Curs 5NOŢIUNI GENERALE DE FARMACOLOGIE

Farmacologie → studiul originii, proprietăţilor fizico-chimice, compoziţiei, clasificării şi

acţiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismelor

Medicament (definiţie OMS)

= substanţă sau produs destinat / utilizat pentru studierea sau modificarea unui sistem

fiziologic sau unei stări patologice, în interesul subiectului căruia i se administrează.

= substanţă sau preparat destinat / utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea,

ameliorarea sau vindecarea unei suferinţe.

Farmacologia cuprinde:

farmacocinetica – evoluţia medicamentului în organism: absorbţia, distribuţia,

transformarea şi eliminarea

◘ farmacografia – regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la formele

farmaceutice, căile şi modul de administrare şi posologie

farmacodinamia – studiul efectelor biologice ale medicamentelor (acţiunea

medicamentelor asupra organismului)

◘ farmacoterapia – indicaţiile terapeutice

farmacotoxicologia – efectele adverse şi intoxicaţiile

◘ farmacoepidemiologia – contraindicaţiile şi precauţiile legate de utilizarea

medicamentelor; bolile de origine medicamentoasă cu răspândire mare.

- farmacovigilenţa - urmărirea şi semnalarea efectelor nocive ale

medicamentelor

Toxicocinetică şi farmacocinetică

Fazele evoluţiei medicamentului în organism:

1. faza biofarmaceutică

2. faza farmacocinetică

3. faza farmacodinamică

1. faza biofarmaceutică – are loc în două etape:

i. eliberarea din forma farmaceutică: dezintegrarea în granule şi dezagregarea în

particule fine

ii. dizolvarea în lichidele biologice – începând cu forma solidă dar mai ales granule

şi particule → dispersarea substanţei active la nivel molecular (în lichidele biologice de la

locul de administrare).

2. faza farmacocinetică :

i. absorbţia: trecerea substanţei dizolvate în circulaţia generală

ii. distribuţia implică:

● transportul substanţei active

● difuziunea – trecerea substanţei active din sânge în ţesuturi

● distribuţia şi fixarea în ţesuturi - repartizarea substanţei active şi stocarea ei la

nivelul ţesuturilor.

iii. epurarea → metabolizarea şi eliminarea (excreţia)

3. faza farmacodinamică:

i. fixarea moleculelor substanţei active pe substratul reactiv

ii. declanşarea acţiunii farmacodinamice

Căile de pătrundere şi absorbţie a toxicelor / căi de administrare a medicamentelor

A .Calea gastro-intestinală ← calea majoră de pătrundere a toxicelor în organism

☻toxicele afectează în primul rând mucoasa gastrică → iritarea mucoasei stomacale sau a

mucoasei intestinale → vomă şi diaree ↔ căi de apărare a organismului (evacuarea toxicului)

☻ pentru efecte sistemice ← absorbţia prin mucoasa gastrică şi intestinală ← traversarea

membranelor biologice (epiteliul mucoasei şi endoteliul reţelei capilare din mucoasă)

☻absorbţia prin mucoasa bucală şi a esofagului - în proporţie mică

☻ absorbţia la nivelul stomacului - importantă

● mucoasa gastrică: suprafaţă relativ mare (cca 1 m2), vascularizaţie bogată, pH acid (1-3),

numeroase glande secretoare

● sucul gastric conţine HCl şi enzime proteolitice

● factori care influenţează absorbţia: pKa substanţă (substanţele care sunt acizi slabi

traversează uşor peretele stomacal), conţinutul stomacal, motilitatea gastrică, prezenţa enzimelor

proteolitice etc.

☻ absorbţia intestinală - cea mai importantă

● mucoasa intestinului - adaptată funcţiei de absorbţie: suprafaţă foarte mare (pliuri -

vilozităţi şi microvili), vascularizaţie bogată, pH = 4,8 - 8, 2

● sucul intestinal conţine NaHCO3 şi numeroase hidrolaze

● timpul de contact depinde de peristaltismul intestinal → amestecarea conţinutului şi

absorbţia la nivelul întregului intestin.

☻absorbţia prin intestinul gros – pondere redusă

● mucoasa - mai puţin adaptată (mai groasă şi cu pliuri mai puţine)

● colonul - locul major de absorbţie a apei; absorbţia unor substanţe hidro- şi liposolubile,

neabsorbite la nivelu intestinal.

- microflora prezentă poate schimba absorbabilitatea şi proprietăţile toxice ale

substanţelor.

☻ absorbţia intestinală - cea mai importantă

● mucoasa intestinului - adaptată funcţiei de absorbţie: suprafaţă foarte mare (pliuri -

vilozităţi şi microvili), vascularizaţie bogată, pH = 4,8 - 8, 2

● sucul intestinal conţine NaHCO3 şi numeroase hidrolaze

● timpul de contact depinde de peristaltismul intestinal → amestecarea conţinutului şi

absorbţia la nivelul întregului intestin.

☻absorbţia prin intestinul gros – pondere redusă

● mucoasa - mai puţin adaptată (mai groasă şi cu pliuri mai puţine)

● colonul - locul major de absorbţie a apei; absorbţia unor substanţe hidro- şi liposolubile,

neabsorbite la nivelu intestinal.

- microflora prezentă poate schimba absorbabilitatea şi proprietăţile toxice ale

substanţelor.

► Exemple de toxice care pătrunzând în organism pe cale orală au toxicitate nulă: veninul de

şarpe - inactivat de sucul gastric, curara - nu se absoarbe din stomac ci doar puţin din intestin (în

cazul unor cantităţi mari), heparina etc

► traseul toxicelor după pătrundere pe calea orală: absorbţia prin mucoasa gastro-intestinală

→ sistem limfatic sau ficat (prin intermediul venei porte) → venele superioare hepatice → vena

cavă inferioară → inimă (atriul drept şi ventriculul drept) → mica circulaţie pulmonară → inimă

(atriul şi ventriculul stâng) → marea circulaţie arterială (prin cârja aortică)

In cazul medicamentelor: administrarea pe cale orală (per os) - cea mai des utilizată

►avantaje: comodă, neinvazivă, nu generează stres, face posibilă autoadministrarea, risc mic al

reacţiilor adverse comparativ cu injecţiile

►situaţii în care administrarea orală nu este posibilă:

medicamente cu o biodisponibilitate prea mică pentru absorbţie

medicamente inactivate în tubul digestiv

medicamente puternic iritante pentru mucoasa gastro-intestinală

anumite situaţii clinice: starea de vomă, de comă, lipsa de cooperare a unor pacienţi

► necesară o cantitate de apă suficientă (cca 200 ml) → favorizarea absorbţiei, disocierea

formelor farmaceutice solide, dizolvarea substanţelor active

► absorbţia medicamentelor – în special prin intestinul subţire (partea de început)

► factori care influenţează absorbţia medicamentelor pe cale orală sunt:

●stări patologice ale căii orale: spasmul sfincterului piloric (întârzie evacuarea

conţinutului gastric), tranzit intestinal accelerat (în diaree, enterocolite), febra (reduce aciditatea şi

motilitatea gastrică)

● medicamente care modifică pH-ul gastric sau motilitatea gastrică

●prezenţa unor ioni bi- sau trivalenţi - formare chelaţi → scade solubilitatea şi absorbţia

(exemplu: tetraciclinele formeză chelaţi cu calciul din lapte)

● anumite alimente şi băuturi acide:

*alimentele - piedică de natură fizică spre suprafaţa de absorbţie, întârzie golirea

stomacului (absorbţia intestinală), induc o hipersecreţie biliară (mărirea solubilităţii unor

medicamente) etc;

*băuturile acide (sucurile de fructe, coca-cola, vinul) – influenţează absorbţia substanţelor

bazice şi solubilitatea unor substanţe medicamentoase instabile în mediu puternic acide

Exemplu: unele antibiotice - oxacilina, ampicilina, eritromicina, penicilina V – de preferat

ca administrarea acestor medicamente să aibă loc la 2-3 ore după masă.

♦ de preferat ca medicamentele să se administreze între mese

♦ administrarea după mese - indicată în cazul medicamentelor iritante: antiinflamatoare

nesteroidiene, acid acetilasalicilic, derivaţi de cafeină, teofilină, săruri de Fe etc.

● forma farmaceutică a medicamentelor

- medicamentele sub formă lichidă - se absorb mai repede decât cele solide ( necesită

desfacerea în tubul digestiv şi eliberarea substanţei active),

- medicamentele solide → dimensiunile şi forma cristalină a particulelor

- preparatele retard - eliberează treptat a substanţa activă → absorbţie prelungită

- medicamentele enterosolubile - eliberează substanţa activă în intestin → se evită astfel

contactul cu mucoasa sau sucul gastric.

● pKa, lipo- şi hidrosolubilitatea

* medicamentele liposolubile şi cele puţin ionizate în mediu acid (acizii organici slabi, nu

şi bazele slabe) se absorb parţial încă din stomac

* administrarea de antiacide → modifică gradul de absorbţie ↔ scade absorbţia

medicamentelor acide şi este favorizată absorbţia substanţelor bazice

* la nivel intestinal se absorb satisfăcător medicamentele nepolare liposolubile şi

majoritatea substanţelor medicamentoase acide cu pKa>3 şi cele bazice cu pKa<10

* medicamentele polare (puternic ionizate) şi cele neutre - lipofobe (exemple: antibioticele

aminoglicozidice, curarizantele, butilscopolamina) nu se absorb din intestin decât în proporţie

redusă.

►specificul căii orale - contactele succesive ale medicamentelor cu enzimele intestinale,

hepatice (primul pasaj hepatic) şi pulmonare (primul pasaj plmonar) → biotransformări ale

substanţei medicamentoase înainte de a intra în circulaţia sanguină generală şi a ajunge la locul de

acţiune → posibile inactivarea unui medicament sau activarea unei forme inactive

A1)Administrarea bucală şi sublinguală

◄aplicarea directă pe mucoasa bucală (puternic vascularizată) a medicamentelor

◄ forme farmaceutice: comprimate pentru supt, soluţii sau aerosoli

◄ pe cale sublinguală - medicamente cu liposolubilitate mare (mucoasa sublinguală este de

natură lipidică şi bine vascularizată) şi active în doze mici

- efectul urmărit: sistemic (secreţia salivare permanentă → timp de

contact al substanţei active cu mucoasa sublinguală foarte scurt → o mare parte din doza de

substanţă este absorbită prin mucoasa gastro-intestinală.

◄ absorbţia *are loc la nivelul mucoasei sublinguale, dar şi gastrice şi intestinale, acţiunea

putând fi locală sau generală.

*este rapidă (şi efect rapid) → avantaje: tratarea crizelor de angină pectorală (cu nitroglicerină)

sau de astm bronşic; ocolirea ficatului ↔ evitarea efectului primului pasaj hepatic