38

punkt - nr. 54

39

text de Angela Braşoveanu imagini de Roman Rybaleov

Ridha Tekaia

CuRioziTaTea, eneRgia și amnezia seleCTivă

Punkt Profil

40

punkt - nr. 54

41

aibă curiozitatea de a învăța, de a înțelege, să fie proactivi și volun-tari. Curiozitatea e importantă și în cazurile în care, de exemplu (cum ni se întâmplă nouă mai mereu), vizitezi o fabrică de apă minerală. Vezi procesul și trebuie să vrei să înţelegi cum dintr-o apă normală obții apă minerală, să înțelegi cum funcționează ca un client al băncii. Mâine te duci să vizitezi o întreprin-dere de lapte sau gaz, sau papuci și tot trebuie să ai o idee cum funcio-nează mecanismul fiecăreia. După aceasta, noi, ca angajatori, trebuie să hrănim curiozitatea, ca să se transforme în abilități. Dacă un om e pasiv și lipsit de dorinţa de a afla şi de a cunoaşte, poți să-i respecți personalitatea, dar ce să faci cu el? Nimic. Sunt moldovenii pe măsura așteptărilor mele? Dacă vorbim de faptul că avem o bancă dinamică, aceasta de fapt reflectă compor-tamentul angajaților noștri. Cum am fi putut să creștem atunci când piața este plată și PIB-ul stagnea-ză, dacă nu datorită angajaților? Împreună am realizat lansarea mai multor produse bancare în termen de un an, MobiasInfo şi eMobi-as, ambele legate de banking la distanţă. În iunie curent am primit certificatul ISO-9001-2008, care a cerut întregii echipe Mobiasbancă să se focuseze pe calitatea deservirii clienţilor noştri. Datorită aces-tor succese, pot spune că echipa Mobiasbancă corespunde întocmai aşteptărilor mele.

Vă place să scoateți oamenii din zona de confort, să le schimbați orizontu-rile, locul de muncă și chiar meseria. Trebuie să devii bancher, le ziceți unora care n-au nici măcar o facul-tate economică. De ce legi și criterii vă conduceți? Este omul mai eficient atunci când este extras din zona lui

de confort profesional? Ce cazuri vă fac să fiți mândru și ce cazuri – nu prea, când omul totuși n-a făcut față provocărilor?

Chiar ați săpat mult în legătură cu ce-am zis sau am făcut... Da, este adevărat, eu sunt adeptul încura-jării colegilor mei să exploreze noi orizonturi şi noi limite. Dacă stai prea mult în zona de confort, te plictisești, începi să lucrezi bazân-du-te doar pe reflexe, fără setările mentale. E ca şi cum ai conduce ore întregi pe o autostradă dreaptă cu o viteză de 90 km/h, ajungi la un moment dat să te bazezi doar pe reflexe, creierul se deconectează și, practic, poţi să zici că dormi. Eu nu vreau ca bunii mei colegi de serviciu să doarmă la birouri cu viteza de 90 km/h. Pe autostradă trebuie să mergi cu viteza maximă admisă, de exemplu, cu 130-140 și să fii cât se poate de activ.

Ce aşteptări au îndreptățit? Sunt gata moldovenii să plece din capitală în raion ca să fie suficient de mobili, aşa cum le cereţi?

Pentru ei nu e ceva natural, nu e ceea ce au cerut atunci când s-au angajat, dar noi încurajăm asta, mo-tivăm, compensăm etc. Acum înce-pem să-i vedem acceptând schim-bările ca pe o idee în sine, fapt care ne inspiră să continuăm în această direcţie. Ei înțeleg că în multe cazuri această mobilitate înseamnă să se întoarcă cu o experienţă mai vastă şi la o poziție mai înaltă.

Sunt şi moldoveni care au crescut în cadrul băncii şi au făcut carieră internaţională?

Deocamdată avem doi – avem la Paris un şef-adjunct al Depar-tamentului Risc Management, responsabil de riscuri operaţionale, peste un an îşi va încheia contractul

şi probabil se va întoarce în Mobi-asbancă. Şi eu îl aştept, îi pregătesc întoarcerea. Va reveni, în mod sigur, pe o poziţie mai înaltă. De anul trecut, managerul nostru financiar este la Moscova, şi am informaţii că se descurcă foarte bine acolo. Deja port discuţii cu al treilea angajat, pe care îl voi trimite anul viitor, acum pregătesc contractul etc. E o exce-lentă sinergie în cadrul grupului.

E într-un fel un vis şi pentru ceilalţi că ar putea cândva să ajungă undeva...

Aş putea să zic asta, adică un vis, dar mobilitatea internaţională nu e atât de uşoară.

De ce?

Dacă veţi pune întrebarea aceasta în stradă, 99 la sută vor zice că vor să plece. Dacă le veţi zice: ai timp până mâine dimineaţă să-ţi faci bagajele şi să pleci, şi să zici bye-bye familiei tale, prietenilor, obiceiurilor, activi-tăţilor tale, și nu vei putea să revii decât peste un n număr de ani, fiţi sigură că cei 99 la sută se vor trans-forma uşor în ceva mai puțin de 10 la sută. Şi dintre aceştia, peste trei luni, unii se vor întoarce pentru că totul e prea complicat. Am avut ace-leaşi probleme cu câţiva colegi de-ai mei din Franţa. Într-o zi, mi s-a zis: eşti gata să pleci mâine? Omul deja e gata să-ţi preia locul. Am zis ok, eu şi Fabienne avem deja bagajele făcute și suntem gata să plecăm. A doua zi şeful meu îmi zice: stop, aseară am fost sunat de către băiatul care trebuia să te înlocuiască şi care, plângând, mi-a zis că nevasta lui nu mai vrea să meargă. Am mai rămas trei luni până au găsit pe cineva să mă înlocuiască. Asta înseamnă că în ultimele minute, când chiar înţelegi că îţi părăseşti ţara cu adevărat, nu e nici pe departe uşor. Sigur că

Ați făcut un schimb onorabil cu mol-dovenii – ei merg să se odihnească pe Coasta de Azur și dvs. veniți să munciți în Moldova. Cum e să vrei să pleci dintre cei doi piloni ai glamour-ului, fițelor și dulcelui farniente – Saint-Tropez și Cannes? Ce trebuia să se întâmple? Și de ce Moldova? Aveți un simț al dramatis-mului existențial înnăscut?

Aş vrea să precizez faptul că pe Coasta de Azur nu există doar acel dolce farniente despre care ziceți. Știu că impresia vine de la Cannes, de la Saint-Tropez și e legată de cine-ma, fotografii şi paparazzi, plaje cu staruri, dar regiunea aceasta care se numește PACA – Provenţa, Alpi, Coasta de Azur – are PIB-ul de două ori mai mare decât Moldova. Așa că oamenii muncesc din greu acolo, nu-și petrec viața în acel dolce farniente de care ziceți. Am lucrat în această regiune, deși e patria mea, doar 5 ani. De fapt, dacă îmi dau bine seama, în ultimii 18 ani nu am fost în Franţa decât în vacanţe. Așa că sunt mai degrabă un cosmopolit, un internațional decât un francez pursânge legat de locul lui. Dar atunci când mă reîntorc acasă (căci am o casă totuși pe Coasta de Azur), joc rolul unui turist: mă relaxez. Moldova a fost o provocare la care nu m-am așteptat, dar pe care am acceptat-o fără regrete și nu e din cauza unui simţ dramatic înnăscut, ci din cauza că motorul care mă mișcă înainte este verbul a descoperi, a descoperi şi iarăși a descoperi.

Algeria şi Republica Cehă sunt locuri foarte diferite de Moldova, şi geogra-fic, şi ca mentalitate, perspective sau avânturi. Ce fel de proiecte ați dez-voltat în fiecare dintre aceste ţări? Care dintre experienţele anterioare s-ar putea aplica în Moldova?

În fiecare dintre ele am avut experi-enţe total diferite. În Cehia am ajuns

cu doi ani înainte ca aceasta să intre în UE, deci lucrul pe care-l aveam acolo era să pregătim ţara pentru aceasta. Am făcut atunci un număr mare de proiecte, apoi am mai stat doi ani pentru a finaliza privatizarea, proiectele PPP (parteneriate public private), care au fost lansate de către stat.În Algeria a fost o experiență complet diferită. Acolo am dublat reţeaua de filiale – de la 45 la 90 –, făcând un mare salt pe parcursul a 3 ani. Și am dublat numărul de produse. Eram capabili să creăm un produs pe lună. Algeria e o ţară foarte complexă, cu o piață internă dezvoltată, cu 35 de milioane de oameni, dacă iei o piatră de jos, dedesubt găseşti petrol sau gaz (dar trebuie să o pui repede înapoi, pen-tru că nu e tocmai lipsit de perico-le). În fond, această ţară nu produce multe lucruri, ci doar exportă petrol şi gaz. Aşa că, în principiu, oamenii de afaceri de acolo importă bunuri ca să le vândă pe piaţa lor. Poți vinde orice: iată, pun ochelarii mei pe o masă și în două minute sunt vânduți. Nu e o porblemă de vânzare, ci de saturare a pieței cu mărfuri. În Algeria am susţinut investitorii, străini şi locali, pentru a reduce oarecum uriaşa necesitate de importuri.Încerc să aplic şi în Moldova experienţe pe care le-am avut în aceste ţări, dar, desigur, ajustate la contextul local. Prin urmare, noi, Mobiasbancă, suntem implicaţi în programul de Parteneriate Public Private, încurajat de către guvern împreună cu echipa responsabilă de finanţare structurată. De asemenea, vizăm dezvoltarea reţelei de filiale şi crearea produselor bancare noi. Toate acestea pentru a susţine

producţia locală cu investiţii străine directe, pentru ca aceasta să ajungă la standarte europene şi pentru a spori cât mai mult exportul.

Cât de ușor v-a fost să vă adaptați în Moldova? Unul dintre predecesorii dvs. zicea că, deși la început totul i s-a părut simplu, pe urmă și-a dat seama că Moldova e o țară complica-tă: nu e nevoie doar să cunoști oame-nii din posturile-cheie, dar și schema relațională dintre ei: cine și cui îi este cumătru, nănaș, fin... Cum a fost în cazul dvs.? Ce sfaturi prețioase de supraviețuire în Moldova ați primit de la predecesorul dvs.?

Este o ţară pașnică, relaxată, dar şi complexă în acelaşi timp. Adevă-rat că există mai multe cercuri de influenţă și întotdeauna trebuie să fii atent, să observi, să înțelegi, să te ajustezi situaţiilor. E nevoie de răbdare şi perseverenţă… Și, ca să nu ziceți că nu mă documentez, o să vă arăt ceva (scoate, de sub vraful de hârtii de pe birou, o schemă foarte grăitoare, cu fotografii, săgeți și cifre care arată repartiția de forțe de pe olimpul nostru politic). E ca să-mi dau seama cine și ce face și cu cine. E compli-cat, pentru că schema se modifică în fiecare lună, se completează, se schimbă balanța, dar e interesant.

Aţi zis la un anumit moment că nu aveţi nevoie de experţi în bancă pen-tru că aţi angajat experţi internaţio-nali. Ce fel de lucrători vă trebuiesc în aşa cazuri? Moldovenii ajung la aşteptările voastre?

Nu am formulat chiar aşa. Noi nu avem nevoie neapărat de experţi în domeniu, ci de oameni care inițial să aibă măcar calităţile de bază pentru a putea face parte din familia noastră, să fie persoane curioase şi voluntare. Dacă devin ulterior şi experţi, e un lucru extraordinar. E important să fie curioşi să vadă cum funcționează lucrurile, să

Punkt Profil

42

punkt - nr. 54

43

putem vorbi ziua întreagă despre mobilitate, dar atunci când e vorba de o situaţie mai mult decât reală, e complicat. Și acum, de exemplu, pregătesc timp de un an plecarea unuia dintre colegii noștri, pentru că trebuie să fie un proces mai mult sau mai puțin nedureros: trebuie să vorbească cu nevasta, cu copiii, cu neamurile și prietenii. E greu, pentru că există și bariera lingvistică, și diferențele culturale sau soția ori soțul are un job la care trebuie să renunțe și să meargă într-o țară în care nu se știe dacă îl va avea, sau, și mai și, poate fi chiar periculos, nu e un proces ușor.

Și mai sunt o mulțime de moldoveni care vor schimbare fără a schimba nimic.

Da, și ei ar putea să nu fie ne-apărat mediocri, ar putea să fie performanți, dar să nu fie capabili să schimbe ceva în viața lor și atunci ne gândim că cineva mai trebuie să și rămână pe loc. Dar asta ține deja și de flexibilitatea companiei, dacă un om vrea să se mute repede – să-l ajute să o facă și dacă acesta vrea să stea pe loc – să stea. E un com-promis. Nu trebuie să impui nimic nimănui.

Sunteți una dintre cele mai dinamice bănci în regiune. Cu ce probleme vă confruntați, cum se dezvoltă relațiile cu localnicii? De ce specific local țineți cont și unde încercați să vă educați clientul? Cunoașteți expre-sia: numai prostul întoarce datoriile?

Mulţumesc că ați menţionat că Mobiasbancă este cea mai dinamică bancă din sectorul bancar mol-dovenesc. Sper că acest lucru este împărtășit și de clienţii noştri, dar vă rog să nu spuneţi asta echipei mele, eu nu mai sunt capabil să le cer mai mult efort (râde). Cred că avem

unul dintre cele mai bune costuri de risc ale Société Générale în restul Europei. În orice caz, nu este cel mai rău. Așa că nu știu de unde vine expresia.

E din cauza că daţi mai greu credite?

Nici măcar. Noi lucrăm cu clienți buni și ne place să lucrăm cu clienți transparenți. Noi suntem serioși, deci atragem doar clienți serioși. În fond, cred că imaginea noastră se contopește. Dacă sunt mai puțin serioși sau dacă nu vor să întoarcă creditele, vor merge la alte bănci. Problema pe care aș vrea să o semnalez este orientarea clienţilor moldoveni doar spre preţ. Folosesc aceleași tehnici ca la magazin – iei două lucruri în mână și alegi prețul cel mai mic. De obicei, nu iau în consideraţie calitatea sau servi-ciile care stau în spate, nivelul de consultanță pe care îl oferim. Ei doar compară preţurile. Asta este caracteristic pentru orice bun pe care-l cumpără. De asta încercăm să le explicăm: prețul cel mai jos nu înseamnă nivelul cel mai înalt al serviciilor. Noi avem o experiență internațională și, probabil, avem ceva în plus de oferit clienților. De asta am deschis și o filială pen-tru clienţii VIP – Clubul Prestige, pentru crearea unei atmosfere deo-sebite, pentru acordarea de servicii deosebite, care te fac să zici: ok, nu e cel mai mic preț, dar merită!

Ce argumente ați găsi pentru un cli-ent ca să aleagă anume banca dvs.? Toate băncile vor spune că sunt dina-mice și sigure, toate vor zâmbi cu trei rânduri de dinți și vor peria frumos contractele… Prin ce vă deosebiți?

Cel mai important lucru este că facem parte dintr-un grup interna-ţional, suntem o bancă transparentă

şi sigură. Și asta înseamnă ceva. Având gradul acesta de expertiză internațională, putem sprijini ac-tivitatea cu importatorii şi expor-tatorii atunci când se confruntă cu business-ul internaţional, aşa cum le oferă conexiunile noastre în străinătate, indiferent dacă e vorba de fostele republici sovietice sau țările UE. Noi putem ajuta Moldo-va să intre în ambele stratosfere. În fond, cam aceasta e filozofia: cum să pui clientul în centrul tabloului. Nu sunt interesat de o relație scurtă cu clientul. Invers. Am nevoie de o relație de lungă durată și de încre-dere. Încredere din amblele părți. Loialitatea este la fel de impor-tantă. Pentru că noi nu facem alte munci, noi nu concurăm cu clienții noștri, noi nu suntem interesați ce business au. Afacerea noastră e să-i servim. Sigur, câștigăm bani, dar și câștigurile clienților noștri cresc datorită finanțării noastre. Noi împărtășim cu clienții noștri o parte din profitul nostru. Și invers. Mi se pare corect.

În același timp, unii clienți care au plecat de la dvs. vă consideră o ban-că arogantă…

Poate fi interpretat și așa. Sunt clienți care nu pot să înțeleagă de ce suntem mai scumpi decât celelalte bănci. Pentru că nu sunt interesați în ceea ce înseamnă servicii spe-ciale sau servicii calitative. E exact categoria care vrea prețul cel mai bun și atât. Toate proiectele noastre, dezvoltările şi aşa mai departe sunt orientate spre o deservire mai bună a clienţilor. Dezvoltarea reţelei şi certificarea ISO 9001:2008 sunt exemple clare în acest sens.Mobiasbancă activează doar în sec-torul bancar, noi nu fugim după alt business. Atuurile noastre sunt baza

Punkt Profil

44

punkt - nr. 54

45

noastră de clienţi. Prin urmare, noi considerăm că să susţii creşterea clientului tău e ceva măreţ.

Cât de îngrijorătoare sunt pentru dvs. mișcările de acum din lumea bancară moldovenească? Cum interpretați scandalul cu Banca de Economii sau cu Agroindbank?

Să lucrezi pentru Mobiasbancă e deja o mare durere de cap, așa că, încercând să facem ce e mai bine pentru clienții noștri, chiar nu putem să ne concentrăm și pe alte probleme. Fiecare își administrea-ză afacerea așa cum îl duce capul. Chiar nu aș vrea să comentez.

Și dacă vă treziți într-o bună zi în fața unui atac raider?

Partea bună e că majoritatea – 88% – din acțiuni aparțin Grupului.

De ce comunitatea franceză e atât de invizibilă în ultimul timp în Moldova? Ceva timp în urmă, cel puțin erau niște zvâcniri prin Clubul Francez, acum și acestea au devenit extrem de discrete. E de vină climatul investițional, s-au dezamăgit francezii în posibilitatea de a face bani în Mol-dova sau există o a treia cauză?

Moldova este destul de departe de Franţa şi nu e chiar o destina-ţie familiară pentru aceasta. Mai mult decât atât, în ultimii doi ani, PIB-ul nu a avut o creștere care ar fi atras atenția. Căci dacă vezi o creștere spectaculoasă a PIB-ului undeva, tu poţi merge într-acolo, dar Moldova nu e tocmai acel caz. Poate din această cauză nu am putut vedea aici o mare creștere a investițiilor din Franța sau Spania, spre deosebire de mișcările ce au loc din partea Ucrainei, României sau Germaniei, care sunt totuși mai aproape. Sunt președintele Asociației Investitorilor Străini și am avut chiar în dimineața aceasta

Punkt Profil

46

punkt - nr. 54

47

onoarea de a-l avea ca invitat pe dl Leancă. Dânsul ne-a povestit despe ultimele realizări în ceea ce ține de economia țării în prezența a circa 14 ambasadori și vreo 20 de investitori străini. Premierul a spus că una din-tre priorități este crearea locurilor de muncă şi întorcerea cetăţenilor înapoi în ţară. Și cooperearea cu antreprenoriatele existente sau cu membrii AIS este un element-cheie pentru a ajunge la succes şi realiza-re. Această acţiune va avea un efect domino pozitiv aici, în Moldova, pentru că crearea locurilor de mun-că va duce la creşterea PIB-ului, iar creşterea PIB-ului însemnă atracţia investitorilor şi aşa mai departe. Moldova ar putea intra în această spirală pozitivă și noi împărtășim completamente această opinie. Nu putem avea pe de o parte guvenul și pe de altă parte antreprenorii, tre-buie să existe o echipă. Ei au nevoie de noi ca să creăm locuri de muncă, noi avem nevoie de ei ca să încura-jeze mediul de afaceri. Am stabilit să ne întâlnim în septembrie ca să vedem ce s-a schimbat și să urmăm această tradiție în fiecare trimestru.

Este guvernul actual pus pe fapte sau totul se reduce la un discurs seducă-tor?

Dacă aseară premierul a avut o întâlnire la Luxembourg și a urcat îndată în avion ca să ajungă azi dimineață la întâlnirea noastră, pentru mine e un semn că acordă o mare prioritate investitorilor. Și avem un an și jumătate ca să de-monstrăm că economia Moldovei e în stare să crească. Pentru mine e o poziție foarte încurajatoare. Nu am vorbit filozofii, ci am prezentat cazuri şi proiecte concrete. Cred că

e pentru prima dată când am avut o asemenea discuție pozitivă și trans-parentă între operatori și autorități.

Cu cine dintre francezii de aici aveți proiecte comune și cu cine vă place să schimbați o vorbă la un pahar?

Vreau să precizez că aici este o co-munitate franceză foarte mică. Am posibilitatea de a-i cunoaşte pe unii dintre ei, dar nu pe atât de mulţi cât aş dori...

Suferiți de un soi de claustrofobie...

Nu foarte mult... În general, eu personal am contacte strânse și cu francezi, și cu germani, și cu ame-ricani, și cu moldoveni. Îi cunosc, petrecem într-un mod minunat timpul liber împreună, dar nici o relație nu este exclusivă.

Ce proiecte sociale sau culturale sunt interesante pentru Mobiasbancă și pentru dvs. în particular? Ce proiecte ați face singur dacă ați avea timp și bani? Sau fără bani, la discreție…

Orice proiect pentru noi e special și unic. Avem grijă să vedem fiecare proiect care ne este propus, îl ana-lizăm, ne uităm la business-plan și dacă e compatibil cu noi – îl urmă-rim. Nu avem nicio restricție legată de proiecte. Eu personal însă am o sensibilitate aparte pentru două idei: îmbunătăţirea calității evenimen-tului care are loc anual la Orheiul Vechi, Gustar. E păcat, pentru că aveți probabil unul dintre cele mai frumoase landşafturi naturale în această arie, un loc extraordinar, dar cred că-i lipseşte un pic de infra-structură pentru a-l face excepţio-nal. Un pic de sunet, câteva scaune sau șezlonguri, câteva umbrele etc.. Dar, dacă ne implicăm, atunci am avea nevoie să organizăm mai multe evenimente, pentru că e irațional să

cheltuim bani pentru echipament care e folosit doar o dată în an. Poate ar trebui să dublăm sau să ex-tindem aria evenimentelor. Asta ar atrage străinii care, la rândul lor, vor atrage alți străini. Am văzut în alte ţări teatre verzi amplasate aproape de plajă sau în munţi. Şi care sunt gazda diverselor evenimente - fes-tivaluri, concerte, spectacole etc.. Şi Moldova are multe astfel de locuri și e mare păcat că nu se știe de ele. Al doilea proiect pe care l-aș face e legat de păduri. Voi aveți păduri, nu foarte mari, dar destul de pitorești. Și am fost foarte mirat să nu găsesc ceva simplu, dar foarte distractiv cum e Accrobranches, uşor de imple-mentat pentru un singur investitor legat de ecoturism. Sunt un fel de construcții din funii întinse între copaci și oameni merg de pe un copac pe altul, sărind sau căţărân-du-se, e o atracție foarte populară și, în același timp, foarte ieftină şi foarte ușor de făcut. Sunt surprins că așa ceva nu există. Ar veni familiile împreună cu copiii și s-ar distra grozav. Aveți totul la îndemână, trebuie doar să vă puneți mintea în mișcare.

Sunteți un hedonist declarat, încercați să faceți turul vinăriilor moldovenești și ați zis chiar că ar fi cele mai impresionante dintre toate pe care le-ați văzut. Dar vinurile, la care v-ați oprit? Care v-a convins? Pe care ați risca să-l duceți în Franța unor prieteni?

Ar fi dificil să specific un vin anume, pentru că nu putem vorbi despre păstrarea aceluiași nivel de calitate pe parcursul unei perioade mai îndelungate. Aş menţiona poate Carménère, care a dispărut din regiunea Bordeaux două sau trei se-

cole în urmă, distrus de Phylloxera. Acesta a fost descoperit mai târziu doar în două ţări: Chile şi Moldova. Eu am avut oportunitatea să-l gust, produs de doi producători diferiţi şi chiar l-aş recomanda. La sfârşitul verii voi organiza împreună cu un prieten o degustare de Carménère, el aduce 12 sticle de vin din Chile iar eu -12 sticle de aici, din Moldo-va. Vom invita prietenii. Va fi grozav.

Ce alte plăceri aţi descoperit în Mol-dova în afară de vin?

Am descoperit ceva nu neapărat specific doar Moldovei, dar ceva care are tendinţa să dispară din oraşele mari, şi anume parcurile centrale. Chişinăul are un asemenea privilegiu, având mai multe parcuri frumoase uşor de găsit, cu lacuri sau râușoare. Am desoperit până acum vreo cinci și mă bucur să văd că sunt pline de oameni care se plimbă, se joacă, fac frigărui. Lucru care a dispărut în Franța, de exem-plu. Da, parcurile sunt minunate acolo, poate mult mai bine îngrijite și mai frumoase decât în Chișinău, dar acolo vei vedea doar inscripții de genul: este interzis să călcați iarba, interzis accesul câinilor și nici să nu vă gândiți la barbecue!

În schimb în Londra este cu totul altfel – oamenii stau în șezlonguri sau direct pe iarbă, copiii vin cu clase în-tregi și-și mănâncă prânzul pe iarbă…

Da, ei fac parte dintr-o mișcare internațională care încearcă să întoarcă parcurile cetățenilor. Pen-tru că ceea ce văd deocamdată în Franța pare atât de artificial, parcă ar fi construit din plastic. E totul atât de curat, atât de lins, atât de aranjat, încât vreau să ating iarba ca să văd dacă e adevărată. În Chișinău sunt

oarecum mai vechi și poate nu atât de amenajate și îngrijite, dar există viață aici! Tu simți miros de frigărui, vezi copii sau chiar maturi jucân-du-se cu mingea sau badminton, dând din pedale sau vâsle pe lacuri și mi se pare mult mai frumos decât să ai copaci perfect tunși și o iarbă trasă cu linia. E un lucru pe care chiar îl apreciez și mă bucur că l-am descoperit. Poate această cultură de a merge în parc vine din tradiția sovietică…

E mai simplu, vine de la faptul că majoritatea celor care stau la bloc au apartamente destul de mici și adesea fără aer condiționat, iar curțile blocurilor sunt de cele mai multe ori aglomerate cu mașini sau construcții pe care minunata primărie le tot autorizează… În afară de golf şi squash, unde vă mai petreceţi timpul în Chişinău?

Mobiasbancă și familia au grijă să nu mai am timp și pentru altceva, așa că mă bucur că există mici pauze pentru cele două hobby-uri menţionate. Dacă aș mai adăuga unul, atunci ar avea dreptul să mă întrebe: dar când lucrezi, în gene-ral?

Cine dintre moldoveni joacă destul de bine golf ca să se ridice la aştep-tările dvs.?

Noi suntem un grup de jucători de pe paliere diferite – din afaceri, din diplomație, nu chiar numeroși precum mi-aș dori, organizați, într-un fel, pe lângă Federaţia Moldovenească de Golf. Și ne face mare plăcere să jucăm împreună. În golf, spre deosebire de alte spor-turi, nu e obligatoriu ca jucătorii să aibă același nivel de performanță, plăcerea jocului și a comunicării e mult mai importantă. Nu luptăm

unul împotriva celuilalt, fiecare e cu mingea lui, cu nivelul lui de măiestrie, dar suntem împreună și asta ne place.

Ce calităţi aţi câştigat şi pe care le-aţi pierdut de-a lungul vieţii?

Deși e straniu și pentru mine, dar cred că acum am devenit mult mai energic decât înainte. Aveam destulă energie și până acum, dar acum a crescut simțitor. Poate datorită provocărilor permanente de la Mobiasbancă. Şi cred că am pierdut memoria sau capacitatea de a depozita lucrurile rele din trecut, în fiecare zi se întâmplă atâtea eveni-mente, încât nu am timp și nici loc pentru amintiri triste. Așa că încep să sufăr de o amnezie selectivă. Foarte selectivă.

Pe o scală de la 1 la 10, unde vă aflați, dacă 1 este verbul a fi şi 10 este a avea? De ce? Ce e important în acest caz?

Sunt sigur că am încă multe lucruri de învățat și spaţiu pentru a deveni mai bun. M-aş plasa, cred, undeva la 5 sau 6 maximum. Ceea ce am este probabil experiența și ceea ce sunt – curiozitatea, o calitate care mă împinge înainte să descopăr cât mai multe și, de ce nu, să devin mai bun.

Fără de ce n-ați putea trăi?

E o întrebare care m-a pus în încurcătură, așa că încerc s-o întorc invers: fără ce aș putea trăi. Aş putea trăi fără telefon, maşină şi internet. Dar n-aş putea fără familie şi fără provocări. Pentru moment, le am pe ambele. Dar sunt nevoit, din păcate, să folosesc de asemenea și inter-netul, şi telefonul mobil, şi maşina (râde).

Punkt Profil