.

Deqi o cunoscusem ieri pe lrina, de-abia aqteptam s[ o re-

vid. Deja avem ceva ?n comun, qi anume, preferin,ta de azdboviprin zona Piala Roman[. Irina i1i inha in suflet ;i, ca iedera, se

c5'tfirain gdndurile tale, se prindea at6t de bine incAt nu-!i mai

dldea pace! Avea 25 ani,pdrul mediu, roqcat qi buze senzuale.

Ajun:gAnd in dreptul uqii masive, am desclris-o si am intrat.

Se sim,tea in aer parfumul lumAnirilor albe, parfumul viefii ;ial mor{ii. Poate c5 altora li se plreau inodore, dar prin faptul

c5 inso{eau indrbgosti{ii in patul nuplial qi mor{ii in patul veg-

nic, eu simleam o mireasml deosebiti, ce unea dpu[ lumi in-

tr-una sirrgur[ - cea avisului.Irina m[ intimpini qi imi qopti:

Carmen Stoian

* Am rezervat localul pentru noaptea aceasta! Haide si teprezint!

Dupd ce am fficut cdfiva paqi, am observat un grup de oa-meni. Tofi tineri, fiumogi. Erau altfel dec6t cei pe care-i vedeaiin mod obiqnuit pe stradd. Erau clasici in ceea ce privea vesti-mentatia, gesturile, postura.

Am {lcut cunoqtinfi cu primii qi, in timp ce mX prezentam,acestia au zis:

* Cred cd abia agtepfi sb o cun,oEti! Noi de mult voiam s-ovedem!

M-am indreptat spre kin4 intueb6nd-o despre ce era vorba. Eami-a rispuns si am rlbdare, ad[ug6nd apoi pe un ton misterios:

- O vei aduce inapoi!M:irffi l6sat condus Ia urmitoarele persoane, un cuplu dis-

tins. El m-a luat in brale gi a rostit cu incdntare:

- Da, el este! Are un cdmp energetic puternic.incerc6nd s5-mi dau seama despre ce era vorba, inima a

inceput sd-mi batd atAt de rdu, incdt o simleam in gAt. Mi-aminghifit cuvintele, rimfinAnd doar frdnturi de gdnduri, care se

strecurard u$or-ugor ;i imi descltuqard simfurile.Am luat loc qi m-a cuprins o cildur:fl in tot corpul, de parcd

md topisem qi mi unisem complet cu scaunul, masa, candela-brele vechi, oamenii qi ahnosfera. Sentimentul apartenenfei iqispusese cuvdntul. Eram de acolo! Aparfineam acelor oameni.

lrina a venit l6ngd mine, qi-a aqezat capul pe umlrul meuqi mi-a spus cfr ml caut[ de mult tfunp, ci prin mine se va atingeun scop comun al multor oameni,

- Ce trebuie sd fac? arlr intrebat-o.

- Doar relaxeazd-te. Va veni singur[ la tine, te va simli! Nuai de ce sd te temi!

N ic i nu term ind bine propozifia. fi indcd am tresSrit de parcd

tocmai m[ trezisem dintr-un vis. Mai precis, acel vis in care

Din octombrie p6nd in martie

cad in gol ;i, la un moment dat, md izbesc de pdmdnt. Ei bine,a$a rn-am izbit gi de imaginea ei.

A aplrut in fala rnea, cu phrul lung, roqcat qi ondulat, ma-chiatd ca pentru o intdlnire amoroasb, cu cercei lungi, care foq-neau ca frunzele de toamn6. Parfumul ei era ca adierea tlcerii.Pe fafa ei palid6, pistruii se jucau de-a stelele in noaptea sufle-tului rneu... Nu am mai simfit niciodat[ o atraclie aqa de mare.Eram ingenunchiat! M-am rostogolit in bralele ei, de parcd oqtiam dintotdeauna! M-a luat de mAn[ ;i m-a indemnat:

- Haide afard, vreau si-fi cdr:t!

Vorbea peltic, dar timbrulvocii sale imi aducea mai multdlinigte dec6t orice alt cuvdnt.

Nu-a{n a;ezat in leagdn, apoi mi-am pus capul pe sAnul eiardmiu. Decolteul ei imi dezvdluia pasiune, culoare gi formd.Ahrnci, am avut o revela{ie: aceea era muza care m-a fficut sicon;tientize z cd. eram mort pe diniuntru.

Nu mai durd mult gi incepu sE cdnte:

Noaptea se risipe;te tn parfunt tle stele,

Miros dragostea presdratd peste pleoapele tald.

Dacd tn visul meu, un inger s-ar furi,yaBdtdile inimii ntele, inima ta ar numdra.

Zorii ar aduce brumd pesle pietre - ;i raze trantlaJirii.Ai stinge dorul, Iini;te tn suflet aisddiDac:d m-tri line slrdns in brale

$i denelindu-mi undrul, cu sdrutdri m-ai inveli.

Cdltecul ei s-a terminat cu un ecou trist qi m-anr trezit spe-

riat. Eram din nou lAng5 Irina. Ochii ii ardeau de curiozitate:

- Cum a fost? !i-a vorbit Ana, sora mea geamdnd? m-aintrebat.

Carmen Stoian

M:zull decis si plec , frril a oferi niciun detaliu. Eram zdrun-

cinat. Toate convingerile mele despre lume qi despre via{i se

destrdmaser:I. Crezusenr , pdndin acel moment, cd aveanr con-trolul, c[ stipdneam, atdt de bine, tot ceea ce linea de mine, de

viatamea" de sufletul meu. Cdt m-am inqelat!

Vedeam pe chipul lor dezamdgilea. Ei, car€ erau at6t de fe-ricifi cd md g6siser5, acum sd-i las in urmd, f[rd nicio remu$care.

M-am ridicat Ei mi-am incheiat sacoul, indreptAndu-md spre

iegire. De indatE ce am deshis uFa, o lumin[ cumplitfl de ful-ger, m-a orbit, ftcAndu-mi s[ strdng cu putere ochii. Afar[incepuse o ploaie rece de vard. Cu c6t incercam sd lin sacoul

mai aproape de corp, cu atdt vAntul se ambi{iona mai tare sd

mi-l rlr,6$easc5. Duceam o luptd inutild cu natura. Ea, oricum,intotdeauna cdqtiga!

Gribit s5 dispar din locul acela, amalunecat pe pavajul dinpiatrd cubicd gi am cdzutin genunchi. Ahhhlrl Ce durere ! Mdsimfeam de parci imi trecuse un fulger prin tot corpul. Mi-erateamd s[ mi ridic, ca nu cumva s[ constat cb mi-am rupt pi-ciorul. Nu mai avzeam nici ropotul ploii, nici ma;inile care

treceau pe strad[, pe l6ng[ mine. Nu mai conta nimic! Prinzdnd

curaj, am privit spre genunchi. Este nevoie de tirie ca sflfaciasta. Te pui fa{n in fafa cu durerea $i, orice i-ai spune tu, vocea

ei e mult mai risunf,toare. Chinul mi-a cuprins tot piciorul.Blestem, in gancl: Pietre cubice!... Cine a decis si ia broaqtele

rdioase din habitatul lor gi s[ Ie pietrifioe? Ei nu s-au gdndit cisunt alunecoase?

M-am strflduit si m[ ridic qi, dupi c6teva incerc[ri, amreuqit, doar ci imi t6ram piciorul drept. Era bine c[ il puteam

migca, iar asta insernna cd nu aveam sd ajung la doctor. Con-qtientizam ci, cel mai probabil, va trebui sX md rup de rutinamea qi sI nu mai fac sport o perioadl, pAnd se va vindeca.

Din octombrie p6ni in martie

in timp ce grijile mi cuprfurseserd, un trec[tor imi shri inajutor:

* Suntefi bine? Am vdzut cum a1i alunecat... S[ punefi

gheafi qi, in doub zile, o s[ vi treac[!I-am rbspuns:

- Mullumesc. Ce bine ar fi sd imi.treacd in doui zile!M-arn indreptat spre ma;ind. intotdeauna rni-a pldcut s5

conduc pe ploaie, aqa cd inchid muzica qi ascult sunetul furtu-nii. Numai o femeie isteric[, indr[gostiti gi pdrisit6 ar putea fiaqa furioas5! Ar vflrsa lacrimi fierbinli din strlfundul sufletuluiei, iar dragostea histrionic[ ar crea un haos ?n gdndire gi sim-

fire. Totul, bineinples, s-ar rdsfrdnge asupra ta! Pentru c6 e;tibErbat, eqti pur gi simplu de... neiertat!

De;i a fost dificil sd concluc cu piciorul r5nit, am ajuns, in

cele din urm6, acas[ ;i mI bucur c[ nu am ghsit locul de par-

care ocupat. Ce se int6"mpl6 cu omenirea asta? Am evoluat de

la mersul in patru labe, ca prirnatele, la mersul in doud picioare,

iar acum am trecut la mersul pe patru rofi. Cea mai pregnantd

problemd a omenirii este cearta pe locul de parcare! De aicitrag concluzia cd instinctul de primati nu a dispdrut. Ne luptftnintre noi pe teritoriu, chiar dacl subiectul cer{ii este petecul de

pdmdnt de cinci netri piftati. Banii Ei contractele au apirutpentru a nu ne omori, intr-o luptl oarbd, pe resurse; acestea

sunt hdrtii cu puterea de a exercita conholul social adecvat unei

lumi moderne.

La vederea blocului meu, m-am trezit imediat din starea

plEcuti de visare gi filosofie. $tiam ci trecerea timpului l[saurme, dar peste clidirea aceasta timpul a trecut ur6t. Ajupuit-ope toate lahrile, ldsdnd vechile vopsele si iasi la suprafa{d, pe

alocuri. De parc6 nu ar fi fost gi a;a de ajuns, balcoanele arltauca niqte ochi bltrAni qi bolnavi de cataractd - oricAt ai incerca

sd priveqti pe fereastri, dinduntru nu se poate vedea spre qosea.

1110 Carmen Stoian

La intrarea in bloc, culoarul obscur dezviluia obscenitiilinaive, scrise de adolescenfii dornici sd ajung[ la partea aibd aperetelui. Toati copil[ria lor au trhitlanivelu] inferior- zugtf-vit in verde - qi cdnd se dezvolt[ indeajuns - nu Ei psihic - de-

vin ahtiali dupd alirmare. isi exterio rizeazd.spir:itul afiistic acolounde fi^ustrarea si complexe le pot fi descifrabile.

Li{l.ul ajungea greu ;i lbreascd Dumnezeu s[ te fi apucat,

cAnd erai in el, o tuse, ori un strinut, cSci il dezechilibrai qi

apoi te simleai ca intr-un carusel! Liniqtea aparu in dreptul uqiimele. DupE ce ar''n trecut pragnl, atrr revenit la g6nduri mai

bune, de parcd anr pbqit dirrtr'-o lume in alta. Era un goc pe care

nu stiam cAt tinrp il mai puteam supoda.

Cdnd am inchiriat apaffamentul, proprietarul a zis aunos-

cuta vorbS: ,.Omul sfinfeqte locul", ceea ce, in timp, s-a dove-dit adevdrat;i in cazul meu. Nu mi-a spus nimeni, ins5. c[ este

nevoie de rnai nrulti oameni pentru a crea o armonie in care s[coexiste fiecare, o comunitate curatl si elegantS, exact ceea ce

nu g[sesc aici. Poate, peste un tintp, nrd voi nruta in altd zon5.

Md tot g6.nde sc Ia casele vechi din Pia{a Romani - autoritdtilele mai nurnesc si purldtoare de ,,bulind rosie", ceea ce inseamn[cE existi riscul sd se prfibugeascd la un cutremur. Rom6nia in-treagd este cuprins5 de teama cutremurului. de teama morfii.Oanrenii nit6 cd, in viat5, este mai impeirtant modLrl in care

trdieqti, decAt cel ?n care mori. Ei bine, eri rn-am decis s[ trliesc?ntr-o astf'el cle cas[; cred cd mi-ar aduce lirriqtea necesarb pen-

tru a scrie si a evalua scrierile. Ca absolvent al facult[1ii de

litere. am glsit un post in cadrul revistei Balonul at heliu, o

revisti de povestili. Sunt investit sI dau teme de gAndire. iarto[i cei dornici si-gi publice povestirile scurte le pot trimite laadresa redac{iei. Apoi selectez cele mai reuEite povestiri qi lepublic la sfirsitul sdptdrndnii.

Din octombrie p6ni in martie

Am intrat in casE, mi-am l[sat cheile pe cuier gi am privitspre l'ereastr[. Se intelise ploaia. Crengile copacilor bdteau in

geam, de parch ar fi r'rut sd intre, sI se addposteascd ;i ele de

furtun6. Norii acoperiseri cu o piturd groasd Lttna, iar stelele

cred c[ plecaserl pe un alt cer, unlll mai cald.

Am mers in bucdtdrie ;i am ales sllnAtoarea, busuiocul, co-

zile de cirege, socul. menta;i mice;ele, ciupind apoi pufin din

fiecare pentru un ceai aromat. Dup[ ce am fEcut un duq, mi-am

dezinfectat genunchiul lovit, am aplicat gheall;i m-am intins

pufin, a;teptdnd ca ceaiul sI fie gata.

Arn irrleles inrediat cd ghea{a era cel nrai bun antibiotic na-

tural. M[ sirnleam de parcS mii de ace imi intrau sub piele ;ise dizolvau cdnd ajungeau la os. Arn ridicat compresa, apoi am

presat-o la loc, sperind s[ devinl mai suportabild durerea. In-

tr-nn final, nu am rnai simlit nimic.in timp ce imi {ineam gheafa pe genunclri, a inceput s6-mi

incol{easc[ in nr inte am intirea celor itrtfinplate la G ardden. Nu

in{elegeam notivul pentru care Irina mi invitase acolo, dar

blnuiam cd sora ei decedase, iar acea casl veche era, de fapt,

bAntuit[, qi en tocmai participasem la o gedin{6 de spiritisrn.

Icleea care. inilial, mi se pdruse a fi minunat5, acttm nrd insp[i-mAnta - o casd veche, abandonat[, transtbnrat6 in terasd. l,aGardden aveal)r intiilnirile sdptdnrAnale cu oamenii din dolne-

niul literar. Nu puteam renun{a la acel local. dar. in egalS m5-

sur6, gtiam cd md vcli duce acolo cu teami.CAnd a itrceput sI sfArAie ibricul, am gi fugit sI ii sting fo-

cul. Mirosul imbielor al florilol care fierbeau m-a dus cu gAn-

dul la o poienil6 incinsl de soare. Mi-ant turnat ceaiul in cana

mea pref'erati, de culoarea cuburilor de ghea{d proaspdt scoase

din congelator (o gheald aburindd, sufbrindd), care devenea

transparentl cfurd intra ?n contact cu un lichid fierbinte. Era o

can5 veche, avAnd pe ea o reclamd inscriplionatd. de culoarea

)1

I

Ii

13t2 Carmen Stoian

rrorcol,ului, care se stersese cu timpul, spre fericirea mea! Nude alta, dar mI ducea cu gdndul la un oll de zfipadd pe care ilucideurr piciturd cu pichtur6.

Mi-aq Ii dorit si adornr si s-o visez iar pe Ana. Tr.ecusemprin rriqte stlri greu de descris in cuvinte . Daci ar h tbst si alegintre o viafl in tdrAmul visulLri allturi de ea, si alta real[, in-cernjurat de superficialitate, idcornie si rdutate, aq fi ales prinravariant[.

M-am asezat in pat, tinind cana cu ambele ntiini, pe burtd,cearceafurile reci imbr6li;Andu-m5. Speram si md eliberezedirect in braqele Ane i, in vis. Am inchis ochii qi mi-am amintitde ritualul mamei mele. in fiecare searh venea in camera rnea,m5. siruta pe li"unte gi iqi plimba, fin, clegetul ariitdtor pe fa{amea. De la liunte spre blrbie, llcea un semicerc ?n timp cerostea: ,,Vine Moq Ene pe la gene... ". continua inapoi, sprefrunte (ca ;i cunr ar fi vrut sd inchidl cercul). iar cdnd aiungea?n dreptul tAmplei, parcd imi alunga toate gdndurile; se grdbca.apoi, sd coboare pe nas, in timp ce spunr;a: ,,Si apas6 pe buton:tfirr!". Eu zimbeam, de parci ilagteptam pe Moq Ene cu drag,s[-1 priuresc, s[-lni deschid sufletul.

Dup[ cAteva atingeri blAnde pe chipul nreu, ochii imi deve-neau grei qi gfurdurile usoare. sinrlirrd cum nisipul magic arun-cat de Moq Ene pe gene m5 trecea in tdrAmul visului, undetotul era posibil. Esti in siguran{d cAnd treci un pod peste dou[lumi diferite - po.ti sE te accidentezi ffir/d" sd te doard, te po{iindrdgosti llrl sd suferi, poli tr.irnite intunericul ?n cdutarearnSryinirii sale, te polijuca cu lumina de parc6 ar fi o nringede fbc, care nu ar"de.

Arr deschis ochii. for{at de o lumin6 puternicd. Soar"ele ajun-sese sZ"-mi clea de;teptarea. Se pirea cd adormisem. Tare deza-mdgit rnai eram cii, ?n vis, nu o revdzsem pe Ana! Oare cum arfi trebuit si procedez ca s-o aduc inapoi? rni intreb in sinea

Din octombrie p3ni in martie

mea, rotindu-mi ochii pAnir cAnd am zdrit ceasul. Era B:40, atAt

de tArziu! La ora 9 trebuia sd {iu deja la serviciu!Mi-am licut nn duq rapid, am schimbat pansamentul de la

genunchi, apoi am aruncat hairrele pe mine. I)e obicei, rni lepreg6team cu o seard inainte, dar, de aceast[ dat[, am luat laintAmplare o pereche de pantaloni negri, un tricon alb qi un

sac0u negru.

in timp ce condnceam spre reclac{ie, imi fficeam planul inrninte: h{ai tntdi voi bea caJbaua, cd nu am apucat l;-o heau

scasd, oltoi voi citi pove;tile primite ;iva trehui sd ,selectez zece

din ele pdnd lo ffir;itul sfrptdmanii. M[ gAndeam ca, dupi pro-

grau.r, si o sun pe Irina s[ ne intdhrim, de data aceasta doar noi

doi, pentru a-mi explica ce se intAmplase cu o seald in urmd.

CAncl am ajuns la munc[, colega mea de la recepfie, Roxana,

mi ?ntreb[ miratS:

- Cristian, ce ai pdlit la picior? De ce ;chiopdtez.i?

- Eh, am alunecat si nr-am lovit, dar sunt in regul6, mullu-mesc! i-am rdspuns.

Mi-ani Jlcut o cafea qi am mers mai depalte. salutAndu-mi

colegii de pe hol. Unii dintre ei erau la fumat * ii vedeam pe

balcon agitali" ingAndurali.

Inrecliat cum arn a.juns la birou, am ;i descl"ris calculatorul.Prirnisem trei e-nrail-uri pe terna sdpidmdnii - l)eserlul copilii-riei.To\i trei scriseserd fmmos. Nu puteam face incE nicio se-

leclie, infiuc6t mai era destul timp gi urma sI mai primesc poveqti

pAnS vineri. Daci se vor strAnge rnulte ;i toate vor fi la fel de

bune. voi avea o probleml in selecfia lor. R[u este qi atunci cAnd

sunt nrulte slabe ;i nu arn din ce s5 aleg. riu este qi cAnd sunt

rnulte bune qi rni-e imposibil sd iau o decizie. in al cloilea caz,

obi;nuiam sd iau cu mine pove;tile qi sd selectez cAliva oameni

anonimi, cle pe stradd, s[ ur6 ajute. Bineinteles, dacd acceptau

asta. De regul5, bltrdnii erau foarte cooperarr{i * aveau destul

15t4 Carmen Stoian

timp, erau domici de socializare Ei simleau, probabil, cd iau partela ceva importanf ceea ce ?i face sd se simti bine, utili. Cei tineriaveau reflexul de a te refuz4 crezdnd ci ai de g6"nd s[ le vinziceva, ori faci o strdngere de fondru'i.

Mai era putin gi se frcea ora J 8. inci o zi care se terminaserepede. Md obseda gdndul cd poate m5 voi intdlni cu lrina, iaraceasta md va ajuta s-o revbd pe Ana. Eram neribddtor s[ aflusecretul dezviluirii ei. Cu siguranp, eranevoie de ceva specialpentru a-i simli prezenla. OricAt mi-am dorit azi-noapte, n-amputut s-o revid in vis.

Mi-am frcut curaj qi am luat telefonul. Inima incepuses[-mi batd foarte tare. Mi-era teamd c[, din cauza emofiilor, imiva tremura vocea qi mi voi pierde. Am incercat s[ pun in prac-ticl ul exerci{iu pe care-l qtiam de cflnd eram mic. Am inspirataddnc, am {inut c6teva secunde aerul in piept gi apoi anr expiratlent. Ceva trosni in birou gi am tresirit, panicat. Am lnchis te-lefonul inainte de a apuca si sune la Irina. M-am rizgAndit! Numaivoiam sun! Poate, cutrecereatimpului, nu vamaifi nevoiesi elucidez misterulAnei. Nu era judicios s[ discut cu o per-

soanfi care nu rnai exista. Ce aq rnai fi putut face, oricum, insitua"tia aceasta? Dirr lnmea cealalt5 nu s-a mai intors nimeni.

A"m inchis calculatorul qi m-am grdbit spre iegire, nervos.Nutream o dorin,t6 care ag fi vnit s[ se sting5, aceea de a revedea

o fatd decedati, prin intermediul visului.Trebuia sd-mi vid de

drumul meu, cici existau oameni care depindeau de rnine gi nuvoiam sd mi las copleqit de lucruri deqarte. Credeam c[ voicdqtiga aceasti luptd cu mine insumi. Mi-run repetat in g6nd decdteva ofi: intotdeauna mtntea poate sd oltteascd ceea ce inimai;i doreSle sd trdiascd.

Am un;at in maqind qi l-am- sunat pe Radu, un vechi prietendin copildrie, din Sighiqoara:

* Salut, Radu!

Din octombrie pAnS in martie

- Servus, Cristian! No, bag de seaml ci ai renunlat la ve-chiul nostru salut.

- Ce pot si zic, ?ncerc sI mh adaptez Buoure;tiului.

-Bravo, prietene! $i eu incerc de cdteva luni ;i nu reu$esc.

Tu curn ai fEcut?

- Pdi, lasi tirnpul si treacd, el le rezolvd pe toate! i-am rds-

puns, ad[ugfurd apoi: Hai disear[ sd ne vedem, mai povestim.

- Musai, zise Radu. Ora opt, Ia Gardden?* Nu, te rog, hai de data aceasta hr altl parte. Ce zici de

terasa de pe malul lacului Tineretului?

- Da, ne vedenr acolo! aprobl acesta.

Radu em un bdiat bun. Ne gtiam de cdnd aveam fi'ei ard. Cand

eram mici, mamele nolstre ne scoteau deseori la joacd in Piafa

Cetdf;i, in Sighiqoara. intre timp, crescusem qi fiecare apucase

pe un alt drum. Eu, drumul literelor, iar el, pe cel al cifrelor.

Radu irrtotdeauna a avut un haos olganizat in gdndire, in

ac{iune, iar acum, acesta se observi pe biroul sdu de contabil.Po{i vedea acolo nelipsita qtampild, calculatorul de buzunar qi

capsatorul, toate atme ale unui bun contabil, aqa cum armele

unui bun scriitor s-au dovedit a fi imagina{ia, cultura" iubireapentru via.ti, accesul la ernogie gi randre[ea.

Mai era un ceas p6n[ la intdlnirea cu Radu. DupI ce am

ajuns ?n dreptul parcului, m-am decis si aqtept acolo. Era o

vreme tare frumoasi, insl ne mai rdmdsese pufin timp s[ ne

bucurdm de ea, deoarece, in curAnd, avea sd vind luna septem-

brie. M-am aqezatpe o bancl, in dreptul terasei de pe lac. Pe

aleea care separa banca de terasl, iarba crescuse acolo unde se

imbina piatri cu piatrl. Era miraculos modul in care via,ta prin-

dea rddlcini qi apirea acolo unde nintetri nu se aqtepta, unde

nimeni nu spera. Vr[biile veneau pe l6ngi mine qi cdutau urme

de mdncare prin iarb[ - eram impreunl spectatori. Ra{ele sdl-

batice frceau din lac o scen6 pe care erau actorii principali,