1

ROMANTIC

(< fr. romantique = [la început] “scris în limba romanică populară, nu în latină”; [mai târziu] “romanesc”, “sentimental”, “senzaţional”)Care prezintă trăsături ale curentului romantic, ale artei sau temperamentului romantic.în general, trăsăturile tipului romantic sunt definite în opoziţie cu cele ale tipului clasic.“Dacă aşadar clasicul înţelege lumea ca un întreg statornic şi închegat de raporturi coexistenţiale, romanticul o proiectează în timp şi o resimte ca un total fluent, ca un ansamblu de relaţii de succesiune (...)Omul romantic nu se menţine într-o formă oarecare, ci doreşte necontenit să-şi schimbe forma şi să le îmbrăţişeze pe toate (...)Eroul tragic al clasicismului a fost astfel înlocuit în romantism prin aşa numita natură problematică (...) Omul în luptă cu sine însuşi, care devine şi nu se încheagă niciodată, firile hamletiene sau faustice sunt caracterele cele mai reprezentative ale romantismului.” (Tudor Vianu, Romantismul ca formă de spirit)O încercare de delimitare, prin trăsături specifice, a tipului clasicic de tipul romantic întâlnim în studiul lui G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc.CLASIC ROMANTIC

normal anormal (excepţional)sănătos maladivviril femininsenin agitatinteligibil bizarobiectiv subiectivsociabil singuraticexemplar metafizicsolar nocturn, selenarcivilizat barbarcultivă universalul cultivă particularulcultivă teme unice cultivă ineditulimită modelele inventeazădidactic pateticepic lirictragic dramaticconvenţional anticonvenţionalraţional antiraţional (iraţional)respectă zeii ateu sau misticAdjectivul romantic poate fi aplicat unui autor şi operei sale (Ex.: Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis, Lacul, Dorinţa etc.), unui personaj (Ex.: Alexandru Lăpuşneanul), unor procedee şi figuri (Ex.: meditaţia, drama etc.) (M. Z.) ROMANTISM

(< fr. romantisme, < cf. romantique, = [la început] “scris în limba romanică populară, nu în latină”, [mai târziu] “romanesc”, “sentimental”, “senzaţional”)

2

1. In sens larg, Romantism înseamnă înclinaţia spiritului uman spre sensibilitate şi imaginaţie. Se poate vorbi astfel despre un Romantism etern, opus Clasicismului etern, prezent în orice literatură, în orice perioadă istorică.2. în sens istoric, Romantismul este un curent literar-artistic apărut la începutul secolului al XlX-lea, în Europa (Germania, Franţa, Anglia), ca reacţie la clasicism.Acesta se caracterizează printr-o respingere a normelor fixe de creaţie, constrângătoare pentru libertatea inspiraţiei. “Să dăm cu ciocanul în teorii, în «poetici» şi în sisteme. (...) Poetul (...) nu are de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr şi de la inspiraţie, care este şi ea natură şi adevăr” (Victor Hugo).Normele estetice ale Romantismului sunt formulate de Victor Hugo în Prefaţă la drama Cromwell.Caracteristice acestui curent literar sunt:- expansiunea eului individual, a subiectivismului, de unde rezultă primatul sentimentului, al pasiunii, al fanteziei, al imaginaţiei.Natura - simplu decor la clasici - devine la romantici stare de suflet. Visul, gustul pentru exotic, pentru evaziune, istoria naţională, valorile folclorului devin elemente de bază ale registrului tematic al romanticilor.

Apărut în secolul al XlV-lea în literatura franceză, rondelul este cultivat de Franşois Villon, Charles d’Orleans, Clement Marot, Theodore de Banville, Gabriele d’Annunzio etc.în literatura română, rondelul este ilustrat de poetul Alexandru Mace- donski în ciclul Poema rondelurilor.Ex.: “E vremea rozelor ce mor,Mor în grădini, şi mor şi-n mine - Ş-au fost atât de viaţă pline,Şi azi se sting aşa uşor.în tot, se simte un fior,O jale e în orişicine.E vremea rozelor ce mor - Mor în grădini, şi mor şi-n mine.Pe sub amurgu-ntristător,Curg vălmăşaguri de suspine,Şi-n marea noapte care vine Duioase-şi pleacă fruntea lor... -E vremea rozelor ce mor.”(Alexandru Macedonski, Rondelul rozelor ce mor)