1 din 22

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Neclasificat

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplarul nr. __

Nr. ______din ___

Inspector Principal Ing. ROŞU MARIUS

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA:

“CONSIDERAŢII GEOPOLITICE ASUPRA

REGIUNII EXTINSE A MĂRII NEGRE”

Conducător de doctorat:

Comandor Profesor Universitar Doctor Ioan CRĂCIUN

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de

DOCTOR în INFORMAŢII ŞI SECURITATE NAŢIONALĂ

BUCUREŞTI, 2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 22

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE - O REALITATE

GEOPOLITICĂ SAU O TEMĂ DE DEZBATERE ACADEMICĂ A PERIOADEI

POST RĂZBOI RECE ?

1.1 Regiunea Extinsă a Mării Negre de la o zonă de confluenţă geografică la o realitate

geopolitică

1.2 Definirea Regiunii Extinse a Mării Negre ca spaţiu geopolitic

1.3 Principalele caracteristici geopolitice ale Regiunii Extinse a Mării Negre

CONCLUZII

CAPITOLUL II – VARIABILELE GEOPOLITICE CARE DEFINESC EVOLUŢIA ŞI

AFIRMAREA POST RĂZBOI RECE A REGIUNII EXTINSE A MĂRII NEGRE CA

UN AREAL GEOPOLITIC DISTINCT 2.1 Definirea principalelor variabile geopolitice specifice Regiunii Extinse a Mării Negre

2.2 Geopolitica frontierelor

2.3 Geopolitica resurselor energetice din Regiunea Extinsă a Mării Negre

2.4 Geopolitica raporturilor militare

2.5 Conflictele îngheţate din Regiunea Extinsă a Mării Negre

CONCLUZII

CAPITOLUL III – EVOLUŢIA BALANŢEI DE PUTERE ŞI RELAŢIILE

INTERNAŢIONALE DIN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ÎN PERIOADA

POST RĂZBOI RECE

3.1 Balanţa de putere, un concept aplicat Regiunii Extinse a Mării Negre

3.2 Evoluţia relaţiilor internaţionale specifice Regiunii Extinse a Mării Negre

3.3 Rolul mecanismelor şi structurilor de putere active în Regiunea Extinsă a Mării Negre

3.4 Rolul activ al României în conturarea Regiunii Extinse a Mării Negre ca areal

geopolitic distinct

3.5 Relaţiile internaţionale în Regiunea Extinsă a Mării Negre

3.6 Rolul Uniunii Europene în contextual Relaţiilor Internaţionale la Marea Neagră

3.7 Rolul Alianţei Nord Atlantice în contextual Relaţiilor Internaţionale la Marea Neagră

CONCLUZII

CAPITOLUL IV – EVOLUŢIA CLIMATULUI DE SECURITATE DIN REGIUNEA

EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ÎN PERIOADA POST RĂZBOI RECE 4.1 Indicatori ai climatului de securitate specifici Regiunii Extinse a Mării Negre

4.2 Factori generator de risc la adresa securităţii din Regiunea Extinsă a Mării Negre

4.3 Climatul de securitate specific Regiunii Extinse a Mării Negre

4.4 Matricea de securitate specifică Regiunii Extinse a Mării Negre

CONCLUZII

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 22

CAPITOLUL V – MECANISMELE DE COOPERARE REGIONALĂ O GARANŢIE

A DEZVOLTĂRII REGIONALE SAU UN CATALIZATOR AL DILEMEI DE

SECURITATE SPECIFICE REGIUNII EXTINSE A MĂRII NEGRE?

5.1 Cooperarea regională – factor politic dinamizator pentru evoluţia geopolitică a

Regiunii Extinse a Mării Negre

5.2 Cooperarea regională şi evoluţia economic a statelor din Regiunea Extinsă a Mării

Negre

5.3 Cooperarea în domeniul militar în Regiunea Extinsă a Mării Negre

5.4 Cooperarea regională o chestiune esenţială pentru evoluţia geopolitică viitoare

CONCLUZII

CAPITOLUL VI - GLOBALIZAREA, CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ SAU

REGIUNEA MĂRII NEGRE ÎNCOTRO?

6.1 Regiunea Extinsă a Mării Negre în contextual global actual

6.2 Influenţa crizei economice mondiale asupra evoluţiei geopolitice a Regiunii Extinse

a Mării Negre

6.3 Regiunea Extinsă a Mării Negre încotro?

CONCLUZII

CONLCUZII GENERALE ŞI PROPUNERI

LISTA ABREVIERILOR

BIBLIOGRAFIE

LISTA ANEXELOR

ANEXE

Cuvinte cheie: confluenţă geografică, realitate geopolitică, spaţiu geopolitic,

caracteristici şi variabile geopolitice specifice Regiunii Extinse a Mării Negre,

geopolitica frontierelor şi a resurselor energetice, conflicte îngheţate, geopolitica

raporturilor militare, balanţa de putere, relaţiile internaţionale specifice REMN,

rolul UE şi NATO în contextul relaţiilor internaţionale la Marea Neagră, actori

regionali, mecanisme şi structuri de putere active, indicatori ai climatului de

securitate, factori generatori de risc, climat de securitate, matrice de securitate,

cooperare regională politică şi militară, evoluţie economică, globalizare, criză

economică mondială

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 22

Cercetarea doctorală “Considerații geopolitice asupra Regiunii Extinse a

Mării Negre” îşi propune analiza şi relevarea evenimentelor desfăşurate în

perioada post Război Rece. În această regiune fenomenele geopolitice care au

urmat disoluţiei Uniunii Sovietice s-au desfăşurat neîncetat, având loc şi în

prezent.

Accelerarea fenomenului globalizării specific secolului XXI conduce la

restabilirea polilor multipli specifici civilizaţiei umane în care instituirea şi

exprimarea principalelor centre de putere regionale şi mondiale se constituie

într-o competiţie cu valenţe multiple ce creşte interdependenţa între state şi

regiuni.

Această dinamică a condus la schimbări geopolitice importante şi a dat un

nou sens proceselor de natură politică, economică, socială şi militară, multe

dintre ele manifestându-se cu multă acurateţe la nivel regional. Într-o astfel de

dinamică complexă, de reaşezare şi schimbare de paradigmă geopolitică se

înscrie şi evoluţia Regiunii Extinse a Mării Negre în perioada de după încheierea

Războiului Rece.

În ultimii ani, relaţiile internaţionale din Regiunea Extinsă a Mării Negre

au devenind deosebit de complexe şi sensibile. Literatura de specialitate recentă

şi clasică a adus în mod constant, de-a lungul timpului, în prim planul

cercetărilor subiectul Mării Negre şi relevanţa sa geopolitică.

Teza fundamentală a lucrării o constituie analiza geopolitică a rolului şi

importanţei Regiunii Extinse a Mării Negre în sistemul relaţiilor internaţionale

în perioada post Război Rece. Pentru elaborarea cercetării ştiinţifice am folosit

geopolitica drept principala metodă de analiză.

Din perspectiva acestei cercetări, geopolitica este utilizată pentru analiza

politicii externe, care caută să înţeleagă, să explice şi să preconizeze

comportamentul politic internaţional al statelor din Regiunea Extinsă a Mării

Negre, dar şi al actorilor cu valenţe globale: Alianţa Nord Atlantică, Federaţia

Rusă, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 22

Obiectivul central al lucrării este realizarea unui studiu analitic aprofundat

care să explice rolul şi importanţa Regiunii Extinse a Mării Negre în sistemul

relaţiilor internaţionale post Război Rece, în raport cu noile metamorfoze

internaţionale.

Acest obiectiv central al cercetării ştiinţifice este explicitat prin rezolvarea

obiectivelor specifice: definirea Regiunii Extinse a Mării Negre prin intermediul

variabilelor geopolitice; analiza principalelor variabile geopolitice specifice

Regiunii Extinse a Mării Negre: frontierele, resursele energetice şi climatul de

securitate; analiza relaţiilor internaţionale şi a mecanismelor de securitate

regională, ca principali factori dinamizatori ai dezvoltării regionale în Regiunea

Extinsă a Mării Negre; prospecţia evoluţiei Regiunii Extinse a Mării Negre în

condiţiile globalizării şi a crizei economice şi politice mondiale.

Metodologia de cercetare teoretică utilizată în studiul noilor paradigme

geopolitice din Regiunea Extinsă a Mării Negre în perioada post Război Rece

rezidă în analiza de conţinut, analogia, studiul comparativ, analiza documentară,

dar şi alte metode specifice geopoliticii şi relaţiilor internaţionale.

Metodologia de cercetare teoretică folosită pentru a răspunde premisei

tezei de doctorat a constat în: expunerea abordărilor teoretice dezvoltate de

studiul relaţiilor internaţionale, geopolitică, geostrategie, studiile de securitate şi

analiza aplicabilităţii acestora în cadrul complexului de securitate al Regiunii

Extinse a Mării Negre; analiza noilor paradigme geopolitice şi înţelegerea

metamorfozelor ce au avut loc în Regiunea Extinsă a Mării Negre în perioada post

Război Rece; prezentarea paradigmelor mediului internaţional şi regional de

securitate, analiza inductivă şi deductivă a acestora; decriptarea obiectivă a

situaţiei actuale a mediului regional şi internaţional de securitate; cercetarea,

aplicarea şi adaptarea teoriilor din domeniul relaţiilor internaţionale în actualul

context geopolitic al Regiunii Extinse a Mării Negre; analiza prospectivă a

evenimentelor efectuată pe baza raţionamentului deductiv; identificarea şi analiza

principalelor caracteristici geopolitice ale Regiunii Extinse a Mării Negre în

perioada post Război Rece; prezentarea principalelor ameninţări, riscuri şi

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 22

vulnerabilităţi ale mediului regional şi internaţional de securitate; analiza

geopolitică a tuturor informaţiilor culese şi interpretarea datelor; adaptarea

continuă a cercetării doctorale la evoluţiile geopolitice recent apărute în spaţiul

supus analizei de specialitate, studiul bibliografic de specialitate de la nivel

naţional şi internaţional.

Geopolitica şi Relaţiile Internaţionale reprezintă cadre de analiză ce oferă o

multitudine de întrebări şi răspunsuri concordante cu procesul evolutiv al

mediului internaţional de securitate. Cu ajutorul geopoliticii, prin intermediul

principiilor sale epistemologice, vom aplica analiza inductivă şi deductivă

referitoare la reapariţia statelor emergente şi poziţionarea lor în plină evoluţie

geopolitică a Regiunii Extinse a Mării Negre.

Studiile de securitate le vom folosi pentru a înţelege şi evalua situaţia

geopolitică a complexului regional extins de securitate al Mării Negre, dar şi

pentru a releva eterogenitatea mediului internaţional de securitate. Conceptele şi

modalităţile de analiză ale studiilor de securitate vor fi utilizate la rândul lor,

pentru a prezenta şi explica riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile pe care le

generează actualele metamorfoze ale mediului regional şi internaţional de

securitate.

În acest context, obiectivele principale ale capitolelor 1 şi 2 sunt

reprezentate de analiza variabilelor geopolitice din zona Mării Negre,

radiografierea istorică şi geografică a Regiunii Extinse a Mării Negre, cu accente

asupra proceselor geoistorice din bazinul pontic ce au determinat transformarea

acestei regiuni dintr-o zonă de confluenţă geografică într-o realitate geopolitică

consolidată.

Pentru realizarea acestui obiectiv am plecat de la următoarele premise:

cum a evoluat geopolitic Regiunea Extinsă a Mării Negre, delimitând geografic

şi analizând geoistoric zona; cum poate fi definită regiunea pontică extinsă ca un

concept geopolitic distinct. Pornind de aici se nasc următoarele întrebări: Care

sunt opţiunile geopolitice pentru ţările din zona Mării Negre? Este integrarea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 22

euroatlantică încă o opţiune sau cercetarea şi descoperirea propriei identităţi şi

implicarea în consolidarea relaţiilor interstatale este ceea ce rămâne?

Cercetând pe parcursul tezei răspunsurile premiselor, putem spune că

definirea naturii relaţiilor bilaterale Rusia - SUA este cheia acestor chestiuni,

indiferent de evoluţiile geopolitice viitoare din Regiunea Extinsă Mării Negre.

Aceste premise ne conduc către următoarele obiective derivate: definirea

Regiunii Extinse a Mării Negre prin intermediul caracteristicilor geopolitice;

analiza principalelor variabile geopolitice specifice Regiunii Extinse a Mării

Negre: controlul asupra teritoriului arealului pontic prin intermediul acţiunilor

politice şi militare, graniţele, securitatea - echilibrul regional de putere, resursele

energetice şi raporturile militare.

Capitolul 1 evaluează conceptul geopolitic al Regiunii Extinse a Mării

Negre, evidenţiind principalele caracteristici geopolitice ale arealului pontic.

După unii cercetători1 în studiul relaţiilor internaţionale Regiunea Extinsă a

Mării Negre este delimitată de statele riverane: Ucraina, România, Bulgaria,

Turcia, Georgia, Federaţia Rusă şi de state ce nu au deschidere litorală pontică

precum Republica Moldova, Grecia, Azerbaidjan, Armenia, ce au o puternică

implicare zonală din punct de vedere al intereselor comune economice, militare,

energetice şi strategice. Existenţa conflictelor îngheţate ce reprezintă focare cu

potenţial ridicat de declanşare reprezintă o constantă regională post Război

Rece.

Situată geografic la intersecţia dintre zona europeană, Eurasia şi Orientul

Mijlociu, Regiunea Extinsă a Mării Negre a fost privită, timp de secole, mai

degrabă ca spaţiu de confruntare între interesele ruseşti, turceşti şi occidentale,

decât ca regiune distinctă. Ca urmare, studiul Mării Negre în relaţiile

internaţionale a fost ignorat şi experţii tratează regiunea ca periferie eurasiatică,

un loc unde se întâlnesc Europa, Orientul Mijlociu şi părţi din fosta Uniune

Sovietică şi blocul comunist, mai degrabă decât ca o unitate geopolitică distinctă

de analiză.

1 Iulian Chifu, Teodor Frunzeti

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 22

Există încă mulţi analişti care pun la îndoială, după cum susţine profesorul

Mustafa Aydin2, dacă zona Mării Negre este o regiune geopolitică distinctă,

nefiind văzută ca atare nici din exterior (de către comunitatea internaţională),

nici din interior (de către ţările din regiunea Mării Negre în sine), deoarece nu

există încă o putere zonală hegemonică, care să coalizeze toate celelalte state pe

drumul prosperităţii şi creşterii economice. Dar dinamica regională

contemporană a început să deplaseze regiunea Mării Negre de la periferie spre

centrul atenţiei occidentale.

Regiunea Extinsă a Mării Negre este încadrată de două lanţuri muntoase,

la est munţii Caucaz şi la vest munţii Balcani. În regiunea de nord, Marea

Neagră are o largă deschidere spre cea mai mare câmpie din lume – marea

câmpie Rusă, ţărmul sudic fiind secondat de Munţii Pontici.

Zonă de contact a două ideologii religioase, creştinismul şi islamismul,

Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă în acelaşi timp şi zona de frontieră

dintre Federaţia Rusă pe de-o parte dar şi Uniunea Europeană şi Alianţa Nord

Atlantică pe de altă parte. Federaţia Rusă şi NATO sunt reprezentate de

ideologii antagonice ca telurocraţia şi talasocraţia. Statele membre ale Alianţei

Nord Atlantice şi Uniunii Europene sunt reprezentantele euro-atlantismului şi

talasocraţiei, ducând o politică bazată pe forţa întinderilor de ape, pe când

Federaţia Rusă, datorită teritoriilor vaste, este reprezentanta telucrocraţiei,

promovând politicile sale bazate pe forţa ţinuturilor de uscat.

În decursul istoriei popoarelor riverane, cronicarii vremurilor au

consemnat în mod constant lupta permanentă pentru supremaţia în Marea

Neagră. Controlul total al bazinului Mării Negre de către imperiile Roman,

Bizantin, Otoman şi Ţarist sunt dovezi scrise ale istoriei.

După terminarea Războiului Rece Regiunea Extinsă a Mării Negre s-a

transformat treptat, evoluţiile geopolitice relevând metamorfoza confruntării în

cooperare. Odată cu disoluţia Uniunii Sovietice numărul statelor riverane Mării

2 Aydin, Mustafa, “Regional Cooperation in the Black Sea and the role of Institutions”, Perceptions, Autumn

2005, pp. 59-60.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 22

Negre a crescut, diminuându-se influenţa Rusiei. În actualul context geopolitic,

după redefinirea graniţelor şi în urma anexării peninsulei Crimeea la Federaţia

Rusă din 2014, statele riverane Mării Negre deţin următoarele lungimi ale

liniilor de coastă: Turcia-33,2%, Georgia-8,1%, Bulgaria-6,7%, Romania-6%3,

Rusia 27,7%, Ucraina-18,3%4.

Unii geopoliticieni îşi exprimă părerea că şi peninsula Balcanică în

întregimea ei ar aparţine acestei zone extinse a Mării Negre. Noi opinăm că

Balcanii reprezintă o regiune complexă distinctă pe harta geopolitică a lumii.

Această regiune a Balcanilor are caracteristici asemănătoare cu Regiunea

Extinsă a Mării Negre dar nu este parte integrantă a arealului pontic. Evoluţiile

politice, militare, economice şi mozaicul de religii a majorităţii popoarelor

Balcanice nu sunt parte a proceselor evolutive geopolitice care au influenţat

statele riverane Mării Negre în perioada de după terminarea Războiului Rece.

Din Regiunea Extinsă a Mării Negre fac parte patru state membre NATO:

Turcia, Bulgaria, Romania, Grecia; trei ţări foste membre CSI: Federaţia Rusă,

Ucraina, Moldova, dar şi statele transcaucaziene: Azerbaidjan, Armenia,

Georgia. Uniunea Europeană este prezentă pe coasta vestică a Mării Negre odată

cu aderarea simultană din 2007 a României şi Bulgariei.

În perioada ce a urmat Războiului Rece, statele din Regiunea Extinsă a

Mării Negre au intrat într-o perioadă de tranziţie profundă, îndreptându-se către

o nouă arhitectură geopolitică generată de mutaţiile intervenite în raporile de

putere.

În capitolul 2 am evidenţiat variabilele geopolitice care definesc evoluţia

şi afirmarea post Război Rece a Regiunii Extinse a Mării Negre ca un areal

geopolitic distinct, punând accentul pe înţelegerea şi analiza conflictelor

îngheţate şi deopotrivă relevând geopolitica frontierelor, a resurselor energetice

şi a raporturilor militare.

3 Nicolaescu, George, Geopolitica Securităţii, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti,

2010, p 260.

4 După anexarea din 2014 a peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 22

Zona Mării Negre s-a afirmat ca un construct geopolitic distinct în

perioada ce a urmat încheierii Războiului Rece ca urmare a destrămării fostului

imperiu sovietic şi schimbării opţiunilor strategice, în favoarea integrării

euroatlantice a statelor din sud-estul Europei, a descoperirii resurselor energetice

din zona Mării Caspice, a extinderii Uniunii Europene şi a Alianţei Nord

Atlantice spre est, a menţinerii de către Federaţia Rusă a arsenalelor militare în

Ucraina şi Transnistria şi a intervenţiei militare a acesteia în Georgia - august

2008 şi Ucraina - 2014, 2015, dar şi a prezenţei politice însemnate, militare şi

economice americane în zonă.

Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă o zonă importantă a globului

în care se întâlnesc interesele economice, militare, politice, energetice şi de

securitate ale statalelor cu aspiraţii de puteri regionale dar şi a organizaţiilor

internaţionale. Interesele geopolitice şi geostrategice ale actorilor statali şi

nonstatali converg, întâlnindu-se la frontierele geografice ale celor trei areale:

Europa, Asia şi Orientul Mijlociu.

Înaintarea spre estul Europei a frontierei Alianţei Nord Atlantice,

reprezintă un proces evolutiv care a dus la afirmarea Regiunii Extinse a Mării

Negre ca areal geopolitic distinct aflat în centrul intereselor strategice

euroatlantice. Începând din 2008 - Georgia şi continuând în 2013 cu

evenimentele de stradă din Ucraina de la Kiev, Euromaidanul, 2014 – anexarea

Crimeii la Federaţia Rusă, şi culminând cu luptele din Donbass din 2015, toate

aceste acţiuni a readus Marea Neagră în centrul acţiunilor şi intereselor

Federaţiei Ruse, care a urmărit creearea unei zone tampon între sfera de

influenţă proprie şi Alianţa Nord Atlantică.

În Regiunea Extinsă a Mării Negre au fost efectuate prospecţiuni care au

relevat importante cantităţi de resurse naturale. Totodată prin această zonă se

realizează transportul energetic masiv către Europa. Cele două dimensiuni

energetice, reprezentate de controlul rutelor de tranzit regional şi extracţia

zăcămintelor din Marea Neagră relevă importanţa deţinerii unei supremaţii

geopolitice şi geostrategice. Regiunea Extinsă a Mării Negre este spaţiu

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 22

important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict, toate

aceste fenomene având un impact major asupra unei viitoare arhitecturi de

securitate regionale.

Principalii poli de putere SUA – Federaţia Rusă – Turcia – UE – NATO,

care prin prezenţa lor la Marea Neagră caută să se impună şi să-şi apere

interesele strategice; reamplasarea bazelor militare americane din Germania, în

statele noi membre NATO, Polonia, România şi Bulgaria, creearea unor

comandamente ale Alianţei Nord Atlantice în statele Baltice, România, Bulgaria

şi Polonia, reprezintă principalele puncte atinse în studiul geopoliticii

raporturilor militare din Regiunea Extinsă a Mării Negre.

Federaţia Rusă caută să-şi refacă zona de influenţă prin declanşarea unor

acţiuni agresive asupra vecinilor săi, stimulând mişcări separatiste în regiune:

Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Republica Moldova. Conflictele acutizează

tendinţele de fragmentare, marginalizare şi chiar izolare a unor state din

Regiunea Extinsă a Mării Negre, cazurile Ucrainei, Georgiei, Armeniei şi

Moldovei devenind deosebit de sensibile.

În acelaşi timp, pe fundalul crizei economice globale şi celei politice

regionale, majoritatea statelor din arealul pontic se confruntă cu probleme de

coeziune socio-politică şi economică, specifice fenomenului de tranziţie spre

modelele societăţilor occidentale ce se bazează pe economii funcţionale şi

democraţii consolidate.

În capitolul 3 am analizat evoluţia balanţei de putere din Regiunea

Extinsă a Mării Negre în perioada post Război Rece evidenţiind rolul

mecanismelor şi structurilor de putere active din zonă. Emergenţa statelor din

Regiunea Extinsă a Mării Negre, proces evaluat într-o perioadă turbulentă, plină

de incertitudini, a reliefat apariţia unor noi centre de putere geopolitică şi

geostrategică. Evoluţiile transfrontaliere, gestionarea situaţiei geopolitice aflată

într-o continuă dinamică şi realinierea polilor de putere, precum şi emergenţa

noilor riscuri, au schimbat radical Regiunea Extinsă a Mării Negre în perioada

post Război Rece.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 22

În cadrul capitolului 3 am aplicat Regiunii Extinse a Mării Negre

conceptul fundamental al teoriei realiste din domeniul Relaţiilor Internaţionale,

cel al Balanţei de Putere. Astfel, am pornit de la perioada Războiului Rece când

URSS şi SUA au fost în postura de superputeri cu interese globale. Cei doi foşti

oponenţi au polarizat în jurul lor grupuri de state, formând două blocuri

antagonice: NATO şi Tratatul de la Varşovia, împărţind în două Europa. În

Regiunea Extinsă a Mării Negre principalii poli de putere în perioada Războiului

Rece au fost URSS şi Turcia. În prezent Regiunea Extinsă a Mării Negre s-a

transformat dintr-un complex de securitate acoperit de fosta Uniune Sovietică, în

principala zonă geopolitică de ciocnire a intereselor UE, SUA şi Federaţiei

Ruse, fiecare căutând să-şi maximizeze puterea.

Evoluţia complexă a balanţei de putere din REMN în perioada post

Război Rece a condus la realitatea ieşirii ţărilor foste socialiste de sub sistemul

politic de conducere comunist, până la democratizarea majorităţii statelor din

zonă şi orientarea acestora către modelele societale occidentale, implicit către

NATO şi UE. România, Bulgaria şi Turcia au adus interesele NATO mai

aproape de zonele fierbinţi ale globului, unde echilibrul de putere şi cel al

ameninţărilor este foarte fragil şi greu de menţinut. De asemenea, am evidenţiat

rolul activ al României în conturarea Regiunii Extinse a Mării Negre ca areal

geopolitic distinct, în noul context geopolitic al agresiunii armate din estul

Ucrainei.

Un alt obiectiv stabilit îl reprezintă analiza evoluţiei relaţiilor

internaţionale în zona Mării Negre punând accentul pe relaţiile Federaţiei Ruse

cu SUA şi Ucraina, pe evoluţia relaţiilor României cu statele din Regiunea

Extinsă a Mării Negre, dar şi pe rolul NATO şi UE în contextul relaţiilor

internaţionale la Marea Neagră.

De asemenea, în capitolul al treilea am evidenţiat complexitatea relaţiilor

internaţionale din zona Mării Negre. Astfel, am încercat definirea relaţiilor

NATO – Rusia, Rusia – Turcia şi Ucraina – Rusia. Totodată am identificat şi

explicat evoluţia relaţiilor României şi Statelor Unite ale Americii cu statele din

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 22

Regiunea Extinsă a Mării Negre. În finalul capitolului am identificat rolul

Uniunii Europene şi Alianţei Nord Atlantice în contextul Relaţiilor

Internaţionale la Marea Neagră.

Un obiectiv deosebit de important analizat in capitolul 4 este reprezentat

de evoluţia climatului de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre în

perioada post Război Rece prin identificarea factorilor generatori de risc la

adresa securităţii regionale dar şi a indicatorilor climatului de securitate specifici

REMN. Dintre factorii generatori de risc putem aminti rivalităţile sau disputele

interstatale şi competiţia regională, având drept scop principal menţinerea

sferelor de influenţă şi intereselor economice; conflictele îngheţate şi disputele

de frontieră; ameninţările transnaţionale, cu tot ceea ce implică acest flagel, de

la terorism la trafic ilegal şi crimă organizată. De asemenea, tot în categoria

factorilor generatori de risc, am identificat şi analizat factorii energetic şi

cibernetic, ce au o însemnătate deosebită în conturarea viitoarelor relaţii

geopolitice din Regiunea Extinsă a Mării Negre. În acelaşi capitol am analizat

climatul de securitate în zona pontică şi în final am construit Matricea de

Securitate specifică Regiunii Extinse a Mării Negre.

Interesul fundamental al majorităţii actorilor scenei internaţionale privitor

la regiunea Mării Negre, excluzând Federaţia Rusă, este construirea unor piloni

de securitate economică, politică şi militară, care să se extindă în spaţiile

adiacente. Scopul acestora este de a contribui atât la aplanarea tensiunilor, dar şi

la o gestionare mai eficientă a crizelor din Regiunea Extinsă a Mării Negre,

Orientul Mijlociu şi din Asia Centrală5. Explozia diferitelor formule de integrare

de după Războiul Rece, sub impactul globalizării, dar şi ca necesitate de

diminuare a intensităţii conflictelor regionale preexistente în formule integrate

de securitate regională, care să presupună implicarea actorilor regionali şi

5 http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf, accesat la

10.11.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 22

globali în blocarea reizbucnirii acestor conflicte a determinat relansarea formării

instituţiilor regionale6.

Procesele de cooperare în Regiunea Extinsă a Mării Negre relevă două

forme de cooperare internaţională principale: cooperarea internaţională, care are

ca efect sporirea stabilităţii şi securităţii în zonă, această formă de cooperare

fiind o sursă de securitate, şi alte forme de cooperare la nivel internaţional, ce au

ca efect erodarea stabilităţii şi securităţii în zonă, considerate sursă de

insecuritate7.

Capitolul 5 evaluează în prima parte conceptele de cooperare economică

şi politică din Regiunea Extinsă a Mării Negre. Cooperarea economică este un

factor esenţial pentru dezvoltarea regională, dar viziunile politice necorelate ale

statelor pontice au condus la conflicte, diviziune socială, migraţie, iar în unele

cazuri la eşec statal. Totodată, în partea a doua a capitolului 5 am abordat tema

cooperării din punct de vedere al securităţii regionale. Securitatea fragilă

existentă în Regiunea Extinsă a Mării Negre a fost puternic pusă sub semnul

întrebării de evenimentele petrecute în Ucraina ce au început în 2013 la Kiev cu

ample proteste de stradă, Euromaidanul, au continuat în 2014 cu anexarea

peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă, culminând în 2015 cu conflicte militare

nesoluţionate până în prezent în regiunile Doneţk şi Lugansk. Formele multiple

de cooperare din Regiunea Extinsă a Mării Negre au fost puternic afectate de

intervenţia în forţă a Federaţiei Ruse din Ucraina, această agresiune ieşind din

sfera logicii politice raţionale.

Comportamentul politic al Federaţiei Ruse este actualmente impredictibil,

cooperarea cu oricare stat sau organizaţie nonstatală, ce manifestă interese în

regiune fiind realizată în termeni de forţă şi nu pe picior de egalitate, conform

principiilor dreptului internaţional.

6 Iulian Chifu, Gândire Strategică, Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale,

Bucureşti, 2013, p. 139

7 Gheorghe Calopăreanu, Complexul de securitate Zona extinsă a Mării Negre, Editura UNAP,

Bucureşti, 2012, p.162

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 22

În capitolul 6 am abordat problematica globalizării, rolul Regiunii

Extinse a Mării Negre în contextul global actual, criza economică şi financiară

mondială şi modul cum aceasta a afectat zona Mării Negre. În finalul

capitolului am exprimat câteva opinii privitoare la viitorul geopolitic al Regiunii

Extinse a Mării Negre.

La sfârşitul fiecărui capitol de pe parcursul întregii teze sunt sintetizate

concluziile abordărilor teoretice şi practice.

Concluzii generale și propuneri

La finalul cercetării doctorale, am formulat concluziile generale şi

propunerile, contribuțiile personale și direcțiile de cercetare ulterioare.

Complexitatea Regiunii Extinse a Mării Negre, caracteristicile geopolitice

coroborate cu reaşezarea fostelor state comuniste în noile graniţe, proces care

alimentează conflictele îngheţate zonale, au dus la evoluţia geopolitică ce a

generat acţiuni strategice pentru câştigarea unui control regional cât mai

însemnat.

Regiunea Extinsă a Mării Negre s-a afirmat ca un construct geopolitic

distinct în perioada ce a urmat încheierii Războiului Rece, ca urmare a

destrămării fostului imperiu sovietic şi schimbării opţiunilor strategice, în

favoarea integrării Euro - Atlantice, a ţărilor din sud-estul Europei, a

descoperirii resurselor energetice din zona Mării Caspice, a extinderii Uniunii

Europene şi a Alianţei Nord Atlantice spre est, a menţinerii de către Federaţia

Rusă a arsenalelor militare în Ucraina şi Transnistria şi a intervenţiei militare a

acesteia în Georgia din august 2008, dar şi a prezenţei însemnate politice,

militare şi economice americane în zonă.

Capacitatea Federaţiei Ruse de a-şi folosi resursele energetice tangibile şi

intangibile în aşa fel încât să influenţeze rezultatele balanţei de putere spre

propriul beneficiu ilustrează actualitatea faptului că Rusia va face uz de toate

resursele pe care le are la dispoziţie, inclusiv cele energetice, militare şi

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 22

economice, pentru a-şi impune voinţa şi a influenţa comportamentul celorlalţi

actori de pe scena pontică în scopul atingerii propriilor interese.

Terorismul, criminalitatea transfrontalieră, corupţia şi imigraţia ilegală

constituie surse majore de instabilitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre,

reprezentând fenomene ce pot fi abordate cu greu separat, îndeosebi din cauza

amplorii formelor de manifestare şi a efectelor nocive asupra societăţii.

România şi Bulgaria reprezintă factori de stabilitate în Regiunea Extinsă a

Mării Negre, dar pentru realizarea acestei stări de fapt a fost nevoie de o

transformare structurală internă, de schimbări politice majore, de acumulări în

timp, pentru ca, în conjuncţie cu avantajele geostrategice proprii, să poată

dobândi calitatea de state membre cu drepturi depline în NATO şi UE.

În calitatea sa de stat aflat într-o arie geopolitică de importanţă strategică,

România urmăreşte să joace un rol substanţial în procesul de definire şi

implementare a politicilor stabilizatoare, de cooperare şi asistenţă de securitate

ale NATO şi Uniunii Europene, în Europa Centrală şi în Regiunea Extinsă a

Mării Negre.

România este aliatul SUA cel mai capabil şi mai mare din Regiunea

Extinsă a Mării Negre şi reprezintă ancora stabilităţii şi promovării valorilor

democratice de pe întreg flancul sud-estic al Alianţei Nord Atlantice8.

Războiul ruso-georgian din august 2008 a schimbat dramatic agenda de

securitate la Marea Neagră, iar întrebarea fundamentală a fost dacă resetarea

relației SUA – Rusia a creat oportunitatea de echilibrare a intereselor părților

aflate în conflict. După acţiunile Rusiei din 2014 şi 2015 s-a observat o

încordare severă a relaţiilor bilaterale şi putem afirma faptul că procesul de

resetare din 2008, nu a fost deloc perceput pozitiv la Moscova, aşa cum spera

Washingtonul, în pofida unor concesii considerabile acordate prin retragerea

unui număr considerabil de luptători din Europa din partea SUA.

8 Declaraţia a fost făcută de Politologul american Janusz Bugajski cu prilejul unei mese rotunde

găzduită împreună cu ambasadorul României în SUA, George Maior, la Centrul pentru Analize Europene,

www.stiripesurse.ro/analist-american-avertizează-fi-i-pregati-i-pentru-o-ofensiva-ruseasca_973798.html

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 22

În opinia noastră recomandarea de menținere a regimurilor existente de

control al armelor făcută de experţii militari americani este corectă. Acum, odată

ce NATO și-a suspendat cooperarea curentă cu Moscova, este esențial să se

mențină acele canale unde există încă loc pentru dialog de mare putere și unde

interesele reciproce conectează Statele Unite, NATO și Rusia. Procesul de

control al armelor și-a dovedit deja valoarea prin depășirea conflictelor în timpul

celor mai tensionate momente ale Războiului Rece și poate oferi în continuare

transparență, poate salva un anumit nivel de încredere și menține un mic

segment de cooperare care se poate răspândi către alte domenii.

În acest sens, Tratatul New START pare a fi cea mai puternică legătură

între Washington și Moscova. Deși cele mai recente date statistice sunt

dezamăgitoare și există discuții de ambele părți privind retragerea din tratat,

monitorizarea capacităților strategice ale celeilalte părți este încă un interes de

securitate națională vital pentru ambele părți. Suntem optimişti că aceste

mecanisme de verificare vor garanta supraviețuirea procesului, vor asigura că

limitele sunt îndeplinite până la termenul limită din 2018 și vor crea condițiile

pentru noi discuții în controlul armelor nucleare strategice.

În lumina stagnării relațiilor dintre NATO și Rusia, Organizația pentru

Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), poate juca un rol important în

calitate de forum alternativ pentru discuții în care Rusia este încă așezată la

aceeași masă cu membrii europeni ai NATO. Reangajarea pe problemele blocate

de control al armamentelor și restabilirea încrederii sunt primii paşi necesari în

reconstruirea arhitecturii regionale de securitate.

Izolarea Rusiei nu este strategia corectă, întrucât mai multe state europene

sunt dependente economic de Moscova. Statele Unite au nevoie de cooperarea

Rusiei în alte domenii de control al armamentelor, cum ar fi dezbaterea nucleară

privind Iranul și Coreea de Nord. Impunerea politicii de sancțiuni prea dure și

alienarea Rusiei s-ar putea întoarce împotriva SUA în aceste domenii și ar putea

duce la consecințe mult mai dramatice pe termen lung.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 22

Obiectivul final ar trebui să fie o soluție de cooperare cu manevre

diplomatice atente pentru a revitaliza regimul de neproliferare nucleară și a

reinstaura stabilitatea în estul Europei. O parte esențială a ambelor obiective este

restaurarea valorii asigurărilor negative de securitate. Criza din Ucraina a

subminat serios valoarea și credibilitatea garanțiilor marilor puteri și a

asigurărilor negative de securitate. Asigurările date în cadrul Memorandumului

Budapesta din 1994 au avut ca scop să asigure integritatea teritorială și

suveranitatea Ucrainei și au inclus un angajament prin care semnatarii să se

abțină de la utilizarea forței.

Evoluţia climatului de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre în

perioada post Război Rece a fost una deosebit de dinamică. Întrepătrunderea

factorilor individuali şi regionali a schimbat dinamica în zonele de conflict.

Printre aceştia se numără atentatele de la 11 septembrie 2001, ascensiunea la

putere a unor lideri politici cu poziţii mai radicale decât predecesorii lor, dubla

extindere spre est a NATO şi UE, sporirea influenţei UE în vecinătatea estică şi

în Regiunea Extinsă a Mării Negre, revoluţiile colorate din Georgia şi Ucraina,

2005 – 2006, războiul ruso-georgian din 2008, urmat de recunoaşterea de către

Rusia a independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, criza gazelor ucrainene din

2006, 2009, 2014, şi agresiunea Rusiei din 2014 din Crimeea coroborată cu

susţinerea separatiştilor proruşi din estul Ucrainei din 2015.

Situaţia de securitate din Zona Mării Negre a suferit modificări esenţiale

deoarece s-a schimbat paradigma de securitate regională, datorită schimbării

atitudinii strategice fundamentale a Federaţiei Ruse. Pacea şi securitatea în

Regiunea Extinsă a Mării Negre sunt rezultatul sumei păcii şi securităţii

fiecăruia dintre statele membre ale arealului pontic şi nu pot fi obţinute fără

cooperarea lor totală.

Federaţia Rusă încearcă să-şi crească nivelul de securitate propriu prin

stoparea procesului de extindere spre est a NATO şi UE. Astfel încercarea

Rusiei de a obţine securitate sporită induce o stare de insecuritate în întreaga

Regiune a Mării Negre.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 22

Anexarea Crimeei, din punct de vedere a legislației internaționale, a

însemnat apariția unui conflict între Ucraina și Federaţia Rusă. Pe lângă faptul

că anexarea încalcă un șir de tratate internaționale privind integritatea teritorială

a Ucrainei, ea semnifică aplicarea forței în relațiile interstatale, ceea ce e ilegal

conform cartei ONU9.

Acţiunea regimului de la Kremlin nu se mai înscrie într-o logică raţională,

deoarece în operaţiile de expansiune teritorială din 2014 îndreptate împotriva

Ucrainei putem identifica elemente de politică externă a nazismului şi a

stalinismului.

Astfel, în urma acţiunilor strategice ale Rusiei, dacă parteneriatul cu

NATO înseamnă agresiune armată împotriva unui stat partener fără a avea

repercusiuni din partea Alianţei, putem spune că Federaţia Rusă şi-a atins parţial

scopul de a compromite credibilitatea Alianţei în faţa statelor partenere.

Strategia de compromitere a început în Georgia în 2008 şi a continuat în

Crimeea - 2014 şi Estul Ucrainei în 2015.

Nu poţi construi nimic temeinic pe baze durabile dacă securitatea socială,

economică, politică şi culturală sunt afectate într-o măsură atât de mare încât

instituţiile statului de drept nu mai funcţionează. Astfel Ucraina a ajuns în

imposibilitate parţială de a se guverna şi se află la un pas de eşec statal.

Negocierile dintre separatiştii din estul Ucrainei, susţinuţi de Kremlin, şi

guvernul de la Kiev reprezintă drumul sigur către permanentizarea conflictului,

deoarece nimic nu este mai permanent decât provizoratul, toate aceste acţiuni

fiind repetate de către Moscova şi în Transnistria dar şi în conflictele îngheţate

din Caucaz. Încetarea parţială a conflictului din Ucraina reprezintă o pace

strâmbă şi nu un război drept.

Concluzionând putem afirma fără îndoială că în cazul agresiunii armate a

Federaţiei Ruse din Ucraina dreptul forţei a primat cu siguranţă forţei dreptului

internaţional.

9 http://fumn.eu/conflictul-din-ucraina-intre-conflict-intrastatal-si-razboi-interstatal, accesat pe

20.11.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 22

După ultimele evenimente petrecute în Ucraina şi în urma desfăşurării

Summit-ului NATO din Marea Britanie se observă o repoziţionare a forţelor

armate ale Alianţei pe flancul Estic şi o mai mare preocupare în vederea

acordării de fonduri pentru înzestrare militară, modernizare şi achiziţii de noi

capabilităţi necesare pentru asigurarea unei securităţi regionale care să permită

dezvoltarea economică şi socială continuă a statelor aliate.

Diferenţele fundamentale de viziune strategică a Federaţiei Ruse şi a

Alianţei Nord Atlantice au depăşit demult frontierele Regiunii Extinse a Mării

Negre, deşi reverberaţiile în arealul pontic şi conotaţiile cu privire la statele din

această zonă şi mai ales la intervenţia Moscovei în Crimeea şi Estul Ucrainei

sunt subiectele de conflcit ideologic pentru care până acum nu s-au găsit puncte

comune de continuare a parteneriatului din cadrul consiliului NATO-Rusia.

În concluzie, considerăm că echilibrul ameninţării reprezintă capacitatea

sistemului regional de a contrabalansa schimbările de comportament ale unor

state astfel încât statu-quoul întregului sistem să evolueze încet sau să rămână

neschimbat10

.

Discontinuitatea în domeniul politic arătată de Ucraina prin pendularea

între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă este un exemplu elocvent pentru

acţiunile de înfăptuire a politicii externe a celorlalte state din regiune. Opinăm

că statele din Regiunea Extinsă a Mării Negre nu-şi mai pot permite

discontinuităţi în domeniul politic şi mai mult, ar trebui să facă paşi concreţi în

promovarea unei ordini şi culturi a cooperării zonale, acesta fiind un demers

politic profund şi de durată, facilitat de cunoaşterea strategică.

La trecerea unui sfert de secol de la căderea cortinei de fier Regiunea

Extinsă a Mării Negre se confruntă cu o situaţie precară de securitate în care

principalele probleme sunt confruntările etnice; tranziţia economică îndelungată

în statele foste socialiste; creşterea numărului imigranţilor şi refugiaţilor;

degradarea accentuată a mediului; conflictele culturale şi religioase.

10

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/sesiune_2011_vol1.pdf, accesat 08.02.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 22

Statele din Regiunea Extinsă a Mării Negre au nevoie să coopereze activ

şi eficient, să promoveze măsuri destinate creşterii încrederii în regiune şi să-şi

îndeplinească cu bună credinţă obligaţiile privind reducerea armamentelor

convenţionale şi retragerea forţelor militare staţionate ilegal pe teritoriul altor

state.

Luând în considerare evoluţia dinamică a evenimentelor geopolitice din

Regiunea Extinsă a Mării Negre se observă faptul că situaţia mediului de

securitate nu a luat deloc o turnură pozitivă, ci dimpotrivă, nici un conflict

îngheţat nu a fost încă soluţionat, unele state au rămas instabile politic şi

economic, iar majoritatea eforturilor politice de democratizare a statelor foste

socialiste din regiune se confruntă cu riscul reversibilităţii.

Bibliografie

Pentru realizarea cercetării doctorale, am studiat documente cu

caracter naţional şi internaţional şi cărţi de specialitate, rapoarte şi articole de

cercetare ştiinţifică. Deasemenea, am evaluat amănunţit schimbările din mediul

internaţional de securitate prin intermediul analizei rapoartelor anuale ale unor

organizaţii internaţionale sau a unor centre de prognoză recunoscute. Totodată

analizele şi elaborările teoretice le-am dedus din surse deschise, documentare

clasice şi digitale.

Lista anexelor

Anexa nr.1 Harta 1 - statele ce aparţin Regiunii Extinse a Mării Negre

Anexa nr.2 Harta 2 - Geografia Regiunii Extinse a Mării Negre

Anexa nr.3 Harta 3 - Federaţia Rusă

Anexa nr.4 Harta 4 - Bulgaria

Anexa nr.5 Harta 5 – România. Poziţionarea strategică la intersecţia

principalelor axe geopolitice

Anexa nr.6 Harta 6 - Georgia

Anexa nr.7 Harta 7 – Turcia

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 22

Anexa nr.8 - Organizarea structurilor de Apărare şi Siguranţă Naţională pentru

OBSH

Anexa nr. 9 Harta 8 – Republica Moldova şi Republica autoproclamată

Transnistria. Factori generatori de risc la adresa securităţii regionale în Regiunea

Extinsă a Mării Negre.

Anexa nr.10 Harta 9 - Conflictele îngheţate din statele Caucazului de Sud.

Factori generatori de risc la adresa securităţii în Regiunea Extinsă a Mării

Negre.

Anexa nr.11 Harta 10 – Ucraina – situaţia politico administrativă – 2014 şi

2015; Peninsula Crimeea – noul teritoriu administrativ al Federaţiei Ruse;

Regiunile secesioniste de pe teritoriul Ucrainei: Doneţk şi Lugansk. Factori

generatori de risc la adresa securităţii regionale în Regiunea Extinsă a Mării

Negre

Anexa nr.12 – Convenţia de la Montreux (istoric, semnificaţie)

Anexa nr.13 – „Sinergia Mării Negre” - Rezoluţia Parlamentului European din

20 ianuarie 2011 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru Marea Neagră

Anexa 14 – Criteriile de la Copenhaga