sarac din cauza banilor

90
Sărac din cauza banilor Fundaţia Strohalm, 2001 Revizuit, 2003 Cuprins Part ea I A. Fermieri fără pămînt pg.4 B. Omenirea trăieşte din vise pg.7 B.a. Un viitor plin de speranţă pg.8 C. Sărăcie sistematică datorită sistemului monetar pg.8 C.a. Un sistem monetar ce conţine sărăcia încorporată în el însuşi pg.8 C.b. Un sistem monetar ce conţine creşterea economică încorporată în el însuşi pg.9 C.c. Motivul pentru existenţa sistemului monetar prezent pg.11 D. Banii anonimi şi efectele lor pg.12 E. Sărăcia avansează pg.14 F. Cum pot crea oamenii o Economie Locală pg.15 F.a. Cluburi de economii prin rotaţie în Nepal pg.15 F.b. Banco Palmas, Credit în Brazilia pg.16 F.c. Fiind creativi cu cobai (porci de Guineea) în Peru pg.16 F.d. SLSC pg.17 F.e. Valutele (mijloacele de schimb) tradiţionale pg.17 F.f. Sistemul CCS tailandez pg.17 G. În căutarea unei alternative pg.18 G.a. Banca egipteană a recoltei pg.18 G.b. Către o nouă strategie de dezvoltare? pg.22 G.c. Ce poţi face tu pg.24 H. Sărăcia trăită ca o criză locală pg.24 I. Hai să facem schimb în natură! Sistemul argentinian demonstrează posibilităţile schimbului local pg.25 I.a. Carlos Monaco pg.27 J. Microcredite – un viitor nou cu bani puţini pg.27 J.a. Programul de microcredite cu prime Strohalm Partea a II-a K. Părăsirea banilor ce crează suferinţă în mod inutil pg.35 L. Teoria noastră cu privire la dobîndă pg.37 L.a.. Camăta este omniprezentă pg.37 L.b. Solon, economist ul grec pg.39 L.c. Consecinţele dobînzii pg.40 L.c.a. Dobînda pe post de catalizator pg.40 1

Upload: dana-patrascu

Post on 07-Aug-2015

102 views

Category:

Documents


33 download

DESCRIPTION

Fundatia Strohalm

TRANSCRIPT

Page 1: Sarac din cauza banilor

Sărac din cauza banilorFundaţia Strohalm, 2001

Revizuit, 2003

Cuprins

Part ea I

A. Fermieri fără pămînt pg.4 B. Omenirea trăieşte din vise pg.7

B.a. Un viitor plin de speranţă pg.8 C. Sărăcie sistematică datorită sistemului monetar pg.8

C.a. Un sistem monetar ce conţine sărăcia încorporată în el însuşi pg.8 C.b. Un sistem monetar ce conţine creşterea economică încorporată în el însuşi pg.9

C.c. Motivul pentru existenţa sistemului monetar prezent pg.11 D. Banii anonimi şi efectele lor pg.12

E. Sărăcia avansează pg.14 F. Cum pot crea oamenii o Economie Locală pg.15

F.a. Cluburi de economii prin rotaţie în Nepal pg.15 F.b. Banco Palmas, Credit în Brazilia pg.16

F.c. Fiind creativi cu cobai (porci de Guineea) în Peru pg.16 F.d. SLSC pg.17

F.e. Valutele (mijloacele de schimb) tradiţionale pg.17 F.f. Sistemul CCS tailandez pg.17

G. În căutarea unei alternative pg.18 G.a. Banca egipteană a recoltei pg.18

G.b. Către o nouă strategie de dezvoltare? pg.22 G.c. Ce poţi face tu pg.24

H. Sărăcia trăită ca o criză locală pg.24 I. Hai să facem schimb în natură! Sistemul argentinian

demonstrează posibilităţile schimbului local pg.25 I.a. Carlos Monaco pg.27

J. Microcredite – un viitor nou cu bani puţini pg.27 J.a. Programul de microcredite cu prime Strohalm

Partea a II-a

K. Părăsirea banilor ce crează suferinţă în mod inutil pg.35L. Teoria noastră cu privire la dobîndă pg.37 L.a.. Camăta este omniprezentă pg.37

L.b. Solon, economist ul grec pg.39 L.c. Consecinţele dobînzii pg.40

L.c.a. Dobînda pe post de catalizator pg.40

1

Page 2: Sarac din cauza banilor

L.c.b. Dobînda ca taxă impusă asupra săracilor de către cei bogaţi pg.40 L.c.c. Dobînda cauzează o creştere exponenţială a datoriilor şi a creditelor pg.41

L.c.d. Dobînda obstrucţionează calitatea, permanenţa şi planificarea pe termen lung pg.41 L.c.e. Exemplul unei locuinţe pg.41

L.c.f. Dobînda conduce la sclavie pg.42 L.c.g. Dobînda conduce la preţuri ridicate ce nu se justifică d.p.d.v. economic pg.42

M. Preţul pe care îl plătim pentru avuţie este acela că nu putem face nimic pg.43 cu privire la problemele pe care le creează

M.a. Costul prosperităţii noastre pg.43 N. Sărăcia nu este necesară pg.44

N.a. Cîştigînd împreună pg.45 O. Crearea banilor cu dobîndă: Vrăjitorie sau exploatare? pg.45

O.a. O lipsă/penurie de bani întreţinută prin ea însăşi P. Un sistem monetar nu este ca un altul

P.a. V iţelul de aur P.b. De ce SUA este încă într-o poziţie de a cumpăra mult prea mult

Rezumatul 1 P.c. Dezvoltări ale sistemului monetar

Rezumatul 2 Q. Dezvoltări pline de speranţă în America Latină

Q.a. Economia solidarităţii Q.b. Red del Trueque

Q.c. MST- O reţea bine organizată Q.d. Cooperative industries Q.e. Construind împ reună Q.f. Partidul muncitorilor

Q.g. Construind o asociaţie cooperativă

Partea a III-a

R.. Zece feluri în care banii ne săracesc S. Criză sau oportunitate? De la fisuri în bastionul banilor, la dispariţia acestora

S.a. Parte a nevoii de bani pentru a putea face tranzac ţii S.b. Mervin King şi dispariţia banilor

S.c. Bretton Woods S.d. Propunerea Bancor

S.e. Renunţarea la standardul în aur T. WIR: Reţeaua unei companii elveţiene

U. De la criză la oportunitate: Circuitul Comercial al Consumatorului U.a. Consumăm prea puţin?

U.b. Circuitul comercial al consumatoruluit U.c. Ferme ecologice, energie curată şi sprijin pentru ţările sărace

U.d. South American Consumer Commerce Circuit U.e. Turn the Crisis into a chance for Independent entrepreneurs

U.f. The impossible position of independent companies V. Căutarea neîntreruptă a soluţiilor de către fundaţia Strohalm

V.a. Reţeaua Strohalm de schimb şi cercetare V.b. Implică-te acum!

2

Page 3: Sarac din cauza banilor

W. Help Us Write The Last Chapters X. Graphs & Diagrams

X.a. Diagrama lui Rowbotham X.b. Diagrama Lietaer X.c. Diagrama Creutz

X.d. Cre ştere naturală raportată la creşterea exponenţială

Această carte îţi este dedicată.

Iubite Cititorule,

Acum eşti proprietarul unei cărţi ce pare diferită de celelalte. Dedicaţia de deasupra indică faptul că această carte este un dar, un dar pe care sperăm să-l dai mai departe. Conţinutul acestei cărţi este important şi nu întotdeauna uşor de digerat, dar a fost prezentat în aşa fel încît să fie absorbit cu cît mai puţin efort.

În Olanda, cărţile considerate ca fiind informative au devenit foarte rare. Am obosit să citim materiale solicitante. Cu toate acestea, dorim să discutăm chestiuni care sunt fascinante, uluitoare, şi uneori dificil de acceptat. Cum am putea să prezentăm aceste chestiuni, fără a ne asuma riscul de a ne atrage dezaprobarea sau chiar vrăjmăşia cititorului? Simplu spus, prin scriera unei cărţi care să ne facă plăcere chiar nouă să o citim: o carte informativă şi concentrată, în care ideile noi să fi fost prezentate în capitole scurte şi uşor de citit. Sperăm că am reuşit acest lucru aici şi că dumneavoastră vă veţi obosi asupra acestui material.

Am dori să vă implicăm în noi dezvoltări care oferă noi perspective pentru cei săraci, printr-o nouă modalitate de a privi la problemele sărăciei şi promovînd o abordare a unor soluţii viabile.

În această carte sperăm să lămurim un lucru şi anume: SĂRĂCIA NU ESTE DATORATĂ SORŢII. Desigur, sărăcia are cauze felurite, însă multe dintre aceste cauze sunt legate într-un fel sau altul de sistemul monetar actual. Cît de des v-aţi gîndit şi ne-am gîndit la acest sistem? Cît de des ne-am gîndit dacă am putea alege un sistem monetar diferit? Nu adeseori!

Dar putem alege? Desigur! Este foarte probabil ca banii să se schimbe în viitorul apropiat. În acest moment nu putem prezice cum anume. Posibil să se sfîrşească ca fiind un sistem care va creşte chiar mai mult averea celor bogaţi, în timp ce săracii vor fi sărăciţi şi mai mult. (Vezi R - ZECE FELURI ÎN CARE BANII NE SĂRACESC)

Cu toate acestea, dacă o mare parte din noi se va implica, ar putea fi posibile şi alte dezvoltări. Există deja exemple care arată ce se poate întîmpla cînd ne folosim de noi oportunităţi. Acum este vremea ca noi să ne strîngem laolaltă şi să împingem lucrurile în direcţia cea bună. Tocmai datorită acestui lucru vă cerem să ne acordaţi atenţia dumneavoastră.

De obicei, atunci cînd se discută despre bani, la scurt timp discuţia devine complicată. În această carte, vom prezenta lucrurile de o manieră clară şi simplă. În acest scop, vom prezenta cartea aceasta ca o carte ce poate fi citită de la început pînă la sfîrşit sau doar anumite capitole.

Am scris această carte la persoana întîi singular, deoarece arată în mai mare măsură implicarea personală.

3

Page 4: Sarac din cauza banilor

Autori:

Henk van Arkel, Camilo Ramada, Peter Moers, Ana Ferreira, Stephen DeMeulenaere

Publicată de:

Stichting Aktie Strohalm

Oudegracht 42 , 3511 AR , Utrecht , the Netherlands

Telephone:+31(0)30- 2314314 Fax: +31(0)30- 2343986

Website: www.strohalm.nl email: [email protected]

Publicaţia Broşată Originală A Fost Finanţată de:

Sărac din cauza banilor

PARTEA I

A. Fermieri fără pămînt

Privind la lumina soarelui unei după-amiezi tîrzii, întrezăresc un vast peisaj deluros. Banca pe care mă aflu aşezat este situată în faţa unei vile în care, cu doar şase ani în urmă, moşierul petrecea doar cîteva săptămîni de vacanţă, odată pe an. Chiar în faţa mea zăresc aproximativ treizeci de căsuţe noi, ce sunt actualmente locuite de fermieri şi familiile lor. În depărtare se disting cîteva adăposturi şi grajduri; în rest, tot ceea ce văd este teren cultivat. Cu şase ani în urmă acest domeniu a fost preluat de mişcarea “Fermieri fără pămînt”. Gazda mea, Alvaro, este cel de-al treilea fiu al unui fermier din nordul sărac al Braziliei. Plin de încredere, el îmi vorbeşte despre primii ani de cînd ocupaseră domeniul, împreună cu alte 2000 de familii. “De ani buni, proprietarul îşi neglijase domeniul: a fost o perioadă grea. Mica armată particulară a proprietarului a omorît cîţiva dintre noi iar uneori cineva era bătut pentru a ne speria. Nu, acea perioadă nu a fost deloc uşoară. Îmi amintesc că au fost perioade cînd aproape că pierduserăm speranţa. Ne îndoiam la modul serios dacă vom mai putea să continuăm. Din fericire, alte cîteva sute de oameni au venit în Porto Alegre şi ne-au sprijinit. Lucrul acela ne-a încurajat, nu l-am uitat.... Aşa încît am reuşit să ne păstrăm curajul îar acum chiar am pus rădăcini aici.”

Cu cîteva zile în urmă am auzit că mişcarea “Fermieri fără pămînt” se prevalează de o lege în care se stipulează în mod clar că moşierul ce îşi neglijează pămîntul îşi pierde dreptul de proprietate asupra acestuia. “Acum locuiesc aici 102 familii, familii care în trecut erau fără pămînt. Cincizeci şi şapte de familii lucrează împreună într-o cooperativă” – îmi spune Alvaro; mîndria se poate vedea clar pe faţa sa. “Acum toată lumea are o casă mică dar curată. Mai tîrziu oamenii vor putea să mai adauge o cameră.” Apoi, un pic mai puţin sigur, continuă: “Silozul de cereale trebuie să fie reparat, iar construirea morii trebuie să continue. Modernizarea brutăriei este deasemenea pe agendă şi, în cele

4

Page 5: Sarac din cauza banilor

din urmă, investiţia va fi recuperată; singura problemă este că avem nevoie de aceşti bani, sunt sigur că înţelegi”. Alvaro se ridică “Hai, vreau să îţi arăt ceva”. Îl urmez pe fiul de 25 de ani al fermierului care mă conduce de-a lungul unei cărări mici între două parcele de grîu, către vîrful dealului. Arătînd în jos spune: “Plănuim să reparăm moara de apă din apropierea rîului. Va produce electricitate pentru căminele noastre şi pentru brutărie. Dar în momentul de faţă repararea s-a oprit, pentru că nu avem bani ”.

Ceea ce Alvaro îmi arată face ca sîngele să-mi fiarbă în mine: iată aici oameni ce-şi iau viaţa în propriile mîini, oameni ce se organizează bine, oameni ce recunosc beneficiul de a lucra împreună. Oameni ce s-au decis, fără umbră de îndoială, că atîta vreme cît structurile economice rămîn aceleaşi, şi ei vor continua să trăiască rău. Deasemenea, aceşti oameni s-au decis că ei nu vor mai accepta aşa ceva. În termeni generali, şi eu îi spun lui Alvaro despre lucrarea mea cu “Strohalm”. “La Strohalm noi lucrăm avînd în vedere filozofia că este posibil ca activităţile economice să aibă loc fără a deveni îndatoraţi sistemului monetar. Noi dezvoltăm reţele economice aşa încît pentru mulţi oameni din felurite domenii economice să nu mai fie necesar să vină cu bani scumpi, şi astfel să poată face tranzacţii fără perceperea de dobîndă. Siguranţa devine subordonată controlului oamenilor în loc de a fi invers. Noi am descoperit că activităţile economice sunt posibile acum în domenii unde, sub sistemul monetar actual, ele nu ar fi fost considerate profitabile”. Alvaro se uită la mine şi exclamă: “Chiar de lucrul acesta avem nevoie! Apoi, putem continua în propriul nostru ritm. Şti, nu contează cît de greu lucrăm aici, atîta vreme cît nu vom putea schimba sistemul, întotdeauna vom sfîrşi prin a ieşi în pierdere. Ai fi putut vedea lucrul acesta acum cîţiva ani, în timpul crizei de Pesos. La primul semn de tulburare, investitorii şi-au luat banii şi au plecat; ţara noastră a fost lăsată în ruină... Trebuie să găsim o alternativă. Posesia acestui pămînt ne-a învăţat că trebuie să fim răbdători dar şi dornici să luptăm din greu pentru aceasta”.

În timpul călătoriei de întoarcere, în maşină, am continuat să discut cu gazdele mele: Milton, un fost diplomat, acum implicat în interesele Fermierilor fără Pămînt, şi profesorul Paulo Albuquerque de la Universitatea Braziliană, cu care noi, cei de la Strohalm, am unit forţele. Paulo spune: “Fermierii fără Pămînt nu sunt singurii care s-au decis să devină stăpîni pe viaţa lor. Sunt mii de iniţiative la scară mare sau mică ce ţintesc la a pune în funcţiune o economie a solidarităţii. Adeseori, aceste iniţiative se întrepătrund, dar o coziune reală este încă absentă. Cred că voi, cei de la Strohalm, ne-aţi arătat veriga lipsă”. “Cum se plătesc acum unii pe alţii?” am întrebat. “În mare parte cu bani” răspunde Paulo “ iar uneori cu bunuri. Dar există o lipsă enormă de bani, de aceea este cu totul esenţial să lucrăm împreună şi să punem în mişcare o reţea de schimb”. Gîndind adînc, mă uit pe fereastră la peisajul crepuscular. “ Chiar vrei să pui în funcţiune o astfel de reţea?” îl întreb pe Milton. El mă privi zîmbitor, iar apoi îşi îndreptă atenţia spre condusul maşinii. “Sunt mai îngrijorat dacă voi, cei din Olanda, sunteţi cu adevărat capabili să faceţi ceva cu privire la structura economică. Aici, noi suntem deja gata pentru aceasta. Avem tot ceea ce ne este necesar: oameni ce sunt dornici dar şi capabili de a organiza o reţea, avem mii de afaceri cooperatiste, mai mult de un milion de oameni sunt implicaţi în sisteme de schimb în natură, iar programe de micro credit există în fiecare localitate. Suntem foarte conştienţi că trebuie să continuăm. Nici o problemă cu asta”.

În cele din urmă, îmi permit să devin entuziast. Ceea ce am văzut zilele acestea în sudul Braziliei este însufleţitor. Experimente pentru a reinventa economia sunt prezente la toate nivelurile. Guvernele locale, mişcările sociale, universităţile, grupările bisericeşti, grupuri de consumatori, grupuri de economisire, uniuni de credit, comitete locale, toate există şi funcţionează. Oriunde mergem, ajungem să vorbim unor oameni motivaţi. Pretutindeni vedem programe dar şi demnitate umană. Iar cînd Paulo explică cum iniţiativele pot lucra în cooperare cu reţea-afacere-consumator, imediat toată lumea devine entuziastă. Trebuie să spun că este ca o gură de aer proaspăt atunci cînd omul poate discuta normal

5

Page 6: Sarac din cauza banilor

despre sistemul monetar şi perceperea de dobîndă, iar subiectul este înţeles imediat.

Aici, spre deosebire de Olanda, nu este necesar să convingi oamenii de consecinţele dăunătoare ale perceperii de dobîndă. Aici, oamenii ştiu cum suferinţa umană este cauzată de plăţi fără de sfîrşit ale dobînzii şi de un sistem monetar ce funcţionează defectuos. Împreună ne putem gîndi la noi modalităţi de comerţ şi alte forme de schimb. Ceea ce găsesc ca fiind extrem de pozitiv este că doar foarte puţini oameni de aici gîndesc sub influenţa prejudecăţii că nu vor reuşi niciodată. Oamenii din mişcarea pentru o economie a solidarităţii cunosc valoarea unei lumini călăuzitoare ce conduce către o nouă realitate; oricum, ei au deja rezultate de care să fie mîndrii. Aici ani de lucru găsesc teren fertil.

Înapoi în Olanda am început cu scrierea acestei cărţi. Dorim ca publicul de acasă să împărtăşească entuziasmul nostru. Nu, nu doar atît ci şi de a participa, devenind implicaţi în mod activ! Pentru a face posibilă o nouă realitate, aici trebuie să se întîmple şi să fie cunoscute fel şi fel de lucruri. Deasemenea, aici ar trebui să fie posibil să faci afaceri altfel, fără să ne îngrijorăm datorită sistemului monetar. În lumea noastră afluentă nu ne putem permite să stăm şi să aşteptăm ca oamenii din altă parte să vină şi să cureţe în locul nostru dezordinea şi mizeria. Noi înşine trebuie să acţionăm ajutînd şi stimulîndu-ne unii pe alţii. Cum? Crezînd în idealul comun şi lucrînd împreună!

Aceasta este o carte despre entuziasm şi speranţă, speranţa că se întrezăreşte o soluţie pentru sărăcia din lume. Dorim să împărtăşim această speranţă şi entuziasm cu tine. Acestea se bazează pe următoarele date:

Descoperirea că există o legătură puternică între sărăcie şi bani.

Descoperirea că istoria ne învaţă că există alte metode mai bune de a circula banii. (Vezi G – CĂUTÎND O ALTERNATIVĂ)

Deasemenea, descoperirea că banii se schimbă, şi nu doar datorită introducerii monedei “Euro”. ( Vezi P.b. – DE CE SUA ESTE ÎNCĂ ÎNTR-O POZIŢIE DE A CUMPĂRA PREA MULT)

Realizarea faptului că atunci cînd noi idei încep să se formeze, este totuşi posibil să schimbi acele idei cu destulă uşurinţă.

Faptul că două grupuri importante, consumatorii şi cei ce au sau doresc să pună bazele unei afaceri mici vor fi cei ce vor beneficia cel mai mult.

Situaţia prezentă din America Latină pare să fie fertilă pentru a iniţia aceste noi idei.

În America Latină există un sentiment general, bazat pe experienţă, că sistemul monetar present nu mai este acceptabil, că nu mai poate fi de un real folos Latino-Americanilor. Există un număr mare de organizatori capabili, printre alţii ex-refugiaţii şi prizonierii politici din dictaturile anterioare ce pur şi simplu nu mai vor să accepte situaţia prezentă. În plus, o multitudine de organizaţii sunt ocupate cu a pune în mişcare ceea ce numesc “O economie bazată pe solidaritate”.

6

Page 7: Sarac din cauza banilor

Există zeci de mii de mici afaceri cooperatiste, sute de mii de parteneri pentru schimb în natură (troc) şi nenumărate grupuri de consumatori etc. (Vezi Q – DEZVOLTĂRI PLINE DE SPERANŢĂ ÎN AMERICA LATINĂ)

În cele din urmă, această carte vă va arăta aceste fapte şi dezvoltări. În plus, vom examina cum funcţionează sistemul monetar actual şi ce fel de alegeri au fost făcute; cum se dezvoltă sărăcia şi cum este amplificată datorită erorilor sistematice din sistemul monetar, cum prin propriul nostru mod de a gîndi am devenit prizonierii prejudecăţii cu privire la valoarea banului.

În această carte vă prezentăm şi “Strohalm”. Intenţionăm să vă arătăm ideologia Strohalm, ce vrea Strohalm, ce a realizat Strohalm şi ce a plănuit pentru următorii cîţiva ani. Vă invităm să participaţi şi să intensificaţi aceste dezvoltări prin:

ajutarea organizaţiei;

asistarea în distribuţia proprietăţii noastre intelectuale; (materialul de citit)

încorporînd ideile din această carte în proiecte deja existente;

încurajînd consumatorii şi companiile să participle în circuitul comerţ-consumator;

ajutîndu-ne să intensificăm contactele în Sudul Global

devenind un sponsor pentru Strohalm

practicînd influenţa ta finală ca vrednic consumator.

B. Omenirea trăieşte din vise

Ce fel de viitor dorim să clădim pentru copii noştrii?

Această carte va arăta cum în lume apar şi se dezvoltă noi puncte de vedere şi cum mulţi oameni lucrează din greu în a transforma aceste puncte de vedere în realitate. Lucrarea globală, ce va permite o realizare a unui nou sistem monetar care să includă şi participarea celor săraci, este în desfăşurare. O tehnică care ne va permite să alegem un un alt sistem monetar, şi o lume diferită, este la îndemîna noastră. Ideea că ar fi posibil să schimbăm sistemul monetar şi că putem contribui la acea schimbare este pentru mulţi dintre noi una nerealistă. Multora dintre noi ni se pare că schimbările curente au devenit tot mai apăsătoare. Dar cînd ne uităm cu atenţie, vom descoperi fisuri în temelia sistemului monetar modern. Şi nu trebuie să fi un reformator radical al lumii pentru a vedea acest lucru.Chiar vicepreşedintele Băncii Angliei a prezis recent că sistemul monetar actual va dispare în viitorul apropiat. Părerea sa este că sistemul monetar actual va fi dat la o parte de o metodă nouă, metoda curenţilor rapizi de informaţie de pe Internet. (Vezi S.b. – MERVIN KING ŞI DISPARIŢIA BANILOR)

Un alt sistem monetar, o altă economie: brusc, putem vizualiza din nou visurile noastre cel mai

7

Page 8: Sarac din cauza banilor

îndrăzneţe.

Ce fel de vise povestim copiilor noştrii? În timpul unei adunări, Conducătorul Indian “Seattle” se întrebă: “Ce fel de vise povesteşte Omul Alb copiilor săi în timpul serilor lungi de iarnă?”

Un lucru la care trebuie să reflectăm. Cînd este vorba despre vise, oare nu a devenit destul de săracă lumea noastră bogată? Mai vorbim noi copiilor noştri despre viitor ca fiind ceva ce putem controla, ceva ce ne aşteptăm să fie minunat şi ceva la care putem contribui noi înşine? Aici nu vorbesc despre cariera personală.

Ne învaţă imaginile televiziunii că situaţiile abusive şi sărăcăcioase sunt normale? Sau că acum este normal pentru copii să locuiască pe străzi, în canalizări şi gropi de gunoi? Este important să avem vise frumoase. Visele frumoase facilitează coeziunea în interiorul societăţii. Totuşi, trebuie şă existe o oarecare şansă ca acele vise să se transforme în realitate. De aceea sunt foarte fericit că îmbunătăţiri reale devin acum tot mai vizibile. Vă invit să vă alăturaţi altora şi mie devenind implicaţi!

B.a. Un viitor plin de speranţă

Există exemple multiple de oameni în ţările sărace care, cu ajutorul economiilor sau ale unui sistem de schimb în natură (troc), au reuşit să se elibereze de sărăcia lor şi care au reuşit să-şi creeze propriile lor oportunităţi. Mai tîrziu veţi putea citi mai mult despre acest subiect. (Vezi F – CUM POT OAMENII CREEA O ECONOMIE LOCALĂ) Posibilităţile vor continua deoarece, dacă în timpul următorilor 20 de ani sistemul monetar va fi schimbat în întregime, atunci va apare o situaţie ce va oferi oportunităţi de dezvoltare tuturor oamenilor săraci.

Pentru a profita de aceste noi oportunităţi la întregul lor potenţial, este esenţial ca tu şi cu mine să fim pregătiţi să punem greutatea noastră în ecuaţie aşa încît o metodă de schimb mai dreaptă să poată fi realizată. Acea ocazie pare acum reală. Ocazia de a creea o îmbunătăţire în unul dintre factorii cei mai dominanţi ai economiei: sistemul monetar.

C. Sărăcie sistematică datorită sistemului monetar

În ţările bogate, sistemul monetar actual contribuie la o dinamică uriaşă, dezvoltări tehnologice rapide şi o expansiune aproape nelimitată a avuţiei. În ţările sărace, acesta conduce la o accentuare a sărăciei şi stagnare a dezvoltării. Sărăcia sporită şi numărul în continuă creştere al refugiaţilor se constituie în reversul medaliei atunci cînd privim la expansiunea afacerilor şi a valorilor în creştere de la bursa de valori.

C.a. Un sistem monetar ce conţine sărăcia încorporată în el însuşi (Vezi R – ZECE FELURI ÎN CARE BANII NE SĂRĂCESC)

La ora actuală se acordă mult prea puţină atenţie influenţei sistemului monetar asupra sărăciei. Ideea este cu mult mai abstractă decît, de exemplu, ideea sărăciei datorate lipsei de educaţie, dezastre naturale sau război. Totuşi, cînd survin dezastrele naturale, sunt implicaţi şi banii. O economie dependentă în mod exclusiv de natură este sensibilă, iar eşecurile repetate se translatează în deznădejde. Iar o lipsă de nădejde poate deveni terenul fertile pentru gînduri de a merge la război.

Desigur, sistemul monetar nu este singura sursă de sărăcie. Sunt sigur că mulţumită sistemului monetar actual, milioane de oameni sfîrşesc în mod inutil în situaţii lipsite de nădejde. Relaţia cea mai bătătoare

8

Page 9: Sarac din cauza banilor

la ochi între sărăcie şi sistemul monetar este aşa numita criză a datoriilor. Cei săraci trăiesc această situaţie ca fiind echivalenta unei explozii nucleare. Criza datoriilor în anii ’80 a supus o întreagă generaţie la înfometare şi pentru milioane de oameni, perspectiva unei vieţi mai bune a fost distrusă.

Au trebuit să fie distruse poduri deoarece nu existau bani pentru întreţinerea lor, şcolile au fost închise iar spitalele construite cu greu s-au dărăpănat. Cu toate acestea, banii au continuat să creeze noi haosuri. În momentul de faţă, programele FMI adresîndu-se crizei din Asia, crizei peso-ului mexican iar mai recent crizei din Turcia, au cauzat “evaporarea” capitalului şi lăsarea populaţiei într-o stare de şoc. Iar dobînda asupra banilor joacă un rol important în această situaţie. Crearea banilor este într-o strînsă relaţie cu dobînda, şi, pentru acest motiv, economia mondială trebuie să menţină o rată a dobînzii continuă şi destul de ridicată. Datorită acestei rate a dobînzii, cei bogaţi vor continua să se îmbogăţească iar cei săraci vor continua să rămînă săraci. Datorită dobînzii, şi împotriva oricărui bun simţ, cei bogaţi vor continua să fie subvenţionaţi de cei săraci. Dobînda este întotdeauna plătită de cei ce au bani puţini şi de aceea au nevoie să împrumute, către cei ce au un surplus de bani şi sunt dornici să-i împrumute.

C.b. Un sistem monetar ce conţine creşterea economică încorporată în el însuşi

Pentru cei bogaţi, dobînda (camăta) este forţa motrice din spatele creării unor sume enorme de bani. O cantitate substanţială din acei bani sunt apoi investiţi în noi metode de producţie care, la rîndul lor, conduc la o sporită producţie perfecţionată, la un consum sporit, profituri suplimentare, pe scurt, la creştere economică. Rezultatul este o dezvoltare accelerată a avuţiei, investiţii, creştere a productivităţii, creştere a consumului, noi eficienţe şi o concentrare pe mai departe a avuţiei. În acest ciclu, mediul înconjurător şi omul sunt din ce în ce mai exploatate.

Cei avuţi, dornici de a-şi da banii cu împrumut, cer dobîndă (camătă). Cel ce ia cu împrumut trebuie să plătească această dobîndă, în plus faţă de suma împrumutată. Astfel, oamenii care iau bani cu împrumut ajung să plătească mai mult decît au împrumutat iniţial. Circulaţia banilor de la cei săraci la cei bogaţi este esenţială/hotărîtoare într-o criză a datoriilor experimentată de multe ţări: în ciuda plăţilor efectuate de acestea în vederea reducerii datoriei externe, aceasta a crescut în mod constant în timpul ultimilor zeci de ani. (Vezi L.a. – CAMĂTA ESTE OMNIPREZENTĂ)

De obicei, împrumuturile sunt date din bani nou creaţi. O caracteristică a sistemului monetar actual este aceea că băncile sunt capabile de a pune din nimic bani în circulaţie sub forma împrumuturilor. Deşi sunt create din praf în vînt, dobînda pe aceste împrumuturi trebuie totuşi plătită.

Deşi marea majoritate a oamenilor cred că este rezonabil ca cei ce economisesc să aibă dreptul la o oarecare dobîndă pentru economiile lor, această circulaţie mult mai largă a banilor nu este justificată. Putem vedea lucrul acesta atunci cînd citim cum cămătarii secolului al 13-lea puteau primi dobîndă oferind mai multe certificate reprezentînd valori în aur, mai mult decît aveau aur în seifurile lor. Cînd băncile moderne crează bani noi, se aplică aceeaşi filozofie. În această situaţie, circulaţia noilor bani nu rezultă doar într-un transfer sporit al dobînzii de la cei bogaţi la cei săraci, ci este şi începutul unei spirale continue de nefericire şi suferinţă.

De vreme ce trebuiesc plătiţi înapoi mai mulţi bani decît au fost luaţi cu împrumut iniţial (capitalul+dobînda), este de la sine înţeles că cel ce a luat cu împrumut va suferi de o lipsă de bani după doar un an. Pe măsură ce tot mai mulţi bani noi sunt creaţi, lipsa se acutizează. Şi devine necesar ca tot mai mulţi bani să fie creaţi pentru a umple golul. Desigur, acei bani sunt daţi deasemenea cu dobîndă, etc, etc. De-acum economia este prinsă în spirala continuei creşteri a cantităţii de bani de pe

9

Page 10: Sarac din cauza banilor

piaţă şi în acelaşi timp a unei lipse tot mai acută şi crescîndă a banilor.

Datoria şi dobînda mereu crescînde domină acum noua piaţă monetară într-un asemenea grad că, în ciuda banilor nou creaţi, lipsa de bani rămîne şi se amplifică.

Un exemplu în numere:

Să presupunem existenţa unei economii ce necesită 100 de unităţi monetare pentru a calcula tranzacţia. Aceste 100 de unităţi vin de la o bancă care cere o rată a dobînzii de 6%. Economia, pentru a păstra cantitatea totală de 100 de unităţi, trebuie să continue să ia cu împrumut ceea ce se pierde prin plata dobînzii.

Povara dobînzii anuale

Suma împrumutată

După un an, cu un împrumut iniţial de: 100.00

Trebuie efectuată plata dobînzii: 6.00

Aceste 6 unităţi trebuiesc împrumutate pentru a plăti dobînda, aşa încît suma totală împrumutată devine:

106.00

Din aceste 106 unităţi care sunt luate cu împrumut la începutul anului, 2 trebuiesc plătite pentru dobîndă:

6.36

Aceste 6.36 unităţi trebuiesc împrumutate, aşa încît totalul devine:

112.36

Din aceste 112.36 unităţi ce sunt împrumutate la începutul anului, 3 trebuiesc plătite pentru dobîndă:

6.74

Aceste 6.74 unităţi trebuiesc luate cu împrumut, de aceea suma totală împrumutată devine:

119.10

În cel de-al 4-lea an, aceasta înseamnă deja: 7.14

Şi 126.28

Astfel, vedem că, chiar şi atunci cînd rata dobînzii este mică, economia a plătit în doar 4 ani un total de 25% din cantitatea iniţială de bani luaţi cu împrumut. De fapt, pentru cine muncim? Legătura

dintre crearea banilor şi povara datoriei este ilustrată în mod clar în diagramă de Rowbotham. (Vezi X.a. – DIAGRAMA LUI ROWBOTHAM) FURNIZAREA DE BANI

ŞI DATORIA STATULUI

10

Page 11: Sarac din cauza banilor

De partea opusă a acestei creşteri în datorii se află o creştere în avuţie. Toţi banii plătiţi ca dobîndă şi toate celelalte profituri: profiturile de la bursa de valori, cele din imobiliare, din specularea resurselor naturale, din tranzacţii financiare etc, toate aceste profituri sfîrşesc în mîinile unui număr relativ mic de finanţatori prosperi şi instituţii. Dobînda şi profiturile solidifică avuţia într-un asemenea grad încît, foarte repede, cantităţi crescînde de bani de-abia aşteaptă să fie investite în mod profitabil. Acum este nevoie de mii de consilieri pe teme de investiţii din lumea întreagă pentru a găsi noi domenii unde se pot realiza noi profituri. De exemplu, nu este un simplu accident faptul că noile dezvoltări din domeniul ingineriei genetice depăşesc în ritm gîndirea cu privire la consecinţe. Dezvoltarea rapidă şi fără precedent experimentată în întreaga lume este rezultatul logic al legăturii dintre bani şi rata dobînzii. Afluxul de bani de la cei săraci spre cei bogaţi este forţa motrice din spatele colosalei şi rapidei dezvoltări tehnice şi materiale din lumea avută. În mod natural, reînnoirile ne oferă şi multe lucruri bune în viaţă; un stil de viaţă mai uşor, confort, posibilităţi de a călători, dezvoltare culturală. Dar grupuri tot mai mari de oameni sunt supuse din ce în ce mai mult suferinţei şi nefericirii. Creşterea enormă în activităţi economice ca rezultat al acestor reinvestiţii are consecinţe uriaşe asupra naturii noastre, asupra mediului înconjurător, inclusiv asupra climei; chiar sănătatea a milioane de oameni este acum afectată, iar în viitor această situaţie va fi şi mai de temut. Cel mai lamentabil este faptul că cei săraci vor fi cei mai grav afectaţi datorită acestei creşteri nerestricţionate în avuţie. Chiar în ţările sărace deşerturile cresc în mărime, solul fertil este erodat iar seminţele fie se usucă sau putrezesc. Tot în acele ţări se deversează bateriile uzate, pesticidele şi alte reziduuri periculoase ce au fost scoase în afara legii de vreme îndelungată în ţările bogate.Într-un articol din “Natura şi mediul”, ediţia Aprilie 2001 s-a făcut următoarea afirmaţie: “Poluarea mediului înconjurător ia 8 milioane de vieţi omeneşti pe an”. Marea parte a victimelor sunt din ţările în curs de dezvoltare.

În plus, chiar aceste ţări sunt cele mai afectate de schimbările climatice cauzate de consumul energetic sporit al ţărilor bogate. Un raport din N.R.C. (Un ziar olandez) din 19 Februarie 2001 afirmă că producţia de hrană este în pericol în zone extinse din Africa şi Asia. Acest raport a venit dintr-o anchetă iniţiată de „Naţiunile Unite”. Datorită ridicării nivelului mării, zeci de milioane de oameni ce trăiesc în zonele de şes ale Asiei vor trebui strămutate. În Africa, mărimea deşerturilor va creşte iar rîurile vor seca, cauzînd dispariţia speciilor de plante şi animale de care este dependentă populaţia locală.

În America de Sud se aşteaptă ca perioadele de secetă şi inundaţii să fie mai frecvente aşa încît producţia de alimente va descreşte. În mod ironic, în Europa şi America de Nord, cei mai mari vinovaţi de aşa zisul efect de seră, se aşteaptă ca schimbările climatice să aibă un rezultat pozitiv, în special în

11

Page 12: Sarac din cauza banilor

domeniul agriculturii. Între timp, dezvoltările tehnice ameţitoare aduc sărăcia mai aproape de casă. Distanţa dintre ţara cea mai săracă şi lumea afluentă (bogată) se scurtează la mai puţin de o zi de călătorie; televiziunea şi Internetul aduc sărăcia chiar în casele celor bogaţi. Pasul următor este ca cei săraci să le sosească la uşă. (Vezi H – SĂRĂCIA TRĂITĂ CA O CRIZĂ LOCALĂ)

Sistemul monetar actual conduce la plăţi enorme de dobîndă de la cei săraci către cei bogaţi. Lucrul acesta face ca cei săraci să devină şi mai săraci în timp ce cei bogaţi devin şi mai bogaţi. În plus, creşterea în avuţie conduce la degradarea mediului înconjurător; şi tot cei săraci devin cei mai afectaţi de aceasta.

C.c. Motivul pentru existenţa sistemului monetar present

Felul de bani utilizaţi astăzi are propria sa influenţă asupra multor alegeri ce sunt făcute. În alte circumstanţe limitează posibilităţile de a alege. Multe lucruri frumoase, interesante şi remarcabile pot apare şi dezvolta ca rezultat al cooperării. Cu toate acestea, este vrednic de milă faptul că banii au reuşit să schimbe economia într-un teatru de luptă. Iar pe teatrul de luptă se ridică la suprafaţă latura întunecată a oamenilor ...

Această carte va arăta cum banii pot fi utilizaţi ca un punct de plecare pentru schimbare, reînnoire şi îmbunătăţire. Oricît de neînţeles ar putea apare sistemul monetar, devine tot mai clar că poate fi punctul de plecare pentru schimbare. Nu necesită multă imaginaţie pentru a înţelege că pentru cei săraci, în mod specific, o schimbare pozitivă ar putea rezulta într-o îmbunătăţire structurală reală.

Dar cel mai mare obstacol este convingerea că banii reprezintă ceva ce nu poate fi schimbat, că în această privinţă schimbările sunt de neatins. Aceasta este o încredinţare adînc înrădăcinată. Cercurile academice nu prea au cercetat sau să fi investigat alternative la sistemul actual. Iar autorităţile din ţările sărace nu au văzut niciodată vre-un motiv pentru a implementa o schimbare reală în sistemul monetar.

Chiar şi acum, în timp ce banii se schimbă rapid, puţini par să fie conştienţi de acest lucru. Prin această carte te chemăm să presezi pentru o schimbare în direcţia cea bună. Multe iniţiative, deja existente în acest domeniu, dovedesc faptul că este posibilă o schimbare în bine. Mulţi oameni, în special în ţările sărace, au început să experimenteze cu economii şi sisteme de schimb. (Vezi F – CUM POT OAMENII CREEA O ECONOMIE LOCALĂ) Astfel, se poate spera la noi dezvoltări pozitive.

D. Banii anonimi şi efectele lor

Banii, în forma lor prezentă, sunt anonimi; acest fapt are consecinţe dezastruoase pentru oameni, comunităţi şi chiar ţări întregi. Victimele banilor anonimi se află printre cei fără adăpost în marile oraşe şi printre copii soldaţi din Africa. Faptul că banii pot fi anonimi este o alegere deoarece, în mod intrinsec, banii nu reprezintă un mijloc neutru de schimb. Felul de sistem monetar pe care îl alegem determină rezultatul final.

Recent am discutat cu cineva despre un proiect grandios pe care consiliul local doreşte să-l iniţieze. “Ei pot realiza acel proiect datorită banilor mei”, a răspuns interlocutoarea. Noaptea următoare am văzut un reportaj la televiziune despre copiii soldaţi luptînd un război ce este întreţinut din banii luaţi din comerţul cu diamante. Brusc, mi-a căzut fisa. Eu nu aş reacţiona atît de rapid şi să spun: “Ei pot realiza acel proiect datorită banilor mei”. Cine ştie cu exactitate de unde vin banii cu care este plătit armamentul? Cum pot şti eu ce se întîmplă cu banii mei atunci cînd îi pun într-un cont de economii sau

12

Page 13: Sarac din cauza banilor

cînd îi cheltuiesc într-un magazin? Nu avem cea mai vagă idee dacă sau cum banii noştrii adaugă procente bune de suferinţă şi nefericire în lume. În momentul de faţă banii se pot muta fără dificultate dintr-o ţară în alta sau dintr-un continent în altul. Compania ce deţine fonduri de pensii poate depozita bani într-un fond de investiţii care investeşte banii în Tokyo sau New York. Sau poate că se cumpără aur de la o bancă ce sprijină astfel un împrumut pentru o mică fabrică din Singapore sau Taiwan. Cum ştiu eu că EURO, aflat acum în posesia mea, nu este folosit mai devreme sau mai tîrziu ca salariu minim într-un atelier în care se munceşte în condiţii inumane? Poate că, undeva de-a lungul filierei, acelaşi EURO a fost folosit ca acoperire pentru o tranzacţie de diamante. În care caz eu am reuşit să ajut războiul din Sierra Leone fără de voie şi fără să ştiu!

În forma lor curentă, banii reprezintă un mijloc de schimb complet anonim. Multă vreme m-am gîndit că aceasta este chiar definiţia lor. Desigur, toată lumea ştie că multă suferinţă este cauzată de oamenii ce cîştigă bani datorită întrebuinţării lor; dar, ca majoritatea oamenilor, întotdeauna am gîndit că întrebuinţarea greşită a banilor este inevitabilă. Lucrurile nu stau chiar aşa.

Sistemul nostru monetar nu s-a dezvoltat astfel în mod spontan. Atunci cînd a fost dezvoltat în trecut, au fost făcute alegeri prudente. Dar, prin conferinţe internaţionale şi decizii luate de autorităţile naţionale, sistemul monetar s-a dezvoltat în forma lui prezentă (Vezi G – ÎN CĂUTAREA UNEI ALTERNATIVE). Dar existau şi alte posibilităţi (Vezi F – CUM POT OAMENII CREEA O ECONOMIE LOCALĂ).

Între timp, ne-am obişnuit cu faptul că leii pot fi convertiţi fără dificultate în euro, yeni, coroane în vederea efectuării unor plăţi, că dolarii pot fi utilizaţi pretutindeni în lume şi că pe piaţa financiară cantităţi imense de lire sterline pot fi convertite în yeni japonezi, sau dolari în pesos mexicani. Prin intermediul pieţelor financiare anonime, banii se pot transforma acum fără dificultate dintr-o monedă în alta.În realitate, acest fenomen este destul de nou. Astăzi, vînzătorii din Brazzaville pînă în Lima sunt gata să accepte dolari; nu aşa stăteau lucrurile acum 50 de ani. Dacă atunci ai fi încercat de exemplu să schimbi un milion de guldeni olandezi într-o altă monedă, trebuia să ceri permisiune, să dai un motiv întemeiat şi, în final, cererea putea fi acceptată sau refuzată.

Banca putea să-şi refuse cererea dacă nu li se părea întemeiată sau pe motiv că achiziţia de monedă străină dintr-o anumită ţară ar avea o influenţă negativă asupra valorii propriei monede. În momentul de faţă este subînţeles că banca nu va avea obiecţii, exceptînd situaţia în care Departamentul de Taxe sau cel al Justiţiei au vre-un motiv să obiecteze. Mult efort a fost depus în timpul anilor 80 şi 90 pentru ca banii să poată fi transferaţi oriunde în lume şi pe cît de uşor posibil. Ca urmare, sistemele monetare internaţionale au devenit tot mai anonime. Lucrul acesta a avut consecinţe enorme. Acum, transferul de bani dintr-o ţară în alta este posibil de o manieră incredibilă. Acum, într-o singură zi, în întreaga lume sunt transferaţi mai mulţi bani decît este nevoie pentru a finanţa toate achiziţiile de bunuri şi servicii pentru un an întreg (Vezi G.a. – BANCA EGIPTEANĂ A RECOLTEI). Cea mai mare cantitate din aceşti bani este folosită pentru tranzacţii indirecte şi adeseori dubioase. Un transport de cereale îşi poate adeseori schimba proprietarul de mai multe ori în timp ce se află în tranzit. Banii zbor spre o destinaţie de unde vor scoate cel mai mare profit posibil, ignorînd ce fel de bunuri şi servicii sunt cumpărate.

Adeseori, lucrul acesta are consecinţe dezastruoase. Atunci cînd devine aparent că o anumită piaţă nu va funcţiona bine, capitalul va dispare. Banii au reuşit acum să influenţeze aşteptări nervoase: fabricile rămîn fără bani, nu se mai poate achiziţiona materia primă, investiţiile se opresc, salariile nu mai pot fi plătite, oamenii sfîrşesc prin a ajunge în stradă, moneda locală se depreciază, bunurile pentru schimb dispar şi în cîteva zile o întreagă economie poate intra în colaps. Pentru milioane de persoane foamea a

13

Page 14: Sarac din cauza banilor

început acum cîţiva ani am văzut crizele financiare din Asia şi Mexic. Mulţi bărbaţi şi femei care şi-au pierdut slujbele pot înţelege situaţia. Un văr care locuieşte în Uruguay, o ţară suficient de bine dezvoltată, a putut întotdeauna să lucreze dar nu a fost niciodată sigur dacă va mai avea de lucru a doua zi. El este designer şi poate face multe lucruri minunate. Atunci cînd economia fusese stabilă, el avusese foarte mult de lucru; însă, atunci cînd economia a intrat în declin, a rămas fără de lucru. Nimeni nu are nevoie de un artist decorator atunci cînd produsele devin rare. A acceptat tot felul de slujbe cum ar fi şofer, comerciant de hrană pentru animale sau orice altceva era disponibil. În mod constant, anii cei buni au devenit mai scurţi iar cei sărăcăcioşi mai lungi. În ultimii ani, criza din toate ţările Americii Latine s-a aprofundat. Acum, la vîrsta de 45 de ani el şi mulţi alţii sunt în aceeaşi oală, fără lucru, fără asistenţă socială, fără bani şi fără vre-un viitor. Dar ceva nu este în regulă cu situaţia sa: oamenii îl consideră talentat, ceea ce face este frumos iar el este întreprinzător. În mod aparent, Uruguay-ul nu duce lipsă de oameni pricepuţi; există mulţi oameni asemeni vărului meu. Rămîne de văzut dacă va mai putea lucra vreodată pentru a se întreţine pe el însuşi sau aproviziona clienţii săi. Depinde de economia globală în care nu are nici un cuvînt de spus.

Între timp, nu există nici o singură dovadă că circulaţia liberă a banilor pe mapamond aduce vre-un beneficiu. De ani buni de zile Africa de Sud a permis un schimb limitat al monedei naţionale. Totuşi, a fost posibilă dezvoltarea între anumite limite a ţării. Lucrul acesta a devenit posibil în parte şi datorită circulaţiei limitate a banilor către alte centre financiare: restul banilor trebuia să rămînă în ţară şi să se tragă foloase de pe urma lor. Astfel, banii au fost investiţi în sectoare care, potrivit pieţelor monetare mondiale nu erau suficient de profitabile însă păreau de bun simţ mentalităţii sud africane. Şi astfel, ţara a avut de cîştigat. Sistemul liber de schimb actual s-a dovedit a nu fi avantajos pentru cei săraci. Acum, banii zboară spre New York, Zurich sau Amsterdam de unde cîştigă şi mai mult profit.

În cuvinte simple, atunci cînd banii se mişcă prin timp şi spaţiu fără nici un fel de piedică, toată lumea sfîrşeşte prin a concura la scară globală!

Libertatea nelimitată cu care banii pot circula pretutindeni pe glob rezultă în situaţii distructive pentru oameni, comunităţi şi într-adevăr, pentru ţări întregi. Libertatea mişcării banilor şi anonimitatea lor nu sunt accidentale. S-a dorit acest lucru! Sistemul monetar adoptat permite toate aceste lucruri, le face imposibil de evitat.

Există suficiente motive pentru a dezvolta sisteme monetare diferite. Este imperativ să căutăm un sistem în care cetăţeanul obişnuit şă nu contribuie în necunoştinţă de cauză la războaie civile şi exploatarea copiilor (Vezi V.a. – REŢEAUA STROHALM DE SCHIMB ŞI CERCETARE). Strohalm se uită la exemple de alte sisteme monetare. Noi le-am descoperit de-a lungul istoriei şi în diferite locuri din lume. Mulţumită Internetului putem colabora acum cu cercetători din întreaga lume, lucrînd în acelaşi timp către o îmbunătăţire constantă a analizei noastre şi o mai bună colaborare cu universităţi din Olanda dar şi din lumea întreagă (Vezi G – ÎN CĂUTAREA UNEI ALTERNATIVE).

În viitor sistemul monetar îşi va găsi calea către “autostrada informaţională”. De aceea, un sistem monetar de înţeles ar trebui să fie posibil/realizabil. Este plauzibil ca banii să devină un “pachet de biţi” atunci cînd sunt trimişi dintr-un loc în altul. Atunci, ar trebui ca deasemenea să fie posibil şă incluzi istoria acelor bani în informaţia transmisă. Astfel, va fi indicată natura banilor: bani obţinuţi prin vărsare de sînge sau bani decenţi... Atunci, fiecare individ va putea decide fie să accepte acei bani sau nu. O altă posibilitate ar fi de a permite banilor să circule într-un circuit închis unde suferinţa neidentificată să nu aibă nici o şansă (Vezi P – UN SISTEM MONETAR NU ESTE CA UN ALTUL).

14

Page 15: Sarac din cauza banilor

Într-adevăr, aici avem opţiuni!

E. Sărăcia avansează

Putem alege să ignorăm problemele atîta vreme cît ele rămîn îndepărtate. Dar refugiaţii ajung la uşa noastră în numere din ce în ce mai mari. Suntem astfel confruntaţi tot mai acut cu problemele lor. Va deveni din ce în ce mai dificil ca să rămînem în coconul nostru şi să nu ne implicăm.

Chiar înainte de crăciunul lui 2000, Jorge Alvarez a ajuns în Spania în mod ilegal. El spera să găsească de lucru acolo, să cîştige ceva bani şi să trimită şi acasă în Ecuador unde rămăsese soţia şi cele două fetiţe ale sale. Jorge a trebuit să împrumute bani pentru a putea face călătoria. Călătoria şi serviciile contrabandiştilor umani au ajuns să îl coste 3.000 €. El şi-a închipuit că odată ajuns în Spania va putea să cîştige 30 € pe zi la recoltarea fructelor şi a legumelor.

În Ecuador suma aceasta era de neimaginat. Desigur, o parte din suma respectivă trebuia cheltuită pentru chirie, transport şi alte cheltuieli adiacente; dar va rămîne suficient pentru a-şi întreţine familia din Ecuador.

Şi astfel, în fiecare dimineaţă Jorge şi 12 alţi compatrioţi erau înghesuiţi într-un mic autobuz care îi ducea la fermă, iar noaptea se întorceau la adăposturile lor. La începutul lui Ianuarie 2001, la nici două săptămîni de la sosirea lor, autobuzul a fost lovit de un tren la o trecere de cale ferată fără bariere. Doar şoferul şi o femeie pasager au supravieţuit dezastrului. Jorge Alvarez a murit la vîrsta de 25 de ani. Soţia sa, însărcinată cu cel de-al treilea copil, va fi responsabilă pentru toate costurile. Jorge Alvarez nu îi lasă decît datorii şi nădejdea năruită a unui trai mai bun. Cînd acest accident a fost raportat de mass-media, a devenit clar cît de mulţi Ecuadorieni se află în mod ilegal în Spania; deasemenea, cît de amară este situaţia lor. “Accidentul descoperă escrocheria” a declarat La Vanguardia (Vezi M – PREŢUL PE CARE ÎL PLĂTIM PENTRU AVUŢIE ESTE ACELA CĂ NU PUTEM FACE NIMIC CU PRIVIRE LA PROBLEMELE PE CARE LE CREEAZĂ).

Desigur că Spania nu este o excepţie. Refugiaţi din ţările sărace trăiesc pretutindeni în ţările bogate occidentale. Ilegal, asemeni unor paria ai societăţii. Fără un salariu regulat, ei sunt forţaţi de situaţie ca în cel mai bun caz să muncească la negru iar în cel mai rău caz să sfîrşească drept criminali sau prostituate. Lumea a devenit din ce în ce mai vagă. Dacă în urmă cu 10 ani era încă posibil să schimbi pagina ziarului sau programul TV, acum victimele apar în propria noastră ogradă iar problemele lor devin din ce în ce mai dificil de ignorat. În plus, din ce în ce mai mulţi oameni călătoresc dinspre ţările bogate către destinaţii unde pot vedea nefericirea şi suferinţa cu proprii lor ochi. A ne proteja pe noi înşine faţă de suferinţa altora devine din ce în ce mai puţin posibil. Desigur, continuăm să fim ocupaţi, ocupaţi, ocupaţi. Ocupaţi studiind, ocupaţi cu obligaţiile sociale şi ocupaţi cu jocul pe computer sau privind noi şi captivante programe de divertisment. Avem suficiente scuze pentru a îndepărta problemele de noi. Suntem supraîncărcaţi mai mult decînd oricînd altcîndva cu informaţie şi cu impresii ale existenţei noastre prospere. Dar, în mijlocul acestei abundenţe, nu mai putem ignora un semnal asemenea celui dat de moartea lui Jorge. Cît mai vom continua să ne ascundem în spatele ideii că nu putem face nimic cu privire la aceste lucruri? Putem să facem ceva! Cel puţin, putem încerca să iniţiem ceva. Dezvoltările din domeniul banilor ne oferă idei minunate la care să ne raportăm (Vezi C – SĂRĂCIE SISTEMATICĂ DATORITĂ SISTEMULUI MONETAR).

F. Cum pot începe oamenii o Economie Locală

În multe ţări, oamenii fără bani au răspuns cu propriile lor iniţiative locale. Ei se săturaseră să depindă

15

Page 16: Sarac din cauza banilor

de bani care veneau din altă parte aşa încît şi-au creat propriile sisteme de schimb şi de economii. Mişcarea “Schimbaţi Sistemul Monetar” a început cu iniţiative locale mici care adeseori se potriveau de minune cu posibilităţile existente sau tradiţiile locale.

F.a. Cluburi de economii prin rotaţie în Nepal

Micul sat Dhule Gaunda este situat cu puţin înafara oraşului Pokhara, al doilea oraş ca mărime din Nepal. Doisprezece dhikuti funcţionează printre cei o mie de locuitori. Dhikuti înseamnă cutie de depozitare şi tot dhikuti este şi un grup local de economii.

Fiecare membru dintr-un dhikuti contribuie cu aproximativ 2.000 de rupii pe lună. La sfîrşitul lunii cutia de depozitare este dată unuia dintre membrii. Prima oară cutia merge la persoana care a început procesul. Data următoare cutia este adjudecată de cel ce a licitat cea mai mare sumă printre cei ce nu au primit încă nimic. De exemplu, dacă cutia conţine 50.000,00 rupii şi cineva oferă 20.000,00 rupii, atunci persoana respectivă primeşte 30.000,00 rupii iar restul de 20.000,00 rupii este împărţit în mod egal celorlalţi membrii, inclusiv licitantului.

În aproximativ 25 de luni un grup a strîns în jur de 1.061.990,00 rupii, echivalentul a aproximativ 11.000,00 €. În fiecare lună cineva ajunge în posesia unei cantităţi de bani pe care altminteri el sau ea nu ar fi putut economisi. Acum pot cumpăra produse de calitate care, la rîndul lor, ridică standardul de trai al comunităţii. În Pokhara dhikuti este doar un exemplu de asociaţii de credit şi economii prin rotaţie care înfloresc în multe comunităţi sărace din Sud; pe scurt, acestea se numesc Roscas.

F.b. Banco Palmas: Credit în Brazilia

Unul dintre contactele Strohalm în America de Sud şi care lucrează pentru dezvoltarea pe mai departe a unei economii a solidarităţii este Sandra Magalhaes. Ea locuieşte în Fortaleza, un oraş cu cîteva milioane de locuitori în Nordul sărac al Braziliei. Atunci cînd am întîlnit-o pentru prima oară, ea a lăsat o impresie adîncă asupra mea. Acest lucru s-a întîmplat în timpul unei întîlniri în Santiago de Chile la care s-au întrunit reprezentanţii economiei solidarităţii din întreaga Americă Latină. Sandra este o femeie micuţă şi timidă, pînă în momentul în care i se dă cuvîntul pentru a vorbi despre experienţele personale. Atunci cînd vorbeşte, ceea ce sporeşte intensitatea cuvîntării nu este doar părul ei de un roşu aprins. Cu un entuziasm infecţios ea ne atrage în activitatea ei din Fortaleza. Cu aproximativ 5 ani în urmă, Conjuncto Palmiera era încă o mahala cu cocioabe asemeni multor altora: aproximativ 30.000 de locuitori trăind condiţii sordide aproape de malul apei. Dar Conjuncto Palmiera a devenit un cartier unde oamenii au reuşit să se organizeze destul de bine. Ei au construit un sistem de canalizare şi au îmbunătăţit o stradă. Au plantat copaci şi flori. Acum arată cu mult mai plăcut. Banco Palmas la care Sandra îşi devotează orice moment liber este esenţială pentru această îmbunătăţire. Imediat după serviciu la primăria din Fortaleza, ea călătoreşte mai mult de jumătate de oră aşa încît să-şi mai poată devota cîteva ore la bancă. Şi-a luat concediu pentru a participa la întîlnirea din Santiago. În realitate, Banco Palmas nu este nicidecum o bancă. Este o organizaţie ce operează propriul ei sistem monetar în cartier şi întocmeşte micro-credite în moneda Braziliană. Credit, în scopul consumului, este dat anteprenorilor din cartier dar şi populaţiei locale. Existau mulţi oameni în cartier ce rămîneau fără bani în mod frecvent. „Problemele lor legate de traiul de fiecare zi sunt pur şi simplu inimaginabile” ne spune Sandra. Aşa că am decis ca Banco Palmas să-i crediteze cu sume mici de bani în scopul de a-i ajuta cu cheltuielile de consum. Nu cunoşteam pe nimeni şi nici nu aveam habar dacă banii vor mai fi înapoiaţi vreodată. „Ei bine, nu a trebuit să ne îngrijorăm prea mult”. Cea mai mare parte a oamenilor de aici consideră că este foarte important să aibă o soluţie în caz de urgenţă. Ei fac tot posibilul pentru a-şi plăti datoria. „Logica lor este că atunci cînd va fi necesar vor putea cere din nou” ne explică

16

Page 17: Sarac din cauza banilor

Sandra. Astfel, în mahalaua Conjunto Palmeira banii erau utilizaţi într-un mod interesant. Mulţumită creditului de consum, întreprinderile mici din vecinătate au avut de cîştigat. Cu entuziasm, Sandra ne spune: „Între timp noi ne cheltuim proprii bani aici. Oamenii nu utilizează banii doar pentru comerţ local; deasemenea, a devenit mai uşor să te implici în activităţi ce au ca scop curăţarea temeinică a vecinătăţii noastre. Aceasta s-a îmbunătăţit cu adevărat”. Ne-am luat la revedere la aeroportul din Santiago. Am căzut de acord ca următorul nostru pas va implica grupurile de consumatori (Vezi U.b. – CIRCUITUL COMERCIAL AL CONSUMATORULUI).

F.c. Fiind creativi cu cobai (porci de Guineea) în Peru

În valea Lunahuana din Peru oamenii au descoperit o modalitate originală de a stimula economia locală. A fost creat un club de economii prin rotaţie, un împrumut care continuă să fie disponibil. Cînd prima persoană ce a luat cu împrumut va fi plătit suma, persoana sau grupul următor o preia. În felul acesta împrumutul merge de la o persoană la alta. Multe fonduri asemeni acestuia au fost alcătuite, însă în cazul de faţă neobişnuit este articolul utilizat. Împrumutul nu există în bani ci în cobai (porci de Guineea)! Totul a plecat de la un grup de femei sărace. După ce participaseră la un seminar cu privire la reproducerea cobailor, una dintre ele a primit un împrumut de 6 cobai (un mascul şi şase femele). Ea a început să prăsească cobaii iar atunci cînd au apărut puii, următoarei femei i s-au dat tot 6 cobai de aceeaşi calitate. În timp ce această practică a continuat, prima femeie a continuat procesul de reproducere a cobailor. Iar această iniţiativă a determinat ca şi alte persoane să urmeze exemplul lor.

În satele învecinate mai multe femei au început prăsirea şi comercializarea cobailor. Totul a mers foarte bine. După 15 luni toate femeile aveau cobai pentru prăsire. Cobaii constituie o parte importantă a dietei şi de aceea reprezintă o modalitate de a cîştiga bani. În plus, cobaii se reproduc foarte repede. Şi de vreme ce mulţi străini vizitează zona, vînzarea cobailor este înfloritoare. Un cobai valorează 6 sau 7 dolari. Aceasta este o sumă foarte mare, dat fiind că salariul mediu lunar este de aproximativ 25 USD.

Publicaţia Strohalm descrie multe astfel de practici (metode de economisire şi schimb) pretutindeni în lume. Puţini oameni realizează faptul că şi în Olanda, Băncile Co-operative (Uniunile de Credit) au influenţat în mod puternic dezvoltarea comerţului şi a industriei. Fermierii şi clasa mijlocie deţineau propriile lor bănci (co-operativele). Din cînd în cînd, o reînnoire a acestei idei survine în ţările prospere. O variaţiune a fost introdusă în Scandinavia unde este posibil să economiseşti avînd un avantaj sau altul în timp ce luarea cu împrumut fără dobîndă este deasemenea posibilă. Este aşa numita bancă JAK. Un sistem ingenios al acesteia se asigură că fiecare contribuie dar şi beneficiază de pe urma băncii.Urmînd acest exemplu, Strohalm a dezvoltat o metodă nouă care poate fi realizată în cooperare cu o banca olandeză.

F.d. SLSC

Multe comunităţi din întreaga lume au început sisteme de credit pentru a facilita schimbul egal între ei. Un model al acestui sistem este Sistemul Local de Schimb Comercial sau SLSC (N.T.: în engleză este the Local Exchange Trading System sau LETS). Originar din Canada anului 1982, acum există multe grupuri active SLSC în multe ţări ale lumii. Sistemul utilizează sistemul de contabilitate de Credit Mutual în care debitul dintr-un cont (persoana care plăteşte) este întotdeauna credit pentru un alt cont. Simplitatea împlementării şi întreţinerii sistemului îl face foarte popular însă, pe termen lung, sistemele au avut tendinţa de a se stabiliza la un număr de membrii de aproximativ 150 de persoane sau de a se micşora în mărime pentru a deveni un mic club de schimb în natură. Pentru a putea aborda unele dintre limitările modelului SLSC, Fundaţia Strohalm a lucrat la a îmbunătăţii sistemele SLSC

17

Page 18: Sarac din cauza banilor

pentru a obţine rezultate şi mai bune.

F.e. Valutele (mijloacele de schimb) tradiţionale

În multe locuri din Lumea a Treia se întrebuinţează încă vechile modalităţi tradiţionale de a schimba bunuri şi servicii. Aceste sisteme folosesc adeseori o monedă de schimb ce constă din articole locale cum ar fi bambusul, lemnul, scoicile, mărgelele şi urmează reguli ce menţin cultura acelei zone. Unele sisteme, cum ar fi cele din Pacific, sunt destul de avansate şi acoperă distanţe lungi. Acestea, cum ar fi lanţul de insule Kula din interiorul Papua Noua Guinee acoperă sute de mile şi facilitează comerţul între felurite districte şi uneori culturi războinice. În provincia Noua Britanie de Est din Papua Noua Guinee, moneda folosită denumită “Tabu” poate fi întrebuinţată în loc de bani pentru a plăti taxele guvernamentale locale, iar Guvernul Provincial analizează în a accepta banii scoică “tabu” pentru taxele provinciale. În alte zone, moneda tradiţională a fost abandonată pentru moneda naţională modernă însă declinul culturii a avut un impact negativ asupra societăţii. Încurajînd modificări la sistemul de schimb tradiţional, oamenii ar putea fi în continuare capabili să continue în a duce un trai tradiţional, putînd în acelaşi timp să participe în activităţi economice mai largi.

F.f. Sistemul CCS tailandez

În anul 1997, Criza Monetară Asiatică a avut un impact devastator asupra economiilor rurale din întreaga regiune. În timp ce majoritatea comunităţilor nu ştiau ce să facă, o comunitate din nord-estul Tailandei s-a decis să stabilească aranjamente de schimb în natură unele cu altele. Pe măsură ce tot mai multe familii au devenit interesate, ele au început să ceară asistenţă în a pune bazele unui sistem bun. Asistenţa a fost furnizată de o agenţie voluntară canadiană (CUSO) împreună cu o altă agenţie voluntară britanică VSO, care le-au dat doi voluntari experimentaţi în sistemele de schimb comunitare pentru a lucra cu comunitatea respectivă. În anul 2000 sistemul a fost lansat oficial şi în ciuda unor perioade mai dificile la început, sistemul funcţionează chiar şi astăzi (Vezi I – HAI SĂ FACEM SCHIMB ÎN NATURĂ).

G. În căutarea unei alternative

Mulţi oameni sunt convinşi că sistemul monetar actual este singurul viabil. Cu toate acestea, istoria ne arată altceva; iar la ora actuală, noi sisteme monetare apar în diferite regiuni. Strohalm cercetează acest fenomen, dezvoltă noi idei şi organizează co-operarea cu scopul de a facilita o mişcare care să realizeze o economie avînd la bază solidaritatea umană.

În sistemul actual, cei ce au bani în plus şi de care nu au nevoie sunt răsplătiţi cu dobîndă atunci cînd banii lor devin disponibili pentru circulaţie (Vezi K – PĂRĂSIREA BANILOR CE CREAZĂ SUFERINŢĂ ÎN MOD INUTIL). Cei ce nu au bani trebuie să-i plătească pe cei ce au pentru acest lucru (Cei ce nu au bani trebuie să plătească dobîndă pentru privilegiul de a lua cu împrumut). Lucrul acesta are grijă ca în mod constant să existe un aflux de bani de la cei săraci către cei bogaţi (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ). Dar sunt posibile şi alte sisteme monetare unde un astfel de proces să nu apară. Alte sisteme monetare conduc la rezultate diferite dar şi la valori comune diferite. Chiar şi în trecutul apropiat au existat diferite sisteme, opuse celui pe care îl acceptăm astăzi ca fiind singurul posibil (Vezi P – UN SISTEM MONETAR CUM NU ESTE UN ALTUL). În timpul secolului trecut au fost luate decizii politice care conduc la un sistem monetar global uniform. Notabilă este conferinţa Bretton-Woods din 1944. Următoarea dezvoltare importantă a avut loc în 1971, odată cu eliminarea standardului în aur care să acopere dolarul, după liberalizarea pieţelor monetare (Vezi S.e. – ÎNDEPĂRTAREA DE STANDARDUL ÎN AUR). Dacă la conferinţa Bretton-

18

Page 19: Sarac din cauza banilor

Woods ar fi fost adoptate decizii diferite, şi lumea de acum ar fi arătat diferit. De atunci de-abia dacă au fost explorate modalităţi diferite de a aborda sistemul monetar în timp ce găurile din sistemul prezent trebuiesc acoperite în mod constant. Doar în ţările orientate spre Islam oamenii se gîndesc într-o oarecare măsură la a experimenta structuri libere de dobîndă (camătă). În lupta împotriva dobînzii se dă o atenţie deosebită legilor centrale şi locale.

Oricine se apucă să studieze în amănunţime trecutul va descoperi posibilităţi felurite. Astfel, el sau ea va descoperi cît de ridicol este să gîndeşti că sistemul prezent este singurul posibil. În decursul istoriei, caracterul banilor s-a schimbat de multe ori; există exemple revelatoare unde nu exista posibilitatea ca banii să se scurgă de la cei săraci către cei bogaţi ca rezultat la perceperii de dobîndă!

G.a. Banca egipteană a recoltei

Cînd istoricul Preisigke a descifrat hieroglifele egiptene, s-a descoperit că sulurile de papirus conţineau indicaţii cu privire la administrarea unui sistem bancar de într-ajutorare socială total diferit de cel cu care suntem noi obişnuiţi. Principiul acestuia era simplu. Deoarece Nilul era imprevizibil în ceea ce priveşte revărsarea anuală, ce aducea mîl şi humus din amonte, fertilizînd astfel anual cîmpia Nilului, recolta putea fi considerabil afectată de la un an la altul. Uneori aceasta era abundentă, alteori puteau fi mai mulţi ani consecutivi săraci, neproductivi. Iată de ce Faraonii construiseră depozite de cereale unde fermierii să-şi poată depozita recolta. Cerealele se cîntăreau atunci cînd erau livrate. Greutatea lor era apoi convertită într-o greutate care reprezenta standardul de calitate. Administratorii depozitului dădeau acum fermierului un credit reprezentînd greutatea grînelor depozitate. Dacă fermierul avea deja un credit, cel nou era pur şi simplu adăugat celui vechi. Mai tîrziu fermierul putea să se oprească pe la depozit pentru a lua o parte din cereale pentru hrana sa şi a familiei sale dar putea şi să transfere o anumită cantitate în conturile celorlalţi. În felul acesta el putea cumpăra pămînt, plăti taxele şi comercianţii. Grînele ajunseseră un mijloc de schimb, asemenea banilor. Pe perioada în care erau depozitate, acestea puteau să fie transferate (prin într-ajutorare) de la o persoană la alta.

Desigur că serviciul oferit de clădirea depozitului central de grîne nu era fără costuri, deşi era mai ieftin decît să-ţi construieşti propriul depozit. În mod firesc, cei ce aveau cantităţi mari de cereale plăteau mai mult decît cei ce depozitau cantităţi mici. Acest sistem a fost întrebuinţat de-a lungul mai multor secole şi dacă vei dori să-l examinezi mai îndeaproape şi să-l priveşti ca fiind un sistem unde, într-un fel, banii îţi erau păstraţi, atunci vei constata că oamenii trebuiau să plătească o taxă pentru banii ce erau păstraţi (sau împiedicaţi de la a fi circulaţi). Cu cît erai mai bogat, cu atît plăteai mai mult. Atunci, cei ce erau prosperi au început să caute alternative. Ei preferau să-şi cheltuie banii. Era mai ieftin pentru ei să investească în artă sau alte bunuri decît să plătească pentru depozitare. Deasemenea, artizanii şi meşteşugarii îşi cheltuiau banii în mod neîngrădit. Nu era logic ca ei să păstreze ceva ce oricum nu puteau să epuizeze.

Mulţumită acestui sistem de plată cu bani exprimaţi în grîne, proprietarul grînelor nu se găsea într-o poziţie de superioritate faţă de cei ce doreau să ia cu împrumut de la el şi de aceea nu putea percepe dobîndă (camătă). Era uşor pentru un fierar tînăr şi talentat, gata să-şi înceapă propria afacere, să găsească oameni dornici de a-i finanţa noua sa iniţiativă. Poziţia sa era destul de puternică în timpul procesului de negociere al împrumutului şi devenea posibil ca el să ceară un împrumut fără percepere de dobîndă pentru a-şi construi fierăria. Persoana bogată era fericită deoarece în cîţiva ani el îşi lua banii înapoi fără a plăti între timp pentru păstrarea acestora. Fierarul era fericit deoarece prin luarea împrumutului nu ajungea să aibă de-a face cu o povară a împrumutului într-o continuă creştere. El trebuia să plătească taxe de depozitare pentru o perioadă foarte scurtă de timp iar în cele din urmă banii erau înmînaţi contractorului. Fierarul nu trebuia să adauge costurile dobînzii la produsele lui aşa

19

Page 20: Sarac din cauza banilor

încît şi clienţii săi erau mulţumiţi. Pe scurt, fiecare plătea costurile de depozitare dar nimeni nu devenea mai bogat datorită faptului că se întîmplase ca respectiva persoană să fie în posesia mijlocului de schimb. Cel mai bun element din acest sistem era acela că oamenii preferau să-şi cheltuie banii mai curînd decît să-i economisească, iar astfel ei contribuiau către o economie înfloritoare!

În timpul crizei economice a anilor 30, în Germania şi Austria a fost folosit un sistem asemănător celui egiptean prin emiterea unui mijloc de schimb local; cei ce blocau circulaţia banilor deoarece se hotărîseră să-i păstreze în proprie posesie, ajungeau să plătească pentru acest lucru. Acest sistem a fost pus în mişcare forţînd oamenii să cheltuie o mică sumă săptămînală pentru achiziţionarea unui timbru ce trebuia lipit pe un document. Documentul devenea valid doar atunci cînd erau ataşate toate timbrele cerute. Lucrul acesta însemna că, asemeni sistemului egiptean, cetăţenii trebuiau să plătească dacă banii rămîneau în posesia lor, iar banii erau păstraţi în circulaţie. Cei avuţi erau bucuroşi dacă cineva dorea să împrumute banii pe care-i aveau în plus: cel ce lua cu împrumut ajungea să plătească pentru timbre. În mijlocul anilor de criză economia locală s-a însănătoşit iar afacerile împreună cu clienţii nu au fost supuşi unor unor costuri excesive legate de dobîndă.

Funcţionarea banilor WÖrgl

Punctul de plecare

Municipalitate Bancă

Într-o anumită lună, municipalitatea cheltuieşte 10.000 de Şilingi pentru plata serviciilor, salariilor, etc. Banii părăsesc în mod rapid comunitatea.

Municipalitatea introduce în circulaţie moneda locală

Municipalitate Bancă

10.000 Şilingi

Comunitate

20

Dobînda

10.000 Şilingi

10.500 bani locali

Comunitate

Page 21: Sarac din cauza banilor

Municipalitatea a emis 10.500 unităţi din proprii bani care pot fi utilizaţi doar la nivel local, permiţînd astfel ca puterea de cumpărare să circule pentru mai mult timp. În bancă se depozitează drept contravaloare 10.000 Şilingi. Municipalitatea primeşte dobînda aferentă ce este folosită pentru proprii cetăţeni.

Plata taxelor municipale în bani locali

Municipalitate Bancă

Banii ar putea fi utilizaţi şi pentru plata taxelor municipale. Municipalitatea a acceptat plata în raport de 1:1. Unii contribuabili au utilizat pentru aceasta banii locali. Dacă, de exemplu, la municipalitate ajungeau în acest mod 1.050 de unităţi monetare locale, aceasta le distrugea, după care lua 1.000 Şilingi de la bancă. În acest fel s-a creat un flux de bani locali de la comunitate spre municipalitate. În cursul anului municipalitatea primeşte dobîndă de la bancă şi o sumă considerabilă de bani din vînzarea de timbre fiscale. Banii sunt cheltuiţi pe investiţii suplimentare în educaţie, lucrări publice, etc. Datorită vînzării de timbre fiscale, banii locali trec repede din mînă în mînă şi stimulează economia locală. Acest întreg proces devine şi mai dinamic dacă ne gîndim că între timp, cu fiecare lună ce trece, sunt reatrase în circulaţie 10.500 de unităţi monetare locale aşa încît să existe în circulaţie mai mulţi bani locali.

Venit în Şilingi pentru comunitate din vînzarea de timbre

Municipalitate Bancă

Taxe pentru timbru

Cine avea bani locali în posesie trebuia să lipească un timbru pe spatele bancnotei la sfîrşitul lunii. Municipalitatea a cîştigat prin această taxă pentru banii neutilizaţi 1% pe săptămînă din cantitatea de bani pusă în circulaţie.

21

10.000 Şilingi

10.500 unităţi monetare locale (taxe)

Comunitate

Distrugere

Comunitate

Page 22: Sarac din cauza banilor

Această taxă a făcut ca banii locali să circule rapid din mînă în mînă; pentru că nimeni nu dorea să achite costul timbrului. Pentru că cineva oricum plătea, municipalitatea a primit după prima lună primii şilingi din vînzarea timbrelor. În acest fel a survenit un flux de şilingi din comunitate spre municipalitate.

Multe state şi oraşe din Statele Unite au dorit să copieze această idee. Irving Fischer, care era în acea perioadă Guru-ul economic American, a promovat-o cu entuziasm.

Statele Unite au fost prinse în criză iar la un moment dat chiar preşedintele Franklin D. Roosevelt s-a gîndit serios la a schimba defectuosul sistem monetar cu unul în care nu utilizatorii săraci să fie taxaţi pentru circulaţia banilor ci cei bogaţi. Roosevelt s-a consultat cu managerii Băncii Centrale. Ei au răspuns: „Putem presupune că va funcţiona dar vă rugăm să reţineţi că probabil va crea alte controverse sociale de neimaginat”. Estimaseră corect în această privinţă deoarece, ca şi în sistemul egiptean de schimb cerealier, s-ar fi creat un echilibru între acei ce aveau nevoie de bani în scopuri de afaceri şi cei ar fi fost constrînşi să-şi dea banii cu împrumut aşa încît să nu plătească pentru păstrarea lor. Lui Roosevelt i-a fost teamă să se arunce într-un astfel de angajament aşa încît criza s-a perpetuat ani de-a rîndul.

După cel de-al doilea război mondial, sistemul monetar s-a dezvoltat în etape pînă la stadiul actual în care crearea banilor prin intermediul dobînzii, în pofida unui nivel al datoriilor de neimaginat, a condus către o creştere practic nelimitată a masei monetare ce, la rîndul ei, a rezultat într-un balon financiar în plină expansiune, absorbind cantităţi tot mai mari de bani din ciclul producţie-economie. În această situaţie asemănătoare unui balon gonflat, cantităţi astronomice de bani sunt tranzacţionaţi doar în baza unei pure speculaţii. La ora actuală circulă sub formă de obligaţiuni, acţiuni sau monede naţionale de aproximativ o mie de ori mai mulţi bani decît sunt necesari pentru comerţul real. Acest balon cauzează o presiune enormă asupra guvernelor. Sub nici un motiv guvernele nu pot permite ca marginea profitului de pe pieţele bancare să scadă pînă la punctul unde toţi aceşti bani speculativi să se întoarcă în ciclul productiv unde pot fi cumpărate produse sau servicii reale. Pur şi simplu nu există suficiente bunuri disponibile pe care să poată fi cheltuiţi toţi banii. Ar avea loc o penurie enormă de bunuri ce ar cauza o hiperinflaţie cît ai clipi din ochi. În fapt, guvernele nu au o altă alegere decît să coopereze cu gonflarea (inflaţia) continuă a acestui balon. O cădere reală a bursei de valori, reducînd într-o clipită toţi acei bani speculativi la doar o fracţiune din valoarea lor iniţială, ar fi catastrofică. (Vezi X.b. – DIAGRAMA LIETAER)

Totalitatea Tranzacţiilor Monetare Zilnice

22

Page 23: Sarac din cauza banilor

Nefericirea şi deznădejdea din ţările sărace cauzate de fluxul speculativ de bani au produs şi un pic de speranţă: a fost stimulată căutarea de alternative. Oamenii din multe zone au început să experimenteze cu propriile lor economii şi sisteme de schimb. Astfel, ei îşi îmbunătăţesc propriile lor condiţii de trai, odată cu construirea a noi dezvoltări structurale (Vezi F – CUM POT OAMENII CREEA O ECONOMIE LOCALĂ).

Modelele istorice ne arată că în locul sistemului monetar actual sunt posibile alte sisteme monetare chiar diferite de cel actual: sisteme în care cei cu prea mulţi bani trebuie să plătească pentru a-i păstra în posesie. Dacă în această situaţie poate fi stabilită o circulaţie continuă a banilor, atunci va apare prosperitatea pentru toţi. Un astfel de sistem a fost pus în practică pe scară restrînsă în timpurile moderne.

G.b. Către o nouă strategie de dezvoltare?

Strategia actuală de dezvoltare economică în ţările sărace este creşterea producţiei pentru a aproviziona piaţa mondială. Competiţia reciprocă şi cu ţările bogate a început după reduceri bugetare, vînzări masive ale resurselor naturale şi o continuă scădere a salariilor.

Această strategie ignoră defectuosul sistem monetar actual. De aceea nu este surprinzător că nu funcţionează. Tot mai mulţi oameni caută căi diferite. Alte sisteme monetare, sisteme asemeni celor unde, în principiu, cel ce se află în posesia banilor plăteşte, dar şi alte sisteme locale de de schimb şi economisire deja active în multe zone ar putea fi modul de a pune lucrurile pe făgaşul lor firesc

(Vezi F – CUM POT OAMENII CREEA O ECONOMIE LOCALĂ). Noi oportunităţi sunt oferite şi de dezvoltările recente şi de viitor ale fundaţiei Strohalm, adresîndu-se esenţei sistemului prezent (Vezi V – CĂUTAREA NEÎNTRERUPTĂ A SOLUŢIILOR DE CĂTRE FUNDAŢIA STROHALM) (Vezi J.a. – PROGRAMUL DE MICROCREDITE CU PRIME STROHALM) (Vezi I – HAI SĂ FACEM SCHIMB ÎN NATURĂ!)

23

Page 24: Sarac din cauza banilor

Pentru mulţi va fi o adevărată revelaţie cînd vor descoperi ce posibilităţi fantastic ar putea apare dacă vom face sistemul monetar un vîrf de lance al unei noi strategii de dezvoltare! Lucrul acesta ar oferi o excelentă perspectivă pentru o societate ce ar combina un standard de viaţă crescut cu bogăţiile non-materiale ale solidarităţii sociale.

Strohalm, în cooperare cu oameni din întreaga lume, cercetează ce fel de posibilităţi ar putea oferi sistemele monetare reînnoite, cum pot fi consolidate, care elemente şi variabile pot fi introduse în astfel de sisteme şi unde am putea să găsim exemple care să informeze, etc.

În această reţea există de exemplu experţi de lucru şi cercetători din Venezuela, Chile, Brazilia, Polonia, Irlanda, Tailanda şi Japonia. Comunicăm prin intermediul internetului. Împărtăşim analize şi lucrăm împreună în domenii de cercetare şi actualitate. Organizaţia ar primi cu bucurie sprijin şi din partea dumneavoastră. Comunicarea trebuie să se desfăşoare în cel puţin două limbi (Engleză şi Spaniolă) şi este de preferat şi în Portugheză, Franceză şi Germană. Manuscrisele noastre principale sunt în Olandeză! În acest moment se pierde foarte mult în eforturile de traducere. Aţi putea ajuta ca translator? (Vezi V.b. – IMPLICĂ-TE ACUM!)

Pentru că organizaţia nu este încă într-o poziţie de a oferi compensaţii financiare, multora dintre partenerii noştrii din ţările sărace le este dificil să găsească timpul necesar pentru a se gîndi la aceste chestiuni. Pentru a îmbunătăţi situaţia noi oferim acţiuni în cunoaştere. Prin cumpărarea unor astfel de acţiuni tu asişti în finanţarea organizaţiei. Taxele înseamnă mai multă speranţă pentru viitor.

Fără îndoială că merită efortul. Suntem în contact cu cercetători care au capacităţi extraordinare, cunoştinţe, intuiţie, şi adeseori sunt în contact direct cu realitatea unde au loc dezvoltări motivatoare. Entuziasmul unui individ din organizaţie poate stimula pe un altul. În acest fel încercăm să ne sprijinim unii pe alţii la nivel global şi încercăm să progresăm pas cu pas.

24

Page 25: Sarac din cauza banilor

G.c. Ce poţi face tu:

• Solicitarea statutului de membru în cercuri de consumatori • Organizator local (compensare limitată) • Consumator potenţial • Devenind un donator pentru Strohalm • Crescînd distribuirea de broşuri • Participînd în/sprijinind reţeaua latin americană • Ajutînd cu traducerile • Cumpărînd acţiuni în cercetare • Adoptarea unui experiment • Acoperind banii din circulaţie: cumpără noii Euro

(Vezi V.b. – IMPLICĂ-TE ACUM!)

H. Sărăcia trăită ca o criză locală

În societatea modernă sistemul monetar domină felul în care comunitatea este organizată. Atunci cînd există şomaj într-o ţară săracă înseamnă că ceva este putred cu societatea şi cu sistemul monetar. Altminteri, mîna de lucru locală ar fi ocupată reparînd lipsurile şi neajunsurile locale întrebuinţînd în acest sens posibilităţile locale. Dar, în practică, nu există o suficientă circulaţie a banilor pentru că cei bogaţi îi adună şi-i pun deoparte sau datorită faptului că banii au părăsit ţara sau regiunea. Pe scurt, cei săraci trăiesc într-o criză economică locală, o criză ce poate fi atribuită doar unui grup specific de oameni.

Cei vîrstnici au trecut prin criza economică ce a lovit Europa în anii treizeci ai secolului trecut. Şi desigur că îşi amintesc de situaţia tîmpită cînd fabricile au trebuit să-şi închidă porţile, chiar dacă existau foarte mulţi oameni ce aveau nevoie de produsele lor. Ei îşi amintesc că oamenii deveneau şomeri şi epuizau banii de care aveau nevoie să cumpere produsele necesare traiului. Tot mai multe fabrici intrau în faliment şi tot mai mulţi muncitori deveneau şomeri, etc. În acele vremuri într-o singură casă trăiau mai multe familii în timp ce casele în care locuiseră anterior rămăseseră goale. Dar chiar şi în acest moment situaţia din multe zone sărace nu este mai bună decît atunci (Vezi I.a. – CARLOS MONACO).

În timpul anilor de criză, economistul britanic J.M. Keynes a redescoperit importanţa puterii de cumpărare. Pentru fabricanţi singurul lucru de bun simţ este să producă şi să investească în producţie doar atunci cînd bunurile produse pot fi vîndute. De aceea oamenii trebuie să aibă nevoie de produs şi trebuie să aibă banii pentru a plăti acel produs. Cu alte cuvinte trebuie să existe cerere şi putere de cumpărare. Cînd aceste condiţii nu există, cînd oamenii nu au bani pentru a cumpăra bunuri, atunci construcţia se prăbuşeşte. De la o zi la alta fabricile pot fi închise, casele părăsite iar oamenii pot deveni şomeri şi nevoiaşi. Sărăcia creată în acest mod este cu totul lipsită de sens. Şi acest lucru deoarece există o tot atît de mare nevoie de produse ca şi înainte, tot atît de mulţi muncitori ca şi înainte iar materia primă şi metodele de producţie sunt suficient de disponibile. Doar că nu există bani pentru a sprijini schimbul. Acesta este miezul unei crize economice: un sistem monetar defectuos.

În realitate mulţi dintre cei nevoiaşi trăiesc în mod continuu într-o astfel de criză economică, chiar şi atunci cînd criza este doar locală şi asociată cu un grup specific de persoane. Marea parte a sărăciei ce care o vedem la televizor are aceeaşi origine: în comunităţi există cerere şi ofertă, servicii, însă lipsa

25

Page 26: Sarac din cauza banilor

banilor ca metodă de schimb blochează tranzacţiile.

În contrast faţă de criza anilor treizeci, de data aceasta criza este cauzată în cea mai mare măsură de influenţe externe.În perioada anilor treizeci o ţară încă mai putea stimula puterea de cumpărare şi să pună în mişcare economia printr-un aflux de bani din rezerva monetară guvernamentală. Acea cheltuială va fi acoperită, sau înnapoiată sub forma taxelor suplimentare pe venit. Spre deosebire de atunci, astăzi comerţul internaţional a devenit atît de dominant încît ţările mai sărace nu mai au această opţiune.

Atunci cînd guvernul introduce bani suplimentari în circulaţie (pentru a stimula puterea de cumpărare), acei bani ies rapid din ţară, sunt cheltuiţi pe carne subvenţionată din Uniunea Europeană, medicamente prescrise şi articole de lux pentru cei bogaţi. Iar guvernul primeşte în schimb foarte puţini bani din taxe.

Cînd banii dispar dintr-o societate, dispare şi structura ei. Cînd populaţia nu mai are bani spre a se plăti unii pe alţii pentru bunuri şi servicii, atunci comerţul reciproc se opreşte. Şi se dezvoltă în mod cu totul inutil sărăcia, iar aceasta se datorează unui sistem monetar defectuos.

Ar fi bine ca noi să înţelegem că sărăcia merge mînă în mînă cu şomajul; nu datorită unei probleme de dezvoltare ci datorită unei probleme organizaţionale. Cei săraci au toate motivele pentru a munci. O zonă de mahala are nevoie de muncitori pentru a construi pereţi şi acoperişuri, săpa sisteme de canalizare şi pietrui/asfalta străzi. Deşi oameni cu astfel de calificări se găsesc, ei nu sunt folosiţi deoarece nu există bani pentru salarii. O bună organizare este cu totul absentă datorită discrepanţelor din sistemul monetar. Şi pentru că banii pleacă în afara ţării, se dezvoltă o situaţie în care oamenii nu mai pot lucra unii pentru alţii devenind astfel şomeri.

Există doar un mijloc de schimb (banii) pentru activităţi ce vor întreţine nivelul aşteptat de dobîndă al pieţei monetare mondiale. Oamenii continuă să rămînă în urmă în ceea ce priveşte auto-suficienţa şi schimbul direct datorită unei lipse a mijlocului de schimb. Ei nu mai au ocazia să se specializeze în produse pentru care nu mai există o piaţă. Nivelul sărăciei creşte, posibilitatea încrederii de sine a fost distrusă, singura şansă de a creea dezvoltare economică rămîne în mîna investitorilor străini. Acum, cînd nu avem altă alternativă decît să concluzionăm că sistemul “nostru” monetar este cauza pentru care dezvoltarea locală este împiedicată în mod sistematic, este timpul să abordăm lucrurile diferit! Este vremea să studiem exemple de cum oamenii, cu ajutorul sistemelor de schimb locale, reuşesc să se scoată din spirala sărăciei, nefericirii şi a disperării (Vezi F – CUM POT OAMENII ÎNCEPE/CREEA O ECONOMIE LOCALĂ).

I. Hai să facem schimb în natură! Sistemul argentinian demonstrează posibili- tăţile sistemelor de schimb locale

Sunt multe exemple unde oamenii s-au decis să ia taurul de coarne şi au reuşit să creeze o soluţie care să rezolve problema absenţei puterii de cumpărare. Unul dintre cele mai elocvente este Trueque –ul argentinian.

În America Latină apar continuu tot felul de economii ale solidarităţii. Acum cîţiva ani am participat la o conferinţă în Buenos Aires. M-am folosit de ocazie pentru a vizita sistemul de schimb argentinian Trueque.

26

Page 27: Sarac din cauza banilor

Un raport:

Horacio, gazda mea mă primeşte cu braţele deschise. I-am dat cîteva cărţi despre bani pe care le luasem cu mine şi pe care le-a primit cu mare entuziasm. El a insistat că trebuia să plătească acele cărţi. “Nu înţeleg, doar este un cadou!” am spus eu. Dar el a continuat să insiste: “Vreau să te plătesc în créditos, le poţi folosi ulterior”. În timp ce vorbeşte Horacio îşi scoate portofelul şi începe să numere tot felul de bucăţi de hîrtie multicolore. Una verde reprezintă 10. Una mai mică şi de culoare portocalie reprezintă 5. O alta albastră reprezintă tot 10. Iar o alta galbenă reprezintă 5. Fel şi fel de bonuri valorice!

Ziua următoare Horacio mă ia în piaţa locală. Văd o tarabă mică la care se află un bărbat cu mustaţă ascuţită la vîrf ce vinde mîncare; deodată realizez că mi-e foame. Mă apropii de el şi cumpăr o brioşă. Chiar în momentul în care sunt gata a plăti, Horacio intervine: „Nu te gîndeşti să foloseşti créditos?” mă întreabă. El are dreptate. Din obişnuinţă căutam să plătesc cu pesos. Domnul Mustaţă este chiar dornic să-mi accepte créditos. Treptat îmi dau seama că aproape toată lumea din piaţă acceptă créditos. Un comerţ plin de viaţă se desfăşoară în piaţă şi aproape orice se poate plăti în créditos. Un pic mai tîrziu Horacio îmi explică de faptul că mai multe pieţe din Buenos Aires acceptă créditos. Există chiar şi o piaţă unde produsele obţinute local sunt vîndute în créditos. Există chiar pliante cu tot felul de oferte de servicii: supravegherea copiilor, reparaţii, cursuri etc. Toate putînd fi plătite în créditos.

Créditos este mijlocul de schimb official în Red del Trueque, “sistemul de schimb”. Trueque a fost iniţiat în urmă cu cîţiva ani în zone unde oamenii începuseră un sistem de schimb şi îşi notau într-un dosar cine datora cît şi cui. Atunci cînd A făcea un serviciu lui B, B lui C şi C lui A, obligaţiile reciproce erau şterse din dosar. Pe măsură ce banii deveneau din ce în ce mai rari, tot mai multe persoane aderau la acest sistem de schimb. În acest fel ei îşi puteau acoperi nevoile şi posibilităţile fără a ajunge şomeri acasă. Dar acest sistem nu era foarte convenabil. Iată de ce oamenii din ţinutul Bernal s-au decis să se oprească în a-l mai folosi şi să folosească în loc bucăţi de hîrtie imprimate cu valori de 1, 5, 10 şi 20 de „credite” (créditos sau bonuri valorice). Tuturor celor din Bernal care luau parte la acest sistem li s-au dat un total de 50 créditos. Din acest moment schimbul în natură era posibil fără ca cineva să scrie totul pe hîrtie. Pentru că oamenii se cunoşteau destul de bine unii pe alţii, nu exista teama de fraudă. Curînd ideea a pătruns în alte locuri şi în scurt timp au început să apară tot felul de bucăţi de hîrtie colorată, de diferite mărimi, reprezentînd diferite valori şi tipărite în zone felurite. De vreme ce mulţi cetăţeni din ţinuturi învecinate începuseră să accepte aceste créditos, în scurt timp acestea s-au amestecat; dar nu a contat prea mult. Ceea ce era important era faptul că oamenii găsiseră o modalitate mai uşoară de a-şi face servicii reciproce în supravegherea copiilor, reparaţii, oferirea şi luarea de cursuri, gătitul plăcintelor şi schimbul altor produse, etc. Desigur, frauda devenise inevitabilă. La un moment dat utilizatorii au observat apariţia unei cantităţi neobişnuit de mari de créditos dintr-o anumită zonă. Lucrul acesta nu era o coincidenţă. Oamenii deveniseră atît de entuziaşti cu privire la metoda Trueque încît în loc de 50 fuseseră emise 500 de créditos de persoană. Iar recipienţii începuseră în mod deliberat să cumpere din alte părţi cu aceste créditos. Cînd lucrul acesta a devenit evident, nimeni nu a mai acceptat aceste créditos. Dar pentru mulţi era deja prea tîrziu pentru că aveau în posesie multe dintre acele créditos.

Faptul respectiv devenise o problemă de amploare dar s-a găsit şi o soluţie: comitetele locale au decis să imprime créditos noi şi dificil de falsificat şi să dea locuitorilor din teritoriul lor o ocazie unică de a schimba bonurile nefolositoare în créditos nou tipărite. În cele din urmă, acest comportament un pic fraudulent nu a avut consecinţe prea grave deoarece atunci cînd mijlocul de schimb suplimentar a început să circule, un număr mai mare de posesori ai acestuia puteau să cumpere lucruri unii de la alţii.

27

Page 28: Sarac din cauza banilor

A stimulat comerţul reciproc iar pierderea a devenit aproape de neobservat.

Pentru mulţi argentinieni sistemul bazat pe créditos umple o lacună importantă datorită rarităţii peso-ului argentinian. Acesta este scump la vedere pentru că guvernul trebuie să plătească datorii externe uriaşe şi doreşte să păstreze valoarea peso-ului echivalentă cu cea a dolarului american. De aceea, nu pot fi introduşi în circulaţie mai mulţi pesos decît cantitatea de dolari pe care guvernul îşi permite să o cumpere. De aici rezultă o lipsă acută de bani pusă pe seama prăbuşirii comerţului local. Multe companii au încetat deja să mai existe. Oamenii au devenit şomeri şi nu mai au un venit. O adevărată criză economică. (Vezi R – ZECE FELURI ÎN CARE BANII NE SĂRĂCESC) (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ)

Créditos oferiţi populaţiei locale le-a creat ample oportunităţi să lucreze unii pentru alţii aşa încît să cîştige toată lumea. În acest moment în Argentina mai mult de o jumătate de milion de persoane fac comerţ în créditos. Cîteva lucruri s-au schimbat între timp. Acum bonurile valorice sunt greu de falsificat şi au devenit mai importante. Cu toate acestea, veţi putea încă întîlni bonurile iniţiale în multe zone. Adeseori sunt tranzacţionate ambele tipuri de bonuri. Fiecare poate decide în mod individual dacă să aibe încredere (să accepte) bonul oferit ca plată de altcineva. Uneori mai apar probleme, un bon fals sau zona din care provine bonul să fi încetat schimbul comercial în timp ce créditos lor să fie încă în circulaţie. Dar între timp s-a realizat un lucru important: aceşti oameni se ajută reciproc, lucrează unii pentru alţii şi totul este făcut cu hîrtie care nu are nici o valoare ca atare!

I.a. Carlos Monaco

Numărul de participanţi în sistemul Trueque creşte în mod constant. În multe zone oamenii iniţiază noi afaceri sau le relansează pe cele vechi cu ajutorul créditos. Cu ajutorul creditului créditos Carlos Monaco aşteaptă cu nerăbdare să-şi redeschidă fabrica de încălţăminte din apropiere. Alţii se străduiesc să convingă autorităţile locale să accepte créditos pentru plata taxelor. Unele municipalităţi au acceptat deja această ideie. Banii locali pot fi acum întîlniţi pretutindeni în America Latină. Este un element important în sistemul care construieşte o economie a solidarităţii.

J. Micro Credite: Un viitor nou cu bani puţini

Oferirea unor împrumuturi foarte mici, prea mici ca valoare pentru băncile comerciale, poate fi esenţială în viaţa femeilor sărace ce au nevoie de puţin ajutor în a-şi cîştiga proprii bani. Micro creditele oferă unui număr tot mai mare de persoane ocazia de a deveni un pic mai autosuficienţi, mai independenţi.

Mary Akoth locuieşte în orăşelul Ahero, situat într-o zonă rurală săracă din Kenza. Ea este în vîrstă de 38 de ani şi are 5 copii. Soţul ei a părăsit-o cu mulţi ani în urmă.

După aceea, viaţa ei a devenit a luptă zilnică pentru a-şi întreţine familia. În 1992 ea a devenit un membru a grupului de femei Nzando. A primit consiliere şi un împrumut de 200 şilingi kenyeni (aproximativ 4 dolari). Cu acei bani ea şi-a deschis o mică afacere de stradă cu chapatti şi ceai. Foarte rapid a ajuns la un profit de 40 de şilingi pe zi. O jumătate de an mai tîrziu a adăugat orez şi fasole la produsele comercializate. Cumpărătorii au devenit tot mai numeroşi. Curînd ea a cerut consiliului orăşenesc să îi cedeze un mic petic de pămînt pe care să-şi deschidă un chioşc. Mai întîi a angajat o persoană pentru a o ajuta iar mai apoi încă două. Cu ajutorul unui împrumut nu mai mare de 4 dolari ea a devenit proprietarul unei afaceri profitabile. Acum are un profit de 8 dolari pe zi. Poate plăti chiria şi întreţine copii în şcoală. Spune că şi-a redescoperit demnitatea. (Din Microcredit Summit 1997-

28

Page 29: Sarac din cauza banilor

Institutional profiles.)

Pentru a face bani trebuie să poţi vinde ceva. Mai întîi trebuie să cumperi materia primă: bambus/lemn pentru a face scaune, făină pentru a coace prăjituri, textile pentru a confecţiona îmbrăcăminte. Dar de unde să găseşti bani pentru investiţia ta? În zonele rurale sărace ale tărilor din emisfera sudică te duci la singura casă de piatră din sat. Acolo locuieşte cineva cu bani şi care este dornic să-i dea cu împrumut. Acest cămătar, rechinul împrumuturilor, pretinde, pentru banii daţi cu împrumut, o rată a dobînzii foarte mare. Uneori, aceasta poate ajunge şi la 50% pentru o singură zi. Puteţi înţelege cu uşurinţă că în astfel de cazuri întregul profit ajunge în mîinile acestui rechin al împrumuturilor în vreme ce oamenii rămîn angrenaţi în spirala fără de sfîrşit a sărăciei. Aceşti oameni nu întrunesc condiţiile pentru un împrumut bancar. Mărimea împrumutului este prea mică şi neprofitabilă pentru o bancă comercială. În plus: banca nu îi cunoaşte. Locuiesc în cătunuri unde străzile nu au nume iar casele sunt fără numere. Nu au nici un fel de colaterale iar banca, pur şi simplu, nu crede că oamenii săraci pot fi productivi. Pînă mai acum cîţiva ani nu exista o altă alternativă decît să te duci la cămătar. Asta pînă cînd a apărut banca Grameen din Bangladeş, specializată în mici împrumuturi. Acest fapt s-a transformat într-un succes răsunător. Mii de oameni pot fi acum sprijiniţi, iar rata celor ce îşi plătesc în întregime împrumuturile luate este de peste 90%. Băncile obişnuite rareori ating acest nivel. Astfel, s-a putut constata că oamenii ce se aflau în situaţii defavorizate erau foarte inventivi şi hotărîţi în a realiza ceva.

Nowadays, in many poor areas, there are many micro-credit banks like the Grameen bank. In many cases the members manage the banks themselves. After an initial startup-period during which the bank is kept solvent with donor money, the participants return money themselves. These credits allow the members to earn money but the managing group asks its members to save a part of the profits so that other members may be able to borrow. Gradually this money becomes the basis for new loans. However, not all is rosy in the world of Micro-credits. An important disadvantage is that people who receive assistance through the micro credit system are by nature enterprising, active individuals. They represent an important segment in the collective and social values of a community.

They tend to direct their energies more towards a formal economy and this can become a drain on the community. In the more formal economy there is often not enough room for these individuals who could create spin-offs directed at other community members. And with a loan, someone may be able to improve his production methods but that does not mean that other community members can afford to buy his products. In other words: micro-credits improve the production capacity but they don’t guarantee purchasing power. Purchasing power can not be ignored as the driving force in an economy! [Zap H – Poverty experienced as a local crisis]

Some form of a bonus system could be an important addition to micro-credits. Strohalm is looking into a way out of these dilemmas by combining the micro-credit system with local exchange methods that could augment the local economy and improve the social structure, as well as production methods and create a higher level of purchasing power.

J.a. Strohalm’s Bonus Micro Credit Program

The Bonus program mobilizes grant funds for local development projects through the use of a special local currency voucher which is backed in full by program funds held in reserve to match local production with local demand. National currency is only used for necessary non-local purchases. This special voucher circulates within a local network of businesses, individuals and entrepreneurs, increasing the impact of program funds for local social and economic development projects, increasing

29

Page 30: Sarac din cauza banilor

the demand for locally-produced goods and services, while increasing the amount of money that circulates locally without causing inflation in prices. This way the same money serves three purposes: completion of a local development project, introduction of locally circulating vouchers over a long period of time, and the extending of micro-credit possibilities. The creation of a community economic network increases mutual cooperation in creating a multi-faceted socio-economic dynamic, which we call Integrated Development.

Background

Bonus, or ‘Fomento’ as it is known in Spanish, is a concept originated by Bruno Jehle of the INWO stable economics institute in Switzerland for use in India. Although it has not yet been implemented in India, a Strohalm Foundation pilot project is now active in the city of Fortaleza, Brazil in partnership with Banco Palmas, a successful Community Bank in a cash poor suburban neighbourhood. There are a number of related models, such as “Flash Cash”, a cheque currency which is backed by savings held in Tontines or Credit Unions in Cameroon as well as in Brazil (also a program of Banco Palmas).

In the last two decades, locally circulating units of exchange, or ‘local’, ‘complementary’, ‘community’ or ´social currencies´ have proven themselves very capable of activating local communities to build socio-economic solidarity. The Trueque movement in Argentina has, for example, over 6 million members and has facilitated billions of US dollars worth of commerce without any institutional support and no national currency, using only locally-printed interest-free coupons as a means of exchange. There are now 20 countries in the third world where complementary currency programs are active, in thousands of communities. Much of this is documented at http://www.appropriate-economics.org/.

At the same time it is absolutely necessary to keep innovating, to realize better and more robust methods of emitting and backing these locally circulating vouchers. The Bonus method is a step in creating a fully-backed, community-administered local currency voucher.

Problem Statement

With a typical local development program, funds flow from the donor to the local NGO, to the stores to buy the goods from non-local sources or to the laborers who work on the project who spend their money at non-locally owned businesses and then out of the community. Eventually all of the funds drain out of the community and the local NGO is looking for a new program to do in order to receive further funding. The local money supply diminishes to its previous level and the local economy is suffering again as there is no medium of exchange to facilitate exchange in even locally-produced goods and services.

Instead of focusing on community assets and how they can be mobilized to solve local problems, communities focus on what they are lacking and describe their community in negative terms in order to attract the attention of external aid organizations, leading to a “donor mentality” and a lack of social cooperation in defining community goals and carrying out the task of achieving them.

In addition to this, we see two vicious cycles, one economic and one social that hamper local socio-economic development. The economic vicious cycle is that because there is an insufficient supply of money at the local level, the risks to investors and lenders are high and they are reluctant to invest or lend. Without access to credit, however, people can’t work and communities can’t develop and therefore the local money supply remains insufficient and people can’t afford to buy what they need.

30

Page 31: Sarac din cauza banilor

The social vicious cycle spins off from the economic: since economic interaction is low, socio-economic dynamics are weak, making it harder for the community to cooperate on local development projects. For example, you can build a school but you can’t buy books, build a clinic but can’t pay for a nurse or medicine. Many local buildings sit idle once they have been constructed and the funds spent on construction have drained out of the community.

What is needed is the creation of a dynamic that takes advantage of a multiplier effect to increase the local circulation of money and increased activity throughout the community, the development of a local network that can be used to increase the range of socio-economic benefits of solidarity, support for local investment in local production opportunities and facilitation of community cooperation to achieve local development goals.

Basic Characteristics of the System

1. National currency is used only to purchase non-locally produced materials.2. Loans in national currency at low or even zero-interest are given to local businesses and

entrepreneurs in the form of micro-credit.3. Local currency vouchers, backed by national currency funds held in reserve, are paid to individuals

and businesses for work on projects.4. Businesses that receive local currency vouchers can use them to repay their micro-credit loans or

re-circulate them in the local economy until they are received by someone who can use them to repay their loan.

Required Elements

1. A Bonus Implementation Team which is led by the local financial/micro-credit institution, with membership and participation of Strohalm, one representative from each NGO that receives funding.

2. The Bonus Implementation Team is either divided into or creates two sub-committees: the Project Management Committee and the Credit Committee.

31

Page 32: Sarac din cauza banilor

32

Page 33: Sarac din cauza banilor

Advantages

Local currency vouchers have the important aspect that they facilitate the meeting of local needs with local resources because they mediate transactions which would otherwise not have happened. This results in various advantages:

1. For businesses, there is the advantage of increased turnover and longer-lasting impact of the program as well as increased access to interest-free or very low-cost local capital.

2. For individuals and families, there is increased employment and income, meaning an increased access to goods and services, and the ability to repay loans.

3. For the donor and implementing organization, there are the increased impact of their funds which can support longer-term development initiatives within the community.

4. For the community, or local development project, these three elements are mutually reinforcing, encouraging local investment and strengthening community social and economic dynamics.

5. The use of an internally-circulating voucher generates an increased money supply, creating additional economic activity than would otherwise be achieved.

Project Goals

1. To complete a local development project (construction, etc.) while ensuring longer-term spin-off benefits.

2. To combine local circulation of a voucher, local micro-credit, and local social expenditures into a self-reinforcing dynamics.

3. Issue a local currency voucher backed by national currency funds.4. Encourage local circulation and increased multiplier effect because of the local currency voucher.5. Introduce other projects which take advantage of the long-term circulation of the voucher.6. Increase opportunities for local production to satisfy local demand.7. Increase the impact of external funding, or to develop sounds models for mobilizing local funding.8. Build socio-economic solidarity through the participants through a mutual support network.9. Reduce the cost of finance for local businesses.

Project Results

1. Increased multiplier effect on the economy of the local area.2. Increased economic activity, local production and broader circulation of project funds.3. Increased employment and income-generating activity beyond the lifespan of the project.4. Increased sense of community socio-economic solidarity.5. Increased length of time national currency circulates in the community before draining out.6. Construction of new community infrastructures.7. The level of acceptance of the local currency voucher has been raised to the point at which local

businesses accept loans in local currency vouchers.

Process:

Phase One

1. Identifying donors, projects and local implementing partners, securing support for the program.

33

Page 34: Sarac din cauza banilor

2. Initial data collection & social research.3. Design and printing of local currency voucher.4. Establish Bonus Implementation Team, divided into two components of the Credit Committee and

Project Management Committee.

Phase Two

5. Implementation of the local development project.6. Introduce micro-loans in national currency, and local currency voucher currencies through spending

on the local development project.7. Support expanding the network of businesses to encourage continual circulation of the voucher. This

is made easier by encouraging the Credit Committee to follow two criteria: give loan preference to businesses who can source 75% or more of their labour and materials from local sources, and perhaps secondly that the borrower is connected in some way to the lender in terms of providing services to the lender (construction, materials, etc.)

Phase Three

8. Local development project is completed.9. Seek further inputs of external project funds.10. Encourage local, regional and provincial government involvement in the program. For example, by

spending their local development funds through a Bonus program or by accepting the local currency voucher as a tax payment.

11. Support expanding the network of businesses to encourage continual circulation of the voucher. The Credit Committee or micro-credit institution plays a central role in this.

Visual Presentation of the Bonus Concept

The conventional money flow of a local development project:

In a conventional community project (e.g. the building of a school, an educational program, the construction of sewers, an employment project, a micro-credit program, etc.) the money spent on the project disappears from local circulation very quickly as the funds are spent on goods which are provided by non-local sources.

This is represented visually as follows:

34

Page 35: Sarac din cauza banilor

Even when the project exclusively uses local labor, local materials and local businesses, the new purchasing power drains out of the community within one or two spending cycles, as soon as services and goods are bought that have been produced outside the local community. Once the project has been realized, the funds have been used up. Not so with Bonus.

1. Initial Structure and Flow of the Bonus Program

To prevent the money and therefore purchasing power from draining from the community, the Bonus method pays the costs of the project as often as possible in the form of a local currency voucher which is specially made. In the Juncto Palmeira in Fortaleza, Brazil, 80% of the necessary labor and materials for the construction project can be obtained locally. The other 20% are costs for construction materials that cannot be manufactured in the community. The 80% local spending is paid for with local currency vouchers. The national currency that is freed this way is lent out to local entrepreneurs in the form of micro-credit who can expand their productive capacity to meet local demand with it. Two developments have been set in motion: the local businesses are stimulated thanks to the micro-credit, and the project fulfills a social goal while offering employment.

2. Secondary Flow of the Bonus Program:

The local businesses can pay back the micro-credit loan in local money and will therefore be willing to accept the local currency voucher. The local currency vouchers earned by the people and companies who have supplied the project with goods or services will find their way to local businesses and entrepreneurs.

35

Page 36: Sarac din cauza banilor

3. Tertiary Flow of the Bonus Program:

Since there is no doubt that local businesses will accept the local currency vouchers, other businesses and workers will also accept them, knowing they will be able to spend them or change them into national currency. Some of the local currency vouchers will eventually make their way back to the project management or micro-credit organization as payment for the loan, or changed into national currency, however ideally they will keep on circulating. At the moment that a loan is repaid or money converted, the local money is held and does not return to circulation because it is no longer backed by funds held in reserve. Therefore, the idea is to encourage the continual circulation of the local currency vouchers.

Conclusion:

While the Bonus program achieves the same goals as a typical local development or micro-credit program, it also realizes several benefits over a typical program. These are:

• Increased economic benefits of a project on a community through an increased multiplier effect of the on the economy of the local area.

• Increased range of opportunities and benefits from multiplying the economic benefits of a project over a longer time-frame than the original project.

• If the local currency vouchers are accepted widely, this gives the possibility of the micro-credit program to expand its credit portfolio substantially, without being dependent on external capital loans at interest.

• Increased demand for local goods and services, which benefits local employment and incomes. Again, this effect will be durable if a sufficient level of acceptance of the new local currency voucher has been achieved.

• Increased economic activity, local production and broader circulation of project funds.• Increased employment and income-generating activity beyond the lifespan of the project.• Increased sense of community socio-economic solidarity.• Increased length of time national currency remains within the community before draining out.

Without the use of the Bonus model, only the initial goals of the project would have been achieved. The added benefits are bonuses, which explains the name of the method in English (Bonus). In Spanish, the name ‘Fomento’ has been given, which is also related to the idea of a Bonus, but adds the element of motivating and improving the project to achieve the added benefits.

The Bonus concept does not end here. The cycle we just described encourages both consumers and companies to become more familiar with the idea of local money. The government or donors can use this familiarity to implement new projects according to the Bonus concept. This can involve issuing interest-free credits (or low-interest credits) in the form of vouchers. Or, the Bonus can be considered as a preparation for more complex consumer-business-networks, such as the Consumer-Commerce Circuit or a complementary secondary Provincial or National currency as is now being done in the Province of East New Britain in Papua New Guinea as well as in several Provinces in Argentina. The effect in all these cases is an immediate impulse to the local economy and a significant reduction of financing costs for all involved.

While the Bonus concept is over 10 years old, Strohalm Foundation has enhanced the model and has made it operational in Brazil. Strohalm sees Bonus as a technical improvement over other types of complementary money systems which are not backed by national currency, making these systems

36

Page 37: Sarac din cauza banilor

better able to link directly with and therefore integrate better with the existing money system.

PARTEA A II-A

K. Părăsirea banilor ce creează suferinţă în mod inutil

Succesul sistemelor de schimb şi economisire locală indică faptul că sistemul monetar actual a intrat în faliment. Înainte de a studia amănunţit posibilităţile alternative, ne vom uita la cum sistemul present cauzează probleme: cum banii liberi devin scumpi şi deasemenea cum aceştia iau cu ei vigoarea zonelor sărace.

Oricine poate participa într-un sistem de schimb cum ar fi Trocul (Schimbul în natură) (Vezi I – HAI SĂ FACEM SCHIMB ÎN NATURĂ!). Aici nu mai este nici o barieră deoarece, neexistînd o nevoie acută de acoperire a costurilor interne legate de dobîndă, nu mai este esenţial pentru o societate/ întreprindere să facă profit. Orice este posibil atîta timp cît activitatea însăşi nu are loc în pierdere. Lucrul acesta este în contradicţie cu sistemul monetar prezent. În sistemul monetar actual orice activitate trebuie să înglobeze în sine un extra profit care să fie cel puţin de mărimea nivelului dobînzii. Lucrul acesta are consecinţe enorme: elimină un număr foarte mare de activităţi, promovează produsele de proastă calitate şi cere o producţie tot mai crescîndă. Altminteri producţia se opreşte sau nu începe deloc. Un investitor ar prefera mai curînd să-şi depoziteze banii într-o bancă. Am devenit atît de obişnuiţi cu această situaţie încît suntem chiar pregătiţi să dăm vina pe victime: munca lor nu a fost suficient de eficientă. Dar realitatea este că acest obstacol adiţional de înfruntat apare chiar şi acolo unde oamenii deja trăiesc într-un mediu unde există o criză locală. În ţări unde există sărăcie şi şomaj, autorităţile nu au altă alegere de făcut atîta vreme cît acceptă sistemul. Ei menţin dobînda ridicată aşa încît să păstreze atractivitatea monedei în circulaţie. O rată a dobînzii cu mult peste 10% este normală în ţările sărace. Lucrul acesta este cu totul fatal pentru cei săraci.Posibilitatea lor de a găsi de lucru sau de a se specializa într-un anumit domeniu este astfel redusă în mod artificial.

Deoarece foarte multe activităţi nu aduc suficienţi bani pentru a acoperi costurile legate de dobîndă, muncitorii angajaţi în aceste activităţi devin şomeri. Hai să examinăm dacă există un motiv bun pentru această situaţie. Cea mai mare parte a banilor care sunt introduşi pe piaţă de către bănci (pentru a da cu împrumut) sunt bani noi. Mie mi se pare că nu există un motiv bun (real) să ceri dobîndă pe aceşti bani noi, indiferent de situaţie. Nu este esenţial să vinzi la un preţ ridicat numere care apar ca prin minune pe ecranul unui computer. De ce nu este rata dobînzii pe bani nou creaţi 0%? De ce acceptă guvernele rate ale dobînzii care aduc pe mulţi în imposibilitatea să-şi cîştige proprii bani? Ce este mai important decît posibilitatea pentru cei săraci de a avea prilejul să se dezvolte din punct de vedere economic? Cei mai mulţi economişti şi guverne actuale vor spune că dobînda este necesară pentru a evita o cădere a circulaţiei banilor.

Cu sistemul monetar prezent, cei ce au bani sunt ispitiţi să-şi ruleze banii prin investiţii şi împrumuturi. Cei ce sunt în posesia banilor vor pierde orice motivaţie să se despartă de banii lor atunci cînd rata dobînzii scade foarte mult. Atunci cînd rata dobînzii este mică, cei cu bani se gîndesc să-i ţină în păstrare în caz că apare pe undeva o ocazie mai bună. Îşi ţin banii în seif sau îi trimit în mod clandestin peste hotare; pe scurt, economia naţională devine destul de sever compromisă. În sistemul prezent, o rată a dobînzii care se apropie de zero înseamnă necazuri mari.

37

Page 38: Sarac din cauza banilor

Fiecare govern urmează o politică care ţinteşte la a păstra rata dobînzii sufficient de ridicată aşa încît cei cu bani nu-i vor scoate din circulaţie. Lucrul acesta se întîmplă chiar şi atunci cînd devine evident că multe proiecte importante devin non-profitabile şi de aceea nu sunt demarate, că se creează şomaj în multe zone sărace, că potenţialul multor oameni nu este folosit şi că sărăcia este rezultatul final. Să nu ne înşelăm, vorbim aici de sute de milioane de slujbe! În ţările lovite de sărăcie, sistemul monetar internaţional s-a dezvoltat într-o pompă de proastă calitate: pe de-o parte crează şomaj inutil iar pe de altă parte marjele de profit ridicate sunt extrem de eficace în a înlătura orice formă de cîştig pentru cei săraci. Această înlăturare şi concentrare de profituri extorcate accelerează procesul în care cei bogaţi devin şi mai bogaţi iar prăpastia dintre ei şi cei săraci se adînceşte şi mai mult. Şi toate acestea sunt înpachetate într-o schemă foarte inteligentă: nu este doar aleargă dau opreşte-te. Este aleargă sau te vei prăbuşi! Odihna şi un ritm constant, stabil sunt imposibile. Ar însemna începutul unei crize (Vezi H – SĂRĂCIA TRĂITĂ CA O CRIZĂ LOCALĂ).

Acesta este motivul pentru care Strohalm a început să caute un tip de bani ce pot funcţiona fără dobîndă sau cu una extrem de mică; un sistem care nu va conecta ţările într-o spirală a suferinţei. Nu ar trebui să ne permitem să acceptăm faptul că mase largi de oameni sunt şomeri datorită faptului că sistemul monetar nu poate funcţiona fără dobîndă! Chiar cei bogaţi sunt forţaţi să continue procesul de reînnoire şi de creştere într-un ritm din ce în ce mai distructiv, făcînd imposibil pentru cei săraci şi mai puţin ambiţioşi să li se alăture.

Se pare că şi guvernele sunt prinse în acest sistem monetar ca într-o capcană atunci cînd se decid să abordeze problemele celor săraci. Ei trebuie să participe din motive “tehnice” la o situaţie în care banii noi trebuie să rămînă nefiresc de scumpi. Ei au de ales între a asista financiar în accelerarea creşterii globale sau a înfrunta o criză datorată exodului din ţară al banilor.

Sistemul monetar organizează lucrurile aşa încît să fim o societate socială într-o societate unde toată lumea se află în concurenţă pentru bani puţini. Mai direct, pe măsură ce dobînda continuă să extragă bani din sistem, rezultă că banii devin din ce în ce mai insuficienţi! (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ) Iar lucrul acesta nu este un dezastru; alegerea a fost făcută şi suntem suficienţi de conştienţi de ea (Vezi M – PREŢUL PE CARE ÎL PLĂTIM PENTRU AVUŢIE).

Cred că ar trebui să putem afla speranţă în faptul că oameni din Tailanda, Argentina, Nepal, Peru, Mexico, Kenya, Amsterdam, Zierikzee şi din multe alte locuri abordează modele monetare ce sunt foarte diferite de cel actual. Mulţi experimentează feluri noi de a administra comerţul reciproc, cu noi metode de organizare economică (Vezi F – CUM POT ÎNCEPE OAMENII O ECONOMIE LOCALĂ). Adeseori influenţa asupra economiei formale este de mică importanţă, dar eforturile reprezintă mici bijuterii de cooperare care îi strîng din nou pe oameni împreună. Uneori, încet dar sigur, aceste eforturi produc rezultate notabile. În Argentina sute de mii de oameni fac schimb cu bani pe care chiar ei i-au creat (Vezi I – HAI SĂ FACEM TROC!)

Există zeci de mii de afaceri cooperatiste pretutindeni în America Latină (Vezi Q – INDUSTRIILE COOPERATIVE – DEZVOLTĂRI PLINE DE SPERANŢĂ ÎN AMERICA LATINĂ). Între timp, WIR-ul din Elveţia a crescut pînă la a ajunge o organizaţie cu cifră de afaceri de trei miliarde Franci Elveţieni, în care mii de afaceri practică schimbul mutual. Nu vorbim doar de faptul că oamenii au devenit conştienţi de cît de distructiv lucrează sistemul prezent, ci şi de faptul că noi posibilităţi devin din ce în ce mai cunoscute (Vezi T – WIR) (Vezi V.a. – REŢEAUA STROHALM DE SCHIMB ŞI CERCETARE).

38

Page 39: Sarac din cauza banilor

L. Teoria noastră cu privire la dobîndă

De-a lungul istoriei consecinţele dobînzii sunt evidente. Chiar şi la ora actuală oamenii sunt împinşi în sclavie datorită costului dobînzii. Acest capitol abordează cîteva rezultate ale dobînzii în sistemul monetar actual. Ipoteca pe casa noastră este plătită de două sau chiar trei ori. În momentul în care ai plătit suma împrumutată, restul este dobîndă. Iar noi acceptăm lucrul acesta ca fiind normal. Deasemenea, cred că tu ai sentimentul că perceperea de dobîndă nu este doar inevitabilă, dar şi rezonabilă. Dar ce ai crede de vecinii tăi dacă ţi-ar da cu împrumut un kilogram de unt iar a doua zi ţi-ar cere două în schimb? Desigur, nu te-ai aştepta la aşa ceva din partea prietenilor sau vecinilor tăi! Cînd te gîndeşti la această situaţie vei avea senzaţia că perceperea de dobîndă contracarează relaţiile sociale sănătoase. Dobînda (camăta) reflectă inegalitate. Încurajează dependenţa deoarece există o şansă sporită ca atunci cînd trebuie să înapoiezi două kilograme de unt, repede vei rămîne iarăşi fără unt şi va trebui să împrumuţi din nou.

L.a. Camăta este omniprezentă

În momentul de faţă camăta (dobînda) este un fenomen general acceptat. Ne gîndim la bancher ca fiind un domn, şi nu prea avem tendinţa să ne gîndim la acesta ca fiind un pungaş şi şarlatan. Şi, la nivel personal, el nu este. Cei mai mulţi bancheri sunt convinşi de necesitatea băncilor în traficul economic. Ei habar nu au de efectele dezastruoase cauzate de perceperea de dobîndă asupra celui ce ia cu împrumut dar şi asupra altora. Un prieten de-al meu are ceea ce ar putea fi numite “Datorii problematice”; nu ştia să-şi administreze banii. Şi a mai făcut greşeli şi în afaceri. În cele din urmă şi-a făcut un plan de plată după care mai rămînea cu 50 de Euro pe săptămînă pentru a trăi. Şi mai spune: “Voi putea să plătesc totul, pînă la ultimul bănuţ”. El crede că este logic să plătească o dobîndă ridicată; la urma urmelor greşala a fost a sa.

În perioada anilor 70 cînd Nixon a renunţat la standardul în aur, băncile europene au reacţionat cu

crearea a milioane de dolari. Devenise ieftin să împrumuţi bani. Multe ţări în curs de dezvoltare au luat bani cu împrumut în acea perioadă. Dar, puţin mai tîrziu, dobînda s-a ridicat la nivele inimaginabile. Realizăm noi de exemplu că America Latină şi-a plătit deja datoria de peste trei ori? Cu toate acestea, datorită dobînzii, datoria totală a crescut. Dobînda peste dobîndă a transformat datoria într-o perpetuă calamitate (Vezi S.e. – RENUNŢAREA LA STANDARDUL ÎN AUR).

Subtilitatea sistemului monetar actual este că abuzează chiar de aptitudinile celor mai întreprinzători oameni. Încă din prima zi acesta este folosit pentru a absorbi dobînda din societate. Oamenii iau credite la care li se percepe dobîndă. În general, aceştia pot găsi banii pentru a plăti dobînda. În fapt, aceşti indivizi întreprinzători au găsit o modalitate de a face ca alţii să plătească pentru dobînda percepută. Dar lucrul acesta nu înseamnă că dobînda dispare după ce s-au efectuat toate plăţile. Dimpotrivă! Dobînda a fost înglobată în preţul produselor. În timp ce întreprinzătorul reuşeşte să-şi elimine datoria plus dobînda aferentă, costul dobînzii continuă să se infiltreze în ciclul de producţie. În cele din urmă, chiar şi cel mai sărac dintre săraci va plăti cu 25% mai mult decît este necesar. Acest fenomen a scăpat teologilor moralei catolice atunci cînd s-a decis că dobînda percepută întreprinderilor nu trebuie să mai fie considerată ca fiind camătă. Toată neînţelegerea este cauzată de convingerea că plata dobînzii (atunci cînd se ia cu împrumut) şi dobînda plătită (atunci cînd se economiseşte) se anulează una pe cealaltă. Economiseşti un pic, împrumuţi un pic. Cea mai mare parte a banilor ce sunt daţi cu împrumut sunt bani noi, dar chiar şi atunci cînd nu este cazul nu este corect să gîndim astfel. Chiar dacă unele persoane economisesc şi reuşesc să ia un pic de dobîndă, cea mai mare parte a

39

Page 40: Sarac din cauza banilor

oamenilor iau cu împrumut mai mult decît pot economisi, chiar şi atunci cînd se ţine cont de pensii. Dobînda ascunsă în produse, construcţia de locuinţe şi taxe cauzează dezechilibrarea balanţei. Se pare că atunci cînd toate veniturile şi plăţile dobînzii pe economii sunt adunate, optzeci la sută (80%) dintre oameni plătesc totuşi mai multă dobîndă decît vor primi vreodată. Zece la sută (10%) reuşesc un echilibru rezonabil şi doar cei zece la sută (10%) foarte bogaţi vor face bani din sistemul dobînzii; ei chiar fac curăţenie în buzunarele celorlalţi! (Vezi X.c. – DIAGRAMA CREUTZ)

COMPARAŢIE ÎNTRE VENITURILE ŞI CHELTUIELILE LEGATE DE DOBÎNDĂ ÎN GERMANIA

În realitate banii se scurg de la cei săraci la cei bogaţi, aşa cum este indicat în această diagramă; dar acest fapt este adeseori trecut sub tăcere. Mai recent, vedem că mulţi oameni cu venituri oarecum deasupra mediei au datorii crescute pentru case (ipoteca imobiliară), în timp ce valoarea caselor lor, acţiuni etc. creşte în mod constant. Atîta timp cît acţiunile şi casele cresc în valoare, s-ar părea că devenim din ce în ce mai bogaţi. Dar această prosperitate nu este un număr; este acces la produse, servicii şi proprietate asupra propriului cămin. Datoriile nu dispar atunci cînd bursele de valori se prăbuşesc iar valoarea caselor cade brusc.

L.b. Solon, economistul grec

Mulţi prooroci şi filozofi au condamnat camăta pe motive morale. După cum am descoperit în capitolul precedent, perceperea de dobîndă este dezastruoasă din punct de vedere economic. Elimină relaţiile interpersonale. Probabil că acest lucru era deja mai bine înţeles în trecutul îndepărtat. Cu mai multe secole înainte de Hristos, agricultura din Grecia se prăbuşise cu totul. Datorită costurilor legate de dobîndă, plătită în mare parte celor ce locuiau în cetăţi, povara datoriei pentru fermieri devenise atît de grea încît ei nu au mai putut să-şi plătească datoriile şi au fost forţaţi în sclavie. Fermele lor au devenit proprietatea bogaţilor din cetăţi. Dar aceştia nu înţelegeau munca cîmpului iar sclavia nu contribuia la agricultură. După o vreme recoltele au început să scadă. Acum cei din cetăţi deveneau ameninţaţi. Pentru a evita o foamete generalizată, haosul şi anarhia, aceştia au numit pe un anume Solon în postul de sfătuitor. Solon, care pretindea să aibe răspunsuri la criză, era chiar unul din

40

Page 41: Sarac din cauza banilor

propriul lor cerc. Gîndirea sa era întrucîtva radicală însă, cînd bogaţii au realizat că lucrurile nu mai puteau continua la fel, au acceptat logica sa. Noul conducător a înţeles că o zonă rurală sănătoasă este una fără datorii, unde fermierii care înţeleg agricultura trebuiesc lăsaţi în pace pentru a-şi lua propriile decizii. Nu sclavia ci mai curînd ambiţia fermierului de a excela era indispensabilă pentru o regiune rurală energică, prosperă. Iată de ce Solon a introdus măsuri drastice eliminînd datoriile deja existente. Pentru a evita noi datorii, el a interzis perceperea de dobîndă/camăta. În consecinţă, Solon a reuşit în a evita o catastrofă. Decizia lui Solon de interzicere a perceperii de dobîndă/camătă a rămas în vigoare vreme îndelungată în Imperiul Roman de Răsărit şi poate că acesta este motivul pentru care sistemul a funcţionat multă vreme după căderea Romei.

Într-un fel istoria se repetă. Încă o dată agricultura suferă sub presiunea datoriei. Doar că de data aceasta se întîmplă la scară globală. Datorită dobînzii şi ratei crescînde în mod enorm a datoriei, fermierii din aproape toate ţările simt opresiunea. Ei sunt forţaţi să maximalizeze utilizarea pămîntului lor ceea ce rezultă într-o utilizare mult prea intensivă a solului. Pădurile sunt tăiate iar pămîntul potrivit pentru agricultură este transformat în teren arabil. În aproape toate ţările tropicale pămîntul fertil este luat de inundaţii. Pentru mulţi fermieri viitorul este cenuşiu sau non-existent; de aceea, ei migrează spre oraş.

Chiar şi în Olanda, datoria fermierilor este enormă. Mulţi fermieri primesc asistenţă socială. Producţia a fost crescută la nivele nemaiîntîlmite. Astfel, în Olanda s-a dezvoltat o situaţie instabilă. În prezent agricultura poate supravieţui doar cu fermieri/agricultori obosiţi şi stresaţi, îngrăşăminte artificiale şi multă suferinţă animală. Şi nu se aşteaptă apariţia unui nou Solon. De data aceasta catastrofa nu va lovi suficient de rapid populaţia pentru a avea efectul unei deşteptări. Un nou om puternic nu va rezolva nimic. Conducătorii ţărilor nu mai pot controla sistemul monetar global. Chiar şi guvernatorii băncilor lucrează în interiorul unui sistem dictat lor de piaţa financiară globală. Măsurile de contracarare sunt absorbite rapid de pieţe şi nu au nici un efect (Vezi S.b. – MERVIN KING). Este un complex vag, evaziv, de dobîndă parţială. Iată de ce este atît de plăcut că dezvoltările economice şi tehnice creează acum prin ele însele noi dezvoltări. Pentru a fi precişi, în calitate de consumatori, este posibil ca noi să reînnoim sistemul monetar.

Veţi putea citi despre acest lucru în capitolele următoare (Vezi U – CIRCUITUL COMERCIAL AL CONSUMATORULUI). Pentru moment vom stărui asupra fenomenului dobînzii.

L.c. Consecinţele dobînzii

Cărţile economice ne învaţă cu precădere cît de importantă este dobînda. Se spune că datorită dobînzii banii se duc acolo unde comandă cea mai mare rată a acesteia şi astfel le îmbunătăţeşte eficienţa. Dobînda este costul banilor. Şi dobînda păstrează banii în circulaţie. Aceasta este doar o faţă a medaliei. Dar există şi reversul acesteia.

Mai jos sunt date o serie de consecinţe ale dobînzii în ordinea importanţei.

L.c.a. Dobînda pe post de catalizator

Există o lipsă constantă a banilor într-un sistem monetar unde fiecare Euro din circulaţie trebuie să genereze dobîndă. Plăţile efectuate în urma luării unui credit cu dobîndă (inclusiv dobînda) scot din circulaţie mai mulţi bani decît au fost puşi. Undeva, cineva va trebui să compenseze diferenţa. Fiecare individ va încerca să nu devină o victimă a acestui joc muzical al scaunelor. (NT: Joc în care copiii aleargă în jurul unui şir de scaune cît timp se aude muzica, iar cînd aceasta încetează, încearcă să se

41

Page 42: Sarac din cauza banilor

aşeze pe ele. Numărul scaunelor este mai mic decît cel al copiilor şi de aceea nu toţi se vor putea aşeza pe acestea, de unde situaţia amuzantă pentru ei.) O competiţie dură rezultă în mod inutil, în acelaşi timp cu o prădare a mediului înconjurător şi a puterii de lucru umane. În acest fel, valorile durabile de ordin ecologic, cultural şi social sunt imposibile. Datorită atractivităţii puterii de cumpărare externe, în realitate doar o modalitate eficientă de a acoperi lipsa de bani de acasă, asemeni cu adăugarea temporară a unui scaun în jocul muzical al scaunelor, ţările sfîrşesc prin a concura una împotriva alteia. Devine mai important să vinzi grîu peste hotare decît să faci pîine pentru consumul intern. Şi pentru a putea plăti dobînda, ţările sărace trebuie să-şi vîndă resursele naturale. Pentru că singura zonă unde pînă la un anumit punct se poate obţine ceva în mod gratuit se regăseşte în natură (mediul înconjurător). În cele din urmă povara este transferată asupra resurselor naturale şi asupra populaţiei, muncii omului. Copiii lucrează pentru salarii mizere în loc de a investi în viitorul lor trimiţîndu-i la şcoală.

L.c.b. Dobînda ca taxă impusă asupra săracilor de către cei bogaţi

Undeva în lume cineva plăteşte dobîndă pentru fiecare Euro ce se află în circulaţie. Chiar şi pentru banii din portofelul meu, sau banii din contul tău bancar, sau banii aflaţi în tranzit către un furnizor. Aşa cum s-a menţionat anterior: toţi banii au fost puşi în circulaţie cu scopul de a colecta dobîndă. Asemeni jocului muzical al scaunelor, dar cu înţelegerea că participanţii trebuie să plătească dobînzi, cei mai înceţi participanţi sunt sunt cei săraci care plătesc în plus (şi) pentru că nu au bani. În fiecare zi banii pentru plata dobînzii se scurg din zonele cele mai sărace în balonul financiar în plină expansiune. Oamenii sunt sărăciţi şi lăsaţi în urmă, furaţi de toate mijloacele de schimb necesare pentru a susţine comerţul reciproc. Uneori se depun eforturi pentru a corecta această situaţie prin taxe şi programe de ajutorare dar acestea sunt asemeni ştersului apei de pe podeaua sălii de baie, avînd robinetul larg deschis. Şi, în timp ce scurgerea sistematică a dobînzii îndepărtează banii din toate zonele, banii se întorc sub forma de ajutoare ce oferă prilejul pentru corupţie şi dislocare socială.

L.c.c. Dobînda cauzează o creştere exponenţială a datoriilor şi a creditelor

Dobînda reprezintă un procentaj din suma împrumutată pe care cel ce ia cu împrumut trebuie să îl plătească, în plus faţă de suma iniţială. Dobînda este adăugată datoriei şi de aceea datoria creşte în mod rapid. La fel şi dobînda ce trebuie plătită înapoi. Desigur că pentru credit se întîmplă chiar contrariul. Sloganuri ispititoare în reclame pentru conturi de economii ne arată cum putem cîştiga „dobîndă la dobîndă”.

De cealaltă parte a creşterilor valorice ale bursei de valori de pe Wall Street şi Damrak se află egalele creşteri în ceea ce priveşte gradul de îndatorare al celorlalţi. Adeseori ţările datornice şi-au plătit deja datoria originală de două sau trei ori. Dar datoria perpetuă datorată dobînzii crescînde a sporit în continuare! Avem de-a face cu o situaţie fără soluţie sau o situaţie fără sfîrşit.

Un exemplu din cartea noastră „Banii şi alternativele acestora” presupune că stră-stră-stră-străbunicul tău a depus în anul 0 un ducat de aur într-un cont de economii, pentru tine, la o rată fixă a dobînzii de 4%. Care ar fi suma la care ai avea dreptul dacă te-ai duce la bancă astăzi? Ei bine, ar trebui să fi foarte recunoscător stră-stră-stră-strămoşilor tăi. În 1997 capitalul pe care-l vei fi cîştigat prin dobîndă va fi crescut la 1.040.000.000.000.000.000.000.000.000. 000.000 ducaţi de aur. Ar fi

42

Page 43: Sarac din cauza banilor

nevoie de aproximativ 139 de globuri de aur de mărimea pămîntului pentru a bate în monedă toţi acei ducaţi de aur. Într-adevăr, aproximativ în anul 1863 ar fi nevoie de un glob de aur de mărimea pămîntului pentru a-ţi plăti capitalul. Iar dacă dobînda ar fi fost de 5%, ai fi atins această performanţă în 1497, iar în 1997 ai fi putut pretinde ca pe un drept al tău 25,7 miliarde (!) globuri de aur de dimensiunea pămîntului.

L.c.d. Dobînda împiedică calitatea, permanenţa şi planificarea pe termen lung

Un exemplu lămureşte acest lucru. Să presupunem că te-ai hotărît să construieşti o casă. Poţi alege să construieşti o casă trainică, ce va dura mult timp, sau una ieftină care se va deteriora mult mai repede. Nu este foarte dificil să vezi avantajele unei case bine construite şi care va dura mult timp. Este mai bine pentru mediul înconjurător deoarece atunci cînd avem o casă trainică, asta înseamnă că va fi nevoie să fie construite mai puţine case noi, se vor utiliza mai puţine materiale şi energie, se vor produce mai puţine reziduuri din renovări şi mai puţine resturi de la casele ce trebuiesc demolate, etc. Deasemenea, se va face mai puţin deranj cu mutatul şi nu va exista necesitatea de a construi o casă nouă, de a o decora etc. Iar atunci cînd se construieşte o casă de calitate se merită a investi în plusuri cum ar fi confortul şi izolaţia. Vedem doar avantaje. Acea casă va ajunge să te coste de două ori mai mult dar oare vei observa lucrul acesta în plăţile anuale? Nu, pentru că plăţile vor fi întinse pe o perioadă mult mai lungă de timp. În primul rînd, plăţile anuale sunt mai mici şi în cele din urmă casa mai scumpă va ajunge să coste mai puţin. Sunt multe motive pentru a alege casa cea scumpă!

L.c.e. Exemplul unei locuinţe

Să facem un pic de aritmetică (Să ne uităm la cîteva numere). Să presupunem că o casă ieftină va dura 33 de ani şi va costa 200.000,00 €. Într-o astfel de situaţie vei plăti anual (200.000,00 € / 33) = 6.060,00 €. Casa mai scumpă costă de două ori mai mult (400.000,00 €) dar va dura 100 de ani. Pentru această casă, tu şi urmaşii tăi veţi plăti doar 4.000,00 € pe an. Pentru 2.000,00 € mai puţin vei locui într-o casă care nu doar că este mai primitoare şi confortabilă dar va costa şi mai puţin în ceea ce priveşte consumul de energie. Te-ai decis: vei opta pentru calitate durabilă. Acum, imaginează-ţi o vizită la bancă pentru o cerere de ipotecă; acolo vei primi un duş rece sloi de trezire la realitate. Şi asta pentru că banca va calcula şi dobînda care va schimba rezultatul final în mod drastic. Dacă calculăm dobînda la 10%, atunci locuinţa mai scumpă nu va costa doar 4.000,00 € pe an; în primul an va exista o percepere adiţională pentru dobîndă de 40.000,00 €: 10% din 400.000,00 €. Cheltuielile cu locuinţa sunt acum de 44.000,00 €. Cealaltă locuinţă mai ieftină, care a apărut la început ca fiind mai ieftină iar apoi am concluzionat că este în fapt mai scumpă, apare din nou acum ca fiind mai ieftină.Există costul anual de 6.600,00 € dar în timpul primului an va trebui plătită o dobîndă de doar 20.000,00 €.Costurile totale pentru primul an se ridică la doar 26.060 €. În anii următori, în ciuda dobînzii ce este adăugată, această locuinţă mai puţin durabilă va fi mai ieftină.

Acest exemplu ne arată că atunci cînd nu există dobîndă, persoana care tinde spre soluţii pe termen scurt va ajunge să aleagă în cele din urmă soluţia pe termen lung. În schimb, atunci cînd există dobîndă, soluţiile pe termen scurt domină alegerea pe termen lung. Se pare că dobînda (camăta) face soluţia pe termen lung să devină nefezabilă.

Lucrul acesta este adevărat şi atunci cînd situaţia se extrapolează la o scară mult mai mare. Credeţi oare (cu adevărat) că ministerul de finanţe al oricărei ţări ar hotărî să vîndă resursele naturale, cum ar fi pădurile tropicale, dacă nu ar fi astfel forţaţi de dobîndă? O secţiune a acelei păduri tropicale se traduce într-un profit obţinut o singură dată, pe cînd cu o administrare inteligentă a pădurii, aceasta ar aduce profit multe secole la rînd. Dar, cu sistemul monetar prezent, este mai profitabil să razi pădurea

43

Page 44: Sarac din cauza banilor

şi să pui banii în bancă pentru a lua dobîndă.

L.c.f. Dobînda conduce la sclavie (înrobire)

Ştiţi oare că există mai mulţi sclavi în prezent decît existau în perioada Imperiului Roman? Pînă recent nu am ştiut lucrul acesta. Am fost şocat cînd am aflat că există în jur de 27 de milioane de sclavi: bărbaţi, femei şi adeseori copii!

În timpurile apuse omul putea să fie luat prizonier iar apoi vîndut ca sclav sau se năştea sclav (rob). Sclavia modernă este cauzată datorită faptului că oamenii nu-şi mai pot plăti dobînda la datoriile făcute. Familii întregi devin “proprietatea” celui ce a dat banii cu împrumut (cămătarului). În multe sate din India singura casă construită din piatră aparţine cămătarului. La uşa acestuia sătenii trebuie să bată atunci cînd nu au bani pentru a cumpăra seminţe. El este finanţatorul investiţiilor mici şi se află într-o poziţie forte din care poate cere rate ale dobînzii foarte mari. Rechinul împrumutului profită de un sistem care oferă o lipsă intrinsecă a banilor (Vezi J – MICROCREDITE: UN VIITOR CU BANI PUŢINI).

Chiar şi într-o ţară bogată cum este S.U.A. putem constata că datoriile au scăpat pur şi simplu de sub control. Nu este de mirare că acolo există o întreagă industrie ce este specializată în arta de a ispiti populaţia să cumpere pe credit. Încă din anii 70 economia americană a crescut uluitor datorită succesului cărţilor de credit: o întreagă populaţie cheltuia bani pe care nu îi avea! Povara datoriei populaţiei nord-americane a crescut acum pînă la punctul în care Alan Greenspan, preşedintele Băncii Federale, şi-a exprimat îngrijorarea sa în repetate rînduri cu privire la consecinţele acestor datorii.

Şi populaţia Olandei se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Tot mai mulţi oameni ajung să fie prinşi în spirala cumpărării pe credit şi a datoriilor crescînde datorită dobînzii. Creditul implică întotdeauna rate ale dobînzii ridicate şi chiar şi în ultimii ani în care a existat creştere economică în Olanda, datoriile problematice au sporit în mod alarmant.

L.c.g. Dobînda conduce la preţuri ridicate ce nu se justifică d.p.d.v. economic

Atunci cînd cumperi o pîine, ce plăteşti? Grîul, salariul agricultorului, salariul brutarului, consumul de energie al cuptorului de copt, salariul vînzătorului. Lucrul acesta este clar tuturor. Dar, în fapt, plătim mult mai mult. Fermierul trebuie să-şi finanţeze echipamentul luînd împrumut de la bancă şi deasemenea, este foarte posibil ca pămîntul său să fie ipotecat. Fermierul trebuie să plătească dobînda iar aceste costuri sunt trecute pe spinarea cumpărătorului de grîu. Este mai mult decît probabil că şi brutarul a avut nevoie de un împrumut de la bancă ca să cumpere brutăria şi inventarul mecanic. Cît de multă dobîndă rezultă în final? Strohalm a cerut Universităţii Erasmus din Roterdam să facă cercetări asupra acestui aspect. A rezultat că dobînda poate ajunge la 25% din costuri! Asta vorbind de dobîndă la dobîndă … În felul acesta noi toţi plătim (cei săraci, clasa de mijloc şi cei prosperi) pentru dobîndă o porţiune substanţială din venitul nostru. Iar acestea sunt în plus faţă de dobînda pe care trebuie să o plătim pe propriile împrumuturi şi ipotecă. Şi nici măcar nu vorbim de despre taxe: în bugetul guvernului costurile legate de dobîndă sunt mai ridicate decît costurile pentru educaţie! Fără dobîndă taxele ar fi mult mai scăzute.

M. Preţul pe care îl plătim pentru avuţie este acela că nu putem face nimic cu privire la problemele pe care le creează

44

Page 45: Sarac din cauza banilor

Existenţa sărăciei este ceva cu care ne-am obişnuit şi devine din ce în ce mai uşor la a te obişnui cu ea. Dar oare ne simţim confortabil în spatele gardurilor din sîrmă ghimpată încărcate la 10 000 Volţi? Oare nu închidem ochii prea uşor în faţa realităţii?

La drept vorbind este un “miracol” faptul că putem trăi cu ideea că undeva în lume copii în vîrstă de 5 ani caută la groapa de gunoi, în mijlocul unui miros pestilenţios, hîrtie sau metal pe care ulterior să le vîndă, aşa încît să poată cîştiga suficient pentru a mînca. Am reuşit să accept lucrul acesta. Am observat că tinde să devină acceptabil. Probabil şi tu simţi astfel. Am descoperit modalităţi să ignorăm acest lucru, să-l lăsăm deoparte sau pur şi simplu să nu-l mai observăm. Deasemenea, este prea frustant să ne confruntăm cu realitatea şi facem tot ce ne stă în putinţă să o evităm. Cea mai bună scuză invocată este convingerea că nu putem face nimic. Din punct de vedere al sănătăţii, aceasta este o modalitate foarte bună de a privi lucrurile. Ne oferă legitimitate pentru a ignora suferinţa şi nefericirea fără de sfîrşit în care milioane de oameni trebuie să trăiască. Dar această convingere are costurile sale: ne pierdem o parte importantă a umanităţii noastre. Implicarea alături de tot ceea ce este viu, de ceea ce a fost şi de ceea ce va fi este esenţială pentru dezvoltarea noastră mentală. Faptul că am reuşit să mă ascund în spatele unor argumente este ceva ce va fi trăit ca sărăcire sufletească.

M.a. Costul prosperităţii noastre

Costul prosperităţii noastre este mai ridicat decît realizăm. Oare cît de des prosperitatea materială nu direcţionează dezvoltarea personală către valori materiale? Cît de des constaţi cît de ocupaţi suntem cu protecţia şi sporirea avuţiei noastre? Nevoile noastre sporesc fără ca noi să fim conştienţi de fenomen. Lucrul acesta nu se întîmplă prin alegere ci este un proces autonom. Sunt studiate valorile de la bursa de valori; investiţiile sunt supuse unor studii intensive. Este un joc captivant dar, dacă nu eşti atent, te vei ocupa doar cu “a rămîne avut”. Deoarece profitul este (un) joc(ul), pierderile sunt reale. Atunci cînd nevoile şi posibilităţile de a satisface acele nevoi continuă să crească, avem din ce în ce mai puţin timp. Stresul devine parte integrantă din viaţa de fiecare zi.

“Cei ce au cel mai mult sunt cei ce au prezenţa cea mai mică. Ei cresc fără rădăcini, goliţi de identitatea lor culturală şi rămîn cu singura conştiinţă socială că realitatea este primejdioasă.” Referinţă: De Omgekeerde Wereld, Eduardo Galeano

În multe ţări, lumea celor prosperi din clasa de mijloc se izolează în spatele unui zid de securitate. Doar acolo se simt în siguranţă. Dar zidurile ce au rolul de a ţine lumea înfometată înafară, îţi menţin propria viaţă în interior. Mulţi africani albi din Shanton, o suburbia de lux din apropiere de Johannesburg, nu ar îndrăzni să se arate într-o comunitate neagră din apropiere. Ei au garduri electrice la tensiunea de 10.000 Volţi în jurul proprietăţii iar în curte se află un cîine rău.

În jurul Los Angeles-ului există comunităţi prospere care deţin propriile şcoli, magazine, sisteme de securitate, în fapt ele formează propria jurisdicţie. Copii acestor oameni avuţi nu mai părăsesc zona. Scriitorul latino-american Galeano scrie în cartea sa „Lumea cu susu-n jos” despre cum copiii bogaţilor din Rio de Janeiro sau Buenos Aires nu ştiu nimic despre metroul din oraşul lor dar sunt familiarizaţi cu metroul din Paris. Ei cresc cu singura conştiinţă socială că realitatea este periculoasă. Preţul prosperităţii este teama de a pierde totul. Frica de a fi tîlhărit sau de a fi răpit.

În acelaşi timp, cei din clasa de mijloc din multe părţi ale lumii au o poziţie nesigură. La ei există teama permanentă că de la o zi la alta totul ar putea fi pierdut. Lucrul acesta mi-a fost indicat în mod

45

Page 46: Sarac din cauza banilor

clar atunci cînd am citit un slogan de pe zidul unei zone defavorizate din Buenos Aires: “Bine aţi venit voi cei din clasa de mijloc”.

Un zid virtual cu cioburi tăioase de sticlă şi sîrmă ghimpată există în jurul Europei; serveşte aceluiaşi scop ca şi zidurile din jurul vilelor din Africa de Sud. Este preţul pe care-l plătim pentru prosperitatea noastră. Un preţ pe care-l acceptăm deoarece nu cunoaştem o alternativă şi nu credem că avem puterea să facem ceva spre bine. Mai devreme sau mai tîrziu trebuie să obiectăm. Nu putem continua să trăim în acest fel! Vreau să mă simt om fără a mă simţi prins în vîrtejul frustrării pentru că nu aş putea face nimic cu privire la problemă. A crede în propriul sentiment de a fi lipsit de putere poate că îmi oferă un grad de siguranţă; dar la nivel profund, continuă să mă deranjeze. Simt că există anumite legături între lumea mea şi evenimentele dezastruoase ce se petrec în jur; că achiziţionarea produselor Max Havelaar nu este suficientă... Între timp, putem cumpăra 15 sortimente diferite de hrană pentru pisicile noastre: inimă, pui, iepure, raţă, oaie, miel, ren cu ton, peşte oceanic, carne de viţel, curcan, curcan şi miel, somon. Carnea de şoarece, delicatesa pisicii, nu este de găsit. Doar pentru a se putea hrăni cu ceea ce noi oferim pisicilor noastre, alţi oameni ar fi dornici să lucreze în condiţii foarte grele.

Este timpul să ne trezim. Alternativa este să ne trăim vieţile asemeni unui monstru psihotic ce împarte lumea în două: propriul nostru mediu, cunoscut şi de încredere, şi restul lumii. Şi să ne simţim ameninţaţi de străinii ce bat la uşă de cetăţenii marginalizaţi.

Acesta este motivul meu cel mai intim pentru a scrie această carte. Eu cred că convingerea în imposibilitatea de a face ceva a fost depăşită. Există deja evoluţii în sistemul monetar şi, în calitate de consumatori, putem să dăm acelor evoluţii o traiectorie corectă (Vezi U – CIRCUITUL COMERCIAL AL CONSUMATORULUI).

Există suficiente raţiuni pentru ca noi să căutăm în mod colectiv soluţii structurale!

N. Sărăcia nu este necesară

Pentru cei săraci, scurgerea banilor din ţările sărace către cele bogate este un dezastru, pe cînd pentru cei bogaţi este “floare la ureche”. Aceste surse de venit reprezintă o parte foarte mică din veniturile realizate de lumea financiară. În fapt, nu există motiv să credem la violenţă nesăbuită pe scară mare deoarece cei avuţi nu au nevoie de sărăcirea pe mai departe a celor săraci.

Din cînd în cînd fondul pentru leproşi publică anunţuri. Jan Kruis, artistul seriei de cărţi comice „Jan, Jans şi copiii” explică: „Nu am ştiut că lepra este atît de serioasă. În fiecare zi se diagnostichează 1000 de cazuri noi”. Iar mai tîrziu reia: „Un pacient bolnav de lepră poate fi depistat, tratat şi vindecat la un cost de 70 guldeni olandezi”.

Aţi început să faceţi cîteva calcule? Şaptezeci de guldeni deînmulţit cu o mie de pacienţi: pentru 70.000,00 guldeni pe zi am putea vindeca fiecare pacient nou descoperit ca fiind bolnav de lepră. Asta înseamnă un pic mai puţin de 40.000,00 €: această sumă reprezintă doar o fracţiune din costul unei campanii de promovare a unui nou deodorant. Banii înprumutaţi de cei săraci sunt returnaţi înapoi de două pînă la cinci ori suma iniţială. Milioanele ce se scurg anual de la cei săraci către cei bogaţi sunt ca o enormă pierdere de sînge (Vezi X.c. – GRAFICUL SCURGERII BANILOR DE LA CEI SĂRACI LA CEI BOGAŢI). Dar, asemeni exemplului cu leproşi, pentru ţările bogate, suma aceasta reprezintă o sumă relativ scăzută! Poate părea straniu dar copiii de 8 ani, operînd o maşină timp de 14 ore pe zi, nu sunt mai ieftini decît un proces de producţie automat. Faptul acesta devine de două ori mai amar. Banii acoperind plata dobînzii, ce se scurg din zonele sărace către pieţele monetare mondiale, burse de valori

46

Page 47: Sarac din cauza banilor

şi comerţul cu valută, sunt ridicol de puţini comparativ cu sumele de bani ce se scurg în interiorul ţărilor bogate în aceleaşi circuite. Scurgerea de bani dinspre ţările datoare nu este nimic altceva decît un catalizator pentru economiile prospere. Banii ce reprezintă un foarte mic cîştig pentru cei bogaţi fac în acelaşi timp imposibil ca cei săraci să-şi construiască un viitor mai bun.

Direcţionarea totală a ţărilor sărace către pieţele occidentale, jefuirea resurselor naturale, tot răul făcut mediului înconjurător dar şi suferinţa umană, toate acestea nu sunt neesare pentru a menţine economia occidentală “în priză”. Lumea bogată nu mai are nevoie de aşa ceva deoarece tehnologia a avansat pînă la punctul în care, în 10 ani, dacă va fi necesar, va fi posibil în mare măsură trecerea la reciclarea materiilor prime. Este ameţitor, dar trebuie să acceptăm că nefericirea şi suferinţa celor mai săraci dintre săraci este în fapt o glumă crudă şi perfidă. Criza datoriilor, cauzînd o tragedie totală pentru cei săraci, este doar o picătură într-un pahar de apă pentru cei bogaţi.

N.a. Cîştigînd împreună

Trăim într-o situaţie în care ambele părţi au de pierdut deoarece şi locuitorii ţărilor bogate ar putea cîştiga dintr-o creştere a prosperităţii în ţările sărace. Lucrul acesta ar duce la creşterea siguranţei în lume. Am putea beneficia din pieţe reciproce. Gîndiţi-vă la progresele din cercetarea medicală dacă mîna de lucru s-ar putea dubla. Capacitatea a sute de milioane de oameni care actualmente sunt ignoraţi (iar lucrul acesta nu este bun pentru nimeni) ar fi folosiţi într-o cooperare globală.

O. Crearea banilor cu dobîndă: Vrăjitorie sau Exploatare?

Cunoaşteţi istorisiri despre alchimişti care au încercat să schimbe plumbul în aur. Au reuşit vreodată acest lucru? Nu credeţi? Ei bine, acest capitol vă va demonstra cum au reuşit ... într-un anumit mod. Dar fără cazane fierbînd la foc ci cu creion şi hîrtie iar mai tîrziu cu biţi informaţionali. Acest mod miraculos de a creea bani se întîmplă la bănci. Desigur, banii nu sunt făcuţi din aur ci din bucăţi de hîrtie/plastic ce reprezintă o anumită valoare. Iniţial, aceste bucăţi de hîrtie reprezentau aur.

Pentru a explica cum funcţionează alchimia modernă, trebuie să ne întoarcem în timp în Italia secolului al XIII – lea. Aici vom afla oameni numiţi bancheri sau negustori în aur. Ei posedau cantităţi considerabile de aur pe care le păstrau în seifuri protejate. Alţii foloseau aceste seifuri pentru a-şi depozita aurul atunci cînd plecau de exemplu în călătorii de negoţ. Totul era cîntărit cu atenţie şi pus spre păstrare iar proprietarul aurului primea o bucată de hîrtie care indica dreptul de proprietate legitim. În caz că avea nevoie de mai mult aur pentru negoţ el împrumuta un pic mai mult. Pe o bucată de hîrtie pe care o lua cu el puteam citi că el era proprietarul de drept al “unei livre de aur”. Pentru simplitate, numele proprietarului nu apărea pe hîrtie: oricine era în posesia hîrtiei, o putea preschimba ulterior într-o livră de aur. Aceste bucăţi de hîrtie care dovedeau posesiunea erau populare în Florenţa. Era mult mai uşor să călătoreşti cu o bucată de hîrtie decît cu o livră de aur în chimir (NT: o livră = 0.454 kg). Deasemenea, şansele de a fi tîlhărit erau diminuate. Bancherii florentini aveau o lungă tradiţie şi erau bine cunoscuţi. Lucrul acesta este de folos deoarece puteai utiliza aceste bucăţi de hîrtie chiar şi atît de departe cum era Roma. La tranzacţiile în progres ele se mutau dintr-o mînă în alta iar noul proprietar rareori se deranja să se mai înapoieze la Florenţa pentru a preschimba hîrtia în aur. Pe scurt, dovada dreptului de proprietate era folosită ca ban (mijloc de schimb). Cei ce aveau spre păstrare seiful făceau şi ei bani buni din această afacere: aurul din seif devenea în fapt proprietatea acestora. Ei utilizau acest aur pentru a acoperi împrumuturi: în baza aurului din lor din seif, ei eliberau bucăţi de hîrtie pentru a indica depozitele făcute. Acum, ei aveau o sursă adiţională de venit: el începe să ceară dobîndă la împrumut. Curînd, păstrătorii aurului au descoperit că cea mai mare parte a aurului dat spre păstrare temporară nu mai părăsea niciodată seiful. Nu ştim cine a început acest proces sau cînd s-a

47

Page 48: Sarac din cauza banilor

întîmplat cu exactitate dar, la un moment dat, păstrătorii de aur au început să acorde împrumuturi pentru care nu aveau acoperire în aur în seif. Într-un fel, lucrul acesta era o cacialma. Acea cacialma se baza pe cunoaşterea faptului că proprietarii aurului nu veneau niciodată toţi în acelaşi timp să-şi ceară aurul. Nimeni nu a constatat acest lucru şi nimeni nu trebuia să ştie. Mai mult decît orice altceva, se acoperea o cerere. În acele zile exista o nevoie sporită pentru un mijloc de schimb mai curînd decît a avea aurul la îndemînă. Astfel, păstrătorii de aur au furnizat un serviciu incredibil economiei europene: ei au provocat o creştere explozivă a cantităţii banilor care era benefică pentru creşterea economică, fără a fi limitată de ceva atît de accidental cum ar fi prezenţa unei anumite cantităţi de aur.

Lucrul acesta a dat naştere alchimiei moderne: un plus de aur nu era creat în cazane puse pe foc ci prin apariţia unor bucăţi de hîrtie ce reprezentau acel aur. Această şmecherie a avut mulţi adepţi. Această şmecherie a fost copiată de multe ori.

Întregul nostru sistem bancar modern se bazează pe aceasta.

Alchimia modernă a primit un nume respectabil în universităţi: acoperire parţială! Sistemul monetar al fiecărei ţări se bazează pe această acoperire parţială iar legea stipulează ce rezerve trebuie să păstreze o bancă, relativ la creditele în derulare. În prezent, în Olanda această valoare se ridică la aproximativ 10%. Adeseori, la rîndul lor, aceste rezerve sunt doar o cacialma. Dolarii din seifurile băncilor olandeze sunt doar parţial acoperiţi: cacialma de hîrtie! Dar îi utilizăm ca bază pentru o cacialma viitoare. Această cacialma de hîrtie acoperă o altă cacialma de hîrtie care, la rîndul ei, acoperă o altă cacialma de hîrtie etc etc. Nu este de mirare că astăzi, cantitatea de bani poate creşte la nesfîrşit! (Vezi X.b. – DIAGRAMA LIETAER)

O.a. O lipsă/penurie de bani întreţinută prin ea însăşi

Asemeni aurarului din vechime, băncile moderne nu dau bani cu împrumut pe degeaba. Ele calculează dobînda. Este lucrul acesta atît de rău?

Băncile abuzează de poziţia de forţă în care se regăsesc. Aţi putea numi lucrul acesta “HOŢIE”. Dar, înafară de crearea de bani cu scopul de a colecta dobînda, băncile mai cauzează tot felul de probleme. Cum ar fi de exemplu o lipsă continuă de bani. Această lipsă de bani necesită crearea de tot mai mulţi bani noi. Cantitatea de bani (în circulaţie) şi penuria de bani cresc exponenţial şi este cauza distrugerii actuale a planetei noastre, cauzînd în acelaşi timp multă suferinţă şi nefericire.

În fiecare zi, cantităţi enorme de bani nou creaţi sunt distribuiţi segmentelor cele mai vitale ale economiei. Acei bani nou creaţi şi corespunzător, costul dobînzii aferente lor, sunt în cele din urmă transmişi mai departe consumatorilor.Expansiunea continuă a problemei, în combinaţie cu energia celor mai vitale părţi ale societăţii noastre, face ca această metodă modernă de creare a banilor să fie o aşa catastrofă dezastruoasă! Este dezastruoasă deoarece pentru fiecare Euro care este introdus în circulaţie, rezultatul final este că volumul monetar total se reduce (de vreme ce acel Euro trebuie să fie plătit înapoi cu dobîndă). Dacă de exemplu sunt împrumutaţi 10,00 € aflaţi în circulaţie, trebuiesc restituiţi 11,00 €. O lipsă/penurie de 1,00 €. Folosind matematici elementare, orice om poate determina cu exactitate că niciodată nu vor fi suficienţi bani pentru a satisface plata datoriilor plus dobînda aferentă. Gaura/breşa pentru astuparea căreia trebuiesc creaţi bani noi pur şi simplu continuă să crească din ce în ce mai mare. Aşa încît rezultă o creştere nesfîrşită a banilor noi; şi noi împrumuturi şi noi datorii sunt necesare pentru a menţine sistemul în funcţiune. Posibilitatea de a angaja noi

48

Page 49: Sarac din cauza banilor

împrumuturi a devenit calitatea cea mai importantă din economie.

Şmecheria cea mai ingenioasă a alchimiei moderne este că reuşeşte să se perpetueze prin ea însăşi. Crearea banilor nu cauzează un excedent al acestora ci o penurie a lor; ca şi necesitatea de a continua procesul de dare cu împrumut şi returnare a mai mult decît s-a luat iniţial, pe o scară din ce în ce mai mare, spre infinit.

Lucrul acesta este minunat pentru cei ce pot profita cerînd dobîndă pe banii nou creaţi, fără nevoia de a furniza orice alt serviciu. Dar, pe termen lung, este dezastruos pentru o societate ce este constrînsă într-o necesitate continuă de a cîştiga tot mai mulţi şi mai mulţi bani. Este dezastruos şi pentru natură şi mediu ce devin tot mai epuizate pentru ca cele menţionate să fie posibile. Dar şi pentru fiinţa umană modernă este dezastruos care va sfîrşi prin a avea din ce în ce mai puţină linişte. Şi desigur, dezastruos pentru cei săraci care, în cele din urmă, sunt cei ce trebuie să plătească pentru perceperea de dobîndă.

Practica demonstrează că, pas cu pas, costurile nejustificate ale împrumuturilor sfîrşesc pe umerii celor mai slabi indivizi dintr-o economie. Lucrul acesta este foarte clar pronunţat în ţările sărace. Acolo toţi banii părăsesc regiunile rurale şi alte zone sărăcite, rezultînd deşerturi monetare unde banii de-abia dacă există.

Atîta vreme cît are loc crearea banilor noi cu scopul de a colecta dobîndă, sistemul monetar va continua să cauzeze sărăcie (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ).

P. Un sistem monetar nu este ca un altul

Sistemul de schimb de grîu al egiptenilor, Keynes Bancor: alte sisteme monetare sunt posibile! Noi putem alege altceva dar, pentru moment, nu vom face acea alegere aşa încît vom rămîne înglodaţi în sărăcie şi haos internaţional. Fiecare ţară încearcă să-şi rezolve lipsa acută de bani exportînd mai mult decît importă. Singura excepţie este SUA deoarece capacitatea dolarului american în sistemul monetar internaţional permite un nivel crescut al consumului.

Cu cît petrec mai mult timp gîndindu-mă la sistemul monetar actual, cu atît ajung mai nedumerit: felul de sistem care organizează o societate determină în mare măsură gradul de libertate şi dezvoltare, ca şi relaţiile interumane.

Nu pot fi sigur pe deplin dar se pare că există multe indicaţii că pe vremea lui Moise din Biblie oamenii erau foarte conştienţi de influenţa pe care o are un sistem monetar. Este foarte posibil ca oamenii să fi realizat că pot face alegeri cu privire la sistemul monetar sub care doreau să trăiască; că poţi face o alegere care să se potrivească cu felul de lume în care ai dori să trăieşti. În acele vremuri se putea alege deoarece în societatea sumeriană ştim că exista în operare curentă două sisteme monetare fiferite. Unul se baza pe aur, celălalt pe schimbul de grîu care funcţiona fără dobîndă (Vezi G.a. – BANCA EGIPTEANĂ A RECOLTEI).

Dat fiind că oamenii din acele timpuri puteau să facă o alegere, lucrul acesta le permitea să se gîndească un pic mai critic cu privire la bani. În momentul de faţă, cel mai important motiv pentru a nu ne gîndi cu privire la sistemul monetar pare a fi convingerea că acesta nu poate fi schimbat.

Avram a trăit în perioada ultimelor zile ale Imperiului Sumerian. Două istorisiri din cartea Geneza (Facerea) ne determină să credem că în acele zile dezbaterile cu privire la bani erau mult mai puternice decît mai tărziu, cînd majoritatea oamenilor s-au obişnuit cu ideea banilor purtători de

49

Page 50: Sarac din cauza banilor

dobîndă şi au uitat că şi alte metode erau posibile.

Prima istorisire ne relatează cum principiul original sumerian al băncii centrale a recoltei a fost introdus în Egipt. Astfel, personajul principal al acesteia, Iosif, îi sugerează lui Faraon că ridicarea unor hambare unde grîul să fie depozitat, va preveni apariţia foametei în anii săraci, cu recolte reduse. Este posibil ca acesta să fi fost începutul sistemului de schimb în grîu care a operat în Egipt de-a lungul a multe secole. În orice caz, sulurile de papirus ne arată că un sistem de schimb în grîu a operat în Egipt şi că sute de ani mai tîrziu, cînd Egiptul a ajuns sub conducere romană, acel sistem de schimb era încă înfloritor! (Vezi G.a. – BANCA EGIPTEANĂ A RECOLTEI)

P.a. Viţelul de aur

Cea de-a doua istorisire ne relatează despre anii cînd Moise era conducătorul poporului lui Israel. Atunci cînd Moise s-a suit pe muntele Sinai pentru a primi porunci şi cele două table ale mărturiei (Exod 31,32), poporul a cerut să fie făcut un „dumnezeu care să meargă înaintea lor”. Astfel, ei au strîns cerceii de aur de la urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor lor, l-au bătut cu dalta şi au făcut un viţel turnat din aur. Îmi imaginez că această istorisire nu este nimic mai mult decît o relatare cu privire la cum au încercat ei să lege cultul aurului cu religia. Poate că cei avuţi au dorit să urmeze exemplele preoţilor din triburile înconjurătoare care utilizau aurul în temple ca un instrument acoperitor pentru circulaţia banilor. Ideea cu viţelul de aur poate că a fost o încercare de a introduce un sistem monetar care să se bazeze pe aur. Dar în tradiţia lui Avram, oamenii ştiau despre consecinţele banilor bazaţi pe aur. Practica sumeriană utiliza monede ale templului şi este posibil să fi existat o legătură între acea întrebuinţare şi dezastrele ecologice care au urmat, ce aproape au distrus civilizaţia sumeriană. Dobînda percepută pentru aceste monezi au crescut nevoia de a cultiva din ce în ce mai mult teritoriu deşertic, lucru ce a cauzat o eroziune pronunţată a solului. Moise a fost foarte clar în respingerea dobînzii; probabil că înţelesese foarte bine cum banii din aur erau legaţi de dobîndă. În practica zilnică, diferenţa de putere între cetăţeni devenise evidentă; banii din aur nu era supus stricării/ alterării, posesorul acestora avea timpul de partea sa, în timp ce fermierul ce avea nevoie de bani pentru a cumpăra seminţe nu putea aştepta. Acest avantaj a permis posesorului să ceară dobîndă de la oricine dorea să împrumute bani săi. De aceia banii bazaţi pe aur devin în mod automat bani ce aduc dobîndă. Acest efect este sporit pe mai departe deoarece aurul este o marfă rară. Faptul că această încălcare a religiei tradiţionale fără aur a fost pedepsită printr-o sancţiune foarte aspră este o indicaţie cu privire la importanţa ei.

Celor ce au vrut viţelul de aur nu li s-a permis să intre în ţara făgăduită. Faptul că israeliţii au fost cît se poate de aspru pedepsiţi pentru încălcarea tradiţiei de religie fără cultul aurului ne arată că această tradiţie era considerată ca fiind crucială. A trebuit ca ei să rătăcească prin pustie pînă la moarte şi astfel toate gîndurile legate de banii bazaţi pe aur vor fi fost eliminate. Nu sunt surprins de severitatea pedepsei: în Vechiul Testament, dumnezeul banilor, Mamona este antipodul dumnezeului schimbului comercial etic.

În cele din urmă pedeapsa nu a fost de folos deoarece, în ciuda poruncii explicite date de Moise prin care interzicea dobînda, templul din Ierusalim funcţiona ca o bancă în anul 33 A.D. Întreaga Piaţă a Templului era ocupată de mese unde banii de hîrtie erau schimbaţi în locul aurului. Şi pentru aceştia trebuia plătită dobîndă. Isus, un urmaş adevărat al lui Avram şi Moise a folosit punctul culminant al popularităţii sale pentru a obiecta faţă de această practică alungînd cămătarii din Piaţa Templului (Matei 21:12,13; Marcu 11:15-17; Ioan 2:13-17).

Nu toate sistemele monetare sunt la fel. Încă de la începuturile vremurilor oamenii au înţeles că un

50

Page 51: Sarac din cauza banilor

sistem monetar poartă cu el consecinţe ce se ridică la suprafaţă în valori umane. În această carte s-a arătat că sunt posibile şi alte sisteme de schimb ce nu folosesc dobînda.

Mulţumită dezvoltărilor ştiinţifice putem acum şti mai mult despre perioada istorică sumeriană decît ştim despre anul 0 A.D. sau anul 1000 A.D. Avem motive rezonabile să presupunem că cu mult timp înaintea erei noastre, ucenicii lui Avram şi Moise înţeleseseră că cei ce întrebuinţau un sistem bazat pe aur erau „mamonizaţi”. Un sistem unde lăcomia şi exploatarea sunt promovate sfîrşeşte prin a se autodistruge: promovează mai curînd latura negativă a fiinţelor umane în locul celei pozitive, împreună cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. În cărţile ebraice vechi Mamona este idolul proeminent (dumnezeu fals), opusul a ceea ce este bun şi personificarea răului. Găsesc că este o binecuvîntare să trăiesc în aceste timpuri. Acum avem posibilităţi nelimitate să învăţăm din trecut. Putem combina cunoştinţele noastre actuale despre bani cu cunoştinţele din trecut.

De-a lungul istoriei au funcţionat diferite sisteme monetare. În timpul ultimilor 50 de ani sistemul actual a fost guvernat în mod ferm de înţelegerea Bretton-Woods care a determinat cum va arăta ordinea economică după cel de-al doilea război mondial. Dar chiar şi în timpul acelei conferinţe a fost prezentă o alternativă. Dacă propunerile economistului englez John Maynard Keynes ar fi fost acceptate, ţările mai sărace ar fi ajuns într-o situaţie cu mult mai bună. Propunerea Bancor a lui Keynes a oferit o soluţie pentru dezechilibrul din comerţul mondial. Ţările cu un excedent continuu al exporturilor acumulează revendicări iar ţările cu un perpetuu deficit comercial acumulează datorii. Şi datorită dobînzilor adiţionale, aceste datorii devin imposibil de achitat. Keynes a propus un sistem care să oblige ţările să menţină un echilibru între import şi export. Propunerea sa ar fi menţinut un echilibru în sistemul monetar şi comerţul internaţional. Această propunere era de neatins în 1944. La acea vreme interesele Statelor Unite şi ale Marii Britanii erau mai bine servite de sistemul ce fusese ales. Dar pentru cei ce doresc să ofere o şansă ţărilor sărace, acea idee încă mai oferă perspectivă. (Vezi S.d. – PROPUNEREA BANCOR)

P.b. De ce SUA este încă într-o poziţie de a cumpăra mult prea mult

Sistemul asupra căruia s-a căzut de acord la întîlnirea din Bretton Woods era un sistem unde valoarea banilor aflaţi în circulaţie în statele membre era bazată pe valoarea dolarului american. Cu un astfel de sistem nu este necesar să menţii exportul şi importul în echilibru iar statele pot acumula datorii şi revendicări uriaşe. Această problemă a dezechilibrului cade apoi asupra acelora ce au importat prea mult. Ulterior, datorită dobînzii, datoriile cresc enorm, ceea ce rezultă într-o economie globală tulbure şi deficitară. Şi astfel se ajunge la datorii insurmontabile iar ţările au fost forţate de Fondul Monetar Internaţional (FMI) să-şi vîndă resursele naturale şi să-şi direcţioneze economiile spre piaţa globală. Directivele FMI face ca ţările împovărate de datorii să intre în competiţie unele împotriva altora pentru pieţe de desfacere. Se poate prezice cu exactitate matematică faptul că atîta vreme cît cererea de consum în ţările bogate nu creşte într-un ritm alert, competiţia pentru export va rezulta în preţuri tot mai mici ale produselor. Astfel, strategia de export devine o scoatere zilnică la mezat şi o trădare a ţării respective de către cei ce au iniţiat şi promovat o astfel de strategie.*

Bretton-Woods a oferit Statelor Unite ocazia de a importa mai mult decît exportă. Acestea consumă mai mult decît produc. Cu alte cuvinte: Statele Unite iau mai mult din economia globală decît contribuie la aceasta. Statele Unite ale Americii pot să-şi păstreze această poziţie datorită faptului că Dolarul American este elementul de bază al actualului sistem monetar global, fiind acceptat în oricare ţară a lumii: la case de schimb, în taxiuri şi în magazine.

În Rusia, Dolarii Americani se ţin la ciorap. Aceştia circulă pe piaţa neagră din Moscova, în bazarele

51

Page 52: Sarac din cauza banilor

agitate din New Delhi dar şi în economia Ecuadorului. Băncile păstrează în rezervă cantităţi enorme de dolari. Ei sunt prezenţi în camerele de tezaur ale Băncii Olandei pentru a acoperi Euro olandez. Argentina şi-a făcut moneda naţională egală cu dolarul şi are nevoie de o rezervă mare de dolari. Ecuadorul a mers chiar cu un pas mai înainte şi a eradicat complet moneda naţională în favoarea dolarului. Datorită faptului că dolarul este întrebuinţat şi ţinut în rezervă în atît de multe ţări, băncile americane sunt în poziţia de a crea cantităţi nelimitate de dolari, fără a trebui să se teamă de inflaţie. Lucrul acesta face posibil ca cetăţenii americani să trăiască peste posibilităţile lor reale şi să importe mai mult decît exportă. Ei absorb surplusul comercial al altor state prin propria lor insuficienţă /incapacitate la export. Ei cheltuiesc din ce în ce mai mult şi totuşi sunt capabili de cheltuieli tot mai mari în domeniul militar ceea ce permite SUA să rămînă o superputere. Şi lucrul acesta închide cercul: mulţumită statutului de superputere, dolarul va rămîne cea mai importantă valută. Ţările europene încearcă să forţeze o schimbare în această “diviziune comercială” dar, atîta vreme cît valoarea valutei Euro rămîne scăzută, nu se va întîmpla nimic; la nivel internaţional nu există nici un motiv să păstrezi în camerele de tezaur Euro cu valoare mică. Reversul medaliei este că Euro devalorizaţi pun afacerile europene într-o poziţie mult mai puternică pe piaţă. Costul produselor acestora sunt exprimate în Euro şi de aceea sunt sunt mici. Lucrul acesta va face posibil ca ţările europene să creeze mai uşor un excedent comercial. Lucrul acesta se potriveşte de minune în “diviziunea comercială”.

Rezumatul 1: Dezechilibrele comerciale import/export între diferitele ţări conduc la o sărăcire severă a ţărilor care importă mai mult decît exportă. De vreme ce dolarul SUA este elementul pivotal al sistemului monetar global, doar Statele Unite ale Americii îşi pot permite să se afle în această poziţie privilegiată.

P.c. Dezvoltări ale Sistemului Monetar

Un rezumat istoric condensate al dezvoltării sistemului monetar ne arată că nu suntem legaţi de sistemul actual. În plus, dezvoltări recente în sistemul monetar ne oferă puncte de plecare care ar putea invoca schimbarea acestuia.

Multe cărţi care descriu istoria banilor postulează că există o direcţie de dezvoltare stabilită: mai întîi nu existau banii iar schimbul în natură era primitiv. Apoi s-au folosit scoici ca mijloc de schimb. Mai tîrziu, scoicile au fost înlocuite de monezile din aur. În cele din urmă au sosit banii moderni (aşa cum îi ştim). Însă această descriere simplistă forţează adevărul. De-a lungul istoriei, lumea a cunoscut variaţii considerabile în ceea ce priveşte sistemele monetare. Deja am descoperit un sistem de schimb frumos: vechii sumerieni şi egiptenii cunoşteau sistemul de schimb cerealier, un sistem ce pare a fi foarte modern, cu propriile sale efecte caracteristice. (Vezi G.a. – BANCA EGIPTEANĂ A RECOLTEI)

Au fost şi dezvoltări recente. De cînd Nixon a separat relaţia dintre bani şi aur în 1971*, (Vezi S.e. – RENUNŢAREA LA STANDARDUL ÎN AUR) banii au devenit tot mai detaşaţi de valorile reale iar în acest moment suntem probabil în ajunul dispariţiei banilor.

În sistemele monetare cele mai moderne, banii noi puşi în circulaţie, crearea banilor, este legată de dobîndă. (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ) Astfel, este introdus un sistem de taxare ascuns prin care cei săraci trebuie să-i plătească pe cei bogaţi. Deoarece posibilităţile de consum ale celor bogaţi sunt limitate, sume uriaşe de bani devin disponibili pentru investiţii. (Vezi C – SĂRĂCIE SISTEMATICĂ DATORITĂ SISTEMULUI MONETAR)

Lucrul acesta duce la dezvoltare economică în ţările bogate şi un sistem de relativă prosperitate împărtăşit de mulţi. În schimb, nu acelaşi lucru se întîmplă în ţările sărace sau zonele sărace. Lucrul

52

Page 53: Sarac din cauza banilor

acesta se datorează faptului că bogaţii din acele ţări sunt mult mai puţin înclinaţi să-şi cheltuiască banii în propria ţară sau regiune. Ei cumpără îndeosebi articole scumpe din ţările bogate sau îşi investesc banii în metropole îndepărtate. Ca urmare, baza pentru o prosperitate sănătoasă dispare: prezenţa unor suficiente mijloace de schimb pentru a stimula economia locală.

Dovada unui sistem monetar de success se face atunci cînd acesta circulă suficientă putere de cumpărare şi o metodă de schimb suficientă pentru propria sa dezvoltare regională. Incredibila creştere în bunăstare din Olanda secolului al XVII – lea a devenit posibilă prin oferirea primelor acţiuni din lume. Acestea erau acţiuni la V.O.C. (Compania Indiilor de Est Olandeze). Pentru că toată lumea a acceptat valoarea clară a acestor acţiuni, ele puteau fi folosite şi ca mijloc de plată. De fapt putem spune că în Olanda acelor vremuri cantitatea de bani crescuse enorm. Pentru Olanda, secolul al XVII – lea s-a transformat în Era de Aur.

Accelerarea incredibilă experimentată de economia actuală cere mult din punct de vedere al metodelor organizatorice. Şi astăzi acţiunile unei companii joacă un rol determinant, avînd o valoare determinată, asemeni banilor. În prezent se consideră a fi un lucru normal ca atunci cînd o companie cumpără o altă companie, achiziţia să se finanţeze cu acţiuni de la compania cumpărătoare. În acest fel se pot găsi multe versiuni ale banilor. Aceste variante conduc la o creştere intenţionată sau nu a metodelor de schimb. În Brazilia, companiile care nu suficienţi bani plătesc cu cecuri post-datate. Deoarece recipienţii acestor cecuri nu doresc să aştepte data scadentă, cecurile sunt din nou folosite ca formă de plată către alţii, adăugînd la variante o altă metodă de plată.

Decizia lui Nixon din 1971 de a separa dolarul de standardul în aur (garanţia că fiecare dolar poate fi schimbat în aur) a avut o influenţă enormă asupra cantităţii de bani digitali. El a fost obligat să facă acest lucru şi astfel s-a ajuns la o augmentare a creşterii cantităţii de bani într-un ritm fără precedent. De cînd cu această separare a banilor de aur, valoarea unei cereri de plată devenind necunoscută relativ la valoarea dolarului, băncile europene şi-au folosit rezervele în dolari pentru a da împrumuturi fără restricţii în Eurodolarii disponibili.

Rezultatul a fost o creştere explozivă a dolarilor din circulaţie.

Mai mult decît atît, în timpul ultimelor decade ale secolului XX, datorită tehnologiei informaţionale, circuitul banilor a putut să crească la o mărime de proporţii necunoscute. Economia bazată pe cartela de credit şi investiţiile ipotecare au fost ferm consolidate, cauzînd creşterea acestui uriaş circuit speculativ de neimaginat. A urmat imediat un sistem al circulaţiei continue a banilor, valori ale companiilor, şi teancuri de hîrtie care să poată fi utilizate pentru comerţ. Valorile create pe pieţe la termen şi pieţe cu opţiune sunt folosite pentru continuarea tranzacţiilor şi diminuează rolul aurului din camerele de tezaur ale băncilor centrale.

Banii sunt doar o metodă de contabilitate; bursele de valori determină valoarea iar prin fibră optică şi computere aceste valori circulă de-a lungul şi de-a latul globului cu viteza luminii. Pentru bani, timpul şi spaţiul sunt de domeniul istoriei! (Vezi S.b. – MERVIN KING ŞI DISPARIŢIA BANILOR)

Chiar şi banii guvernului au devenit tot mai mult o ţintă pentru speculaţie. Speculaţiile monetare ce au condus la crizele financiare din Asia, Mexic şi mai recent din Turcia sunt exemple în acest sens. Crearea monedelor cum ar fi Euro şi dolarizarea Americii Latine sunt răspunsuri la această dezvoltare. Între timp, diferenţa în mărime dintre circuitul productiv şi cel speculativ continuă să crească. *

Rezumatul 2: Pentru a dezvolta prosperitate, este esenţial să ai în societate un mijloc bun de

53

Page 54: Sarac din cauza banilor

circulaţie a banilor.Condiţia pentru un sistem monetar de succes este sprijinirea acestuia. În prezentul echilibru de putere, lucrul acesta s-a atins în ţările bogate dar în acelaşi timp, posibilitatea pentru schimb colectiv dispare în ţările mai sărace.

Actualmente, lumea banului este într-o astfel de stare încît aproape orice este posibil. Cu atît mai mult cu cît banii digitali au înlocuit banii vizibili. Această nouă dezvoltare duce în practică la haos şi are efecte dezastruoase pentru milioane de oameni. Dar încă se mai pot face alegeri. Echilibrele de putere se clatină iar atunci cînd folosim aceste noi dezvoltări, putem realiza îmbunătăţiri structurale. Acum cînd tehnologia modernă poate suprima sistemul instaurat şi se vor dezvolta noi sisteme, putem folosi noile posibilităţi pentru a realiza sisteme monetare mai sociale şi mai durabile. (Vezi S.b. – MERVIN KING ŞI DISPARIŢIA BANILOR)

Cu puţin timp în urmă am citit un articol scris de peruvianul Hernando de Soto despre cum ar putea fi rezolvată problema sărăciei: „Tot ceea ce trebuie făcut ţine de ‘legalizarea’ caselor construite ilegal în ţările sărace. Datorită faptului că aproape 90% din numărul total de case este non-existent din punct de vedere oficial, este imposibil să obţii un împrumut ipotecar pentru aceste case. Dar dacă aceste case ar fi aduse în cadrul legal, ar fi creat un potenţial economic în ţările sărace de nu mai puţin de 9.300 miliarde de dolari. Această cifră este de 20 de ori mai mare decît ajutorul extern primit de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial pînă în prezent. Lucrul acesta ar crea o piaţă financiară pentru bănci.” spune de Soto. El nu vede nici un dezavantaj în ideea sa. Este clar faptul că de Soto înţelege că un motiv principal al problemelor din ţările sărace este dat de absenţa banilor. Aşa încît ideea sa ar putea fi corectă. Ce spaţiu economic ar fi creat! Dar, în acelaşi timp, dobînda îşi va cere partea sa, şi încă într-o manieră accelerată. Mulţi indivizi dintre cei ce vor fi luat un credit ipotecar vor trebui să facă alte împrumuturi pentru a finanţa dobînda.

Există totuşi posibilitatea de a privi ideea lui de Soto şi fără „capcana dobînzii”.

Va fi necesar să fie realizată legătura cu cele mai moderne dezvoltări din lumea finanţelor.

În interiorul domeniului unei reţele de comerţ reciproc, casele ar putea servi ca bază pentru comerţul comun, fără necesitatea dobînzii. (Vezi U – CIRCUITUL COMERCIAL AL CONSUMATORULUI)

Q. Dezvoltări pline de speranţă în America Latină

În acest capitol vă vor fi prezentate mai multe dezvoltări în America Latină în care Strohalm este implicat. Acestea vin din zone diferite ale economiei solidare (economia solidarităţii) şi tind către posibilităţi de cooperare care pot conduce către o realizări importante.

Q.a. Economia Solidarităţii

Acum cîţiva ani, am descoperit printr-un membru de familie din Uruguai un sistem de schimb fără bani ce opera în Argentina. Se numea Red del Trueque. (Vezi I – HAI SĂ FACEM SCHIMB ÎN NATURĂ!) L-am contactat şi foarte rapid am avut ocazia să-l vizitez. Această vizită a devenit punctul de plecare al unei colaborări plăcute şi însufleţitoare.

În America Latină organizaţia Strohalm se alătură în felurite activităţi cu persoane din felurite medii

54

Page 55: Sarac din cauza banilor

sociale. Înţelegerea dintre toţi aceşti oameni este aceea că ei nu doresc să se supună regulilor economice ce nu oferă nici o perspectivă pentru cei săraci. Ei caută modalităţi de a face afaceri într-un mod deosebit, de a extinde o Economie a Solidarităţii. Marea parte a membrilor acestei economii a solidarităţii participă în aceasta din motive evidente; afacerea lor a dat faliment şi singura modalitate de a continua să muncească era de a continua într-un sistem cooperativ. După ani de ocupare a unui teren, un grup de fermieri au ajuns în cele din urmă să devină proprietarii acestuia, şi doar împreună pot cumpăra maşini agricole. Un alt grup de persoane dintr-un teritoriu o duc mai bine de cînd a fost introdus schimbul reciproc. Şi aşa mai departe. Dar acest interes propriu nu este singurul motiv: majoritatea membrilor dintr-o economie a solidarităţii sunt adeseori motivaţi că caute o schimbare reală. Ei realizează că atîta vreme cît economia solidarităţii rămîne izolată, ea este şi foarte vulnerabilă. Este nevoie de mai mult. Asemeni şefului de echipă din “Fermieri fără pămînt”, MST a spus: “Noi muncim aici din greu pentru a cuceri o bucată de pămînt şi să o folosim din plin. Dar continuăm să depindem de preţurile imprevizibile de pe piaţa mondială şi practicilor de dumping din ţările dezvoltate (NT: dumping = practica de a percepe un preţ foarte scăzut pe o piaţă, în scopul de a falimenta furnizorii rivali). Aranjamentele internaţionale tot mai numeroase ne neagă libertatea de a ne crea propria noastră economie. Nu avem altă alegere decît să continuăm cu propriile noastre idei”. Directorul unei bănci deţinute de stat a adăugat: “O ţară asemeni Braziliei o va duce din dezastru în dezastru atîta vreme cît nu vom ţine la distanţă capitalul circulant.”

Multe persoane implicate în această economie a solidarităţii se gîndesc mai departe decît propria lor activitate şi propriul lor interes. Pentru ei, a construi o economie a solidarităţii înseamnă a construi o nouă societate. Popoarele din America de Sud sunt foarte conştiente de contribuţia sistemului nostru monetar la situaţia actuală. Ani sau mai curînd decade de crize economice întrerupte din cînd în cînd de scurte perioade de avînt pentru ca apoi declinul doar să se adîncească şi mai mult, i-a învăţat o lecţie amară: vînzarea completă a companiilor de stat, resurselor naturale şi a pămîntului, o reţea de securitate şi asistenţă socială minimă, un guvern care nu mai este respectat de cetăţeni şi, în cele din urmă, un sistem monetar cu totul falimentar. Aproape pe oricine vei întîlni în america Latină, înţelege că trebuie să se confrunte cu necesitatea dură de a găsi căi de abordare diferite la modul radical de cele precedente.

Q.b. Red del Trueque

Baza locală pentru o economie a solidarităţii sunt grupurile de consum, uniunile de credit, programele de micro credit şi reţelele locale de schimb. Reţelele de schimb au apărut deoarece nu mai existau bani pentru a facilita schimburile cele mai elementare şi tind să devină un factor important în structura socială locală. În acest moment, mai mult de un milion de persoane în America Latină fac comerţ cu credite distribuite de un Red del Trueque local. (Vezi I - HAI SĂ FACEM SCHIMB ÎN NATURĂ!) Numărul de membri creşte în mod constant. Tot mai mulţi oameni înţeleg că atunci cînd se oferă indivizilor o şansă onest de a se dezvolta, sistemul monetar actual va trebui schimbat. Inepuizabila Heloisa Primavera călătoreşte în lung şi-n lat pînă la cele mai izolate comunităţi unde ea explică la ce se referă Trueque şi cum îl pot utiliza oamenii. Numele ei de familie înseamă “Primăvară”; pentru mulţi acest nume este potrivit deoarece ea este precursoarea unor noi alegeri. Energia descătuşată a Heloisei a ajutat la răspîndirea conceptului de Trueque pretutindeni în America de Sud. Adeseori ea ia créditos cu ea aşa încît să poată arăta oamenilor că ei pot cu adevărat să-şi imprime proprii bani.

Imaginaţi-vă cum ar sta ea înaintea unei ofiţer de vamă cu o servietă plină de bani pe care ofiţerul nu i-a mai văzut niciodată. Ce explicaţii va da acestuia?

În acest moment, ţelul principal din interiorul mişcării Trueque este de a implica economia locală tot

55

Page 56: Sarac din cauza banilor

mai mult în activităţi manufacturiere şi să facă ceva pentru a stopa scurgerea de capital din economia locală. În multe locuri membrii Trueque lucrează în aşa fel încît activităţile de afaceri să fie incluse în reţea. Carlos Monaco încearcă să redeschidă fabrica locală de încălţăminte cu credit créditos. Alţii încearcă să convingă autorităţile locale să accepte créditos pentru plata taxelor. Unele comunităţi deja fac acest lucru.

Heloisa este una dintre acele persoane ce lucrează cu Strohalm încercînd să dezvolte economia solidarităţii într-o alternativă reală. În plus faţă de programul său încărcat cu această lucrare practică, ea este profesoară la Universitatea din Buenos Aires şi conduce un program de cercetare în această disciplină. Oamenii de ştiinţă şi studenţii pot acum să monitorizeze rezultatele. Heloisa continuă să caute feluri de a folosi mai bine posibilităţile oferite membrilor economiei locale. Următorul pas logic ar fi să se vadă dacă puterea de cumpărare a banilor oficiali aflaţi în posesia membrilor ar putea fi folosiţi de o manieră mai eficientă. Oare nu ar fi posibil să se crească puterea de cumpărare şi astfel să se dezvolte puterea consumatorului? (Vezi U – CIRCUITUL COMERCIAL AL CONSUMATORULUI)

Q.c. MST, o reţea bine organizată

Un domn bine îmbrăcat în vîrstă de aproximativ 40 de ani mă aşteaptă la sfîrşitul unei conferinţe din Porto Alegre, în sudul Braziliei. El se prezintă ca fiind: “Milton Nascimento”. Pe cartea sa de vizită pot citi mai multe nume, în Brazilia este acestea indică numele părinţilor. Milton ne spune că este de profesie diplomat însă un an sabatic s-a transformat într-o absenţă de 5 ani. Deja a lucrat intens cu MST, The Movimento dos trabalhadores rurais Sem Terra (Organizaţia fermierilor fără pămînt) de cîţiva ani buni. „În timpul conferinţei te-am auzit vorbind despre cooperarea dintre fermieri şi consumatori pe care ai stabilit-o în Olanda (Pergola). Lucrul acesta pare important pentru MST deoarece aici ei au probleme în a găsi clienţi pentru produsele lor. Ai fi interesat să vizitezi în acest sfîrşit de săptămînă cîteva aşezări MST?” Desigur că eram interesat! În acest moment organizaţia fermierilor fără pămînt este una dintre cele mai însufleţitoare organizaţii sociale. O mişcare care nu se opreşte niciodată şi continuă să ia iniţiative care au îmbunătăţit stilul de viaţă a sute de mii de familii. O organizaţie care a reuşit să lege teoria de practică, lucru cu care Strohalm se poate identifica foarte uşor. MST organizează ocuparea pămîntului: aproximativ o mie de fermieri fără pămînt ocupă domeniile nefolosite ale moşierilor. Ei se prevalează de o lege care declară că dreptul de proprietate asupra pămîntului nefolosit va fi revocat; recunoştinţa lor se îndreaptă către gauchos (echivalentul sud american al cowboy-lor) care au influenţat această lege.

Uneori, o astfel de ocupare trebuie să continue pentru mult timp. Fostul proprietar are suficienţi bani pentru a tărăgăna procesul sau plantează la repezeală cîţiva cartofi. Pot trece ani înainte de a se putea dovedi că pămîntul este lăsat în paragină. Între timp fermierii sunt uneori atacaţi de mici armate ce sunt controlate de moşieri puternici. Apar şi victime. Dar adeseori, după ani de ocupare şi proceduri judiciare, fermierii devin proprietarii legali ai pămîntului. Apoi apar mici sate cu de la 50 la 100 de mici grupuri meşteşugăreşti. Şi toate acestea pe un pămînt ce era folosit de proprietarul anterior doar cîteva săptămîni pe an. (Vezi L.b. – SOLON, ECONOMISTUL GREC)

Milton mă conduce la două astfel de aşezăminte. Odată ajuns, prima impresie este că locuitorii au reuşit să creeze ceva cu adevărat frumos. Oriunde mă uit pot vedea grădini bine lucrate şi căsuţe frumos vopsite. În prima clipă trăiesc iluzia că am intrat într-un sătuc polonez, că văd capete şi feţe poloneze. Dar aceasta este Brazilia iar un pic mai tîrziu văd oameni cu înfăţişare total diferită.

Constat cît de mult se bizuie aceşti oameni unii pe alţii. Cred că înţeleg lucrul acesta un pic mai bine

56

Page 57: Sarac din cauza banilor

atunci cînd descopăr un pic mai tîrziu că nu toţi locuitorii s-au ocupat în trecut de agricultură. Un intelectual citadin care a ajutat ani de-a rîndul cu ocuparea pămîntului a devenit atît de obişnuit cu grupul încît s-a decis să rămînă. De-a lungul anilor grei cînd nu au putut să cultive pămîntul au avut timp pentru alte studii, agricultură ecologică, discuţii despre haosul social, cauzele nedreptăţii şi cum ar arăta cooperarea dacă ocuparea pămîntului ar fi devenit încununată de succes. Astfel, intelectualul a învăţat din experienţa fermierului în timp ce fermierul a devenit mai educat în sens academic, rezultînd în acest fel o adevărată comunitate. Proprietatea ocupată de fermieri unde m-a condus Milton a devenit de aproximativ cinci ani proprietatea de drept a acestora. Ei au cultivat orez iar acum vor să dezvolte în scopuri turistice o zonă de coastă din vecinătatea acesteia.

Reprezentanţii celor 6 sate ce ne-au primit sunt tot atît de interesaţi în experienţele noastre cu organizaţiile cooperative de consumatori/fermieri pe cît sunt eu de ei. Întîmplător le spun despre reţelele meşteşugăreşti cu care conlucrăm iar ei îşi manifestă dorinţa de a afla detalii. Curînd ne regăsim într-un grup de 15 persoane discutînd în aer liber sub cîţiva copaci înalţi. Ei par a fi interesaţi de acele reţelele meşteşugăreşti şi cum se înrudesc acestea de mişcarea MST. Înainte de a-mi da seama ce se întîmplă, una dintre doamnele mai active pune mîna pe telefon şi aranjază o întîlnire pentru dimineaţa următoare cu directorii MST din districtul lor. Nu am putut să obiectez: mi se dă de înţeles că este foarte important şi trebuie să-mi fac timp.

On Monday morning Milton takes me to an office building that was taken over and where the MST now has its Head Office. It was good that Milton had warned me because at first I have the feeling that the conversation is not going too well. The MST heavies are looking straight ahead without any expression on their faces as I talk to them about our set-up. Suddenly a heavy set farmer says: “OK, if I understand you correctly, what you are saying is that with a clever exchange system we can solve problems we now have with delinquent buyers and perhaps attract new consumers. This moment is of great value for us. I propose to them that we recruit a group of people in the near future and that they start organizing and teach them how it is done elsewhere. I explain that we don’t have much money but that we will pay for their travel expenses and look after your daily needs ".

What at first appeared to me as sternness turned out to be honest concentration on their part in trying to figure out how this new approach could be of use to them. In the end the meeting ran into the small hours. By that time the room was bursting at the seams and much discussion went on as to how a solidaire economy can be made strong enough to battle the economy of the multinationals. Ideas developed to tempt consumers with an offer to exchange their money for local means of exchange, thus freeing up much needed capital for urgent investments. By thinking through carefully how this can dovetail with other initiatives, another building block towards a solid economy has been completed.

Q.d. Cooperative Industries

In the end a solidaire economy consists of producers and consumers. Much of the production takes place in cooperatives, industries that are commonly owned by members, collaborators, clients etc. Cooperative industries exist throughout the world. In the wealthy countries they are barely distinguishable from industries represented on the stock market. You will regularly buy dairy products from a company that is the result of a fusion of many smaller diaries. You might even do your banking at an original cooperative bank. There are tens of thousands of small cooperatives in Latin America that have not yet penetrated the Walhalla of international business.

Aparecido is chairman of Anteag, an organization of cooperatives in Brazil. Aparecido gives me a nice

57

Page 58: Sarac din cauza banilor

illustration of a cooperative that was started a year ago. The original company had gone bankrupt and the trustee had tried to sell off the inventory and the building. The employees occupied the building and closed a deal with the trustee regarding the price and methods of payment. That company is now a cooperative, and is being managed by the employees themselves.

“How do they survive after such an unfavourable start?”,I ask. “A company that goes bankrupt does not appear to have much of a future. Are the employees now working for much lower wages?” Aparecido laughs a little: “No, the first decision they made concerned a wage increase. And that was possible. Throughout the years the owner had increased his own income to such a degree that even with an increase of ten percent for the present employees plus doubling the income for the new management the total amount for wages is now still 20 percent less than before. That is enough for the company to be able to function in a healthy manner in the present-day market. Now that the employees are more involved, production has also increased.”

So there are enough cooperative industries in Latin America, but they must operate within the framework that is dictated to them by the international money system. How will they manage to liberate themselves from this? How can they contribute towards their own growth of a solidaire economy? That is the challenge: the combination of the purchasing power of the Trueque-members, the productive power of the cooperatives, credit information of the lenders of micro-credits, the energy of local authorities and even bank directors who strive towards radical renewal realizing that the present money system has nothing to offer and who are now daring to consider alternatives.

Q.e. Building together

Literally speaking a very different type of building block of the solidaire economy exists in Latin America, the so-called Mutiraos. These are communal building-initiatives in which people conceive a building project for themselves. They make mutual agreements, make monthly money contributions and together they look for an architect and project developer. During the building phase they contribute in labour as much as possible themselves. Many authorities have laws that support these initiatives for instance by making a piece of land available, or by securing low borrowing costs through the National Mortgage Bank. At this moment the Mutiraos are still somewhat on the sidelines of the solidaire economy.

Yet it is possible for the local Trueque system to add organizational means to use local manpower more effectively. There are possibilities to allow the purchasing power of the Mutiraos to circulate first a few times in the solidaire economy in the local area before it disappears from the region. This would contribute enormously to other local activities.

Q.f. The Workers Party

In some of the Federal States and cities in Brazil progressive governments are in power. Even these representatives realize that there is no room for the poor in the present world order. That is why they are looking for ways to encourage the solidaire economy. This confronted me when the government of Rio Grande do Sul in Brazil invited us to attend a conference about solidaire economy and social money. Since the last twelve years the Workers Party, a broad front of all sorts of groups has governed the Capital of this Federal State, religious groups, trade unions and progressive political parties. This government has written worldwide history by developing a way by which through referendums the people decide how government monies are spend. Whenever possible the government of Rio Grande do Sul wants to cooperate towards further expansion of the solidaire economy. That offers great

58

Page 59: Sarac din cauza banilor

possibilities, because much of the tax money that flows through them now disappears directly from the local circulation and therefore does not stimulate the local economy. The Federal State Savings bank offers another possibility. The managing director Maldano himself is a member of ATTAC, the international alliance that pleads for limiting speculative capital!

Q.g. Building a Cooperative Association

During the last few years the inventory of parts in the area of solidaire economy has grown. Increasingly more and more activities are now connecting with here and there still a gap. Further on you’ll see how large industries demonstrate what sort of possibilities may augment activities and effect growth that could result in a powerful self-sufficient network. [ZAP U - Consumer Commerce Circuit]

For a number of years Strohalm has been working on different levels with people who are doing something about money reformation or would benefit from it. In connection with Universities in the South of Brazil, Chili, Columbia and Argentina (also with scientists in North America, Ireland, Poland etc) Strohalm is structuring the reinforcement of theoretical backgrounds and methods. [Zap V.a. - Exchange and Research Network] Together with people in the field a gradual approach is developing that will offer an extra dimension since different movements can now combine their individual forces. Local Trueque networks, micro-credit organizations and consumer groups are working on local levels and are present all over Latin-America. Regionally and countrywide the Movement of Farmers without land is effective.

A network of people using different angles in finding a breakthrough for a solidaire economy is supporting this entire process. Together we are ready for the next step:

• Where a combination of cooperatives can adopt the experiences of the Trueque Networks and organize a mutual trade without the use of money between members so that money and energy are liberated. The next logical step is the intensification of mutual exchange between the hundreds of differently operating smaller cooperative industries.

• The emergence of an entire network of local consumer groups.

• That local exchange increases in use and that purchasing power remains more useful through the use of Bonus systems and further developing Trueque networks.

• The closing of gaps between the different parts of the solidaire economy.

• The convergence of the different parts of the solidaire economy in a trade-network of industries and consumers, which we shall explain later.

[Zap U -Consumer-Commerce Circuit]

This can and must happen in such a way that the activities will show immediate improvement while at the same time a chance occurs that will renew an outdated money-system.

59

Page 60: Sarac din cauza banilor

PARTEA A III-A

R. Zece feluri în care banii ne sărăcesc

Pînă în prezent am văzut împreună cum sistemul monetar crează probleme în mod sistematic pentru cei mai săraci şi cum acest lucru conduce la iniţiative locale. Înainte de a ne îndrepta atenţia spre modul în care schimbările din lumea finanţelor se leagă de aceste dezvoltări, vom lista cîteva defecte sistematice ale sistemului actual.

1. Dacă ar fi să ne uităm la sistemul monetar actual din perspectiva unui Marţian, primul lucru pe care l-aţi constata este acela că banii organizează economia cel mai puţin acolo unde este cea mai mare nevoie de organizare. Vom vedea cum banii părăsesc zone unde deja sunt foarte rari la vedere. Deşerturi monetare apar acolo unde schimbul reciproc dispare şi odată cu banii dispare întreaga organizare economică. * (Vezi C – SĂRĂCIE SISTEMATICA DATORITĂ SISTEMULUI MONETAR)

2. Ceea ce marţianul nu va observa este cauza fundamentală: sistemul monetar curent înhamă pe cei mai săraci cu dobînzi ce sunt fatale pentru aceştia. Dar cel mai dureros şi amar lucru este acela că se cere dobîndă chiar şi pe bani pentru care nimeni nu a economisit; bani creaţi din nimic. Efectul perceperii acestor dobînzi este cu mult mai mare decît realizează marea majoritate a oamenilor, şi asta pentru că nu observăm cum dobînda este ascunsă în preţurile tuturor produselor. În acest fel, cei mai săraci plătesc întotdeauna preţuri cămătăreşti. * (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ)

3. Banii supţi de la cei săraci pînă la măduvă prin intermediul perceperii de dobîndă sunt acumulaţi de aceia care au deja mai mulţi decît ştiu ce să facă cu ei. Ei îi dau cu împrumut investitorilor care încearcă să obţină profit. Lucrul acesta conduce la o goană permanentă pentru posibilităţi de plasare/investire a banilor. Modernizarea este accelerată în aşa măsură încît este practic imposibil pentru persoanele cu restanţe/datorii să o ajungă din urmă. Dezvoltările tehnice şi chimicalele sunt deja în utilizare curentă, chiar înainte de a avea şansa să evaluăm dacă vrem sau nu să le utilizăm. Simultan, există o progresie constantă de mijloace de producţie noi (şi casate) iar fluxul de reziduuri creşte repede cu producţia. Datorită finanţelor, maşinile ajung la groapa de deşeuri înainte de a-şi fi atins sfîrşitul ciclului lor tehnic de viaţă. În fiecare an o cincime din ceea ce producem este folosit pentru a schimba mijloacele de producţie, clădiri, drumuri şi obiecte; iar întrebuinţarea materiilor prime şi a reziduurilor de producţie devine o povară tot mai apăsătoare asupra mediului.

Chiar şi companiile bine intenţionate nu prea mai au de ales: perceperea de dobîndă le forţează să-şi minimalizeze costurile pe termen scurt şi să le transfere în viitor. Şi acestea sunt obligate să lucreze fără viabilitate şi trebuie să accepte proasta calitate. (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ)

4. În orice economie de piaţă, o investiţie are o dată scadentă. Dar sub actualul nostru sistem monetar, fiecare investiţie trebuie să acopere şi un procentaj de dobîndă; un procent care este adeseori determinat la mii de mile depărtare. Lucrul acesta înseamnă că profitul unei companii este doar ceea ce excede procentul de dobîndă. De vreme ce multe investiţii nu pot oferi acel profit suplimentar, se ajunge ca şi în zonele sărace să se crează şomaj inutil şi sărăcire pe mai departe..

5. Sistemul monetar curent, selectat în 1944, pune costul dezechilibrelor comerciale pe umerii

60

Page 61: Sarac din cauza banilor

partenerului comercial cel mai slab. (Vezi S.c. – BRETTON WOODS). Asta pentru că cineva care doreşte să acopere un deficit trebuie să ia cu împrumut bani, iar împrumuturile sunt întotdeauna supuse dobînzii. Cînd stai şi te gîndeşti, cineva (sau o ţară) care produce prea mult este problematic în aceeaşi măsură ca şi cineva care produce prea puţin. Şi de vreme ce exprimăm datoriile în bani, care sunt deficitari prin însăşi modul în care sunt circulaţi, o ţară cu deficit are o problemă dublă: o lipsă a bunurilor necesită împrumuturi cu mijloace de schimb insuficiente. Iar acestea conduc la dezechilibre ale relaţiilor de îndatorare (debt relations).

6. Datorită faptului că preţul unui produs nu spune consumatorului suficient de multe date despre consecinţele unei achiziţii, fermierii brazilieni cumpără de exemplu tractoare olandeze pentru că sunt un pic mai ieftine. Dar, odată cu banii lor, din propria lor regiune dispare şi puterea de cumpărare. Pe termen lung, acest fermier va ajunge să plătească mai mult pentru că, dacă conaţionalii săi nu cîştigă bani din vînzarea de tractoare, nu vor avea banii cu care să-i cumpere produsele. În cele din urmă, el va fi nevoit să-şi reducă propriile preţuri pentru a fi competitiv pe pieţele de export îndepărtate.*

7. Acest sistem monetar induce în eroare pe cei ce economisesc, în special în zonele rurale, atunci cînd ei trebuie să decidă unde să-şi investească banii. Promisiunea unor profituri sporite le ademeneşte banii către metropole; astfel, ei neglijează investiţiile în propria lor regiune, care are drept consecinţă sărăcirea regiunilor rurale. Rezultatul nedorit al acestei acţiuni este că posesiunile celor ce economisesc îşi pierd din valoarea lor iar oportunităţile de trai decent se diminuează. În cele din urmă ele se înrăutăţesc cu mult. Şansele de angajare dispar către oraş iar viaţa la ţară devine din ce în ce mai dificilă. Iar copiii urmează exemplul părinţilor pe linie monetară avînd drept rezultat deteriorarea structurii sociale a ţării.*

8. Multe zone sărace sunt greu lovite de rezultatul speculaţiei cu bani: banii vin doar pentru a face un profit rapid şi se retrag a doua zi, lăsînd economia locală într-o stare de colaps. Milioane de oameni din Asia şi America Latină au trăit din plin efectele devastatoare ale acestor fluxuri speculative de bani. (Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ)

9. Deoarece banii sunt creaţi prin revendicări legate de dobîndă, se crează şi o lipsă sistematică de bani. Lucrul acesta agravează competiţia în mod inutil. Înafară de competiţia pentru pieţe, există şi o competiţie îndîrjită şi lipsită de scrupule pentru finanţare. Această competiţie adiţională este un factor în transformarea societăţii noastre într-o societate a competiţiei acerbe, a luptei pe viaţă şi pe moarte.

10. Toată lumea din ţările sărace plăteşte pentru dobînda pe împrumuturi şi dobînda din preţuri. Şi deoarece cantitatea de bani este furnizată prin ajutor de dezvoltare sau împrumuturi bancare, apare o structură socială dezechilibrată iar corupţia este încurajată.

(Vezi L – TEORIA NOASTRĂ CU PRIVIRE LA DOBÎNDĂ)

S. Criză sau Oportunitate: de la fisuri în bastionul banilor, la dispariţia acestora

O parte din ce în ce mai mare a economiei devine din ce în ce mai puţin dependentă de sistemul monetar curent. Marile companii mamut folosesc un singur departament de contabilitate pentru un întreg lanţ de producţie în care tranzacţiile interne sunt făcute fără bani, economisind în acest fel foarte mulţi bani. Lucrul acesta duce la economisirea costurilor legate de dobîndă şi dă posibilitatea acestor companii să cîştige un avantaj competitiv.

Astfel de metode administrative de achitare de obligaţii oferă şi companiilor mai mici o cale de a

61

Page 62: Sarac din cauza banilor

economisii bani: fuziunea acestora într-o reţea comercială. Va furniza criza din sistemul monetar oportunităţi pentru tranziţia către un sistem mai echilibrat de schimb comercial şi în natură?

Defectele sistematice din sistemul monetar au declanşat o contramişcare în mai multe ţări, nu doar în America Latină. Întreg sistemul monetar este în criză. Capitalul speculativ a devenit atît de atotputernic încît Băncile Centrale de-abia mai pot controla propriile lor valute. Din ce în ce mai mult piaţa este cea care determină cifrele inflaţiei şi dobînzii. Băncile Centrale pierd controlul asupra dezvoltărilor financiare avînd drept consecinţă formarea unui vacuum de putere. Marile fonduri speculative pot destabiliza întregi economii naţionale sau chiar, după cum am putut constata recent, Sistemul Monetar European. În acelaşi timp, acest capital speculativ este atît tranzitoriu şi nevrednic de încredere încît întregi economii pot fi destabilizate de fluctuaţiile sale.

But in a hectic, volatile situation, new chances surface. The Chinese language reflects this duality very well with the character for the word “crisis”. The character for “opportunity” is combined with “crisis”: every crisis is also an opportunity. This is also the way we should see this monetary crisis. It causes a lot of misery, but there is room for change as well.

I would like to seize that opportunity. This monetary system has so many flaws that there is no longer any reason to accept it fatalistically. And now the system is in turmoil, let’s see it as a chance and grab that opportunity!

I have to confess I had some trouble spotting the chance in the current developments. I merely saw a reality where money emphatically permeates everything: everything is commercialized. I was surprised to find, a few years ago, that at the same time, barter is organizing the world trade in an increasingly intelligent way. In the USA, a considerable part of the trade between middle-sized companies is settled through the so-called barter circles, where companies settle their bills through an internal settling system. [Zap T - WIR]

In the raw materials trade too, information systems have almost replaced money.

Even countries occasionally settle their accounts without actually using money. And the stock exchange is quite used to trading bonds, promises and claims on promises against each other.

A very significant part of the world trade is no longer facilitated by money.

62

Page 63: Sarac din cauza banilor

These developments occur mainly because companies try to reduce the costs of using money. Attracting money costs either interest (for a credit) or dividends (for issuing stocks). Companies realize more and more that money is not always necessary and many transactions can be settled with the help of their own computer program. Thanks to the development of information technology the use of (expensive) money can be avoided if it is merely used for basically clerical applications anyway. As a common civilian you hardly notice how often big companies already use these possibilities. The tendency can be seen best in concerns that strive to bring all layers of the production chain into their own company. The Van der Valk concern is a fine example.

Van der Valk will no doubt have dozens of reasons for keeping all activities between the farms and the restaurant in its own hands, but one of those reasons is without a doubt, trying to save money. A lot of money.

Ordinarily, a large part of the money customers spend in a restaurant is needed to pay the wholesaler, who in turn needs most of it to pay his supplier, etc.

Van der Valk is its own wholesaler and supplier. The company therefore needs no money to pay the wholesaler of supplier and can pocket most of the money earned by the restaurant.

Money isn’t necessary to conduct a transaction with its meat importer or the large landowner in Argentina. Apart from restaurant owner, Van der Valk is also wholesaler, importer, hauler, buyer and farmer. No money circulates between these subsidiaries: all bills are settled in a single accounting department. So the concern has all the money, formerly needed for all the payments in the supply chain, readily available for other purposes and also saves the interest costs on money that would otherwise be moving between the subsidiaries or sitting in the current account!

Below this is shown in a scheme. At the right-hand side you see the totals of the money needed to conduct transactions. As soon as the various companies in the production chain form a single company, no money is needed for this and money is saved on 'administration costs'.

The use of money as an administrative medium to enable someone to eat meat in a restaurant

S.a. Part of Need For Money to Enable Transactions

The Production Chain

Breeding farm money in transit during payment

Ranch money on current account for a while

money in transit during payment

Slaughterhouse money on current account for a while

money in transit during payment

Refrigerated ship money on current account for a while

63

Page 64: Sarac din cauza banilor

money in transit during payment

Harbor facility money on current account for a while

money in transit during payment

Cold store/distribution money on current account for a while

money in transit during payment

Restaurant money on current account for a while

If all these companies join in a concern, all the money needed for administrating the industrial column is no longer necessary.

-----------------------------------------------------------------------+ total savings

Big companies prove that information technology and accounting software are sophisticated enough to enable these dynamic and complicated internal settlements. Mergers often happen in order to exploit this opportunity to the full. They might not make sense business-wise, but financially they open up a lot of possibilities. A merger between banks can even be a way of acquiring the administrative money of others. The banks appropriate all the customers’ money that used to circulate between the banking partners.

S.b. Mervin King and the disappearance of money

Naturally, bankers also noticed this development. In the summer of 1999 we saw the first reaction. Mervin King, the second man of the Bank of England, held a presentation for a select company of national bank managers and other influential financial gurus. He declared the end of the monetary system as we know it. He stated that the Central Banks would no longer form the financial basis of the monetary system. They would merely supply the ‘monetary units’. These monetary units would be used to indicate the value of goods and services, while new settling systems take care of the actual transactions.

According to King, the exchange function of money will fall into disuse. Money guaranteed by states and banks will have to compete more and more with other forms of settlement and value coverage. King predicts the world will become a barter economy again: "Nothing will prevent two individuals from settling a transaction as a transfer of wealth from one electronic account to another. The buyer can pay with any currency as long as there’s a market price for it". The unit of calculation will still be dollars or euros, but: "As soon as proper agreements have been made and the computers are powerful enough, a privatized institute can

64

Page 65: Sarac din cauza banilor

take over the financial transactions from the central banks", King states. Without this function both money and the central bank will cease to exist in their current form".

The most likely source of the future’s 'money' is the mammoth companies. Consumers all over the world know them and will put faith in their promises (the money they guarantee) because of their renown and production capacity. Hundreds of millions of consumers already save Air Miles and other savings stamps that can often be used as money. If I get Freebies with BP gasoline, I can spend them as guilders in Electro World! [ZAP U - Consumer Commerce Circuit]

If this development continues, the interest-takings shift from the banks to the big companies. I am not under any illusion that poor people will gain better access to means of exchange or investment money: this is hardly an improvement.

But if we stop looking at poverty as an unsolvable problem, we can help create new forms of money that give the poor real opportunities.

We can learn from the current developments, discover which opportunities they offer us as consumers and as an independent company. I think we will have a unique opportunity to create a world where poverty is virtually non-existent, personal growth is within their grasp of a lot more people, and cooperation is more important than competition. The possibilities could surpass our wildest dreams!

We can turn this crisis into an opportunity if we, as consumers and independent entrepreneurs, use money as little as possible for our economic activities. In other words: if we settle our transactions within our own settling system as often as possible. I’m envisioning an international cooperation that links local networks. In this international cooperation, participants in rich countries benefit from mutual exchanges in poor countries because the bigger the cooperation, the less (interest-bearing and therefore expensive) money they need. The 'digital money-bytes' used only for registering mutual transactions, hardly cost anything. This leaves room for the poor people to trade mutually. An unlimited access to mutual exchange is the pillar for their social structure and for the quality and size of production.

This development has the most chances for success if independent companies begin to realize just how many interest charges they pay and how to reduce these charges like the big companies do, by settling their transactions outside of the monetary system. It will become even more appealing if they realize they can use the money now circulating for administrative purposes, for productive purposes in the circle of participating companies instead.

S.c. Bretton Woods

In July 1944, in the town of Bretton Woods, New Hampshire, the United Nations Monetary and Financial Conference was held with the intention of establishing an international monetary agreement to regulate monetary units and to end nationalist competition between currencies.

An unprecedent event in the history of international economic realtions, the conference has agreed upon the necessity for a broad international action in order to maintain an international monetary system which would promote foreign trade.

A "new economic order" was needed, one that would put an end to nationalistic competition between currencies and in its place promote the cooperation and mutual assistance between countries to

65

Page 66: Sarac din cauza banilor

overcome short term exchange difficulties. Under the aura of the recently re-established peace, countries were then commited to cooperate towards world prosperity.

This was to be accomplished by pegging all participating national currencies to the US Dollar, in relation to the value of gold at initially 35 US dollars per ounce. The US Federal Reserve Bank guaranteed the value of its currency with gold stored at Fort Knox.

Following the motto of international cooperation towards world peace and prosperity, the Bretton Woods agreement created the World Bank and International Monetary Fund, which were to work together to help particular states out of financial difficulties in case of a large and persistent balance of payments disequilibrium. The World Bank would fund the reconstruction of Europe, and then the Third World. The IMF would guard international fiscal stability, providing loans and bailouts for states that would fall into economic troubles. All participating countries would have to keep their foreign reserves in US Dollars.

Already starting in the 1950s, the United States began accumulating persistent trade imbalances, creating liabilities in the United States to other central banks. But although the US dollar was the reserve currency, the government remained reluctant to devalue its currency in order to reduce its balance of payments deficit. The destabilization caused by market speculation, and the large and persistent (to this day) US balance of payment deficit caused the demise of the system in 1971.

Although the US dollar was the reserve currency, the government reluctant to devalue its currency in order to reduce its balance of payments deficit. Countries holding the surplus chose to increase their reserves of US Dollars rather than devalue their currencies, which added to a ballooning stock of US Dollars held outside of the United States. This is because dollar-denominated assets could be placed in interest-bearing US government bonds, whereas there was no similar advantage for holding gold.

A number of countries felt that the US was over issuing its reserve currency, which basically meant that everyone else was financing its budget deficits. This unwillingness on the part of the US government to take the lead in correcting the situation, along with upward pressure on the price of gold caused by speculative purchases of gold were some of the reasons for its downfall, which will be explained later in this section and in the following two sections.

In the creation of the Bretton Woods system, Britain and America disagreed on its design, and the role that gold played in it. Britain had spent its gold reserves during the war, and therefore called for a system that gave access to international liquidity in which gold played only a minor role. The US on the other hand, had significant gold reserves and felt it would be easier if the system were based on gold. One could argue of course that America had designs to become the global economic power through this system, as it was holding the lion’s share of gold.

Although the original intention was equilibrium among national currencies, in fact the design of the system meant it would not be necessary to keep exports and imports in balance. Countries could accumulate large debts and claims and the IMF would be there to bail them out, or the responsibility for solving the imbalance then falls upon those who have imported too much. Because of the rapid growth in interest by debtor nations, unpayable debt loads resulted and countries were forced to follow IMF directives.

The IMF directives cause debt-laden countries to compete with each other for markets. With mathematical certainty it can be predicted that as long as the consumer demand in the rich countries

66

Page 67: Sarac din cauza banilor

does not keep on growing at a fast pace the competition for export will result in continuing lower prices. Thus the export strategy resulted in “fire sale prices” for natural resources in the Third World.

Bretton-Woods offered the United States the means to finance a consistently increasing trade deficit, to import and consume more than to export and produce, as well as to persist with an overissuance of US dollars, without causing spiralling inflation, because other countries would take up the excess dollars into their foreign reserves. In other words: the United States takes more from the world economy than it contributes towards it. The United States is able to maintain this position, because the American Dollar remains the keystone of the present global money system.

S.d. The Bancor Proposal

At the Bretton Woods conference, the British Delegation was headed by economist John Maynard Keynes, who proposed a multilateral clearing system between currencies through the introduction of a new reserve currency he called the “Bancor”. The Bancor would be freely available to any country with a balance of payments deficit for payment to countries with a balance of payments surplus, and thus was a monetary tool for equilibrium between countries.

Had this proposal and not the American one been accepted, gold would have been essentially removed from the international monetary system. The emphasis would be on circulating unused funds between countries in order to achieve equilibrium, rather than building huge reserves and lending those reserves out to others.

The value of the Bancor would be fixed in terms of gold, and member states would be asked not to buy gold at a higher price that this level, with discretionary control by the Bancor board to allow for conversion of gold into Bancors, and to prevent rushes for gold reserves held by the Bancor institution on the other.

Keynes’ Bancor proposal was much more flexible than the American proposal. The presentation itself was not assertive, and open for discussion and negotiation; the governing board would only be able to make recommendations, or imposing conditions on access to some of the financial facilities the institution would offer; the proposal would not require large-scale changes to the type of government (perhaps open even to communist governments) or economic policy of the member states; the management of the institution would be international and that no country would have a right of veto and the rights of smaller countries and economies would be safeguarded.

In addition, a method for determining relative exchange rates between currencies was proposed to prevent competitive exchange rate devaluations. There would be a supply of Bancor currency sufficient to meet the demand, and the Bancor could expand and contract in response to inflationary and deflationary tendencies in domestic markets. The key to this would be a mechanism for maintaining internal stability by exerting pressure on any country to maintain equilibrium in their balance of payments.

Each country would have a quota and balance limit in Bancors, relative to their trade volume. Member states would be allowed to withdraw up to a certain amount, and those with positive balances would pay 1 percent annually on its average balance of Bancors in excess of 25% of its total quota. This payment would increase to 2 percent for the average balance in excess of half the allotted quota. Countries would not have to pay these contributions if they decide to cooperate with each other through the managing body of the Bancor, while restrictions were put on external bilateral

67

Page 68: Sarac din cauza banilor

arrangements to prevent debt problems between countries.

Debit balances in the Bancor could be relieved by devaluing the currency, controlling outward capital transactions, or payment in gold or liquidation of other assets. Positive balances in the Bancor could be controlled by expanding domestic credit and demand, appreciating the currency, reducing import tariffs and providing international development loans.

Keynes' Bancor proposal therefore offered a solution for imbalance in world trade by creating a method for international equilibrium between currencies. By focusing on circulating funds rather than accumulating them, the result would be increased multilateral investment rather than lending by a group of wealthy countries, while at the same time creating a method for countering monetary disequilibria by establishing responsibilities for both creditor and debtor nations and an overall multilateral character to the arrangement. By creating an overdraft facility for providing relief to some without overburdening other countries, countries would not fall into unrepayable debt.

This proposal was politically unattainable in 1944. At that time the interests of the United States and Great Britain were better served by the system that was chosen. But for those who want to offer a chance to poor countries that idea still offers a solution.

It is interesting to note that Keynes’ proposal is very similar to that of Silvio Gesell several decades before. Gesell visualized the concept of an International Valuta Association which would issue and manage a neutral international monetary unit that would be freely convertible into the national currency of the member states. The proposed IVA was part of a plan for a post-capitalist monetary system, free of monopolies, customs frontiers, trade protectionism and colonial conquest.

In this vein, Keynes’ said “I would sympathise with those who would minimise, rather than those who would maximise, economic entanglements between nations. Ideas, knowledge, art, hospitality, travel – these are the things which should of their nature be international. But let goods be homespun whenever it is reasonably and conveniently possible; and above all let finance be primarily national.”

S.e. Blasting off from the Gold Standard

Starting in the 1950s, the United States began running persistent trade imbalances which created liabilities in the United States to other central banks, and beginning in the early 1960s, the United States no longer had sufficient gold to cover liabilities to other nations.

From the early 1960s, governments had been using some of their stockpiled reserves of US dollars to buy gold, pushing the value upward. By 1963, the US gold reserve at Manhattan barely covered liabilities to foreign central banks and by 1970 the gold coverage had fallen to 55%, by 1971, 22%. Thus, from 1963, had the foreign central banks tried to convert their dollar reserves into gold, the US would have been forced to abandon gold convertibility. From 1965, France was consistently converting its dollar assets into gold, in a desire to reduce the economic power of the United States. In 1967, the British Pound was devalued against the US dollar began to undermine the system’s stability, and the value of the dollar as a reserve value peg. During the first months of 1968, a number of central banks and the US Federal Reserve were forced to sell gold for 3 billion dollars.

In March 1968, the gold pool was dissolved, and the central bank’s stocks of gold were disconnected from the world market, accomplished through agreements by central banks not to commit to selling or buying gold on the world market, and by repealing the requirement of a gold reserve to back US

68

Page 69: Sarac din cauza banilor

currency. This caused a split in gold prices, one that was pegged to 35 dollars per ounce, and another that was rising fast. However US dollars could still be converted to gold, which became a serious problem in the early 1970s when a lack of confidence in the U.S. dollar led to mass redemptions of US dollars for gold.

Later in 1968 an international reserve currency, called Special Drawing Rights was created to ensure sufficient international liquidity. The Special Drawing Rights was reminiscent of Keynes’ Bancor Proposal, and were defined as 35 SDR = 35 Dollars = 1 Ounce of Gold. However, the use of the SDR from 1969 could not prevent the collapse of the system.

President Nixon made the decision in August 1971 to separate the dollar from the gold standard by saying that the US Dollar could no longer be exchanged for gold. Nixon's move to cease allowing foreign Governments to redeem dollars for precious metal was the final act in a 150-year-long 'transfer' of the citizen's gold and silver to the Federal Government's vault. This allowed the U.S. Government to have much more freedom in determining the rate of printing and volume in circulation of its fiat currency.

Nixon's move also denatured the Bretton Woods system and left the International Monetary Fund, Bank For International Settlements and World Bank all without any foundation for global monetary policy other than to rely on the US dollar as a reserve currency. Thus the departure from the gold standard was seen as an imperial move by many, removing any and all semblance that these institutions were mediators or regulators of money markets. They were, in effect, marketing agencies for the US dollar and a system in which other currency was necessarily enslaved to it.

By abandoning the gold standard precisely at that particular moment, the U.S. drove the world's central banks to use their surplus of dollars to invest in U. S. Treasury Bonds. The volume of such assets increased exponentially and, far beyond the ability (or intention) of the United States to repay. The alternative that was left for other creditor countries was to simply accept that the dollars received in the course of international trade were worthless. So, under this "blackmail", central banks from all over the world were driven to finance the U.S balance of payments deficit.

The US balance of payment deficit is reaching astronomical proportions while many countries are suffering under the burden of unpayable debt, and currency volatility has led to monetary crisis in many countries during the past 30 years. On such an unstable global economic footing, something will have to give way.

T. WIR : A Swiss companies network demonstrates what is already possible

The Trueque exchange systems, the savings groups, the purchasing cooperatives and the cooperative companies in Latin America can grow towards a trading system that settles the mutual transactions between participants without money. [Zap Q - Hopeful development in Latin America] But how will this take shape here in the Netherlands? Here in the heart of the international monetary system, in the rich world, that is sucking money and raw materials from the poor areas as we speak.

To be honest, it took me years to master terms like 'internal settlement', 'consumer money' and 'barter network', so I can certainly understand if you don’t know what to think of a companies barter network.

It usually helps to study a similar system. For this we turn to Switzerland, where a WIR circle has been active since 1934. It was started there to help small companies survive during the global economic

69

Page 70: Sarac din cauza banilor

crisis in those years.

The WIR is an example of a clever barter network. About 60,000 Swiss companies participate in the WIR and settle their mutual transactions without money. Its turnover is over one billion euro. Every member has an account in WIR units, with a positive or negative balance. You could compare it to a bank account of a bank that doesn’t participate in the national central payment clearing system, so you can only exchange payments with that bank’s other customers.

Thanks to the large number of companies participating, virtually anything can be bought through the WIR and participants have genuine advantages. You check the Internet and see who offers what. Do you want to build an office building, have something to print, or need a medical examination for your staff? You can buy anything you want with WIR units from one of the participating companies. The prices are the same as in Swiss francs, the only difference is you use 'a different account pass book'.

A little while ago, a WIR bank was founded for the WIR circle, so now even more financial transactions can be settled in the own network. The WIR took decades to reach its current size. In the time when only a few companies participated, the network was not always an attractive option. Credit was very cheap in the WIR units, but it wasn’t always easy to spend your WIR units. Strohalm knows from experience that beginning networks only become truly inviting when they are so big you can buy 'anything' and preferably with your favorite supplier. If this isn’t possible, then Barter is too much like the 'truck system' (forced to shop in certain shops only), and an entrepreneur will only use it if he truly has no alternatives left or if there are other, immediate, huge advantages. So size is essential. And so the question: how can you grow to this size so quickly that the advantages for companies exceed the disadvantages?

U. From Crisis to Opportunity: Consumer Commerce Circuit?

A breakthrough in the area of money motivates people in two ways: it offers durability and better chances for poor people, and concrete advantages for the participants. This win-win-situation makes the change a real possibility. Both in The Netherlands and elsewhere in the world. [ZAP Q – Hopeful Developments in Latin America.]

Big companies suggest they deliver good quality for good prices, but the reality is different: the consumer pays too much. Increase in scale does indeed have the advantages of size, efficiency and internal settlement, but interest and dividend payments together cost the consumer much more. The interest banks want over the money they created out of thin air, is placed on the shoulders of the consumers by the companies: we pay dozens of percentages too much and receive unnecessarily low quality for our money. In the prices we pay, we pay the interest charges or the financing of machines and supplies, in the rents and mortgages we pay for the building of houses, in the taxes we pay national loans etc. When I first realized how big the interest charges are in the consumer prices, I was stunned. [ZAP L – Our theory on interest]

It really is a paradox: as consumers we are the most loyal allies of the global degradation. We follow the latest fashions, are suckered into anything and unwittingly cause inhuman situations in other parts of the world with our longing for luxury and hunting for bargains. And in the mean time we always pay too much! We finance these developments as consumers, but we have no influence on them. Why would we go on participating in this? Why do we accept that prices often are dozens of percentages too high?

70

Page 71: Sarac din cauza banilor

U.a. We consume too little?

Once I shocked readers of the magazine Milieudefensie with the remark "We consume too little!" In the article with that header I explained we had to put a stop to the enormous sums being taken from consumers. If we didn’t, economy and culture would become ever more frantic and we could forget healthy social relations. Because in the end it is the money the consumer pays too much that causes the investment pressure, which destroys everything. [ZAP L - Our Theory on Interest] If we can stop paying too much, we have the choice between growth and flourishing.

An interest-free economy has a lot to offer consumers, so it doesn’t require altruism to strive for an interest-free economy. This means that the wish of consumers to pay less can be the drive behind the change that makes the economy switch from exponential growth to economic flourishing, to chances for everyone and economic circumstances that encourage sustainability in a much better way.

And consumers truly have that power. I would like to take you through a mental experiment to prove my point:

Suppose all consumers refused to pay with anything else than our own coin, the consucoin… Within a short period of time this consucoin would be the only available means of payment. Companies would have no choice but to accept the consucoin. Or else they won’t sell anything. And why wouldn’t they want it? With the consucoin the can pay their employees, and they can pay their suppliers, who, when push comes to shove, are also consumers.

Of course it is unthinkable that all consumers would react the same way at the same time. But this idea has a potential that may be implemented step by step. Or: the consumer with his/her spending power wields much more power than we realize. It is not for nothing that companies plunge themselves into costly advert campaigns to win the favor of the consumer?

In the next chapter I want us to study the possibilities for cooperation between consumers and those companies that do not profit from the change of the money creation to the big conglomerates.

U.b. The Consumer Commerce Circuit

In chapter [Zap S.d. – The Bancor Proposal] we saw that independent entrepreneurs have everything to gain by a mutual settlement system. But it would have to be so big you can purchase anything in it. The last chapter also proved that consumers have everything to gain by entrepreneurs who do not place the interest charges on their shoulders anymore. If these groups work together, a quick and safe build-up of the barter network is possible.

We are looking for a possibility to use the crisis in the money system to build a bartering network that gives poor people the chance and leads the economy toward more sustainable way of producing. Big companies provide a clue on how to achieve this and the companies-network WIR also gives a hint. [ZAP T – Wir: A Swiss Company Network] But all this is merely entertaining theory as long as starting companies networks are unattractive because they are too small. As long as many items are not for sale in the network, and most regular suppliers do not participate, it is very hard for a company to spend its barter units. In that case, it is not very appealing to have claims in this beginning network. It takes an enormous amount of energy to recruit companies and mediate with transactions. This is a huge (and expensive!) disadvantage compared to the current money system that doesn’t need to recruit any companies! Everybody is legally obligated to join. Both for companies and consumers there is

71

Page 72: Sarac din cauza banilor

now a very good reason to join: every company would like to realize its investments cheaply and no consumer objects to prices without interest components!

Program Description

The "Consumer Commerce Circuit" approach is the result of more than a decade of investigation, experimentation and evaluation in the field of interest-free money carried out by Strohalm. It is the most powerful method Strohalm has developed so far in terms of potential outreach and impact.

C2C is a national and international cooperation of local and regional networks where members use money to buy exchange units (also known as vouchers) that will be used for mutual trade. These transactions are recorded in an internal accounting system. They can always trade their vouchers back into money. This trading back of units will cost a percentage as trade-back premium. This percentage is always the same as or higher than a purchasing bonus. The participants have agreed to leave the consumer prices in vouchers/exchange units at the same level as the monetary prices.

A C2C is basically a combination of two elements:

1. a customer-loyalty program or consumer volume-purchasing group in which members buy prepaid vouchers (electronic and internal as calculation units), which they use for their purchases within the circuit.

2. a trade network between independent companies which employs an internal accounting system for transferring the calculation-units used in transactions between members. No conventional money is needed for these transactions.

Usually the major portion of the money on the savings account will not be withdrawn but made available to members in the form of interest-free loans through an agreement with an intermediate bank, preferably a cooperative Bank or Credit Union.

In this respect, the C2C is similar to the accounting system used by many large companies: internal transactions of funds between different branches of the same company are recorded within a joint accounting system, enable companies to improve their cash flow which was previously lost to facilitating internal transactions and to reduce their need for expensive interest-bearing money simply for this purpose, with the savings being used to improve the company’s financial and competitive position. The difference is that the C2C, instead of working with one company, builds a network of independent businesses and cooperatives to achieve the same advantages and improve the competitivity of these businesses in the regional, national and global marketplace.

Local, National and International C2C networks utilize the Internet to facilitate communication, exchange and accounting between the participants in the network. In this way, a local area can choose to establish a C2C in order to coordinate its own production, and at some point join into larger regional, national or international networks.

Summary of the Program

1. Conversion of National Currency into Vouchers with National Currency going into a Fund.

2. The Fund is used to provide Interest-Free Loans to businesses, preferably at the top of the supply-

72

Page 73: Sarac din cauza banilor

chain, in order to lower prices at the bottom.

3. Prices are lowered by establishing buying arrangements between the links in the supply chain, to ensure efficiency as well as necessary profit.

4. Consumers who have converted their National Currency into Vouchers can now purchase goods at a good discount from local retailers, strengthening local industry, employment and the economy overall.

5. Purchasing using vouchers results in the purchaser receiving points which go towards the opportunity for low-interest or interest-free loans in the future.

Background

Over the last 20 years, Strohalm has published several articles and books demonstrating that the payment of interest on loans which is fundamental to the creation of money in the current monetary system is responsible for a great number of economic, social and ecological wrongs (see Strohalm’s publications). Interest increases the gulf between rich and poor, increases prices unnecessarily, leads to investments decisions that take little or no notice of the long-term effects with consequent environmental degradation and forces the community to choose between an accelerated growth or economic recession.

For these main reasons we decided to establish interest-free systems. In order to have a meaningful impact, the interest-free system must be able to compete in a market environment where the creation of money is based on interest.

The C2C is only one of many Strohalm programs to improve the social, environmental and economic situation anywhere they are implemented.

The Purpose of a C2C

The purpose of C2C is to free society and the economy of the burden of interest that causes impoverishment, wide social inequality and conflict as well as environmental degradation.

More practically, the goal of the C2C network is to realize as much economic activities as possible in its own networks and in the process freeing as much national currency as possible in order to make it available for interest-free loans to members.

C2C lowers the financing costs of the participating companies by supplying the members with interest-free investment loans. The money for this is freed by replacing the money circulating for mutual transactions of the participating companies by a voucher. The money that used to circulate between companies has been replaced by the voucher, therefore the national currency funds can now be used for giving interest-free loans to those same companies. The principle can be compared to the practice of many multinationals that save money in the transactions between different company parts.

Advantages

The advantages of the C2C for its participating parties are:

73

Page 74: Sarac din cauza banilor

Consumers:

• Increased purchasing power and access to interest-free credit.

• Increased local employment through a strengthened economy.

Companies:

• Increased access to cheap, interest-free credit.

• Reduction and eventual elimination of debts.

• Increased local demand, customer-loyalty and therefore increased turnover.

• Increased ability of small businesses to compete against large businesses.

Local Community (“Society”):

• Strengthening of the local economy and less unemployment.

• Projects with a long pay-off period (e.g. environmental investments, community infrastructure) will turn out to be profitable thanks to the interest-free financing.

• Creation of a special fund for community projects, to be allocated by the members.

Local government:

• A more stable local situation.

• Increased tax incomes due to increased local economic activities;

• Fewer expenses for fighting poverty-related social ills.

Potential Risks

1. Consumers are unwilling to convert their national currency into local vouchers.

Solution: Grant a “Purchase Bonus” to encourage conversion into vouchers. For example, purchasing $105 worth of vouchers will only cost $100, although the price of the goods remains the same or is less than before.

Solution: Grant “Credit Points” for every voucher purchased. These borrowing points entitle the member to a loan against a very low (or even 0%) interest rate.

2. Too many people seek to convert their vouchers into national currency.

Solution: Impose a Conversion Free to discourage such conversions, while allowing them

74

Page 75: Sarac din cauza banilor

because it may be necessary to convert the voucher back into national currency

Process

1. Consumer or company buys vouchers with national currency.

The decision of which combination of incentives to use and at what level should be left to the local C2C itself. Nevertheless, one should always bear in mind that, in case the fee charged to convert vouchers for money is high, one needs to concentrate the “interest free” loan possibilities as much as possible in order to obtain involvement from the consumers or the companies.

2. Company or network member receives an interest-free loan in national currency or in vouchers (for local purchasing), and therefore can lower prices in equal measure with the savings gained from not having to pay interest. Loans can be repaid either in Vouchers or in National Currency.

3. Retailers, transporters and wholesalers can join into the network and also receive interest-free loans and guaranteed business. In return, they agree to lower prices in accordance with the savings they have gained from not having to pay interest. This results in a networked supply chain, with the overall goal being to network individual supply chains, and integrating them into a broader economy.

Why would a company accept voucher as payment?

• Because it too has a supplier that accepts them as payment as part of the purchasing agreement made with the other links in the supply chain. For those businesses that are not part of the network, they can receive vouchers anyway because they are still convertible and it means more business for them.

• Because it can collect "Credit Points” this way. These borrowing points entitle them to a loan for a very low or even 0% interest. If a company receives a payment electronically, these borrowing points will be given automatically. If company X receivers vouchers from a consumer or from company Y, then company X can deposit this amount on its account in vouchers after which the “Credit Points” will be allocated at that time.

4. The Consumer can then purchase goods from retailers at a price which is lower than other local stores, and more competitive with larger stores.

This Process can be described visually as:

75

Page 76: Sarac din cauza banilor

Generating Revenue for the C2C Network

When national currency is converted into vouchers, the national currency goes into a fund which is used for interest-free loans and other expenses related to the function of the system. Therefore, revenues must be generated in other ways, such as:

1. A registration fee for new members, preferably only during the start-up phase.

2. A periodic membership fee, preferably only during the start-up phase.

3. A liquidity charge, which is a levy on account holders’ positive balances and intended to encourage them to quickly spend their units. It is set on a standard of 12% per annum, from which 7 or 11% is made available for the local system. The liquidity levy can be imposed in two ways:

a. If the account is a bank account:

An automatic levy. At the end of every day, the computer calculates a standard levy of 1/30% on positive balances and en deducts it from the account.

b. If the account is kept with vouchers:

Through the purchase of stamps or seals. E.G.: at the back of the vouchers are 12 boxes where a stamp has to be glued every first of the month. Without this stamp, the voucher loses it value. Electronically, this can be applied as a time-based charge applied to various electronic transaction platform methods.

76

Page 77: Sarac din cauza banilor

4. Commissions on conversion from vouchers to national currency. To discourage the trading back of vouchers for national currency there will be a commission charge. For example, when someone wants to trade back a voucher of $100 he will receive $97 in national currency. And in the same way,

5. Through payment of a converting premium if the voucher is traded back after the validity has expired. E.g.: the voucher has a validity of three months. Whoever has the voucher after these three months, has to turn it into a new voucher. He has to pay a liquidity levy of 3% of the voucher’s value.

6. Interest revenues on saving accounts. The national currency revenues from the sale of vouchers are put in a savings account to fully back the circulating vouchers. The interest on this savings account can be used for interest-free loans to members. In practice, this interest never occurs if a deal has been closed with the bank to act as private bank; the money saved in this account is added to the money lent out by the bank to the network.

7. The “collector’s effect". This effect occurs with the issuing of vouchers. Experience in other systems shows that only a small part of the circulating vouchers are actually traded back for national currency. Part of the vouchers will get lost in the course of time or disappear in the albums of collectors. If vouchers have not been handed in after a certain period of time, they can no longer be exchanged. The national currency used for coverage in the reserve fund are transferred to the investment fund (for interest-free loans to members). Attention for design and regular changes in this design can increase this effect.

What parameters are the local C2C allowed to set?

A. Purchase Bonus and Credit Points Incentives to encourage conversion of national currency for vouchers.

B. Trade back fee /converting discount for people who exchange vouchers for national currency (3,06% in example.) N.B. (a) has to be smaller than (b).

C. Purchasing and sales fees for intermediaries.

D. The part from the liquidity levy income intended for promoting the system (if there is no executive committee yet, Strohalm prefers 1/3 of the liquidity levy or 4% annually of the amount in circulation).

E. The spending of the C2C’s income.

F. Membership costs.

What role does Strohalm play in all this?

During the start-up phase, Strohalm assumes the part of international umbrella organization for C2Cs. In due course, this position of global support will be transferred to an international democratic structure of associated C2Cs. Until then, Strohalm takes as its rights and responsibilities:

77

Page 78: Sarac din cauza banilor

A. Development of the model.

B. Has a Veto-right to changes and appendixes to the model, both on a local level and on higher levels.

C. Does the training (and if necessary selection) of promoters /subsidiary.

D. In the start-up phase, act as the first executive committee of the local C2C and close the deal with the subsidiary.

E. Supply necessary software. In principle we let the software operate locally, under the responsibility of the local C2C; the partner can opt to make use of the central (internet-based) software, but this comes with a price tag.

F. Regular follow-up.

G. Setting up regional and supra-regional umbrella (trade) structures, that enable individual members to trade outside of their own C2C.

Which obligations does the local partner (promoters) have to Strohalm?

• Annually pay a liquidity levy of 1% of the average volume that Strohalm/international organization uses to distribute and improve the C2C-model. (Distribution means that the money has a bigger chance of staying inside the C2C as a whole, which is very important for each of the C2C’s.)

• Strohalm has the veto right in adaptations to the model as it grows and develops. This veto right will be transferred to an international democratic structure, at the moment that structure can guarantee the quality and a strong development of the international network.

Project Results

From the implementation of the C2C program, we can predict the following general results:

• Increased local economic activity and employment,

• Increased access to low/no-interest loans,

• Increased competitiveness of smaller businesses with larger businesses,

• Improved local infrastructure.

Conclusion

Thanks to the consumers money, the companies network is not hampered by the limitations of other barter networks or by the starting up problems when the size of the network is still limited. Once the network starts to grow in size, more can be purchased in the network itself. It will become less and less necessary to buy items with consumer money outside of the network and the stock of euros, supplied

78

Page 79: Sarac din cauza banilor

by customers, will increase. A major part of that money is released and can be used to help members with paying back bank loans and investments. A growing part of those investments can be obtained from other members, and therefore be settled internally. The freed money will help fill the gaps in the network: investments can be made where it benefits the network. Slowly a situation will arise where the company investments will be realized completely within the network and are thus no longer burdened with interest. Participating companies will no longer have to charge-on interest charges as 'costs' to their consumer-members. The only costs are those of the risk insurance that is meant to protect the network from non-repayment loans. Step by step the network will become less dependent on the money creation by third parties and an increasingly big part of the economy will enter smoother water. And more honest water as well, since there are no interest payments from the poor to the rich.

Apart from that, companies will automatically choose quality and longer deprecations. They will be able to pay more attention to the possibilities of saving future costs and will dare to invest in quality and savings. It would e.g., be economically viable to put in solar energy panels. The lowering of future energy costs will no longer be undone by high interest charges. More and more participating companies will start planning for the longer term and opt for quality and sustainability.* [ZAP L.c. – See the Housing Example]

U.c. Organic farms, clean energy and support for poor countries

In The Netherlands we want to realize the consumer/companies network around three themes: organic agriculture, clean energy and support to development in poor countries.

We want to ask people already in biological food-subscriptions, the customers of a biological shop or a Third World shop, to carry the load. They can use their purchases comfortably, simply by using a form of Bonus card, to give the network an opportunity to achieve its goals. The interest advantage gained thanks to the money-free settlement, can be used for investments in clean energy, e.g. solar energy panels or -boilers. We would also like to create sister- and brother ties that communicate the development of local groups here to groups elsewhere, e.g. in poor areas.

But local groups can of course decide for themselves how to spend the advantages of an interest-free network. They might want to have a new locker room for the local soccer club or something completely different!

U.d. The South American Consumer Commerce Circuit

The consumer-companies network in Latin America is built, because existing initiatives increasingly work together in a natural way. To the huge number of cooperating cooperatives [Zap A - Farmers Without Land] it is only a small step towards money-free mutual barter. The Trueque participants [Zap I – Let’s Trueque] and the local savings- and consumer groups can bring in their spending power and gain extra possibilities to strengthen themselves locally. And so there are many more companies, organizations and governments that benefit from this way of working, and want to work this way. Strohalm is actively advising partners and busy creating models that could lead to a big, integrated, interest-free trading network.

Thus the building blocks are created for a consumer/companies network that releases administrative money to the participants. A network that is able to facilitate trade in areas where money is scarce, to finance company investments, achieve consumer discounts and reinforce the local social and economic

79

Page 80: Sarac din cauza banilor

structures.

U.e. Turn the crisis into a chance for independent entrepreneurs

Many independent companies don’t have any choice but to cooperate in a mutual trading organization. Their current position on the money market is so much weaker then their big competitors’, they would be fools not to make use of this current development. The beauty of it all is, it’s not fiction anymore. In Switzerland, there’s a mutual exchange network that has demonstrated what can be achieved over the past years.

U.f. The impossible position of independent companies

Big company conglomerates have a major head start in avoiding interest costs through internal settlement. Their financing costs are therefore significantly lower, sometimes only half those of independent companies. Many independent companies have already gone to the wall. More and more, independent entrepreneurs are forced to integrate their company into bigger concerns.

There is only one way for them to respond: cooperation! Not by becoming big companies themselves, but by maintaining their individuality and start a mutual trading structure with the same internal settling system as the multinationals. Joining such a cooperative offers perspectives both to independent companies and to cooperatives. This is the only way they can control part of the monetary circuit and with that, gain access to cheap capital.

Such a cooperation between independent companies brings other advantages as well, like sharing know-how. And at the end of the day, I see one great big advantage for cooperating independent companies over their quoted competitors: they won’t have to pay stockholders!

V. Strohalm’s Never-Ending Search for Solutions

In this chapter you will learn how Strohalm, in cooperation with others, has gone down the road of new possibilities as time went on.

As a high school student I enjoyed nature as it was then, without being truly aware of it. The waving wheat fields, before the house, the polder where in summer, the little fish flashed by you in the canals and the birds that attacked you when you infringed on their territory. I took it for granted, until I was confronted with municipal plans to construct a highway and a huge shopping mall right in those lovely wheat fields. I successfully organized a resistance movement against these megalomaniac plans of a town council that saw themselves as the prophets of progress.

On a meeting about these plans, I was addressed by an older inhabitant, Mr. Roelofs, who told me: "These delusions of grandeur and this building craze are stimulated by the interest-bearing monetary system," he argued. He told me, as I now tell others, how the interest-bearing money plays a part of its own in the economy and how it forces us to act in a way we would rather not. "We most certainly have a choice", he insisted, and bombarded me with a story on interest free money that made little sense to my sixteen year old self. But there’s one story I always remembered. Roelofs told me about a village in France where local money with negative interest had wiped out the national currency, and stimulated local trade at the same time. (I have described this experiment in Lignières-en-Berry more extensively in other Strohalm publications.)

80

Page 81: Sarac din cauza banilor

The notion of changing the monetary structure has haunted me ever since. Later, when I was confronted with social movements and socialist parties, it often came to mind. What those folks in France had done, was something I heartily approved of: a movement not based on conviction or power, but nevertheless one that successfully competes with the capitalistic system in its essence: the monetary system.

Unfortunately, I saw no real use for these ideas about interest-free money, because at the time I still believed in the economic theory that claims low interest rates inevitably lead to economic growth. And I didn’t want any more economic activities in an environment already hard-pressed.

Yet I continued to ponder these issues. I gained more knowledge on the subject, e.g., on the Egyptian grain silos [Zap G.a. – The Egyptian Harvest Bank] and on other forms of money without interest and I became ever more charmed of the idea that you can try and realize change by renewing the basic underlying principles, the steering mechanisms of a system. In Strohalm we refined these ideas, e.g., in the ecotaxplus campaign, where we pleaded for a shift in taxation from labor to raw materials. The current priority in the taxation system doesn’t tax the use of the environment and raw materials, and therefore forces every entrepreneur to automatically replace expensive labor with cheaper, untaxed energy and raw materials. In short: the consumer society and its structural problems with unemployment were the logical result of a faulty steering mechanism in the taxation system.

During the same period in the mid-eighties, the lightning bolt hit us: you don’t have to worry about endless economic growth if the market conditions make it impossible to claim interest. An interest-free monetary system would lead to economic prosperity, but would also mean the end of the exponential growth caused by the interest-bearing money. [ZAP L - Our Theory on Interest]

This has been displayed in the graph below. The bloom curve resulting from an interest free monetary system shows a steep upward trend at first, and then levels off while the curve of the interest-bearing system resembles a dangerous cancer. The initial recovery when the interest charges are released occurs because more people have a chance to make something out of their lives. This is possible because the economy is no longer in the grip of scarce money. Apart from that, the bigger consumption by customers is partly compensated because there is no more loss of capital due to replacing of machines, office buildings etc.

[Zap X.d. – Natural Growth vs. Exponential Growth]

81

Page 82: Sarac din cauza banilor

Once we had made this mental leap Strohalm did some serious thinking about money and interest. In 1990 we organized a congress to celebrate the 20th anniversary of Strohalm, with the title: 'After the acid rain the Flood?' This congress discussed the connection between the monetary systems and major environmental issues like changes in the climate and extinction of plants and animal species.

In 1994 we felt the time was right for a field test to see if we could make a difference. We decided to start a project in Amsterdam: a barter system without money, a so-called LETS system. The participants christened it Noppes (Naught/Free), because from this moment on you could get anything for Noppes in Amsterdam.

This example was soon followed. Within a few years the LETS movement had more than a hundred participants and was strong enough to stand on its own two feet. Strohalm transferred the mutual cooperation to LETSland and now mainly concerns itself with further innovation to solve some sticky issues.

From the beginning, we knew that persuading companies to participate with this local networks would not be easy. We used our experience with these exchange networks for individuals and our knowledge of company systems elsewhere in the world to found Amstelnet. Amstelnet is a companies-barter network in Amsterdam that uses a WIR-like system. [Zap T - WIR] There we learned that companies are only interested in a network once it has proven itself, once it is big enough. And so the heart of the matter was: how do we reach that point?

V.a. Exchange and Research Network

This research network is based on analysis which expresses our profound concern on the dynamics of interest in our society, the accumulation of wealth and power it causes, and its effects on the purchasing power of the majority of people.

We are astounded by the obviousness by which the major premises of neo-liberalism are accepted, without ever checking many of them or comparing them with factual data.

This programme intends to fill these gaps, and to construct a framework which is more close to reality,

82

Page 83: Sarac din cauza banilor

which does not encourage large scale accumulation and abuse, and which, most importantly, does offer a solid underground for those who wish to act to improve their fates.

This is not intended as a discussion forum, but as an international research network in which we want to co-operate with anybody who shares the premises of our analysis in creating both an analytical framework from which to act, and simultaneously a set of methodological tools with which to act.

What you will read hereafter is the outline of our analysis, and the themes were identified as interesting research topics for countering the neo-liberal paradigm.

You are welcome to react. If you have critiques or corrections to the analysis you are very welcome to share them. If you whish to take part of the research or to investigate specific topics, please contact Camilo Ramada at Aktie Strohalm, [email protected]

Analytical background

Keynes, the renowned economist, observed in the nineteen-thirties that when interest falls under 3 or 4 percent, owners of money prefer to keep it, rather than to lend it or invest it. This led him to his widely asserted economic understanding of the 'liquidity trap' which has manifested itself repeatedly all over the world. But: what does this knowledge imply?

A positive rate of interest means a price on money, which means that supply is smaller than demand. Keynes' discovery that as soon as supply and demand of money are balanced (interest zero) there will be a crisis (liquidity trap), forces politicians and authorities to prevent that this situation occurs.

The directors of the F.E.D. and the European Central Bank are actively engaged in attaining an endemic shortage of money. We can never realize this enough: a shortage of money means a shortage of means of exchange, this means a shortage of the possibilities for people to realize themselves and their goals in the economy.

Because of the competition that is ignited in the economy to obtain the scarce means of exchange, the weaker see their chances of realization unnecessarily minimized. They, for example, become unemployed.

Research theme: investigate the rate of interest in poor countries and assess how much productive capacity is being unused as a result.

One of the sophisticated aspects of our monetary system is that money comes into circulation against interest, hereby automatically creating the scarcity of money in the future because of the money needed to pay this interest.

Research theme: investigate the relation between money-creation in certain years and money-shortage in others.

Research theme: investigate which social groups bear the debts that result.

The paradoxical effect is that the system has a continuous shortage on the one hand, but at the same time is forced into a dynamics of growth (or crisis).

83

Page 84: Sarac din cauza banilor

The scarcity of money hardens competition. Competition is no longer only about markets, but also about finance.

Research theme: establish a distinction between competition over markets and competition over finance (including investment-capital to improve production), and thereby make visible the unnecessary toughening of the market economy because of monetary dynamics. Try to investigate periods or areas with different rates of interest.

Authorities will try to keep the price of money at a minimum level of 3 or 4 percent. It can be higher, of course, for example because of the need to pay interests over previously created money.

This interest results in a monetary flow from the poor to the rich.

Research theme: collect data on the extent and effects of this monetary flow.

At the same time, these flows imply a concentration of fortunes which accelerates itself and which moves according to it's own logics. Generation of returns becomes the main argument, in stead of other productive or economic motives.

Research theme: analyse the concentration of fortunes and it's effects on expenditures and investment patterns.

Acceleration and pauperization take place between different (groups of) people, as well as within each of us. In rich countries life is being more and more commercialized, and despite all prosperity many people do not find the way to develop themselves.

Research theme: the proportion of monetarized activities in the lives op people in different times and different areas.

Seen the endemic shortage of money the world finds itself not only in a competition for markets and competition for finance, but more and more also in a competition for purchasing power.

Economic theory assumes that prices give consumers information on which would be the cheapest purchase. This is only true in part if we take into account the importance of purchasing power in economic welfare.

Prices do not give any information on the ways in which the liquidity of the expenditure will flow. Will this money circulate locally, or will it leak away from the region, and therefore be lost as purchasing power? Prices do not tell anything about this, and a good with a lower price, may be cheaper to the individual, but if the good comes from outside the region the cheap price means a leakage of liquidity from the community. The local produced good may have a higher price but the money paid for it will circulate locally and eventually may come back to the consumer.

This prisoners dilemma for the consumer is a familiar theme everywhere where local producers face competition from large transnational corporations. As soon as consumers follow the prices, they have an advantage in the short run, but the entire community is left without liquidity in the long run.

Research theme: investigate the added value of locally circulating purchasing power, in for example island economies or economies which are excluded from interaction with

84

Page 85: Sarac din cauza banilor

other countries (communist countries, apartheid-South Africa, etc.). Calculate the effect on prices. Investigate if these arguments are being weighed in discussions about import-restrictions.

This prisoners dilemma that exists for the purchasing power of consumers, also exists for savers: for any individual it is more lucrative to invest his/her money in richer areas. But for the community as a whole this means a drain of capital on the one hand, and a depreciation of it's possessions (in which nobody invests) at the same time.

An individual however does not see this in a price. He or she only sees the lower price from the foreign good, and is thus forced into a prisoners' dilemma.

Research theme: investigate capital flows in communities and calculate the benefits of capital being invested locally.

Money and poverty

One effect of the abovementioned mechanisms is that money fails there where it is most needed. Entire populations are left without the symbol they need to organize and specialize and thereby improve their conditions. This is the more cynical because it has been exactly this monetary system which has in an earlier phase pushed aside other (traditional) systems of organization.

What we see in many places in the world today is unnecessary disorganization and lack of specialization, and hence poverty. We see people that cannot find the ways to effectively work for one another.

Research theme: investigate the amount of economic activity that can be generated in crisis situations only by introducing a means of exchange (for example: the Trueque experience in Argentina).

The weak point of the expanding monetary system is the exponential growing burden of debt. This is the logical consequence of a system that needs credit for the creation of money.

Research theme: collect data on these growing debts. Compare national debts, consumer debts, debts of enterprises, etc. Try to find how these dynamics have functioned in other historical periods. Investigate if these debt burdens are transferred geographically and if they are accumulated.

The flow of liquidity from the poor to the rich caused by interest payments, causes the debts on the periphery of the system to become so large, that all trust disappears and credit is no longer available. This effect can be seen in every country, but also on the international level.

It is in the margins of the world economy that we first encounter the effects of the exponential growth of debts. This is where you find monetary wastelands: there is no money left in the productive circuit, no more money can be lent to invest in modernization.

Research theme: investigate the developments in the credit-worthiness of regions, (for example South Shore Chicago).

85

Page 86: Sarac din cauza banilor

When money disappears from a region while being the main symbol of economic organization the results are disastrous. When there is no more tool to administrate the mutual exchanges, this exchange comes to an end. Companies that produce for local consumers disappear because of the lack of local purchasing power.

Research theme: investigate historical evidence for this sequence.

When mutual exchange diminishes, so do government revenues (taxes). This results in deteriorating structures such as education, housing, social programs, etc. These structures are essential not only for human wellbeing, but also for economic development. In this situation poverty and unemployment become hopeless.

This unending poverty and unemployment is in a large part not caused by the lack of contact with the world market, but simply by the lack of a means of mutual exchange.

Research theme: quantify the relation between the non-usage of production capacity and tax-revenues. Case studies of areas and periods in which the economic conjuncture showed sharp declines.

The international rat-race for purchasing power

In the international arena we witness a growing competition. From our point of view the aim of this competition is to stop the constant leaking away of money to interest payments.

Where the creation of new (debt-) money is one mechanism to stop the money leak -one that leads to a larger leak in the future- another strategy is to obtain the money from other countries. This is of course a non-strategy, because the gain of one is the loss for the other, thereby resulting in a never ending rat-race.

Research theme: investigate the net amount of global money-flows and determine which countries have a net gain of purchasing power, and which lose purchasing power.

At the same time, the local economy is pushed aside by the export-economy, thereby destroying valuable means of production for the population. In the next cycle this leads to the necessity of imports, thereby undermining it's own purposes.

Research theme: investigate the amount of imports replacing once-existing local production for different countries.

What is even more amazing is the fact that supra-national organizations, such as the IMF and World Bank have actively pursued this strategy (Structural Adjustment: the opening of economies to the world market) as a path towards development. It is of course obvious that one individual country can gain from larger exports as it temporarily gets hold of external purchasing power, but this can be done only at the loss of another country.

In stead of offering a healthy development strategy for the poor countries, the IMF has thus urged countries into a zero-sum competition for scarce liquidity.

The daily reality of a globalized monetary system is that consumers get no information in prices about

86

Page 87: Sarac din cauza banilor

where their purchasing power will flow to. In other words: when buying a locally produced good the chances that this purchasing power will return to the buyer when he/she is performing the role of seller/producer is larger than when buying an external good or service. Locally circulating liquidity will generate economic activity over and over again. So as a whole the community is benefited from 'buying local', even if the local prices are above world market levels.

Overall view

What we see here is a monetary system that needs scarcity to function. In it's systemic functioning it creates a lot of wealth, but at the same time it actively creates poverty. It accumulates the scarce liquidity and leaves a large part of people without any purchasing power, having destroyed other ways to symbolize their economic specialization and exchanges and mediate reciprocity.

At this moment we, Strohalm, are working on a book called 'Poor because of Money'. In this book we introduce and explain the abovementioned concepts and mechanisms.

If you or your institution want to adapt this book to your situation and your language, and thus become our co-authors, you are very welcome. We plan to have this kind of cooperation with a limited number of partners.

Methodology

Apart from developing an analysis on monetary dynamics and their consequences, we, and others, are actively involved in designing new systems for engaging in economic interaction. Many of these systems are working today and have the provide not only a new view on the functioning and possibilities of money, but, more importantly, provide immediate purchasing power and the means for economic self-realization for the participants.

The scope of the analytical framework as outlined above is to provide the theoretical backing for a practical and active movement in the field of monetary initiatives. For this movement we are working on methodological themes. This work is outlined on the page 'methodological development network'.Contact Please contact us for further elaboration of possibilities. Contact person is Camilo Ramada, [email protected]

V.b. Take Action Now!

To make the world a better place, it really doesn't matter who you are, or where you are. Only by taking action where you are will things ever improve. We at Strohalm applies this philosophy to our work in Holland, and worldwide, wherever our programs are located. It is not enough to protest against the negative effects of globalization when there are viable alternatives out there that need to be implemented. Protest - Meaningful Action = 0. Academics and Researchers If you are a Student, Professor or Researcher, there is much research to be done on the effects of

87

Page 88: Sarac din cauza banilor

money on poverty and development, on meaningful solutions and how to best replicate them in other locations. The materials section of our website (http://www.strohalm.nl/english/materials.html) contains thousands of pages of research that has already been done, and we are happy to give you a few ideas for research that has not been done yet. Follow the links on the left to explore some of what we have to offer. Entrepreneurs If you are an Entrepreneur or simply a Business Owner, we can show you how to improve your competitive advantage and create a favourable climate for your business where you live. We have several programs underway that are focused on enterprises. If you'd like to learn more about these programs and how they can benefit your business, send us an email to [email protected]. Fieldworkers and Development Practitioners If you are a Fieldworker, we can foresee many opportunities in implementing new economic projects throughout the Global South. If you are already working on similar programs, such as with a credit union, micro-credit program, self-help group, community infrastructure projects, or on issues such as housing, unemployment, income generation, you may want to see some of our programs that are focused on these issues, such as the Valuable Local Currency System, our Bonus Microcredit Program or our Consumer Commerce Circuit. Activists If you are an activist, we can show you how to turn protest into action. The first alarms are now ringing, thanks to those who have risked their personal safety to put the issue of third-world debt, neo-imperialism, inappropriate globalization on the agenda. The next step is to put appropriate alternatives into practice. This is what Strohalm is working on. As an activist, you can keep the movement headed in a positive direction by telling others what they can do to make changes where they live. Organizations If you are a member of an Organization that is working on issues related to poverty and well-being, access to credit, enterprise development, skills-training, etc., we are willing to cooperate with you to introduce economic development programs and pilot projects.

W. Help Us Write The Last Chapters

This book is an ever-growing work in progress, an internally-networked collection of our thinking over the past decades. This thinking has not gone on within the stuffy confines of a scientist’s, or worse, economist’s bell jar or mechanistic Newtonian head-space. Rather, it has been a part-scientific, part-organic development in collaboration with many other thinkers from around the world, whom we thank both privately and publicly for the opportunity to cooperate on building a new economy, and through it a new world.

You too have the opportunity to cooperate with us, and we will grow together through it. If these ideas move you, please contact us and add another branch to the tree.

X. Graphs & Diagrams

88

Page 89: Sarac din cauza banilor

X.a. Rowbotham Graph

X.b. Lietaer Graph

89

Page 90: Sarac din cauza banilor

X.c. Creutz Graph

X.d. Creşterea naturală raportată la creşterea exponenţială

...Acesta nu este sfîrşitul.

90