Opera lui Niccolo Machiavelli, Principele a fost scris n 1513, n doar cteva sptmni i este dedicat lui Lorenyo de Medici Magnificul i a avut iniial titlul de De Principatibus.ncercnd s intre n graiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli i trimite acestuia o scrisoare n care i motiveaz scrierea lucrrii Principele. nu a voi s se judece prea mare ncredere n sine faptul c un om de condiie joas i umil ndrnete s trateze despre guvernarea principilor i s dea reguli cu privire la aceasta; cci aa precum cei care deseneaz locuri din natur se aeaz jos n cmpie spre a putea privi cu atenie nfiarea munilor i a nlimilor, iar pentru a cunoate vile se urc sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoate bine firea popoarelor, trebuie s fii tu nsui principe, dup cum pentru a o cunoate pe aceea a principilor trebuie s fii om din popor .Autorul, Niccolo Machiavelli, a fost intelectualul cel mai reprezentativ al epocii sale. Umanismul mahiavelian creator de state a deschis o imens perspectiv. Cunoscnd istoria, legile ei, Machiavelli este contient c numai n cadrul ei real se poate ameliora destinul ntregii omeniri, precum i al omului individual.Astfel, Principele este un mic tratat care a fcut ocolul lumii i despre care s-au scris biblioteci ntregi. Acest tratat este n realitate o sum de reguli, de norme, de sfaturi pentru un bun conductor al acelori vremuri Un Principe nu trebuie s aib alt el, nu trebuie s se gndeasc la altceva, nu trebuie s nvee altceva dect rzboiul, cu regulile i disciplina lui, pentru c el este singura art necesar celui care conduce.Stilul operelor lui Machiavelli este i o adevrat btlie, dus de ctre autor mpotriva cuvintelor, pentru ordonarea lor ntr-o arhitectur care poate aminti uneori de caracteristicile prozei latine. n Principele, aceasta lupt cunoate supremul su triumf. Sinceritatea pasional care l-a caracterizat n gndire, tentativele reuite de a nota imediat, de a o transcrie impresia n expresie exact i precis, urmat de viziunea clara, niciodata confuz, a planului unei lucrri, au fcut ntr-adevr din Machiavelli un maestru al stilului literar, caracteristic italian, care cu greu va putea s fie vreodat depit.Expunerea clar a faptelor, determinat de riguroasa sa logic, gsete imediat o form corespunztoare, fr atificii, rapid, nervoas natural n marea ei sobrietate.Om al epocii sale, reprezentant al ideilor contemporane, al nestinsei Renateri, Niccolo Machiavelli l-a putut avea model pe Cezar Borgia, figur politic central din Cinquecento, simbolul forei care vrea s domine.Esena crii este reprezentat de modul de comportare al principelui cu supuii i prietenii si. n primele unsprezece capitole, se va judeca i analiza adevrul efectiv, dezvoltndu-se celebra tez machiaviellian conform creia un principe este mai bine s fie temut sau iubit. Niccolo Machiavielli susine c ntruct este greu s mpaci aceste dou lucruri, este mai sigur pentru tine s fii temut dect iubit .Un alt subiect asupra cruia autorul revine n mai multe capitole i asupra cruia insista l reprezint modurile prin care poi ajunge principe. Fie c este ereditar, fie ca dintr-un simplu particupar s ajungi principe, fie s fii numit i susinut de ctre una din pri (armat sau poporul), tema este dezbtut cu lux de amnunte.n statele ereditare i care s-au obinuit cu familia principelui lor, greutile ntmpinate n pstrarea lor sunt cu mult mai mici dect n principatele noi, deoarece este de ajuns s nu te ndeprtezi de felul de guvernare al strmoilor i s actionezi n acelai timp fr grab i potrivit nevoilor care se ivesc; aadar, un principe de acest fel, adic ereditar, dac este priceput, i nu numai att, va putea s-i pstreze ntotdeauna autoritatea, afar de cayul cnd s-ar ivi cineva neateptat i deosebit de puternic care s i-o rpeasc.n ceea ce privete principatele noi, n care principele este nou exist posibilitatea ca greutile pe care le va ntmpina pentru pstrarea lor s fie mai mari sau mai mici, n funcie de priceperea acestora. Totui, dup cum susine i Niccolo Machiavelli, dac ar reui s devin principe din simplu particular, lucru care presupune fie nsuiri personale, fie nsuiri norocoase reduce mult din respectivele greuti. Cu toate acestea, cei care reuesc s pstreze cel mai mult puterea sunt cei care au fost ajutai de mprejurrile favorabile.PrincipeleArticol principal:Principele.De-a lungul carierei sale, Machiavelli a cutat s creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale trateaz principiile pe care este bazat un asemenea stat i modalitile prin care aceste principii pot fi implementate i meninute. n opera sa cea mai cunoscut,Principele(1513), descrie metodele prin care un principe poate dobndi i menine puterea politic. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei i despotismului unor conductori, precum Cesare Borgia, este bazat pe credina lui Machiavelli c un suveran nu este constrns de normele etice tradiionale: Se pune astfel problema dac este mai bine s fii iubit dect temut, sau invers. Rspunsul este c ar trebui s fii i una i alta; dar ntruct este greu s mpaci aceste dou lucruri, spun c, atunci cnd unul din dou trebuie s lipseasc, este mult mai sigur pentru tine s fii temut dect iubit. n viziunea sa, un principe ar trebui s fie preocupat doar de putere i s se supun doar regulilor care duc spre succes n aciunile politice. Machiavelli credea c aceste reguli pot fi descoperite, prin deducie, din practicile politice ale vremii, ca i ale perioadelor anterioare.Principele(n original nitalian:Il Prncipe) este cea mai cunoscut lucrare a luiNiccol Machiavelli. A fost scris n1513, pe cnd se afla exilat nSan Casciano, acuzat fiind de complot mpotrivafamiliei Medici, i publicat n 1532, la 5 ani dup moartea autorului. Prin suma dereguli, denorme,sfaturidespreputerei despre cum poate fi ea pstrat i amplificat, lucrarea poate fi asemuit unuitratatdespreguvernarei despre modul n care un principe trebuie s guverneze.Lucrarea a fost scris de Machiavelli n doar cteva sptmni i este dedicat luiLorenzo al-II-lea de Mdicifiul luiPedro al-II-lea de Mdicicu sperana de a-i rectiga postul de Secretar al Republicii i a avut iniial titlulDe Principatibus.Este vorba,fara ndoiala,de lucrarea cea mai cunoscut a autorului,aceea din care s-au nscut substantivul "machiavelism" i adjectivul "machiavelic".n pofida nelesului peiorativ care i se d termenului "machiavelic" acesta nu este altceva dect o recunoatere a psihologiei umane,unconsensi nseamn pragmatism,inclusiv foarte muli oameni de afaceri au extrapolat multe din ideile sale.[modificare]Istoricul lucrriiPrima meniune despre aceast lucrare este fcut ntr-o scrisoare datata10 decembrie1513adresat prietenului Francesco Vettori,drept rspuns la o alta a celui din urm care descria viaa sa nRomai care i cerea veti lui Machiavello despre viaa sa n San Casciano.Acesta din urm rspunde povestind aspecte banale despre viaa sa la cmp i vorbind n acelai timp despre studiile sale,declar c a compus un opuscul intitulat "De principatibus".Este o lucrare redus ca volum,care nu poate fi nscris ntr-un gen definit deoarece nu are caracteristicile unui adevrat tratat.De aceea este considerat o lucrare de caracter divulgativ.ntreaga lucrare a fost elaborat n a doua jumtate a anului 1513 cu excepia Dedicaiei i a ultimului capitol,care au fost compuse la civa ani dup aceea.Prima ediie a crii dateaz din 1532.Principelese compune dintr-o dedicaie i douzeci i ase de capitole de diverse lungimi,ultimul capitol constnd n sftuirea Mdici-lor s accepte tezele abordate de ctre text i s elibereze Italia de "barbari".Cartea trateaz despre modul n care se poate acapara,menine i ntri unprincipat,guvernul unui ora sau regiune i distinge ntre diferite strategii,n funcie de anumite criterii.ntre acestea regsim: felul n care s-a ctigat puterea(cuceriremilitar,alegeripopulare,intrigi curtezane...), forma anterioar deguvernare(alt principe cu sau fr curte,o republic...) relaia ntre principat i principe (de aceeaiculturi limb sau diferite,sau posesia unui singur principat sau a mai multora) tipul dearmatde care dispune (proprie sa demercenari)Argumentele se bazeaz pe o form crud deutilitatismegoist,cu singurul scop de a menine principatul. Sfaturile ctre principi,se bazeaz pe experiena regatelor i imperiilor anterioare,n special cea dinImperiul Romani pe cea a diferitelor rzboaie ntre "principatele"FraneiiItaliei.Autorul se bazeaz att pe exemplele negative ct i pe cele pozitive pentru a demonstra valabilitatea sfaturilor sale.Exist o ediie comentat de ctreNapolon Bonapartepe parcursul mai multor etape ale vieii acestuia, nainte deBtlia de la Waterloo,cnd a fost nfrnt de ctre prusaci.

ncercnd s intre n graiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli i trimite acestuia o scrisoare n care i motiveaz scrierea lucrriiPrincipele. Iat un fragment din aceast scrisoare:...nu a voi s se judece drept prea mare ncredere n sine faptul c un om de condiie joas i umil ndrznete s trateze despre guvernarea principilor i s dea reguli cu privire la aceasta; cci aa precum cei care deseneaz locuri din natur se aaz jos n cmpie spre a putea privi cu atenie nfiarea munilor i a nlimilor, iar pentru a cunoate vile se urc sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoate bine firea popoarelor, trebuie s fii tu nsui principe, dup cum pentru a o cunoate pe aceea a principilor trebuie s fii om din popor.[modificare]Structura criiLucrarea este mprit n 26 de capitole care pot fi grupate astfel: clasificarea statelor dup tipul lor(capitolul I) modul n care statele pot fi cucerite i pstrate(capitolele II - XI) analiza problemelor militare cu care se confrunt statele(capitolele XII - XIV) ce trebuie s fac un principe pentru a-i pstra puterea(capitolele XV - XXII) despre eliberarea i unificarea Italiei(capitolele XXIII - XXVI)[modificare]Clasificarea statelorCa sisteme de guvernare Machiavelli distinge ntrerepubliciprincipat. Principatele, la rndul lor, pot fi, conform acestuia, ereditare sau noi.[modificare]Despre cucerirea i pstrarea statelor[modificare]Principate ereditarePrincipate ereditaresunt principatele a cror guvernare se afl n mna unor familii de mai multe generaii. Ceea ce trebuie s fac principele pentru a pstraprincipatuleste s nu se ndeprteze de felul de guvernare al strmoilor i s-i ndrepte aciunile, fr grab, conform scopurilor sale.Principatul ereditar depinde de priceperea principelui i de capacitatea acestuia de a se apra de un potenial pretendent la tron. Avantajul principilor cu ani muli de domnie este c amintirea schimbrilor se estompeaz i nimeni nu va mai cere schimbri i nnoiri.[modificare]Principate mixteAtunci cnd un principat nu este n ntregime nou, ci este format prin alipirea altor principate el este numitprincipat mixt. Dificultile unui astfel de principat izvorsc, n principal, din natura indivizilor: oamenii se ridic mpotriva vechii guvernri i accept o nou guvernare pn n momentul n care realizeaz c cea nou este "mai rea" dect cea trecut.Pentru pstrarea principatului principele are nevoie de locuitorii ei:orict de puternic ar fi cineva prin fora armelor lui pentru a ocupa o ar el are, totui, ntotdeauna nevoie de ajutorul locuitorilor ei.Un alt aspect esenial n pstrarea principatelor noi este pstrarea vechilor condiii i a moravurilor;Principe este un mic tratat care a facut ocolul lumii i despre care s-au scris biblioteci ntregi. Acest tratat, care este n realitate o suma de reguli, de norme, de sfaturi, un fel de memorial, poate fi considerat ca un adevrat program de redeteptare naionala, ca un act de ncredere n destinul propriei patrii.Niccolo Machiavelli a fost intelectualul cel mai reprezentativ al epocii sale. Umanismul machivelian creator de state a deschis o imens perspectiv. Cunoscnd istoria, legile ei, Machivelli este contient ca numai n cadrul ei real se poate ameliora destinul ntregii omeniri, precum i al omului individual. Om al epocii sale, reprezentant al ideilor contemporane, al nestinsei Renateri, Niccolo Machiavelli l-a putut avea model pe Cesare Borgia, figura politic central din Cinquecento, simbolul forei care vrea sa domine.O imens dezbatere, de-a lungul celor cinci secole care au trecut de la naterea scriitorului, a oscila ntre doi poli adveri. ntr-o parte pendulau afirmatorii machiavellismului, cuvnt sinonim cu amoralitatea politica, iar de partea cealalt erau susintorii figurii austerului republican, teoreticianul raiunii de stat (cu toata duritatea ei uneori conjunctural), a interesului colectiv al patriei care poate predomina orice interes individual.Scris in 1513, tratatul a fost dedicat: Ad magnificum Laurentium Medicem, fiul lui Pietro dei Medici, nepot al unui alt Lorenzo, Magnificul. Primele unsprezece capitole comenteaz tipurile de principate care exista, ereditare, cucerite. Principatelor ecleziastice care au caracteristici propriile este dedicat un capitol special. Trei capitole ulterioare trateaz despre aciunile de cucerire i de consolidare ale principatelor (statului). Acesta se opune cu fermitate folosirii trupelor de mercenari, care, dup prerea lui, nu au nimic n comun cu interesele naionale ale unui stat. Nucleul crii l constituie modul de comportare al principelui cu supuii i prietenii si. In aceste capitole, se va judeca i analiza adevrul efectiv, dezvoltndu-se celebra teza machiavelliana conform creia un principe este mai bine sa fie temut sau iubit. Niccolo Machiavielli susine ca ntruct este greu sa mpaci aceste dou lucruri , este mult mai sigur pentru tine s fii temut dect iubit.Un alt subiect asupra cruia autorul revine n mai multe capitole i asupra cruia insist l reprezint modurile prin care poi ajunge principe. Fie c este ereditar, fie c dintr-un simplu particular s ajungi principe, fie s fii numit i susinut de ctre una din pri (armata sau poporul), tema este dezbtuta cu lux de amnunte.n ceea ce privete principatele noi, n care principele este nou exist posibilitatea ca greutile pe care le va ntmpina pentru pstrarea lor sa fie mai mari sau mai mici, n funcie de priceperea acestora. Totui, dup cum susine i Niccolo Machiavielli, dac ar reui s devin principe din simplu particular, lucru care presupune fie nsuiri personale, fie mprejurri norocoase reduce mult din respectivele greuti. Cu toate acestea, cei care reuesc s pstreze cel mai mult puterea sunt cei care au fost ajutai de mprejurrile favorabile.De asemenea ajung s fie principi aceia cu nsuiri deosebite. Acetia obin principatul cu greutate dar l conduc cu uurin, iar greutile pe care le ntmpin n cucerirea lui decurg din legiuirile i ornduirile noi pe care sunt nevoii s le introduc pentru a-i ntri statul i a-i asigura stpnirea. n acest caz exemplele sunt multe, dar dintre ele se remarc cel al lui Hieron din Siracuza care a fost att de capabil nct s-a scris despre el c: quod nihil illi deerat ad regnandum praeter regnum deoarece nimic nu-i lipsea pentru a domni n afar de un regat".Au mai fost inclui principi care se sprijineau doar pe voina i pe soarta norocoas a acelora care le-au dat puterea acestea fiind ns nestatornice i schimbtoare. Acetia nu-i pstrau locul deoarece nu erau oameni capabili i inteligeni s comande.Cu toate acestea exist ns i moduri nu tocmai obinuite de a prelua conducerea unui principat i anume crima i nelegiuirea. i aceste tipuri sunt exemplificate ns nu sunt la fel de plcute auzului ca i celelalte, acestea sfrindu-se tragic, existnd ns i cteva excepii.. Cruzimile sunt ru folosite atunci cnd sunt puine la nceput, iar cu vremea se nmulesc n loc s dispar. Puini sunt aceia care reuesc s gseasc o cale de scpare. Niccolo Machiavielli ncearc s imprime o prere personala cititorului: Acela care ocup un stat trebuie s se gndeasc dinainte la toate cruzimile pe care va fi nevoit s le svreasc i pe toate s le fac dintr-o data, pentru ca s nu fie nevoit s le repete n fiecare zi Dac am discuta despre principi, i modalitile lor de conducere, vom aduce n discuie, cum a fcut-o i Niccolo Machiavielli, principatele, care sunt create fie prin voina poporului, fie a celor mari, n funcie de prilejurile oferite. Ajuns principe datorit celor marise menine mai greu n funcie dect cel care a ajuns datorit poporului. n aceste circumstane, se ajunge n momentul n care cei mari i ddeau seama c nu pot s reziste poporului i aduceau un principe la adpostul crui i satisfceau poftele. Poporul de asemenea, vznd c nu poate s se mpotriveasc celor mari, la rndul lui, acorda faim i stim unuia singur i-l fcea principe pentru ca acesta, cu puterea lui, s-l apere.Primul mare filosof politic al Renasterii a fost Niccolo Machiavelli (1469-1527). Faimoasa sa lucrare Principele se deosebeste de departe, de toate celelalte scrieri politice ale acelor timpuri fiind concentrata asupra problemelor practice ale monarhilor aflati la putere, mai mult decat sursele speculative ce incercau sa explice fundamentele autoritatii politice. Astfel, este o expresie arealpolitik-ului, care este politica guvernamentala.Machiavelli s-a nascut la Florenta, in momentul in care Italia se afla intr-un mare haos politic, fiind divizata intre patru orase-state dominante, fiecare dintre acestea aflandu-se la mila puternicelor guverne straine din Europa. Din 1434, Florenta a fost condusa de catre instarita familie Medici. Conducerea lor a fost intrerupta temporar de o miscare de reforma, inceputa in 1494, timp in care tinarul Machiavelli a devenit un important diplomat. and in 1512, familia Medici a recastigat puterea, cu ajutorul trupelor spaniole, Machiavelli a fost torturat si izgonit din viata publica. Pentru urmatorii 10 ani, acesta s-a devotat scrierii istoriei, filosofiei politice si chiar piese de teatru. In final a recastigat favorurile familiei Medici si a fost rechemat la indatoririle publice pentru ultimii doi ani ai vietii sale.Cea mai importanta lucrare a sa a fost Il Principe,scrisa in 1513 si publicata abia dupa moartea sa in 1532. Ea a provocat controverse imediate si curand a fost condamnata chiar de catre Papa Clement al VIII-lea.Caesar Borgia, un aristocrat spaniol devenit cunoscut si totodata dispretuitul tiran al regiunii Romagna din nordul Italiei. In timpul primilor ani ca diplomat, Machiavelli a intrat in conctat cu C. Borgia si a fost martorul modului ferm in care acesta isi conducea politica. A devenit Borgia pentru Machiavelli, modelul Printului ? Unii cititori, l-au vazut initial pe Print ca un satir al regulilor absolute precum Borgia, care a aratat uratenia puterii arbitrare. Oricum aceasta teorie a cazut in 1810, cand a fost descoperita o scrisoare a lui Machiavelli in care dezvaluie ca a scris aceasta lucrare pentru a se impaca cu sine insusi in ceea ce priveste conducatorii Florentei, familia Medici. Pentru a elibera Italia de influenta guvernelor straine, Machiavelli explica ca puternicele guverne italiene sunt importante chiar daca ele sunt absolutiste.Definit ca descoperitorul si fondatorul unei noi stiinte, cea a politicii, ca forta fi forma autonoma de gandire, Machiavelli nu a fost niciodata un teoretician abstract, existand intodeauna o stransa legatura intre experientele practicii sale ca diplomat si cetatean si ideatia sa teoretizanta.Respingand idealitatile transcedentale ale trecutului, formand din om centrul vietii spirituale, scriitorul italian a fost si un om politic de actiune.Scrierile sale riguros logice, aliaza intotdeauna pasiunea cu curgerea dialectica, in apararea omului care isi poate afla in el insusi justificarea existentei, atunci cand nu este neutru, ci participant activ in lupta impotriva destinului care ii este adesea advers.este acea creatie istorica cizelata de umanism, care se poate dimensiona, urmarind legi proprii, dandu-si un chip dupa vointa individuala si care-si poate crea propriul destin. Aceasta este clara determinare a unei conceptii integral umaniste si a carei patrunderi din partea cititorului atent poate sfarama conceptia apriorica despre machiavellism.Cultul "virtutii" este un alt postulat al Renasterii, caruia Machiavelli ii acorda o atentie deosebila, ceea ce il defineste pe acesta inca o data ca om sinteza al contemporaneitatii sale. "Virtu" era in conceptia lui Machiavelli este acea energie virila, tensionata, transformatoare a destinului uman, individual sau colectiv.Pentru fondatorul Stiintei Politice, valoare suprema a omului activ consta in constiinta lui politica, idee dominanta in intreaga sa opera si atat de actuala oricand in lume, indiferent de timp si spatiu. Identitatea Principelui se manifesta in realitatea conjuncturii vietii politice, cautand, educativ, ca pasiunile umane sa fie transformate in virtuti cetatenesti.Armonia este legea acestei identitati morale catre care aspira Principele machiavellian, este Simbolul intregii sale opere si apartine desigur Renasterii.Machiavelli, precursorul patriotismului si a Italiei moderne, calator si martor al starilor de fapt din marile monarhii vest-europene, si-a putut da seama de acest fenomen capital, al trecerii de la principatele feudate spre aceste moderne formatii statate, simbol al unitatii unei natiuni si sa doreasca implinirea acestui ideal politic si in Italia, care desi maestra a literelor si artelor, se putea afla, prin divizarea ei politica si fragmentarea feudala statala, prada usoara pentru marile monarhi inarmate cu armele fortei brute. De aceea se poate afirma ca intreaga viata si opera a lui Niccolo Machiavelli este un lung strigat de chemare pentru constituirea visului national italian.O imensa dezbatere a avut loc intre doi pali adversari: pe de o parte erau afirmatorii "machiavellismului" (sinonimul amoralitatii politice), iar de cealalta parte sustinatorii figurii austerului republican, teoreticianul interesului colectiv al Patriei care poate domina orice interes individual.Il Principeeste un mic tratat, o suma de reguli si sfaturi, un fel de memorial, un program de redesteptare national, de incredere in destinul propriei patrii si a viitorului sau luminos.

Sfaturile pe care Machiavelli le indreapta spre ipateticul, idealul Principe, nu sunt nimic altceva decat sinteza intregii practici politice analiza experientei sale obtinute in urma indelungilor sale calatorii in misiuni, substanta esentiala fiind ideea italiana. Aceasta gandire isi are originea in adanca convingere ca politica are propriile reguli fundamentale de actiune, in general incompatibile cu cele ale vietii comune. O actiune statala salutara pentru intreaga comunicate si care concura la bunastarea Statului, isi poate crea propria morala, propriul univers etic. Unica determinanta morala si unica discriminare dintre bine si rau, dintre ce e just si injust este ratiunea de Stat. Trecutul istoric al Romei precum si cele mai importante monarhii occidentale, cel ale Frantei si al Spaniei, a fost motorul luptei duse de catre Machiavelli cu ajutorul artei si literaturii pentru infaptuirea visului de unitate al Italiei. O figura marcanta a gandirii sale l-a avut Cesare Borgia, un model pe care Machiavelli l-a urmat, un simbol adevarat al fortei care vrea sa domine.In tratat Machiavelli expune pe larg conceptia sa privind istoria ca o consecinta a activitatii umane, opera omului si a personalitatii sale energice si dinamice, faptul istoric stand doar in forta lucrurilor. Forta naturala si forta ratiunii sunt singurele elemente motrice ale artei de a guverna, a politicii. Doar dirijand aceste "forte ale realitatii" si intelegand lumea reala - nu etica - inseamna pt Machiavelli a guverna.Scris in anul 1513, "Il Principe" i-a fost dedicat lui Pietro dei Medici, nepotul lui Lorenzo, Magnificul. Cu claritatea de care da dovada, Machiavelli surprinde si comenteaza toate tipurile de principate existente: principate ereditare, cucerite, ecleziastice. Urmareste foarte bine modul de consolidate al Principatelor, adica de formare propriu-zisa a Statelor. Doreste cu ardoare de creare a militiilor(armate) nationale prin care el vede mantuirea Italiei, opunandu-se folosirii mercenarilor, stipendatilor, ce n-aveau nimic in comun cu interesele nationale ale unui stat.Machiavelli trateaza modul de comportare al Principelui fata de supusii si prietenii sai urmarind, judecand si comentand adevarul efectiv al faptelor pentru care oamenii, principii sunt laudati saublamati, despre bunatatea sau cruzimea lor.Dupa ce arata cum trebuie sa se comporte principii pentru a nu fi urati, dispretuiti, Machiavelli arata modul in care acestia treuie sa se faca stimati, actiunile pe care trebuie sa le intreprinda.Acest tratat contine doua parti simetrice: cea descriptiva, de enumerare si caracterizare a principatelor, si cea in care Machiavelli, sintetizand intreaga sa experienta, stabileste norme fundamentale pentru arta de a guverna.Autorul patrunde in miezul problemelor italiene, cautand sa analizeze de ce principii Italiei si-au pierdut statele-modul in care se poate rezista soartei, potrivnice, adverse. Lanseaza un indemn la eliberarea Italiei din mainile barbarilor.In final Machiavelli realizeaza un adevarat imn national, clameaza intreaga Italie, intreaga mare mandrie a spritului si poporului italian ce daruise lumii intregi miracolul Renasterii.Modul in care Machiavelli scrie, aceste pagini, cu inflacararea unui revolutionar Iacobin, a placut foarte mult iluministilor si revolutionarilor francezi, creand un vast ecou in intregul Resarqimento, epoca de redesteptare nationala.Machiavelli analizeaza minutios marile personalitati de stat ale Antichitatii, ale caror caracteristici le v-a cauta si in lumea contemporana. Tipul eroului in conceptiile sale este cel care intelege legile si regulile vietii si societatii in care este plasat, folosind aceste legi ca instrument in edificarea propriei sale gandiri. Eroul ce domina regulile logicii uneori crude, nu poate fii altcineva decat fermul Cesare Borgia, adversarul lui Piero Soderini, sufletul slab. Intr-o astfel de lume logica, responsabilitarea etica a Pricipelui este totdeauna legata de scop in sine si de finalitatea victorioasa a actiunii lui. Aceasta realizandu-se fara a se tine seama de mijloacele care pot fi utilizate. Scopul final este unica tinta dorita de Principe, care are rolul de a apara, mentinand unitatea statului prin orice mijloc necesar (forta, viclesug, sperjur) si oricande nevoie. El trebuie sa fie bine inarmat, oricand gata de actiune. Remarca amara pe care o face acum Machiavelli referitor la "profetii dezarmati", este ca unica lege, pentru aceia care guverneaza este generata de necesitate. Raul este necesar uneori pentru guvernare atunci cand exista prea multa coruptie. Doar in plan absolut, ideal, morala poate lupta impotriva fortei, relevand ca problema cruciala al politicii este cea a virtutii si nu a moralei, adica a capacitatii, a energiei, a talentului. Politica nu este o stiinta divina ci una pamanteana.Mintea lui Machiavelli a fondata si dezvoltat aceasta stiinta nou, definindu-i obiectul, metoda si legile care o guverneaza, studiind desfasurarea proceselor social-politice in evalutia lor umana. Aceat lucru l-a facut pe Vincenzo Gioberti sa-l denumeasca pe drept cuvant un Galigeo al politicii.Etica nu se aliaza cu politica, ramanand o aspiratie ideala intr-un viitor utopic.Fortele reale ca morala umana si religia erau lucruri de careIl Principetrebuia sa tina seama, fiind aspecte foarte importante in orice context, indiferent de timp si spatiu. Mantuirea in sine nu este rugaciunea i forta, coordonarea actiunii cu realitatea insemnand virtute. El concluzioneaza ca unele virtuti il vor conduce pe Principe catre propria dstrugere, pe cand unele "vices" il vor ajuta sa supravietuiasca.Machiavelli era constient de originalitatea teoriilor sale, afirmand despre sine ca este un explorator, un deschizator de drum nou.El a inventat, telescopul politic descoperind astfel constelatia statelor si legile miscarii lor armonioase.