IGIENA HABITATULUI UMAN Farm Ileana Popescu

Colegiul Universitar Spiru Haret

IGIENA HABITATULUI UMAN

• În cadrul raporturilor dintre organismul uman și mediul său înconjurător, alături de mediul natural un rol deosebit de important revine mediului artificial, creat și dezvoltat de om. În totalitatea sa mediul construit de om formează ceea ce denumim habitat uman.

• În permanență așezările umane au evoluat , evoluție ce are la bază cel puțin două elemente fundamentale: creșterea demografică și dezvoltarea economică.

• Orașele greco-romane nu depășeau 15000 de locuitori, iar Platon considera că cetatea ideală trebuie să aibă cel mult 5000 de oameni.

• În anul 1800 existau 50 de orașe cu peste 100 000 de oameni, ca în 1950 numărul orașelor cu peste un milion de locuitori să depășească 100, pentru ca acum 60% din populația lumii să fie populație urbană.

• Astăzi, pe Pământ există 26 de megaorașe — orașe cu peste 10 milioane de locuitori, 15 dintre acestea aflându-se în țările în curs de dezvoltare.

IGIENA HABITATULUI UMAN

• Ritmul de creștere al populației s-a accelerat; dacă în 1850 populația globului era de 1 miliard, în 1950 a atins 2 miliarde, pentru ca în iulie 2015 să ajungă la 7,3 miliarde. Explozia demografică a avut loc datorită îmbunătățirii standardelor de trai și medicale, ceea ce a permis oamenilor să trăiască mai mult decât în secolele anterioare.

• Actualmente, creșterea populației are loc cu preponderență în țările în curs de dezvoltare - acele state cu nivel industrial și tehnologic limitat. Majoritatea acestor țări se află în Asia și Africa, și parțial în America de Sud și Centrală.

IGIENA HABITATULUI UMAN

An Total (mlrd.)

Asia Africa Europa America latină + Caraibe

America de Nord

Australia + Oceania

2010 6.916 4.165 (60,2%)

1.031 (14,9%)

740 (10,7%) 596 (8,6%) 347 (5,0%) 37 (0,5%)

2015 7.324 4.385 (59,9%)

1.166 (15,9%)

743 (10,1%) 630 (8,6%) 361 (4,9%) 39 (0,5%)

2020 7.717 4.582 (59,4%)

1.312 (17,0%)

744 (9,6%) 662 (8,6%) 376 (4,9%) 42 (0,5%)

2025 8.083 4.749 (58,8%)

1.468 (18,2%)

741 (9,2%) 691 (8,5%) 390 (4,8%) 45 (0,6%)

2030 8.425 4.887 (58,0%)

1.634 (19,4%)

736 (8,7%) 717 (8,5%) 403 (4,8%) 47 (0,6%)

Estimări medii ale populației oferite de ONU în 2012 (în milioane).[2]

IGIENA HABITATULUI UMAN

2035 8.743 4.997 (57,2%)

1.812 (20,7%)

730 (8,3%)

739 (8,5%)

415 (4,8%)

50 (0,6%)

2040 9.039 5.080 (56,2%)

1.999 (22,1%)

724 (8,0%)

757 (8,4%)

426 (4,8%)

52 (0,6%)

2045 9.308 5.136 (55,2%)

2.194 (23,6%)

717 (7,7%)

771 (8,3%)

436 (4,7%)

55 (0,6%)

2050 9.551 5.164 (54,1%)

2.393 (25,1%)

709 (7,4%)

782 (8,2%)

446 (4,7%)

57 (0,6%)

2055 9.766 5.168 (52,9%)

2.595 (26,6%)

700 (7,2%)

788 (8,1%)

456 (4,7%)

59 (0,6%)

2060 9.957 5.152 (51,7%)

2.797 (28,1%)

691 (6,9%)

791 (7,9%)

465 (4,7%)

61 (0,6%)

2065 10.127 5.120 (50,6%)

2.998 (29,6%)

681 (6,7%)

791 (7,8%)

474 (4,7%)

63 (0,6%)

IGIENA HABITATULUI UMAN

2070 10.277 5.075 (49,4%)

3.195 (31,1%)

673 (6,5%) 788 (7,6%) 482 (4,7%) 64 (0,6%)

2075 10.409 5.019 (48,2%)

3.387 (32,5%)

665 (6,4%) 783 (7,5%) 490 (4,7%) 66 (0,6%)

2080 10.524 4.957 (47,1%)

3.570 (33,9%)

659 (6,3%) 776 (7,4%) 496 (4,7%) 67 (0,6%)

2085 10.626 4.894 (46,1%)

3.742 (35,2%)

653 (6,1%) 767 (7,2%) 502 (4,7%) 68 (0,6%)

2090 10.717 4.833 (45,1%)

3.903 (36,4%)

649 (6,1%) 757 (7,1%) 506 (4,7%) 69 (0,6%)

2095 10.794 4.773 (44,2%)

4.051 (37,6%)

644 (6,0%) 747 (6,9%) 510 (4,7%) 69 (0,6%)

2100 10.854 4.712 (43,4%)

4.185 (38,6%)

639 (5,9%) 736 (6,8%) 513 (4,7%) 70 (0,6%)

1.IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Sănătatea evoluează și se modifică în funcție de evoluția și succesele

medicinei, dar o puternică influență o au condițiile sociale și economice, care se adresează în primul rand habitatului uman.

• Principalele boli care domină astăzi omenirea și care predomină în orașe sunt: bolile cardiovasculare, în mod deosebit cardiopatia ischemică și hipertensiunea arterială, bolile neoplazice, bolile neuropsihice, dominate de nevroze, psihoze și psihastenii, SIDA, bolile endocrine, de nutriție și metabolism ca diabetul și tiroidiile, bolile respiratorii cronice și, în fine accidentele, rutiere,aeriene și de domiciliu.

1. IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA

Sănătatea

11.326.519 Decese cauzate de boli transmisibile în acest an

6.631.903 Decese ale copiilor cu vârsta sub 5 ani din acest an

36.654.334 Avorturi efectuate în acest an

269.679 Mame care au murit în timpul naşterii în acest an

38.566.220 Persoane infectate cu SIDA

1.466.724 Decese cauzate de SIDA în acest an

7.165.757 Decese cauzate de cancer în

acest an

855.818 Decese cauzate de malarie în acest an

7.559.146.824 Ţigări fumate astăzi

4.361.646 Decese cauzate de fumat în acest an

2.182.199 Decese cauzate de alcool în acest an

935.621 Sinucideri produse în acest an

$ 349.041.719.252 Bani cheltuiţi în toată lumea pe droguri ilegale în acest an

1.177.782 Decese cauzate de traficul rutier în acest an

1.IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Această morbiditate poate fi legată de factori de risc prezenți în

marile orașe:

-aglomerarea populației

-poluarea mediului: mijloace de transport, poluare industrială, poluare sonoră,etc.

-regimul de viață în mediul urban, suprasolicitant; activitate prelungită, alimentație schimbată față de tradițional, odihnă insuficientă plus obiceiuri ca: fumatul, alcoolismul și uneori farmacodependența.

1. IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Zgomotul ca și sunetul se caracterizează prin 2 elemente

fundamentale: frecvența și intensitatea.

• FRECVENȚA reprezintă numărul de oscilații pe unitatea de timp și se măsoară în Hertzi, un Hertz fiind egal cu o oscilație pe secundă. Zgomotele cu frecvență mică au o tonalitate joasă sau gravă, iar cele cu frecvență mare au o tonalitate înaltă sau ascuțită. Cu cat un zgomot are o tonalitate mai înaltă cu atat influența asupra organismului este mai puternică. Urechea noastră percepe vibrațiile cu o frecvență între 16-20 000 Hertzi. Fenomenele vibratile superioare nivelului de 20 000 Hertzi se numesc ultrasunete(folosite în ecografie), iar cele inferioare nivelului de 16 Hertzi se numesc infrasunete sau trepidații.

1.IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • INTENSITATEA corespunde cantității de energie purtată sau

transportată de un fenomen vibratil; ea se măsoară în ergi sau bari. Sub aspect fiziologic, intensitatea determină sonoritatea. Unitatea de măsură a sonorității este bellul, unitate subiectivă dependentă de percepția sunetelor de către analizorul auditiv. Se consideră ca limită inferioară limita de percepție sau pragul de audibilitate, iar ca limită superioară intensitatea la care senzația auditivă se transformă în durere; campul auditiv este cuprins între 0-14 belli, iar pentru că bellul este o unitate prea mare se folosește submultiplul său zecimal, decibellul: 0-140 Db.

1. IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Acțiunea zgomotului asupra organismului:

a. Acțiunea specifică asupra analizorului auditiv; pot fi:

- Tulburări acute, determinate de zgomote foarte mari de scurtă durată: traumatisme ale timpanului,ale urechii medii sau chiar ale urechii interne cu înfundarea și perforarea timpanului, hemoragii otice, surditate.

- Tulburări cronice; se produce deplasarea temporară a pragului auditiv (adaptare), poate crește cu 10-15 Db pentru cateva ore pană la cateva zile, fenomen numit oboseală auditivă. Prelungirea duratei de oboseală este semn premergător hipoacuziei.

1.IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA b. Acțiunea asupra întregului organism este complexă, pătrunderea zgomotului realizandu-se nu numai pe calea nervului auditiv ci și prin piele, mușchi, oase, articulații,etc. La baza acestei acțiuni stă influența zgomotului asupra sistemului nervos central.

Boli: nevrozele,psihastenia, hipertensiunea arterială, gastrita și ulcerul gastric și duodenal, colita, diabetul, hipertiroidismul,etc.

În timpul somnului zgomote chiar de mică intensitate pot provoca modificări importante.

1.IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA

• Prin ORDINUL NR.119/04.02.2014 , Capitolul I Norme de igienă referitoare la zonele de locuit , art. 2-16 se legiferează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească zonele în care se amplasează clădirile destinate locuințelor, dotările tehnico-edilitare care trebuie să însoțească cartierul de locuințe.

• În art. 5 se specifică locul în care se pot amplasa unitățile cu capacitate mică de producție,distanța față de ferestrele locuințelor.

• Art. 6 reglementează ce se poate amplasa la parterul blocurilor și condițiile în care se schimbă destinația unui spațiu de locuit.

• Art. 7 și 8 prevăd zonele necesare odihnei și recreerii. • Art. 9 precizează că ” între unitățile industriale, obiectivele sau activitățile care poluează

factorii de mediu sau produc zgomot și vibrații și teritoriile protejate învecinate se asigură zone de protecție sanitară.”

1.IGIENA LOCALITĂȚILOR ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Art.10 prevede: ” Nocivitățile fizice ( zgomot, vibrații, radiații ionizante și

neionizante ), substanțe poluante și alte nocivități din aerul, apa și solul zonelor de locuit nu vor putea depăși limitele maxime admisibile din standardele în vigoare.”

• În art. 11 sunt precizate distanțele minime de protecție sanitară între teritoriile protejate și o serie de unități care produc disconfort și riscuri aspra sănătății populației.

• Art.14 conține prevederi pentru unitățile ce necesită protecție specială: spitale, școli, grădinițe, etc.

• Art. 15 limitează numărul de animale din gospodăriile individuale funcție de existența sau inexistența sistemului de apă curentă și canalizare.

• Art.16 cuprinde prevederi legate de asigurarea și respectarea valorilor limită ale indicatorilor de zgomot:- în timpul zilei, la 1,5m înălțime de la sol să nu depășească 55 dB; - în timpul nopții ( 23.00-7.00 ), la 1,5m

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Locuința reprezintă unul din cei mai importanți factori de mediu, care

împreună cu alimentația și îmbrăcămintea determină însuși nivelul de viață al populației.

• Locuința reprezintă spațiul în care omul se odihnește și își reface forțele de muncă, se distrează și lucrează cu vigoare și eficacitate.

• Preocupări pentru igiena locuinței au existat din cele mai vechi timpuri, dar ele s-au intensificat odată cu dezvoltarea fenomenului de urbanizare și creșterea presiunii demografice.

• Este cunoscută astfel relația între locuința insalubră și apariția sau agravarea unor afecțiuni mai ales infecțioase: tuberculoza, gripa, virozele respiratorii, scarlatina, difteria, rujeola, rubeola, varicela, etc.

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Lipsa unor condiții elementare de aprovizionare cu apă și îndepărtarea

corectă a reziduurilor, de păstrare și conservare a alimentelor determină apariția unor boli digestive microbiene și parazitare ca: dizenteria, febra tifoidă, hepatita epidemică, ascaridioza ca și toxiinfecțiile alimentare.

• Prezența unei umidități crescute și întreținerea igrasiei în locuință este cunoscută ca unul din factorii favorizanți în apariția reumatismului articular și a bolilor cardiovasculare.

• Insuficiența radiațiilor solare, atat a celor ultraviolete cat și a celor luminoase constituie un element cu rol deosebit în producera rahitismului și a unor tulburări de creștere și dezvoltare a organismului ca și afecțiuni ale analizorului vizual.

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Poluarea interioară și îndeosebi prezența pulberilor, a unor gaze ca oxidul de

carbon și bioxidul de sulf, a germenilor și ciupercilor,etc. constituie factori declanșatori pentru unele afecțiuni sau manifestări alergice, a unor intoxicații acute sau mai ales cronice, a unor tulburări respiratorii pană la bronșita cronică.

• Condițiile necorespunzătoare de conlocuire, prezența unor noxe ca zgomotul și vibrațiile, existența stresului în general stau la baza apariției și dezvoltării unor tulburări neuropsihice pană la favorizarea unor boli psihice între care psihastenia ocupă locul principal.

• Accidentele din locuințe ocupă locul doi după accidentele de circulație și se găsesc înaintea accidentelor de muncă. Cele mai frecvente sunt căderile și alunecările cu producere de luxații și fracturi(vartnici),apoi electrocutările, exploziile, combustiile, accidentele produse de substanțe inflamabile sau corosive, rănirile prin arme de foc și chiar înecul. Cei mai expuși accidentelor din locuințe sunt copiii și persoanele în varstă.

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Urmare a cunoașterii relațiilor dintre locuință și sănătate s-au elaborat

cerințe igienice pe care trebuie să le îndeplinească locuința , legiferate prin ORDIN Nr.119/04.02.2014

• Elemente care caracterizează locuința din punct de vedere sanitar și prevederile din CAPITOLUL I Norme de igienă referitoare la zonele de locuit din ORDIN Nr. 119:

1) Amplasarea locuinței - Art.2 prevede : ”(1) Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să se facă în zone sigure, pe terenuri salubre care să asigure:

a) protecția populației față de producerea unor fenomene naturale ca alunecări de teren, inundații, avalanșe; b) reducerea degajării sau infiltrării de substanțe toxice, inflamabile sau explozive, apărute ca urmare a poluării mediului;

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA c) sistem de alimentare cu apă potabilă în conformitate cu normele legale în vigoare;

d) sistem de canalizare pentru colectarea, îndepărtarea și neutralizarea apelor reziduale menajere, a apelor meteorice;

e) sistem de colectare selectivă a deșeurilor menajere;

f) sănătatea populației față de poluarea antropică cu compuși chimici, radiații și/sau contaminanți biologici;

(4) Zonele cu riscuri naturale sau antropice vor fi desemnate ca zone cu interdicție de construire a clădirilor cu destinație de locuințe sau socio-culturale, pe baza studiilor geologice de către instituții abilitate, pană la înlăturarea riscului.”

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA 2) Orientarea locuinței

• Încăperile unei locuințe pot fi grupate în 3 categorii: încăperi cu orientare obligatorie către soare, ca dormitorul și camera de zi, încăperi cu orientare ferită de soare, ca bucătăria și cămara, și încăperi indiferente ca orientare, ca anexele sanitare.

• Pentru zona noastră climatică, orientarea cea mai bună este cea sudică, sud-estică sau sud-vestică. Se va evita:orientarea nordică-nu permite pătrunderea în încăpere a radiației solare directe; orientarea vestică-supraancălzește încăperile, mai ales vara; orientarea estică-pentru evitarea vantului puternic din timpul iernii.

• Art.19, alin. (2) prevede: ” La proiectarea și construcția blocurilor de locuințe se va ține cont de orientarea camerelor față de punctele cardinale, de vanturile dominante, de curenții locali de aer, care se produc în ansamblurile de construcții înalte, și de însorirea maximă din timpul verii.”

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA 3) Materialele de construcție

Art. 19 alin.(1) prevede:

”Materialele folosite în construcția, finisare și dotarea locuințelor se aleg astfel încat să nu polueze aerul interior și să asigure izolarea higrotermică și acustică corespunzătoare.”

În linii mari materialele utilizate pot fi naturale ca lemnul, piatra, nisipul,etc. sau artificiale ca betonul, cărămida, materialele plastice, sticla.

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA 4) Planificarea interioară

• Numărul încăperilor de locuit este de dorit să corespundă cu numărul de locatari pentru a asigura spațiu suficient diverselor activități și pentru a satisface intimitatea necesară oricărei persoane.

• În privința suprafeței, Art.17 alin.(1) prevede:

”Parametrii sanitari care trebuie să fie respectați la proiectarea și execuția locuințelor sunt:

-suprafața minimă a unei camere=12mp;

-suprafața minimă a bucătăriei=5mp;

-înălțimea sub plafon=2,60 m.”

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Art. 18 alin. (1) prevede:

” Planificarea spațiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să permită circulația comodă a copiilor, persoanelor în varstă și a celor cu dizabilități, prin culoare de minimum 1,20 m lărgime, să nu existe trepte inutile între camere, planuri înclinate, să fie iluminate suficient,

-să asigure separarea pe funcțiuni împotriva propagării zgomotelor, mirosurilor, vaporilor;

-să izoleze camerele de locuit de încăperile de serviciu, unde se pot produce zgomote, mirosuri, vapori;

- să permită deschiderea comodă a ușilor interioare.”

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA 5) Dotarea locuinței

• Dotarea locuințelor, element esențial în păstrarea și promovarea sănătății populației. În acest sens, unele anexe apar ca absolut indispensabile cum sunt baia cu WC separat sau în aceeași încăpere și bucătăria cu sau fără loc rezervat pentru servirea mesei.

• Art.18 alin. (2) prevede:

” Băile și WC-urile nu vor fi amplasate deasupra camerelor de locuit și a bucătăriilor.”

Alin. (3): ” Finisajele interioare și dotările cu echipamente nu trebuie să creeze riscuri de accidente.”

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA 6) Ambianța termică • Prin ambianță termică sau microclimat înțelegem complexul de factori fizici

ai mediului ambiant care influențează schimbul de căldură între organism și mediul său extern.

• Omul este un homeoterm, adică își păstrează temperatura sa internă independent de variațiile termice ale mediului exterior.

• Homeotermia este rezultanta a două procese antagonice: termogeneza sau producerea de căldură și termoliza sau pierderea de căldură a corpului.Aceste două procese alcătuiesc funcția de termoreglare a temperaturii corpului, funcție cu rol hotărator în desfășurarea normală a tuturor proceselor ce au loc în organismul uman.

• Ambianța termică sau microclimatul locuinței influențează în mod direct pierderea de căldură și indirect producere de căldură.

2. IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA • Influența asupra organismului a ambianței termice este rezultatul interacțiunii a 4

factori: temperatura aerului, umiditatea aerului, mișcarea aerului și temperatura obiectelor și suprafețelor.

• Astfel , microclimatul cald caracterizat prin radiație pozitivă, temperatura aerului crescută, umiditatea aerului crescută, mișcarea aerului scăzută, produce următoarele reacții din partea organismului uman:apariția vasodilatației periferice, a transpirației puternice și în cele din urmă a hipertermiei.

• Microclimatul rece caracterizat prin radiație negativă, temperatura aerului scăzută, umiditatea aerului crescută, mișcarea aerului puternică influențează organismul uman de asemenea, care reacționează prin: vasoconstricție periferică, apariția contracțiilor musculare și tremurăturilor și în cele din urmă prin hipotermie.

• Microclimatul din încăpere trebuie să fie mai bine rece decat cald, mai bine uscat decat umed și mai bine în mișcare decat stagnant.

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA 7) Încălzitul locuinței

Încălzirea locuinței se poate face prin sistem: local și centralizat. Se poate folosi energia termică, energia electrică, energia solară.

Art. 17 alin. (7) prevede:

” Sistemul de încălzire trebuie să asigure temperatura minimă de 20ᴼC în camerele de locuit, cu diferențe în funcție de destinația încăperii:

a) Baie și W.C. - 22ᴼC

b) Camera de zi - 22ᴼC

c) Dormitoare - 20ᴼC ”

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA 8) Vicierea aerului • Vicierea aerului este un fenomen complex, rezultat din suprapopularea sau aglomerarea

încăperilor.

• La baza vicierii aerului stă procesul respirator care produce alături de modificări chimice ( scăderea concentrației de O₂ și creșterea concentrației CO₂ ) și o serie de modificări fizice cum ar fi creșterea temperaturii aerului (aerul expirat fiind mult mai cald), creșterea umidității aerului (aerul expirat fiind încărcat cu vapori de apă). La acestea se adaugă și căldura pierdută prin convecție (prin aer) și apa evaporată de la suprafața corpului ca și unii produși de metabolism eliminați în mediul înconjurător.

• Aerul viciat trebuie diferențiat de aerul poluat. Vicierea se produce numai în spații închise(încăperi) pe cată vreme poluarea are loc și în atmosfera liberă(aerul atmosferic).Vicierea aerului este rezultatul unor procese fiziologice, poluarea este urmarea unor activități economico-sociale.

• Determinarea vicierii aerului se poate face prin determinarea conc CO₂, dată fiind relația existentă între modificarea proprietăților fizice ale aerului și creșterea conc de CO₂.

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNTATEA

9) Ventilația încăperilor Art. 17 prevede:

” Alin.(2) Încăperile principale de locuit și bucătăriile trebuie prevăzute cu deschideri directe către aer liber-uși, ferestre, care să permită ventilația naturală.

Alin.(4) Ventilația naturală în bucătărie, baie și cămară trebuie asigurată prin prize de aer exterior, pentru evacuarea aerului prin conducte verticale cu tiraj natural, și prin păstrarea liberă a unui spațiu de 1 cm sub ușile interioare.”

Se practică și ventilația artificială , care trebuie să îndeplinească următoarele condiții sanitare:- să nu introducă din exterior aer poluat; -să nu modifice proprietățile fizice ale aerului (de pildă temperatura); -să nu producă zgomot, trepidații; -să funcționeze tot timpul anului; - să realizeze condițiile de confort cerute de însăși introducerea sa.

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA

10) Iluminarea locuinței

• Art.17 alin.(3)” Iluminatul natural în camerele principale și bucătărie trebuie să permită desfășurarea activităților zilnice fără a se recurge la lumina artificială.”

• Art.3 alin.(1) ” Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2ore la solstițiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire și din locuințele învecinate.”

• Iluminatul artificial este asigurat prin electricitate . Sunt 2 sisteme de iluminare: incandescent și luminescent.

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA

11) Umiditatea locuinței

Este de mai multe feluri:

-umiditatea de construcție, datorită transformării Ca(OH)₂ utilizat în tencuială în carbonat de calciu cu eliberarea de apă.

-umiditatea de infiltrație sau de capilaritate produsă prin pătrunderea apei din sol în fundația și pereții construcției (igrasia).

-umiditatea de întreținere

-umiditatea de condensare

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNTATEA

12) IZOLAREA FONICĂ.

• Reglementări legate de izolarea fonică:

Art 16 alin.(2) prevede: ” Pentru locuințe, nivelul de presiune acustică măsurat în timpul zilei, în interiorul camerei cu ferestrele închise, nu trebuie să depășească 35 dB. În timpul nopții (orele 23,00-7,00) nivelul de zgomot nu trebuie să depășească 30 dB.”

Art 17 alin.(5) prevede: ”Ghenele tehnice și toboganul de deșeuri solide se izolează acustic și se prevăd cu posibilități de acces pentru curățare și decontaminare periodică.”

alin.(6) prevede: ”Pereții, planșeele și puțul ascensorului trebuie izolate împotriva zgomotelor și vibrațiilor.”

2.IGIENA LOCUINȚEI ȘI RELAȚIA CU SĂNTATEA

• Art.19 alin. (3) : ” Se va realiza izolarea acustică a fiecărei camere față de camerele învecinate din aceeași locuință, față de locuințele învecinate și față de zgomotul produs de instalațiile aferente locuinței, clădirii sau spațiilor învecinate cu altă destinație decat cea de locuință. 13) Întreținerea locuinței Întreținerea constă în repararea la timp a tuturor defecțiunilor, în menținerea unei perfecte stări de salubritate și curățenie, în evitarea unor activități care să ducă la degradarea și distrugerea locuinței.

3.IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

• Alături de locuință, instituțiile publice reprezintă principalele amenajări urbane care pot influența starea de sănătate a populației.

• În sensul Ordinului Nr.119/04.02.2014 CAPITOLUL VI-Norme de igienă pentru unitățile de folosință publică-prin instituții publice se înțelege: instituții publice centrale și locale, instituții sau unități economice, de alimentație publică, de turism, comerciale, culturale, sociale ,de educație, sportive, colectivităților temporare de muncă sau de recreere, precum și unitățile în care se efectuează prestări de servicii pentru populație, denumite în continuare unități.

• Ca elemente comune tuturor instituțiilor publice sunt considerate: alimentarea cu apă potabilă și evacuarea apelor reziduale, îndepărtarea reziduurilor solide, iluminatul natural și artificial, încălzitul și ventilația, asigurarea suprafeței și cubajului necesar,etc.

3.IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

• În cadrul unităților în care se efectuează prestări de servicii pentru populație un loc deosebit îl ocupă UNITĂȚILE SANITARE, care au specificul și importanța lor aparte în determinarea stării de sănătate.

• Unitățile sanitare sunt reprezentate de: spitale, policlinici, ambulatorii, sanatorii,etc.

• Spitalul necesită cele mai ridicate condiții sanitare atat pentru a crea condiții optime de vindecare a bolnavilor cat și pentru a împiedica răspandirea unor afecțiuni atat în interiorul unității cat și în afara acesteia.

• Infecțiile interne de spital, infecții intraspitalicești, infecții nozocomiale-sunt îmbolnăviri de natură infecțioasă , manifestate clinic, contractate în spital și care apar în timpul spitalizării sau după externare.

3.IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

• Infecțiile nozocomiale pot fi:

-boli transmisibile contractate în spital determinate de obicei de germeni patogeni; aici se încadrează epidemiile hidrice, toxinfecțiile alimentare, epidemii de gripă, boli diareice; ceea ce este particular în evoluția izbucnirilor epidemice în spitale este nota de gravitate imprimată de rezistența scăzută la infecție a unor grupe de bolnavi.

-infecții cu ”germeni condiționat patogeni” sau cu ”oportuniști”; Germeni patogeni:virusurile hepatitelor, virusul rujeolei, virusurile gripale și paragripale, adenovirusuri, virusul sincițial respirator, rotavirusuri, Staphylococcus aureus, streptococul grupa A, Salmonella, Shigella, E. coli enteropatogen.

Germeni condiționat patogeni: Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella Enterobacter; bacili gram negativi anaerobi.

Germeni oportuniști: Serratia, Pneumocistis.

3.IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

• Spitalul- condiții sanitare:

-AMPLASARE

-CONSTRUCȚIE

-FUNCȚIONALITATE – UNITATE PRIMIRE URGENȚE

-SALOANELE – UNITATEA DE ÎNGRIJIRE

-GRUP SANITAR

-BLOC OPERATOR – SĂLI DE NAȘTERE

-DISPENSAR POLICLINIC, AMBULATORIU DE SPECIALITATE

-LABORATOR DE INVESTIGAȚII PARACLINICE

-FARMACIA

-BLOC ALIMENTAR- BIBERONERII-BUCĂTĂRIA DE LAPTE

-SPĂLĂTORIA

-SERVICIUL TEHNIC-ADMINISTRATIV

-SERVICIUL ECONOMIC

3.IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

• Curățenia

• Dezinfecția

• Stația centrală de sterilizare

• Circuite distincte ca spațiu, timp

• Circuitul pacienților

• Circuitul vizitatorilor, Carantina

• Frecvența și gravitatea infecțiilor intraspitalicești a scăzut dar continuă să existe în special infecțiile datorate germenilor condiționt patogeni. Se impune supravegherea epidemiologică a infecțiilor intraspitalicești.

• Ordinul nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare

• În vigoare de la 07.10.2016

• Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și pneumoftiziologie” Dr Victor Babeș ”Timișoara- Ghid de prevenție/control al infecțiilor nozocomiale.

3. IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

3. IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

3. IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE

3. IGIENA INSTITUȚIILOR SANITARE