Radu Bogdan FlorinGrupa 1532 FAIMA

Falsificarea banilor

Scurt istoric al fenomenului de falsificare a banilor

În ceea ce privește noțiunea de fals, s-au încercat mai multe definiri a acestui

fenomen. De exemplu, în ”Dicționarul limbii române moderne” prin fals se înțelege ”ceva

contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat; care are numai aparențe adevărului; neautentic,

imitat, artificial”.

Însă cea mai cuprinzătoare definiție a fost considerată cea a lui Frank Arnau, conform

căreia ”falsul este ceva care se pretinde a fi altceva decât este el în realitate”.

Fiind considerat un pericol social grav și sancționat de-a lungul istoriei cu pedespse

foarte aspre, ajungându-se să fie folosită chiar și pedeapsa capitală, totuși istoria falsului de

bani însoțește constant istoria banului.

Despre primele falsificări ale banului se vorbește încă din timpul domniei lui

Hammurabi, acesta întalnindu-se mai apoi și în timpul domniei lui Darius al perșilor când

falsificarea se realiza prin poansonare. Acest fenomen a fost întâlnit și în timpul regelui Solon

din Attica care practica pedeapsa cu moartea pentru falsificatori. În acest sens dictatorul Sulla

a emis o lege numită ”Lex Cornelia de falsis” care prevedea ”că săvârșirea unei contrafaceri

monetare prin orice procedeu atrage pentru omul liber exilul și confiscarea averii, iar pentru

sclav moartea prin tortură.”

Falsificarea continuă și în perioada capitalismului, aceasta fiind determinată de

necesitățile războiului ruso-turc, pentru acoperirea cheltuielilor mari făcute de armata rusă.

Astfel, monedele au fost confecționate din metalul obținut prin topirea tunurilor și a armelor

luate de la turci.

Nici perioada de după primul război mondial nu este scutită de fenomenul de fals. O

amploare mare a avut-o și falsificarea francilor francezi comisă de Ungaria, cu participarea

autorităților. Această operație a avut extindere internațională, cuprinzând și teritoriul Europei.

În prezent, datorită tehnologiei din ce în ce mai avansate, falsificarea bancnotelor este

mult mai ușoară. De exemplu, folosind doar o imprimanta color, pana si copii de scoala pot

face bani acasa

Însă „falsificarea de monedă metalică , monedă de hârtie, titluri de credit

public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților, emise de instituția bancară ori de

Radu Bogdan FlorinGrupa 1532 FAIMA

alte instituții de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare,

se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi

Noțiuni generale privind falsificarea bancnotei

Prin falsificare se întelege intervenția făcută asupra unei bancnote autentice pentru a

modifica valoarea acesteia prin mărirea cupiurii.

Cea mai falsificată bancnotă din lume este dolarul american. El se pretează la

asemenea activități din mai multe motive. În primul rând, între bancnotele autentice cu valori

diferite există și multe elemente de asemănare, falsificatorul trebuind să intervină doar asupra

unei părți a bancnotei. În al doilea rând, ea nefiind folosită pe teritoriul țării în mod curent,

cai care intră pentru prima dată în posesia unei asemea bancnote, nu cunosc caracteristicile

sale. În al treilea rând, operațiile cu dolari nu permit întotdeauna noului posesor să verifice

autenticitatea acestora.

În urma practicilor muncii de anchetă, precum și a expertizei criminalistice, au fost

formulate o serie de considerații cu privire la falsificarea de bancnote, și anume: ”întotdeauna

se acționează asupra unei bancnote cu valoare mică pentru a rezulta o bancnota cu valoare

mai mare; riscul de a întâlni o bancnota cu valoare mică, falsificată este minim și crește odată

cu creșterea cupiurii înscrise pe bancnotă; cu mici excepții, falsificarea se referă la bancnote

izolate sau la cantități mici de bancnote; pentru realizarea falsului nu este nevoie în mod

obligatoriu de mijloace tehnice deosebite, complexe, sofisticate; falsificarea poate fi realizată

și individual, fără a fi nevoie de constituirea unui grup; de regulă, falsificatorul este și cel care

pune în circulație bancnota falsificată; este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de prevenit,

întrucât nu necesită acte sau activități pregătitoare deosebite, de lungă durată sau care să dea

de bănuit; este foarte greu de probat”.