revistă a liceului waldorf cluj napoca nr. 3 (serie nouă ... nr 3 final.pdf · glumiţe cele mai...
TRANSCRIPT
Revistă a Liceului Waldorf Cluj‐Napoca Nr. 3 (serie nouă) Noiembrie 2012
Preţ: 2 lei
400368 Cluj-Napoca, str. Sergiu Celibidache nr. 8-12 Tel./fax: +40 (0)264 455 560 | www.waldorfcluj.ro
E-mail: [email protected], [email protected] Revista ECHO: [email protected]
Creaţia, ca un fluture... (Sabria, clasa VIII R)
Sunt un fluture venit din amintire... Te gândești mereu la mine Cu mine vin amintirile
Și fericirile.
Eu zbor prin gândul tău Și mă opresc mereu Ca săţi aduc aminte
De cele mai frumoase clipe.
Însă eu sunt doar creaţia Pe care o face imaginaţia.
1
În acest număr:
Gînduri despre pionierat (Titus Grigorovici) English Pages
Steiner şi albinele ONG – pentru ce?
Glumiţe Cele mai frumoase poezii, eseuri şi compuneri ale elevilor
Cum am făcut pâine Şcoala mea e cea mai tare!
Gânduri despre pionierat
(profesor Titus Grigorovici)
Prin ’96, când am început să predau la Şcoala Waldorf din Cluj, am fost luat “la interogatoriu” de o mătuşă pensionată, fostă profesoară de chimie, ce locuia din copilărie în cartierul Andrei Mureşanu, despre ce fac eu mai nou: “Ia spune, copile, ce legătură este între Rudolf Steiner şi Şcoala Waldorf?” (asta era vorba ei: ‐ ia spune, copile…). Văzându‐mi nedumerirea la această întrebare directă – în condițiile în care nici acum nu prea ştie lumea de Rudolf Steiner, dar atunci! – a început să‐mi explice: pe cănd era ea fată, după război, au dispărut de pe strada lor o familie de profesori. S‐a zvonit că i‐a ridicat Securitatea pentru că “erau adepți ai lui Rudolf Steiner”! Nimeni nu i‐a mai văzut niciodată! Mătuşa a ținut minte acuzația “adepți ai lui Rudolf Steiner”, ştia de o legătură cu şcoala Waldorf, dar nu înțelegea ce era rău în asta, ce nu le plăcea comuniştilor la Rudolf Steiner.
Am încercat să‐i explic mătuşii, cum m‐am priceput eu ca dascăl începător în ale Waldorf‐ului, despre ce gânduri stau la baza acestei şcoli, despre “Educația pentru libertate” şi cum înțelegeam eu atunci că merg lucrurile.
Mai târziu am auzit şi alte astfel de povestiri despre cum erau vânați antropozofii de către Securitate, despre cei care, la Cluj, la Turda sau în alte părți, se întâlneau în secret şi citeau din cărțile lui Rudolf Steiner (țineau flautele alături şi, dacă venea vreun control, băgau cărțile sub pat şi începeau să cânte); despre cum oamenii îşi copiau (cu mâna!) cărțile lui Steiner şi despre oameni care au învățat germana copiind cărțile sale de căpătâi.
Una dintre aceste istorisiri îmi este foarte dragă şi aş dori să v‐o prezint. Întâmplarea o ştiu de la dl. Zoltan Labancs, ce locuia în vremea respectivă în Turda, şi vorbeşte despre vizitele d‐lui Manfred Schneider din Dresda, din Republica Democratică a Germaniei. Precizez un fapt interesant: autoritățile din fosta Germanie comunistă acceptau antropozofia şi cărțile lui Rudolf Steiner, dar nu permiteau funcționarea instituțiilor pe baza pedagogiei Waldorf.
Manfred Schneider venea în vizită la grupul de antropozofi din Turda, aducând cu el cărți de‐ale lui Steiner. Pentru a nu fi controlat şi prins la vama română cu aceste cărți, îşi cumpăra bilet dus‐întors până în Bulgaria, astfel că vameşii români nu‐l controlau atât de vigilent (nu ajungeau până la fundul bagajului, unde erau aranjate cărțile interzise).
Astfel ajungea la Zoltan neobservat, iar la întoarcere se suia în trenul în care avea biletul de întors. Chiar
2
dacă era suspect că nu avea vizele de Bulgaria, acum nu mai avea cărțile lui Steiner asupra sa.
Dar şi şederea aici, în România, era o aventură în sine: deşi trebuia declarată orice vizită a unui cetățean străin, Zoltan nu îl anunța pe Manfred la miliție (este evident de ce!). Dar vecinii aflau repede că la Zoltan iarăşi a venit cineva din Germania, pentru că imediat începea să se simtă prin bloc miros de cafea. Trebuiau oricând să fie pe fază şi să‐l ascundă pe Manfred în cazul vreunui control.
Probabil că toți cei care studiau în anii comunişti ştiința despre om a lui Rudolf
s l iSteiner ne pot povesti a tfe de întâmplăr .
Mă gândesc cu drag la entuziasmul din primăvara lui 1990, când au întemeiat la Cluj “Asociația română pentru promovarea pedagogiei Waldorf” şi au pornit în toamnă prin grupele de grădiniță Waldorf din strada A. France prima inițiativă de învățământ alternativ din România. Aşa ceva se putea porni imediat în ’90 doar pe un teren pregătit prin muncă spirituală cu mulți ani înainte.
Faptul că în toamna lui ’92 primii copii au mers la şcoală în clasa I Waldorf (câte una în limbile de predare română, respectiv maghiară) a fost urmarea firească a multor ani de strădanii în domeniul antropozofiei. Lor, celor care l‐au citit pe Steiner în ilegalitate, trebuie să le îndreptăm gândurile noastre de recunoştiință pentru tot ce avem ca Waldorf în Cluj.
Ne este greu să ne imaginăm cât le‐a fost de greu pe vremea aceea. Şi, ca să o citez pe o mamă actuală din şcoala noastră, “nici nu ştim cât ne este de bine!”.
3
DDDiiinnn cccrrreeeaaațțțiiiiiillleee eeellleeevvviiilllooorrr.........
A renceput şcoala!
(Sabria, clasa VIII R)
Odată cu venirea toamnei vine şi începutul şcolii. Dimineaţa străzile sunt din nou pline cu copii şi tineri care merg la şcoală, iar după masa din nou pline când aceştia merg acasă.
Începerea şcolii aduce cu ea multe lucruri noi. Aduce şi multe lucruri de învăţat. Aduce oboseală, pentru că ne trezim devreme, dar aduce şi plăcerea de a ne revedea
colegii şi prietenii în fiecare zi. Ne aduce odihna din sfârşitul de săptămână după cinci zile de lucru.
Începerea şcolii este un lucru bun. Acum putem din nou să învăţăm şi să vorbim despre lucruri noi. Începerea şcolii este cea care ne trezeşte dupa o vară întreagă de dormit şi lenevit. Acum suntem toţi treji, iar acest lucru ne va fi de mare folos şi mai târziu în viaţă.
Şcoala mea
(Szabi, clasa III R)
Şcoala mea este foarte frumoasă. La şcoală se invaţă cu mult mai distractiv decât la alte şcoli. La şcoală eu am învăţat să: croşetez, scriu, număr, împletesc, iar cea mai mare comoară pe care am învăţato este prietenia.
Voi, colegi, ce credeţi, e cea mai distractivă şcoală?
Libertatea
(Bogdan, clasa XII R)
Când spui libertate, acest cuvânt îţi da puterea să vezi cu puterea minţii dincolo de abis. Libertatea este cuvântul care nu permite graniţe, fiind liber de a simţi precum păsările cerului care pot să zboare fără oprire în orice direcţie îşi doresc.
Prin libertatea sufletului putem să înţelegem şi să ne imaginăm orice ne convine şi ne place. Dorinţa de a trăi liber îţi oferă o bucurie desăvârşită care permite imaginaţiei tale să zboare chiar şi fără aripi dincolo de orice posibilitate reală.
Dragostea... (Ana, clasa VIII R)
Din adânc ea izbucnește Dulce e, dar și amară Tot în jurul ei topește Tot cei stă prin preajmă zboară Împotrivă nui poţi sta Te ridică către cer Faci orice îţi zice ea. Răzbind și prin asprul ger. Ea tenvăluien căldură Dar când dragosteai amară Luminând în faţa ta Tot în jurul tău coboară Ea te face să zâmbești Toate în jur se prăbușesc Sau să te posomorăști. Și speranţele pălesc. Stiloul
(Tania, clasa VI R)
A fost odată un stilou care avea mulţi prieteni la papetaria la care locuia. Dar întro zi a venit un băiat, la luat de pe raft şi la plătit. Îl băgase în penar împreună cu alte creioane. A doua zi stiloul avea foarte mari emoţii căci nu mai scrisese niciodată. Dar cand se deschise penarul, băiatul a luat un pix, nu stiloul; la fel şi a doua zi şi a treia zi şi tot aşa. Dar întro zi pixul nu mai scria. Băiatul se gândi în sinea lui: Firar! Acum treuie să folosesc prostia aia de stilou! Dar trebuie să stiţi ceva: scrisul băiatului era pocit şi urât, avea 4 la caligrafie. Aşa că băiatul a luat în mână stiloul şi a început să scrie. Băiatul se îndrăgosti pe loc de stiloul său nou şi trăiră împreună mulţi ani şcolăreşti.
4
Trei prieteni
(Luca, clasa V R)
Într‐o zi se întâlniră pe câmp un taur, un cal și un măgar.
Se încinse între ei o discuție aprinsă. Taurul spuse: noi, toți trei îi ajutăm
5
pe oameni.
‐Da, eu îl ajut la dus lucruri grele și vaca n‐ar face viței și lapte fără ajutorul meu.
‐Unul din familia mea a ajutat‐o pe Maria să ajungă la Betleem, spuse măgarul.
‐Dar tu, calule, tu ce talente ai?
‐Eu îl ajut pe om să are cu plugul și îi car tot ce are nevoie pentru gospodăria sa. În vreme de război,
enii distanțe mari, la galop. Uneori unii dintre frații mei participă la diferite concursuri duceam oam
de echitație.
Taurul și măgarul concluzionară la unison că el e cel mai bun animal.
Calul, modest, le răspunse: toți suntem folositori omului și porniră fericiți împreună să pască iarbă.
Blândeţe
(Rege, clasa V M)
A fost o dată ca niciodată un băiat rău. Părinții lui erau trişti pentru că copilul lor nu avea nici un prieten şi cu trecerea zilelor el devenea tot mai singuratic şi scârbos. În clasa lui era o fetiță foarte blândă şi binevoitoare. Ea iubea animalele şi natura. Băiatul nu o dată a ridiculizat‐o pe fetiță pentru că ea a apărat o pisică foarte mică şi neputincioasă, pe care băiatul a vrut să o bată.
Într‐o zi Bogdan (aşa se numea băiatul) a mers acasă de la şcoală. Când a vrut să se urce în autobuz, a văzut o păsărică mică, care a căzut din cuib, n‐a putut
ntul acela a apărut lângă el fetița blândă şi i‐a spus încet: să mai zboare şi a început să plăngă. În mome
‐ Nu ți‐e milă de făptura aceasta nenorocită?
Băiatul nu i‐a răspuns nimic fetei, şi după o mică ezitare a luat păsărica în palmă şi cu grijă a pus‐o înapoi în cuib. Bogdan simți atunci prima dată un sentiment deosebit şi plăcut. O păsărică mică a reuşit să‐l imblânzească.
De atunci Bogdan şi fetița au devenit prieteni foarte buni.
6
Dans
(Ioana, clasa VI R)
ternic, Vântul începe să bată pu
Din depărtare vine frig.
i, Pământul îngheață ca un slo
De acum nu vor mai fi ploi.
În locul lor vor apărea
ea, Fulgi fermecați căzând pe casa m
Care‐şi continuă înghețatul dans
lor. Învelind lunca cu splendoarea
rbesc, De nu ştiți despre ce vo
Sau credeți ca aiuresc ,
Este vorba despre Iarnă
Toți o ştiu, nu e o taină.
Cum am făcut păine
(învăţătoare Alexandrina Pop şi Ruxandra, clasa IV R)
În clasa a treia am învățat despre „drumul” bobului de grâu până când devine pâine. Am semănat şi noi puțin grâu, l‐am urmărit cum creşte iar în toamnă spicele de grâu ne aşteptau deja pe masa anotimpurilor. Am râşnit boabe şi ne‐am pregătit să coacem pâine în cuptorul construit împreună cu colegii de la clasa maghiară şi cu părinții. Iată povestirea prescurtată a
i fetițe: une
***
Vineri, 26 octombrie, am făcut păine la şcoală. Prima dată am aprins focul la cuptor apoi am făcut maiaua. Maiaua era făcută din drojdie de bere, drojdie uscată, apă caldă, zahăr, sare şi făină; am pus‐o pe calorifer. Când am luat‐o se ridicase puțin. Apoi am pus apă caldă şi făină şi am frământat‐o. Apoi am pus bucățele de aluat pe frunze de varză şi am băgat în cuptor pâinicile cu lopata. După 45 de minute a venit doamna învățătoare şi ne‐a chemat în curte lângă cuptor să scoatem pâinea. Am mâncat păinea cu veselie!
7
Pisica mea
(Andrei F., clasa VI R)
să!
Iar eu râd în gura mare.
în pace.
i mie tare drag de ea!
Ochii mari, blana lucioasă
Cum tentorci, ea e pe ma
Face tumbe, rotocoale
Şi când vine să se joace
Nuţi vine so laşi
Asta e pisica mea
Ş
Este munca obligatorie?
(Ana, clasa VIII R)
âne doar un vis, o dorinţă. În schimb dacă munceşti şi lupţi rezultatul final va fi unul bun. Aşa este şi în
i
până când e prea târziu, dar dacă totuşi vrei să munceşti poţi pleca în căutarea lor
Om ine (Tatiana, clasa XII R)
sine, și tot ele îi fac pe oameni diferiţi între ei. R dul de a gândi face diferenţa dintre om și alte
interiorul omului, din mintea și s i dorinţe formează viaţa, tot ele
păm au transformat întrun personaj viaţa întrun coșmar, întro
săși pună întrebări, săși atimile vin din interiorul lor și oprirea poate fi acolo unde fiecare poate zice ,,STOP!”.
Pentru a avea rezultate bune in viaţă trebuie să munceşti. Încă de la început, de la şcoală, pentru a obţine ceea ce doreşti trebuie să înveţi, să studiezi, să munceşti. Dacă îţi doreşti să reuşeşti, dar nu faci nimic pentru asta , va rămviaţă.
Oamenii muncitori îşi pot duce visele mai departe decât cei leneş care acceptă să primească totul gata făcut.
Eu nu cred că munca este obligatorie pentru toată lumea, de fapt ea nu ar trebui să fie obligatorie pentru nimeni. Dacă nu vrei să munceşti poţi să aştepţi norocul şi fericirea
impunânduţi să munceşti.
ul este ce face el din s
În fiecare moment, oamenii sunt expuși să aleagă, să gândească, să simtă. Iar toate aceste impulsuri vin din
aţiunea și movieţuitoare.
Omul este întro permanentă căutare a ceva cei mai bun. Dar însuși el nu știe cei mai bun și ce e mai rău. Uneori, fugind prea repede uită săși trăiască prezentul. Iubirea, iertarea, trădarea, înţelegerea, toate vin din
ufletul acestuia. Aceste sentimente,gânduri șaduc fericirea și în același timp nefericirea.
Spre exemplu,îl putem privi pe personajul principal din romanul ,,Ion” de Liviu Rebreanu. Dorinţa dea avea ânturi,de a deveni un om important lau îndepărtat de fata dragă, ceea ce ia provocat și ei durere, l
brutal, violent și negativ. Iau transformatpermanentă sete care nu putea fi potolită.
După părerea mea, oamenii ar trebui întrun moment să se oprească, să privească cu ochi obiectivi via�a lor, răspundă și săși dea seama că toate simţurile, gândurile și p
8
English pages:
Only one wish
(Tania, clasa VI R)
One day, Samantha was treated like a little girl when actually she was in high school. As for example: the Art teacher said her painting was "artistic”, but actually she just drew a line.
On her way home, she said to herself: “Why is everyone treating me like a baby?! Hmmm….I wish everyone would just treat me like a grown‐up. "Then, out of nowhere, a small, pink fairy came and asked her: "Are you sure? Because I can make it happen. But remember: you only have one wish”, the fairy told her. “Of course I’m sure!” answered Samantha. “All right then!” The pink fairy waved her wand and then .. POOF!! A big cloud of dust was covering Samantha all the way from head till toe. Then she found herself in front of a classroom, teaching 4th graders.
. When the bell rang it was time to go home. She couldn’t believe airy.
Everyone was calling her “Miss" or “teacher”her eyes but then she remembered: the pink f
She went home, and she was very surprised to see two kids and a man in there. She thought to herself:”Since when am I married? And since when do I have a son and a daughter?” Then she looked in the mirror:”Oh, my…!” She was tall, and she was wearing high heels and a skirt. She was a grown‐up!! She went up in her room and screamed: "I told you I want to be treated like a grown‐up, not actually be one!” Then, the fairy appeared and said: ”I’m sorry, I’m still in training! I’ll try to make a ‘reverse
gr spell’ which could work.” They a eed with this whole ‘reverse spell’ thing.
Next day, when Samantha got back from school, she saw on the table a drink. It was green and it smelled funny. There was a small note on which was written with fairy hand writing:”Drink this, it will make you return to your old life. See you on the other side!” Samantha drank the whole cup. Then, again, a big cloud of dust came and Samantha was back to normal. She was starting to miss her life, so she was happy o be back. t
9
E nglish pages:
The time machine
(Tudor, clasa VI R)
Some time ago, my father planted some flowers. As he was digging, he found a time machine in the ground. a nHe took it out and then he charged it. But he accidentally pushed a red button, nd the entire eighbourhood
changed. The children became parents and all the parents became children. It was great!
Of course, the greatest thing was that I got to tell the children (my former parents) how to behave. For instance, I made them brush their teeth four times a day! I assigned them some homework as well. Then I asked my son – who used to be my dad – to change the water in my turtle’s tank every single day. I ordered my daughter ‐ who was actually my mother ‐ to dust and wash the dishesomething.
s every time one of us would eat
But I don’t want you to think of me as a monster. I also gave
lthem hamburgers and I et them watch TV for endless hours.
Still, the children were naughty and didn’t stop screaming and fighting with each other. It was awful. I didn’t like this and I punished them to eat more hamburgers, until they felt sick. And of course, I made them drink a lot of Coke, but after a while I
isereal d that only made them wilder.
One day, they annoyed me and I told them to stop, but they didn’t.
I tried to calm them down by promising the sun and the moon and they finally stopped. To reward them, I took the children to the toy shop. They wanted a Lego box and a doll. At home, they played with the toys, but,
after a while, they got bored and went to the time machine. They pushed the red button and everything was back to normal.
I couldn’t tell them what to do The parents had no idea what had happened and I was very sad since anymore. They were happy because it was my mother’s birthday that day.
I will never forget this part of my life. It was wonderful to be a grown‐up!
10
Deale părinţilor
albinelor, căci acestea sunt lucruri pe care nu poţi să le faci în viaţa practică. Asta nu înseamnă că nu trebuie să
Rudolf Steiner şi albinele
( Adrian Filpişan)
i lor În perioada 10 noiembrie – 22 decembr e 1923, la Dornach, în timpul lucrări de construcție a Goetheanumului mulți dintre lucrători ‐ din împrejurimile Baselului ‐ adăposteau în grădinile lor stupi, iar cu o oră înainte de începerea lucrului îi adresau întrebări dr. Rudolf Steiner.
Odată citite aceste conferințe şi răspunsuteoretică şi practică despre creşterea albintemă de casă.
ri la întrebări, mai ales pentru o persoană care are o mică bază elor, uimirea şi curiozitatea devin prezente şi‐ți dăruiesc o mare
Cadrul general în acea perioadă ‐ literatura tehnică de specialitate ații” de evident
era în mare avânt; practic se finalizau ultimele “specificcreştere şi producție intensivă la scară largă a albinelor; acestea se aplică şi astăzi.
Steiner a afirmat referitor la creşterea artificială de albine:
”Întreaga creştere a albinelor sar opri întro sută de ani dacă nar fi utilizate decât albine obţinute artificial. Vom vedea cum ceea ce pentru o scurtă perioadă poate părea ca ceva foarte avantajos, poate căpăta o astfel de turnură încât ajungi cu timpul să omori totul. Şi vom vedea interesul deosebit pe carel are tocmai creşterea albinelor pentru cel care vrea să cunoască toate misterele naturii: vom vedea în special cum o măsură care pe de o parte se confirmă ca deosebit de fecundă, ajunge pe de altă parte să omoare totul. Desigur, apicultorii pot fi foarte bucuroşi, văzând avântul pe care la căpătat de puţin timp creşterea albinelor; dar această bucurie nu va dura o sută de ani.”
Dar ce înseamnă să creşti albine artificial? O familie de albine natural trăieşte în armonie, toți locuitorii ei cunosc organizarea şi acționează în consecință iar marea decizie de a se diviza/ înmulți le aparține. Odată luată de ele decizia (vrem să formăm o noua familie!) ele‐şi cresc o matcă nouă care va rămâne în casa părintească (stupul, coşnita, scorbura) iar matca mama va pleca să‐şi construiască o nouă familie cu un alai de albine dornice să o urmeze. Poate un stup părăsit, poate o scorbură, o peşteră, cercetaşele‐şi vor da toată silința ca locul găsit să primească în bune condiții pe matca mamă împreună cu albinele care au dorit să o urmeze. Astfel dintr‐o famile de albine s‐a mai creat o familie de albine naturală.
Dacă stuparul decide momentul, dacă el orfanizează familia de matca mamă pentru a forța creşterea unei noi mătci mergând până la însămânțarea ei prin tehnica de laborator vorbim de o viitoare familie de albine creată printr‐un mod artificial.
Întristarea sau îngrijorarea pentru aceste lucruri cuprinde orice iubitor de natură şi albine dar observațiile ctiv natura învinge, ajută albinele în situațiile grele iar u mai târziu transformă familia de albine creată artificial
asupra natural vs. artificial sunt uimitoare, respespiritul lor pentru întregire şi unitate mai repede saîntr‐una firesc naturală.
ăSteiner îndeamn simplu la cunoaştere şi educație:
“Bineînţeles, nu voi fi deloc partizanul unei angajări fanatice întro acţiune contra creşterii artificiale a
fim foarte conştienţi că introducând un element mecanic, artificial, se perturbă ceea ce a elaborat atât de minunat natura. Creşterea albinelor a fost considerată în toate timpurile ca ceva minunat. Albina era considerată în vremuri străvechi ca un animal sacru. De ce? Pentru că în întreg modul său de a lucrrevelează cum se petrec lucrurile în omul însuşi.”
11
a, ea
ONG – pentru ce?
•
Cu ma
Semnalele date acum 90 de ani tind să capete forme de adevar iar soluția e una tare simplă: EDUCATIA.
Numai bine şi albine !
Bibliografie: Rudolf Steiner ‐ Convorbiri despre natura albinelor, traducere din franceză de Domnița Popa‐ecşa; G.A. 351, ediția a 3‐a, 1978, cu revizuirea stenogramelor
N
(Marcela, clasa XII R)
De mai bine de trei ani, școala noastră interactionează cu una dintre organizațiile
nonguvernamentale (ONG) clujene. YouthBank este un program de voluntariat al FCC (Fundatiei Comunitare Cluj) în care liceenii sunt încurajați să inițieze și să implementeze proiecte prin care să răspundă nevoilor pe care tot ei le identifică în
comunitatea din care fac parte. Totodată, li se oferă cadrul pentru dezvoltarea personală și pentru dobândirea abilităților de antreprenoriat, lider,
comunicare și management financiar.
Pe ul fost p
parcursul anului 2011‐2012 Waldorf‐a artenerul educational al programului;
• În primăvara anului 2011 elevii școlii noastre au aplicat cu un proiect;
• Din toamna anului 2011 suntem alături de program prin intermediul câtorva elevi ai liceului nostru, care, împreună cu elevii din licee precum Racoviță, Bălcescu, Șincai, Coșbuc și Economic, încearcă să aducă o schimbare în comunitate în echipe cu colegii din alte școli.
Implicarea într‐un ONG îți aduce multă satisfacție; fiind atât de multe ONG‐uri îți poți alege să activezi aproape în orice domeniu. Un alt aspect foarte important este experienţa pe care o acumulezi: interacționezi cu profesioniști din domeniu și bilități. îți dezvolți multe a
Poşta redacţiei:
Vă rugăm să ne transmiteţi opiniile voastre despre revistă.
re interes așteptăm poezii, eseuri și desene pe diferite tematici interesante pentru voi.
În revistă apar cele mai bune texte şi desene selectate de colectivul redacţional.
municaţi doamnei profesoare Alexandra Gânj sau domnului profesor
Aceste creaţii și opinii vă rugăm să le co
Mircea Oltean sau pe adresa:
.
12
pentru aţi însenina inima şi faţa !
Zâmbeşte ...
Somn de voie
Doi indivizi dormeau pe o bancă în parc. Se apropie poli Ce faceţi aici? Păi eu nu am ca Şi tu?
ţistul comunitar:
să, nu am servici, aşa că dorm aici!
La el, în vizita!
Vaca şi baletul
Poliţistul în muzeu. Din neatenţie, dă jos o vază, care se sparge. Vai de mine, era o piesă care data de acum 3000
Paznicul, palid, se apropie în fugă: de ani.
speriat, credeam că am spart ceva nou. Ce mam
Pe Lună
Grozav aş vrea să zbor pe Lună în timpul testelor! De ce?
Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoară!
Tehnica
O doamnă se chinuie să instaleze un robot de bucătărie proaspăt cumpărat. Studiază broşura, încearcă în toate felurile. Timpul trece fără să reuşească ce
va; maşina rămâne pe masă, ea
ă; robotul de c
ai reuşit? îşi întreabă
să citească e silit săşi folosească mintea...
pleacă la serviciu.
Se toarce seara, doar menajera e acasînbu ătărie stă pe masă gata instalat.
Tu lai instalat? Cum‐doamna menajera.
‐ Păi, vedeţi, doamnă, cine nu ştie
Zoro ?
Se plimbă iepuraşul prin pădure. Şi ursul se plimbă prin pădure. Hop, prinde iepuraşul şil bate. Pe acolo trece călare un cavaler, pe un cal negru, cu mască neagră, cu pelerină neagră. Se opreşte, snopeşte în bătaie ursul, îşi scoate apoi sabia şi faceIepuraşul cu greu îşi revin
un Z mare în blana lui. Apoi se urcă pe cal şi pleacă mai departe. e şi şopteşte:
Zuperman! Mulţumesc,
Grigorescu
În muzeu: Ce urât a pictato Grigorescu pe asta! znicul: Pa
D
oamnă, asta nu e tablou, asta e o oglinda…