I. Cererea de chemare in judecata.

1. Notiune:

Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane, trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente.

Cererea de chemare in judecata este actul de procedura prin care reclamantul investeste instantande judecata.

Cererile adresate instantei pot fi principale, accesorii sau incidentale.

2. Cuprinsul cererii de chemare in judecata.

A. Numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si dupa caz nr. de inmatriculare in registrul comertului.

B. Numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional.

C. Obiectul cererii si valoarea lui, dupa evaluarea reclamantului, daca aceasta pretuire este posibila de facut. Pentru a fi valabil, obiectul cererii trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

- sa fie licit, adica sa nu contravi.na legii;

- sa fie posibil, astfel incat instanta obliganu-l pe parat la executare, acesta sa-l poata realiza;

- sa fie determinat sau determinabil.

Recoamantul nu e tinut de obiectul indicat initial, el putand sa-si completeze sau modifice cererea. Nu e considerata modificare in urmatoarele cazuri:

- cand se indreapta greseli materiale;

- cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;

- cand cere valoarea obiectului pierdut sau furat;

- cand inlocuieste cererea in constatare cu una in realizare.

D. Aratarea motivelor de fapt sau de drept pe care se intemeiaza cererea.

E. Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Daca reclamantul pretinde dovada cu inscrisuri, va anexa la cerere copii legalizate de acesta in atatea exemplare cate parti sunt.

Cand se solicita interogatoriu, va cere infatisarea in persoana a paratului.

Cand se solicita proba cu martori, se va preciza numele si locuinta acestora plus datele lor de identificare.

F. Semnatura.

Sanctiuni privind lipsa unor elemente din cerere.

Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul si sau semnatura va fi declarata nula. Lipsa semnaturii poate fi acoperita prin semnaa cererii in sedinta sau la primul termen care urmeaza.

In cazurile in care sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei procedurii prealabile, daca legea prevede expres acest lucru, dovada realizarii acestei procedurii trebuie anexata la cererea de chemare in judecata.

3. Timbrarea cererii de chemare in judecata.

Conform legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa ICCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 21 legea 146/1997 persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata acestor taxe.

Conform OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar in amterie civila si persoanele juridice pot bebeficia de reduceri, amanari sau esalonari a platii texei de timbru in cazurile expres prevazute de lege.

Tot legea 146/1997 prevede si unele situatii in care poate fi restituita suma platita pentru plata taxelor.

Dovada achitarii taxelor judiciare de timbru se depune la dosarul cauzei. Aceste taxe se datoreaza si se platesc anticipat, adica la primirea, efectuarea sau eliberarea actelor taxabile. Instantele judecatoresti, pot retine cereri sau actiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligand partea sa plateasca taxele pana la primul termen de judecata.

Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau cererii.

Dovada patii taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanta de incare in numerar. Timbrul judiciar nu se aplica in cazurile in care nu se percepe taxa de timbru.

4. Intoducerea cererii de chemare in judecata si constituirea dosarului.

Cererea de chemare in judecata se depune la instanta competenta. La cerere se vor adauga copii de pe aceatsa cati parati sunt. Presedintele sau inlocuitorul acestuia verifica daca cererea intruneste cerintelemprevazute de lege. Cand e cazul reclamantului i se pune in vedere sa completeze sau sa modifice cererea si sa depuna copii certificate dupa toate inscrisurile pe care-si intemeiaza cererea. Cand completarea nu e posibila de indata, cererea se va inregistra si reclamantului ise va acorda un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor cererii ( daca cerea trimisa prin posta, i se va comunica in scris reclamantului acelasi lucru si termenu). Neindeplinirea acestor solicitari poate atrage suspendarea judecatii sau chiar anularea acesteia.

Presedintele apoi fixeaza termenul de judecata pe care sub semnatura de primire il da in cunostinta reclamantului prezent sau a reprezentantului. Totodata, presedintele va dispune in acelasi timp sa se comunice paratului, o data cu citatia, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i in vedere obligatia de a depune la dosar inatmpinarea cu cel putin 5 zile ianintea termenului de judecata. Primul termen va fi stabilit astfel incat, de la primirea citatiei, paratul sa aibe la dispozitie cel putin 15 zile pentru pregatirea apararii, iar in pricinile urgente 5 zile. Sub

rezerva dezbaterii la prima zi de infatisa, presedintele cu ocazia fixarii primului termen de judecata, daca s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte masuri pentru administrarea probelor, precum si orice alte masuri necesare pentru desfasurarea procesului. Tot astfel, presedintele va putea incuvintha prin incheiere executorie, masuri asiguratorii, precum si masuri pentru asigurarea dovezilor ori constatarea unor situatii de fapt.

In ceea ce priveste constituirea dosarului retinem ca actele de sezisare a instantei se depun la registratura, unde in aceeasi zi, dupa stabilirea obiectului cauzei, primesc numar din aplicatia ECRIS si data certa. Dupa fixarea termenului de judecata se formeaza dosarul, intocmesc conceptele de citare, emit procedurile de chemare in fata instantei, comunicarea copiilor dupa actele de sesizare al instantei.

Se repartizeaza aleatoriu dosarul printr-un sistem infomatic unuia din completele instantei. Un dosar, poate avea mai multe volume, numarul de file al unui volum fiind de 300 de file. Pe coperta dosarului vor fi mentionte numele partilor, numele instantei, obiectul cauzei, numarul de inregistrarea al adosarului.

5. Efectele cererii de chemare in judecata.

Odata introdusa, cererea de chemare in in judecata produce anumite efecte, astfel:

- cererea de chemare in judecata investeste insatnta cu solutionarea unei pretentii civile;

- cererea de chenare in judecata determina cadrul procesual in care se desfasoara judecata, cu privire la parti si cu privire la obiectul litigiului;

- in cazul cererii de chemare in judecata prin care se valorifica un drept strict personal, in anumite cazuri expres prevazute de lege, odata exercitata, ea poate fi continuata de mostenitori;

- in cazul competentei alternative, introducerea cererii de chemare in judecata exprima optiunea reclamantului pentru una din instantele competente; dupa aceasta alegere, reclamantul nu mai poate revenii asupra ei si paratul nu poate cere declinarea de competenta;

- in anumite situatii, cererea cu caracter strict personal poate fi continuata de mostenitori, daca a fost introdusa inainte de deces, de catre titularul ei;

- opereaza punerea in intarziere a paratului, in cazul obligatiilor ce constau in a da un bun individual determinat,ca efect al punerii in intarziere prin introducerea cererii, riscul pierii fortuite a bunului va fi suportat de catre parat, paratul datoreaza daune interese moratorii, precum si daune interese compensatorii, curge termenul pentru dobsnda legala, paratul devine posesor de rea-credinta;

- dreptul ce se urmareste va fi din momentul introducerii cererii un drept litigios si poate forma obiectul cesiunii;

- cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia dreptului la actiune, acesta fiind unul din efectele cele mai importante si energice al cererii de chemare in judecata. Daca cererea a fost respinsa, anulata, perimata, ori reclamantul renunta la judecata, atunci efectul intreruptiv de prescriptie dispare cu efect retroactiv.

II. Intampinarea si cererea reconventionala.

1. Intampinarea.

Din procedura scrisa face parte si intampinarea, care reprezinta actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in judecata a reclamantului, prin care isi formuleaza in scris, inainte de dezbaterea orala, apararile sale si prezinta probele pe care se sprijina in sustinea acestora.

Intampinarea trebuie sa continta:

- numele si prenumele, domiciliul sau resedinta paratului ori pentru persoanele juridice sediul si denumirea;

- de procedura pe care paratul le redica la cererea reclamantului. Sunt avute in vedere exceptii pe care paratul le poate cunoaste in aceasta etapa procesuala. Exceptiile de procedura care nu au fost propuse in conditiile art. 115 CPC , nu vor mai putea fi invocate in cursul judecatii, afara de cele de ordine publica care pot fi invocate in cursul procesului.

- raspunsul la toate capetele de de fapt si de drept ale cererii;

- dovezile cu care se apara impotriva ficarui capat de cerere;

- semantura.

Primul termen de judecata va fi stabilit astfel incat, de la data primirii citatiei, paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru pregatire aparare, iar in pricinile urgente, cel putin 5 zile. La intampinare se vor atasa atatea copii certificate de pe inscrisuri, cati reclamanti sunt. Intampinarea trebuie comunicara. Conform legii 202/2010 dupa sesizarea instantei daca partile au avocat sau consilier juridic, cererile, intampinarile sau alte acte se pot comunica direct intre acestia.

Intampinarea este obligatorie, cu exceptia cazurilor prevazute de lege ( divort, posesie, ordonanta presedentiala).

Sanctiunea nedepunerii intampinarii sau prin depunerea acesteia peste termenul prevazut de lege, atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe in aparare si de a invoca exceptiile de procedura relative, in acest sens sunt dispozitiile:

- neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, inafara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei. Prin exceptie de la regula enuntata anterior, dovezile care nu su fost cerute in conditiile legii vor putea totusi fi solicitate daca:

1. Cand nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o putea prevedea;

2. Cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii;

3. Cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii, din pricina nestiintei sau a lipsei de pregatire a partii, care nu a fost asistata sau reprezentata de avocat.

- conform art. 136 CPC, exceptiile de procedura care nu au fost propuse in canditiile lui 115 CPC nu vor mai putea fi invocate in cursul judecatii, afara de cele de ordine publica, care pot fi invocate in cursul procesului.

Judecatorii au indatnorirea sa staruie, prin orice mijloace legale, pentru apreveninorice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Astfel acesta poate ordona probe din oficiu, punand in discutia partilor utilitatea acestora.

Partile nu vor putea invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus si administrat in caonditiile legii.

Partea decazuta din dreptul de a administra probe, va putea totusi sa discute in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii adverse.

In cazul paratului ne asistat sau reprezentat de un avocat, presedintele ii vapune in vedere acestuia, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de

aparare despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta. Instanta ii va acorda la cerere un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii.

2. Cererea reconventionala.

Cererea reconventionala reprezinta actul procedural prin intermediul caruia paratul urmareste valorificarean unui drept propriu fata de reclamant. Aceasta este facultativa, paratul putsnd alege sa-si valorifice drpturile pe cale incidentala sau principala.

Daca paratul are pretentii in legatura cu cererea reclamantului poate face cerere reconventionala. Avantajele cererii reconventionale:

- asigura solutionara a 2 litigii intr-un singur cadru procesual;

- determina economii de bani si timp;

- ofera conditii mai bune de judecata, judecatorul cunoscand in complexitatea sa raporul juridic existent intre parti;

- constituie o garantie impotriva insolvabilitatii reclamantului.

Cererea reconventionala este mai mult decat o simpla aparare, fiind o contra-actiune intrucat, prin intermediul acesteia paratul isi poate valorifica un drept propriu fata de reclamant.

Din punct de vedere al conditiilor de exercitarea al acesti actiuni sunt aceleasi ca pentru orice alta actiune, iar din punct de vedere al formei este asimilata unei cereri de chemare in judecata.

Codul nu instituie conditia ca pretentiile paratului sa derive din acelasi raport juridic, ceea ce inseamna ca pretentiile partilor pot proveni si din cauze diferite.

Cererea reconventionala se depune odata cu intampinara sau daca nu e obligat la intampinare, cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Nerespectaa acestui termen atrage judecarea cererii separat de aceasi instanta, chiar necompetenta. Exceptie divort, se poate direct in apel.

Aceasta cerere se redacteaza separat, in mod obisnuit, dar se poate si in acelasi inscris cu intampinarea, purtand denumirea de intampinare-reconventionala.

Cererea reconventionala se judecata odata cu cererea principala. Cand insa numai cererea principala este in stare de judecat, instanta poate disjunge cauza, judecand separat reconventionala.

Reconventionala trebuie solutionata chiar daca reclamantul renunta la judecata.

Reclamantul poate si el formula reconventionala la reconventionla paratului.

Asupra actiunii principale si cererii reconventionale instanta se pronunta printr-o singura hotarare, cu solutiile la toate pretentiile ridicate.

III. Masurile asiguratorii. Sechestrul asigurator. Poprirea asiguratorie. Sechestrul judiciar.

1. Masurile asiguratorii- prezentare generala.

Definitia masurilor ssiguratorii. Masurile asigurstorii reprezinta acele mijloace procesuale care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale debitorului sau a bunurilor ce formeaza obiectul procesului pentru a se evita disparitia sau degradarea lor, ori diminuarea activului patrimonial al debitorului care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri.

2. Sechestrul asigurator.

Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si e exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. Poate fi obligat la plata unei cautiuni.

A doua varianta o reprezinta situatia cand creditorul nu are creanta constatata in scris. Acesta trebuie sa dovedeasca ca a intentat actiune sau urmeaza sa o faca. In acest caz trebuie sa depuna o cautiune de 1/2 din valoarea reclamata.

A treia varianta o reprezinta cazul cand creanta nu e exigibila, dar debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise, ori cand exista pericol ca debitorul sa-si sustraga de la urmarire averea. Creanta trebuie sa fie certa si trebuie sa depuna cautiune in valoarea stabilita de instanta.

Conditiile pentru infiintare sechestru:

- creanta e certa;

- creanta e exigibila;

- creditorul face dovada ca a intentat actiune civila;

- cautiune facultativa.

Situatiile speciale:

- creditorul are o creanta neconstata in scris, dar dovedeste ca a intentat actiune si depune cautiune de 1/2 din valoarea reclamata;

- creditorul are o creanta neexigibila, dar comportsmentul debitorului justifica luarea unei astfel de masuri, cautiunea e obligatorie, cuantumul este la latitudinea instantei.

Cererea de sechestru asigurator se adreseaza instantei care judeca procesul. Se judeca in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere executorie, stabilind cand e cazul cuantumul cautiunii. Incheierea e supusa recursului 5 zile, se judeca urgenta, cu citarea partilor.

Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta, atrage desfiintares de drept a sechestrului. Masura asiguratorie se aduce la indeplinire de cat executorul judecatoresc, conform procedurii de executare silita.

Daca debitorul da garantii indestulatoare, instanta poate ridica sechestrul. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, urgenta, citarea la termen, incheire, cu recurs 5 zile.

Daca actiunea principala a fost respinsa, anulata, perimata etc. debitorul va putea cere ridicarea masurii de catre instanta.

3. Poprirea asiguratorie.

Scopul popririi asiguratorii este de a indisponibiliza sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile datorate debitorului poprit de tertul poprit se pe care acesta i le va datora in viitor.

Inafara de obiectul masurii ( bunuri mobile si imobile la sechestru si bani, titluri de valori sau alte bunuri mobile incorporabile la poprire) poprirea si sechestrul sunt identice, in ceea ce priveste titlul, conditiile necesare si modalitate de solutionare.

4. Sechestrul judiciar.

Sechestrul judiciar este masura asiguratorie care consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul litigiului sau, in conditiile legii, a altor bunuri, prin incredintarea pazei acestora unei persoane numita administrator-sechestru.

Astfel potrivit legii, ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupr posesiunii unui mobil/imobil, ori ssupra folosintei sau administrsrii unui bun proprietate comuna, instata competenta pentru judecarea cererii principale va putea sa incuvinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului.

Se poate incuviiata sechestrul judiciar, chiar fara a exista un proces:

- asupra unui bun pe care debitorul il ofera spre liberarea sa;

- asupra unui bun cu privire la care, cel interesat are motive temeinice sa se teams ca va fi sustras ori distrus;

- asupra unui bun mobil care alcatuieste garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului.

Competenta instatei este:

- instata investita cu judecarea cauzie;

- instanta in circumscriptia careia se afla bunul ce urmea a fi pus sub sechestru.

Crerea se judeca de urgenta cu citarea partilor ( diferit de sechestru asigurator, unde era fara). In caz admitere reclamantul va putea fi obligat la darea unei cautiuni. Atacabila cu recurs 5 zile.

Paza bunlui sechestrat va fi incredintat persoanei desemnate de parti de comun acord, iar in caz de neintelegere de catre instanta, putand fi chiar detinatorul actual al bunului. Administratorul va putea face acte de administrare si conservare, incaseaza toate veniturile bunului si sumele datorate acestuia si va putea plati datorii cu carcter curent, precum si cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea poate sta in judecata in numele partilor in litigiile privitoare la respectivul bun.

In cazuri urgente poate fi numit un administator provizoriu pana la solutionarea cererii.

La finalizarea procesului, administratorul preda bunul, impreuns cu fructele si veniturile incasate partii careia i-a fost atribuit prin hotarare.

IV. Citarea si comunicarea actelor de procedura.

1. Citarea.

Citarea reprezinta actul procedural prin care se incunostiinteaza partile cu privire la: existenta procesului civil si data judecatii.

In procsul civil partile nu sunt obligate sa se infatiseze la judecata. Ceea ce este obligatoriu, este sa li se asigure posibilitatea de a se infatisa la judecata, iar aceasta se alizeaza prin citarea lor legala. Asadar este obligatorie citarea partilor iar nu prezenta acestora la judecata.

O parte nu poate invoca in caile de atac, lipsa de citarea ori citara nelegala a celeilate parti.

De retinut:

- infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, scopera orice vicii de procedura ( totusi partea care se prezinta poate solicita amanare daca nu a fost citata ori a fost nelegal citata).

- in cazul termenului in cunostiinta vorbim de o exceptie de la regula citarii;

- partea care a depus cererea persoanl sau prin reprezentant legal sau conventional si a luat termenul in cunostiinta, precum si perosana care a fost prezenta la un termen, personal sau prin reprezentant, nu va fi citata in tot cursul procesului, prezumandu-se ca ea cunoaste termenele de judecata ulterioare;

- dispozitiile anterioare sunt aplicabile si partii careia personal sau prin mandatar, i s-a inmanat, sub semnatura de primire citatia pentru un termen de judecata, si acesta va finprezumat ca are termenul in cunostiinta.

Dispozitiile privind termenul in cunostiinta nu se aplica:

- in caz redeschidere judecata dupa suspendare;

- in caz stabilire nou termen pentru interogatoriu;

- in caz repunere pe rol;

- in cazul militarilor si al detinutilor.

Termenul de judecata poate fi schimbat doar cz masura exceptionala, daca exista motive temeineice, se dispune la cerere sau din oficiu.

Cuprinsul citatiei.

1. Numarul si data emiterii, precum si numarul dosarului;

2. Aratarea anului, lunii, zilei si orei de infatisare;

3. Arataa instantei si sediului ei;

4. Numele, domicliul si calitatea celui citat;

5. Numele, domiciliul partii potrivnice si felul pricinii;

6. Mentiunea canprin inmanarea citatiei sub semnatura de primire, personal sau prin reprezentant, are termenul in cunostiinta;

7. Alte mentiuni;

8. Parafa secului instantei si semnatura grefierului.

Sub sanctiunea nulitatii sunt prevazute lipsa: indicarii datei de infstisare, indicarea instantei si a sediului, numele domiciliul si caliatea celui citat, parafa sefului instantei si semnatura grefierului. In celelalte cazuri nulitatea poate interveni doar daca se dovedeste existenta unei vatamari ce nu poate fi inlaturata altfel.

Dovada de primire a citatiei sau procesul verbal trebuie sa cuprinda:

1. Data cand a fost incheiat;

2. Numele celui care l-a incheiat;

3. Functia acestuia;

4. Numele, prenumele si domicliul celui caruia i s-a facut comunicarea;

5. Aratarea instantei de la care emana actul;

6. Aratarea inscrisurilor comunicate;

7. Numele celui caruia i s-a inmanat citatia si locul;

8. Semnatura celui care incheie procesul verbal.

Pentru situatiile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7, 8 lipsa lor duce la nulitatea actului, pentru restul doar daca se dovedeste vatamarea ce nu poate fi inlaturata altfel.

Persoanele citate si modul in care se face citarea.

- statul, judetul, comuna si celelate persoane juridice de drept public, in persoana capului autoritatii la contenciosul central al unitatii;

- persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor la sediul principal sau al sucursalei;

- asociatiile fara personalitate juridice, prin organele lor de conducere, la sediul administratiei;

- cei supusi reorganizarii sau falimentului prin lichidator;

- incapabilii prin reprezentati;

- pentru cei cu adresa necunoscuta, prin afisare;

- mostenitorii, prin curator numit de instanta.

Daca paratul se infatiseaza si dovedeste ca a fost citat cu rea-credinta prin afisare, toate actele de procedura ulterioare afisarii vor fi anulate.

2. Comunicarea actelor de procedura.

Comunicarea reprezinta actul procedural prin care se aduce la cunostiinta participantilor la judecata un anumit act de procedura. Comunicarea se va face din oficiu, prin agenti procedurali ai instantei.

Termenul si locul unde se face comunicarea. Termenul este de 15 inainte de primul termen de judecata si 5 zile in pricinile urgente. In cazul partii afalte in strainatate care nu-si numeste reprezentant pentru comunicare acte, i se comunica prin scirsoare recomandata.

Dupa sesizarea instantei, daca partile au avocat sau consilier juridic, cererile, intampinarile sau alte acte se pot comunica direct intre acestia. In acest caz dovada comunicarii se face prin:

- atestarea si prin consemnarea datei de primire pe insusi exemplarul depus la instanta;

- prin orice alt inscris depus la dosar care atesta sub semnatura de primire, primirea fiecarui act comunicat.

In scopul obtinerii datelor si informatiilor necesare realizazrii procedurii de comunicare a citatiilor si altor acte de procedura, instantele au drept de acces la bazele electronice de date sau alte baze de date detinute de autoritatile sau institutiile publice.

Locul citarii. Inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat. Daca acesta are o asezare agricola, comerciala, industrails etc se poate face si la aceasta adresa. Inamnarea insa se poate face oriunde, cand cel citat primeste ciatia.

Schimabarea domiciliului trebuie anuntata sub pedespsa neluarii ei in seama.

Partea prezenta in instanta personal sau prin mandatar nu poste refuza primirea actelor de procedura si a inscrisurilor comunicate in sedinta.

Potrivit art. 92 CPC:

- adeverinta de primire se semneaza de cel caruia i-a fost comunicata;

- daca cel citat nu o primeste sau nu semneaza, agentul lasa citatia in mana acestuia sau daca refuza o afiseaza consemnand acest lucru in procesul verbal;

- daca cel citat nu e gasit si lasa unei persoane care locuieste cu acesta( exceptie minori <14 ani, incapabilii) sau portarului/ la receptie;

- daca persoanele anterioare nu doresc sa primeasca citatia se afiseaza pe usa apartamentului sau de intrare in cladire.

Citara prin publicitate se realizeaza prin afisarea citatiei la usa instantei si pe pagina sa web si facultativ prin publicare in monitorul oficial si intr-un ziar de larga circulatie.

V. Sedinta de judecata. Prima zi de infatisare. Incheierile.

1. Sedinta de judecata.

Sedinta de judecata constituie o faza hotaratoare in desfasurarea procesului civil intrucat se lamuresc faptele care au generat litigiul intre parti, prin adiministrara, verificarea si cercetarea materialului probator, se stabilesc raporturile concrete dintre parti, drepturile incalcate sau

constatate cu privire la care instanta de judecata trebuie, prin aplicarea legii, sa pronunte hotsrarea.

Activitati premergatoare sedintei de judecata: presedintele dispune sa se intocmesasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate sa se judece in acea zi si care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia. Grefierul verifca legalitatea procedurii de citare sau de comunicare.

Activitati in timpul sedintei de judecata:

- grefierul va fi prezent in sala de sedinta cu jumatate de ora inainte de inceperea sedintei de judecata, pentru s pune la dispozitie dosarle spre consultare;

- dupa incepereamsedintei studiu dosar se poate face doar cu incuviintarea presedintelui;

- grefierul anuntanintrarea in sala a judecatorului;

- completul prezidat prin rotatie de unul dintre membrii completului;

- accesul publicului in sala poate fi limitat.

Presedintele exericta politia sedintei, putand: inlatura din sala pe cei ce depasec numarul locurilor, nu se poate intra cu arama, cei prezenti trebuie sa aibe o purtare cuviincioasa in fata insatntei, pot fi indepartati din sala minorii si cei ce au o tinuta inadecvata, presedintele poate chema la ordine orice persoana care tulbura sedinta.

Dupa strigarea cauzei de catre grefier, urmeaza in functie de situatia din dosar: amanarea, suspendarea sau solutionarea cauzei. Cauzele care se amana fara discutii vor putea fi strigate la inceputul sedintei. Partile pot cere instantei la inceputul sedintei amanarea fara discutii a cauzelor care nu sunt in stare de judecata. La cerere instanta poate lasa cauza la urma, cand va fi strigata dinou.

In ceea ce priveste suspendarea cauzei, daca nici una dintre parti nu se prezinta la strigarea cauzei, dosarul e lasat la urma, daca nici la a doua strigare nu se prezinta nimeni si nu s-a solicitat judecarea cauzei chiar si in lipsa, cauza va fi suspendata.

Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului.

In cazul solutionarii cauzei, instanta poate solicitanpartilor sa urmeze procedura de mediere, daca aceasta a esuat se continua judecarea. Judecatorul se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos judecarea in tot sau in parte a pricinii.

Instanta v-a acorda cuvantul mai intai reclamantului si apoi paratului, se poate da cuvantul si in replica. Grefierul in cursul sedintei ia note de sedinta, in baza caruia se va realiza si incheierea de sedinta.

Cand instanta se va socoti lamurita, presedintele va declara dezbaterile inchise, dar daca ulterior este nelamurit poate repune cauza pe rol. Cand instanta ramane in pronuntare se va anunta ziua stabilita penrtu pronuntare. Partilor dupa inchiderea dezbaterilor li se poate cere sa depuna concluzii scris, acestia putand sa le depuna chiar fara sa le fi fost solicitate.

2. Prima zi de infatisare.

Este socotita ca prima zi de infatisare, aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii.

Conditiile sunt deci:

- partile sunt legal citate;

- partile pot pune concluzii ( a pune concluzii inseamna ca partea este in masura sa-si exprime pozitia, punctul de vedere in legatura cu orice aspect din procesul respectiv).

Momentul procesual, care este prima zi de infatisare, este important pentru ca la aceasta data atat paratul cat si reclamamtul pot sa savarseasca anumite acte de procedura sun sanctiunea decaderii.

Situatia reclamantului:

- isi poate intregi cererea si propune noi dovezi;

- poate depune intampinare la reconventionala paratului.

Situatia paratului:

- in cazul in care paratul nu e reprezentat sau asistat de avocat, presedintele ii pune in vedere sa arate exceptiile si dovezile si mijloacele de proba in apararea sa, la cerere i se poate acorda termen pregatire aparare;

- reconventionala se depune odata cu intampinarea sau daca aceasta nu e obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare;

- cererea de chemare in garantie facuta de parat se va depune cu intampinarea, daca nu obligatorie cel tarziu la prima zi de infatisare.

3. Incheierile.

Hotararile date de instanta in cursul judecatii se numesc incheieri. Aceasta trebuie sa contina aceleasi elemente ca orice hotarare.

Incheierea de sedinta reprezinta actul in care se consemneaza continutul dezbaterilor in cadrul unei sedinte de judecata si reprezinta o sinteza exacta a activitatii desfasurate in instanta de catre toti participantii. Este obligatorie incheierea unei astfel de incheieri dupa fiecare termen de judecata.

Cuprinsul incheierii de sedinta:

- aratarea instantei si judecatorului;

- numele, domiciliul si calitatea partilor, numele mandatarilor/ reprezentantilor;

- obiectul cererii si descrierile pe scurt ale sustinerilor partilor, cu aratarea dovezilor;

- aratarea concluziilor procurorului;

- motivele de fapt si de drpet care au format convingerea judecatorului;

- dispozitivul;

- calea de atac si termenul;

- mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Incheierile de sedinta sunt incheieri premergatoare hotararii finale.

Incheierile se subclasifica in:

- incheieri preparatorii;

- incheieri interlocutorii.

Incheierile preparatorii sunt cele prin care instanta adopta unele masuri in vederea solutionarii cauzei, fara a anticipa prin aceasta decizia finala, asupra lor instanta poate reveni.

Incheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adopta masuri decisive pentru soartabprocesului, fapt ce le confera si calitatea de a anticipa decizia finala, instanta nu poate reveni asupra lor.

Incheierile premergatoare pot fi atacate doar o data cu fondul; exista unele incheieri care nu sunt supuse nici unei forme de atac.

VI. Exceptiile si probele.

1. Exceptiile procesuale.

Exceptia este una din formele de manifestare a actiunii civile, fiindnun mijloc la care recurge de regula paratul, pentru a se aparabimpotriva cererii de chemare in judecata, intrucat apararea, prin definitie, apartine paratului.

Particularitatile exceptiilor procesuale:

- constituie o forma de manifestare a actiunii si deci presupune existenta unui proces civil in curs de solutionare;

- nu trebuie sa se confunde cu apararile de fond;

- exceptiile absolute pot fi invocate de oricare parte;

- exceptiile nu pun in discutie fondul pretentiei deduse deduse judecatii;

- admiterea exceptiei duce, fie la intarzierea judecatii prin amanare, refacerea unor acte, declinarea competentei, fie la impiedicarea judecatii fondului, prin stingerea procesului, anularea sau respingerea cererii;

- in principiu, admiterea exceptiei nu afecteaza dreptul reclamantului, neexistand autoritate de lucru judecat.

Clasificarea exceptiilor procesuale:

A. Dupa obiect, de procedura si de fond.

Exceptiile de procedura se invoca neregularitati procedurale privitoare la compunea sau constituirea instantei, competenta etc.

Prin exceptiile de fond se invoca lipsuri referitoarenla exercitiul dreptului la actiune.

B. in functie de efectul spre care tind, exceptii dilatatorii si peremtorii.

Exceptiile dilatatorii tind la amanarea judecatii, declinarea competentei sau refacerea unor acte.

Exceptiile peremtorii tind la respingerea sau stingerea procesului.

C. In functie de caractreul imperativ sau dispozitiv, exceptii absolute si relative.

Exceptiile absolute privesc incalcarea unor norme cu caracter imperativ.

Exceptiile relative pot fi invocate cand au fost incalcate norme dispozitive.

Solutionarea exceptiilor.

Cine poate invoca: instanta, eceptiile absolute in orice stare a pricinii; paratul prin intampinare, sau pe parcurul procesului; reclamantul in principiu nu ridica exceptii, o poate face in cazul raspunsului la reconventionala paratului; intervenientii, poate doar din momentul primirii sale in proces sau cele absolute oricand; procurorul o poate face in orice stare a procesului, doar absolute.

In doctrina s-a precizat urmatoara ordine de rezolvare a exceptiilor: exceptiile legate de investirea instantei; exceptia de necompetenta; exceptia de lucru judecat; exceptia prescriptiei etc.

Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii.

Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul, decat daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii.

Cand execptia este intemeiata, instanta o va admite si:

- pronunta incheiere prin care dispune amanarea judecatii;

- pronunta o decizie/sentinta, cand respinge si anuleaza cererea ori isi declina competenta, dezinvestindu-se.

Daca exceptia este respinsa, instanta va pronunta o incheiere interlocutorie, care poate fi atacata odata cu fondul.

2. Probele

2.1. Subiectul, obiectul si sarcina probei.

Pentru a senpronunta o hotarare intr-o cauza supusa judecatii, judecatorul trebuie sa cunoasca raporturile juridice reale dintre parti, actele si faptele juridice care leaga partile etc. Probele sunt mijloacele prin care judecatorul cunoaste aceste raporturi dintre parti.

Subiectul probei. A proba inseamna in esenta a convinge instanta de judecata ca situatia de fapt de care depinde recunoasterea dreptului pretins a existats sau nu in realitate. Prin administrarea probelor in procesul civil judecatorul reuseste sa-si formeze convingerea in legatura cu faptele cercetate.

Obiectul probei. Faptele juridice in sens larg care tind la dovedirea raportului juridic litigios, acele fapte din care izvorasc drepturile si obligatiile partilor din raportul litigios.

Sarcina probei. Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o deovedeasca. In principiu aceasta obligatie incumba reclamantului, dar exista si situatia in care aeasta apartine paratului( cad invoca o exceptie, in litigiile de munaca).

2.2 reguli comune privind admisibilitatea si administrarea probelor.

Admisibilitatea probelor. Orice proba, pentru a fi admisa trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- proba sa fie legala, adica sa nu fie oprita de legea materiala sau procesuala;

- proba trebuie sa fie versosimila, adica tinde sa dovedeasca un fapt real;

- proba trebuie sa fie pertinenta, sa aibe legatura cu obiectul procesului;

- proba sa fie concludenta, calitatea probei de a contribui la solutionarea cauzei.

Pentru ca o proba sa fie adimisa trebuie indeplinite cumulativ toate conditiile anterioare. Cand proba e dispusa din oficiu, aceasta trebuie pusanin discutia partilor.

Administrarea probelor in procesul civil implica propunerea acestora, incuvintarea lor si administrarea propriu zisa.

Propunerea probelor. Dovezile se propun prin cererea de chemare in judecata. La primul termen de judecata, instanta poate acorda un termen pentru modificarea, intregirea cererii si propunerea dovezilor. Dovezile se propun de parat prin intampinare.

Sanctiunea nedepunerii probelor in conditiile amintite este decaderea din dreptul de a mai propune si administra dovezi. Exceptie:

- nevoia probei reiese din dezbateri, partea neputand-o prevedea;

- nu se pricinuieste amanarea cauzei;

- dovada nu a fost ceruta din pricina nestiintei si lipsei de pregatire a partii, nefiind asistat de avocat.

Judecatorul poate din oficiu sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc.

Partea care a solicitat o proba poate renunta la ea.

Incuviintarea probelor.

- instanta le incuviinteaza daca acestea duc la dezlegarea pricinii;

- vor fi administrate inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului;

- contraproba va fi administrata pe cat posibil in acelasi timp;

- contraproba la dovada cu martori trebuie solicitat la acelasi termen;

- partea lipsa la incuviintarea probelor, trebuie sa solicite proba contrarie la urmatorul termen.

Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum si mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.

Administrarea propriu-zisa a probelor se face in fata instantei de judecata, daca legea nu dispune altfel.

2.3. Administrarea probelor de catre avocati.

Administrarea probelor de catre avocati e posibila doar in litigiile patrimoniale, in care se poate face tranzactie intre parti.

Consimtamantul pentru administrarea probelor se va da de catre parti, personal sau prin mandatar, lundu-se act despre aceasta prin incheiere. Totodata, fiecare parte e obligata sa declare domicliul ales la avocatul care o reprezint.

In procedura prealabila administrarii probelor, dupa constatarea valabilitatii consimtamantului dat, instanta:

- va rezolva exceptiile ce se invoca, sau care le ridica din oficiu;

- hotaraste asupra cererilor de interventie;

- examineaza fiecare pretentie si aparare din cererea de chemare in judecata si din intampinare;

- constanta care pretentii sunt recunoscute si care sunt contestate;

- dispune daca e cazul masuri asiguratorii, asigurare dovezi;

- ia act de renuntarea reclamantului si achiesarea paratului;

- incuviinteaza probele solicitate de parti;

- rezolva orice alte cereri formulate la prima zi de judecata.

Pentru administrarea probelor de catre avocati instanta va stabili un termen de pana la 6 luni tinand seama de volumul si complexitaea acestora.

Acest termen poate fi prelungit:

- se invoca exceptie, cu termenul necesar solutionarii acesteia;

- a incetat cintractul de asistenta juridica al uneia dintre parti, se acora 1 luna;

- a decedat una din parti, cu timpul cat e suspendat procesul;

- in alte cazuri de suspendare, pana la reluarea procesului.

In cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii partilor vor prezenta instantei programul de administrare al acestora. Instanta il va verifica si incuviinta in camera de consiliu, cu participarea partilor si avocatilor.

Probele se vor administra in cabinetul unuia dintre avocati sau in orice alt loc convenit, daca natura probei impune aceasta. Nerespectarea nejustificata a programului atrage decaderea partii din dreptul de a administra proba respectiva.

In cazul in care se solicita un inscris detinut de o institutie, se cere si se dispune de catre instanta. In caz nerecunoastere scris/semantura se solicta verificare de scripte. Martorii sunt ascultati de avocati in locul stabilit. Minorii sub 14 ani debilii vremelnici sunt ascultati doar de instanta. Expertul in cazul expertizei se numeste de comun acord de parti, altfel de instnta. Cercetarea la fata locului se face de instanta. Interogatoriul se ia in camera de consiliu, cu citarea partilor.

Dupa administrarea tuturor probelor, avocatul va redacta concluzii scrise pe care le va trimite sub cinfirmare de primire tuturor celorlate parti. Fiecare parte prin avocat, apoi va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica partilor.

Ficare avocat alcatuieste un dosar pentru instanta, numerotate se snuruite. La expirarea termenului avocatii vor prezenta impreuna dosarul instantei. Instanta apoi fixeaza termen de judecata, cand poate proceda la judecarea fondului si acora cuvantul partilor pentru concluzii.

2.4. Asigurarea dovezilor.

Institutia procesual-civla, asigurarea dovezilor reprezinta acea procedura in cadrul careia partea care are un interes poate solicita sa se constate sau sa se conserve, de urgenta, probele pe care intelege sa le foloseasca in proces, daca exista pericol ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor. Cerea poate fi facuta si fara existenta pericolului disparitiei, daca exista acordul paratului. Scopul acestei proceduri este acela de a conserva o proba, pentru a putea fi folosita intr-un litigiu viitor sau unul prezent.

Cererea poate fi facuta pe cale principala sau incidentala. Cea principala se va indreptanla judecatorianin circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul cercetarii. Cea incidentala se adreseaza instantei care solutioneaza cererea principala.

Elementele esentiale ale acestei probe sunt:

- aratarea dovezilor a caror administrare se pretinte;

- faptele ce se voieste sa se dovedeasca;

- primejdia intarzierii sau acordul paratului.

Paratul nu e obligat la intampinare. Se judeca in camera de consiliu chiar fara citarea partilor.

Administrarea dovezii va putea fi facuta de indata sau la termenul ce se va fixa.

In conditiile art. 237 CPC, orice persoana care are interes sa constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori sa se schimbe pana la administrarea dovezilor, poate cere instantei in circumscriptia careia urmeaza sa se faca constatarea, sa delege un executor judecatoresc, sa constate la fata loculuiaceastabstare de fapt.

2.5. Proba prin inscrisuri.

Inscrisul poate fi definit ca fiind declaratii ale partilor, facute in forma scrisa, cu privire la anumite acte sau fapte juridice. Acesta poate fi realizat prin scriere de mana,dactilografiere, litografie, imprimare pe hartie sau orice alt material.

Clasificare.

A. Dupa cum a fost intocmit in vederea folosirii ca mijloc de proba:

- inscrisuri preconstituite( intocmite cu intentia de a fi folosite ca mijloc de proba);

- inscrisuri nepreconstituite( fara scopul de a fi folosite intr-un anumit litigiu).

Inscrisurile preconstituite se impart in:

- originare, intocmite cu scopul constatarii, incheierii, modificarii sau stingerii raportului;

- recognitive, cu scopul de a recunoaste existenta inscrisuluimoriginar pierdut;

- inscrisurile confirmative, care inlocuiesc un act anulabil.

B. Inscrisurile autentice si sub semnatura privata.

Inscrisurile autentice. Sunt acte preconstituite, fiind realizate inaintea nasterii litigiului, pentru a fi folosite ca mijloc de proba, fiind intocmite cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public care are acest drept. Acest inscris se bucura de prezumtie de validitate.

Inscrisurile sub semnatura privata. Sunt acele inscrisuri intocmite de parti, fara solemnitati, conditia pentru valabilitate fiind aceea de a fi semnat de parti. Daca nu e semnat de parti poate fii considerat inceput de devoada scrisa.

Conditii speciale:

- actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalgmatice, nu sunt valabile daca nu sunt atatea exemplare originale, cate parti sunt cu interese contrarii. Fiecare exemplar trebuie sa precizeze numarul total al exemplarelor.

- actulmsub semnatura privata, prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie scris in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin inainte de a-l semna sa adauge la final cuvintele: " bun si aprobat " , aratand todeauna in litere, suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca. Deci aplicabil obligatiilor unilaterale.

Cel caruia i se opune un inscris sub semnatura privata e dator sa-l recunoasca sau sa tagaduiasca scriere ori subscrierea. Mostenitorii pot declara ca nu cunosc scrierea. In aceste situatii se vatrece lamverificarea de scripte.

Cu privire la data inscrisa pe actele sub semnatura privata, pentru parti data este cea trecuta pe inscris, pentru terti de la primirea datei certe a acelui inscris.

C. Dupa subiectul de la care emana inscrisurile, acesta poate fi:

- inscris oficial, care emana de la institutii publice;

- inscrisuri neoficiale, care emana de la persoane.

D. Inscrisul in format electronic. Acesta reprezinta o colectie de date in formatelectronic, intre care exista relatii logice si functtionale si care redau, litere cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic.

Administrarea probei se face dupa propunerea acesteia de parte si incuviintarea ei de instanta. Daca proba a fost admisa, incheierea va arata faptele ce trebuie dovedite, precum si mijloacele de proba incuviintate pentru dovedirea lor. Aceasta este incheire preparatorie.

Administrarea propriu-zisa presupune alaturarea la cererea de chemare in judecata a inscrisurilor respective, certificate de parte conform cu originalul, daca nu au fost anexate, la prima zi de infatisare vor fi depuse, daca au fost admise dupa prima zi de infatisare, partea trebuie sa le depuna cu 5 zile inainte de termenul de judecata, sub sanctiunea decaderii. Inscrisurile dedepuse raman castigate judecatii partea ne mai punatndu-le retrage.

Instanta va respinge cererea de infatisarea a unui inscris, in urmatoarele cazuri:

- inscrisul priveste chestiuni cu totul personale;

- inscrisul ar incalca indatorirea de a pastra secretul;

- infatisarea ar atrage urmarirea penala impotriva partii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.

Daca inscrisul se gasete in detinerea unei institutii, acest inscris va fi trimis instantei la solicitarea acesteia. Instanta nu va putea cere trimiterea cartilor funciare si a planurilor, a registrelor autoritatilor, precum si a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.

Daca inscrisul depus e contestat de adversar ori exista indoiala, se va recurge la verificarea de scripte sau la procedura falsului.

Cand o parte nu recunoaste scrierea ori subscrierea, instanta dispune verificarea de scripte. Astfel presedintele il obliga pe cel ce contesta scrierea sa sa scrie si sa semneze sub dicatrea sa parti din inscris. Refuzul va reprezenta o recunoastere tacita acestuia. Daca instanta nu se lamureste se vor solicita si alte inscrisuri pentru verificare. Inscrisurile depuse se semneaza, partile luand act de ele in sedinta. Rezultatul verificarii va fi consemnat in incheiere.

Procedura falsului. Cand una din parti declara ca scrisul sau semnatura este falsa si cealata parte nu e de fata, instanta va diapune infatisarea partii adverse in persoana, la alt termen, cand cel ce a invocat falsul va depune mijloacele sale de aparare.

Presedintele consemneaza stare inscrisului defaimat, semandu-l spre nescimbare.

La termenul fixat, presedintele intreaba partea care a infatisat inscrisul daca intelege sa se foloseasca de el, daca partea lipseste sau nu raspune, ori decalra ca nu-l mai foloseste acesta va fi inlaturat. Daca cel ce a defaimat inscrisul lipseste, nu raspunde, ori decalra ca nu-l mai contesta, acesta va fi considerat recunoscut.

Daca se dovedeste ca inscrisul e fals, instanta poate suspenda judecata, trimitand inscrisul procurului.

2.6. Proba prin declaratiile martorilor.

Proba testimoniala sau proba prin declaratiile martorilor reprezinta unul din mijloacele de dovada cel mai frecvent folosit in procesul civil. Martorii sunt persoanenstraine de proces care relaeaza, in fata instantei de judecata, fapte sau imprejurari concludente pentru solutionarea cauzei si de care au luat cunostiinta personal. Mijlocul de proba il reprezinta delcaratia acestora.

Rezulta:

- martori pot fi persoane fizice care au cunostiinta de faptele ce formeaza obiectul litigiului;

- declaratia acestora trebuie facuta oral in fata instantei;

- acestia trebuie sa cunoasca personal faptele pe care le relateaza.

Martorii se propun de parti, prin cererea de chemare in judecata de reclamant si in intampinare de parat. Cand s-a incuviintat dovada cu martori, partea care i-a propus e obligata sa depuna in 5 zile de la incuviintare suma stabilita de instanta pentru deplasarea martorului. De asemenea trebuie sa depuna toate datele de identificare al martorului pentru citare. Inlocuirea martorilor nu se incuviinteaza decat in caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate.

Restrictii privind admisibilitatea probei cu martori:

- dovada actelor juridice care depasesc o anumita valoare( 250 lei);

- inadmisibilitatea declaratiilor martorilor contra unui inscris, dar aceasta proba este admisibila pentru a dovedii dolul, cauza ilicita, frauda la lege, existenta unui viciu de consimtamant ori dovedirea unui fapt ulterior precum stingerea obligatiei sau realizarea acesteia.

Exista si doua exceptii de la restricitii fiind admisibila aceasta proba cand: exista inceput de dovada scrisa si cand partea s-a aflat in imposibilitatea preconstituirii ori pastrarii probei scrise.

Poate fi ascultat ca martor orice persoana, la aprecierea probei se va tine seama de varsta martorului( sub 14 ani) si de debilitatea mintala temorara.

Nu pot fi ascultati ca martori:

- rudele sau afinii pana la gradul al treilea inclusiv( exceptie pricinile privitoare la starea civila, divort);

- sotul, chiar despartit;

- interzisii si cei declarati de lege incapabili de a marturisi;

- cei condamnati pentru marturie mincinoasa.

Cu toate acestea legiuitorul a stabilit expres ca partile pot conveni expres sau tacit sa fie ascultate si rudele sau afinii, ori sotul chiar despartit.

Sunt scutiti de a fi martori:

- slujitorii cultelor, avocatii, medicii etc. pentru fapte de care au luat la cunostiinta in exercitiul profesiei lor;

- functionarii asupra secretelor privitare la serviciul lor;

- cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar putea expune pe rude sau afini la o pedeapsa penal ori dispret public.

Modul de audiere al martorilor.

Impotriva martorului care lipseste la prima citare instanta va dispune aducerea acestuia cu mandat, in pricinile urgente chiar de la prima citare. Dupa aceea daca acesta nu se prezinta se poate trecenla judecarea cauzei.

Inainte de a fi ascultat, martorul va intrebat de presedinte, cunprivire la:

- nume, profesie, locuinta si varsat;

- daca e ruda sau afin cu vreo parte;

- daca se afla in serviciul vreuneia dintre parti;

- daca exista relatii de dusmanii sau daca are vre-un interes in cauza.

Apoi martorul depune juramant: " jur sa spun adevarul si sa nu ascund nimic din ceea ce stiu. Asa sa imi ajute Dumnezeu ".

Dupa depunerea juramantului, i se atrage atentia martorului ca daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

Minorul care nu a implinit 14 ani depune juramant, i se atrage atentia sa spuna adevarul.

Fiecare martor trebuie audiat separat, cei neascultati nu pot fi de fata la audierea unui martor. Dupa audiere martorul ramane in sala pana i se permite de presedinte sa plece.

Martorul relateaza cele de care are cunostiinta, dupa care i se adreseaza intrebari de catre presedinte, apoi de partea care la propus si de partea adversa, intrebarile acestora se pun doar prin intermediul presedintelui. Instanta poate respinge o intrebare daca e jignitoare, nu e pertineta sau concludenta.

Aprecierea declaratiilor martorilor. Pentru justa evaluare a declaratiilor testimoniale, judecatorul trebuie sa verifice buna credinta a martorului si veridicitatea marturiei, tinandu-se cont de interese martorului, relatia cu partile etc. Aceste declaratii vor fi analizate in ansamblul probator al cauzei.

2.7. Marturisirea.

Marturisirea este recunoasterea de catre o parte a unui fapt pe care partea potrivnica isi intemeiaza o pretentie sau o aparare si care este de natura sa produca consecintele juridice impotriva autorului ei. Aceasta este un mijloc de proba dar totodata si un act de dispozitie al partii. Aceasta va emana intodeauna de la una din parti.

Caracterele marturisirii:

- e un act juridic unilateral;

- e irevocabila;

- poate fi facuta doar de titularul dreptului sau prin mandatar cu procura speciala;

- poate fi facuata doar cu privire la un drept de care se poate dispune;

- trebuie sa fie expresa.

Marturisirea poate fi:

- judiciara ( este facuta in cursul judecatii);

- extrajudiciara( anterioara inceperii procesului sau inafara cadrului procesua).

Marturisirea judiciara se impartenla randul ei in:

- spontana, care rezulta din propria initiativa a partii;

- provocata, prin administrarea interogatoriului.

Cea provocata este cea mai imortanta si se clasifica in:

- marturisire simpla, cel chemat recunoaste fara rezerve faptul pretins de adversar;

- marturisirea calificata, contine o recunoastere a celor sustinute, dar adauga anumite elemente, care ii schimba consecintele juridice, transformand-o in fapt intr-o negare;

- marturisirea complexa, contine o recunoastere, dar adauga elemente de natura a diminua sau anihila electele juridice ale faptului marturisit.

Administrarea marturisirii provocate se face prin interogatoriu:

- cand partea doreste sa utilizeze acest mijloc de proba, el trebuie propus prin cerere sau intampinare;

- poate fi ordonat si de instanta din oficiu.

In cazul persoanelor aflate in strainatate, interogatoriul se poate administra prin mandatar cu procura speciala.

Statul si persoanele juridice de drept public si privat vor raspunde in scris la interogatoriul care li se va comunica.

Dupa prezentarea in instanta i se vor adresa partii intrebarile din interogatoriu, putand fi intrebat apoi si de avocatul propiru ori de instanta. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de parte si presedinte.

Efectele pe care le poate produce:

- recunoaste sustinerile partii adverse;

- se prezinta la interogatoriu, dar tagaduieste faptele aratate de adversar, sustinerile trebuind dovedite altfel;

- partea nu se prezinta la interogatoriu, refuza sa raspunda, aceasta situatie poate fi considerata de instanta o recunoastere tacita.

Forta probanta:

- nu mai are forta probanta absoluta;

- poate fi combatuta prin proba contrarie;

- poate fi inlaturata motivat de catre presedinte.

2.8. Expertiza.

Expertiza este definita ca fiind activitatea de cercetare a unor imprejurari de fapt in legatura cu obiectul juridic, ce necesita cunostiinte de specialitate, activitate desfasurata de un soecialist, de un expert, ce este numit de instanta de judecata. Expertul prezinta constatarile si concluziile sale prin raportul de expertiza. Facultativ dupa incuviintarea probei cu expertiza, partile si expertul pot fi chemate in camera de consiliu pentru a se determina costul si durata lucrarilor. Se va fixa termen pentru depunerea raportului de expertiza.

Obiectul expertizei il constituie imprejurari de fapt, care presupun cunostiinte de specialitate.

Propunerea probei se facendupa regulile generale, se propune prin cerere sau intampinare, se incuviinteaza de instanta daca e legala,concludenta, pertinenta. Se poate dispune si din oficiu. Expertiza e obligatorie: in caz expropriere pentru utilitate publica, actele de stare civila copil peste un an nedeclarat.

Pentru efectuarea expertizei va fi numit un expert sau 3. Partile pot solicita si expert parte. Expertul se alege prin acordul partilor sau prin tragere la sorti. Se arata odata cu propunerea probei si obiectul expertizei.

In 5 zile de la incuviintarea probei, partea trebuie sa achite onorariul expertului.

Daca e nevoie cercetare la fata locului, expertul ii va cita pe parti. Expertul trebuie sa depuna raportul cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata.

Cand instanta nu e lamurita, poate solicita lamuri, completarea expertizei ( supliment de expertiza), sau efectuarea unei noi expertize.

Forta probanta. Instanta nu e legata de concluziile raportului de expertiza care constituie numai un element de convigere al instantei. Instanta insa e legata de constatarile de fapt ale expertilor ( nu neaprat si de concluzii).

2.9. Prezumtiile.

Prezumtiile sunt o supozitie logica sau o concluzie logica pe care legea sau organul judiciar o desprinde din fapte sau imprejurari cunoscute, cu privire la un fapt necunoscut, care nu poate fi dovedit prin probe directe.

Prezumtiile sunt probe indirecte intrucat, reprezinta concluziile trase de lege sau de judecator de la un fapt cunoscut la unul necunoscut.

Prezumtia reprezinta rezultatul a doua rationamente:

- cunoasterea probelor directe, un fapt vecin si conex cu faptul generatir de drepturi;

- din cunoasterea primului fapt se deduce existenta faptului principal, in cazul prezumtiilor legale, al doilea rationament este impus de lege.

Categorii de prezumtii:

- prezumtii legale;

- prezumtii judecatoresti sau simple.

Prezumtiile legale sunt cele stabilite prin lege, fiind limitate ca numar. Enumerare:

- nulemactele facute in frauda legii;

- dobandirea dreptului de proprietate in anumite cazuri, sau liberarea debitorului;

- autoritatea de lucru judecat echvaleaza cu legea pentru parti.

Prezumtiile legale pot fi absolute ( impotriva lor nu se poate face dovada contrarie cu exceptia marturisirii) si relative ( impotriva lor se poate face dovada contrarie).

Prezumtiile simple sunt concluziile logice pe care judecatorul le poate trage de la un fapt cunoscut la unul necunoscut.

VII. Suspendarea, perimarea si actele de dispozitie ale partilor.

1. Suspendarea.

Suspendarea reprezinta oprirea cursului judecatii datorita unor imprejurari voite de catre parti sau independente de vointa lor. Dupa natura imprejurarii acestea se impart in suspendare voluntara si legala iar cea legala poate fi de drept sau judecatoreasca.

Suspendarea voluntara( se va dispune, nu e facultativ):

- cand amandoua partile o cer;

- daca nici una don parti nu se infatiseazanla strigarea cauzei si nici una din parti nu solicita judecarea si in lipsa.

Suspendarea legala de drept( se va dispune, nu e facultativa):

- prin moartea uneia din parti, cu exceptia cazului cand partea interesata solicita acordare termen introducere in cauza mostenitorii;

- punerea sub interdictie curatela a unei parti, pana la numire tutore;

- prin moartea mandatarului unei parti, intamplata cu cel putin 15 zile inainte de termen;

- incetarea functiei de tutor, curator, pana la intervenirea in cauza a partii;

- deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si falimentului asupra reclamantului.

Aceste cazuri nu impiedica judecarea daca intervin dupa inchidea dezbaterilor.

Suspendarea legala facultativa ( este o posibilitate):

- cand dezlegarea pricinii atarna in tot sau in parte de existenta sau inexistenta unui drept ce face obiectul unui litigiu aflat pe rolul altei instante;

- cand s-a inceput urmarirea penala ce ar avea relevanta pentru cauza.

Procedura suspendarii.

Instanta se pronunta prin incheiere, ce poate fi atacata cu recurs separat. Judecata reincepe:

- prin cererea de redeschidere facuta de una dintre parti, cand ea a fost suspendata voluntar;

- prin cerere a mostenitorilor, tutore, curator, lichidator in cazul suspendarii legale de drept.

Efectele suspendarii:

- orice act de procedura facut in aceasta perioada e lovit de nulitate relativa;

- daca suspendarea e voluntara, incepe si cursul perimarii;

- in celelate cazuri cursul perimarii nu incepe sa curga.

2. Perimarea.

Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire, se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an in materie civila si 6 luni in materie comerciala. Perimarea este o sanctiune procedurala, datorita lipsei de staruinta.

Perimarea are o natura juridica mixta, in sensul ca este atat o sanctiune procedurala pentru nerespectarea termenului, cat si o prezumtie de desistare..

Conditii de intervenire a desitarii:

- instanta a fost investita cu o cerere de judecata;

- pricina a ramas in nelucrare timp de 1 an in civil si 6 luni in comercial;

- lasarea in nelucrare se datoreaza culpei partii.

Perimarea opereaza si in materia executarii silite.

Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de partea care justifica un interes. Cat timp dureaza suspendarea legala nu opereaza perimarea.

Perimarea opereaza de drept prin simpla implinire a termenului de perimare, insa este necesar ca perimarea sa fie constatata printr-o hotarare judecatoreascaprin care sa se decalre stins procesul in faza in care se gaseste, fiind necesar a se verifica in contradictoriu, daca sunt indeplinite conditiile pentru ca sanctiunea sa opereze.

Perimarea se constata din oficiu sau la cererea partii interesate. Perimarea poate fi invocata si pe cale de exceptie, in camera de consiliu sau sedinta. Partile se citeaza la judecarea perimarii.

Solutii:

- daca se constata ca nu a operat, se pornunta prin incheiere, atacabila odata cu fondul;

- daca a operat, hotarare prin care se dezinvesteste si care poate fi atacata cu recurs in 5 zile de la pronuntare.

Efectul principal al perimarii este stingerea procesului in faza in care se gaseste, toate actele efectuate isi pierd efectele. In caz o noua judecare, partile pot folosi dovezile administrate in procesul perimat.

3. Actele de dispozitie ale partlor ( renuntarea, achiesarea, tranzactia).

3.1. Renuntarea ( desistarea).

In materie civila desistarea reprezinta:

- renuntarea reclamantului la judecata;

- renuntarea reclamantului la insusi dreptul pretins.

Renuntarea la judecata. Recalamantul poate sa renunte oricand la judecata fie verbal fie prin cerere scrisa. Renuntarea nu afecteaza judecarea reconventionalei. Renuntarea presupune renuntarea la actiunea formulata prin cererea de chemare in judecata. Renuntarea se face verbal sau cerere scrisa:

- fara nici o conditie impusa reclamantului, intre momentul introducerii cererii si comunicarea acesteia paratului;

- dupa comunicarea cererii, la cererea paratului, reclamatul poate fi obligat la cheltuieli de judecata;

- cu acordul paratului daca a inceput judecata fondului. In caile de atac se poate renunta doar cu acorul partilor.

Instanta ia act de renuntare prin incheire si dispune inchiderea dosarului.

Efectele renuntarii la judecata se produc retroactiv, cu consecinta punerii partilor in situatia anterioara decalansarii procedurii judiciare. Reclamantul va putea introduce o noua cerere pentru valorificarea aceluiasi drept.

Renuntarea la dreptul pretins. Prin manifestarea sa de vointa recalamntul poate renunta la insasi dreptul subiectiv dedus judecatii, care poate avea loc oricand in cursul procesului.

Renuntarea la drept se face fara invoirea partilor. Renuntarea nu afecteaza judecarea reconventionalei. Renuntarea se poate face oral in sedinta sau prin inscris autentic. In aceste cazuri instanta prin hotarare ia act de manifestarea reclamantului si respinge cererea initiala.

Efectele renuntarii la drept. Reclamantul nu mai poate introduce o noua actiune cu privire la acest drept. Reclamantul va fi obligat la cheltuieli de judecata.

3.2. Achiesarea.

Este un act de dispozitie al paratului, prin intermediul caruia, acesta recunoaste pretentiile solicitate in actiunea formulata de catre reclamant. Fiind act de dispozitie partea trebuie sa aibe capacitate deplina de exercitiu.

Achiesarea se prezinta sub 2 forme:

- achiesarea paratului la pretentiile reclamantului;

- achiesarea la hotarare a partii care a pierdut procesul.

Achiesarea paratului la pretentiile recalamantului poate fi produsa spontanta sau prin interogatoriu. Achiesarea poate fi totala sau partiala. Aceatsa e totala cand se recunosc in intregime pretentiile reclamantului si este partila cand recunoaste doar o parte din pretentiile acestuia. Instanta poate da o hotarare partiala pe baza acestor recunoasteri.

Achiesarea la hotarare a partii care a pierdut procesul implica renuntarea expresa sau tacita la calea de atac, ori retragerea acestei cai. Ea este expresa cand senface oral in sedinta, prin infatisare ulterioara sau prin inscris autentic. In timp ce cea tacita este cand hotararea este executata de buna-voie.

3.3. Tranzactia.

Tranzactia reprezinta un contract prin care partile sting un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste, prin concesii reciproce la pretentii sau la prestatii noi savarsite ori promise de catre o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul care este litigios ori indoielnic.

Partile se pot infatisa oricand si fara citatie in fata instantei pentru a cere pronuntarea unei hotarari prin care se ia act de invoiala lor. Fiind un contract:

- partile trebuie sa aibe capacitate deplina de exercitiu;

- tranzactiansa se refere la drepturi ce se pot tranzactiona;

- tranzactia sa se constante prin act scris.

Doctrina a denumit hotararea prin care se ia act de invoiala ca fiind o hotarare de expedient.

VIII. Hotararea judecatoreasca.

1. Deliberarea si pronuntarea.

Cand instanta se va socoti multumita presedintele va declara dezbaterile inchie.

Dupa etapa dezbaterilor urmeaza cea a deliberarii si pronuntarii hotararii. Deliberarea se face in secret in sedinta sau camera de consiliu. Primul care isi expune parerea primul este cel mai nou in functie, presedintele se pronunta cel din urma.

Daca majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta, in aceeasi zi sau in cel mult 5 zile.

Parerile vor trebui sa fie motivate, inainte de judecarea divergentei. Dezbaterile se vor relua doar asupra chestiunilor ramase in divergenta. Dupa aceasta judecare, judecatorii cu parerile care se apropie cel mai mult se unesc. Dupa judecarea punctelor ramase in divergenta, completul care a judecat inainte de divergenta va continua judecarea pricinii.

Daca instanta nu se poate horara de indata, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care presedintele il va anunta si care nu va putea fi mai mare de 7 zile. Daca s-a intrunit majoritatea, se va intocmi de indata minuta, ce va trebui semnata de toti judecatorii ce au participat la judecata si care va constitui dispozitivul hotararii.

2. Clasificarea hotararilor.

In sens restrans , prin hotarare judecatoreasca se intelege actul final si de dispozitie, dat de catre o instanta judecatoreasca, prin care se solutioneaza litigiul dintre parti.

Potrivit legii:

- hotararile prin care se rezolva fondul cauzei in prima instanta se numesc sentinte;

- hotararile prin care se solutioneaza apelul, recurul si recursul in interesul legii ori in anulare se numesc decizii;

- toate celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii se numesc incheieri.

Clasificarea hotararilor in functie de:

A. Durata actiunii lor:

- hotarari propiu-zise;

- hotarari provizorii.

B. Dupa cum exista posibilitatea atacarii lor cu apel sau recurs:

- hotarari definitive;

- hotarari ndedefinitive.

Hotararile definitive sunt: date in prima instanta fara drept de apel; date in prima instanta neatacate cu apel, ori apelul a fost respins; hotararile date in apel; alte hotarari care nu pot fi atacate cu apel.

- hotarari irevocabile sunt: date in prima instanta fara drept de apel, nerecurate; date in prima instanta neatacate cu apel; date in apel nerecurate; hotarari date in recurs; alte hotarari conform legii.

C. Dupa cum pot sa nu fi puse in executare:

- executorii;

- neexecutorii.

D. Din punct de vedere al continutului:

- hotarari integrale;

- hotarari partiale.

E. din punct de vedere al condamnarii:

- hotarari cu o singura condamnare;

- hotarari cu condamnari alternative.

3. Redactarea, semnarea si comunicarea hotararii.

Redactarea hotararii o face judecatorul. Aceasta se face in 30 de zile de la pronuntare.

Conditii comune pentru toate hotararile privind continutul:

- aratarea instantei care a pronuntat-o si numele judecatorilor;

- numele, domiciliul, calitatea partilor si al reprezentantilor.

- obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, cu aratarea dovezilor;

- aratarea concluziilor procurorului;

- motive de fapt si de drept care au format convingerea instantei;

- dispozitivul;

- calea de atac si termenul;

- mentiunea ca s-a pronuntat in sedinta publica, semnatura judecatorului si a grefierului.

Cele trei parti esentiale si indispensabile ale hotararilor judecatoresti:

- practicaua ( partea introductiva);

- conseiderentele ( motivele de fapt si de drept);

- dispozitivul ( solutia).

Practicaua se intocmeste de grefier si cuprinde: nume instanta, nume judecator, nume parti si calitatea, nume reprezentati, obiectul cererii.

Motivarea hotararii. In aceasta parte trebuie sa se demonstreze in mod logic deplina concordanta dintre solutie si realitate. Ea trebuie sa fie clara, motivele invocate de instanta nu trebuie sa fie contradictorii ori dubitative, trebuie sa cuprindano enumerare logica a celor retinute de instanta si care au dus la pronuntaera solutiei.

Dispozitivul cuprinde solutia la care s-a oprit instanta de judecata, concretizata in minuta semnata de judecatori cu prilejiul deliberarii. Este o reproducere exacta a minutei.

Lipsa dispozitivului atrage nulitatea hotararii, de aemenea tot sub sanciunea nulitatii hotararea si minuta trebuie semnata in mod obligatoriu de toti judecatorii care au participat la dezbateri si pronuntare. In esenta dispozitivul cuprinde rezolvarea privind cererea principala, cele accesorii si cele incidentale.

Hotararea va mai trebui sa contina: calea de atac si termenul in care poate fi facuta; mentiunea ca hotarara s-a pronuntat in sedinta publica; semnatura judecatorilor si agrefierului.

Hotararea se comunica in copie partilor in termen de 7 zile de la pronuntare.

4. Cheltuielile de judecata.

Partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere la plata cheltuielilor de judecata.

Cheltuielile de judecata cuprind: taxele judicia de timbru, timbrul judicair, onorarii avocat, onorarii experti, cheltuieli cu administrarea altor probe etc.

La baza obligatiei de plata a acestor cheltuieli sta culpa procesuala, astfel daca cererea e respinsa, anulata, inadmisibila, s-a renuntat la judecata sau la drep, reclamantul va trebui sa achite cheluieli de judecata, in timp ce in caz de admitere a cererii paratul va fi cel ce le va suporta.

Partea care a pierdut procesul va suporta atat cheluielile facute de ea cat si de partea care a castigat. Cheltuielile trebuie dovedite, partile depunand la sfarsitul dezbaterilor un dcont al cheltuielilor de judecata insotit de acte doveditoare.

5. Efectele hotararii.

Hotararea judecatoreasca ca act final al judecatii, produce urmatoarele efecte:

- dezinvesteste instanta de litigiul cu care a fost investita;

- constituie din punct de vedere probator un act autentic;

- constituie titlu executoriu;

- constata de regula drepturi preexistente, deci are caracter declaratoriu;

- hotaraea are putere de lucru judecat.

Exceptia de lucru judecat se poate ridica de parti sau de judecator chiar si in fata instantei de recurs. Aceasta exceptie are 2 manifestari procesuale: exceptie procesuala si prezumtie de mijloc de proba.

Hotararea se face in doua exempla originale ( unul la dosar si altul depus spre conservare la dosarul de hotarari). Partilor li se va comunica copie.

6. Executia vremelnica.

Regula este ca pentru ca o hotarare judecatoreasca sa poat fi pusa in executare aceasta trebuie sa fie cel putin definitiva. Exceptiile o reprezinta: executarea vremelnica de drept si cea judecatoreasca.

Executia vremelnica de drept:

- plata salariilor sau alte drepturi izvorate din raporturi de munca;

- despagubiri accidente de munca;

- obligatiile de intretinere sau alocatii pentru copii si cele sociale;

- despagubiri moarte sau vatamarea integritatii corporale, prestatii periodice;

- reparatii grabnice;

- punere ridicare sigilii si facere inventar;

- pricini privind posesia;

- cand paratul recunoaste parte din pretentiile reclamantului;

- alte cazuri prevazute de lege.

Executia vremelnica judecatoreasca. Se poate incuviinta de instanta cand va aprecia ca masura este necesara fata de: temeinicia vadita a dreptului, starea de insolvabilitate a debitorului, existenta unei primejdii vadite de intarziere. Pentru aceasta trebuie sa existe o cerere in acest sens, hotararea sa fie privitoare la bunuri, constatata una din situatiile anterioare.

Executia vremelnica nu se va incuviinta niciodata:

- in materie de stramutare de hotare, desfintare constructii, plantatii etc;

- cand se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.

Cererea de suspendare a executarii vremelnice se va putea face fie odata cu apelul, fie deosebit in tot cursul instantei de apel. Instanta asupra hotarararii se pronunta prin incheiere si e necesara plata unei cautiuni. Suspendarea poate avea loc si inainte de judecaea acestei cereri pe calea ordonantei presedentiale si cu dare de cautiune.

7. Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii.

Indreptarea hotarararii. Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinereanpartilor sau cele de calcul, precum simorice alte erori materiale din hotarare sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere. Indreptarea poate fi facuta oricand, nu doar in cursul termenului de prescriptie a dreptului de acere executarea silita. Se depune de orice persoana interesata sau din oficiu. Aceasta cerere este una incidentala se adreseaza instantei care a dat hotararea, instanta se pronunta in camera de consiliu, citarea e facultativa, indreptarea erorii se face pe ambele originale ale hotararii.

Lamurirea hotararii. Este utilizata atuncincand sunt necesare lamuriri privind intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotarararii. Prin lamurirea hotararii nu se poate modifica dispozitivul ci doar clarifica, interpreta masurile luate de instanta. Aceasta procedurameste utilizata atunci cand exista contradictii in cadrul dispozitivului nu intre acesta si considerente. Lamurirea se poate dispune doar la cererea partilor. Este tot o cerere incidentala, se solutioneaza de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor.

Completarea hotararii. Daca prin hotarare instanta a omis sa se pronunte asupramunui capat de cerere principal sau accesoriu se poate cere completarea hotararii in termen de 15 zile de la pronuntare. Se solutioneaza de urgenta, cu citarea partilor simhotarare separata.

Conform legii 202/2010, cererea de indreptare, lamurire sau completare hotarare se poate face doar pe baza prevederilor enumerate anterior si nu pe cale unei cainde atac.

8. Investirea cu formulamexecutorie.

Executarea silita se face doar in baza unei hotarari judecatorest sau a altui inscris ce constituie titlu executoriu. Hotararea de investeste cu formula executorie, pentru a putea fi pusa in executare, cu formula executorie. Hotararea trebuie sa fi ramas definitiva sau irevocabila. Investirea cu formula executorie se face de prima instanta, aceasta hotarare investita se va da numai partii care a castigat sau reprezentantului ei.

IX. Caile de atac.

1. Aspecte generale privind caile de atac.

Caile de atac reprezinta mijloace procedurale prin care se cere si se obtine anularea sau reformarea partiala sau totala a unei hotarari judecatoresti. Reglementarea cailor de atac constituie pentru parti ogarantie a respectarii drepturilor lor fundamentale.

Clasificarea cailor de atac:

A. Ordinare si extraordinare.

Calea ordinara de atac este apelul.

Caile extraordinare sunt: recursul, revizuirea, contestatia in anulare.

B. Suspensive si nesuspensive de executare.

Apelul este suspensiv de executare.

Recursul nu este suspensiv de executare cu exceptia stramutarii de hotare, desfiintare constructii etc. In celelalte cazuri se poate solicita suspendarea executarii.

C. De reformare si de retractare.

Caile de atac de reformare sunt considerate acelea care se solutioneaza de o instanta superioara celei care a pronuntat hotararea atacat( apel si recurs).

Caile de atac de retractare sunt de competenta instantei care a pronuntat hotararea atacat ( revizuire, contestatie in anulare).

D. Devolutive si nedevolutive.

O cale de atac devolutiva este cea care antreneaza o judeca in fond a pricinii. Forma tipme apelul, exceptia e recursul.

Sunt nedevolutive recusul, contestatia in anulare si revivuirea fiindca avcestea in principiu nu pot determina o noua judecare in fond a cauzei.

E. Caile de atac comune si speciale.

Cand calea de atac este recunoscuta tuturor partilor este comuna, cand calea de atac apartine doar unei parti/ subiect de drept este una speciala.

2. Apelul.

Apelul este calea ordinara de atac, prin care o parte interesata sau procurorul, solicita anularea sau schimbarea hotarararii pronuntate de prima instantande fond. Apelul este o cale de atac ordinara, de reformare, comuna devolutiva si suspensiva de executare.

Formele apelului:

- apelul principal, formulat de cel nemultumit de hotarare,

- apelul incident, formulat de intimat impotriva partii cu interese contrare;

- apelul provocat, declarat de intimatul din apelul principal impotriva unui intimat sau a unei persoane care a figurat in prima instanta si care nu etse parte in apelul principal.

Obiectul apelului.

Hotararile date in prima instanta sau incheierile premergatoare pot fi atacate cu apel.

Conditiile sentintei susceptibila de apel:

- sa fie pronuntata de judecatorie sau tribunal;

- legea sa nu prevada ca hotararea este data fara drept de apel.

Incheierile premergatoare pot fi atacate cu apel doar odata cu fondul.

Nu sunt supuse apelului:

- hotararile date in prima instanta in cauze privind pensii de intretinere, litigii cu obiect maxim 100.000 lei , actiunile posesorii, evacuare comerciala, inregisari stare civila, masuri asiguratorii etc.

- hotararile prin care se solutioneaza plangerike impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice.

Subiectele apelului.

Partea care arenunta expres la apel nu mai are dreptul sa formuleze apel. Pot fi subiecte ale apelului numai perosanele care au avut calitatea de parte in prima instanta, altfel va fi respins ca facut de o persoana lipsita de calitate. Deci au legitimare procesuala: reclamantul, paratul si intervenientii. De asemenea au calitate si succesorii in drepturi ai parintilor ori perosanele sau organele carora le-a fost recunoscuta legitimarea procesuala pentru declanasrea procedurii judiciare. Oricare dintre persoanele amintite anterior vor trebuii sa faca dovada interesului in formularea apelulul.

Termenul de apel de drept comun.

Acesta estebde 15 zile de la comunicarea hotararii daca legea nu dispune altfel. Comunicarea poate fi facuta o data cu somatia de executare. Acest termen este imperativ, legal si absolut.

Alte termene de apel: hotarare divort 30 de zile; materie cambie, bilet la ordin, cec 15 zile pronuntare; cerere anulare brevet invetie 30 zile comunicare.

Pentru procuror termenul este de 15 zile de la pronuntar iar daca a participat la judecata de la comunicare. Termenul de apel se paote suspenda sau intrerupe.

Termenul se intrerupe: caz moarte parte, moarte mandatar.

Cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii. Presedinteleminstantei vabtrimite apoi dosarul instantei superioare impreuna cu cererea de apel dupamimplinirea termenului de apel. Cererea trebuie sa cuprinda:

- nume, domiciliu, partilor;

- aratarea hotararii atacate( aceasta conditie este prevazuta sub sanctiunea nulitatii);

- motivele de fapt si de drept pe care se fundamenteaza cererea;

- dovezile invocate in sustinerea apelului;

- semnatura partii.

Motivarea cererii de apel. Termenul de depunere sl motivelor de apel se socoteste de la comunicare. Precizari imortante privin motivarea cererii:

- motivele trebuie depuse cel tarziu la prima zi de infatisare;

- daca cererea nu e motivata nu va fi respinsa, instanta de apel se va pronunta numai pe baza celor sustinute la prima instanta;

- apelantul nu paote invoca alte motive sau dovezi decat cele de la prima instana si cele din motivarea apelului;

- motivele pot fi( cand sunt formulate separat) adrsate direct instantei de apel.

Cererile de apel se taxeaza cu 50% din taxa de la prima instanta.

Cererea de apel si motivarea ei in caz apel incident. Intimatul este in drept, chiar dupa implinirea termenului de apel sa adere la apelul facut de partea potrivnica, prin crere proprie, care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante. Cererea poate fi facuta pana la prima zi de infatisare. Daca apelul principal e retras si cel incident va fi respins ca tardiv. Apelul incident trebuie formulat in scris si se depune direct la instanta de apel.

Cererea de apel si motivarea ei in cazul apelului provocat. In caz de coparticipare procesuala, si cand la prima instanta au existat intervenienti, intimatul este in drept, chisrmdupamimplinirea termenului de apel sa declare apel impotriva altui intimat sau alta parte de pa prima instanta. Se timbreaza ca apelul principal, se face in scris cel tarziu lamprima zi de infatisare se depune direct la instanta de apel.

Efectele cererii de apel:

- investia instatei de apel;

- suspenda executarea hotararii atacate;

- efectul devolutiv. In sensul de a readuce in fata instantei de control judiciar toate probleme de fapt si de drept dezbatute in prima instanta. Limitele efectului devolutiv:

1. Instanta de apel va procedamla noua judecata doar in limitele criticii formulate de apelant, nu poate deci judeca mai mult decat i s-a cerut;

2. Nu se poate largi cadrul procesual stabilit in prima instanta, deci nu se pot face cereri noi, ori chema noi persoane.

Exceptie de la cele enuntate anterior: se pot cere dobanzi, rate, venitrui etc devenite scadente dupa darea hotararii primei instante; este permisa interventia voluntara cu invoirea partilor; interventia in interesul unei parti se poate face chiar in recurs; cand motivele de divort au aparut dupa prima hotarare se accepta reconventionala paratului.

Procedura de judecata a apelului:

- se fixeaza termen;

- se citeaza partile;

- se comunica cererea si motivele, dovezile invocate;

- se repartizeaza cauza unui complet aleatoriu.

Intampinarea e obligatorie, trebuie depusa cu 5 zile inainte de termen.

Compunerea completului. Completul este format din 2 judecatori.

Judecata apelului. Dispozitiile privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel, in masura in care nu sunt potrivnice prezentului titlu.

Partile nu se pot folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi, decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului si intampinare.

In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.

Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu.

Solutiile care se pronunta de instanta de apel:

- pastreaza hotararea, deci respinge apelul;

- poate schimba in tot sau in parte, hotararea atacata, deci admite apelul;

- apelantului nu i se poate crea o situatie mai grea ca la prima instanta ( non reformatio in peius);

- daca judecata la fond s-a facut fara intrarea in fond a cauzei ori s-a judecat in lipsa partii nelegalmcitate se anuleaza hotararea si se judeca in fond de catre instanta de apel;

- cu toate acestea daca se constata ca in mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, hotararea se anuleaza si se trimite spre rejudecare o singura data primei instante, daca partile au solicitat in mod expres acest lucru;

- aceeasi este situatia sin cazul judecatii in lipsa partii nelegal citate, se anuleaza hotararea, se trimite la prima instanta doar la cerere.

Dezlegarea problemelor de drept data de instanta de apel e obligatorie pentru judecatorii fondului.

Daca prima instanta s-a declarat competenta si a solutionat dar nu era competenta, se anuleaza hotararea si se trimite instantei competente, iar in cazul in care instanta de apel e competenta pastreaza pentru rejudecare cauza.