1 OCTOMBRIE 1931S U P L IM E N T G R A T U ITANUL V. — Nr. 244

In nici-un caz nu egalează Săgeţile din ochii ei.

Săgea ta care se lansează , D in arcul t inerei fem ei.

P R E Ţ U L 10 L E I.

2 REALITATEA ILUSTRATĂ 1 Octombrie 1931

C f f P L

MU V/MLM D U Z Q L

ALURI în tre g i de h â r tie s’au tip ă r i t d esp re căsă to riile H ollyw oodului, d a r p u ţin e s’au v o rb it d esp re „rom an­

ţe le” care s’au te rm in a t fă ră clopote n up ţia le , fă ră trad iţio n a la cascadă de flo ri şi v ă lu ri albe... d esp re acele iu b ir i ce s’au stins p r in t r ’o ceartă b ru scă sau num ai p r in sim plă fa ta lita te , lă-

'T S - 4

•4

» 4■r

V

< • ^1Sus: Clara B o w ; ăv.: R i­

chard D ix ; st. jo s : Greta Garbo; jo s : John Gilbert.

t■> > i-. t ■»

i. W . v >

: • , x

L'

m m * t , \ ţ * \

â

M Wklm. i

rk i-g-xK *4*:» »V% ■V '••• 7.t; - •••

•j'-v :

V

■ I

1

.M W m ,

K V I WÆ t i

'4ZX

sând în urmă eenuşe şi pustiu ...

T otuş aceste roman[e cti s fâ rş it trist, aceste căsătorii ce nu s’au realizat, sunt m ult m ai interesante decât cele care au atins conven­ţiona la încheere „lohenţiPi- n ia n ă ” , şi pasionează mai cu seam ă prin mireasma a- m ăru ie de „nefericire” ce se desp rinde din ele.

P u ţine sunt poveştile de dragoste, care să egaleze in rom antism , aventura Com- tance Talmadge — Richard B arthelm ess.

D upă două dezastruoase experien ţe matrimoniale, C onstance e astăzi măritată p e n tru a treia oară cu un m ilio n ar din Chicago, şi pa re să ducă o viaţă ferici­tă. R ichard Barthelmess a fost şi el căsătorit până a- cum de două ori...

C ând s’au logodit, C onstance avea ab ia 18 an i ia r R ichard 20.„P eg” T alm adge, m am a ce lo r tre i su ro ri: N orm a, Constance şi Natalie,

nu p rea agrea pe tâ n ă r . Ba, ca să fiu s incer, găsia că băia tu l era cu totul lip­sit de pespec tive . ** "* .

O biecţiun ile sale e rau in să în m are p a r te p ara liza te de puternica afec­ţiune, ce p ă re a să lege pe cei doi tin e ri.

1

1 Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ

fost cel care a ajutat-o să fugă pe furiş, din casa în c o n ju ra tă de oamenii com paniei Selz- nick. 0 urcă în tren u l de New- York, făcând un haz nespus de această întâmplare. B ietul în ­drăgostit nu bănuia în să că a- cest tren îl depărta p en tru to t­deauna de drăgălaşa lu i Con- nie. Revenind la H ollyw ood după mai bine de un an , fata ii anunţă că legătura lo r tre ­buie să ia sfârşit. C ăsătoria de­venise o imposibilitate. Se p are că fantoma acestei p rim e iu ­biri a făcut să eşueze p rim ele tentative de căsătorie ale am ­bilor.

* * *

Logodnele lui Bebe D aniels ameninţau să se p re lungească la infinit, dacă nu-i ie ş ia în cale Ben Lyon, cu care duce

Intr’adevăr, R ich a rd B arthelm ess e ra în d răg o stit nebuneşte de blonda Constance, ia r aceasta nu-şi p r e c u p e ţ i a s ă r u t ă r i l e şi e x c la ra a - (iile languroase, în p lim b ările lo r sub c la r de lună, cu au tom obilu l sau cu barca motor a lu i R ich .

Proectau o cu n u n ie g ra b n ic ă ; de-altfel f ix ase ră deja d a ta şi aveau doar să m ai aleagă în tre doui n aşi :

Douglas F airbanks sau F re d T hom pson .Dar fatalitatea le în c u rc ă p roec tele .Şi iată cum :întâmplarea sili pe C onnie, fă ră veste, să p ă răsească în g rabă Los-

Angeles-ul: era u rm ă rită de avocaţii casei de film e Selznick, unde fu­sese vedetă şi pe ca re in te n ţio n a s’o părăsească m ai în a in te de ex­pirarea contractului, având în ve­dere un angajament m ai avan- lagios. Richard B arthelm ess a

Dr.: Joan C r a w f o r d ; jos: Michael C u d a h y .

acum o v ia tă ideală . S vonurile o logod iseră în tre a lţii cu Jack P ick- fo rd şi cu C harles P addock , b ine în ţe les , nu în acelaş tim p ; şi a fa ră de asta, observăm că la acea epocă, Ben L yon era în d răg o s tit nebun de M arillyn M iller, ca re deven i m ai tâ rz iu D -na Ja ck P ick fo rd .

Cei ca ri o cunoscă pe Bebe, susţin to tuş că în v ia ţa ei n ’au ex ista t decât două iu b ir i : B en e una, ia r cealaltă , cu an i în a in te : H arold L lo yd .

A ceastă p r im ă d ragoste a lu a t n aş te re pe v rem ea câ n d Bebe lu c ra cu H aro ld faim oasa lo r se rie de com ed ii scu rte . Deşi Bebe n ’avea pe a tunci m ai m ult de 16 an i, H aro ld se logodi cu ea, d ăru in d u -i un inel. T ân ă ra a r tis tă ţin e a în să p rea m u lt la c a r ie ra sa şi nu se în d u ră s’o sacrifice căsă to rie i. D upă d esfacerea logodnei, H aro ld şi-a făcu t d in in e l un ac de c rava tă , pe ca re -1 m ai p o a r tă şi acum .

Janet G aynor a făcu t to t ceeace e ra om enesc cu p u tin ţă , sp re a se că să to ri cu un tâ n ă r gazetar d in Los Angeles. In u ltim u l m om ent

in te rv en i în să o m ică ceartă , ca re o făcu să-şi ia seam a. P r ie ­te n ii t in e re i p e re ch i erau s igu ri că această căsă to rie va avea

loc to tuş în a in te de sfâ rş itu l anu lu i.„R om anţa” fu d efin itiv d is tru să de b ru sca lan sare a ac­

tr iţe i cu „S eventh H eaven” . Mica şi m odesta Ja n e t se trez i deoda tă o ce leb rita te m o n d ia lă ; p e rsp ec tiv e n o u i i se des­ch ideau . îş i d ădu seam a că, nu e ra în c ă tim p u l să se m ă­r ite : stud iou l i-o in te rz ic ea — şi apoi, îl în tâ ln ise pe C harles F arre ll.

Ja n e t recu n o aşte că a fost o vrem e cân d a tâ t ea câ t şi C harlie „s’au crezu t” ap ro ap e în d răg o s tiţi — de altfel fap ­tu l că s’a c ă să to rit cu L ydell Peck , p a re destu l de sem ni­ficativ . T o t astfel n ic i ea n ’a ş tiu t că C harlie avea să se căsă to rească cu V irg in ia Valii. Cei p a tru form ează astăzi că sn ic ii destu l de fe ric ite .

* * *

A fost o vrem e cân d Joan C raw ford p ă rea în d răg o stită de M ichael C udahy un „bă ia t de bani gata” frum os, ch e ltu ito r şi ad m irab il d an sa to r. E ra tocm ai tip u l ca re cores­p u n d ea g u stu rilo r de a c tr iţă ale Joanei.

Ieşiau îm p re u n ă în fiecare sea­ră, c o lin d ân d d an c in g u rile Los A ngeles-ului. Ia tă în să că in ­te rv en i stud iou l, in te rz icân d u -i a fişa rea p r in lo ca lu ri de n oap ­te : în cep ea să d ev ină cunos-

( C ontinuare în pag. 6 -a)

Jo s : R udo lf Valentino. m ijloc jos: Pola Negri.

4 REALITATEA ILUSTRATĂ 1 O ctombrie 1931

Un Ramadan sinistruÂND am in tra t la Jack Dor- ton, sublocotenent de marină,

el povestia ceva, — ca deobicei, — mamei şi logodnicei sale. Cum mă văzu, mă salută vesel, îmi tu rnă un păhărel de whisky şi continuă po­v estirea :

— JR ănitu l din Sum barina spuse : „Ia tă , sunt rup t şi plin de răni

şi picioarele îmi sunt sfărâm ate. Sunt slab ca glezna unui fakir. D ar

Cobra, şarpele cu ochelari.

voeşti, effendi, să ştii ce s’a în tâm ­plat la Sum barina şi eu îţi voi spune.

A fost în cea dintâi zi a Ramada- nului. Se împ linia tocm ai un an de când Aii Gossarah om orîse un co­pil al spurcaţilo r hinduşi. D ar nouă nici prin m inte nu ne mai trecea că în gândul lor creştea năpârca răs-

bunării. Căci încheiasem pace şi ne unisem cu ei, în lupta îrnpotriva en­glezilor. Şi-apoi preţu l răsbunării fusese p lătit.

Cine-ar fi pu tu t bănui şiretenia şacalilor!

Ne-am adunat cu to ţii în moscheea cea nouă. P e străz i era linişte, dar păgânii ne priveau zâm bind straniu. Nu ştiu de ce, m ’a pătruns trem u- rul nelin iştei şi mi-am sim ţit inima strânsă ca în tr ’o mie de cleşti.

H ogea începu rugăciunea şi to ţi drept-credincioşii, cu frun ţile la pă­mânt, pream ăriau pe Allah.

D eodată un fluerat puternic se auzi de afară. Şi zeci de şuerături ascu ţite îi răspunseră dinăuntru, din unghiurile întunecoase ale mos- cheei. Şi s’au tâ r ît spre noi nişte form e ciudate şi numai văzându-le am sim ţit frigul m orţii prelingân- du-ni-se dealungul spatelui. E rau groaznica naja, şerpii cu ochelari, de m uşcătura cărora nu scapă n i­meni. Ne-am repezit cu to ţii spre uşă. E ra deschisă. D ar acolo cele mai putern ici inimi s’au oprit în loc, de cele ce ne-au văzut ochii. Câinii de hinduşi tu rnaseră pe drum căr­buni aprinşi, iar ei se aşezaseră de oparte şi de alta, cu arme în mâini. Noi eram desculţi şi nearm aţi.

Ce s’a în tâm plat mai departe a fost o nebunie pe care lim ba nu o poate spune. în ăun tru şerpii apu­cau când pe unul, când pe altul. T o ţi ne îm bulziam spre uşă. M âi­nile in trau în ochii vecinilor. Spai­ma ne luase tu tu ro r m inţile. M ulţi au m urit s tr iv iţi unii în tr ’alţii. Ia r cei de lângă uşă erau îm pinşi afară şi fugiau pe foc, până cădeau ucişi, sau se năspustiau singuri în săbiile duşm anilor.

P e mine m ulţim ea o rb ită m ’a trân ­

t i t în tr ’un colţ al moscheei, a tre ­cut peste trupul meu şi m i-a frân t picioarele. Şi zăcând pe jos, am vă­zut lângă mine cum un şarpe în fio ­ră to r se încolăcise în ju ru l lui Meh- m et-Om ar, cu adevărat cel mai pu­ternic om. E ra a tâ t de voinic, încât putea să omoare pe cineva cu un pumn. Şi a cuprins capul şarpelui în mâini şi l-a sfărâm at. D ar îndată a m urit şi el de o travă şi de strân- soarea gâtului. Ia r eu m ’am tâ r î t şi am luat şarpele om orît şi mi l-am înfăşurat în jurul corpului. Am ră ­mas aşa, prefăcându-m ă m ort. Şi astfe l am putu t scăpa eu singur. După ce to ţi câinii necredincioşi au plecat, abia atunci a venit poliţia

* P R I N T RSe spune că, înainte de a pleca

spre India, D ouglas Fairbanks ar f i în trebat un avocat asupra form alită ­ţilor unui divorţ, care să facă cât mai puţină vâlvă. D oug şi M ary, cari urmează să se întâlnească în stră i­

nătate, desm int acest svon. Se sus­ţine to tuş în unele cercuri, că di­vorţul va avea loc şi că D oug se in ­teresează m u lt de o aristocrată en­gleză, anume L ady M ountbatten pe

Imaginaţia caselor creatoare s’a dovedit anul acesta de o uimi­toare fecundita te şi îndrăsneală., în m aterie de pălării.

Ca linie generală, m inuscule şi frivo le , domină mătăsoasa bogă­ţie a buclelor, aducând un val puternic de feminizare, în antiteză cu pijamaua care din „boudoir” a trecu t pe plajă şi tinde acum să înlocuiască rochia de seară.

Dăm aci câteva savuroase modele, care fără să vină în conflict cu moda, prezin tă un „cachet” de m odestie şi distincţie.

englezilor. Şi am spus să mă aducă la tine, effendi.

Aşa a vru t A llah!”„Allah a făcut să se nască şerpii

cu limbi de jă ra tec şi tot El va în­cinge setea răzbunării”.

P ronunţând cuvântul sete, Jack mai dădu peste cap un păhărel de whisky şi adorm i dus.

— „în to tdeauna dupăce se ’ntoar- ce din călătoriile lui, povesteşte în­tâm plări grozave. P rin ce primejdii trece şi el, săracul! Cam trage pu­ţin la măsea, dar încolo e băiat bun. Să vezi ce scoici frumoase mi-a a- dus din In d ia !”

Şi bătrâna începu să-mi arate scoi- ; cile.

E S T E L E *care familia Fairbanks a găzduit-o anul acesta la P ickfair, locuinţa lot dela H ollyw ood.

* * *N ancy C arroll s’a căsătorit cu pu-

b licistul am erican Mallory Bolton,pe care la- în tâ ln it prim a dată iarna tre­cută, în cursul unei călătorii. Cinci luni mai târz iu divorţa de soţul său (tocm ai când se împliniau şase ani dela căsătoria lo r). O săptămână după transcrierea divorţului, Nancy se cununa cu M allory la Newton. Se spune că acesta e foarte bogat.

* * *Circulă svonuri că mariajul lui

John M c. Cormick cu Mrs. Janet Ha­m ilton Gattis, una din cele mai bo­gate văduve ale Washingtonului, sar f i desfăcut după cinci săptămâni. Se pare că M c. Cormick se mai gân­deşte încă Ia delicioasa Colleen M oore.

* * *In tim p ce ziarele europene logo­

desc regulat pe Charlot când cu o frum useţe când cu alta, Georgia H ale îl aşteaptă la Hollywood, re­confortată de prim irea celor două- tre i telegram e pe care Charlie i le trim ite săptămânal.

1 Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 5

letă nestabilîz' rb i m n n e t e : ^^ ■ dl11 P

Consecinţele grave,

C®%o < 5 ^

BÜCU-Au c o ta t i

22 Septembi

Cursurile do m ai ]os sa referă U valutele efective, negociate in târ-

j o l liber. Devizele Insă au rămas, în M '•«i oficială Ia cursurile prera- * g ifrncât bAna*je s'an abţinut

V u devize, din w bursela sfrăl-

e închisa 5 ^ f 6.80— 6.90« * IM ^ - TOO— 8OO.O0J

r s l

E N convoiu dezordona t, ca de co m ita g ii deza rm a ţi, vine pe s tra d a C: M iile , spre gazete. N u, n u e

un iureş de s tuden ţi, ci o procesiune de bo c ito a re:— Aoleu, b ă n işo r iî m e i! ...E o m anifesta ţie de deponenţi. B ă n c ile u nde şi-au

depus m icile econom ii, s 'au prăbuşit. I n grujpul de burghezi a m orfi, su n t fem ei care bocesc ca d u p ă m o r t ;

— Aoleu, b ă n u ţii m ei, cum s 'au to p i t ei, ao leu , că n'utn lemne ş i v i a m p â in e ş i a m ră m a s p e drum uri...

Un domn cu serv ie tă n eagră sub bra ţ, d ă d in cap a pagubă ş i reflectează lu g u b m , ca u n H a m le t f inanciar:

— Bancnota e b o lnavă !

■H l lm p r . Stabiliz. 7% ex . c.

N aţionalRefacerii 5% Qfc&ç. Unirci 5 % j&BkP-f L :

~o.OÜ— 23.80]38 75— 39.5025.00— 27.0068.00— 69.00 2-10— 2.20 2.95— 3.00

79.00— 80.00 1.20- 1.22.

720 .00-730^ 1

■\mngj <54 —55 51K—52

% 390—400 —*$_190r* -<?o

f i o r i n i olandezi* Drahme DinariLire turceşti LevaNapoleon aurSu constatăm pu lsu l Bancnotci... |

Palatul Bancnotei se aflu la institu tu l nostru de ^emisiune, ea re este Bănea Naţională. O cunoaşteţi -toţii... di.i redere. Ea tocmai îşi mufă (temu grila ju l |Bgy &cu câţira paşi înapoi, pentru aliniere. SreSffltef ■

Urcăm treptele m onum entale; suntem in holul <l< sgaKBL _ marmură şi ei meu!, ea de crematoriu. Am pătruns .deci în fabrica de bancnote.

0 parte d in acest va st ed ific iu , e ocupa t de culmi- nistraţie, unde fu n c ţio n a r ii scr iu coloane de c ifre ş imaşinile de ca lcu la t su n t în conversa ţie ţă c ă n ită ş i m eta lică , cu m a ş in ile de scris. Stocuri de bilete nou i, p ro a sp ă t im p rim a te , ies p e g h işeu r ile B ă n c ii Naţionale ş i in tră în c irc u la ţia noastră fid u c ia ră . B ancno ta trece în m â n a unui bancher, de acolo în te jgheaua u n u i negustor, la can io ţa u n u i crupier, din ciorapid de m ă tase a l un e i fem ei, trece în c h im iru l ţă r a n u lu i, revine ta oraş şi ferfeniţă , obosită ş i m u rd ă r ită de a tâ ta d ru m , re in tră ia r ă la B anca Naţională. A ci se im p r im ă in locu l ei u n b ile t nou-nouţ, ia r B ancno ta care şi-a trăit tra iu l, e d u să în m a r i pachete, în crem a toriu l d in sub so lu l in s ti tu ­tului de em isiune, u n d e c a rsă în tr 'u n cup tor specia l.

* Ea a reprezin ta t în v ia ţa e i d o r in ţi , v isu r i, p â in e a cea de toate zile le sau luxul a m eţito r .— ş i d in toate acestea a ră m a s la u r m ă u n fu lg de cenuşc

Se pare că dela un tim p B a n cn o ta a deven it r a r ă ; to a tă lum ea se vaită: — N u sun t b a n i !Dece a tunci B anca N a ţio n a lă n u em ite m a i m u lte bancnote; ca să de­

venim cu to ţii m ilio n a r i ? — Fiincl-că, în subteranele e i se a f lă p ă z it în tr 'u n blokhaus de cim ent a r m a t ş i oţel, un a n u m it stoo de aur. cu care ea garau-

lează aceste bilete de bancă, a că­ror valoare nu poate să în treacă de tre i o ri valoarea stocu lu i aur. A- ceasta este form ula , fic ţiu n ea dacă vreţi, pe care cap ita lism ul şi-a clă­d it catapeteazm a.

* * *Cine este tatăl bancnotei, cu i i-a

ven it m ai în tâ i ideea să em ită bo­nu ri pe baza avu ţiilo r sta tu lu i ?

Pela 1700, John L aw , un ren u m it financiar, născut la E dim burg , f i in d con tro lor general al fin a n ţe ­lor F ranţei (el a crecat ş i faim oasa C om panie a ln d ii lo r ) , a organizat sub Regenţă, un s is tem de bancă, ce a făcu t o bancrută form idab ilă . L aw em ise m ari can tită ţi de banc­note, garantate cu păm ânturile S ta ­tului. P ub licu l p ierzându -şi însă în ­crederea în acele bilete , to ţi se năpustiră să le sch im be, dupăce la în cep u t fuseseră cum părate cu {u- rie, ş i d in dezastru l fin a n c ia r ce se produse, ieşi revo lu ţia franceză !

Mai târziu, bancnota a fo st ga­rantată cu aur, în raportu l arătat m ai sus.

In tim p u l răsboiului, statele be­ligerante desfiin ţa ră norm a etalo­nu lu i aur, em iseră (ca G erm ania) sum e fabuloase de bancnote ş i e încă in m em oria oricu i, degringo­lada m ărcii germ ane sau a coroa­n e i austriace, când p u b licu l nu m ai avu n ic i o încredere în aceste hârtii. Vă m a i a m in tiţ i desigur a- cele bilete de 10 m ărci, pe care se stam pilase: „Un m ilio n de m ă rc i’’...

Ş i iată că acum , o ed iţie spe­cială a „D im ineţe i” , vesti ceva pe care, n im e n i nu-l m ai credea p o si­bil : Anglia a suspenda t etalonul aur !...

* * *Ce se în tâm plă , în astfel de con­

d iţii.L ira scade.Să p ipă im pu lsu l lirei, care e

bolnavă.V italitatea dev ize lor se poate

constata la Bursă, unde, pe o ta­blă neagră li se înscrie cursurile , aşa cum s ’ar înscrie la sp ita l, pe tăbliţa dela căpătâiu, febra ş i p u l­saţia bo lnavulu i .

E ven im en te le d in u ltim u l tim p, au produs un fen o m en n eo b ic in u it la Bursă: această in stitu ţie , care deven ise un fe l de soră a Sena tu lu i în tru som nolen ţă , s ’a trezit deodată d in toropeala şed in ţe lo r m orne de odinioară, şi a începu t să sbur- de ca o capră tânără, de care a- p ro p ii fân prospăt.

Făt-F rum osul care a trezit d in som nul ei pe zâna specula ţiun ilor, nu a fo st de data aceasta îm p r u ­m utu l, c i năprazn ica veste sosită proaspăt d in Anglia.

Dar trebue să facem o d is tin c ţie :De unde îna in te abia câteva ac­

ţiu n i erau notate pe tabla neagră, cu varia ţii vagi de câte 10 lei pe zi, pe vrem ea îm p ru m u tu lu i şi a S tab ilizării, inc in ta d in colţul pa­la tu lui C am erei de com erţ, d ev en i­se neîncăpătoare p en tru m ulţim ea jucă torilor în febră, iar cursurile făcură sa lturi enorm e, ca acei a- via tori dela m eetingurile populare, cari sar cu baloane legate de sub- ţuori. Pe balonul care săltă astfel cursurile , scria : S tabilizare.

Ce este stabilizarea ? E un fe l de încercare, de a op ri agravarea bo lii de care suferă doam na Bancnotă.

REALITATEA ILUSTRATĂ

La un m o m en t dat, S ta lu l îşi ia an­gajam entu l s’o garanteze cu atâta la sută aur, fix â n d u -i cursul.

Or, Anglia svâ r lin d peste bord fo rm u la eta lonulu i aur, s tab iliza ­rea e torpilată. Ş i de-aceea, larm ă m are la Bursă; nu însă în sensul in te n s ifică r ii specu la ţiun ilor. Ci în

S u n t ş i fe m e i care aşteaptă a- colo. Nu apuci b ine să u rc i scara, şi eşti în trebat:

— Lire?... V o iţi lire engleze?... Toată lum ea oferă lire, dar n i­

m e n i nu le m ai cum pără, de unde până acum , când erau garantate cu aur, erau atât de căutate!...

— L ire engleze!... Oferim lire...— Ce eşti nebun? Mai vezi de al

tul!...

1 Octombrie 1931

Ş i lira scade.In acest tim p, la Bursă, în vesti­

bul şi în incin tă aglomeraţia cre­şte, iar în febrilitatea lor, jucăto­r ii te îm brâncesc, le calcă, slri■ găndu-se pe nume, certându-se, a- n u n ţâ n d ofertele în gura mare:

— Reşiţe...— M iniere...— I.R.D.P...E o hărmălae de nedescris. ii

im presia unei săli de ospiciu, in care p a cien ţii revoltaţi şi prinşi a- supra fap tu lu i de evadare, au fosl în d ru m a ţi cu toţii în această în­căpere rotundă, ca un parlament în m in ia tură . E un parlament toi atât de sgomotos, ca şi cel din dea­lul re c tifica t al Patriarhiei; deose­birea este num ai că la Bursă, par­lam entarii devizelor şi petrolifere­lor, nu sun t obligaţi să-şi lase pă­lăria la garderoba inexistentă.

In acest tem plu al Viţelului de aur, nu prea e respectat idolul că­ruia i se înch ină toţi aceşti oameni de afaceri. T o ţi jucătorii stau cu pălăria pe cap, cu ţigările în gură, to ţi ţipă , u n ii îngrămădiţi la bara pan ieru lu i, a lţii din stranele cu pup itre , ce căptuşesc peretele cir­cular, desăvârşind impresia de ca­tedrală a afacerilor, în care credin­c io şii p risosesc şi se agită vehe­m ent,... ca d erv iş ii urlători...

Ş i d in toată această agitaţie, a doua z i răm âne un „Buletin al Bur­se i” în ziare, în care citim, la „De­v ize ”:

L ira s te rlin ă oferită la atâta, ce­rută — ; adică, necerută la nici un curs, de par’că această bancnotă ar f i un s im plu bilet de tramvai... uzat!...

0. KAY.

Banca A nglie i din Londra.

sensu l aştep tă rii în fr igura te a unor even im en te , ce nu se m ai po t p re­vedea.

Ora 10 ş i jum ătate d im ineaţa . Dela etajul I I al C am erei de co­m erţ, s in d icu l B ursei, doge al spe­cula ţiun ilor, cu a tr ib u ţii sim ilare a rb itru lu i de foot-ball, scoboară ur­m at de re m iz ier ii ş i agen ţii ce ies d in b irourile lor, ca şoarecii d in v izu in i. E scorta aceasta financiară in tră p r in tr ’o uşe dosnică în in ­cin ta dela parter, unde se înch ide în tr ’o îngrăm ădire ovata de grilaj, n u m ită „ p a n ie r” (coş de nuele).

In acest tim p , afară în stradă, s’au adunat c lien ţii. N u e desigur aceeaş an im aţie ca la Bursa d in Paris, unde sgom otu l se aude de departe, ca al m ă rii ş i unde pe am fitea tru l de trepte, negre de oa­m en i ce se agită, se văd m ii de m â in i rid ica te , gesticu lând cu fu ­rie. S ’ar zice un spectacol de m asse, în tr ’un teatru în aer liber.

Totuş, îm bulzeală e ş i la n o i şi deobiceiu circu la ţia pe trotuarul d in faţa B urse i d in B ucureşti, este sugrum ată.

A ţi în ţeles, cred , ce s'a în tâ m ­plat...

T erm om etru l jocu lu i d inăun tru , se rid ică . E coul fră m â n tă r ii de a- colo ajunge până în stradă, sub ce­rul liber, ba ch iar până în ca fene­lele unde se joacă neo fic ia l ş i care fo rm ează târgul liber:

C ă să to r ii c e n u s ’a u realizat

® <£> • © • o - o ® © © ' ® ®

MATHEYc o a f o r d e : d a m =:

Face cunoscut onoratei clientelă, că numai lucrează la Casa F r a r i ţo i s , şi-a deschis un S a lo n de C o a f u r ăşi roagă să-l vizitaţi, S trada Mihai-Vodă No. 14.

t L inia de com unicaţie : Tram vai 3, 7, 8 , 12, 25Ş Autobuze : 1, 3, 5, 6 , 7, 8 , 9. 10.

(U rm are d in p a g . S-a)cu tă şi se im punea deci să fie m ai scum pă la vedere.

A eeastă în to rsă tu ră aduse în tre cei doi ru p tu ra .

T ân ă ru lu i îi p lăceau p rea m ult p e tre ce rile şi nu în ţe legea să stea acasă p en tru c ă Joan fusese pusă la c a ran tin ă . Mai erau do ar şi alte fete! ConStance B ennett îi luă cu ­râ n d locul.... Azi, tu rnează si el.

* * *T oată lum ea cunoaşte aven tu ra

Greta G arbo-lohn G ilbert. Au ap ă­ru t fă ră p re lim in ă r i de p u b lic ita te în „C arnea D iabo lică” , p en tru ca m ai apo i am bii să u ite cu to tu l de lum e. E rau grozav de în d răg o stiţi.Cel p u ţin Jo h n iub ia nebuneşte , şi G arbo, —■ ei b ine , ea e ra fasc inată de m agneticu l G ilbert. A părea peste to t în to v ă ră şia lui. Acestea au fost poate singurele zile când G reta a făcu t cele m ai consisten te e fo rtu ri, de a duce v ia ţa fe r ic ită a unei tin e re fete.

Jo h n sp e ra să se căsă to rească cu G reta. Puse i':ă se adauge o a r ip ă la v ila sa, s itu a tă în t r ’o p ito rească reg iune delu roasă. Chem ă pe unul d in cei m ai ren u m iţi d eco ra to ri

sp re a-i a ra n ja un apartament. Ni­m ic nu era p rea scump, prea fru­mos p en tru cuibul pe care-1 pregă- tia sfinxu lu i. In cele din urmă Gar­bo îl văzu. D ădu din umeri cu in­d ife ren ţă : nu-i plăcea. Fascinaţia pe care G ilbert o exercitase asupra ei pălia . T otul se sfârşia.

A ceastă dragoste n’a prea lăsat urm e în in im a Gretei, dar lui Gil­b e r t i-a ră p it în mod iremediabil acea v io ic iune din „Parada cea M are” şi d in „Văduva Veselă”. As­tăzi nu m ai poate suferi scenele de d ragoste şi duce o viaţă de eremit,

* * *Nu ştiu daca mai face să vor­

besc de rom anţa Pola Negri-Vaien- tino, p en tru că nu sunt sigur dacă aceasta în t r ’adevăr a existat şi gă sesc m ult trâm biţata logondă din­tre Clara Bow şi Harry Richmm p rea recentă , spre a mă ocupa; de ea.

Nu tot a tâ t de recent e faptul că în t r ’o vrem e Ilollywoodul se aş­tep tă să audă de logodna (’ilarei cu R ichard Dix, puternic concurai de G arry Cooper si Donald Keith.

JAMES GRAY

! Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ

In ilustraţiile de mai jos, se poate vedea cum este introdusă o persoană in „coşul m agic”, o experienţă ordinară de fakirism

B NDIA e ţa ra m isterulu i şi a m iracolelor fak irilo r ; secole la rând _ J vrăjitorii orientali au pus lumea în uim ire prin m inunile lor, — minuni pe care ei le atribu iau unor pu teri supranaturale. Oamenii de

ştiinţă ai Occidentului au venit însă în tim purile din urm ă, să destram e sub razele puternice ale pozitivism ului, vălul de m isticism ce planează asupra acestui colţ de lume.

Dintre toate m inunile v ră jito rilo r indieni, „scam atoria frânghiei” e poate cea mai renum ită şi cea mai ihexplicabilă. M agicianul îşi grăm ădeşte spectatorii înainte-i, îi pune să respire de câteva ori adânc şi des, apoi suspendă orice resp ira ţie a tâ t tim p cât se poate şi — după câteva exerci­ţii de acest fel, are loc minunea.Fakirul ia o frânghie care se află

!a picioarele sale, o învârteşte deasu­pra capului şi asvârle un capăt în aier, anunţând celor de fa ţă că vede frân ­ghia înălţându-se. A ju to ru l fakirului se urcă atunci pe um ărul lui, pare că apucă frânghia şi că se caţără în sus pe ea, dispărând în înălţim i.Dar nu s’a mai în tâm plat nimănui,

ca aruncând o frânghie în aer aceasta să rămână suspendată în gol, ba încă atât de solid, încât cineva să se poată căţăra pe ea, fără să vină în conflict cu legile gravitaţiei. A ceasta ar fi o realizare la care n ’a ajuns nici unul din savanţii lumii. In afară de indi- digeni, puţini sunt acei cari au pu tu t vedea „miracolul frânghiei” şi acest fapt a provocat pe unii savanţi să cer­ceteze circumstanţele în care se p ro­duce fenomenul.

In genere, fakirul indian rezervă a- ceastă „performanţă” unei asistenţe formate din indigeni m istici, cari tre- baesc să se supună mai în tâiu unor txerciţii de respiraţie, — exerciţii ce par să dea o explicaţie aparentului miracol.Maiorul Francis Y eats-Brown, fost

ofiţer în armata britan ică din India începu prin a practica exerciţiile de resp ira ţie ale sistem ului num it „Yoga”.

„In trei reprize” scrie el în volumul său in titu la t: „The L ives of a Bengal Lancer” am inspirat de 21 de ori şi apoi mi-am ţinu t răsuflarea. P rim a dată am avut teribila senzaţie a sufocării. A doua oară, senzaţia s’a repe ta t dar mi-am dat seama că P rana (care sim bolizeză la indieni suflul v ie ţii) punea sângele în mişcare, îm pingându -1 că tre ex trem ită ţile trupului... apoi aşa nu­mitul „spirit” covârşi m ateria, lumina luă locul în tunericului şi sângele s ti­mulat, pătrunse în fiecare celulă a trupului. M ă sim ţiam uşor, calm şi extrem de lucid.

A treia oară am avut un sentim ent de echilibru, în locuit aproape im ediat de tumultul iniţial şi cu această oscilaţie fizică, am in tra t în tr ’o sta re de halucinaţie. Căpătasem parcă aripi şi rătăciam în spaţiu, acolo unde m intea se pierde şi unde acel neant din care a apărut lumea, pare sesizabil...”

Ceeace s’a întâm ulat nu e taină pen tru savanţi. T rupu l omenesc e astfel adaptat condiţiunilor de v ia ţă ale păm ântului, încât o p roporţie de exigen mai mare sau mai m ică decât cea obicinuită, produce tu rb u ră ri; dacă supra- alimentaţia cu oxigen m erge prea departe, victim a poate m uri de tu rbu ră ri generale în organism, sau de o congestie a plăm ânului, vecină cu pneumonia.

Ia tă acum aproxim ativ, ce determ inase halucinaţiile :R esp iraţia are în creer un centru de control, care se poate învinge însă

p rin tr’un efo rt de voinţă. R espirând fo rţa t, adică mai adânc şi mai repede decât de obiceiu, m isticii indieni pom pează m ari can tităţi de oxi­gen în sânge şi expulzează aproape com pletam ente bioxidul de carbon.

Schimbând apoi procedeul şi suspendând resp ira ţia tim p de câteva m i­nute, cel ce practică acest exerciţiu , privează tem porar creerul de provi- ziunea norm ală de oxigen şi aceasta determ ină halucinaţii sim ilare celor încercate de individul care, pe cale de a se îneca, îşi vede în treaga viaţă desfăşurându-i-se înaintea ochilor. Chiar cauzele fenom enelor sunt iden­

tice, pentrucă cel ce se îneacă este deasemeni victim a unei insufi­cienţe de oxigen în creer.

Ajungem astfe l la concluzia că nu din întâm plare, m arele ţinu t al T ibetulu i, cea mai înaltă regiune „locuită” din lume, a fost secole dearândul patria şi leagănul m isticism ului oriental. A erul său este a tâ t de ra re fia t din cauza altitudinei, încât locuitorul e m ereu ame­n in ţa t de sufocaţie. P rac ticarea exerciţiu lu i de accelarare şi suspen­dare a resp ira ţiei, ar avea aci consecinţe cu adevărat fantastice.

V izita to rii Indiei au fost profund im presionaţi de îm blânzitorii de şerpi. M ajo rita tea acestor fakiri nu riscă însă nimic, pentrucă au avut g rija să le scoată a tâ t colţii, cât şi glandele cu otravă. P e lângă aceşti şarlatani, există to tuş un num ăr extrem de restrâns de fakiri, cari mânuiesc reptile, fără să le fi m u tila t; aceştia par să exercite o putere covârşitoare asupra lor.

Dansul cobrei e o altă înşelătorie. In tr ’o astfel de perform anţă, un observator a ten t va vedea că m uzicantul se m işcă necontenit înaintea reptilei. S pectatorul are im presia că şarpele joacă în ritm ul muzi- cei, pe când în fond reacţia e m ult mai simplă. R eptila se ridică, cu tendin ţa de a se năpusti şi ondulaţiile sale nu sunt decât o sfo r­ţa re de a se m enţinea în această poziţie, faţă de m uzicantul ce i se

. m işcă necontenit înainte.E x istă to tuş un instrum ent indian „s ita r”-ul un fel de m andolină

lunguiaţă, ale cărei sunete p lângătoare par să afecteze puternic cobra, făcând-o să cadă în tr ’o sta re vecină cu letargia.

T rucul apariţiun ilor : 1) Fakirul se prezintă în faţa publicului cu un covor în mână; copilul este ascuns sub pulpana caftanului său, pe un suport de lem n. 2) In tinzând covorul în faţa lui, copilul ese de sub

haină, care e încheiată la loc. 3) Ia tă „minunea” realizată.

Un derviş căruia i-a în ţepen it mâna, ridicată deasupra capului. Când a- junge Ia acest rezu lta t fak iru l por­

neşte după cerşit în lume.

In pagina următoare sus, se poate vedea trucul schiţa t de un desenator abil, care a surprins metoda de lucru a fakirilor.

REALITATEA ILUSTRATĂ 1 Octombrie 1931

Se spune că secretul „adevăraţilor îm blânzitori de şerp i”, se m oşte­neşte din ta tă în fiu. Un savant care s’a ocupat de această chestiune e de părere că, cheia m isterulu i ar fi un fel de vaccin. E l susţine că îmblân- zita to ru l de şerpi îşi vaccinează fiul cu venin de cobra, începând dela o vârstă foarte tânără şi că acest tra tam ent continuă până când se reali­zează un anume grad de im unitate.

In ceeace priveşte docilita tea şarpelui, aceasta ar avea o explicaţie plauzibilă în hipnoză. Se presupune că ciudatele sunete pe care îm blân­zito rii de şerpi le scot din fluerele lor, m işcarea ochilor sau a trupului a- fectează şarpele, făcându-1 să se supună orbeşte. Cât despre probabila i- m unizare îm potriva o trăvii, aceasta e poate numai o m ăsură de precauţie, pentru cazul când rep tila ar reveni fără de veste la normal.

O altă scam atorie e „m inunea m anglierulu i”.Savantul germ an Schm idt a avut ocazia să vadă această minune în

tre i din cele mai in teresante faze.1. F ak iru l plantă cu solem nitate o săm ânţă de m anglier, aruncă de­

asupra locului o pânză şi începu să se învârtească boscorodind descântece şi pipăind păm ântul cu mâinile, mai întâiu sub pânză şi apoi deasupra ei. Când rid ică ţesătura, o plantă m ică se ivise ca din pământ.

O peraţia se repetă şi când pânza fu din nou rid icată , planta avea a- proape 20 cm. înălţim e; a tre ia oară, ajunsese un arboraş, al cărui vârf se ridica la un picior şi jum ătate deasupra păm ântului.

P ro fesoru l Schmidt îşi dădu seama că la baza acestui m iracol nu fu­sese decât o succesivă substitu ire, lucru pe care l-ar fi pu tu t face fără m ultă g reu ta te orice p restid ig ita to r şi nu pregetă s’o spună fakirului. A- cesta se oferi atunci să repete operaţia, fără a mai băga m âinile sub pânză :

^Ingropă din^ nou o săm ânţă în păm ânt, aşternând deasupra o bucată de pânză. U rm ară aceleaşi descântece ca şi mai înainte dar pipăirea părnân-

o î n t r e b u in ţ a ţ i o r i ş i c e săpun»

spune renum itu l specialist

PESSLdin Viena şi B u d a p esta • *

„P rev in pe toate clien tele m ele de prim ejd ia iritajiilor provocate de săpunurile or­dinare. M u lţu m ită uleiurilor sale de pa lm ieri ş i de m ăs­line, săpunul P a lm o live este ce! m ai indicat pentru ep i­derm ele delicate. D eaceea î l recom and în to tdeau n au.

Kartnerstrasse 28, Viena

y ^ v r i c i n e p o a r t ă u n n u m e c u n o s c u t î n s o c i e t a t e s a u i n t e a t r u , c u n o a ş t e c e l e b r e l e s a l o a n e a l e

l u i P e s s l , d i n f a ţ a O p e r e i d i n V i e n a . „ N u m a i u n s ă p u n c u r a t , s p u n e e l, c o m p u s d i n u l e i u r i f i n e , c o n ­v i n e t e n u l u i D v . “ C u l o a r e a v e r d e a s ă p u n u l u i e d a ­t o r i t ă u l e i u r i l o r d e p a l ­m i e r i ş i d e m ă s l i n e c a r e îl c o m p u n î n î n t r e g i m e .A c e s t s ă p u n n u c o n ţ i n e n i c i o g r ă s i m e a n i m a l ă şi n u se v i n d e n i c i o d a t ă d e s p a c h e t a t . O b s e r v a ţ i b i n e a m b a l a j u l v e r d e c u b a n d e r o l a n e a g r ă p u r t â n d c u v â n t u l P a l ­m o l i v e î n l i t e r e d e a u r .

Reprezentant General pentru România :M A X G R U N D H A N D

_______ Bucureşti, Str. Eroului, 1 — Telef. 335/45

tului se făcu de data asta numai deasupra pânzei, în plin văz.Un aju to r al fakiru lu i aduse un vas cu apă, pe care acesta-1 goli binişor

deasupra pânzei. După câteva m inute, o văzură ridicându-se în centru.. Un alt vas cu apă aduse punctul din centru cam la 15 cm. deasupra pă­m ântului şi îndepărtând în cele din urm ă ţesătura, văzură un mic ar­bust, cam de un picor înălţim e.

H indusul reuşise ce-i drept, să facă să răsară din pământ această plantă în câteva m inute de descântece şi cu câteva găleţi cu apă, fără s’o fi a- tins şi fără să fi făcut un gest care ar fi pu tu t da de bănuit.

P ro fesoru l Schm idt în ţelese şi de data aceasta cum se produsese mira­colul şi i-o spuse :

In vederea acestui truc, v ră jito ru l săpase în păm ânt, înainte de venirea lor, o groapă de form ă conică. In fundul acestei gropi, pusese o placă de p lu tă sau de lemn şi deasupra înfipsese în tr ’un s tra t subţire de pământ, p lanta destinată să apară a tâ t de m iraculos.

Cu m are g rije clădise deasupra o punte subţire de pământ, astfel încât să acopere arbustu l cu desăvârşire, fără să lase vre-o urmă. Restul e uşor de în ţe les: pipăirea păm ântului prin pânză n ’avea a lt scop decât înlătu­rarea podului ce astupa groapa. Rămâne apoi să toarne cele câteva gă­leţi cu apă pentru ca p lu ta să se ridice, îm pingând planta spre suprafaţă. Unii fakiri se servesc la aceste experienţe de un mic cort.

P ro feso ru l Schm idt dem ască şi de data asta pe v răjito r care se oferi atunci să facă să răsară înain tea ochilor lor, d in tr’o sămânţă îngropată în păm ânt, un m anglier com plet desvoltat, fără a-1 atinge şi fără a se a- propia de el.

P en tru a tre ia oară, v ră jito ru l îngropă săm ânţa în pământ, apoi se în­toarse către ei. O bucată de vreme, variind — după estimaţia spectato­rilo r — în tre cinci şi douăzeci de m inute fak iru l gesticulă, rotindu-şi ochii schimonosindu-se.

— „ Ia tă m anglierul” zise el în cele din urm ă dându-se într’o parte.Şi în tr ’adevăr, văzură înain te-le un m anglier înalt de 40 de picioare.

T otuş arborele prezenta m ulte ciudăţen ii: frunzele manglierului răma­seră imobile, în tim p ce o adiere legăna toa tă vegetaţia înconjurătoare şi ceva mai stran iu încă, arborele nu se vedea decât din punctul în care se aflaseră în mom entul apariţie i sale. Im ed iat ce înaintau, acesta se mic­şora şi pălia.

P ro fesoru l Schm idt se apropiă la un mom ent dat în goană de arbore şi trecu pe locul unde-1 văzuse înălţându-se, fără să întâlnească ceva tan­gibil. Când se întoarse, arborele se afla în tre el şi soare. Atunci observă pen tru prim a dată că nu p roecta umbră. O pasăre trecu printre ramurile sale fără să producă vre-un foşnet.

In ultim ul m om ent sosi la fa ţa locului unul din asistenţii profesorului, care văzând m im ica acestuia, în trebă u im it care-i era rostul.

M inunea m anglierului se realizează deci în tre i d iferite moduri:P rim ul e scam atorie o rd in ară ; la cele de al doilea nu se recurge de­

cât atunci când specta to rii m anifestă bănueli. R a r de to t se întâmplă să facă uz de a tre ia m etodă, când prin anum ite semne şi sunete, fakirul îşi h ipnotizează specta torii, făcându-i să vadă ceeace le spune.

N utrind bănuieli şi în această priv in ţă , profesoru l dăduse ordin unuia din asisten ţi să vină la locul experienţei în ultim a clipă şi conform pre­vederilo r sale, acesta nu văzu nici urm ă de arbore, pentrucă nu fusese sugestionat.

O m inune pe care fak irii o săvârşsesc oricând şi înaintea oricui, fără să se lase rugaţi, este „trucu l coşului”, care fiind o simplă operaţie de scam atorie, nu necesită o explicare ş tiin ţifică .

P en tru aceasta fak iru l are nevoie de un coş foarte încăpător, care să nu dea însă această im presie şi de un a ju to r cât mai mic. Fakirul arată specta to rilo r coşul pe toa te feţe le spre a le dovedi că a tâ t fundul cât şi laturile, nu sunt truca te . După nelipsitele p relim inarii de hocus-pocus,ges­tu ri cabalistice şi descântece, aju to ru l in tră în coş şi fakirul îi apasă cu capul cu m âinile spre a-i da iluzia că lăd iţa de răch ită e neîncăpătoare, apoi aruncă o pânză deasupra ei şi m orm ăie m ereu cuvinte magice. Când socoteşte că asjsten tu l său a avut tim pul necesar să „dispară în eter” fakiru l se rid ică în picioare, sare în coş, învârtindu-se spre a da impresia că e gol şi spre a în tă ri această iluzie, străpunge coşul cu o sabie în di­ferite d irecţii în tim p ce a ju to ru l său se m ută m ereu dealungul pereţilor la terali ai coşului.

O altă minune, iar un sim plu tru c de prestid ig itaţie , este „miracolul m ateria lizării”.

V ră jito ru l vine cu un copil ascuns sub haină. Ţ ine înainte-i un covor şi după câteva m inute de gesticu lări şi nonsensuri magice, covorul e a- runcat în lă tu ri, dând la iveală „copilul m ateria lizat”. Nu e greu de bă­nu it ce s’a în tâm pla t: copilul a să rit în tre tim p de sub haină, înaintea fa­kirului.

Ind ia e cel mai înapoiat ţinu t din lume. V iaţa sa spirituală e îmbâcsită de cele mai stran ii secte şi ritu a lu ri relig ioase; sărăcia şi ignoranţa ce dom­nesc aci, sunt înspăim ântătoare. E ra fata l deci ca în tr’o astfel de at­m osferă să germ ineze şi să în florească aceste „miracole mistice”.

In afară de v ră jito rii pom eniţi mai sus, Ind ia posedă nenumărate alte' v arie tă ţi de fakiri şi „oameni sfin ţi” cari fac cele mai absurde lucruri, pentru a atrage a ten ţia asupră-le şi a câştiga astfel o bucată de pâine, Unii stau ore în treg i în tinşi pe un pa t de cuie; alţii se leagănă în aer peo sârmă, cât e ziua de lungă, iar a lţii se îngroapă în pământ până la gură, ţinând în drep tu l ochilor un u rc io r în care trecăto rii aruncă din când în când câte o monedă.

M istere ? E. A.

P e ss l, im in e n tu l spec ia lis t în tra ta m en te de în jru m u - seţare d in Igiena f i B u d a ­p es ta , a l că ru i in s ti tu t e cu n o scu t în to a tă E u r o p a de m a i b ine d e un secol.

1 Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA I

I I aDY OWEN, frum oasa văduvă a unui m ilionar englez, S ir Theodore U] Owen e poate cea mai fascinantă d in tre num eroasele „fem ei fa ta le” ce abundă Parisul şi este în m om entul de faţă, eroina unei noui drame. St impune să am intim faptul că, anul trecu t, această femee a fost con­

damnată la cinci ani de recluziune, pentrucă îm puşcase pe soţia d-rului Gastaud, deoarece acesta refuzase să divorţeze şi să se căsătorească cu ta, D-na Gastaud a scăpat însă cu viaţă.Lady Owen dovedeşte acum lumii, că fa ta lita tea ce planează asupra ei

st mai exercită trecând chiar prin m asivele ziduri ale închisorii dela V ersailles unde e închisă în tr ’o stric t? izolare, sever păzită zi şi noapte, cu fa ţa m ascată de o glugă, prin care prizoniera poate vedea dar ou poate fi văzută.

Toate aceste m ăsuri n ’au pu tu t-o împiedec să întreţină legături cu lumea din afară, tre ­zind iubirea pătimaşe a unui tânăr m ilionar englez, care a cheltu it în tim pul din urm ă sume considerabile de bani, spre a o a ju ta să scape.Această tentativă de evadare rivalizează senzaţional, cu em oţionantele episoade din

„Contele de Monte C hristo” sau „Rocam- kole”.Tânărul bogătaş englez, care a dovedit a tâta

devotament fatalei femei, e una din cele mai proeminente figuri ale aris tocra ţie i britanice, iapt pentru care au to rită ţile franceze îi trec numele sub tăcere.După relatările siguranţei, acest individ a-

jatat de alţi câţiva tineri aventuroşi, pusese­ră la cale un plan de evadare pe cât de inge- ¡enios, pe atât de înd răsne ţ: în prim ul rând cumpără pe Magnes, d irec to ru l închisorii.Acesta trebuia să îndepărteze la un m om ent dat, pe toate păzitoarele din ju ru l celulei în tare se afla închisă Lady Owen, ia r după ră­pire, oamenii englezului aveau s’o transporte intr’un automobil rapid pe coasta m ării, unde tn yacht aştepta să ia p rizoniera şi s’o scoa­tă din raza jurisdicţiei franceze.Evadarea fusese fixată pentru noaptea de

11 Iunie. Iată însă că un evenim ent cu to tu l neprevăzut, veni să le zădărnicească planu- rilt: Autorităţile dela centru, fără să aibă cea mai mică idee despre cele ce se p regătiau pentru salvarea D-nei Owen, căpătaseră oare- cari bănueli asupra modului în care şeful în ­chisorii manipula gestiunea şi o rdonară o an­chetă. Se întâmplă ca investigaţiile să încea­pă tocmai în ziua fixată pen tru evadare şi Magnes, care se ştia v inovat de num eroase iperaţiuni incorecte, îşi dădu cu groază sea­ma că_ în scurt timp avea să fie un om rui- ut, că avea să ia rolul de prizonier, în in sti­tuţia pe care o dirijase a tâ ţia ani.Seara se scurse în tr ’un fel de agonie, ia r Ia

miezul nopţii, în mom entul când Lady OwenJos şi dr.: Două fo togra fii recente ale La­

dy-ei Owen.

lui, au to rită ţile aflară curând numele tânărului, care pusese la cale eva­darea.

Inspectoru l detectiv însărcinat cu acest caz, luă un in terogatoriu Lady- ei Owen în celulă. E a recunoscu că prim ise scrisori dela tânărul englez— cu toate severele m ăsuri de izolare ce se luaseră —, că aceste scrisori făceau în mod vag aluzii la o apropiată liberare, că odată cu cina, în seara de 22 Iunie, i se adusese un bileţel, care-i anunţa să se pregătească pentru o lungă călătorie , dar că n ’avea a ltă ideie de cele ce se proectaseră.

Se arestă mai apoi o femeie, care declară că în tr ’adevăr se aflase în autom obil în noaptea fixată pentru fugă, că avusese

însărcinarea s’o însoţească pe Lady Owen în Anglia, dar că fusese asigurată că în tregul m ister al evadării nu era decât o înscenare, în trucâ t au to rită ţile franceze voiau să

dea prizonierei libertatea, evitând to tuşi scandalul care s’ar fi produs, dac’ar fi făcut-o în mod deschis. R ela tiv la această afirm aţie e in teresan t de no tat, că

m are parte din personalită ţile de frun te ale F ran ­ţe i ară taseră m are 's im p a tie Lady-ei Owen cu o- cazia procesului.

S’ar părea că această femee e so rtită să abată nenorocirea.asupra celor ce vin în atingere cu ea.

Soţul său m uri curând după căsătorie.Rămânând văduvă, Lady Owen avu înainte de

a cunoaşte pe d-rul Gastaud, —- aventuri am oroa­se de scurtă durată, lăsând în urm ă-i răni adânci. Cât despre doctor nu se poate spune că n ’a avut m ulte neplăceri, din legăturile în tre ţinu te cu pă­tim aşa femee.

Englezul care a pus la cale răp irea ei din în­chisoare, şi-a cheltu it o m are parte din avere, în această aventură şi e mai m ult decât probabil, că va fi înch is; iar, ca un u ltim inel la acest lanţ de nenorociri, vine să se adauge m oartea lui Magnes.

Lady Owen e o fem eiuşcă blondă foarte vioaie şi atrăgătoare, în v ârstă de 34 de ani, dar părând mai tânără. E tipul reprezen ta tiv al franţuzoaicei.

Ii răm ăsese de pe urm a soţului său o avere con­siderabilă şi a fost o vrem e când a ocupat una din cele mai înalte poziţii sociale, ajungând să fie p rezen ta tă chiar la curtea Angliei.

După m oartea soţului ei, Lady Owen începu o viaţă de risipă şi extravaganţe. E ra renum ită pen-

trebu ia să-şi capete libertatea, omul ca­re form a punctul central al proectulu i de evadare, îşi sbură creerii.

A cest gest determ ină o extindere a cercetărilo r şi astfe l se află că M agnes com unicase cu anum ite persoane ce se in teresau de Lady Owen, că un autom o­bil în care se aflau doi englezi şi o fe­mee voalată, aşteptase în Rue de Noail- les, o stradă singuratecă din apropierea închisorii. Se stabili prin deducţie, o le­gătură în tre acest autom obil şi apariţia unui yacht englez în apele Canalului. Câteva zile înain tea datei de 22 Iunie, acest yacht încrucişase dealungul coas­tei normande, fără a in tra însă în apele franceze. In noaptea fatală, vasul se a- propiă de coastă în tre Dieppe şi Le T re- p o rt unde Lady Owen urm a să fie îm bar­cată, după evadare.

Luând num ărul de în reg istra re al yachtu- Sus : Masca pe care deţinuta o poartă in închisoare.

10 REALITATEA ILUSTRATĂ 1 Octombrie 1931

tru m ulţim ea şi o rig ina lita tea toale­te lo r sale; în trebu in ţa un parfum special şi foarte ciudat, care făcea să i se rem arce im ediat prezenţa.

Extragem câteva rânduri d in tr’o scrisoare a ei, adresată unei p rie te ­ne, pentruca c itito rii să aibe o i- dee asupra extravaganţei acestui caracter:

„Am caraghiosul obiceiu de a-mi linge buzele când sunt veselă şi cum ştiu că astfel limba mea va f i zăvu- tă de mai bine de o m ie de ori pe zi, îi fardez vârful. N u pot su feri buzele şi lim bile palide.

Ochii sunt arma mea cea mai te ­ribilă. S u n t in tr’adevăr frum oşi: că- prii când râd ş i negri când sunt tristă. Nenum ărate puncte aurii îm pestriţează irisul, iar genele-m i sunt lungi şi m inunat de mătăsoase.

D e copilă am încercat să vorbesc cu ochii şi rezulta tele au fo s t admi­rabile.... A m m ulte peruci, pe carele schimb după dispoziţia su fleteas­că şi-m i auresc unghiile degetelor dela picioare”.

Num eroase au fost cazurile când femei frumoase, asupra cărora apă­sa acuzarea de omor, au fost achi­ta te cu ovaţiuni şi calde expresii de sim patie, de către tribunalele fran ­ceze. P are deci surprinzător faptul că o femee a tâ t de încântătoare ca Lady Owen, s’a ales cu o condamna re a tâ t de aspră. S ingura explicaţie ar fi aceea, că victim a sa era to t o femee, a cărei apariţie a câştigat sp irite le ju ra ţilo r, punând în tr ’o lu­mină proastă pe acuzată.

Rem arcăm to tuş că m are parte din personalită ţile m arcante ale F ran ţei,au găsit exagerată sentinţa cu care s’a încheiat procesul Lady- ei Owen.

In confesiunile sale, Lady Owen declară că după m oartea soţului ei avusese legături cu un englez şi cu un argentinian, legături pe care le-a rupt însă curând ajungând la în- cheerea că, erau ca bărbaţi şi cava­leri in ferio ri francezilor.

în tâm plarea îi scoase în cale pe medicul Gastaud, bine cunoscut ca

radiolog şi foarte tânăr pentru si­tua ţia pe care şi-o creease. E ra că­să to rit şi avea o vilă superbă la Ma- reuil M ary. Lady Owen sim ulă o boală şi in tră în sanatoriul pe care d-rul îl conducea la Paris.

„Se implinia tocmai un an dela prim ul nostru sărut, când doctorul Gastaud mi-a spus că dragostea noastră trebuia să ia sfâ rşit” istori- sia Lady Owen la proces. „11 iubiam şi eram pe cale să devin mamă. I-am spus-o dar el rămase ferm în hotă- rîrea sa. Credeam că înebunesc. A m în tins spre el ţeava revolverului. M i l-a sm uls din mână, spunându- m i:

— „Poţi veni ca pacientă la sec­ţia sanatoriului meu, rezervată ma­ternităţii, dar niciodată ca metresă.

Aceste cuvinte mă înfuriară”.După amiazi, Lady Owen se duse

la M areuil M ary, spre a vedea din nou pe doctor. A cesta era plecat şi asistentul său sim ţind furtuna în ­cercă s’o facă să plece. Reuşise a- proape, când »păru d-na Gastaud.

— „Ah, d-ta eşti ; d-ta eşti te- meea” zise aceasta ironică.

Lady Owen nu articulă un cuvânt, dar scoţând un pistol de sub man­tou, trase patru focuri în soţia doc­torului, care căzu scăldată în sânge; Timp de câteva săptămâni, d-na Gas taud fu în tre viaţă şi moarte.

Se credea că Lady Owen avea să fie găsită vinovată cu circumstan­ţele atenuante ale lipsei de preme­ditare, ceeace ar fi determinat o pedeapsă aproape neînsemnată, mai ales că această procedură fusese urm ată în numeroase cazuri simila­re. Dar, după cum am spus mai sos, acuzata făcu o impresie proastă a- supra ju raţilo r.„Pedeapsa recluziunei „scriau zia­rele în vremea aceea”, e mai teribi­lă decât deportarea pe „Insula Vn- cului”. Condamnatul e ţinut închis cât e ziua de lungă şi n’are voie si comunice cu nimeni”.

A ceastă stric tă izolare n’a reuşit to tuş să pună capăt nenorocirilor ce par să roiască în jurul femeii fatale,

P I S T R U ICoşuri, bubuliţe, porii d ila ta ţi, roşeaţa na­sului d ispar im ediat cu : „ L ’ACTIVIN E “ , (Activina). Loţiune Cam forată-Oxigentaă. Ne­în trecu tă ! Flac. Lei 80 — 2 flac. lei 150. Expediţii p retu tindeni p rin „C en tro p a“ S tr. M ătăsari 32

(prin Bulevardul Pache) Bucureşti. Citiţi ziarul „ R A D IO şi RADIOFONIA“

I n a v i o n , î n t r e n u r i , v a p o r s a u z e p p e t i n e ,

O r i u n t / e t e v a d u c e t u r i s m u l v a g a b o n d ,

A u z i i a L o n d r a , R o m a , P a r i s , N e w - Y o r k

î n t i n e , C ă l a m a c e a m a i b u n ă d i n i u m e - i

„ D I A M O N D “ D o a m n e l o r !S A L O N U L D E C O A F U R A

„ A N E T T E"„ « , C A L E A M O Ş I L O R N0. 9 0Lxecuta cele mai frum oase coafuri Coafat Lei 30 T uns Lei 30 Spalat 30 M anicure „ 25

_______ Vopseşte în orice nuanţă dela Lei 200

„ M is s Roumania“ a românilor americaniSun t în Am erica vreo 300.000 de români astfel mai puţin numeroşi decit

m ulte altea neamuri cari, m ajoritatea din Ardeal, nu şi-au uitat nici graiul, nici obiceiurile şi cari îşi cresc copiii în dragostea patriei, pe care ei au părăsit-o, in căutarea unui trai mai lesnicios.

Z iarului „ A M E R IC A ” şi în special societă ţilor cu caracter cultural şi naţio­nal, pe care rom ânii le-au în fiin ţa t în S ta te le Unite, le revine meritul acestei con­servări de grai şi datine.

La 6 Septem brie ac. c. a avut loc o adunare generală a diverselor societăţi, cart toate împreună alcătuesc Uniunea românilor din Am erica şi Liga românilor ame­ricani^ Cu prilejul acestei adunări fe s tive , românii au ales dintre ei şi pe cea mai iru- moaşă româncă, pe „M ISS R O U M A N IA ”, şi — deoarece revista noastră este foarte răspândită şi iubită, printre românii din Am erica, —■ ne-au trim is fotografiile aii- turate, dela această serbare.

D. Carol Davilla, m inistrul nostru plenipotenţiar la W ashington, a prezidat ju­riul care a ales pe ,M iss Roum ania".

In stânga vedem pe preşedinte, împreună cu două dintre domnişoarele alese, „M iss Roumania”, d-şoara A urelia C onstantin şi stânga pe d-şoara Mary Cbelbei

„Miss Bucovina”. Jo s: Un aspect general al serbării.

¡Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ 11

Î A V f r K U LW t i f  T Ù E A t f A T i i M T i m Ÿ

U R A I D A E R I A N T R A N S A T L A N T I CP | eaLITATEA IL U S T R A T Ă ” |uŞJ a ridicat o chestiune, care desigur a frăm ântat gândul tu tu ro r acelor români, cari poartă un in­teres aviaţiunei noastre . Cu un corp de aviatori, cari stau la înălţim ea „aşilor”, oricărei alte ţări, noi nu ara înscris încă în cartea aviaţiunei mondiale, nici-o perform anţă m e­morabilă.

Se caută un drum şi un avion, care să ne ducă la po rţile gloriei. Realitatea Ilustrată sugerează o ţintă; oraşul Dallas din S tatele U- nite şi lasă c itito rilo r săi să dez­bată mijloacele, prin care să se procure avionul.Alegerea m etropolei din statu l

Texas a fost făcută, pentrucă acel oraş ar oferi un prem iu de 20 .000 dollari, aviatorilor, cari vor te rm i­na acolo, orice raid transatlan tic . Această sumă, cu m ult in ferioară cheltuelilor im plicate de un m are raid, nu mi se pare suficientă a justifica destinaţiunea aleasă. Cum este cert că piloţii vor face parte din aviaţia m ilitară română, ar în ­semna să-i punem dela început în- tr'o inferioritate de prestig iu , dacă primul mare raid aerian român, ar avea ca motiv un premiu, cu care se plăteşte reclama ce doreşte să-şi facă, pe pieţele m ondiale, oraşul Dalas.

Cu acestea în gând, cer voie de a face următoarea sugestiune:

Un raid aerian, de la B ucureşti la Los Angeles, în anul 1932, făcut cu escale, via Islanda, Groenlanda, Noua Scoţie şi apoi deaeurm ezişul

S ta te lo r U nite până în California, ţară , — în zilele grele de acum, — pe un avion model rom ânesc şi con- bani pen tru un aeroplan, ce ar fi s tru it în ţară. cum părat aiurea şi pentru a cărui

Dela dreapta la stânga: L ocot. Oculeanu, m aior Ionescu şi mecanic A ndrei realizatorii raidurilor fără escală Bucureşti-Londra şi P aris-Bucureşti,

la bordul avionului ,R egele Carol I I ”.Aeroclubul Regal Român, sau A. R.

P. A. ar putea aduna prin subscrip­ţie publică sumele necesare constru- irei avionului. Ing inerul Zam firescu ale cărui modele au făcut dovada u- nei perform anţe egalând aeroplanele străine, ar putea fi însărcinat să de­seneze şi să constru iască acest a- vion special, ţinând seama de speci- ficaţiunile impuse de raid.

A stfel nu s’ar scoate afară din

perform anţă, industria noastră n ’ar putea reclam a niciun m erit. Cât p ri­veşte com bustibilul, m arile consorţii in ternaţionale petro lifere , cari au interese în Rom ânia, ar putea asi­gura alim entarea avionului, în con­tul redevenţei dato rite de către sub­sidiarele lor, guvernului român.

Raidul ar avea de scop:a) să dovedească pu terea de re ­

zistenţă şi perform anţă a avionului

rom ânesc şi a echipagiului său şib) să aducă salutul poporului ro ­

mân, la a X-a O lim piadă In te rn a ţio ­nală, care va avea loc în luna Au­gust a anului 1932, la Los Angeles.

D. D EM . D IM ĂN CESCU Consul General al Rom âniei

la San-Francisco.

Pin cetatea filmuluiB en Lyon, se pom eni pe un va­

por, cu o tânără domnişoară, care-i făcu următoarea cerere :

— „Mr. A rlen” zise ea, „eşti ar­tis tu l m eu favorit. V rei să-m i faci cinstea unui autograf?

— „Cu plăcere” zise B en şi fără să clipească, semnă in albumul ce i se întinse, numele lu i R ichard Arlen.

* * *Toam na aduce cu ea sfărâm area

câtorva din idilele H ollyw oodulu i: M ervin Le Roy, se desparte de Edna M urphy, D orothy Lee de Jim m ie F id ler soţul şi im presarul său. Soţia lui R obert A rm strong a plecat pen­tru o îndelungată vacanţă în China, unde va avea poate loc un d ivorţ; to t astfel Zasu P itts şi Tom Gal- lery.

* * *Frances D ee a fo s t lansată de Jo-

seph von Sternberg în „An A m eri­can Tragedy” fa p t care a dat loc la tum ultuoase comentarii.

Unii spun că ar f i făcut-o numai spre a dovedi M arlenei D ietrich că poate ridica orice fem ee pe culmile celebrităţii.

„C H R O M A “PRIMUL ATELIER ELVEŢIAN DE

t Argintat ş i N ichelatBumreşii II, Cal. Griviţei, 59 (în tarte) Reprezentant g e n e ra E C onséeSe chromează p ro m p t ş i ireproşab il

Tacâmuri, serv ic ii de m asă d in orice fel de m etal (a fa ră de alu­minium, zinc şi p lum b), A cceso­rii de automobile, In stru m en te medicale şi ch iru rg ica le , A rm ă­turi pentru insta la ţiun i san ita re , mânere, druckere şi ş ild u ri, char- niere, unelte fine, g a lan te rie , etc.,

COMENZI SE PRIMESC ŞI LA CEASORNICĂRIA KANNER, „GA­LERIA BLANDUZIEI” 12 bis.

Numai Tncufii albastre, niciodată deschise.

UJX[I

S ă i

¿ a « ţ " 9 ' "d m „ e W . e ‘ u

c u

ONDULAŢIUNI PER M A N EN TECU ’N O U L A P A R A T F A C E

FRIZERIA I. BEER jT E L E F O N 381132 j; BOŞILOR. 5 3

Şcoala de dansuri moderneProfesoară de dans M A L V I N A S C H U S T E R

S’a deschis în saloanele R ic h te r str. L uterană 27—29. Se peedă toate dansurile m oderne inclusiv , R u m b a “ în ore particulare, g rupuri, curs comun şi în familie. In form aţiun i zilnic dela 11—1 a. m. şi 5—8 p. m.

12 REALITATEA ILUSTRATA 1 O ctom brie 1931

~

\4ji| 'îj;.

/

rnm

Săptămâna trecută a avut loc în m unţii Gur- ghiului o vânătoare regală. Fotografiile pe care le publicăm aci, — luate de fo togra fu l nostru, trim is special, — reprezintă :

Sus: R egele Carol I I în so ţit de prim arul Reghinului, d. Popescu, pornind la vânătoare; dr. sus: Suveranul ţinând capul unui cerb îm ­puşcat; jo s : Castelul regal de vânătoare; dr. jo s : M arele V oevod M ihai cu undiţa.

fOJO &PMAN- E>fAU[AjEA.

C feA Îi

, ' -**9

'

i Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ 13

Centenarul descoperirei inducţieiPREGĂTIRI P E N T R U C O M E­

MORAREA L U I FARADAYS’au împlinit 100 de ani de când

fizicianul M ichael Faraday a des­coperit inducţia electrom agnetică, creind astfel o ştiin ţă nouă, E lec- trotechnica, ce a schim bat în tr ’un veac faţa pământului.

Intre timpul lui N apoleon I şi al lui Alexandru M achedon nu e o di­ferenţă atât de m are ca în tre anii 1831 şi 1931.

Se poate deci afirm a că în tr ’o sută de ani lumea a progresat mai m ult ca în 2200 de ani şi acest progres, technic bineînţeles, e dato rit în p ri­mul rând elec tricită ţii, deci lui F a­raday.

Dacă nu s’ar fi născut acest ge­niu extraordinar al Ş tiin ţei, sau mai bine zis dacă n ’ar fi avut norocul sâ fie descoperit ş i relevat de Sir Humphry Davy, cel mai m are învă­ţat al Angliei pe vrem ea lui, n ’am fi avut poate uzini electrice, te le ­graf, telefon, tram vaie, lumină elec-

Faraday.

trică, motoare electrice, electrochi- mia, electrom etalurgia, razele X, radio, televiziune, etc. T oate aceste minunăţii ce au venit aproape au­tomat, graţie descoperirei lui F a ra ­day, ar fi în tâ rz ia t poate cu un veac sau cu mai multe.

Faraday a fost considerat în A n­glia, pe când era în viaţă, ca al 2-lea Newton şi cu drep t cuvânt.

Deşi la sfârşitu l lui Septem brie a fost centenarul inducţiunei, s’au fă­cut pregătiri încă din prim ăvară, toate naţiunile de pe glob fiind in­vitate de guvernul englez să trim ită delegaţi, cari să ia parte la comemo­rarea grandioasă a acestui zeu al e- lectricităţii.

M inuni m oderne: un grup de electro-motoare.F araday s’a născut la L ondra şi a

m urit în acelaş oraş, aproape octo­genar.

După ce a absolvit şcoala prim a­ră a in tra t ca ucenic la o legătorie de cărţi, unde a avut p rile ju l să ci­tească g ra tu it volum ele clienţilor, în tim pul când le lega.

P rin tre clienţii patronului său, în ­tâm plarea făcu să fie şi profesorul celebru Sir H um phry Davy. A cesta uim it de cunoştinţele aproape uni­versitare ale m odestului legător, îl angaja ca asisten t în laboratorul său de chimie şi e lec tric ita te , am­bele aceste ştiin ţi, fiind pe atunci în faşă.

L aboratoru l lui Davy, cél mai mare din lume, cuprindea câteva re ­to rte , borcaiie, tuburi, o baterie de pile V olta, o m aşină W him shurst şi câteva galvanom etre. Azi, g raţie des­coperirii lui Faraday, de care ne vom ocupa mai jos, chimia s’a se­parat de elec tric ita te , ba fiecare din aceste ş tiin ţe cuprinzând zeci de ram uri, necesită zeci de labora­toare.

IN D U C Ţ IA ELE C T R O M A N G - N ETIC Ă .

Se num eşte inducţie electrosta ti­că, sau influenţă, acţiunea exercita­tă la d istan ţă de un corp e lec triza t asupra unui corp neutru.

F araday a num it curenţi de in ­ducţie, sau curenţi induiţi, acei cu­ren ţi produşi la distanţă, în circuite m etalice închise, fie prin influenţa cu ren ţilo r electrici (inducţie voltai- că), a m agneţilor puternici (induc-

dică care au fost transform ate în e- lectrom agneţi.

Faraday a descoperit curenţii de inducţie şi self-inducţie în anul 1831. E l observă, în urm a unor experi­enţe ingenioase, că la deschidere cu­ren tu l induit e totdeauna de sens invers curentului principal sau in­d ucto r; e dar demagnetizant.

La rup tu ră (deschidere), curentul induit are sensul curentului induc­to r ; e dar m agnetizant.

G raţie acestor experienţe avem azi dinam uri şi a lternatoare, tran s­form atori ro ta tiv i şi sta tic i, lumină electrică în casă şi pe străzi, fo rţă electrică în fabrici şi ateliere, etc.

ţie m agnetică) sau a m agnetism ului te re stru (inducţie te lu rică).

A cţiunea unui curent asupra p ro­priului său circu it a num it-o self- inducţie.

E l a form ulat regula urm ătoare:„Forţa electrom otrice induită năs­

cută în tr ’un conductor, este egală cu variaţia fluxu lu i, îm părţită prin tim p”.

T oate fenom enele de inducţie e- lectrom agnetică producându-se prin interm ediul lin iilo r de forţă , in ten­sitatea lor va fi cu a tâ t mai mare, cu cât vom avea mai m ulte linii de forţă , sau cum se zice în lim bajul electricienilor, cu cât perm eabilita­tea câmpului m agnetic, care serve­şte de interm ediar, va fi mai mare.

Câmpul inductor poate fi în tă r it cu bobine având miezul de fier, a-

M M___________

Declanşarea unui trăznet artificialOameni ca Gutenberg, Newton.

Beethoven, F araday şi P asteu r se nasc doar câţiva în tr ’un mileniu. Ei sunt P rom eteii cari ne aduc câte o fărâm ă din focul ceresc.

N E P T U N

Aspect interior al unei uzini electrice din Germania,

Aşa p o ru n cesc tabletele Bromural. De pes te d o u ă decenii nenum ăraţi medici din toate ţările preferă

tabletele Bromuralca un calmant inofensiv.

Pentru a vă form a o idee desp re efectul lor sigur, t rebue să le încercaţi. E admirabil, cum 2 - 3 tablete Bromural liniştesc cea mai sălbatică rebeliune a nervilor, aşa cum calmează uleiul valurile, sau apa focul. Vreţi d u p ă o iritaţie mai. gravă să dobândiţi repede s tăpânirea a su p ra Dv., sau doriţi să preve­niţi o stare de iritare? Atunci tabletele Bromural nu trebue să vă lipsească. Procuraţi-le şi purtaţi-le to tdeauna în buzuna* i r u lD v .E l e s u n t p r o d u s e d e K N O L L A . - G . ,L u d w i g s *

h a f e n / R i n (Germania). Luate înainte de culcare, ta- / f ikMW bietele Bromural vă ado rm s i g u r . - T u b u r i de sticlă

cu 10 sau 20 tablete se găsesc în farmacii şi droguerif.

14 REALITATEA ILUSTRATA 1 Octombrie 1931

Dinţi albi si frumoşi: Chlorodonti # •

p asta de dinţi din m entă, care în v ioreaza m inunat gura.Tubul: Lei 2 2 . - şi Lei 3 2 . -

U M B R E . . .

IJMBRE SUNTEM ŞI UMBRE URMĂRIM

a scris marele istoric şi esseist englez Edmond Burke, când şi-a pierdut fiul.

Câtă deosebire e Intre copilărie, ma­turitate şi bătrâneţe!

Privirile ne sunt îndreptate fără în­cetare spre „răsărit“ spre „Mâine“.

In copilărie, soarele vieţii ce ne străluceşte înainte, proectează înapoia noastră umbrele pe care le ignoram, în a căror existenţă refuzam să credem.

La maturitate, soarele vieţii care ne-a ajuns deasupra capului, proectea­ză sub picioare umbre timide, de care nu ţinem seamă. Ştim că există; dar ce ne pasă?

Iată însă că soarele vieţii a alune­cat înapoia noastră şi umbrele pe care le-am ignorat şi dispreţuit, ni se întind înainte, lungi, întunecate şi amenin­ţătoare. '1 ■ !

Vedem cu ochii minţii umbrele prie­tenilor pierduţi şi ale speranţelor în­şelate, iar în frunte, pentru cei ce fac greşala de a’şi opri prea mult privirile asupra lor, se întinde întunecată şi dezolantă umbra „Morţii“.

Fericiţi cei ce se pot ridica deasu­pra acestor umbre, îndreptându-şi ochii către speranţa unei vieţi fericite, unde nu-i decât lumină.

Umbrele spiritului sunt ca şi um­brele trupului, care dimineaţa se proec­tează înapoia noastră, la amiazi sub picioare iar seara, se întind largi, lungi şi întunecate înainte-ne.

Tot astfel când suntem tineri, spiri­tele ne sunt uşoare şi alerte iar pe măsură ce anii trec şi soarele vieţii lu­necă spre apus, tristeţea ne năpădeşte, ne apasă tot mai des şi tot mai mult.

Irealul alarmează mai mult decât realul, oricât de grozav ar fi acesta din urmă. Umbra e mult mai teribilă decât obiectul concret al fricei noastre.

„Cel ce poate privi moartea în faţă nu se mai teme de umbre“ spuneau ve­chii greci, dar erau greşiţi, căci Homer scrie despre unul din cei mai îndrăz­neţi eroi ai săi. care în războaie să­vârşise nenumărate acte de curaj, că tresăria totuşi la ivirea unei umbre în

calea sa, ba chiar la vederea propriei sale siluete, care întâmplător se proec- ta dealungul vre-unui zid.

Umbrele au dat naştere unui mare număr de superstiţii.

In vechime se credea că existau oa­meni ale căror trupuri nu proectau umbră, chiar dacă mergeau în plin soare. Aceasta era o dovadă că diavo­lul le luase sufletul, sau că făcuseră vre-un târg cu el.

Sălbatecii cred că duşmanii le pot fura umbra şi nu există pentru ei pier­dere mai mare decât aceasta.

Extrem de ciudat e faptul că în spi­ritele oamenilor a putut germina frica de ireal. Ne temem de necunos&ut şi asta fără nici un motiv.

Ne temem de nişte umbre lipsite de orice consistenţă, de umbrele care nu fac decât să marcheze pe perete sau pe pământ spaţiul înăuntrul căruia o- pacitatea corpurilor opreşte lumina.

Credem în umbre — deşi ştim că sunt ireale cu convingerea oamenilor lui Platon, care stând In peşteră cu spatele la foc, îşi închipuiau că nu mai există altă lume reală, In afară de lu­mea de umbre, ce se proecta pe pere­tele dinaintea lor.

Moartea e doar o umbră, nici mai reală şi nici mai de temut decât som­nul. Pare că se măreşte tot mai mult, pe măsură ce ne apropiăm de ea şi apoi deodată încetează de a mai fi.

E o binefacere care pune capăt su­ferinţelor, ne plăteşte datoriile şi răs­punde chestiunilor la care viaţa nu

poate răspunde niciodată.E un ce care inspiră groază şi pe

care dacă-1 atingem, dispare.Omul se sprijină în fond pe speran­

ţă şi speranţa este singurul său bun real.

Am apărut în viaţă, fără să ne dăm seama.... O lume extrem de interesantă ni se deschide înainte: încercăm, reali­zăm, luptăm necontenit cu tot felul de incertitudini, care fac savoarea vieţii prin ele înşile.

încetul cu încetul umbra cea mare se întinde, până când desfăşurându-se în întreaga-i lungime, ne sileşte să plecăm în călătoria de pe urmă. Cine ne spune că noua ţară de dincolo de mormânt nu e tot atât de interesantă, ca şi aceea pe care o părăsim? Dece şi-ar risipi omul energia pe teamă? Da­toria noastră e să muncim şi să spe­răm, atât cât suntem In viaţă, până în ultima zi, până’n ultima oră.

„Viaţa e mişcare“ spuneau vechii greci.

Nimic nu e mai stupid decât să stai să te lamentezi că orele dintre răsă­ritul şi apusul soarelui, nu dăinuesc o veşnicie.

Fiecare zi e o părticică din viaţa noastră, după cum fiecare viaţă e o secţiune din „viaţă“ care se scurge la infinit.

Toţi suntem muritori. Miliardele de fiinţe omeneşti cari trăesc în momen­tul de faţă pe pământ, vor fi — cu câ­teva mici excepţii — moarte de-acum Intr’o sută de ani.

Ce rost are atunci această frică de ceva care s’a întâmplat şi se întânipli de milioane de ani?

Dacă nu ne temem de somnul care urmează apusul soarelui, la ce ne-am teme de cel care urmează sfârşitul a- cestei vieţi?

„Niciodată un om vrednic de viaţi nu se va teme de moarte". Biete su­flete fricoase şi fără credinţă ce sun­tem! Cum vom mai râde de zadarnici- le noastre temeri, atunci când inevita­bilul se va fi înâmplat! Atât cât sun­tem în viaţă, moartea ne pare cea mai teribilă nenorocire. Dar intrarea In împărăţia ei înseamnă descătuşare, renaştere, o nouă creaţiune... E ceeace înseamnă sănătatea pentru bolnav ţi patria pentru exilat. Şi cu cât ne apro­piăm de ea, un sentiment de solemni bucurie ne năpădeşte sufletele" scrie George S. Merriam.

Scopul vieţii noastre este să facem cât mai mult bine, interpretând legea divină şi trăind după prescripţiile el.

Trebue să căutăm ca existenţa noa­stră să fie utilă, iar moartea curagioa- să şi resemnată.

Vom mai reveni poate pe păinănl, spre a începe o nouă viaţă, după cm cred sute de milioane de oameni ii li- că e aşa, nu putem decât să salutăm cu bucurie această nouă şansă.

Sau, dacă după cum spune doctrina creştină, vom intra într’o altă viaţi, de veşnică durată, avem înainte-ne o perspectivă şi mai luminoasă...

Viaţa e scurtă şi timpul sboari... dar acesta nu e un motiv de întristare, ci un impuls către o cât mal interni activitate, un îndemn de a concreta fiecare clipă printr’un act de utilitate, un îndemn de a realiza cât mai iul cu putinţă.

Dacă moartea ne va aduce fericim fără de sfârşit, o vom vedea; nicioiati nu vom şti dacă există adevăr în m- dinţa pesimiştilor, cari susţin câ moar­te» e neant şi veşnic somn şi acea# neştiinţă nu face decât să ne cruţe pe­nibilul sentiment al desnădejdii.„Ce e moartea?“

Va fi oare o uşă către viaţa eterni şi fără de suferinţe?

iiQiiiiiiiwiiiin

Greta Garbo.Gloriei Swanson, care declinase o- ferta, apoi lui P hyllis H aver, cu a- celaş rezultat. D escurajat, in trase în seara aceea la tea tru l unde se ju ­ca „Zwei K ravatten” şi auzind pe Marlene vorbind englezeşte, se sim ţi imediat animat de speranţă. îş i t r i ­mise carta în loja artistei, acordul se făcu imediat şi se ştie că „ în g e­rul Albastru” după ce a făcut ocolul lumii civilizate, mai rulează încă la Berlin.

Von Sternberg a vorb it a tâ t de mult de calităţile „desc6 perire i” sale, societăţii de care depindea, în­cât aceasta n’a în tâ rz ia t să trim eată un contract M arlenei. De când au început vorbitoarele, D ietrich e p ri­ma europeană angajată la H olly­wood.

— „O nouă G arbo” s’a exclam at la sosirea ei.

E drept că seamănă m ult cu a r ­tista suedeză, fap t care în fond n ’ar putea fi pentru ea decât o tr is te ţă , pentrucă nu ştiu zău, cine ar putea rivaliza pe ecran cu G reta Garbo?

— „Semănăm numai in fo to g ra fii” explică Dietrich „dar nu şi pe e- cm. Greta Garbo e artista mea pre- ierată. E superbă ! Pe vremea când mă a dam la Berlin , mă duceam în orele de răgaz Ia cinema, spre a-i vede a lilmele. Am fo s t la toate, iar unele mi-au plăcut atât de m ult, în­cât le am văzut de câte două ori”.

Pe de altă parte, deşi G reta n ’a spus nimic cu p riv ire la această p re­tinsă asemănare, se ştie că-i plac mult discurile cântate de D ietrich.

— „Doriam atâta s'o întâlnesc", continuă să ne încredinţeze M arlene Dietrich, „dar acum m i-e teamă! E o mire vedetă şi nu m ai încape în­doială că aflând cele ce s’au spus ie noi, ar gândi:

— „Hm! ce vrea dela mine acea­stă lemee, care încearcă să mă i- mite?" Şi e păcat, căci am f i pu tu t fi prietene".

Henry Clive spune că G reta G ar­bo e un tip intelectual în genul

Dinţii falşi s u n to mare lnveuţiuneJDar păstraţi pe ai D-wastrâ cât demult puteţi...

M agia AmuzantăArta de a te face plăcut in Societate12 Scam atorii fantastice de te lep a­tie, H ipnotism , Sp iritism , Ghicirea gândului, Apariţii ş i d ispariţii de m onede, Cărţi de joc, cu ap arate etc. Lei 95. Trim etem contra R am burs.

D. M I R A S Calea M oşilor N o. 332, Bucureştt.

1 Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA

M arlene D ietrich.cu Joan Craw ford. C ontractul său stipulează că singur Josef von Stern- berg îi poate regisa film ele şi nu e lăsată să-şi studieze singură ro lu ­rile. Nu face decât să repete scene­le sub indicaţiile acestuia, ceeace e foarte greu. Nu ezită să joace ro ­lu ri ingrate, cum e acel din „Deso- n o ra ta”.

Cerându-i-se părerea asupra Ame- ricei. M arlene a răspuns:

— „E o ţară ideală pentru lucru, dar pentru viaţă, nu!

Apoi cu priv ire la interview urile am ericane:

— „ Vreţi să ş ti ţi ce mănânc, care e culoarea şi parfum ul meu p re fe­ra t? N um iţi asta curiozitate? In E - uropa noi îi spunem indiscreţie. Şi apoi, nu în ţe leg de ce-aşi spune că am numai 20 de ani şi Ia ce aş as­cunde că am un copil. E i bine, nu, domnilor, aflaţi că am îm p lin it 25 de ani şi că sun t mândră de copilul meu.”

A stfel vorbeşte M arlene rep o rte ­rilo r H ollyw oodului. A ceştia au reu ­şit to tuş să afle m ulte lucruri int- resante, asupra trecu tu lu i său. M ar­lene a fost în copilărie o violonistă pasionată, dar pe la 16 ani o para­lizie a mânii o sili să lase arcuşul. D escurajată, începu să frecventeze tea tre le şi mai cu seamă opera, iar mai târz iu in tră în şcoala lui Max R einhardt.

După doi ani, in te rp re ta versiu­nea germ ană a , B roadw ay”-ului şi tre i ani mai târz iu trecea drept una din cele mai bune cân tăre ţe ale B er­linului. Acum, ocupă un loc de frun­te în tre vedetele ecranului vorbi* tc r.

A scensiunea ei a fost extrem de rapidă.

Când a avut loc prem iera „ în g e­rului A lbastru” la Berlin, d irectoru l casei de producţie şi ac to rii film u­lui acupau câteva loji. Aplause f re ­netice în trerupeau m ereu rularea, în timp ce un p roec to r sfâşia în tuneri­cul sălii, lum inând chipul M arlenei.

U m anitatea are m otive serioase să se team ă de pyorrhea.

M ulte persoane cari ar fi pu tu t să evite p ierderea d in ţilo r lor, îşi dau astăzi seama şi se sim t rău şi neconfortabil cu dinţi falşi. P io rr- hea care se iveşte la patru oameni din cinci trecu ţi de v ârsta de 40 de ani, vă poate răpi d in ţii şi a ta ­că chiar sănăta tea dv., dacă îi per­m iteţi să se desvolte.

P rim ele sim ptom e sunt gingiile slabe care sângerează uşor când le periaţi. P rogresând, gingiile de­vin moi, până când dinţii slăbesc la rădăcină şi cad, sau trebuesc să fie extraşi.

P en tru a ne asigura păstra rea din­ţilo r, în tă rirea gingiilor şi sănăta­tea gurii, în trebu in ţa ţi dim ineaţa şi seara PA STA ŞI SĂ PU N U L D E D IN Ţ I G E L L E F R E R E S . La fa r­m acii, droguerii şi parfum erii.

d'«p—r O-K G

P u t e ţ i O p r ic ă d e r e a părului Dv. prir PE T R O L E H A H N, loţiunea ig i e n ic ă s u v e r a n ă con tra că d e r e i părului, m ătreţei si a m â n că r im ei capuiui!* PE T R O L E HAHN, curăţă ş i d ă un a s p e c t lu c i o s părului fără a-l fa c e gras, fixează coafura şi îi p ă s ­trează s u p le ţa naturală.

DE VÂNZAKE PRETUTINDENI

Refuzaţi c o n tra fa c e rile şi ceref i num ai fla c o an e în am balaj o rig inal

THREE cheers fo r the gentleman vbo has won the prize! înseam nă de trei ori „ura”, pen tru domnul care a câştigat un m are prem iu !Această sim plă frază a schim bat

viaţa Marlenei D ietrich , răpind-o dintr’un teatru berlinez, spre a o r i­dica pe soclul senzaţionalelor suc­cese dela Hollywood.Dar să vedeţi cum s’a în tâ m p la t- Josef von S ternebrg in tra în tr’un

teatru berlinez unde se juca o co- medie muzicală germană, tocm ai în clipa când una din in te rp re te striga aceste cuvinte, singurele englezeşti ¡»întregul spectacol. T raversase A- tlanticul pentru a regisa „îngeru l Albastru” cu Em il Jannings în cele două versiuni : germ ană şi engleză, dar nu găsia tipul fem enin pentru acest film. Se adresase mai în tâiu

..Heddei G abler” in tim p ce M arle­ne e femenină, o adevărată „M ada­me B ovary”. ,

Se aseamănă poate fiziceşte, dar în ce privesc caracterele , cele două ac triţe p rezin tă deosebiri fundam en­tale.

G reta Garbo e mai enigm atică ; M arlene D ietrich e mai frumoasă. G reta e rezervată , se ţine la „dis­tan ţă” şi rămâne tipul de femee pe care l-a creeat.

M arlene e mai umană şi variază mult.

După ce a tu rn a t două film e la H ollyw ood s’a înapoiat la Berlin, spre a-şi petrece vacanţa în m ijlocul alor săi. N ’a avut tim pul să cunoas­că m ultă lume, dar s’a îm prie ten it

1. Săptămâna trecută s ’a produs pe linia P loeşti-Ţândărei, ciocnirea a două trenuri de petrol, din care unul era încărcat. Cisternele pline au luat foc, ambele garnituri fiin d com plet distruse.

Cu această ocazie s’au înregistrat şi cinci m orţi.2. F otografie luată după stingerea incendiului, pe linie.3. Suveranul, Regina Maria şi V oevodul M ihai, au luat parte

Ia desvelirea m onum entului cavaleriei, din comuna G rozeşti, jud. Bacău. In fotografia noastră îi vedem în cercul autori­tăţilor, înainte de desvelirea m onum entului.

4. M onum entul cavaleriei din comuna G rozeşti, jud. Bacău, ridicat pe locul unde im portante detaşam ente de cavalerie, au lup ta t în 1917, pe jos.

16

A ap ăru t „MAGAZENUL,; No. !(L E ste to t ce s’a produs mai bu

EA ILUSTRATA. 17

5. Un instantaneu interesant prins de reporterul nostru spe­cial la serbările m ilitare dela G rozeşti: R egele Carol pri­m ind explicaţii din partea d-lui mareşal Averescu (dreapta). In spatele Suveranului d. prim -m inistru Niculae Iorga.

6. In cadrul unor serbări organizate pe stadionul O. N. E. F., fo togra fu l nostru a prins o scenă impresionantă de salt cu prăjina.

7. F inalul în tr ’o cursă de fond, aleargată cu ocazia serbă­rilor sportive, la stadionul O. N. E . F.

8. Lucian Popescu, campion european de box la categoria „muscă" (dreapta) a repurtăt O strălucită victorie, insuşin- du-şi titlu l de cahipidn european la categoria „cocoş”, înv in ­gând Iâ puncte pe fo stu l campion, spaniolul Charlos F lix ( stânga).

i publicistica n o a sîră şi nas treb u ie să lip sea scă din etici o casă .

REALITATEA ILUSTRATĂ 1 O c to m b rie 1931

In călătorie,la sport, la jocuri trebue o b razu l şi m â in e le , să fie b ine unse cu

CHEMA NI'VEAaltfel pielea devine, din cauza vântului şi intemperiilor, aspră şi cu crăpă­turi, pierzându-şi supleţea şi posibilitatea, de a se adapta oricărui fimp. C r e m a N i v e a împiedică toate aceste neplăceri şi mai ales prin {aptul că

pătrunde imediat profund, ceia ce uşurează producerea efectului, pielea rămâne fragedă - catifelată, având o înfăţi­

şare sănătoasă şi bronzată de sport.

N i v e a nu se poate înlocui, fiindcă nu există o altă cremă, care să confie minunata substanţă " E u c e r i f ă " .

Belerjdorl & Co. S. A. R., Braşov, Strada Juliu Maniu 39rema ivea: Lei 16.oo~72.oo

IÍA CI CITITO lguţa.— Tânărul Adonis, premiat

i concursul de copii al Realităţei Ilu- trate, ţinut la ştrand, se numeşte Jean 'ischer.Tam ara C. — Persoana care răspun-

e la cabinetul psihografologic este o ltă persoană. Despre caracterul du- îitale nu pot spune decât că e în mbrion. Dumneata ai scris până acum u litere cirilice?M. M. B. — Nu sunt răutăcios du-

uie. Ci adevărurile supără. Eşti o ire reţinută. Rezerva dumitale poate ierge până la lipsa totală de sincen. ate. Preciziune, spirit estetic. Bunăta. 3a la dumneata există, însă nu-i da' osibilitttea să se manifeste. Aceeaş titudine o ai şi în viaţa intimă. Pe ingă celelalte inhibiţii, închizi erme- fc în cutele ascunse sufleteşti, nevoia jnei afecţiuni puternice.

Gina din M. — Să-ţi fac aci în curs e scrisori de dragoste, e foarte greu eeace te pot sfătui e să-ţi cumperi Stilul epistolar pentru dor şi amor” Vor trece şi frământările aceste ti- .ere”.

„Ghiţă Nebunul” — Cu pseudonimul umitale, galeria pseudonimelor „ori- inale”, e aproape completă. Ştirea espre venirea lui Willy Porst e ade- ărată; rămâne să se desmintă mai ârziu. Cât priveşte nebunia dumitale, a nu se manifestă de lo,c în scris. Eşti ierfect normal. Exasperant de normal, au cUm se mai spune în vorbirea cu- entă, . bă‘at bun”.

Sapho.—Desamăgirea dumitale, pro- 'ine din contrastul între afectivitateai fineţea dumitale de spirit şi groso- ănia sufletească a celor pe cari i-ai ntâlnit. Fire independentă, de o esenţă .ristocratică Eşti sub impresia unei lepresiuni sufleteşti, provenită proba- »11 dintr’un motiv organic. Multă fan- ezie, susceptibilitate. Deşi ţi-ai câşti- rat singură existenta, totuş simţi con- inuu, nevoia unui sprijin. In acest sens ixistă o lipsă de integritate. Cazul du- nitale se transpune pe un teren de >rdin strict intim, pe care bine înţe- es nu-1 pot reda aci.

Le lys. — Deşi dumneata îţi dai ca- ificativul de proastă, eu nu sunt de icord cu dumneata. Eşti puţin naivă, itâta tot. Sinceră, sentimentală deşi lesamăgită. Puţin mai multă bunătate, î’ar strica Sau poate viata te-a făcut •ăutăcioasă? Şi dece eşti atât de ner­voasă. încât nu poţi scrie cumsecade iterele. Sunt atât de tremurate, parcăii suferi de „delirium tremens”. Ro- nan poliţist deocamdată nu.

M. v. Shall. — Duduia are un mare >ăcat: exagerat de susceptibila. Vrea ă pară sentimentală, când în reali- ate e răutăcioasă. Sentimentalitatea ă de azi e de natură organică. Conse- :inţa unei Inhibiţii. De o inteligenţa aractică, speculativă. Tendinţă spre nisticism. Cât priveşte persoana dumi­

tale, îmi faci impresia unui om dotat cu logică strânsă, minuţios, rezervat, sobru cam timid în exteriorizările du­mitale, deşi în fond eşti un „jouisseur”. Ceva prea sentimental. Inclinaţiuni pe­simiste.

Hilde. — Greşala pe care ai făcut-o dumneata, este în general a tuturor cari contractează căsătorii, fără să aibă în vedere temperamentul celuilalt, în comparaţie cu sine. Dumneata îmi faci impresia unei butelii de Leyda, încăr­cate la maximum de capacitate. Splee- nul dumitale e de ordin organic. Sen­zualitate exagerată. E curios că în plic­tiseala dumitale mai păstrezi atât opti mism. Cu mult regret trebue să-ţi mărturisesc că pentru rest, caracterul dumitale se menţine intr’o perfectă me. die.

,.3”. —• Dumitale duduie, îţi plac complicaţiile... Eşti o fiinţă nervoasă, nestatorincă bănuitoare. Timiditatea şi sentimentalismul eterat în care te complaci, e în flagrantă contrazicere, după cum ştii, cu . realitatea crudă”, pe care o accepţi fără să ai voinţa ne cesară să i te opui. Cum să te com­porţi în cazul pe care mi l-ai expus? Fi rece, ghiată polară...

Şoimul, negru, — Şoimul trebue să planeze deasupra celor lumeşti. Asa că nu-ţi înţeleg enervarea. Voinţa dumi­tale e defectă. Eşti un sentimental in­corigibil Neîncredere în oameni Ima­ginaţie bogată, nestatornicie. Iţi p1 ace să-ti complici viaţa prin sneculaţiuni pesimiste. Inteligenta destul de ageră, însă nepractică. Planezi în utopii. Te- ai calmat?

Cost’. — Tocmai acea boală psihică de care vorbeşti, m’a făcut să cred că te v°’ schimba în rău, dacă nu te vei îngriji serios.

Melancolie. — Nimic din ceeace îţi închipui dumneata. Eu citesc scrisoa­rea fiecăruia, cu o adevărată evlavie bisericească! Şi aceasta pentrucă vreau să-i înţeleg sniritul, mentalitatea. Me­lancolia dumitale, în specie, nu-i deloc ceva nativ, ci de circumstanţă. Ai su-*> pravieţuit probabil o deziluzie nuterni- că. Bunătatea dumitale excesivă, tem­peramentul, construit pe o senzualitate puternică, exagerează singurătatea, o face de nesuferit. Voinţa de a-ţi impu­ne alte vederi, decât cele pesimiste îţi lipseşte. Cu cât vei căuta să-ţi înfăşor1 sufletul în eânduri astenice, cu atât personalitatea dumitale se va destră­ma mai mult şi în ziua când vei crede că ţi-e sufletul o comoară de virtuţi şi visuri, vei constata că e vid, de o go­liciune înspăimântătoare.

Madame la Rai son. — N’a avut drep­tate în privinţa portretului sclr'ţat. Scrisul dumitale destăinueşte următoa­rele: Raţiune matură, logică, (poate chiar prea multă). Promptitudine, fan. tazie şi cultură (apreciez în deosebi) Fire echilibrată, pozitivă, sinceră. Via­

ţa v’a obligat să fiţi bănuitoare. Dece sunteţi nemulţumită de Dv.? N’a veţi nici un motiv. Fineţe, spirit cu vederi largi, lipsit complet de meschinărie. Inteligenţa pătrunzătoare, deductivă. Mă opresc aci; prea multe calităţi îmi fac impresia de dulcegărie.

Apolon cel urât. — Tendinţa pesimi­stă. Multă intuiţie; logică, raţiune în genere cam deslânate. Tendinţă de per fecţionare. Fantazie. Sentimentalism. Timiditate. O obsesie bolnăvicioasă de a căuta... simpatii.

Jenny. — Dumneata vrei să mono­polizezi rubrica pentru cercul dumitale de prieteni şi prietene? Iţi închipui ce s’ar întâmpla dacă fiecare şi-ar reco­manda neamurile până la a şasea gene raţie? D_ta te caracterizezi prin exube ranţă şi superficialitate. Calităţi in­contestabile , există de asemeni. Bună­tate, sinceritate, altruism.

Tabu.— Spirit metodic, răutăcios. II lipseşte iniţiativa. Senzualitate accen­tuată. în general spirit terre â terre, fără nici un relief deosebit.

Giovanni.— Egoist. Fire utopică, ex­travagantă, expansivă. De o sensualita- te trivială. Nici o calitate apreciabilă. Un spirit prin excelenţă, de suprafaţă, de poză.Silvincica. — Dacă v’aşi fi văzut întâi scrisul, cu siguranţă v’aş fi vorbit alt­fel. Imprasiunea defavorabilă pe care am avut-o la începutul convorbirei, s’a şters acum, când încep să vă cunosc, graţie grafologiei. Un singur lucru mă supără: Naivitatea. Aş vrea*să mă fi înşelat; să fi fost numai o stare emo­ţională. Ceeace apreciez însă la dum­neata, este o bunătate excesivă, un spirit echilibrat, un manierism nearti­ficial, de bun gust. Eşti o fire foarte influenţabilă, susceptibilă. Sinceră, bu­nă camaradă, personalitatea dumitale, se conturează ca una din cele mai a. greabi'e exemplare femenine.

Cornica M. — Pseifdonimul dumitale se referă la reale excrescenţe sau e o simplă fantazie? Scrisul dumitale de­notă reţinere, inhibiţie, o atitudine forţat raţională. Senzualitate f«> n^ate măsura în tone). Spirit cicălitor, rău­tăcios. In schimb logică. De asemenea în scris sunt foarte multe,..* „acroche coeur“. Inteligenţă vie.... săltăreaţă (?!) Fire rezervată, (nu în senzul că te-a monopolizat cineva). Acurateţe. (Foar­te lăudabil). Sunteţi foarte încântată de persoana dv. (voyons!)

Muza neinspirată. — Evident stilul nu contează; greşelile ortografice însă da. Scrisul dumitale înţeapă. Să fi oare un spin sau un trandafir cu spini (nici eu nu sunt inspirat). Eşti o fire ambi­ţioasă, sau mai precis încăpăţânată, impulsivă. Iţi place să-ţi ascunzi sen­timentele, după... vorbe. Capricii infinit de multe şi inutile. Sufletul dumitale e un carnaval: Măşti, sergentine, gălăgie şi... matroane indignate.

Afrodita-Galaţi. — Născută din spu­ma Dunărei? Din toate părerile priete nilor şi prietenelor, atât de contrazică­toare, se desprinde un singur lucru a- devărat: versatilitatea caracterului du. mitale. In fond eşti o fiinţă egoistă, bună cu cei cari îţi sunt simpatici şi rea cu cei antipatici. Atât. Inteligenţa e destul de sprintenă. Da.că-ţi vei în­şela soţul sau nu, e o chestiune care depinde de prietenii lui. Că te preocu­pă mult dragostea e adevărat. Dacă te va preocupa mai târziu, nu ştiu. De­pinde de beneficii.

Jeames-Iveţ. Sunt dezolat că eşti a- bonat. E un motiv puternic să mă ab­ţin dela o analiză grafologică. Crede şi nu cerceta.

En tout cas. — In orice caz vrei să pari altfel de cum eşti în realitate. Cauţi să-ţi construeşti o personalitate artificială. Iţi impui o morală falsă în contradicţie cu temperamentul du­mitale, emotiv, sensual, impulsiv. în ­cordarea şi ermetismul pe care l’ai a- doptat, te face răutăcioasă, uneori an­tipatică. Dece toate sforţările acestea inutile, când simţi şi gândeşti tocmai contrariul?

Greta Garbo-Bârlad. — Te rog, nu lua acest nume in deşert. Greta nu cred să nu fie iniţiată în gramatica... limbei suedeze. Literele dumitale micu­ţe şi gingaşe, îmi toarnă un fel de si­rop dulce în suflet, astfel că simt se- voia unei gargare. Pentru acest motiv amân analiza, până ce-mi vei trimite mai mult text.

Ina. — Scrisul dumitale e excepţio­nal de interesant. Posedă toate carac- teristicele temperamentului voluntar, de o energie, de multe ori sălbatecă, insă pornită dintr’o atitudine raţiona­lă, fermă, eare-şi cere izbânda cu mul­tă hotărîre. Fire pasionată, sentimen­talismul este numai expresia unei ca­nalizări de energie şi pus totdeauna în slujba unui ţel precis. Firei dumitale i se adresează cugetarea lui Nietzche în deosebi: „Exista un singur fel de oa­meni. Acei ce-şi scriu paginile vieţii, cu propriul lor sânge“. Pentru prezi­ceri. sunt atâtea indiene, cari vând... bidinele...

Colecţionarul de autografe. — Adre­sele indicate sunt suficiente. N’am ce mai adăuga.

Laura. — E absolut necesar mai mult text. Conţinutul? Ad libitum.

Pas de chance. — Adresa Gretei Garbo este Metro-Goldwin-Mayer Stu­dios, Culver city, Cal. Scrisul dumitale? Aspiraţii înalte însă confuze. Nesigu­ranţă, lipsă de preciziune în idei. Ti­miditate. Te obsedează ideea că te-ai fi născut sub o stea nenorocoasă. între­văd în dumneata o licărire de voinţă, pe care te-aş povăţui s ’o cultivi şi să-ţi pui la punct moralul. In colo nimic rău şi nimic prea bun.

LOTHAR

ANUL I. — Nr. 26. 1 O C T O M B R IE 193Î.

I H T f t O

" o n w i M I N t M d i »TO M M U N I

SAN FR A N C ISC O . S trăbătem golful pe un ferry-boat. D upă două- cci de m inute un autom obil ne transpo rtă p rin păduri de eucalipţi, de iuri şi de brazi. T recem de prim ul post de gardă, bine înzestra t cu mi- raliere. După acest post urm ează altele, unul după altul. Ne apropiem

ţa îl supraveghia de mai m ulţi ani, fără să poată găsi vre-o vină care să-i dea prile j să intervină.

La 20 Iu lie 1916 o asociaţie na­ţiona lis tă a organizat o m anifesta­ţie im punătoare cu prile ju l in tră rii A m ericii în război, a lături de F ran ţa şi Anglia. In tim pul proce­siunii m anifestanţilor, la încruci­şarea străz ilo r S tuart S tree t şi M arket S tree t explodează o bom­bă, ucizând zece inşi; cu toa te cer­cetările îndârjite ale poliţiei, c ri­m inalii n ’au pu tu t fi găsiţi. D ar câteva zile mai tâ rz iu un om pre­tinde că l-a văzut pe Tom M uni la locul unde explodase bomba. A- flând de această acuzaţie, Muni s’a dus la com isariatul central din New-York. A resta t pe loc, a fost judecat şi osândit la închisoare pe viaţă. T oate silin ţele osânditului spre a-şi dovedi nevinovăţia abso­lută, au fost zadarnice. Depunerile m arto rilo r cari au fost în favoarea lui Muni, au fost puse la îndoială, iar cei mai m ulţi din m arto ri ares­ta ţi. Ju s tiţia n ’a vo it să ţină seamă

ni se înscrie numele în- tr’un registru special şi fo rm alită ţile sunt împlinite. P este un sfert de oră ne aflăm în sala de aşteptare, în fa ţa lui Tom Muni.

De-o parte a mesei lungi se află deţi­nuţii; cealaltă parte e pentru v iz ita to ri. Masa e îm părţită, drept la m ijloc, de un grilaj de fier. Li-e in terzis cu s tr ic te ţe de­ţinuţilor să se aplece peste grilaj. La un :apăt al m ţsii lungi se află un suprave­ghetor sever şi rece.

Tom Muni se află închis aci de treispre- ;ece ani. Era tânăr când a in tra t; acum a ncăruntit, cu faţa b răzdată de num eroase bârcituri. A fost băgat la închisoare fără ă fi făcut ceva. T o ţi în A m erica ştiu a- est lucru şi totuş Tom răm âne ’nchis.Pe vrem uri Muni făcea parte din câteva

indicate muncitoreşti, organiza greve şi recea drept omul cel mai u rît şi mai per- ecutat de autorităţile am ericane. Siguran-

S tânga: F otografie prinsă în m o­mentul exp loziei bombei, fa p t care

a cauzat arestarea lu i M uni. Jos : Un gtup de condamnaţi la spânzurătoare, sun t duşi la ultima plimbare, prin curtea închisorii.

Dr. : Uşa unei celule a ve­c ie i închisori din L os An- geles, deţinu ţii — în m ajori­tate po litici, — şi-au înscris

numele pe ea.

gurile de p ro testare, folosin- du-se de toate m ijloacele pe care le avea şi îndemna pe guvernatorul C aliforniei să repare greşeala făptuită. T re i guvernatori din California au fost destitu iţi pe rând, dar Tom Muni e to t la în­chisoare.

SPO V ED A N IA

Acum şase ani, un anume Srnith a recunoscut pe patul de m oarte că el e a ten ta to ­rul din 1916, ju rând că nici Tom Muni nici B illengs n ’au luat parte la crimă.

M U N I RĂM ÂNE ÎN C H IS

In acest răstim p de pai­sprezece ani, Muni n ’a cedat câtuş de puţin din îndârjirea drep tă ţii lui. D im potrivă, con tinuă să lupte cu vehemenţă, să fie reab ilita t. Când Tom Muni mi-a strâns mâna, am sim ţit că mă aflam în faţa unui om h o tă rît şi ne’ndu- plecat.

—- Ce vor dela m ine? zice. O are eu trebue să fac dova­da că alţii au făp tu it crima? E oare datoria mea să caut vinovaţii ? A cuzatorii mei se ocupă acum de destăinui­rea unui om decedat de şase ani şi se pregătesc să veri­fice dacă acea spovedanie se po triveşte sau nu. Ceeace poate să ţină încă ani de-a rândul.

Şi adaogă:t-— Nu cer decât un lucru :

anchetă judiciară nepărtin i­toare. Am fost osândit la în­chisoare pe viaţă, fără să se dea cea mai mică aten ţie tu ­tu ro r dovezilor de nevinovă­ţie, aduse de mine şi p rie te ­nii mei. Dacă guvernatorul se lasă convins de această nevinovăţie (şi trebue să se întâmple) va fi silit să-mi dea drumul. Refuz categoric graţierea, care ar lăsa cea mai mic9 umbră de îndoială

nici de fo tografiile reporterilo r, luate în tim pul m anifesta­ţie i; pe aceste fo tografii Muni se în făţişa în balconul unei case, foarte depărtate de locul crimei.

S’a procedat apoi la m ărirea clişeelor şi s’a descoperit un orologiu răm&s nevăzut şi care ară ta ora unu şi cincizeci şi opt de m inute. Explozia avusese lor la ora două şi patru minute. Lui M uni i-ar fi fost cu neputin ţă să ajungă în şase m inute din balconul în care se afla, la locul atentatu lui. E ra evident că Muni n ’avea nici un am estec în acea crimă. Dar nici această dovadă, sdrobitoare aproape, n ’a avut vre-o urm are.

O pinia publică din Am erica s’a in te resa t m ult de această afacere. S’a constitu it o comisie de anchetă, care a isbu tit să adune documente, dovedind până la evidenţă că m artorul Mac Donald care acuzase pe Muni că l-a văzut în colţul străzii S tuart S tree t şi M arket-S treet, în m om entul explo­ziei, fusese corupt de organizaţiile in teresate să-l p iardă pe socialist. Judecătoru l şi ju riu l au declarat atunci în chip public, că-şi repudiază verdictul. Muni continuă to tuşi să rămâe închis, îm preună cu un prieten anume Billengs, acuzat de acelaş atentat.

P ro teste le se ’nm ulţiau cu fiecare z i; se cerea drep­ta te pentru un nevinovat şi glasurile deveniau to t mai am eninţătoare. F rancklin A. G riffith , judecătorul care osândise pe Tom Muni, lua cuvântul la toa te m eetin-

î Octombrie

Jo s: Un baston-revolver, utiliza t de bandiţii

americani.

asupra nevinovăţiei mele. Sunt închis de treisprezece» şi de-ar fi să mai stau treisprezece ani sau mai mult, tvoi înceta să cer toa tă d rep ta tea mea.

O S Â N D IT II LA M OARTE

Am avut după aceea p rile ju i t ă stau de vorbă cu a osândit: Mac N am arra care e închis de vre-o doufcj de ani. Mac N am arra făcea parte din grupul acelor narhişti, care în 1911 au aruncat în aer palatul Timesi Los Ángeles. Ju s tiţia n ’a avut nicio dovadă de vinoviţ; lui atunci, şi n ’are nici acum. T otuş stă închis. Deobic osândiţilor după douăzeci de ani li se dă drumul. Ceeac nu este cazul lui Mac Nam arra. Mi-a spus că de mit vrem e slu jeşte osândiţilor la moarte, cărora le ata hrana.

— Câţi sunt acum aci, osândiţi la moarte?—■ Şaisprezece inşi. In curând vor fi spânzuraţi câţn

din ei. .La New-York osândiţii sunt executaţi pe scaunul electric. UI

fornia preferă ştreangul. „Am avut p rile ju l să văd închisoarea, cu deamanun'tul. E n

s tru ită pentru 2400 de osândiţi, dar adăposteşte acum 4300. Qpini publică se ocupă prea puţin de cauzele înm ulţirii crimelor şi creía „oamenii de jo s” au fost şi vor fi to tdeauna crim inali; aceasta ide

m u lţu m e ş te pe toată A m e ric a n u l nu vrea să cut m ai d e p a r te şi să ţină sti m a de s i tu a ţia economici' ţ ă r i i , sau de şomajul în cri ş te re .

Sunt în închisoarea ac sta inşi din toate rasele toa te popoarele: albi, nep chinezi, indieni, greci, itai eni, francezi, germani. Oii d iţii locuesc câte doi în ce lule strâm te, cu grilaj defiei lum inate ziua şi noaptea ci e lectricitate . Pedeapsa ci mai te rib ilă şi îngrozitoare fără îndoială încarcerarea celule subterane unde acri vine prin tuburi speciale unde omul cel mai robust» poate rezista mai mult d câteva zile.

SPÂNZURĂTOAREAîna in te de plecare inspec

to ru l ne-a arătat celulele o sândiţilor la moarte şi spin; zurătoare. Cu douăzeci patru de ore înaintea era- ţiei, o sând itu l'e dus într1 încăpere specială sau bine zis în tr’un fel de col: vie de lemn, pusă în mijit cui sălii, spre a fi mai nţffi de supraveghiat. Această si lă e supraveghiată zi şi te de gardieni, cu meniri de-a împiedeca pe c să-şi facă seama şi să evit astfe l pedeapsa oficială publică. Acum un an, un sândit a încercat să se sin* dă în ajunul execuţiei, A fa trim is la spital, s’a vindeci şi a fost spânzurat după restabilise complect.

Am văzut în aceeaş inci pere frângiile spânzurătii E rau vre-o douăzeci. Fitffl frânghie serveşte numi: dată şi după slujba macabi e arsă. Ca frânghia să ţi: bine, i se fac şapte contro late foarte de aproa; de călăul principal.

In colţul sălii un pian: adresai gardianului, întreba iu-1 la ce slujeşte. Mi-ari puns:

— Sunt osândiţi la moar care cer să fie executaţi muzică. împlinim totdeau ultim a dorinţă a osânditili Nu e mult de când un osi dit ne-a cerut chiar un ja şi i s’a împlinit dorinţa maidecât. Şi pe urmă, să- spun drept, sunt şi mai te hrăniţi decât noi. Câteva zi înaintea execuţiei, li se d: pui fripţi.

( Continuare tn pag, îi

despre care se vorbeşte a tâ t şi pe care in

special o recom andăm a tenfiune i Dv !

La cum pără turile Dv. de textile cerefi să vi

se a ra te n ea p ă ra t această e tiche tă ; numai

astfel vefi fi satisfăcuţi de cum pără turile efec­t u a i .

A ceasta este

Cea mai frumoasă hingherie din cuprinsul ţării se află la Braşov. Hingherul de aci e un personagiu cu an renume aproape epocal, prin ra­finamentul şi subtilită ţile m eşteşu­gului, iar „instituţia” ce conduce conservată in menirea ei, de sta tu te ;i ordonanţe municipale, ca un p a tr i­moniu indispensabil civilizaţiei.

Un cronicar ar putea scrie suges­tive file de istorie despre bizara întreprindere şi în ­zestrarea ei dela Braşov, iar un jurist ar putea în- linţui în jurul m etodelor practicate de hingher, o serie de teorii până la dreptul constituţional. In cumpăna aprecierii se pu­ne mereu întrebarea, dacă procedeele din antichitate,- când animalele erau justiţiabile de sentinţă, — sunt inferioare sau supe­rioare hingheriei de as­tăzi ?Dar să trecem la aspec­

tele pe care le oferă fai­mosul serviciu de ecari­saj dela Braşov.ASALTUL A S U P R A

UNUI CÂINE CIOBĂ-NESC

Ultimul popas în exis­tenţa bieţilor câini căzuţi pradă arcanului, se află intr’un cartier obscur şi intortochiat, în care lo- cuesc lăutari de mâna a treia, ghici­toare care îţi prezic v iito ru l pentru zece lei şi chivuţe arţăgoase, gata si-ţi despice capul cu bidinelele la prima încercare de tocmeală. In a- cest cadru, hingheria îşi are locul ce! mai prielnic pentru m enirea ei, iar hingherul se bucură de p riv ile­giul unei obscurităţi, care în altă parte a oraşului poate n ’ar fi posi­bilă.

Când am intrat în curte, am sur­prins întreprinderea hingherului, s tă ­pânită de un sgomot asurzito r şi de agitaţia unor mâini slinoase, gata să degenereze în răzm eriţă.— „Nene ăsta e al m eu!”— „Ba al meu, că acum bag b ri­

ceagul în tine!”Şi altercaţia aceasta dură aproa­

pe zece minute, am eninţările şi în ju ­răturile multiplicându-se până la în- căerare. Ea se angajase în tre doui ucenici ai hingherului, copii de 13 ani, cari îşi disputau în tâ ie tatea pen­tru o execuţie grotescă.

Un biet câine ciobănesc, cap turat in pribegia lui, în tr’una din m ahala­lele oraşului, îşi aştepta ora decapi­tării, iar cei doi copii an trenaţi la astfel de operaţii, se îm brânceau a- cum să înhaţe animalul.

Arbitru în acest conflict al po fte­lor profesionale asmuţate asupra câi-

I jielui ciobănesc, era însuşi m aestrul, căruia i se spune în tr’un lim baj de respectuoasă veneraţiune : ..Istvan bicsi". De el depindea care d intre ucenici va sbura capul animalului captiv, iar din toată gâlceava am e­ninţătoare ce se angajase în ju ru l is­prăvii, Istvan bacsi făcea un detaliu de amuzament pentru persoana sa.

Cei doi „a ju tori” ai lu i Istvan Bacsi.Sus: Cuştile câinilor in hingheria dela Braşov.

U ciderea anim alului reveni de astădată prim ului uce­nic, care după câteva să ritu ri agăţă din nou arcanul de gâtul câinelui. Apoi se săvârşi şi execuţia. U cenicul se năpusti cu a tâ ta furie cu un ciocan, încât capul anima­lului se prefăcu în tr ’o piftie.

A sta a fost o execuţie instantane, cea mai amuzantă pentru m em brii hingheriei. E a se p rac tică mai ales pen­tru „ reca lc itran ţi”, în trep rinderea dela Braşov uzitând de un regim exagerat de închisoare. Când animalul do-

Stând cu m âinile înfip te în beregata câinelui, m aestrul a ţâ ţa pe ucenici cu prom isiuni vagi. Ii asigura de ho tă rîrea lui de şef al serviciului, când pe unul când pe altul, până când un m om ent de neatenţie înlesni anim alului o scurtă evadare. Câi­nele smucindu-se din m âinile osoase ale hingheru­lui, o luă la fugă prin curte, iar după el cei doi ucenici în goană disperată. M aestru l găsi că acum e m om entul să îm partă serios prada.

, Cine prinde dulăul, al lui să f ie !”

Sus: Câinele lup care a fo s t eliberat de hingherul din Braşov, in urma in ter­

ven ţie i autorului.vedeşte docilita te şi resem nare în cele tre i zile de graţie, cât stă în cuşca aba­torului, el are privilegiul unei execuţii eroice — ca să vorbim în lim bajul m ae­strului. Un glonte îi perforează craniul, sau inima, ţin tite cu o exactita te ma­tem atică. A ltfel semnele de nelinişte, luate drept acte de rebeliune îm potriva sistem ului celular, îi aduc sdrobirea craniului cu un ciocan masiv.

UN L U P CARE PLÂ N G E

In acest timp curtea serviciului de ecarisaj era stăpânită de urlete dispe­

rate. M irosul de sânge trez ise instinctul de con­servare al celorlalţi captivi, cari se sbăteau şi lă- trau ca apucaţi de turbare.

In cuşcă se mai aflau încă o duzină de victime,

2? R E P O R T A J * O ctom brie 1931so rtite la cele două feluri de execuţie, după apre­cierea m aestrului. In tr ’un colţ se găsiau doi bulldogi, cari rodeau zăbrelele cu dinţii, iar în şir după ei, câini aproape de toate rassele, prinşi în tr ’o razzie cu două zile înainte. Pânăla ora 12 mai erau încă în viaţă, hingherul aşteptând con­form regulam entului să se prezin te stăpânii pen­tru eliberare. A cesta este răgazul dela razzie şi până la executarea sentinţei. Dacă în tre i zile p roprie ta rii nu se prezin tă cu patruzeci de lei pentru graţiere, câinii prinşi cu arcanul sunt soco tiţi vagabonzi, fără tu te lă şi în consecinţă decapitaţi ca... indesirabili societăţii.

D in această duzină de animale inofensive fă­cea parte şi un câine-lup, tânăr de doi ani. Un animal de-o frum useţe rară şi care cerşia libe r­ta tea prin gesturi tragice. Cu ochii umezi, ani­malul îşi îm preuna cele două labe din faţă, în tr ’o rugă im presionantă, iar când cineva se apropia de el, îşi ducea botul până la lacătul cuştii şi scotea două gem ete surde.

De când a fost prins, de două zile jum ătate, a refuza t să mănânce. In ultim a noapte a încercat chiar o evadare, sgâriind mai bine de un cen ti­m etru scândura coteţului. Animalul acesta este de-o in te ligenţă excepţională, ce trezeşte adm i­ra ţia hingherului însuşi. De m ult timp Istvan Bacsi, n’a mai avut în cuşcă un câine care să-şi înţeleagă destinul. De obicei după violenţa a r­canului, ei turbează sau cad în resem nare, fără să-şi mai poată recăpăta vioiciunea, chiar dacă sunt puşi în libertate .

O r lupul, care prezenta un caz foarte in te re­sant chiar pentru profesion iştii arcanului, se străduia să dea expresie unei suferinţe, până la înălţim ea sentim entelor umane. Când m ’am a- p ropiat de cuşcă să-l fotografiez, lupul îşi ridică din nou labele pe gratia coteţului, încercând să se agaţe cu ele, de burduful aparatului.

— Ce putem face Istvau bacsi, ca să scăpăm câinele ăsta ?

— Nimic. Nu pot să-l eliberez, dacă nu se prezintă stăpânul lui adevărat.

— A lt m ijloc nu mai există ?— Nu !— Am găsit to tuş unul. Să-l faci scăpat.M aestrul zâmbi puţin mefistofelic şi consimţi

în cele din urm ă la eliberare. Ţinu însă să accen­tueze că este un caz unic, când trece peste con­ştiin ţa lui profesională.

Lupul eliberat din cuşcă, drept mulţumire, sări de câteva ori în b raţele mele şi ale maestrului, II h rănirăm apoi cu nişte rămăşiţe de piftie, iar după alte câteva m inute era din nou hoinar pe străzile oraşului.

S P O V E D A N IE PROFESIONALĂ

După acest act de clemenţă, Istvan bacsi tre­cu la o sum ară spovedanie din cariera lui plină , de experienţe şi generozitate, pe câmpul execo- j ţiilor.

Cunosc câinii domnule, mai bine decât pe mine. Mă u it odată cum mişcă din urechi şi ştiu câţi ani are. Apoi trec numai odată degetul pe ferăstrău l d in ţilo r şi îţi spun imediat cu ce I-a h răn it stăpânul.

Cei mai ta ri şi mai sănătoşi dinţi îi au .cio­băneştii” Şi ghici dece? Se hrănesc numai cu oase şi ăstea fac m ăselele late cât o bucată de zahăr. Ceilalţi, cari mănâncă carne moale şi lapte, au dinţii frum oşi dar slabi de tot. Dă-le d-ta un os de bivol şi vei vedea că-şi toccsc coliţi ca o cărămidă.

Zău nu-mi place de loc să am de lucru cu javre domneşti. Când i-ai prins odată cu arca­nul, nu mai fac nici un ban. Or fi ei deştepţi, dar nu sunt de ispravă. Să vezi în schimb „cio­băneştii”.

P o ţi face din ei ce vrei. Cât îi vezi câte odatâ de jegosi, pe a tâ t sunt de cum inţi şi folositori. A ceşti dulăi învaţă să păzească, ca la şcoală.

U ite vezi câinele cel de colo — şi Istvan bacsi îmi ara tă un veritab il ciobănesc, aproape cât un viţel.

Ce crezi d-ta că ştie să facă. Păzeşte d-le o fa­brică de slănină, cum n ’ar păzi-o patru oameni.

S tăpânul lui u rcă zilnic câteva sute de slănini în tr ’o curte aproape pustie şi din care poate n’ar mai răm ânea nici jum ătate, după asaltul pisicilor şi al ţiganilor din cartier. O r dulăul dă raită slăninilor toa tă ziua şi toa tă noaptea şi vai de cel care s’ar apropia de fabrică. ,,Ciobănescul" face slănină din el, d-le. E un câine de nepre­ţu it şi e mai credincios decât cea mai de treabă slugă.

L-au prins alaltăeri ucenicii, aproape de curtea fabricii, dar îl dau înapoi. A r fi păcat să-l las te rc iu t de haim analele astea.

E i, acşm te las domnule. Am câteva hoituri i de spintecat. Ziua bună!”

M aestrul se despărţi, asigurându-mă de pe pra­gul casei de toa tă solicitudinea lui, în cazul când voi mai avea un captiv de eliberat.

V . MUNTEANU

Averi fără stăpâniScoţianul W iliam Dalsen a aflat printr’o coin­

cidenţă ciudată despre averea lui. Emigrase în A frica de Sud, la sfârşitu l secolului al 19-lea, dar nu-şi găsise norocul acolo. Timp de tre i decenii dusese viaţa unui vagabond şi munci­to r de ocazie. O dată tocm ai se pregătea să gă­tească m âncare la m alul unui râu, împreună cu I n işte tovarăşi de suferinţă. Aruncă un jurnal, în focul care avea să-i încălzească mâncarea şi î i aceeaş clipă ochii îi căzură pe numele său, pu­blicat în gazeta pe jum ătate m istuită de flăcări, E ra apelul unui notar, care ţinea la dispoziţia lui suma de 80 mii lire sterline, moştenite dela o rudă.

Nu întotdeauna însă m oştenitorii află la timp despre averea şi norocul ce-i aşteaptă. Aşa de pildă a m urit în 1909 irlandezul Hilary Rolke, care câştigase la Chicago suma de 15 milioane dolari. T im p de două decenii, avocaţii au căutat zadarnic să dea peste m oştenitorul acestei sume. In cele din urm ă, în 1928, a fost internat într’un spital din D ublin un fost negustor ambulant, is­tov it de m izerii şi lipsuri. Numele său era Jack Rolke. O soră de carita te îşi aminti de povestea m ilionarului decedat cu acelaş nume, care fusese publicată în toate ziarele. S’a stabilit că într’a- devăr bolnavul era fratele defunctului, singurul în drept să m oşteneaoscă averea de milioane. N enorocitul a m urit de pe urma vieţii de mize­rie, înainte de a fi putut profita de averea lui considerabilă.

( t i i H i x b u A j u i d & m M c u p M t â

'mmS T R . H A L E L O R 21

St. : M oş Ion iţă , m ătu­rător în grădina S f. Gheorghe, face şi pe m artorul de ocazie. D r .:

In faţa O ficiu lu i de Stare Civilă.

1 Octombrie 1931 R E P O R T A J

IN UNT evenimente în care trebue să se Bl concentreze toa tă splendoarea vieţii.Unul din acestea este desigur căsătoria. E un freamăt al întregii făpturi, numai gândul în ­frăţirii pentru totdeauna a două suflete.Sublimele clipe de exaltare fău rite de capri­

ciile poznaşe ale visului, nu pot in tra în dome- , «iul realităţii. Aci to tu l e arid lucrat, după un grotesc calapod al chibzuielilor. D orin ţele cele mai aprinse se izbesc p iept în p iept cu desilu- ziile, iar năzuinţa de contopire trupească şi su-^ fletească cu o altă fiinţă, trebue să te m ulţum eşti s'o vezi realizată în tr ’o operă de artă.

Gândurile de mai sus sunt naive, comune. Ne strecurăm cu toţii resem naţi prin viaţă, nedându-ne silinţa să prindem substra tu l elem entului comic, contopit cu o bună doză de gravitate. Numai câţiva paşi faci spre centru şi te-ai şi izbit de eşafodajul şubred al cherestelei, ornată cu sim an­dicoase legi. . . . .

Nevoile te-au aruncat în tr ’o dim ineaţă prin preajm a oficiului stării civile. Vezi o sumă de indivizi foind pe lângă ziduri, sau dând târcoale prin sala de aşteptare. I ţ i închipui că sunt veniţi cu anume treburi, când in tră deadreptul în vorbă cu oricine, chestionându-i asupra scopului ce-1 urm ăreşte.

— „Mă rog, cu ce ocazie pe la noi? A veţi nevoe de m artori pentru extractul de naştere. în vederea căsă to rie i?”

— „Cum ai ghicit? îm i lipseşte tocm ai aşa ceva”.— „Să mergem atunci la domnul şef. Ce vârstă doriţi să pu­

neţi în act?” . . 5 w ,Ii indic un număr de ani. M artoru l de ocazie prinde sa închege

pe dată un soi de socoteală, apoi cand crede că s a lăm urit, în­cepe explicaţia. _ . . . . .

— „Spuneţi că sunteţi din provincie şi că din lipsa de m ijloace nu vă puteti duce până acolo !”

Omul meu se şi repezi să caute pe un al doilea tovaraş de m e­serie, când îi rupsei brusc elanul. u

— „Lasă, mai e timp, astăzi am venit doar în cercetare .......Mai încolo altul mă ajunge din urm ă:— „Aveţi nevoe de vreun m arto r pen tru vre-un proces la t r i ­

bunal?"— „Bine, dar d-ta nu şti cum s’a petrecu t cazul .— „Ce are aface, n’aveţi âvocat? M ă învaţă el ce să spun”.— „Dar trebue să juri. Nu ţi-e team ă?” _Bărbatul cu care vorbesc schiţează cu b ra ţu l un gest de b a tjo ­

cură.

— „Ju r c’am sta t de vorbă şi cu naiba, pentru câţiva poli. Cât despre teamă, am văzut eu m ul­te pentru care cel de sus nu s’a gândit să dea vreo răsp la tă”.

— „Iese ceva câştig din m icile afaceri de pe aic i?”

— „Slab de to t”.— . Ce m eserie aveai îna­

in te?”— „B irja r”.

- „Şi ce-ai 'făcu t cu caii, cu tră ­sura?...”

— „S’au dus”.Omul devine deodată din cale afară de

mâhnit. Ghicesc că nu-i e deloc plăcut să agaţe pe to ţi necunoscuţii, oferindu-le serviciile lui, care con­stau în tr ’o m ărtu rie m incinoasă. D in toa tă truda, abia

dacă-şi scoate de o pâine şi pen tru p la ta culcuşului. H ainele subţiri, peticite , prevestesc o iarnă chinui­toare. II las rezem at de zid, cu ochii scrutând roată,

doar i-o cădea în mână veritabilu l, seriosul ^client.In sala de aştep tare alţi indivizi te iau în p ri­

m ire p rin tre ei, un bătrânel în fo fo lit în tr ’un palton gros. E un fost pensionar şi cum nu mai are cu ce

St. : In sisten ţe le unui „martor“’ după respin­gerea ofertei. Jos :

— „Astăzi n’am avut decât patru clienţi.

24 R E P O R T A J 1 O ctom brie 1931să-şi ocupe vremea, iar venitul îi e pe sponci, face ce poate. Acum îl vezi m arto r la o cununie, peste un sfert de ceas la un botez, iar peste a lt sfert, la încheerea actelor unui deces.

E o nostim adă demnă de un con­dei caragialesc, o epocă bogată în nunţi. M arto rii de ocazie i-au luat în prim ire încă din ziua când au ve­n it să-şi depună actele şi acum îi a- şează pe căprării, dându-le indica­ţiile necesare. In învălm ăşeală schim bă perechile şi prostim ea se lasă m işcată ca o turm ă, până ce lucru­rile ce lăm uresc în faţa au to rită ţii. V asilica M arin stă sfioasă lângă un necunoscut, pândind din când în când cu ochii speriaţi, hât departe, spre coada grupului. Nu vorbeşte, crezând că aşa au să se sfârşească lucrurile cu bine şi când cei doi to ­varăşi trebue să-şi dea consimţimân- tul, se constată toată harababura.

S’a dus în tr ’o vrem e o luptă dâr- ză contra acestei m eserii caraghioa­se, dar stâ rp irea indivizilor care o practică n ’a fost cu putinţă. Răul îşi are rădăcina în cei cari îi sus­ţin. _

Câţi părin ţi ai căror odrasle nu­m ără un şir bogat de prim ăveri, nu pleacă în căutarea acestor tr is te p e r­sonagii, când au pus mâna pe vreun fante, care trebue indus în eroare a- supra vârste i logodnicei? Câte făp­turi, sub apăsarea unei culpe oare­care, nu recurg la m ărturii achizi­ţionate cu a tâ ta uşurinţă, în schim ­bul unei sume derizorii?

Vina toa tă stă în spinarea au to ri­tă ţilo r, cari cunoscând anum ite si­tuaţii, le tolerează cu cel mai con­dam nabil orientalism . T rebue să se ceară cu insisten ţă o cu ră ţire a te ­renului, cel puţin pentru un aparent prestigiu.

M A RG A RETA N IC O LA U

P en tru dom nii, cărora nu le p lac co m p lica ţiile

E rasm ic p erm ite un ras perfec t, u şo r şi repede. Spum ă bogată în ­t r ’o jum ăta te de m inu t. Spum ă bu ­nă, n etedă şi com odă la ras. N ici o oboseală, n ic i o com plicaţie! Cea m ai b ună şi m ai repede p re ­g ă tire p en tru ras cu săpunu l E- rasm ic.

SĂPU N U L DE R A S ERASM IC

R ep rezen tan ţa G enerală p en tru R om ânia

PARFUMERIA E LITEI E n gros. B ucureşti IV , S tr. L a b ir in t No. 54

ERASMIC SHAVING SUCK

XfSS rs - 054 9T H B ERASM IC COMPANY L IM .T E O . L O N D O N . E N C

Concursul de perspicacitateC u p o n N o . 2

In îr’o închisoare americană(Urmare din pag. 20-a

Am in tra t în colivie; pe masă ci­tesc două iscă litu ri: John M ellon şi F rench Lepire. Au fost spânzuraţi a- mândoi, acum câteva luni. Unul a u- cis un agent de poliţie, celălalt şi-a om orît soţia.

Inspectoru l mi-a spus că osândi- tul care vine la rând la spânzură­toare, e un băiat de nouăsprezece a n i: Edw ard Guickman.

Colivia _e despărţită de încăperea spaţioasă în care se află spânzură- toarea, de o uşă g lisantă şi apoi de treispreze trep te în jos. Cu un sfert de oră înaintea execuţiei, condam­natului i se leagă braţele de trup, cu_ aju torul unei curele. In faţa spânzurătorii i se leagă picioarele la fel, ca să nu se sbată în tim pul e- xecuţiei. I se mai leagă de spate o scândură neagră, la tă de 16 centi­m etri, care să ţină trupul drept, e- vitându-se astfel convulsiile preala- bile^ La dreapta şi la stânga spân­zură to rii se află şase scaune, câte tre i de fiecare parte, pentru funcţio­narii S tatului. De ’ndată ce osândi- tu l se apropie de spânzurătoare, i se acoperă repede capul cu’n sac ne­gru şi călăul principal îi pune fu l­geră to r ochiul frânghiei de gât. Pe o masă din apropiere se află trei sfori destul de rezistente, din care una e legată de frânghia prevăzută cu o giulea de fier.

O m işcare scurtă a mânii şi placa de fier pe care se află osânditul a- lunecă în tr ’o parte. O sânditul cade în vid, cu ştreangul la gât. Lângă cele tre i sfori stau în picioare tre i ispectori cari le tae la porunca di­rectoru lu i închisorii. Inspectorii nu ştiu niciodată care din ei a tă iat sfoara m ortală.

Inspectoru l care mă ’n tovărăşeste mi-a povestit că a fost de faţă la mai m ulte execuţii.

— Cum se poartă osândiţii la m oarte, înainte de execuţie?

— D estul de bine, cei mai mulţi. P u ţin i din ei îşi pierd cunoştinţa. Mai to ţi scoboară cele treisprezece trep te fatale, în tr ’o stare de nepă­sare desăvârşită.

— M oartea prin ştreang e ime­diată?

— Ştreangul e fără îndoială m ij­locul cel mai bun de execuţie. E m ult mai uman decât scaunul elec­tric . V ertebrele gâtului se rup nu­m aidecât, dar convulsiile ţin to tuş un sfert de oră cel puţin. De-aceia legăm braţele şi picioarele osân- ditului. D in fericire el nu mai simte convulsiile, care sunt de natu ră au­tom ată.

T recem prin faţa celulelor unor osândiţi la m oarte. Aproape toate celulele sunt îm podobite cu câte o g lastră de flori. Unul din osândiţi ne salută cu capul, altu l râde cu ho­hote, când vede că ne oprim în faţa lui.

O g lastră cu flori, pui frip ţi şi e- xecuţie cu muzică...

Un peisagiu ferm ecător, scăldat în azur, se desfăşură înapoia închiso­rii. w .

A a p ă r u «

MOARA PITICILOR

ion Rotarii şi Zaharie StancnLei 4 0

înscrieţi - vă la cel mai sen-zaţlonal concurs al e p o e e i \£>/

R E G IN A S ă £ *strângând «i completând cupoanele | / apublicate tn „Realtt&tea Ilustrată“, \ .precum $4 cele ce vor mal apărea. Vj

BUCUREŞTI --------HOLLYWOOD O

Concursul nostru de perspicacitate Nr. 2

In num ăru l n o s tru trec u t am a- n u n ţa t în cep e rea u n o r co n cu rsu ri de p e rsp ic ac ita te , în n u m ăr de zece, do ta te cu p rem ii, în valoare de 1 0 .0 0 0 lei.

P ub licăm m ai sus al doilea con­curs d in serie :

F riz e ru l F o rfic ică e ra foarte o- cupat cu tu n d e re a u n u i c lien t sta ­bil, care p e n tru o m orîrea tim p u ­lui c itia z iaru l „D im inea ţa” .

La un m om ent da t in tră în f r i­zerie un alt c lien t, ca re câ n d se ap ro p ie de scaunul pe care şedea p rim ul, se sp erie a tât de grozav, în c â t p ă lă ria îi sbu ră de pe cap, ia r um brela îi căzu d in m ână.

Ce a văzut al doilea c lien t la p rim u l, care să legitim eze spaim a sa?

R ăspunsu rile la în treaga serie j se p rim esc îm p reu n ă , până la 15 D ecem brie. P rem iile oferite sunt j u rm ăto are le :

P rem iu l I . . . 5.000.— lei P rem iu l II . . . 2.000.— „ P rem iu l III . . 1.000.— „ P rem iu l IV— V câte un abona­

m ent pe un an la revista „Reali­ta tea I lu s tra tă ” .

P rem iu l VI— VII un abonament pe şase lun i la rev is ta „Realitatea I lu s tra tă ” .

P rem iu l V III— IX—X un abona­m en t pe tre i lun i la revista „Rea­lita tea I lu s tra tă ” .

Vor fi p rem ia te soluţiile cele m ai bune, în o rd in e . Intre soluţii egal de bune, h o tă rîsc sorţii.

1 Octombrie 1931 R E P O R T A J 25

f

RAŞELE ardeleneşti păstrează a- prcape toate, urm ele ce tă ţilo r m e­

dievale, în jurul cărora s’au desvoltat. B ra­şovul, Hunedoara, S ighişoara, A lba Iu lia - toate au o „cetate” a lor, cu ziduri în ruină şi porţi străvechi.

Cetatea Alba Iu lia este una d in tre cele mai interesante din Ardeal. O pantă duce la prima poartă, un m onum ent masiv, în spatele căreia se ridică o colină verde.

Treci pe sub una din cele tre i arcade, apoi dealungul zidurilo r de apărare, groa­se, cu lucarne înguste, ce domină toată valea.

Mai sus dai de a doua poartă, mai m asi­vă, aproape o cetăţue, ea însăşi.

Porţile propriu zise sunt din s te ja r fe­recat; alte uşi, sub gangul principal, duc

Bl¿i

4) Statuia echestră de pe poarta a doua. 5) Intrarea în tem niţa lui Horia, Cloşca şi Crişan. 6) Prima poartă văzută dinăuntrul cetăţii.

1) Poarta a treia a cetăţii. 2) Primapoartă văzută din afara cetăţii.

3) Poarta a doua.

în tu rnu l porţii. Una din aceste uşi de fer, care are o m ică ferestru ică cu zăbrele, e uşa dela tem niţa unde au fost închişi H oria, Cloşca şi C ri­şan, eroii revoluţiei din 1784.

M area poartă, zisă „poarta de sus a ce tă ţii”, m onum entul acesta sum­bru, are cu to tu l a lt aspect, dacă e p riv it dinspre in te rio ru l cetă ţii. In- t r ’adevăr, de acolo liniile lui se afi­nează, fresce chinuite sunt basorelie- fate, cariatide m asculine susţin par­tea de sus a m onum entului, ia r pe acoperiş se rid ică sta tu i a căror în ­făţişare a rtistică , nu te fac câtuş de puţin să bănueşti că dedesupt se află una d intre cele mai fioroase tem niţe din Ardeal.

Dacă sui pe panta colinei, prin dosul porţii, ajungi pe alei îng rijite ca de grădină publică deasupra a- cestui sin istru edificiu. Un grila j de fer îm prejm ueşte această parte de sus a p o rţii; pe p o rtiţa g rila ju lu i stă scris cu litere de fe r : „H oria, Cloşca şi C rişan”.

Suntem pe un fel de terasă, ce domină vederea spre in te rio ru l ce­tă ţii. E acoperişul m arei porţi.

In partea din faţă se ridică un fel de cub m asiv de granit, ca un cavou.

D easupra lui se află sta tu ia eches tră a unui craiu unguresc. Un sal­câm a crescu t alături, ca în tr ’un ci­m itir.

Cavoul acesta masiv, cu ziduri de

câţiva m etri grosime, are o portiţă , o deschizătură scundă, lângă care s’a constru it o bancă de lemn. E uşa de fier, pe unde au fost svârliţi în celula din acest turn, H oria, Cloşca şi Crişan. In păretele din faţă, se deschid două lucarne foarte mici, singurele ferestru ic i pe unde pă­trund două fire de lumină, ce nu reuşesc să lum ineze încăperea, în care dom neşte un în tuneric gros şi un m iros de vechime şi de putregaiu jilav. In acest în tuneric în fio răto r, au fost ţinu ţi cei tre i eroi ai A rdea­lului şi acolo au fost traşi pe roată.

Cobori din acest turn, cu o emo­ţie ciudată în suflet, ca o apăsare a vrem urilor trecu te.

U rcăm spre a tre ia poartă. Sun­tem în inima cetă ţii de odinioară. Azi, s’au instala t în clădirile masive, — peste care tim pul a trecu t fără să le poată măcina, depozite mili^ tare, regim ente, un cerc m ilitar, lân-

gă crenelele medievale, pe care s’au în ă lţa t liane de flo ri violete, se r i­dică o antenă de radio, şi un un haut- parleur difuzează în parcul ca ghir­lande albastre, pe arcade albe, din lemn de m esteacăn, un tango din- t r ’un film sonor...

Sus, s’a rid icat B iserica Neam u­lui, unde s’au încoronat Regele F er- dinand şi Regina M aria. I n tr ’o a r i­pă a pridvoarelor, se află un muzeu al U nirii, cu relicve ce am intesc v re­m urile de sbucium ale lui H oria. D in pridvorul în stil românesc, de o a r­h itec tu ră m asivă şi elegantă, privim în am urg cam panila b isericii rom a­no-cato lice; două stilu ri, stilu l ro ­mânesc în faţa stilu lu i de catedrale occidentale, ce domină în Ardeal...

Ia r în fund, a treia , poârtă a ce­tă ţii, care s’a num it ceta tea M ihai V iteazul. O singură arcadă, în tre două cariatide cu barbă, p rin tre tro ­fee reliefate în zid. Deasupra, pa­ju ra bicefală...

Şi pătrundem în ultim a curte, -— o cazarm ă oarecare...

I a r departe, dincolo de zidurile cetăţii, se în tinde câmpul infinit, pe care adinioară au galopat hoarde sălbatece şi au defilat în faţa c ra i­lor ungureşti, arm ii în arm uri de metal... S. V.

C O Z O N A C I F R U M O Ş IFAINA DE AU R HERDAN

R E P O R T A . ! O ctom brie 1931

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE

In urma unui accident de automo­bil, puternicul financiar Forb se în­drăgosteşte de soţia inginerului Smitli. Pentru a putea fi în apropierea ei, se interesează de planurile inginerului Smith şi cu ajutorul finanţei, începe realizarea proectului fantastic, des- gheţarea Polului Nord.

Concomitent cu lucrările la Pol şi cu descoperirea unor importante zăcă­minte de cărbuni şi aur, acţiunile ve­chilor societăţi miniere scad vertigi­nos.

* * *Acţitmile miniere erau oferite pre­

tutindeni, iar cumpărători erau din ce în ce mai puţini.

Dacă zguduitura a fost ceva mai mi­că, faptul s’a datorat numai scepticis­mului european, în acceptarea rezulta­telor americane. Ei nu credeau In acea­stă senzaţională descoperire şi nădăj- duiau că inginerul Smithson nu va putea înainta mult mai departe; cu aparatele ssfie. Credeau că in cele din urmă nu va fi posibil să se menţină temperatura ridicată, care să permită începerea lucrărilor de săpare. Afară de aceasta, se pare că şi lucrările între­prinse la pol cereau foarte mulţi bani şi astfel s’ar fi putut ca în cele din urmă, afacerea să nu mai prezinte ren­tabilitate.

mm\ 110I11I111mi inlrv jm 1 /

Viaţa în ţinuturile arctice, era des­tul de grea.

Lucrătorii — cari toţi erau ocupaţi, fie în uzinele de desgheţare, dar mai ales cu lucrările de îndiguire a toren­telor de ghiaţă topită, care se for­mau, şi cu săpăturile miniere — trăiau în colonii. împreună cu dânşii se sta­biliseră comercianţi, restauratori, ar­tişti de baruri şi îricet-încet aceste co­lonii tindeau să devină mici orăşele. Prin înaintarea operaţiunilor de des- gheţare şi aceste colonii se strămutau, dar pe urma lor continuau să rămână staţiuni de cale ferată, şi personalul necesar uzinelor de desgheţare. Unii lucrători îşi aduseseră soţiile şi foarte curând s’a găsit rentabilitate în culti­varea pământului — micşorându-se astfel costul traiului, în aceste ţinu­turi depărtate.

La început, coloana era urmărită de un tren cu linie îngustă, dar după câteva luni, calea ferată normală fu­sese aşezată până la New Orange Blossom. In fiecare zi sosiau şi plecau două trenuri.

Numărul total al muncitorilor şi co­loniştilor, era de 15.000. In fiecare sta­ţiune, colonii se supuneau autorităţii unui şerif, ales dintre dânşii, iar gu­vernul canadian pusese la disnoziţie un detaşament de soldaţi, pentru menţinerea ordinei. Autoritatea de ju­decată era formată, deocamdată, din-

t r ’un consiliu al uzinelor. In faţa a- cestui consiliu veniau toate litigiile dintre muncitori şi lui i se adresau plângerile coloniştilor.

Din ce în ce sporia num ărul popu­laţiei din ţinuturile desgheţate. Pute­rea colectivităţii care lucrează în a- oeeaşi direcţie, este uriaşe. In slujba aceluiaş scop, conduşi de un om ener­gic şi capabil, un grup de oameni pu­nea stăpânire asupra unor ţinuturi sălbatece, cucerind bucată cu bucată pământul, pe care natu ra — ca să şi-l păstreze virgin — îl îmbrăcase în tr’o mantie de ghiaţă.

Păm ântul cucerit urm a să răm ână în posesia societăţii S. I. T. E. R., S ta­tele Unite obligându-se să plătească Canadei — în schimbul suzeranităţii asupra acestor terenuri — o despăgu­bire.

In luna Octombrie cucerise din ţ i ­nutul Arctic, peste o mie de klm. pă­traţi. Nu era prea mult, dar lucrările înaintau to t mai bine şi se îndreptau în părţile unde se constatase că se află cele mai m ari zăcăminte miniere şi unde exploataţia era mai uşoară.

VI

Familia BudingtonIn cea mai îna in ta tă staţiune a so­

cietăţii S. I. T. E. R. în casa cu nu­m ărul 38, locuia fam ilia Budington.

Jack Budington era un om cam de 40 ani, mare, puternic, cu jumătate din urechea stângă tăiată, ceeace-i dădea o înfăţişare impresionantă, — accen­tuată încă de particularitatea ochuor, dintre care unul era de o culoare şi celălalt de alta. Se căsătorise puţina vreme înainte de a se angaja la S. I. T. E. R. şi soţia lui Clarence, o femee tânără, cu trăsături frapant de fi­ne la o fată din popor "mlădioasă cao trestie, cu părul roşcat, pleoape grele pe ochi tăiaţi în migdală, cu un oral al feţii perfect, cu două urechi mici şio gură fără cusur, fusese silită de băr- batu-său care o temea, să-l urmeze in aceste ţinuturi depărtate.

Silver-Beach se numia staţiunea j. ceasta a societăţii S. I. T. E. R. in cele două sute de case, locuiau in to­tul cam vreo 1.300 de oameni: 900 băr­baţi şi maximum 400 de femei. Aceastâ disproporţie dintre numărul bărbaţi­lor şi cel al femeilor, era explicabili în acest post înaintat, dar totodată era pricina unei rivalităţi permanente între reprezentanţii sexului tare.

Cam prin luna Septembrie a acelui an. în barul din Silver Beach s’a pro­dus un scandal sângeros. Trei oameni au fost ucişi şi printre aceştia şi Jack Budington.

Cel puţin odată pe săptămână. Bu- dington se îmbăta până cădea jos, in barul „Soarele polar“.

^ remaP u d r aj âp,un, r '¿Lapte, c/Q\^r/ri__ .

M A M A ŞI FICA lucrează cu plăcere în trebuinţând bum- b ă ce l d e b r o d a t „M eridian“, material id ea l pentru brodat ab so lu t garantat la sp ă la t ?i la soare.

LA PARFUMEP //-FAPMA C//■S/ D Q O G U ERH S O C I E T A T E A N O N I M A R.0 M A N Â •

BUCUREŞTI-STR.DOAMNEI No.14

Gitiji „Adeverul Literar şi Artistic“C O Z O N A C I F R U M O S ! -------

f a i n a d e a u r h e r d a n

R E P O R T A J

Aici îşi pierdea el aproape tot ce câştiga, fie pe băutură, fie la jocul de cărţi.

Teritoriul fiind în Canada, nu exis­ta prohibiţie, şi se găsiau chiar mulţi americani excentrici, cari din New- York sau din Chicago, veniău până în ţinuturile arctice, în staţiunile socie­tăţii S. I. T. E. R., pentru ca odată cu vizitarea lucrărilor curioase, să soape de rigorile prohibiţiunei.

Dat fiind numărul mic de femei, e uşor de imaginat că frumoasa Claren- ce Budington avea mulţi adoratori. Şi dacă aceştia nu deveniau prea în­drăzneţi, era numai teama pe care o aveau de puternicul soţ al femeii.In seara acea, Jack Budington, a

jucat cărţi dela 2 după amiază, cu Raiph Owen. Acest Ralph era supra­veghetor la unul din aparatele recep­toare ale energiei radiate şi se dove­dise ca un mecanic destoinic. Dânsul era însă şi cel ma credincios dintre adoratorii frumoasei Clarence.

Spre a putea fi cât mai mult în apropierea celei pe care o îndrăgise, arăta multă prietenie lui Jack.

Ralph Owen era un om cumpătat, scurt la vorbă şi foarte calculat. Era simpatic ca înfăţişare, şi singură o cu­tă intre ochi, îi dădea un aspect mai dur.Cei doi amici jucau „Pinockle“ —

un joc american — şi Jack Budington pierdea mereu. Cu o mânie conţinută, Înfierbântat de patima jocului, ’ dân­sul, la fiecare lovitură potrivnică, dă­dea pe gât paharul de whisky.

- „0 sută de dolari“ spuse Jack, după şase ore de joc nenorocos, şi du­pă ce pierduse peste 600 de dolari.

- „Fie şi o sută!“ admise calm Ralph, şi jocul continuă în tăcerea de mormânt a celor cari se adunaseră roată şi priviau la cei doi adversari.

In bar se găsiau vreo zece inşi.In afară de cei doi jucători mai

erau de faţă, fraţii Warrens, bătrânul Meldon, paznicul postului numărul 4, William Carr, Rogger Star, maestru,

1 Octombrie 1931

care lucra la îndiguire, Fred Roberts, care venise în Silver Beach, ca de aci să pornească la vânătoare de animale cu blănuri. El nu avea nimic deaface cu societatea S. I. T. E. R. Se mai aflau în local barmann-ui şi chelnerul, un infirm.

Toţi oaspeţii — în afară de Meldon,— făcuseră roată, în jurul celor doi jucători. Nimeni nu văzuse încă un joc atât de mare şi atât de înverşunat. Pe la orele 11 noaptea, Budington pierdea peste 1000 de dolari. Era mult mai mult decât tot ce poseda.

Congestionat la faţă, cu ochii a- prlnşi, dânsul spuse:

— „Ascultă, Ralph, ştiu că dai târ­coale nevestei-mi şi că ţi-ar face mare plăcere să crăp mai repede, ca să ţi.o las ţie. Mi se pare că şi muierii —— lua-o-ar dracul — i-ar face plăcere să mă curăţ. Vreau să ne’mpăcâm. Am pierdut până acum o avere. Ju­căm o ultimă partidă şi miza mea să fie Clarence. Dacă pierd, îţi iei fe- meea, dacă voiu câştiga, îmi dai îndă­răt tot ce-am pierdut“.

— ,,Să se aducă alte cărţi!“Privitorii se strânseră în jurul me-

sii, tăcuţi şi atenţi. Li se oferia un joc nou şi pasionant.

Barul era slab luminat, de becurile colorate ale lămpii suspendate în pla­fon; mesele acoperite cu plăci de mar moră neagră, se aflau împrăştiate ne_ regulat, în faţa tejghelei nichelate şi cum stăteau văduvite de scaunele ce fuseseră deplasate, în jurul jucători­lor, stricau armonia încăperii.

Pe tejghea, recipiente mari de ni­chel, pentru cafea, limonada, şi ice- cream; înapoia ei un raft cu tot soiul

de băuturi şi robinete pentru bere.Câteva scaune înalte aşteptau, neo­

cupate, clienţii grăbiţi.Intr’un colţ, un patefon mare, au­

tomat, cu 24 de cântece: amatorul in­troducea o monedă de nichel şi apa­ratul începea să funcţioneze cântând placa dorită.

— „Accept propunerea — răspunse

Ralph şi bătând în masă cu inelul gros pe care-1 purta pe deget, repetă:

— „Ei, chelner, alte cărţi aici!Cu capul sprijinit în podul palmei

şi cotul pe masă, chelnerul dormía cu răsuflarea regulată: respira pe nas şi expira pe gură, iar buzele ¿leschizân- du-se ritmic, lăsau drum aerului cu un sgomot uşor: puf, puf!

La chemarea brutală, el tresări spe­riat sculându-se buimac, se îndreptă spre tejghea, să caute alte cărţi.

Probabil că era adormit încă, deoa­rece oferind lui Budington pachetul, lăsă cărţile să cadă jos. Budington s’a aplecat repede sub masă şi singur Warrens cel mic a văzut.— cu uimire— cum Jack, fulgerător de repede, în­locuieşte cărţile de jos, cu alt pachet scos din carâmbul cismei, trecând ps unele în locul celorlalte. N’a zis nimic deocamdată, dar a hotărît, în gând, să urmărească jocul lui Jack.

Intr'adevăr, acesta câştiga mereu Şi partida ar fi rămas a lui, dacă la ultimul joc, Warrens n’ar fi pus mâ­na pe cărţi:

— „Ralph, Jack joacă cu cărţi mă­sluite: uite, sunt doi valeţi de pică în pachet, a înlocuit cărţile...“

Nu şi-a terminat fraza: cu un pumn zdravăn, Budington a trimis pe acuzator în celălalt capăt al odăii, de şi-a spart capul, de colţul unei mese. Warrens cel mic încercă să se ridice, a făcut doi paşi, a alunecat însă şi s’a întins jos în nesimţire. Când fratele său a văzut sângele care curgea din rană, a scos revolverul şi a tras un foc asupra lui Budington. Dar glontele nu şi-a atins ţinta, căci mai iute ca ful­gerul, Jack s ’a repezit la Warrens, i-a sucit, cu mâna stângă braţul care ţi­nea arma, iar cu dreapta i-a împlân­tat un cuţit în beregată.

Şi cel de al doilea Warrens s’a pră­buşit — cu un horcăit — la pământ. Glontul lui, a nimerit pe undeva în tavan.

Ralph Owen, William Carr şi Starr, s’au aruncat toţi trei asupra lui Bu-

dington. Dar, Jack era vânjos şi desi­gur nici zece oameni nu l-ar fi putut doborî. El ar fi fost învingătorul, dacă în timp ce dădea lupta, vânătorul n ’arii ţintit — dela distanţă — n’ar fi tras asupra lui. Budington, lovit in cap, a căzut mort.

Atunci, cineva a stins lumina şi când s’a reaprins, în afară de cele trei trupuri cari zăceau pe jos, nu se mai afla în bar decât barmann-ul, chelne­rul şi paznicul Meldon, care încă nu se dumirise bine asupra celor întâmplate

Warrens cel mic a mai trăit o zi şi apoi a murit şi el, căci la postul a- cesta înaintat nu era spital şi rana lui s’a infectat. Pe ceilalţi doi, poliţia i-a găsit morţi.

Vânătorul a dispărut din regiune, iar inginerul Shmithson anchetând crima, împreună cu şeriful ţinutului, a hotărât să dea un exemplu întregii colonii. îndepărtând pe toţi acei cari au participat la scandalul sângeros din bar.

Ralph Owen a trebuit deci să-şi pă­răsească şi el slujba.

* * *Ralph a trăit câtva timp — împreu.

nă cu Clarence — în New-North-End, dar apoi, după ce într’o bună zi fe- meea l-a părăsit, a plecat la New- York. Şi astfel, s’a terminat scanda-1 din Silver-Beach.

CAPITOLUL VII Un accident tragic

Lucrările de desgheţare a ţinuturi­lor arctice începuseră de câteva luni de zile şi interesul cu care publicul urmăria aceste luicrări nu scăzuse de fel, pe deoparte acţiunile miniere, al căror curs din ce în ce mai scăzut, preocupa întreaga lume financiară şi pe cei cari îşi plasaseră economiile în asemenea acţiuni, pe de alta, posibili­tăţile de lucru care se iviau, determi­nau pe oameni să se intereseze de lu­crările făcute.

(Va urma)

PAfiIS-LONDON B tB LlIM-WlcN NfWVORIÎ

„Tenul meu frumos provoaca

scrie o admiratoare a "Scherk Face Lotiori’ încântată de efectul neaşteptat. - Băgaţi de seamă dacă tenul Dv. nu este atât de clar si curat după cum l ’a ţi dori. - ’’Scherk Face Lotion”face să dispară punctele negre şi toate defectele tenului. - ( Domnii cari o întrebuinţează după ras, sunt pentru totdeauna scutiţi de iritatiuni, coşuri etc.)

'fi, ■ % ■

ion(A p a d e f a t â ,,S c b e r k “)

Reprezentanta Generală,,Scherk“ Bucureşti Str. 'Lipscani 94 (Lupo-

1 aica). De vanzare la Farmacii, Droguerii şi Parfumerii. *>

28 REALITATEA ILUSTRATĂ 1 Octombrie 193.

SE V O R B E Ş T E D E B E E T H O V E N .M itică: — Cine a fo s t B eethoven? M am a: — Un m uzicant.A doua zi, M itică se repede la ma-

mă-sa strigând:— Mamă, afară stă un B eethoven

şi învârteşte la flaşnetă.

• • •

M O TIV D E S IN U C ID E R E .Un sergent surprinde pe un indi­

vid în mom entul când vrea să se spânzure.

— Ce faci aici?— M ă pregăteam să mă spânzur,

pentruca în ultim ul moment, să-mi a- pară toată viaţa în faţa ochilor.

— Dece?— A stfel cred că voiu reuşi să-mi

am intesc ce-am făcut cu umbrela.

Sus: E C O N O M II!— „Stai băiatule, nu trage, că deschid

îndată fereastra! V ezi că-i din cel mai scump cristal, 1110— 1120 m.”

IN T R E D E N T IŞ T I :— „Soţia mea are un abces”.— „Dar d-ta ce ai că ţi s ’a umflat falca? Tt-i

in fecta t dela dânsa?”— „Nu, am încercat numai să-i tratez ni

şeaua”.

Sus: A R B IT R U L .„M ai încei

să vadă ceva miJo s : IM P O S IB IL .

m ^m fn ta t°d re viu” ă’ g" ie este’ nu {iu

„Mai încet domnilor, publicul vres sa vadă ceva mai m u lt!”

Sus: D A TO R IA .„D ece mă amendezi domnule agent, că

Boar am m ers cu viteza reglem entară?”~ »Cum vrei să-mi fac a ltfe l da toria? ' Ce-

lora cari aleargă prea repede, doar nu le pot nota numărul”.

LA H O T E L .— „Deschideţi... ştiu că sunteţi acasă... ghe­

tele dv. sunt la uşă”.O voce: — „Am plecat în şoşoni!”

C O N V E N Ţ IO N A LM arc Twain făcu în tr ’o z i un com plim ent

unei doamne:, — Căt sun te ţi de frumoasă şi încântătoare,

doamnă!E s te foarte regretabil că nu po t spune

la fe l, zise d-na ironic.La care M arc Twain răspunse:

F aceţi ca mine, doamnă, m in ţiţ i!

„Dacă te tratez eu,'asta nu se poate întâm pla”. Jo s: F IL M S 0 N 0 R -— „iŞi to tuş voi face cinema.

A m să-mi iau un pseudonim.— „încearcă numai şi să vezi

cum vă îm puşc pe amândoi”.

S U S :S oţu l: — încă un proces cu vecinul, din cauza {in

tale neastâm părate”.Soţia : — Doamne, D um nezeule! şi eu care riamiitj

o toaletă nouă!”Jo s : IN FU T U R U M .

— „Aş vrea să am o pereche de lebede!”— „Ca s’o ducă bine nu ne mai trebue decât un lat

un parc şi apoi.... castelul”.

l Octombrie 1931 í 1 REALITATEA ILUSTRATĂ 29

St. sus : „Avionul” lu i Lillienthal. S us: Un ba­lon francez, capturat de

austriaci la 1793.

MSTORIA aviaţiei e im pregnată de senzaţional şi de rom antic. E cea mai minunată realizare a omului. P erspectivele

pe care le deschide par fantastice, uneori dincolo de puterea de în ţe legere a m urito ­rului.

începuturile aeronautice se p ierd în tr ’o misterioasă încâlceală de vise, din negurile cărora prind să se contureze tre p ta t date definite, care ar începe cu anul 1250, omi- ţând desigur legenda lui Icarius...

Tos : Unul din princi-

aştep taţi, seria m iracole lor n ’a luat încă sfârşit....

In anul 1250 R oger Bacon lansează ideea de a umple un balon cu „aer e te ric” sau „foc lich id”, spre a-1 face să se ridice dela păm ânt. A lţi savanţi sugerează în trebu in ţa­rea unui fluid foarte uşor, de o com poziţie necunoscută şi care — după presupunerile lo r — trebu ia să plutească în partea supe­rioară a pătu rii atm osferice. Şi m ulţi sunt

Ne-ar trebui volume în treg i spre a vorbi de zorile aviaţiei, de aşa num iţii „oameni- păsări” cari la începutul secolului al două- «cilea creează primele aeronave şi fac de­monstraţii aviatice...Interesantă e mai cu seamă evoluţia m o­

toarelor, dela „tricyclu”, m otorul de opt cai putere, capabil să realizeze o v iteză de 20 de mile pe oră, până în zilele noastre , când cinci motoare a 2500 de cai pu tere pun in mişcare uriaşul dirijabil Zeppelin!... D ar

cei cari bazându-se pe teo ria că roua este a trasă de soare, propun să se_umple un balon cu rouă, spre a se realiza o înălţare....

P rinc ip iu l în trebu in ţării focului ca ele­m ent de bază al aeronauticei, s’a m enţinut însă dealungul secolelor, pâna in zilele noastre.

In 1505, Leonardo da V inci desemnează şi construeşte o paraşută, cu care face de­m onstra ţii foarte reuşite. A ceasta paraşuta

30 REALITATEA ILUSTRATĂ 1 Octombrie 1931

n’avea însă ca astăzi, form a unei Cinci săptăm âni mai târziu , R osier um brele în toarse, ci consta d in tr’o făcea o nouă ascensiune, de data a-ram ă p ă tra tă îm brăcată în pânză de care se suspenda greutăţile .

A cest geniu, renum it pentru m ul­tila te ra lita tea sa, concepu planul u- nui aparat de sburat, bazându-se însă pe falşul principiu al a rip ilo r a r tif i­ciale, ca şi Icarus, eroul m itologic.

Ideea acestor aripi a frăm ântat din cele mai vechi tim puri im aginaţia oa­m enilor de gândire. Icarus, — spune o legendă greacă — a fău rit pentru sine şi pen tru ta tă l său aripi din fulgi spre a putea scăpa în sbor de inamici. A propiindu-se însă prea m ult de soare, ceara cu care fulgii erau lip iţi de b ra ţe se topi şi Icarus căzu în mare....

D ar planul lui da Vinci, ce preve­dea aparatu l cu enorme aripi, pu- tâ rd fi puse în m işcare de un indi­vid, p rezen ta fără îndoială un m are progres.

Un pas spre realizare putem spune că s’a f :*( u t în 1783, c in d Iosif şi Ş tefan K o n tgo lfie r fac la Annonay, în F ran ţa, o dem onstraţie publică, aprinzând sub un balon, cu diam etrul de 35 de picioare un foc puternic. D ată fiind imensa can titate de aer pe oare o coi,ţinea, îi trebui vrem e în ­delungată până să se încălzească, ceeace determ ină pe m ulţi din cei ce se aflau de faţă, să se retragă p lic tisiţi. Cei răm aşi însă, fură răs­p lă tiţi de spectacolul cu to tu l nou şi grandios al balonului ce se um fla m ereu, m .gând de legăturile care -1 fixau pe păm ânt.

Când i se dădu drumul, balonul se ridică m ajcstuos, atingând înălţim ea de 1000 de p icioare! Lumea delira de entuziasm ! M ongolfierii făcuse­ră un ro u r a rtific ia l! Cu toate astea porniseră pe o cale falşă. E i îşi în ­chipuiau că nourii sunt un fel de saci um pluţi cu gaze şi focurile pe care le aprindeau sub baloanele lor, erau alim entate cu lemne ude şi muşchiu, pen truca să producă fum cât m ai mult.

La 15 O ctom brie 1783, P ila tre de Rosier, înfrun tând văzduhul şi super­s tiţiile epocei, făcea o ascensiune în tr ’un balon captiv, de tipul M ont- golfier. P lu ti în sus până la capătul frânghiei şi coborî apoi uşor, pe mă­sură ce aerul fierb in te din balon, se răcea.

Isp rava sa fu adm irată, dar oa­menii clătinau din cap, li se părea o în frun tare a elem entelor, o neso­co tire a Dum nezeirei.

ceasta în tr ’un balon liber, fiind în­so ţit de M archizul d’Arlandes. E ra pentru prim a oară în isto ria lumii, că doi oameni se înălţau în văzduh.

Balonul fusese um flat până când începuse să sm ucească de frânghii. N ervoşi, se u rca ră în coşul agă ţa t sub uriaşul nour. F uniile fu ră tă iate şi balonul sări în aer ca o fiară fu ­rioasă, ce-şi sfărîm ase lanţurile. T im p de câteva clipe fu ră învăluiţi de fum, în tim p ce m işcarea bruscă a înă lţă rii îi asvârlise în fundul co­şului.

Curând însă aerul se limpezi. Vân­tu l îi luă purtându-i to t mai sus şi mai departe. Sub ei, oam enii se ve­deau abia ca n işte m ici gângănii, u r­m ărind cu groază pe cei doi îndrăs-

ascensiune la 17 A ugust 1783, la P a ­ris, pe Câmpul lui M arte.

La 1 D ecem brie 1783 profesorul Charles în so ţit de unul din fra ţii R obert se înălţă pentru prim a dată în văzduh, cu a ju to ru l unui balon um ­plu t cu hidrogen, atingând înălţim ea de 2 .0 0 0 de picioare şi parcurgând o d istan ţă de 27 de m ile în două ore.

A cest sbor m archează sfârşitu l ce­lui mai im portant an în is to ria avia­ţiei. De princip iile p rofesorului Charles se mai uzează încă şi astăzi, după 150 de ani de progres. Globul de m ătase gum ată cu supapa de scur­gere a gazului, reţeaua de funii ce învăluie balonul şi de care se agaţă nacela, se mai în trebuin ţează încă la baloanele libere....

La P aris în ziua de 21 Septem brie 1802 M. G arnerin face o prim ă ten-

. _ # 8 8 l i É i É k J

:3 r ■ « -

D irijabilu l „Graf Zeppelin” pe lacul Constanţa.

neţi. D ouăzeci şi cinci de minute p lu tiră lin în văzduh aterisând la cinci mile depărtare şi astfel avu loc prim ul sbor !...

T o t în anul 1783 profesorul Pari­sian Charles, văzând succesul expe­rien ţe lo r lui M ontgolfier şi bănuind că adevărata cauză a acestor feno­mene era d ilatarea aerului ce se afla în baloane, porni o serie de expe­rien ţe pe această cale.

Cunoscând p roprie tă ţile h idroge­nului, se gândi că acest gaz era toc­mai elem entul care-i trebuia, fapt care se confirm ă mai apoi spre ma- rea-i sa tisfacţie . Curând însă îşi dădu seama, că avea nevoe de un control al scurgerii gazului.

Cu a ju to ru l a lto r doi experţi, con- fecţionă un înveliş de m ătase guma­tă, ce îm piedica hidrogenul să se îm ­prăştie în atm osferă. D in această m ă­tase construi un balon cu care făcu o

S T O F E d e M O B IL EP E R D E L E C O V O A R E L I N O L E U M

S A F I A N U LWl&

FURNITURI DE TAPIŢERIE£

**11 C u t ^B U C U R E Ş T I Str. Lipscani, 91 Depozit ş i preţuri de fabrică

INDISCUTABILPÂINEA

E CEA HAI BUNA

ta tivă de coborîre cu paraşu ta: sare din vârful unei râpe înalte şi ajunge la păm ânt, fără nici un accident.

A E R O PL A N U L

Josef B erblinger era dulgher, dar avea asp ira ţii înalte. P en tru el I- carus era un erou, da V inci un vi­sător, lip sit de pu terea voinţei...

B erblinger visa să construiască aripi! V iziuni de faim ă şi bogăţie îi încălziau creeri... Ţ inea cu orice p re ţ să sboare!

La Ulm, în Germana, oraşul său natal, se anunţase v iz ita regelui. D ul­gherul lucra cu feb rilita te la apara­tu l său, visând să facă o exhibiţie sub ochii m onarhului...

In Mai 1811 B erblinger îşi da dru­mul cu aeroplanul său, de pe creasta unui zid ce se rid ica deasupra te re ­nului unde avea loc parada, teren situat în apropierea D unării. Sute de ochii îl urm ăriră lunecând lin în spaţiu, s trăbătând şoseaua şi... că­zând în D unăre !

B erblinger nu se înecă, dar rămase to t dulgher şi visul său se realiză tocmai cu un secol m ai târziu.

In 1896, O tto L ilienthal, originar din Pom erania, studia cu pasiune vânturile şi sborul păsărilor. Cunoş­tea detaliile nenorocitului plonjon al lui B erblinger, ale paraşutei lui da V inci şi ale baloanelor.

Făcuse nenum ărate experienţe cu smee de carton, la care ataşă cozi de form a unor planuri, verticale şi orizontale. Mai târziu , ajunse să r i­dice cu a ju to ru l acestor smee greu­tă ţi bine centralizate, descoperind princip iile echilibrului.

L ilienthal era omul de ştiin ţă , du­bla t de un visător. D ibuia drum ul fără să se poticnească însă. Adu­nând un num ăr de date, construi un aeroplan capabil a pu rta un om. A-

paratu l p rezenta im perfecţiile de echilibru şi atunci construi un altul.

Cea mai im portan tă încercare de sbor are loc în 1896, la Berlin, când aeroplanul lui L ilienthal parcurge în aer 300 de yarzi, prăbuşindu-se apoi şi om orînd pe omul care poate fi priv it, drep t un părin te al aviaţiei.

1897. P ercy S. P ilcher, care stu ­diase in teresan tele experienţe ale

lui L ilienthal, făcu câteva observaţii

care păreau să fie erori de calcul şi se ho tă rî să continue lucrările între­prinse de acesta. E l văzuse fatala prăbuşire şi marele triumf al priete­nului său. D ar perspectiva morţii era pentru el nu o piedică, ci un impuls.

începu să construiască un nou ae­roplan, căutând să echilibreze prin sporirea dimensiunilor, adausurile pe care plănuia să le facă: Montă între ro ţile aparatu lu i greutăţi, spre a îm­piedica v ibraţiile pe care le obser­vase la încercările prietenului.

îş i lansă aparatul de pe vârful u- nui deal, străbă tu 250 de yarzi — dar şi el se prăbuşi murind.

A portu l său a fost însă de mare p re ţ pen tru aviaţie. Inventase amor- tizoarele.

P R IM A AERONAVA DIRIJA- BILA

1898. îndem nat de spiritul aven­tu rii şi de un prem iu ce se oferia prim ului om care ar fi ocolit turnul E iffe l, întorcându-se la un anumit punct, în tr ’un răstim p de o jumătate de oră, un brazilian, Alberto Santos Dumont, începu să lucreze cu febri­lita te la o aeronavă, care să poată fi d irija tă.

Ceeace se impunea, era găsirea li­nei m odalită ţi de cârmuire. Astfel construi un balon, care nu mai era ro tund ci lungueţ, având aproape form a unei ţigări, de o lungime de 82% p icioare ! Cantitatea de hidro­gen pe care o cuprindea, se ridica la 6.300 picioare cubice.

La acea epocă, ieşise pe piaţă mo­toru l „au to -tric ic lu”, care desfăşura 3'A cai putere în tr ’o jumătate de oră. Santos D um ont îl adapta la ae­ronava sa şi ideea se dovedi fericită.

La prim a încercare însă, vântul fiind prea puternic, strică aparatul C onstrui în urm ă multe altele incă şi nu parveni să ia premiul decât patru ani mai târziu.

In acest timp, oamenii aerului din în treaga lume, îşi aveau ochii aţin­t iţ i asupra sa. Americanii au fost pri­m ii cari au încerca t să se servească de idelie lui, perfecţionându-le.

A viaţia se apropia cu fiecare zi de realizare. P as cu pas, vedem dealun- gul secolelor progresul în cele două ram uri ale sale, ca două pasionante romane, ce se apropie de punctul cul­m inant, de criză.

SEC O LU L AL DOUĂZECILEA

1900. A cest secol marchează zo­rile „epocii aeru lu i”. Secole dearân- dul oam enii au lup ta t orbeşte, di- buind, încercând, isbindu-se neconte­n it de capriciile atmosferei, până când descoperiră câteva din secre­tele elem entelor şi anume :

1. Un gaz mai uşor decât aerul, introdus în tr ’un balon, în proporţia necesară poate purta omul în văzduh.

2. A erul exercită o acţiune de re­zisten ţă asupra unei bucăţi de pânză, dispusă în form ă de paraşută, dând om ului posib ilita tea să coboare linii păm ânt, dela o înălţim e oricât dt mare.

3. O suprafaţă plană, bine echili­brată, poate purta un om în aer, a- lunecând fără nici un pericol, întoc­mai ca acele sm euri de hârtie ce fac j d istracţia copiilor.

4. Baloane ovale cu motoare ţi cârmă, pot form a aeronave.

A ceste pa tru principii s’au stabi­lit cu p re ţu l a nenumărate vieţii

R oger Bacon a lansat ideea, Leo- nardo da V inci a desvoltat-o, Mont- go lfierii au făcut primul pas spre realizare ! O tto Lilienthal aprinde im aginaţia lui Graham Bell şi nil trebue să uităm aportul pe care Pil­cher l-a adus aeronauticei !

Lum ea priveşte cu teamă şi curio­z ita te încercările lui Santos Du­m ont, dar visele încep să se reali­zeze abia în secolul din urmă.

G. WIL

1 Octombrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ 31

d-lui Vasile V irg iliu ( P re d e a l) ; d-lui V asile P e tro v ic i (B uziaş).

N. B. — C âştigă to rii sun t rugaţi să ne in d ice de u rg en ţă ad re sa e- xactă , pe o s im plă ca rte poştală, sp re a p u tea p rim i m ai cu în les­n ire p rem iile .

R.

Marele nostru concursSub titlu l acesta am pub lica t o

enigm ă logogrif, în versuri, care a apărut în 11 prob lem e.

Concursul term inându-se în No. preceden t, rugăm pe d -n ii p a r ti­c ip a n ţi să ne tr im ită deslegarea, care va consta d in tr ’un sin g u r cu ­vânt, până la 10 O ctom brie.

REBU S

Nouile noastre premiiConcursuri b ilunareDeslegările problemelor în nu ­

merele 244—245 se primesc timp de două săptăm âni dela apariţia primului număr, adică până Marţi, orele 6 seara.

Tragerile vor fi bilunare.De fiecare tragere se vor acorda

urm ătoarele premii, proporţional cu num ărul jocurilor deslegate:

PREMIUL I: 1000 lei în num erar;PREMIUL Il-lea: Două aparate

de radio cu galena;PREMIUL III-lea: 4 volume din

operele literare renumite.N. B. — D eslegările vor f i în so ţi­

te de cuponu l respectiv , p u r tâ n d m e n ţiu n e a : p e n tru jocuri.

F iecare ca teg o rie v a avea şanse egale în ca teg o riile in fe rio a re .

C i t i ţ i t o ţ i ar i :

H I P N O Z Ade I V A N B U N I N

în „ L E C T U R A “ :;— Fioa ea litera Ui i l or străine —Lei 5, Scrierea complectă.

La chioşcar ş I b r a

Cu^«n p t it r n foourlH a. 244

Mamaie ţi ;(•■ ■ ■ •!• .................. .

A 4rain

No. 9

P re ţu l 5 lei

crează la m in a rea ce tă ţilo r vech i, 9. N um eral, 10. C ătre, 11, . . . m ediu 12. Auzi!, 13. Mă sui pe o în tă r i- tu ră , 14. C etăţuie, 15. Bogat în tu rm e, 16. E xclam aţie , 17. D om e­n iu im ens ce p rim e a un vasal, 18. Im popo ţonai, 19. în a in te a unei ca n tită ţi algebrice , 20. E x tra o rd i­nar, 21. P oet la tin , 23. F iu l Iui Cy- d ippe , 25. Sus în fru n te -i tu rnu l... (E m .), 26. A nim al, 29. Posed , 32. Post, 33. P rie te n şi, 35. In su lă în Egee, 37. îm p ă ra t în O rien t, 39. S ocietate re lig ioasă m edievală , 42 T itlu o n o rific al p ro f. u n iv e rs i­ta ri, 4-5. A fluent al D u n ării, 49. joc excelen t d in toate puncte le de vedere, 51. A nim al dom estic (ca re sare casa ), 53. Oală, 57. A rm e ca­re d is tin g O fam ilie nobilă , 59. A da năvală , 62, Z id ă rie d in ţa tă dea­sup ra u n u i tu rn , de u n d e se tră ­gea cu airme ¡porta tive , 64. E x p e­d iţie c re ş tin ă în evul m ed iu , 6 6 . M onarhi, 6 8 . B astion , 74. P lan ta t, 77. T erito riu . 78. P rep o ziţie , 79. S ingura d is tra c ţie a caste lan ilo r în evul m ediu , cân d se în tâ ln eau la castelele lo r cei de la n r. 41 o- riz. si cei dela 80 verf., 98. R edu­tă. 106. C nut fără vârf. 107. Aco­ladă, 108. La că lărie . 109. D atină, 110. Zile în c a le n d a ru l rom an , 113. E xclam are , 114. Z ăpadă. 115. Robie. 116. Mică noem ă, 117. F e­cio r. 118. P opo r, 119. Posedă. 120. P re fix . 121. V ârstă, 123. M ăsură, 124. C onjuncţie, 125. P ronum e, 127. Râu în F ra n ţa , 135. H uideo!, 136. Alifie. 8 6 . P ro p u n ă to r de e- nigm e, 96. In s tru m e n t m uzical.

ORIZONTAL: 1. C erem onie medievală, la p r im ire a um ii ca ­valer, 7. Timpul în care se făceau astfel de castele, 14. A cţiunea de întărire a unei cetăţi, 22. Arm ă de apărare in luptele m edievale, !3, Scândură, 24. Sem ne sim bo li­ce cari distingeau o cetate, 27. Ce- nobit d e c a p ita ^ ^ olog, (F ig .) . Transformare, 30. Oi işe p n G er­mania, 31. Un fel de hrisov J tâ k . care seniorul recunoştea drepturile bargheziloi1, 32. Cel ce pose­dă un domeniu sau o cetate de care depind Stei?; 34. Tn TÎm pin ascfliilor cetatea e ra greu de... Vi (Fig.) P ro iect im ag in ar, 38. S i note muzicale, 39. Rege sue- ilf» in secolul al IX-lea, 40. P erso ­nagiu mitologic, 41 C araghios ce umblă d'n cetate în ce ta te , ca să distreze pe castelani, 43. Notă muzicală, 44. G eneral Spaniol, 46. Pe loc, 47. D atină, 48. C onjur- ţie, 50. Afluent al D u n ării, 52. Substanţe ce se aseam ănă cu cleiul, 54. Nume feminin, 55. L in ie nouă fără capăt, 56. Rege în Israe l, 58. Poliţă... falsificată (m -n ), 60. Apa cu care se umple şan ţu l era adusă dintr’o aipă curgătoare, 61. M ăsură, 62. Centimetru, 63. A rm ă m edievală, 65. Literă grecească, 6 6 . G ăitan, 67. Pronume, 68 . P a rte d in n u ­mele unui îm părat japonez, 69. Nota redacţiei, 70. D iv iz iune a i- storiei universale, 71. Pană, 72. Pronume, 73. P a rtea d in a in te -a

u nu i zid cu p arte a d in a in te sch im b ată ( !? ) , 75. O rd in c re ia t de L udovic XVIII, 76. L ista c u g re­şeli de tip a r , 78. Je fu it, 79. A se pricepa»»!^ aţe ă ta raea'wjj()«¿yU o r*» d e la 49 ţtert., i i . Ffitrumfed, 82. Irjfer- jecţie , o f f A^şovfn, 8™ F i§ ă P re ­c ip ita tă ! , 87. P re fix , 8 8 . P ro n u ­m e, 89 In t., 91. O are?, 93. C apete­le un u i m atch de box, 94. Du u-n ^ 'il'Mijii'1' mP*i"Uilui fi inlirid f'f 'po rt. «7. N oroiu , 99. ip'uS® fe r iile^ u n u i p ră jii 'A M fa n . ¿0 0 . P ronum e, 101. ¡ Animale, 192. Con-jnpfcfíjjif'TÓ‘T '^T ^petr ne otfP;* 1 Otr™Insulă în A tlan tic , 105. In to rsu ra unw bolţi, 107. A îm p re su ra o ceta te , 112. P a rtea cea m ai r id i­c a tă .^ u n e i coaste, 118. în u \ d §- tă ţilo r şi se

vul ţ iM lf i A iim re a z ăcac ? | ţ i \ n î l i iv a iă , 126. l in ,H 2 8 > P c W s o # 3 unei 129. R ăm ăşiţe le u n u i castel, 130. C uloarea ce ru lu i sen in , 131. Cel ce com anda în t r ’un castel, 132. P .ia- tră n^eţioasă , T34. P ro p r ie ta r i feu­dali î i evul m ediu ;

VERTICAL: 1. Ce era în şan ţu ­rile cari în c o n ju rau ce ta tea , 2. Ti-, tiu de nob leţă în evul m ediu, 3. A nalogă elipse i, 4. V astă posesi­une de te re n u ri şi ce tă ti, conacu- ri, etc., 5. L ite ră în alfabetu l sla­von, 6 . Im pozit, 7. O r^ş în vechea Ita lie cu o şcpală pan te is tă , 8 .Unul d in agen ţii a tm o sferic i ce Iucrea-

1) După tăiere, ce-a rămas se netezeşte.

2) La Operă, moş Ene, scutură somnul pe gene.

3) Se cântă tango-ul „Mimoza“, artistic executat.

4) înfuriat, Guliver distruse câţiva liliputani.

* * •«Care s muzicanţii ce se formea­

ză prin legătura cuvintele

remiantii . 2

P rin t gere la x A r ţi —au câşti-

’ P R iei in nu ­m erar, d-lui Adolif M oscovici, s tu ­dent. Clui.

PREM IUL II-lea câte un aparat de radio cu galena, d-lui sublocot.

. N icolescu (C e rn ă u ţi) ; d-rei E- za M aria. sp ita lu l Lugoj. PREM IUL III-lea: câte un vo-

d in Ed. A devărul, d -re lo r >oca şi T o lita Costin (S a scu t);

d^rei I re n a M. M ochi (U rz ice n i);

A aoărat*

d e c u v in t e în c r u c iş a t e(Castelul medieval)

de SP H IN X.C luj

Joc(10 puncte)

„REALITATEA ILUSTRATĂ”. — D irector N ic. C onstan tin .R edacţia ş i A d m in is tra ţia : str. Const. M iile 7—9— 11. — T elef. 359199.

Preţul abonamentelor: Un an lei bOO; 6 luni lei 200; 3 luni lei 100, Penttru străinătate lei 500 anual.

Foto M

anassé

Atelierele „Adeverul“, S. A.