Tema I. Introducere în activitatea executivă

1. Activitatea executivă – formă fundamentală de activitate a statului1.1. Definiţie

-realizează puterea de stat şi care constă din executarea legilor şi a altor acte subordonate acestora, înfăptuită de autorităţile publice;- activitateA de "executare" constă din:

a. activităţi de conducere, ex: Guvernul adoptă acte prin care coordonează activitatea ministerelor

b. activităţi de organizare a executării, ex: un minister elaborează instrucţiuni pe care le reclamă un act cu forţă juridică superioară (lege, decret, hotărâre guvernamentală;

c. activităţii de executare în concret a legilor şi a altor acte juridice subordonate lor,ex: un primar emite o autorizaţie.

1.2. Trăsăturile activităţii executive

a) este derivată- intervine secundum legem ( în baza şi în vederea executării legii), excepţie- O.G, O.U.G;

b) este limitată la realizarea strictă a prevederilor stabilite prin lege;c) este organizatorică- administraţia desfăşoară activităţi de natură

organizatorică, necsare realizării actelor cu forţă juridică superioară;d) este supusă controlului legislativ exercitat în diferite forme;e) are un caracter complex- utilizează toate cele patru forme concrete

de activitate (acte juridice, acte politice, fapte material-juridice şi operaţiuni tehnico-materiale)

f) realizează atât propriile acte juridice, cât şi acte aparţinând altor subiecte de drept (persoanelor fizice şi juridice, autorităţilor şi ale organizaţiilor neguvernamentale);

g) sistemul organelor administraţiei de stat dispun de forţa de constrângere- garanţie a executării actelor de drept administrativ.

2. Formele concrete ale activităţii executive

2.1.Actele juridice:

a) de drept administrativ -cu caracter normativ –ex. :regulamentele -cu caracter individual- ex.: autorizaţiile ;

b) de drept civil/dreptul muncii-ex.: contractele (excepţie contractele administrative-asimilate actelor administrative- Art. 2, lit.c)Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ1.

2.2. Faptele juridice materiale

Def.- împrejurări care determină producerea unor efecte juridice în baza normelor de drept, fără ca să existe o manifestare de voinţă făcută în scopul producerii acestor consecinţe.

Clasificare:a) evenimentele naturale-ex: aplicarea sancţiunii contravenţionale se

prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei2 ( timpul - un eveniment care înlătură răspunderea juridică).

b) faptele (activităţii) licite-ex.: plata impozitelor sau a taxelor datorate de o persoană

fizică- stinge în mod legal obligaţia administrativ-financiară;

ilicite-ex.: contravenţia- atrage sancţionarea celui vinovat.

2.3. Actele politice- ex.: delaraţiile Guvernului;

-produc efecte politice iar nu juridice; - nu sunt garantate prin forţa de constrângere a statului.

2.3. Operaţiunile tehnico-materiale-ex.: avizele1 ...sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de

autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;

2 A se vedea art. 13 alin. (1) din O.G 2/2001

!!! Atât actele juridice cât şi faptele material-juridice licite reprezintă două forme concrete şi tipice de realizare a activităţii executive, generatoare de drepturi şi obligaţii, constituind izvoare ale raportului juridic administrativ.

- produc simple efecte materiale necesare pregătirii, adoptării, executării şi controlului actelor de drept administrativ;

- nu produc efecte juridice prin ele însele;- pot condiţiona valabilitatea unor acte de drept administrativ.

Actele juridice, actele politice, faptele material-juridice şi operaţiunile tehnico-materiale sunt cele patru forme concrete de realizare ale activităţii executive, cunoscute sub termenul generic de "fapt administrativ statal".

3. Decizia administrativă

Def. Hotărârea luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii-DEX;

3.1. Decizia administrativă -o categorie a deciziilor de stat sau publice. -în sensul cel mai larg- faptul administrativ sau ce cele patru forme concrete ale activităţii executive (actul juridic, actul politic, operaţiunea tehnico-materială şi faptul material-juridic;- orice act voliţional producător de efecte juridice care îmbracă atât forma unui act juridic cât şi forma unui fapt material-juridic;- în sens juridic restrâns decizia administrativă - actul juridic, cu condiţia ca actul să emane de la administraţie;- decizie administrativă -numai actele administrative sau de drept administrativ emise de administraţia de stat, ca cea mai importantă categorie a deciziei administrative.

3.2. Trăsăturile deciziei: în definirea deciziei nu trebuie inclus elementul de alegere

între două sau mai multe variante de soluţionare- unele decizii, cum sunt cele de execuţie (de ex. în materia stabilirii impozitelor şi a taxelor) pot să nu conţină o asemenea posibilitate.;

trebuie exclusă caracterizarea ei ca act de conducere- include alături de dreptul de decizie şi dreptul de îndrumare, coordonare şi control ;

nu trebuie confundată cu procesul decizional care include etapele de pregătire, adoptare, executare şi control ale deciziei.

Definiţii:Actul decizional - o manifestare de voinţă deliberată a unui subiect făcută în anumite scopuri. Decizia administrativă- manifestarea deliberată de voinţă a unei autorităţi publice, realizată în cadrul activităţii executive pentru atingerea scopurilor specifice acestei forme fundamentale de activitate a statului.

4. Activitatea decizională a administraţiei publice

o activitatea de conducere realizată de administraţia publică are un caracter complex;

o activitatea de conducere realizată de administraţie -acţiuni decizionale (deliberative), de coordonare, de îndrumare şi de control.

4.1. Sistemul decizional -asigura conducerea activităţii organului şi funcţionarea acestuia prin întreg ansamblul centrelor de decizie determinate, (departamente, direcţii, servicii, birouri);

4.2. Sistemul operaţional (de execuţie) -asigura îndeplinirea deciziilor adoptate de factorii de conducere şi de factorii de decizie;

4.3. Sistemul informaţional, interpus între cel decizional şi cel operaţional, este alcătuit din fluxul informaţional (cantitatea de informaţii) şi circuitul informaţional (drumul parcurs de informaţii).

Tema II. FORMELE CONCRETE ALE ACTIVITĂŢII EXECUTIVE

Actele de drept administrativ

1.1. Denumirea actelor de drept administrativ

Denumirea de act de drept administrativ se impune a fi reţinută din mai multe motive:

indică apartenenţa actului la administraţia de stat şi la activitatea executivă a acesteia;

precizează regimul juridic al actului respectiv, cel de drept administrativ, înlăturând orice posibilitate de confuzie între actele de putere ale administraţie şi actele juridice lipsite de această trăsătură (de exemplu, contractele);

înlătură confuzia posibilă între actele juridice administrative şi înscrisurile sau actele constatatoare ale actelor juridice administrative;

1.2. Definiţia actelor de drept administrativActele de drept administrativ- actele juridice unilaterale emise în cadrul activităţii executive de autorităţi publice în calitatea lor de subiecte special investite cu atribuţii de realizare a puterii de stat.Actele de drept administrativ sunt:

- acte juridice, adică manifestări de voinţă făcute cu intenţia de a produce efecte juridice, în acord cu legea, garantate în realizarea lor prin forţa de constrângere a statului;

- sunt unilaterale fiind emise fără consimţământul celeilalte părţi a raportului juridic căreia îi este destinat actul;

- sunt acte de putere, expresie juridică a formei pe care o îmbracă activitatea executivă a statului;

- dispun de prezumţia de legalitate,- sunt obligatorii ;- se pun direct în executare.

1.3. Trăsăturile actelor de drept administrativ

-însuşiri care diferenţiază aceste acte de alte categorii de acte juridice;

1.4. Regimul juridic al actelor de drept administrativ

- reguli ce guvernează formarea, modificarea şi desfiinţarea actelor de drept administrativ;

- actele de drept administrativ - supuse regimului juridic administrativ, având în acest sens un regim juridic propriu, distinct de al altor acte juridice;

- vizează forţa lor juridică şi forţa lor probantă, mod de intrare în vigoare, de executare şi de încetare a efectelor juridice;

- trebuie să-l distingem de natura juridică a efectelor sau raporturilor pe care le generează-ex.:o hotărâre a Guvernului rămâne un act de drept administrativ chiar dacă reglementează raporturi civile;

-

Actul de drept administrativ, ca act juridic NU se confundă cu înscrisurile materiale sau "actele" constatatoare ale manifestărilor de voinţă producătoare de efecte juridice.

Dintre aceste "acte" enumerăm : de stare civilă, încheierile de autentificare, adeverinţele şi alte acte

doveditoare; aceste înscrisuri nu pot fi considerate acte juridice deoarece:

ele nu cuprind o manifestare de voinţă propriu-zisă, producătoare de efecte juridice;

se mărginesc doar să constate existenţa unui eveniment (naşterea, decesul), a unui fapt material-juridic;

atestă o anumită situaţie (de exemplu, calitatea de salariat, nivelul retribuţiei.

sunt operaţiuni tehnico-materiale, de constatare, fără ca ea să genereze efecte juridice;

Semnificaţia lor juridică:

pot condiţiona valabilitatea actelor juridice civile, administrative, la care se referă, a unor operaţiuni tehnico-materiale;

mijloace de probă pentru stabilirea existenţei acelor acte, fapte juridice sau operaţiuni până la dovada contrară sau până la înscrierea în fals.

2. Elementele actelor de drept administrativ

trăsături esenţiale-constituie manifestările de voinţă ale administraţiei ca acte juridice

conferă acţiunilor voliţionale ale administraţiei un caracter juridic; le diferenţiază de alte categorii de acte juridice;

Elemente esenţiale sunt următoarele: 1. voinţa manifestată în temeiul şi pentru realizarea puterii de

stat;2. obiectul actului juridic;3. organul sau subiectul emitent al actului;4. motivele - de fapt;

-de drept.

Elemente neesenţiale: termenul şi condiţia.

2.1. Voinţa manifestată în temeiul şi pentru realizarea puterii de stat

-actul de drept administrativ este un act voliţional; -acest act presupune acţiunea conştientă şi voită a autorului.

Caracteristicile voinţei:

a) Caracterul intenţionat intenţia de a produce efecte juridice; intenţia autorului lor trebuie să fie în concordanţă

numai cu acele efecte pe care legea le recunoaşte respectivei categorii de acte juridice.

b) Voinţa trebuie să fie manifestată trebuie să fie cunoscută de către cei cărora li se

adresează actul; aceştia să-şi conformeze conduita conform intenţiei

autorului.

c) Actele de drept administrativ au un dublu caracter voliţional exprimă atât voinţa statului consacrată prin lege şi prin

alte acte subordonate acesteia şi care se impune în actele administraţiei;

voinţa autorităţii executive emitente- voinţa statului are un rol important- poziţia subordonată a organelor administraţiei faţă de lege şi de organele executive ierarhic superioare (de ex.: atunci când emit acte, organele administraţiei publice trebuie să indice întotdeauna actul normativ superior care constituie temeiul lor legal.

d) Voinţa din actul de drept administrativ----autonomia org.emitent;

o voinţa organului emitent este subordonată voinţei statului.

e) Voinţa trebuie să fi neviciată vicierea ei afectează existenţa şi valabilitatea actului juridic;

Viciile actelor de drept administrativ sunt:

!!! Autonomia de voinţă creşte odată cu facultatea recunoscută administraţiei de a aprecia o anumită situaţie şi de a-şi alege mijloacele cele mai corespunzătoare în rezolvarea ei acţionând şi pe considerente de oportunitate

eroarea - de fapt, ex.: faptele reţinute ca motive ale actului sunt eronate sau greşit stabilite;

- de drept, ex : emiterea actului organul nu se bazează pe un text legal sau se bazează în mod greşit pe un text;

dolul -poate proveni de la unul din subiecţii raportului juridic (beneficiarul sau emitentul actului) ori de la ambele părţi în scopul eludării legii, a realizării fraudei la lege;

- manoperele dolosive sau frauda la lege - desfiinţarea actelor de drept administrativ mai puţin violenţa.

4. Actul de drept administrativ -expresia juridică a modului specific de realizare a puterii publice de către administraţia de stat;

Forţa de constrângere este mijlocul eficient de garantare şi de realizare a drepturilor şi obligaţiilor generate de actele juridice în cazul neîndeplinirii lor din convingere.Actele de drept administrativ se pun direct în executare, de cele mai multe ori din oficiu, fără vreo altă formalitate deosebită, iar forţa de constrângere care le garantează aparţine chiar sistemului de organe administrative.

2.2. Obiectul actelor de drept administrativ

- constituit din conduita părţilor, adică din acea acţiune asupra căreia sunt îndreptate drepturile şi respectiv obligaţiile participanţilor la raportul juridic;

Trăsături:

este unic având la bază o singură cauză sau motiv; determinat de lege şi de alte acte normative; este impus în mod unilateral de către organul emitent;

obligatoriu -subiectele de drept trebuie să aibă o conduită conformă cu manifestarea de voinţă a organului de stat;

obiectul actelor normative este alcătuit din reglementarea propriu-zisă a relaţiilor sociale,

2.3. Motivele actelor de drept administrativ

Satisfacerea unor nevoi sociale, generale sau personale, naţionale sau locale, impun organelor de stat promovarea, prin intermediul actelor juridice,realizarea unor interese specifice..

!!! Este de neconceput emiterea unui act fără vreun motiv sau în afara motivelor legale.

Motivele pot fi:a) motive de fapt- faptele sau împrejurările care justifică şi determină

adoptarea unui act juridic;b) motive de drept- textele legale care permit şi determină această

adoptare.

- actele administrative normative sunt emise întotdeauna pe baza şi în executarea legilor;

- în cazul actelor de drept administrativ cu caracter individual motivele de drept izvorăsc din actul normativ de bază, iar cele de fapt din situaţia concretă existentă şi care se încadrează în ipoteza normei juridice.

Ex.: motivele juridice care determină primarul să emită o autorizaţie constau tocmai în existenţa unei reglementări legale, iar motivele de fapt izvorăsc din necesitatea solicitantului de a desfăşura o anumită activitate permisă de lege.

Lipsa motivelor ----- inexistenţa actului juridic,ex.: în cazul în care s-ar aplica o amendă contravenţională pentru o faptă care nu a fost săvârşită

Caracterul ilegal al motivelor duce la nulitatea actului respectiv, ex.: în situaţia în care actul de sancţionare ar avea un alt temei decât cel legal (în ipoteza dată dacă s-ar întemeia acel act pe o normă abrogată);

Sancţiunea nulităţii intervine şi atunci când organul este în eroare asupra motivelor care au determinat emiterea actului de drept administrativ sau când organul a fost indus în eroare cu privire la motivele care stau la baza acelui act juridic

2.4. Organul emitent al actului juridic

Actul de drept administrativ emană de la organele statului care au potrivit legii, calitatea de organe ale administraţiei de stat, fiind organe de decizie;Organele decizionale administrative pot fi:

organe cu conducere colegială , ex.: Guvernul, Consiliul local; organe cu conducere unipersonală, ex.: Prim-ministru, prefect,

primar;

dreptul de decizie poate să aparţină şi unor persoane din cadrul organului colegial (miniştri, preşedinţi, directori) sau unor funcţionari din structurile interne ale organului;factorii de decizie au posibilitatea atât de a emite decizii cât şi de a participa la întregul proces decizional (în etapele pregătirii, adoptării, executării şi controlului).;în ştiinţa administraţiei autorul unei decizii -factor/subiect decident toţi factorii care nu participă în nume şi în interes propriu la adoptarea deciziei sunt participanţi la decizia administrativă.

Avantajele şi dezavantajele conducerii unipersonale

a) Avantajele: operativitatea luării deciziilor (datorită unei proceduri mult

simplificate)

unitatea deciziilor (datorită unităţii de poziţie a subiectului decident).

a) Dezavantajele acestei forme de conducere sunt:

posibilitatea nefundamentării temeinice a deciziilor; pericolul încălcării legalităţii ; micşorarea posibilităţilor de control asupra procesului

de pregătire şi adoptare a deciziilor.

2. Avantajele şi dezavantajele conducerii colective

a) Avantajele:

posibilitatea unei mai temeinice fundamentări a deciziilor; posibilitatea alegerii variantei optime dintre soluţiile puse în

dezbatere; creşterea gradului de control asupra întregului proces

decizional.

b) Dezavantajele acestei forme de conducere:

volumul mare de timp şi de muncă necesar adoptării deciziilor,

procedura mai complexă de adoptare; tendinţa de diminuare a răspunderii personale;

!!! În epoca contemporană se remarcă tendinţa crescândă de participare în procesul decizional, alături de organele de decizie, a organelor sau a formelor consultative (nedecizionale sau nedeliberative).

Serviciile publice din teritoriu ale organelor centrale de stat, chiar lipsite de personalitate juridică- subiecte de drept administrativ -emit în baza legii sau a împuternicirilor date – cu temei legal conducerii lor de către organele ierarhic superioare – acte juridice administrative, Ex: regulamentele de ordine interioară, decizii de imputare etc. (acte administrative emise prin delegaţie).Dreptul de a emite acte de drept administrativ poate să aparţină şi altor organe de stat, decât cele ale administraţiei, cum sunt cele legislative, ale justiţiei şi parchetului, în vederea organizării activităţii lor principale.

Funcţionarii administrativi sunt participanţi la procesul decizional, fie în cadrul organelor colegiale de decizie din care fac parte, fie în calitate de subiecte consultate cu privire la emiterea unor decizii , fie ca subiecte ce asigură realizarea şi controlul executării deciziei.

2.5. Termenul şi condiţia în actele de drept administrativ

De regulă, actele de drept administrativ sunt acte juridice pure şi simple, producându-şi efectele din momentul adoptării lor legale;

Excepţia- unele acte administrative pot fi afectate în ceea ce priveşte, mai ales executarea lor şi mai puţin formarea sau existenţa lor, de termen şi de condiţie ca modalităţi neesenţiale al acestor acte.

a. În cazul actelor administrative normative efectele se produc:din momentul adoptării lor legale, de la data aducerii lor la cunoştinţă ;de la data încunoştinţării subiectelor.

b. În cazul actelor individuale, efectele se producde la data adoptării;de la data comunicării persoanelor interesate; de la data fixată prin actul juridic.

Ex.: autorizaţiile fixează termene de valabilitate a lor la împlinirea cărora actul juridic îşi încetează existenţa indiferent de faptul că titularul a îndeplinit sau nu conţinutul prevederilor sale.

Emiterea sau efectele unor acte de drept administrativ - condiţionată şi de realizarea sau îndeplinirea unor anumite condiţii prevăzute de lege- cei care solicită administraţiei emiterea unor acte juridice trebuie să-şi însoţească cererile adresate organelor de stat de înscrisurile necesare sau de actele doveditoare prevăzute de lege şi în lipsa cărora actul juridic solicitat nu poate fi emis sau adoptat.

Emiterea sau efectele unor acte de drept administrativ - condiţionată şi de realizarea sau îndeplinirea unor anumite condiţii prevăzute de lege- cei care solicită administraţiei emiterea unor acte juridice trebuie să-şi însoţească cererile adresate organelor de stat de înscrisurile necesare sau de actele doveditoare prevăzute de lege şi în lipsa cărora actul juridic solicitat nu poate fi emis sau adoptat. Ex.: documentele justificative în vederea obţinerii unei burse sociale.

Tema 3. Condiţiile de valabilitate ale actelor de drept administrativ

I.Condiţiile generale de valabilitate ale actelor de drept administrativ

1) Fundamentarea ştiinţifică a deciziei

proiectele de acte normative se vor baza pe: studii de fundamentare social-economică, politică şi

juridică, metode moderne de analiză şi luarea deciziei; procedee de tehnică legislativă adecvate;

2) Unitatea decizie

- concordanţa exterioară -dintre decizie cu deciziile anterioare- fiecare act normativ să fie corelat cu actele normative cu care se află în legătură, integrându-se organic în sistemul general al legislaţiei;

- concordanţa internă- lipsa contradicţiilor dintre dispoziţiile sale;

3) Oportunitatea deciziei sau actualitatea ei presupune adoptarea şi executarea actului în timp util şi la

condiţiile date; abrogarea lui atunci când, ca o consecinţă a evoluţiei relaţiilor

sociale, actul juridic a încetat practic să mai fie aplicat;

4) Simplitatea formei o sub aspect extern- adoptarea deciziei fără formalităţi

procedurale deosebite care ar îngreuna în mod inutil procesul decizional;

o sub aspectul intern, redactarea deciziei într-o formă prescriptivă, logică şi într-un stil concis, clar şi precis, care să excludă orice echivoc (A se vedea art. din Legea nr. 24/2000);

5) Legalitatea- actul decizional-trebuie întotdeauna adoptat numai în baza unui

drept legal de decizie şi numai de către persoanele sau organele investite cu putere legală de decizie, în temeiul şi pentru executarea legilor.

II. Condiţiile speciale de valabilitate ale actelor de drept administrativ

actele să fie emise de către organele competente de decizie în limitele competenţei lor legale;

actele să fie emise cu respectarea formelor procedurale legale;

conţinutul actelor să fie conform normelor legale; actele să corespundă scopului urmărit de lege.

Actele de drept administrativ -acte juridice prin reunirea cumulativă a elementelor şi a condiţiilor de valabilitate urmărind atât protejarea intereselor de ordin general, cât şi apărarea drepturilor cetăţeneşti, ale celor aparţinând persoanelor juridice, organizaţiilor neguvernamentale

1. Emiterea actelor de către organele cu competenţă decizională

a) Noţiunea şi conţinutul competenţei decizionale.

Competenţa -ansamblul activităţilor cu şi fără semnificaţie juridică săvârşite de un subiect de drept în vederea realizării atribuţiilor sale.

în sens juridic larg -activităţile (actele şi faptele) cu semnificaţie juridică; în sens juridic restrâns -ansamblul actelor juridice prevăzute a fi emise, conform legii, de un organ în realizarea atribuţiilor.

Competenţa - dreptul şi obligaţia de a săvârşi acţiuni de informare, -de consultare, -de verificare şi -de decizie -nu este o noţiune sinonimă cu cea de capacitate juridică, ultima presupunând întotdeauna posibilitatea de a adopta acte juridice.

Competenţa decizională -permite şi conferă unui organ dreptul de a hotărî sau de a dispune prin acte de decizie în ceea ce priveşte rezolvarea unei anumite situaţii.

Dreptul de decizie -conferit -conducerii organului ; -unor funcţionari de decizie;

iniţierea sau formularea, executarea şi controlul deciziei pot să aparţină şi unor factori nedecizionali cum sunt organele consultative sau ajutătoare (auxiliare);

în unele situaţii dreptul de decizie aparţine în exclusivitate numai funcţionarului sau organului desemnat de lege, caz în care competenţa decizională are un caracter exclusiv;

organele lor ierarhic superioare nu li se pot substitui în atribuţii având doar posibilitatea de îndrumare obligatorie a activităţii organelor subordonate şi dreptul de anulare a actelor necorespunzătoare ale acestora din urmă.

actele decizionale sau de drept administrativ ale unui funcţionar "de fapt" sunt lovite de nulitate în timp ce actele constatatoare sunt valabile întrucât ele nu cuprind şi nu exprimă manifestarea de voinţă a funcţionarului care înregistrează şi constată faptul (naşterii sau a decesului, de exemplu)

b) Nivelul la care se adoptă deciziile

se pledează pentru încredinţarea dreptului de decizie unor nivele ierarhice cât mai scăzute, deşi nu toate problemele pot fi încredinţate spre rezolvare acestora.

Dezavantajele deplasării dreptului de decizie către organele ierarhic superioare

este necesară o mai mare cantitate de informaţii cu un circuit mai complex pentru adoptarea hotărârilor;

operativitatea scăzută (deciziile nu se iau în timp util); se creează la nivelul central sau superior numeroase organe cu

o structură tot mai complexă sau apar structuri interne deosebite la nivelul organelor existente;

eliberarea organelor ierarhic inferioare de dreptul de decizie duce la diminuarea iniţiativei acestora şi la eliminarea sau slăbirea răspunderii proprii.

c) Delegarea dreptului de decizie

Repartizarea de atribuţii

NU se transmite de la organul colegial către membrii săi totalitatea atribuţiilor, ci se încredinţează, prin individualizare, unele din atribuţiile care aparţin însuşi organului colegial.;

Repartizarea de atribuţii poate fi: o de drept-Ex.: repartizarea de atribuţii către preşedintelui

consiliului judeţean care are ca atribuţie sprijinirea instituţiilor şi regiilor autonome de interes judeţean;

o prin act juridic-Ex.: Consiliile locale stabilesc, prin hotărâri, atribuţii ale preşedintelui de şedinţă.

Înlocuirea sau suplinirea unui funcţionar de către altul-atunci când cel în cauză este împiedicat în exercitarea atribuţiilor sale.

În procesul dezvoltării autonomiei locale administrative asistăm la trecerea treptată a dreptului de decizie, pe categorii de probleme, spre nivelele ierarhic inferioare ale organizării administrative, ceea ce implică o creştere a gradului de coordonare a activităţii acestor din urmă autorităţi, în scopul asigurării unei concordanţe depline între activitatea locală cu principiile politicii centrale a statului.

Înlocuirea se face: - de drept -Ex.:prefectul este înlocuit, în caz de lipsă, de

subprefect) ;- prin act juridic, când pentru funcţionarul înlocuit se

desemnează locţiitorul -Ex.:în cazul interimatului funcţiei ministeriale, când primul ministru propune preşedintelui României persoana care urmează a exercita funcţia al cărui titular este împiedicat să o facă, până la revenirea acestuia.

Competenţa delegată.

-încredinţarea unor atribuţii care revin în mod obişnuit unui funcţionar şi căruia legea îi permite să şi le încredinţeze unui subordonat ierarhic.

Spre deosebire de situaţia repartizării de atribuţii, când operează transmiterea acestora către mai multe persoane, în cazul delegării operează transmiterea către o singură persoană a unei părţi din atribuţii şi nu a tuturor ca în ipoteza înlocuirii sau a suplinirii.

I. Instituirea delegării

a) Scopul delegării este creşterea eficienţei activităţii organului de stat;

b) Obiectul delegării -atribuţii nedecizionale/ atribuţii cu caracter decizional (de exemplu în materia procedurii contravenţionale, împuternicirea dată de primari unor persoane din subordine pentru constatarea săvârşirii abaterilor administrative de acest gen);

c) Modul de delegare t-ransmiterea directă a atribuţiilor de la titularul lor la subordonat, fără intermediere şi fără posibilitatea retransmiterii succesive a atribuţiilor delegate de către persoana delegată la o altă persoană.

Delegarea dreptului de decizie se poate face: de drept-Ex.:;

prin act juridic (normativ şi individual)

Forma de delegare este cea scrisăSubiectul care delegă este chiar titularul atribuţiilor ce sunt încredinţate, iar subiectul delegat este persoana subordonată din structura internă a organului, care poate îndeplini delegarea, având pregătirea şi calitatea necesară;

II. Exercitarea delegării încredinţate- respectarea unor condiţii recomandate de ştiinţa administraţiei

de stat:a) respectării sferei de atribuţii delegate- neintervenţia

funcţionarului ierarhic superior în atribuţiile subordonatului, atunci când acesta le îndeplineşte în mod corespunzător;

b) personalul care şi-a delegat atribuţiile are obligaţia să menţină delegarea în limitele noilor competenţe -deşi există dreptul de retragere a delegării, acesta trebuie să opereze doar în cazul încălcării condiţiilor de delegare;

c) controlul activităţii delegate-verificarea trebuie să vizeze elemente esenţiale stimulând exercitarea în mod propriu a atribuţiilor încredinţate.

III. Încetarea delegării - se efectuează după aceeaşi procedură prin care ea a fost

instituită. - retragerea va fi de drept sau prin act juridic, - în cazul în care instituirea delegării a fost însoţită de anumite

formalităţi procedurale, cum sunt acordul sau aprobarea, retragerea ei se face cu respectarea aceloraşi formalităţi.

- retragerea trebuie să fie întotdeauna expresă şi în formă scrisă datorită caracterului expres al normelor de competenţă.

- O retragere tacită a delegării, prin intervenţia funcţionarului superior în atribuţiile delegate, NU trebuie admisă.

Caracterul propriu al competenţei -răspunderea personală a funcţionarului care emite acte juridice. În cazul delegării -răspunderea juridică, în speţă cea administrativă, pentru actele emise prin delegaţie aparţine, în primul rând, persoanei delegate;Şi cel care şi-a delegat atribuţiile poate răspunde atunci când actele sau faptele ilegale ale subordonatului se datorează unei sau şi unei supravegheri administrative necorespunzătoare.

3.2. Conformitatea actelor de drept administrativ cu forma prevăzută de lege

în dreptul administrativ, regula este că, pentru ca o manifestare de voinţă să producă efecte juridice, este necesar ca să fie emisă cu respectarea anumitor forme;Prin instituirea formelor procedurale necesare elaborării actelor de drept administrativ se urmăreşte:

garantarea efectuării actelor cu toate precauţiile;să corespundă prin conţinut şi scop intereselor generale cât şi celor personale; simplificarea formelor procedurale şi creşterea operativităţii în activitatea executivă; împiedicarea luării unor decizii nefondate;obligarea la pregătirea temeinică a soluţiilor; întărirea legalităţii-anumite forme procedurale asigură un control eficient.

Formele procedurale pot fi:

a) forme esenţiale - sunt stabilite pentru asigurarea legalităţii şi oportunităţii; - nerespectarea lor duce la nulitatea deciziilor;

- sunt stabilite prin norme imperative; - apără un interes general-operează de drept.

b) forme neesenţiale stimulează operativitatea în munca administrativă, facilitează sistemul de evidenţă al actelor juridice, nerespectarea lor nu influenţează valabilitatea

actelor (de exemplu, nesemnarea înscrisului constatator al actului unui organ colegial, adoptat cu majoritate de voturi);M

apără un interes personal-operează numai la solicitarea celui interesat.

Regula= forma scrisă a actelor de drept administrativExcepţia- avertismentul- în materie contravenţională care se poate aplica şi verbal( A se vedea art.7 alin.(1) din O.G2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.)în dreptul civil regula este lipsa formalităţilor la încheierea actelor juridice, în baza principiului consensualismului.

3.3. Conformitatea actelor de drept administrativ cu conţinutul legii

conformitatea acestora cu elementele normei juridice conţinute în lege şi anume ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.

a) Aplicând legea organul trebuie să examineze dacă condiţiile de fapt cerute de lege, pentru ca o acţiune sau o inacţiune să fie obligatorie (ipoteza legală)

Neîndeplinirea acestor cerinţe îmbracă următoarele forme posibile organul nu emite actul deşi există condiţiile de fapt cerute de

lege – Ex.: nu emite actul de sancţionare contravenţională deşi abaterea s-a săvârşit);

organul emite actul deşi nu sunt întrunite condiţiile de fapt prevăzute în ipoteză –ex.: întocmeşte procesul-verbal şi aplică sancţiunea administrativă, deşi contravenţia nu a fost săvârşită, fapta fiind în faza de tentativă, deci nesancţionabilă);

organul emite actul stabilind greşit o anumită stare de fapt, deşi în realitate situaţia este alta –ex:, emite o autorizaţie de construcţie a unui imobil în locul celei de înstrăinare).

b) este posibil însă ca organul să stabilească în mod corect starea de fapt, dar să interpreteze greşit dispoziţia normei juridice sau să aplice o altă dispoziţie decât cea corespunzătoare situaţiei de fapt- Ex.: o situaţie de fapt bine stabilită, respectiv, realizarea ilegală a unei construcţii, s-a interpretat greşit legea recurgându-se direct la calea judiciară (A se vedea art. din L. nr. 50/1991 privin autorizarea executării construcţilor.)

c) ) Un act administrativ poate fi nevalabil şi pentru că s-a aplicat o altă sancţiune sau o sancţiune greşită-ex.: s-a dispus măsura confiscării unui bun nesusceptibil de confiscare administrativă.

3.4. Conformitatea actelor administrative cu scopul legiiscopul legii =rezultatul pe care vrea să îl atingă reglementarea legală. scopul actului individual sau normativ- contrar scopului legii, atrage nulitatea actului administrativ dacă existenţa acestui scop ilegal apare şi ca o încălcare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, putem fi în prezenţa unei abateri disciplinare contravenţionale sau infracţionale care atrage sancţionarea funcţionarului vinovat;Scopul poate fi definit expres sau tacit de lege.

Tema 4. Caracteristicile actelor de drept administrativ

trăsături care individualizează aceste acte faţă de alte acte juridice;

actele administrative au următoarele caracteristici: caracter unilateral, legal, obligatoriu, executoriu şi oportun (actual).

4.1. Caracterul unilateral principala caracteristică definitorie a manifestării de voinţă din

actele administrative este unilateralitatea unilateralitatea =actul administrativ este emis fără participarea

sau consimţământul subiectelor de drept cărora le este destinat sau cu privire la care generează drepturi sau obligaţii.

Faţă de alte acte juridice unilaterale (de exemplu, cele civile), unilateralitatea actelor administrative este determinată de emiterea actelor în temeiul şi pentru realizarea puterii de stat;

Acest caracter unilateral este specific tuturor actelor de putere, în categoria cărora intră şi actele administrative, alături de actele puterii legislative, ale instanţelor judecătoreşti şi ale parchetului.;

manifestarea unilaterală de voinţă are loc în cadrul activităţii executive , de organizare a executării legii şi de executare în concret a acesteia, provenind, de regulă, de la un organ al administraţiei publice.

Situaţiile în care modul de emitere şi cel de executare al unor acte de drept administrativ ar părea că efectuează caracterul unilateral al

acestor acte

a) Uneori emiterea unui act administrativ este precedată, însoţită sau succedată de efectuarea unei prestaţii sau plăţi de către celălalt subiect al raportului juridic, altul decât organul emitent.

Ex.: permisul de port arma se eliberează titularului, numai după ce a achitat taxele legale şi costul imprimatului;

Ex.: terenurile proprietate de stat pot fi atribuite în vederea construirii de locuinţe cu plata taxei stabilite prin dispoziţiile legale ;

În aceste cazuri NU suntem în

prezenţa unei contraprestaţii oneroase a beneficiarului unui act administrativ;

Suma plătită NU reprezintă contravaloarea prestaţiei organului de stat, în schimbul emiterii actului, ci ea reprezintă taxa sau impozitul impus de lege pentru eliberarea unei autorizaţii sau a unui permis etc.

b) Caracterul unilateral se menţine şi în ipoteza în care prin actul administrativ se stabilesc unele obligaţii în sarcina organului emitent.

Ex.:unităţile militare sunt obligate să execute dispoziţiile de repartizare în producţie a absolvenţilor învăţământului militar superior.

Obligaţiile administrative sunt generate de prevederi legale pe care administraţia trebuie să le respecte şi care conferă drepturi celor administraţi.

c) Caracterul unilateral al deciziei administrative subzistă şi în ipoteza în care actul administrativ este emis cu respectarea unor formalităţi procedurale, ca de exemplu cererea solicitantului, avizul sau acordul, cerute de lege.

Ex.: persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi autorizate şi vor să deţină arme de foc, depun cererea în vederea autorizării

Cererea, prin care se manifestă voinţa solicitantului urmată de emiterea actului juridic nu constituie, împreună, un consimţământ care să dea naştere unui raport contractua;.nu suntem în prezenţa unui contract civil, unde drepturile şi obligaţiile sunt generate de acordul de voinţă al părţilor;

Contractul sinalagmatic -raport juridic având un dublu obiect (la vânzare-cumpărare el constă din predarea bunului şi plata preţului;

în cazul unei autorizaţii, obiectul acesteia îl constituie în mod exclusiv asigurarea posibilităţii ca beneficiarul să desfăşoare o activitate sau să-şi asigure condiţiile necesare pentru satisfacerea unor drepturi sau interese;

cauza actelor administrative este unică şi nu dublă-constând în asigurarea desfăşurării unei activităţi sau a realizării unor drepturi.

d) Actul administrativ este unilateral chiar dacă a fost emis în comun de mai multe organe administrative, fără a se putea considera că suntem în prezenţa unui contract intervenit între organele emitente.

4.2. Caracterul legal al actelor administrative

rezultă din obligativitatea emiterii lor pe baza şi în conformitate cu legile în vigoare;

actele de drept adminsitartiv se bucură de prezumţia de legalitate. Această prezumţie care, deşi în cele mai multe cazuri nu este

Refuzul beneficiarului actului de a-şi exercita drepturile atribuite este irelevant pentru existenţa actului, întrucât desfiinţarea lui trebuie să fie expresia voinţei organului de stat.

Concluzie:efectele juridice ale actelor administrative sunt rezultatul manifestării unilaterale de voinţă a organului de stat, singurul element hotărâtor, iar prezenţa unor condiţii prealabile, concomitente sau ulterioare adoptării actului, asigură doar valabilitatea actului respectiv

absolută (ca şi în cazul actelor administrative jurisdicţionale), este totuşi o prezumţie relativă puternică, care conferă caracter obligatoriu şi executoriu acestor acte, deşi poate fi înlăturată.

Veridicitatea -actul administrativ exprimă adevărul, având un conţinut corespunzător realităţii faptice şi prevederilor legii.

Autenticitatea actelor de drept administrativ prezumţia că actul provine de la însuşi organul pe care înscrisul îl indică drept autor al său;

Actele administrative individuale -NU pot fi emise dacă nu au la bază un act normativ al puterii legislative, sau al administraţiei de stat;

Dacă actul ilicit a produs şi efecte juridice, consecinţe păgubitoare, vătămarea drepturilor subiective, el va reprezenta un fapt material juridic ilicit.

4.3. Caracterul obligatoriu al actelor de drept administrativ

a) Actele administrative sunt obligatorii pentru organul emitent.

actele normative sunt obligatorii atâta timp cât rămân în vigoare. actele individuale trebuie să fie emise în conformitate şi cu

respectarea dispoziţiilor din propriile acte normative. organul emitent nu este obligat să-şi aplice propriul act ilegal întrucât

contravine principiului legalităţii.

b) Actele administrative sunt obligatorii şi pentru subiectele care cad sub incidenţa lor, subiecte care pot fi sau nu subordonate în mod obişnuit organului emitent.

Actele administrative nu pot modifica, suspenda sau lipsi de eficacitate legea ori un alt act cu o forţă juridică superioară; Legea sau un alt act juridic superior poate modifica, anula sau suspenda un act administrativ.

actele unui organ sunt obligatorii şi pentru subiectele nesubordonate în mod obişnuit organului emitent atunci când acesta are un rol coordonator într-o ramură sau domeniu de activitate.

c) Actele administrative se impun şi organelor administrative ierarhic superioare organului emitent.

când emiterea actului este de competenţa exclusivă a organului inferior, organul superior nu va putea anula actul şi nu va putea emite un nou act individual

organul superior nu va putea anula actul organului inferior şi nici să-l modifice, în ipoteza în care acel act este definitiv sau irevocabil;

Forţa juridică a actelor de drept administrativ

Forţa diferită a actelor juridice este determinată de mai mulţi factori:

Poziţia organului emitent în cadrul sistemului ierarhic administrativ

o actele organelor ierarhic superioare au o forţă juridică superioară comparativ cu actele organelor ierarhic inferioare;

Competenţa generală a unui organ conferă forţă juridică superioară actelor sale faţă de actele organului cu competenţă specială

o Ex.:actele consiliilor locale sunt superioare actelor serviciilor publice locale ale administraţiei);

Procedura de elaborare o dacă el emană de la un organ colegial de conducere are o forţă

juridică superioară comparativ cu actele formelor operative de conducere sau cu actele conducătorului organului;

Caracterul normativ conferă superioritate actului de reglementare comparativ cu cel individual, ultimul conformându-se primului;

Caracterul novator (nou) al actului duce la desfiinţarea actului anterior, chiar dacă acela are o forţă juridică egală cu nou act;

Caracterul definitiv sau irevocabil conferă superioritate actelor administrative respective, comparativ cu actele care nu cunosc această trăsătură.

4.3. Caracterul executoriu al actelor administrative

Actele de drept administrativ = acte juridice a căror executare, atunci când cel obligat să o facă refuză, se realizează direct prin forţa de constrângere a statului, fără o formalitate deosebită, ele constituind un titlu executor.

Cauzele care generează caracterul executoriu din oficiu:emiterea actului în realizarea puterii de stat;prezumţia de legalitate ;

Excepţia de la acest caracter:Ex: împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, plângerea suspendând executarea. ( art. 31 alin. (3)O.G 2/2001).

4.5. Caracterul oportun (actual) al actelor administrative

Oportunitatea = un element strâns legat de dreptul de apreciere al organelor administrative, în cursul organizării şi executării legii, prin care se asigură realizarea sarcinilor şi a atribuţiilor lor legale în termen optim, cu cheltuieli minime şi în conformitate cu mijloacele care corespund cel mai bine scopului legii.

Organele administrative chemate să aplice legea la condiţiile concrete mereu evoluate. ele trebuie să fie, în primul rând, în deplină concordanţă cu actul normativ suprem, cât şi cu realitatea în care se aplică.

Legea poate acorda un drept de apreciere pe considerente de oportunitate pentru cazurile cele mai diferite:

de loc; de timp; situaţie; persoane; scop.Actualitatea unui act juridic =concordanţă, în cadrul şi în limitele legii, a actului cu:

o sarcinile care revin organelor administrativeo cu necesităţile în continuă transformare ale societăţii.

este inoportun acel act care – deşi legal prin conţinutul prevederilor sale – contravine unor situaţii concrete şi nu corespunde realităţii în care şi pentru care se aplică.

Limitele puterii discreţionare (ale dreptului de apreciere) de care dispun organele administrative:

dreptul de apreciere operează în limitele competenţei organului, care nu poate fi depăşită pe considerente de oportunitate. dreptul de apreciere nu poate duce la încălcarea drepturilor subiective ale persoanelor cărora le este destinat actul. exercitarea dreptului de apreciere se face cu respectarea principiului legalităţii nefiind valabil un act oportun dar ilegal;toate actele administrative sunt supuse controlului de legalitate şi controlului de oportunitate din partea organelor administraţiei de stat ierarhic superioare.