-roman mitic si baladic-de Mihail SadoveanuUniversul taranesc:Mihail Sadoveanu, "Ceahlaul literaturii romne", cum l-a numit Geo Bogza, "Stefan cel Mare al literaturii romne" cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta n densitatea epica si grandoarea compozitionala.Viata satului romnesc (tema spiritualitatii satului romnesc) este principala tema a epicii sadoveniene, ntruct "taranul romn a fost principalul meu erou", marturisea Sadoveanu ntr-un discurs tinut la Academia Romna. Taranul sadovenian este locuitorul de la munte, moldoveanul cu viata aspra ca si meleagurile prapastioase pe care este sortit sa traiasca (asa cum ilustreaza prozatorul n legenda de la nceputul romanului "Baltagul"). Puternic individualizat n literatura romna, taranul lui Sadoveanu se particularizeaza prin cteva trasaturi specifice:- taranul, ca pastrator al lumii vechi, arhaice si patriarhale;- taranii moldoveni sunt oameni blajini si ntelepti, cu un acut simt al dreptatii si al libertatii, aparatori ai unor principii de viata fundamentale statornicite din vremi imemoriabile;- rabdatori n suferinta, tin n sufletul lor dureri nestinse, se retrag n mijlocul naturii sau rabufnesc cu violenta, mplinindu-si dreptatea, mentinnd nealterat sentimentul demnitatii umane;- universul sufletului taranesc se compune din adevar, dreptate, demnitate si iubire patimasa: "Fa-te si tu ce-i putea, dar mai ales un om cumsecade sa te faci! Sa nu rapesti munca saracului [...], sa nu-ti bati joc de nevoiasul care varsa lacrimi pe brazda" ("La noi n Viisoara");- nclinatia lor catre confesiune, placerea de a povesti ntmplari din "vreme adnca".?Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut n noiembrie 1930 si este un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o Miorita n dimensiuni mari" (George Calinescu). Versul moto, "Stapne, stapne,/ Mai chiama si-un cne", argumenteaza viziunea mioritica asupra mortii, careia Sadoveanu i da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, succesiunea existentiala de la viata la moarte si din nou la viata.Romanul "Baltagul" a fost scris n numai 17 zile si publicat n noiembrie 1930, cnd Mihail Sadoveanu mplinea 50 de ani, fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de catre exegetii vremii. Romanul are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romnesti: "Salga" (setea de mplinire a actului justitiar, de nfaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei), "Doica" (ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios), "Miorita" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cteva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si n roman).Tema romanului:Ilustreaza lumea arhaica a satului romnesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al lumii vechi, al traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a gndi, a simti si a reactiona n fata problemelor cruciale ale vietii, aparnd principii de viata fundamentale, statornicite din vremuri imemoriabile.Semnificatia titlului. Mit si traditieTitlul:Este simbolic, ntruct n mitologia autohtona baltagul este arma magica si simbolica menita sa mplineasca dreptatea, este o unealta justitiara. Ea este, n basmele populare, furata de fortele malefice (zmei) si redobndita de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cnd este folosit pentru nfaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza de snge: "...unealta raului se dovedeste a fi, ntoarsa, arma binelui [...]. Baltagul da prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile ntrebari, sa-1 ispiteasca pe Calistrat Bogza afara din tacerea sa pentru a vorbi si a se demasca; n sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magica, nsusita de raufacator si recucerita de erou. Obiectul pare nvestit cu puteri uimitoare: atta vreme ct se afla n posesia Iui, raufacatorul se pastreaza ascuns; pierzndu-1, el apare cu adevarata sa nfatisare.Cartea lui Sadoveanu se cheama Baltagul asa cum se cheama unele basme Nuielusa fermecata sau Palosul nazdravan". (Petru Mihai Gorcea - "Nesomnul capodoperelor - Basmul eternei repetitii. nsemnari sadoveniene")Cuvntul "baltag" poate veni si de la grecescul "labrys", care nseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. n roman este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care l parcurge Vitoria Lipan n cautarea sotului, att un labirint interior, al framntarilor sale de la neliniste la banuiala apoi la certitudine, ct si un labirint exterior, al drumului sapat n stncile muntilor pe care l parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint, cu drumurile sale serpuite, aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre viata: Vitoria porneste n cautarea sotului din interior, din ntuneric pentru a putea ajunge n exterior, la lumina.In mitologia universala, labirintul este casa securii duble, sugernd dualitatea existentiala, adica un simbol al vietii si al mortii. Centrul acestui labirint este rpa dintre Suha si Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan.Structura romanului evidentiaza doua componente: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul ntregului roman.Romanul "Baltagul" este o opera epica, deoarece naratorul omniscient si exprima indirect sentimentele si conceptiile prin intermediul personajelor si al actiunii. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului si relatarea Ia persoana a IH-a, fapt ce argumenteaza detasarea acestuia de evenimente.Timpul n care are Ioc actiunea este limitat si cronologic, ntmplarile se petrec din toamna pna n primavara, dar nu este precizata perioada, deoarece Vitoria Lipan traieste ntr-un timp mitic romnesc, un timp spiritual al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate n orice epoca. Perspectiva spatiala este reprezentata de meleagurile accidentate si stncoase ale muntilor din Moldova, ilustrnd viata aspra a muntenilor.Actiunea:Este complexa, iar structura este mai complicata dect Ia povestire sau la nuvela. n cele saisprezece capitole, precedate de o legenda fascinanta, sunt povestite, n principal, actiunile Vitoriei Lipan de a afla adevarul despre absenta sotului ei si de a mplini dreptatea, prin pedepsirea raufacatorilor. Specific romanului este si conflictul interior al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de incertitudine, n care se manifesta un drum launtric sinuos, de la neliniste la adevar, numit labirint interior, care contureaza un personaj mult mai complex dect n povestire sau nuvela.Cele saisprezece capitole ale romanului evidentiaza trei idei esentiale:- primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominate de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului;- capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, n care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii (botez, nunta), precum si descrierea locurilor abrupte ale muntilor.- ultima parte (14-16 capitole) evidentiaza gasirea ramasitelor pamntesti ale lui Nechifor, ritualul nmormntarii, demascarea criminalilor, nfaptuirea actului justitiar, si ideea de ciclicitate existentiala a vietii catre moarte si din nou la viata, "sa luam de coada toate cte-am lasat".Constructia subiectului:Incipitul l constituie legenda privind rnduielile pe care Domnul-Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omenesti, dupa facerea lumii. Legenda o spunea Nechifor Lipan "la cumatrii si nunti", de la care era nelipsit n vreme de iarna si aceasta poveste i vine n minte nevestei lui, Vitoria, din memorie afectiva, ea avnd aici rolul de narator-mesager legenda este o prezentare a locuitorilor din "muntii tarilor de sus", a trasaturilor aspre de caracter generate de traiul n locuri stncoase, a vietii dure a muntenilor, carora Dumnezeu le harazise sa stapneasca ce au si n plus le daruise "o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru".Actiunea romanului:Eeste simpla, subiectul avnd un singur fir epic si anume drumul parcurs de Vitoria Lipan n cautarea sotului sau, Nechifor. Efortul cautarii urmeaza un traseu dificil si sinuos, Vitoria parcurgnd un drum al nelinistilor si al zbuciumului sufletesc, sub forma labirintului interior si altul, un labirint exterior, pe cararile serpuite si nguste ale muntilor, dorind sa afle adevarul si sa mplineasca dreptatea.In Magura Tarcaului, Vitoria Lipan este ngrijorata ca ceva rau s-a ntmplat cu barbatul ei, Nechifor Lipan, care plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se ntorsese cum ar fi trebuit si nici ny daduse vreo stire. Niciodata pna acum el nu ntrziase att de mult (73 de zile), desi zabovise, uneori, la vreo petrecere, caci i placea cntecul si vinul bun. Femeia ncerca sa ajunga pna la el cu gndurile, i auzea n mintea ei numai glasul, dar "nu putea sa-i vada chipul".Lipanii aveau atta avere "ct le trebuia" si, din cei sapte copii "cu ct i binecuvntase Dumnezeu", mai traiau doi: o fata, Minodora si un baiat, Gheorghita.Framntndu-se pentru ntrzierea barbatului ei, Vitoria crede ca are primul semn rau, care "a mpuns-o n inima", atunci cnd l viseaza pe "Nechifor Lipan calare, cu spatele ntors catra ea, trecnd spre asfintit o revarsare de ape", iar alta data l visase "trecnd calare o apa neagra [...] era cu fata ncolo", ceea ce nseamna ca ceva rau s-a ntmplat cu Nechifor. Atunci cnd cocosul "se ntoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta", Vitoria ntelege ca Nechifor "nu vine", deoarece "cucosul da semn de plecare", iar "nourul catre Ceahlau e cu bucluc".Incercnd sa gaseasca raspuns la semnele rau-prevestitoare, Vitoria se duce la preotul Danila, care i promite ca va face o slujba si va citi la biserica pentru ca Dumnezeu "sa faca lumina si are sa-ti aduca pace". Femeia se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, care i spune ca Nechifor si-a gasit "una cu ochii verzi si cu sprncenele mbinate", oferindu-se sa faca vraji ca sa-l aduca napoi. Vitoria refuza, pentru ca vrea ca mai nti sa faca "rugaciunile cele de cuviinta la Maica Domnului", apoi sa tina "post negru douasprezece vineri n sir" si pna atunci poate ca vine si Lipan acasa.Banuiala ca s-a ntmplat o nenorocire o devora ca "un vierme neadormit", se nchide n sine, sa caute n interiorul ei lumina calauzitoare: "Se desfacuse ncet-ncet de lume si intrase oarecum n sine", ilustrnd labirintul interior. Concentrarea profunda a Vitoriei era att de mare, nct "timpul statu", fiind nsemnat numai cu "vinerile negre, n care se purta de colo-colo, fara hrana, fara apa, fara cuvnt cu broboada cernita peste gura". Desprinsa de realitatea nconjuratoare, ea "se socotea moarta, ca si omul ei care nu era lnga dnsa", ceea ce nseamna ca de Ia banuiala ajunsese Ia certitudine si se hotaraste sa plece n cautarea adevarului, sa afle ce s-a ntmplat cu sotul ei: "Daca a intrat el pe celalalt tarm, oi intra si eu dupa dnsul".Vitoria pune ordine n gospodarie cu o luciditate impresionanta: pe Minodora o duce la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, Iasa argatului Mitrea cele de trebuinta si porunci pentru timpul ct va lipsi.Ii comanda fiului ei un baltag, pe care-l sfinteste preotul si a doua zi, pe 10 martie, Vitoria pleaca mpreuna cu Gheorghita n cautarea lui Nechifor, urmnd ntocmai drumul parcurs de acesta si avnd un scop bine definit: "Mai ales daca-i pierit cata sa-I gasesc; caci viu, se poate ntoarce si singur".Episodul narativ:Al calatoriei contureaza drumul pe care-l parcursese Nechifor si pe care Vitoria l urmeaza ntocmai. Nevasta ntreaba peste tot, pe la hanuri si pe la oameni, de "barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat". Ea si Gheorghita sunt nsotiti pna la Calugareni de domnul David si primul popas l fac la han la Donea, care le spune ca nu-1 mai vazuse pe Nechifor "cam de asta-toamna". Urmatoarele popasuri, la Calugareni, apoi la Farcasa, cei doi drumeti afla ca un muntean care avea "un cal negru tintat n frunte" si "caciula brumarie" trecuse pe acolo. La Borca, satenii i-au abatut din cale, ca sa participe la o cumetrie (masa dupa botezul unui copil), unde Vitoria a nchinat paharul de bautura catre nasi, iar la Cruci, cei doi calatori au dat peste o nunta, unde Vitoria "a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei", considernd nsa ca este semn rau faptul ca "nti am dat peste un botez; si s-ar fi cuvenit sa vad nti nunta si pe urma botezul".La Vatra Dornei, cei doi calatori afla de la prefectura ca n luna noiembrie Nechifor Lipan cumparase trei sute de oi, fiind cea mai mare vnzare din trg, apoi vnduse o suta de oi la doi munteni si o luasera mpreuna spre Neagra. Ca urmare, Vitoria hotaraste sa se ntoarca, asa cum presupune ca s-ar fi ntors si Nechifor, lund drumul spre casa. Poposind la o crsma de la marginea Domelor, nevasta afla de "turma de trei sute de oi si de trei oameni calari", precum si de cel care era pe "un cal negru tintat si purta caciula brumarie".Urmatoarele informatii le capata la Brosteni, la Borca, apoi la Sabasa, aflnd si aici "urma oilor s-a calaretilor".Cobornd muntele, drumetii s-au oprit n satul Suha, unde tinea crsma domnul Iorgu Vasiliu, care le spune ca trecusera mai nti oile si ciobanii, apoi sosisera si cei doi stapni, nu trei, cum sustinea munteanca, mai ales ca i si cunostea, pentru ca erau de prin partea locului: pe cel "cu buza crapata" l cheama Calistrat Bogza, iar pe celalalt, mai marunt, Ilie Cutui.Vitoriei i se pare limpede ca ntre aceste doua localitati s-a petrecut omorul. Trecnd din nou muntele la Sabasa, pe cnd ntreba din casa n casa despre Lipan, nevasta descopera cinele sotului ei, Lupu, care i calauzeste pe Vitoria si pe Gheorghita ntr-o rpa, unde gasesc osemintele lui Nechifor Lipan. Femeia observa ca avea "capatna [...] sparta de baltag" si socoteste ca este datoare sa afle adevarul si sa-i gaseasca pe criminali, deoarece "cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca".Vitoria face rnduielile cuvenite pentru mort, anunta autoritatile, se ngrijeste de preot, angajeaza bocitoare si vegheaza ca toate ritualurile sa fie respectate pna n cele mai mici amanunte. Tot satul se adunase la biserica, chemat de zvonul clopotelor si de sunetele buciumelor si s-a facut slujba mare "cum putine s-au vazut n Sabasa".Episodul denuntarii:Vinovatilor ncepe cu vizita Vitoriei la Prefectura. Ea nu acuza fatis pe nimeni, doar modul insinuant n care-si exprima nedumeririle n legatura cu disparitia.unui posibil martor care ar fi trebuit sa asiste la trgul facut de cei trei oieri la cumpararea oilor, ori n legatura cu existenta chitantei de primire a banilor ce ar fi trebuit sa se afle n chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligenta Vitoriei si nclinatiile ei de detectiv. Este foarte insistenta atunci cnd i pofteste la "ngropaciune" pe subprefectul Balmez, dar si pe Calistrat Bogza si Ilie Cutui, cu scopul de a pune n scena demascarea si pedepsirea criminalilor, dovedind o dibacie deosebita n cunoasterea firii umane.Dupa nmormntare, pomenirea mortului s-a facut acasa la domnul Toma si, pentru ca era n "vremea postului celui mare", fusese mai greu cu mncarea, dar "bautura era destula si buna, care mplinea lipsurile" si Vitoria era multumita ca barbatul ei "si gasise n sfrsit hodina".Scena demascarii:Ucigasilor este cutremuratoare. ndemnndu-i pe meseni sa mannce si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag despre care spune ca "e mai vechi si stie mai multe". Apoi, ea ncepe sa povesteasca faptele, asa cum se petrecusera, pentru ca i le spusese Lipan atunci cnd l priveghease n rpa. Toti mesenii tacusera, iar subprefectul se arata foarte interesat de povestea Vitoriei. Nechifor Lipan umbla la deal, vremea era n asfintit si mpreuna cu el mai erau, n afara de cine, doi oameni, unul se uita daca nu trece cineva, iar celalalt venea usor n spatele lui, tinndu-si calul de capastru. Cel din urma lui Nechifor, i-a dat lui Lipan "o singura palitura" si barbatul a cazut cu capul n coama calului, pe care ucigasul 1-a mpins n rpa. Cinele s-a repezit la criminal, dar acesta 1-a lovit cu piciorul sub bot, pravalindu-I si pe el n prapastie. Cei doi au ncalecat si au plecat, "nu i-a vazut si nu i-a stiut nimeni pna acuma". II ntreaba, apoi, pe Gheorghita daca nu poate citi ceva pe baltagul gospodarului, deoarece ei i se pare "ca pe baltag e scris snge si acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau".Pierzndu-si cumpatul, Calistrat se repede la baiat sa-i smulga baltagul, l loveste cu pumnul n frunte pe Cutui, care voia sa-1 mpiedice, dar Vitoria striga sa dea drumul cinelui, care era legat. Cu "un urlet fioros", Lupu rupe lantul, iar Bogza se napusteste asupra lui Gheorghita, ca sa-i smulga baltagul si sa se apere de cine. Atunci, "feciorul mortului simti n el crescnd o putere mai mare si mai dreapta", apoi l loveste scurt cu muchea baltagului, n frunte", n timp ce cinele "se napusti la beregata".Calistrat Bogza marturiseste ca "eu am palit ntr-adevar pe Nechifor Lipan si l-am pravalit n rpa, dupa cum a dovedit nevasta lui", fiind mpreuna cu Ilie Cutui si recunoscnd ca l-au ucis "ca sa-i luam oile".Odata adevarul aflat si criminalii pedepsiti, Vitoria se pregateste sa se duca acasa, planuind ca se va ntoarce pentru parastasul de patruzeci de zile,cnd vor face un praznic "cu carne de miel de la turma cea noua". Tot atunci o va aduce aici si pe Minodora, "ca sa cunoasca mormntul" tatalui ei, apoi se vor ntoarce cu totii acasa, "Ia Magura, ca sa luam de coada toate cte am lasat". ntorcndu-se dinspre moarte spre viata, Vitoria trebuie sa ia de una singura hotarri n ceea ce priveste destinul copiilor ei, finalul romanului ilustrnd aceeasi luciditate a femeii, care se gndeste ca nu poate s-o dea pe Minodora "dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei Topor".In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu a pus accentul pe observatie, restrngnd descrierea si dezvoltnd actiunea prin construirea unor "caractere puternice, variate sau pitoresti", acesta fiind, probabil, cel mai reusit roman obiectiv inspirat dintr-o balada populara: "Nicaieri n-a pus Sadoveanu mai multa obiectivitate si mai putin sentimentalism dect n acest roman" (Nicolae Manolescu - "Sadoveanu sau utopia cartii").Caracterizarea personajelor:Vitoria Lipan - personaj principal si figura reprezentativa de erou popular, ntruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, n care se nscriu cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor "ea nu e o individualitate, ci un exponent al spetei" (George Calinescu). Ea este, asadar, un personaj mitic si un personaj-simbol pentru taranul romn.Portretul moral reiese n mod indirect, din gndurile, faptele si vorbele eroinei, naratorul conturnd, Ia nceput, trasaturile din exterior spre interior. Gndindu-se la sotul sau, plecat la Dorna sa cumpere oi, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, ntreaga sa viata devenind launtrica, "acei ochi aprigi si nca tineri cautau zari necunoscute", ceea ce sugereaza o autoizolare de lumea din jur. Nelinistea femeii este cauzata de ntrzierea "peste obicei", de 73 de zile, a Iui Nechifor Lipan si ea ncearca sa intuiasca ce s-ar fi putut ntmpla cu barbatul ei: "n singuratatea ei femeia cerca sa patrunda pna la el. Nu putea sa-i vada chipul".Eroina se ghideaza n presupunerile ei dupa stiinta semnelorsi dupa experienta sa morala, intuitivasi actioneaza n functie de acestea. Primele semne rau-prevestitoare sunt visele: unul care a "mpuns-o n inima", i-1 arata "pe Nechifor Lipan calare cu spatele ntors catra ea, trecnd spre asfintit o revarsare de ape", iar alta data 1-a visat rau, "trecnd calare o apa neagra... era cu fata ncolo".Alt semn este glasul lui Lipanvenit din memoria ei afectiva (procedeu artistic), dar "nu putea sa-i vada chipul". Nelinistea devine banuiala, "un vierme neadormit" o roade permanent si pentru ea "timpul statu" (timpul mitic).Vitoria nu masoara vremea dupa calendar, ci se conduce dupa semnele naturii pe care le ntelege: vntul da semne "susuind prin crengile subtiri ale mestecenilor", padurea de brad "clipi din cetini si dadu si ea zvon", brazii erau "mai negri dect de obicei", dar mai ales "nourul catre Ceahlau e cu bucluc". Venirea iernii sugereaza asadar drama femeii. Alte semne prevestitoare vin din timpuri mitice: "cucosul se ntoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta [...] da semn de plecare", deci Lipan nu va veni acasa, ci va trebui sa plece ea Ia drum.Cnd banuiala devine certitudine, Vitoria porneste n cautarea sotului, zbuciumul si cautarile dinlauntrul Vitoriei fiind labirintul interior, pe care-l parcurge din ntunericulnestiintei la luminacertitudinii.naintea calatoriei simte nevoia unei purificari sufletesti, tine post negru n toate "vinerele negre [...] fara hrana, fara apa, fara cuvnt, cu broboada cernita peste gura".Hotarta sa afle adevarul si sa razbune moartea barbatului ei, Vitoria reconstituie cu luciditate drumul facut de Nechifor - labirintul exterior-, se amesteca printre oameni ntrebnd cu discretie si inteligenta din loc n loc, din han n han despre omul cu caciula brumarie si calare pe un cal tintat.Tenace, drza si apriga, punnd cap la cap cele aflate cu o logica impecabila, ia urma oilor si a ciobanilor. Cu o deductie uimitoare de detectiv dovedeste, relatnd n amanunt, nfaptuirea crimei si-i demasca pe vinovati. Datina nmormntarii si pedepsirea ucigasilor vin dintr-o credinta straveche a poporului si sunt mplinite dupa legi nescrise, pentru ca "cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca".Odata mplinita datoria si nfaptuita dreptatea, viata reintra n normal, "ne-om ntoarce iar Ia Magura ca sa luam de coada toate cte le-am lasat".n actiunea sa, Vitoria dovedeste spirit justitiar, inteligenta, luciditate, stapnire de sine, devotament si neclintire n mplinirea traditiilor si datinilor stravechi.Gheorghita: - fiul Iui Nechifor si al Vitoriei Lipan, aflat la nceputul romanului la vrsta adolescentei, parcurge, alaturi de mama lui, un drum al initierii catre formarea lui ca barbat, "de-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau".Portretul fizic sugereaza trasaturile morale ale tnarului. "Gheorghita era un flacau sprncenat", cu ochi adnci ca ai Vitoriei si nu prea vorbaret, dar cnd "ntorcea un zmbet frumos ca de fata", cu mustacioara abia mijita, emana timiditate si un farmec deosebit care strnea admiratia mamei.Inteligent, el si cunoaste bine mama, observa toate schimbarile care se petrec cu dnsa si, desi sfios si supus, el i ghiceste toate gndurile.Devenirea sa ca barbat se face o data cu veghea din rpa a osemintelor tatalui sau, cnd se simte nfricosat. Desavrsirea formarii lui Gheorghita ca barbat se produce n scena finala, cnd l loveste pe ucigasul tatalui sau cu baltagul, mplinind dreptatea: "feciorul mortului simti n el crescnd o putere mai mare si mai dreapta dect a ucigasului. [...] Apoi l lovi scurt cu muchea baltagului, n frunte". Gheorghita si ndeplineste astfel datoria de fiu, nfaptuind un act justitiar ca pe un prim pas catre maturitate.Personaj absent, Nechifor Lipan: sotul Vitoriei Lipan, concentreaza n jurul sau toate actiunile si ntreg zbuciumul interior al femeii, n stradania de a afla adevarul despre omul ei si de a mplini actul justitiar al pedepsirii vinovatilor.Nechifor Lipan era oier din Magura Tarcaului si si cstiga existenta ca toti muntenii, "cu toporul ori cu cata", el fiind dintre "cei mai vrednici", pentru ca-si ntemeiase o stna de oi la munte. Naratorul nu face n mod direct un portret fizic, ci l alcatuieste din memoria afectiva a Vitoriei, care-si aminteste ca avea "mustata groasa, adusa a oala", sprncenele lasate si statura "ndesata si spatoasa".Trasaturile morale ale lui Nechifor se contureaza si din relatarile celor care-l cunoscusera ca pe un om generos, "nu se uita la parale, numai sa aiba toate dupa gustul lui", prietenos si sociabil, era "mester la vorba", oier cinstit si mndru, " om vrednic si fudul". Harnic si priceput, Nechifor si rnduise bine stnele, ciobanii i ascultau ntocmai poruncile, fiind un stapn autoritar, dar corect si prompt n plata simbriilor. n toate locurile pe unde a ntrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu caciula brumarie si calare pe un cal tintat, ca de un muntean "cinstit, platindu-si datoriile si iubitor de animale: "s-a hranit el cu mna lui un cne pe care-l avea".Legatura spirituala dintre cei doi soti este solida si eterna, ea se bazeaza pe "dragostea ei de douazeci si mai bine de ani". Vitoria si Nechifor Lipan formeaza o pereche de initiati, un cuplu ce simbolizeaza triumful iubirii asupra dramei existentiale a omului si asupra raului din sufletul omenesc, deoarece "Lumea asta-i mare si plina de rautati".In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu realizeaza o uniune deplina a sufletelor celor doi soti, care comunica nu numai n timpul vietii, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a facut ca sa fie considerat un roman de dragoste.Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu este o specie a genului epic, n proza, de mare ntindere, cu actiune concentrata si cu o intriga bine evidentiata. Personaje le, puternic individualizate, sunt angrenate n conflicte puternice, iar structura narativa contureaza o imagine profunda a sufletului taranesc si a vietii patriarhale. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, gnduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior.