Ritmul unui vers este succesiunea regulată a picioarelor metrice.

Structura ritmică a unui vers ("metrica") este dată de piciorul metric (unitatea ritmică care este repetată regulat) și măsură (numărul de silabe sau picioare într-un vers).

Ritmul versului

]În greaca veche și latină

În greaca veche și latină silabele pot fi lungi sau scurte și accentuate sau neaccentuate. În metrica clasică piciorul metric este determinat de lungimea silabelor (nu de accent).[1][2]

Picior metric

— = silaba

lungă

˘ = silaba

scurtă

NumeDescriere subiectivă

Observații generaleEchivalent în română

— ˘ troheu alert Foaie verde...

˘ — iamb lin ascendent

— ˘ ˘ dactil (gr. daktylos, "deget") depinde

˘ ˘ — anapest regulat

˘ — ˘amfibrah (gr. amphi, "din ambele părți", brachys, "scurt")

larg, deschis

— ˘ — eretic regulat

— — spondeufrecvent in metrica clasică

˘ ˘ ˘ tribrah (gr. brachys, "scurt") stabil

— ˘ ˘ — coriamb=troheu+iamb sincopat Sara pe deal...

— ˘ ˘ ˘ peon 1 solemnValurile, vanturile ...

˘ — ˘ ˘ peon 2 solemn

˘ ˘ — ˘ peon 3 solemn

˘ ˘ ˘ — peon 4 solemn

˘ ˘ ˘ — ˘ mesomacrucvinar (picior de cinci silabe)

˘ ˘ ˘ — ˘ ˘ hipermesomacrusenar (picior de șase silabe)

Poemul epic (Homer, Virgiliu) utilizează hexametrul dactil în forma:[3]

— U | — U | — U | — U | — ˘ ˘ | — —,

unde (—) este o silabă lungă, (˘) o silabă scurtă, U poate fi o silabă lungă (—) sau două scurte (˘ ˘) iar bara verticală (|) separă două silabe.

Ovidiu a folosit un cuplet („distih”) elegiac format dintr-un hexametru dactil și un pentametru dactil (bara dublă (||) separă două cuvinte, nu doar silabe):

— U | — U | — U | — U | — ˘ ˘ | — —

— U | — U | — || — ˘ ˘ | — ˘ ˘ | —

Multe alte combinații au fost utilizate in tragediile și comediile autorilor clasici (Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan), ca și in poezia lirică și corală clasică.

]În franceză

În franceza modernă accentul este foarte slab[4] și, spre deosebire de greacă și latină, silabele au aceeași durată. Din acest motiv, ritmul este determinat exclusiv de numărul de silabe într-un vers (vesificație „cantitativă”), iar lucrările în versuri au evoluat în complexitate în special prin combinații, uneori foarte complexe, de rimă și strofă („formele fixe”).

Versul in metru „alexandrin“[5] are aproximativ 10-12 silabe, find impărtit de cezură în diferite moduri (6+6, 4+8, etc.). Versul in metru alexandrin fost utilizat și în limba română în secolul al XIX-lea.

În română

Româna este un caz intermediar între franceză (practic neaccentuat) și italiană (accentuat puternic). Astfel, ritmurile din metrica clasică au un rol important, cu silaba lungă înlocuită de cea accentuată, iar cea scurtă de silaba neaccentuată.[6]

]Exemple pentru diferite lucrări

Autor (lucrare, perioadă) Limba Ritm Exemplu

Dante (Comedia Divină, 1307-1321)

italiană versuri de 11 silabe (endecasilabice), cu accent

Nel mezzo del cammin di nostra vita...[7]

pe a 6-a

Shakespeare (Hamlet, 1599-1601)

engleză pentametru iambic To be or not to be ... (˘—˘—˘—)[8]

La Fontaine (Fabule, 1668-1693)

franceză12 silabe alexandrin, fără accent

Je conclus qu’il faut qu’on s’entr’aide. [9]

Goethe (Faust, 1808)

germanăaccentul cade la intervale regulate

Und was soll ich dagegen dir erfullen? [10]

Alte exemple

"Lacul codrilor albastru (—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Nuferi galbeni îl încarcă;(—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Tresărind în cercuri albe (—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ El cutremură o barcă. (—˘—˘ ˘ ˘—˘)"

Un peon între doi trohei (t+p1+t) creează un ritm neliniștit, de premoniție.