CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

DEFINIŢIE: Vânzarea este un contract prin care vânzătorul transmite, sau după cazse obligă să transmită

cumpărătorului, proprietatea asupra bunului în schimbul unui preţ, pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească.

Vânzarea este deci contractul civil prin care are loc trnsmiterea dreptului de proprietate sau orice alt drept, real sau de creanţă, prin care cumpărătorul se obligă a plăti vânzătorului o sumă de bani drept preţ.

CARACTERELE JURIDICE ale C-V/C:- este un contract sinalagmatic - naşte obligaţii reciproce şi interdependente părţilor

contractante- este un contract cu titlu oneros - fiecare parte urmărind obţinerea unui avantaj în schimbul

presatiei sale;- este un contract comutativ . existanţa şi întinderea obligaţiilor părţilor contractante se cunosc

încă din momentul încheierii contractului- este un contract consensual – deoarece se îmcheie prin simplul accord de voinţă al părţilor.

Excepţie fac acele contracte care au ca obiec vânyarea unui bun imobil., care presupune forma autentică a contractului.

- este un contract translativ de proprietate, - prin care are loc transmiterea proprietăţii de la vânzător la cumpărător în schimbul unui preţ. Cu excepţia cazurilor prevăzute lde lege sau dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept de la vânzător la cumpărător, din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predate sau preţul nu a fost plătit. În lipsă de stipulaţie contrară, dacă bunul nu a fost predate, riscurile contractului rămân în sarcina debitorului obligaţiei de predare (vânzătorului), chiar dacă proprietatea afost transferată proprietarului. În cazul pieirii fortuite a bunului, vânzătorul nu mai are dreptul la contraprestaţie, iar dacă a primit-o trebuie să o restituie.Prin excepţie, transferal imediat al proprietăţii , nu operează în următoarele situaţii:

- când obiectul contractului este un drept real asupra unui bun imobiliar- când vânyătorul nu este proprietarul bunului vândul, ci vinde bunul altuia;- când bunul nu este un bun individual determinal, ci este un bun de gen;- în cazul vânzării bunurilor viitoare- când se vinde un bun cu clauză de transmitere a proprietăţii la un moment ulterior

(operează timpul sau condiţia suspensivă)- la vânzarea produselor în magazinele cu autoservire- la cânzarea produselor în rate şi cu rezerva proprietăţii

PROMISIUNEA UNILATERALĂ DE VÂNZARE SAU DE CUMPĂRAREPromisiunea de vânzare este un contract care constă în promisiunea proprietarului de a vinde

bunul, unui eventual cumpărător, de regulă, într-un termen anume, cumpărătorul având opţiunea de al cumpăra sau nu.

Este un contract unilateral, deoarece obligaţia se naşte doar îb sarcina promitentului. Promisiunea trebuie să conţină toate clauzele contractului promis.Dacă promitentul refuză să încheie contractul, beneficiarul îl poate oblige prin instanţă, în sensul ca aceasta să dea o hotărâre care să ţină loc de contract. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.

Dacă cumpărătorul se obligă la plata unui preţ, atunci contractul se transformă în contract sinalagmatic, dar nu în promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.

Promisiunea unilaterală poate fi asumată şi de către cumpărător. În acest caz, dacă vânzătorul înstrăinează bunul sau constituie un alt drept real asupra acestuia, iar cumpărătorul până la acest moment nu a dat plata preţului bunului, promisiunea unilaterală de cumpărare se stinge.

1

CONDIŢIILE DE VALABILITATE ALE CONTRACTULUI DE V/C- consimţământul valabil al părţilor- capacitatea de a contracta- un obiect licit şi determinat- o cauză licită şi morală

1 - Consimţământul Contractul se încheie prin acordul de voinţă al parţilor făcut cu intenţia de a da naştere,

modifica sau înceta raporturi juridice civile. Prin urmare, sub principiul libertăţii de a contracta, consimţământul trebuie să fie serios, liber şi dat în cunoştinţă de cauză. El trebuie exteriorizat făcut cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu trebuie viciat. Viciile la contractele de V/C sunt:

- Eroarea, care trebuie să fie esenţială şi poartă asupra naturii obiectului contractului, a obiectului obligaţiei, a identităţii persoanel sau a calităţilor aesteia. Poate apare şi eroarea de drept.

- Dolul – prin folosirea unor manevre dolosive sau ascunderea unor informaţii parţii adverse, care dacă le-ar fi cunoscut nu ar fi încheiet contractul

- Violenţa – prin inducerea unei temeri unei părţi de către cealaltă parte sau de către un terţ, prin care îi sugerează că în lipsa consimţământului persoana sa, viata sau bunurile sale sunt în pericol grav şi imminent

- Leziune – prin care o parte profitând de starea de nevoie, de lipsa de cunoştinţe sau experienţă a celeilalte părţi, stabileşte o prestaţie considerabil mai importantă în favoarea sa sau a unui terţ, faţă de propria prestaţie, la încheierea contractului.

2 - Capacitatea parţilorRegula este că orice persoană are dreptul de a încheia acte juridice, afară de cei cărora legea

le interzice.Deci capacitatea de a contracta este regula, iar excepţia o reprezintă incapacitatea.

Incapacităţi:- minorii care au împlinit vârsta de 14 ani au capacitate de exerciţiu restrânsă, şi pot încheia

acte juridice cu încuviinţarea părinţilor, tutorelui, şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Dar, ei pot încheia şi singuri acte de conservare, de administrare, chiar şi de dispoziţie, dar de valoare mică;

- sunt incapabili şi legea le interzice a contracta: minorii sub vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti

- incapacităţi speciale de a cumpăra: legea interzice unor categorii de persoane precum judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii, etc., să cumpere drepturi litigioase direct sau prin interpuşi, de asemenea, sunt incapabili de a cumpăra mandatarii pentru bunurile care le vând; părinţii, tutorele, administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă;

- alte persoane stabilite le lege- de asemenea legea stabileşte că persoanele care sunt declarate incapabile de a cumpăra, cu

unele excepţii prevăzute de lege, sunt incapabile şi de a vinde, cu excepţiile prevăzute de lege.

3 - Obiectul contractuluiObiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică de vânzare, convenită de părţi, aşa

cum reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale.Obiectul trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit. Este illicit obiectul care

este interzis de lege, contravene ordinii publice şi bunelor moravuri. Obligaţiile vânzătorului ua ca obiect bunul vândul, iar obligaţiile cumpărătorului au ca obiect

preţul bunului cumpărat.

2

Amănunte: din manual

Amănunte: din manual

BUNUL VÂNDUTSunt bunuri, lucrurile corporale şi incorporale care constituie obiectul unui drept patrimonial.

Bunul vândut trebuie să fie:- în circuitul civil;- să existe în prezent şi viitor;- să fie determinat, sau cel puţin determinabil, licit şi posibil- să fie în proprietatea vânzătorului

Condiţii: 1 - Să fie în circuitul civil – Orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă nu este interzis sau limitat prin lege sau prin convenţia părţilor ori prin testament. Deci regula este de a vinde orice bun potrivit principiului liberei circulaţii a bunurilor, iar excepţia o constituie interdicţia.

Din categoria bunurilor pe care legea le interzice sau limitează vânzarea fac parte printer altele: - lucrurile comune – aerul, razele soarelui, apa mării, etc.;- bunurile proprietate publică, care sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, acestea

putând fi date în administrare, folosinţă, concesionate sau închiriate; - bunurile asupra cărora se exercită monopolul statului de producţie şi comercializare precum:

explozivii, muniţia; armele de foc; etc.- bunurile din patrimonial cultural naţional sunt în circuitul civil, însă scoaterea din ţară

presupune un certificate de export- metalele şi pietreele preţioase

Potrivit legii vânzarea poate fi interzisă şi prin convenţia parţilor precum şi prin testament. Însă această limitare trebuie să exprime un interes liber, serios şi cu caracter temporar.2 – să existe în prezent şi viitor

Pentru ca vânzarea să fie valabilă, bunul care face obiectul contractului trebuie să existe.Dacă la momentul vânzării unui bun individual determinat acesta pierise în totalitate, atunci

contractul nu produce efecte. Dacă însă bunul pierise doar parţial, la momentul vânzării cumpărătorul poate cere încetarea contractului sau diminuarea preţului în mod corespunzător..

Riscul pieirii până la momentul încheierii contractului este suportat de vânzător, care este proprietarul lucrului.

Lucrurile viitoare, cu excepţia moştenirilor nedeschise, pot forma obiect al contractului de V/C. Dacă obiectul contractului este un bun viitor, cumpărătorul dobândeşte proprietatea la momentul când acesta s-a realizat. Bunul este considerat realizat la momentul când acesta devine apt de a fi folosit. În cazul bunurilor de gen, cumpărătorul dobândeşte proprietatea la momentul individualizării bunurilor. 3 – să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil Bunul trebuie să fie determinat, în caz contrar se consideră că nu există. Obiectul obligaţiei vânzătorului este bunul, iar al cumpărătorului este preţul bunului. Dacă acesta nu există, obligaţiile nu se pot realiza.

Contractul trebuie să cuprindă date de individualizare şi identificare.Bunul viitor vândut trebuie să fie posibil, căci nimeni nu poate fi obligat la imposibil.4 – Vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut

Această condiţie rezultă din caracterul contractului de V/C de a transmite proprietatea, căci nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi de cât are.

Dacă bunul aparţine altei persoane:- în cazul bunurilor viitoare şi de gen, transmiterea dreptului de proprietate se

realizează la un moment ulterior: când bunul s-a realizat sau când bunul a fost individualizat din masa de bunuri de gen;

- în cazul bunurilor individual determinate, legea prevede că vânzătorul trebuie să procure şi să transmită bunul cumpărătorului, sau să obţină acordul terţului. În caz contrar, vânzătorul răspunde pentru prejudicial cauzat.

3

Bunurile aflate în indiviziune pot fi vândute numai cu acordul tuturor coproprietarilor. În cazul lipsei acordului acestora, cumpărătorul are dreptul de a cere reducerea preţului corespunzător cotei părţi pe care nu a dobândit-o, sau rezoluţiunea contractuluii.

PREŢUL BUNULUI VÂNDUT

Preţul este obiectul obligaţiei cumpărătorului şi constă într-o sumă de bani.Condiţii: 1 – Preţul trebuie să existe, în sensul că trebuie menţionat în contract la momentul încheierii contractului. Dacă nu este specificată suma de bani, atunci contractul are un alt regim juridic: de schimb, de întreţinere, de rentă viageră, de donaţie etc.2 - Preţul să fie exprimat în bani. Stabilirea preţului în bani este de esenţa contractului de V/C3 – Preţul trebuie determinat sau să fie determinabil

Este determinat dacă acesta se consemnează în contract în chiar momentul încheierii contractului.

Este determinabil în situaţia în care se stabilesc elementele care să-l facă determinat în viitor, dar nu mai târziu de data plăţii acestuia.

Preţul poate fi determinat şi de către alte persoane, prin acordul părţilor. Aceştia stabilesc preţul într-un timp anume, iar dacă nu reuşesc, instanţa la sesizarea uneia dintre părţile contractului, poate hotărâ ca preţul să fie stabilit de un expert. Dacă preţul nu se poate stabili în termen de un an de la încheierea contractului atunci contractul este făra efecte, adică vânzarea este nulă.Există şi alte situaţii când preţul poate fi stabilit, precum:

- în cazul unor bunuri – pe baza preţurilor legale stabilite de lege- în baza unor preţuri practicate în mod obişnuit în domeniul respectiv;- pe baza factorului de referinţă;- pe baza preţului practicat în mod obişnuit de vânzător.

4 – Preţul trebuie să fie real şi nu fictiv. Între vânzător şi cumpărător nu trebuie să existe două preţuri: unul public şi celălalt secret. Adică, nu trebuie să existe simulaţie la încheierea contractului5 – Preţul trebuie să fie serios şi nu infim, simbolic Aceasta rezultă din disproporţia mare existentă între valoarea bunului şi preţul acordat. 4 - CauzaCauza contractului este motivul pentru care se încheie contractul de V/C.Aceasta trebuie: -să existe; - să fie licită - să fie morală

Cauza ilicită însemnă că nu respectă prevederile legale, iar cea imorală contravine regulilor morale ale societăţii. Acestea atrag nulitatea absolută a contractului. Existenţa unei cause morale şi licite se prezumă până la proba contrară.

EFECTELE CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE

1- Obligaţiile vanzătorului2- Vânzătorul are următoarele obligaţii:

- să transmită proprietatea, sau, după caz dreptul vândut;- să predea bunul vândut- să asigure cumpărătorul de garanţia contra evicţiunii şi de viciile ascunse ale bunului;- să conserve lucrul vândul până la predarea acestuia

a - Obligaţia de garanţie contra evicţiunii

4

Evicţiunea este pierderea totală sau parţială a dreptului de proprietate asupra bunului ori tulburarea cumpărătorului în exercitarea dreptului său de proprietate.

Obligaţia de garanţie contra evicţiunii vânzătorului există atât faţă de cumpărător, cât şi faţă de orice alt dobânditor subsecvent. Această garanţie se transmite mortis causa, deci la succesorul său universal sau succesorii săi cu titlu universal.

Evicţiune poate fi de drept sau de fapt.Poate proveni dintr-o faptă imputabilă vânzătorului sau din pretenţiile uni terţ.Evicţiunea din fapta imputabilă vânzătorului constă în orice act sau fapt anterior vânzării, dar

ascunse cumpărătorului, sau ulterior vânzării, dar neprevăzute în contract, săvârşite de vânzător sau de succesorii săi universali sau cu titlu universal şi care îl tulbură pe cumpărător în folosinţa liniştită a bunului.

Împotriva tulburărilor provenind de la vânzător, cumpărătorul se poate apăra prin invocarea excepţiei de garanţie.

În cazul în care tulburarea provine de la un terţ, vânzătorul este obligat să-l apere pe cumpărător.Tulburarea care să provină de la un terţ trebuie să îndeplinească unele condiţii şi anume:

1- -tulburarea să fie de drept şi nu de fapt;2- cauza evicţiunii să fie anterior vânzării3- cauza evictiunii să fi fost ascunsă de vânzător la data vânzării

Efectele obligaţiei de garanţie sunt diferite faţă de momentul în care intervine evicţiunea. Astfel:

- anterior evicţiunii – vânzătorul este obligat să se abţină să facă ceva de natură al tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă a bunului

- în timpul evicţiunii – vânzătorul este obligat să îl apere pe cumpărător de evicţiunea terţului, aceasta realizându-se prin cererea sa de intervenţie voluntară accesorie în proces în interesul pârâtului cumpărător. Cumpărătorul, în cazul în care vânzătorul nu intervine în mod voluntar în sprijinul său, formulează cerere de chemare în garanţie pe cale incidentală a vânzătorului

Cumpărătorul poate cere rezoluţiunea vânzării, dacă a fost evins de întregul bun sau numai de o parte a acestuia destul de însemnată. În acest caz poate cere restituirea preţului şi daune interese. Sau poate să ceară în caz de evicţiune parţială, ca vânzătorul să restituie preţul doar pentru partea de care a fost evins.

Vânzătorul trebuie să rstituie preţul cerut de cumpărător ca urmare a evicţiunii.Termenul de prescripţie a acţiunii pentru introducerea acţiunii de garanţie contra evicţiunii este de 3 ani şi curge de la data producerii acesteia.

Daunele-interese cerute cuprind:- valoarea fructelor pe care cumpărătorul le-a predate celui care l-a evins;- cheltuielile de judecată;- cheltuielile încheierii şi executării contractului;- orice alte pierderi suferite sau câştiguri nerealizate din cauza evicţiunii

b - Garanţia contra viciilor bunului vândutGaranţia contra viciilor bunului vândut este o obligaţie a vânzătorului. Vânzătorul garantează

cumpărătorul contra viciilor ascunse care fac ca bunul să devină impropriu întrebuinţării sau care îi micşorează în aşa măsură valoarea de întrebuinţare, încât cumpărătorul, dacă l-ar fi cunoscut, nu-l cumpăra sau plătea un preţ mai mic.

Viciul este ascuns daca, la data predării, nu a putut fi descoperit, fără asistenţă de specialitate.

Garanţia este datorată, dacă viciul sau cauza lui există la data predării bunului.Vânzătorul nu datorează garanţie contra viciilor dacă cumpărătorul a cunoscut la data

predării existenţa viciilor.În vânzările silite nu se datorează garanţie pentru vicii.La data predării bunului viciul trebuie să fie grav, adică să facă bunul să devină impropriu

întrebuinţării sau să îi micşoreze în aşa măsură valoarea de întrebuinţare, încât cumpărătorul dacă l-ar fi cunoscut, nu-l cumpăra sau plătea un preţ mai mic.

5

Obligaţia de garanţie funcţionează numai pentru viciile ascunse nu şi pentru viciile aparente, care pot fi descoperite de cumpărător în mod normal.

Cumpărătorul, în cazul descoperirii viciilor este obligat să-l informeze pe vânzător într-un timp rezonabil, iar cumpărătorul profesionist în termen de două zile lucrătoare.Cumpărătorul, în cazul descoperirii viciilor, are următoarele opţiuni:

- înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;- înlocuirea bunului vândut cu un alt bun fară vicii;- reducerea corespunzătoare a preţului;- rezoluţiunea vânzării, cu restituirea preţului şi daune-interese.

Termenul de prescripţie în valorificarea garanţiei contra viciilor este de 3 ani.Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune contra viciilor ascunse este următorul:

- în cazul transmiterii unui bun sau a unei lucrări executate, alta decât o construcție - in T= 1 an de la data predării bunului sau a recepției finale a lucrării sau de la data descoperirii viciului, dar înainte de 1 an;

- în cazul unei construcții – în T= 3 ani, de la data predării sau a recepției finale a construcției, sau de la data descoperirii viciului, dar înainte de 3 ani de zile;

- pentru executarea unor lucrări curente: 1 lună în cazul bunului transmis sau a unei lucrări executate, alta decât o construcție; 3 luni în cazul unei construcții

Termenele menționate sunt termene înăuntrul cărora viciile trebuie să se ivească.

OBLIGAȚIILE CUMPĂRĂTORULUIObligațiile cumpărătorului sunt următoarele:- să plătească prețul vânzării- să preia bunul cumpărat- să suporte cheltuielile vânzării

1 - Obligația de a plăti prețul vânzării Principala oligație a cumpărătorului este de a plăti prețul vânzării, în lipsa plății contractul este nul absolut ca vânzare-cumpărare.

În lipsă de stipulații contrare, cumpărătorul trebuie să plătească prețul la locul unde se află bunul în momentul vânzării. În cazul în care locul nu este stability,, atunci prețul vânzării este la domiciliul sau sediul vânzătorului.

Plata bunului vândul se poate face sub forma unei sume globale, plătibile o singură dată sau sub forma unor sume periodice, sub formă de rate.

Cumpărătorul care află de o cauză de evicțiune poate suspenda plata până la încetarea tulburării sau a unor garanții îndestulătoare.

În caz de neplată, totală sau parțială a prețului, vânzătorul poate invoca excepția de neexecutare a obligației și poate lua următoarele măsuri: refuză să predea bunul, cu drept de retentie; solicită instanței executarea silită sau cere rezoluțiunea contractului.

În cazul în care nu este stabilit un termen de plată pentru bunurile mobile și plata nu a fost executată în termen de 15 zile de la predare, atunci vânzătorul poate să declare rezoluțiunea contractului, fară punerea în întârziere și să ceară restituirea bunului mobil vândut.

Acțiunea în restituire poate fi inițiată de vânzător, moștenitorii și creditorii acestuia, de legatarul particular, de cesionarul prețului.2 – Obligația de a prelua bunul cumpărat

Preluarea bunul cumpărat (vândut) este o obligație a cumpărătorului, iar preluarea trebuie să se facă la locul și termenul prevăzute în contractul de V/C.

Bunul la data predării trebuie să aibe aceeasi stare ca cel de la data încheierii contractului. La preluare cumparatorul este obligat sa il verifice, iar in caz de constatare a unor deficiente,

informeaza vanzatorul si poate refuza preluarea pana la remedierea aspectelor semnalate.In lipsa unui termen, daca cumparatorul a platit pretul acesta poate cere predarea imediata a

bunului.

6

Daca obligatia de plata este afectata de un termen si dupa vanzare cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile sau micsorat, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiae de predare a bunului.

3 – Obligatia cumparatorului de a suporta cheltuielile vanzarii.Cheltuielile pentru incheierea contractului de V/C sunt in sarcina cumparatorului, precum si

cele de preluare si transport al bunului, daca nu s-a convenit altfel.Masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare sunt in sarcina vanzatorului.

The end

7

Completare cu >VANZAREA MOSTENIRII / p.86