revista teatrul, nr. 2, anul xv, februarie 1970

8/3/2019 Revista Teatrul, nr. 2, anul XV, februarie 1970

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-2-anul-xv-februarie-1970 1/124



REVISTA LUNARA EDITATA DE C OMIT ET U L DE STAT PENTRU CULTURA Şl ARTAŞl DE UNIUNEA S CRI I TO RI LO R DIN R EPU B L I C A SOC I A L I ST A ROMÂNIA

Nr. 2 (anul XV) februarie 1970

C O L A B O R E A Z Ă :

ŞERBAN CIOCULESCU * ION PAS * TUDOR MUŞATESCU *

MIHNEA GHEORGHIU * AUREL BARANGA * SICA ALEXANDRESCU * CRIN TEODORESCU *MARGARETA BĂRBUŢA * MATEI CÂLINESCU * NICOLAE MANOLESCU * DINU SÂRARU *

AUREL DRAGOŞ MUNTEANU * ALECU POPOVICI * VICU MÎNDRA *

A c e ş t i n e b u n i f ă ţ a r n i c i - de Teodor M a z i l u

Premiile Uniunii Scriitorilor : Paul Ang hel, Teodor Mazilu Radu Dumitr

A R T I C O L E - C O M E N T A R I I - C R O N I C I d e :

Ion Omescu • Vintilă Ivănceanu • Dan Negreanu • Eugen Luca • Ileana Popovici •

Mira losif • Valeria Ducea • Radu Albala • Mona luga * Irina Toma • Cornel Rusu •

Radu Stan • lancu Dumitrescu • Florin Tornea

C i y i L I Z A Ţ I A O C H I U L U I de MIRON RADU PARASCHIVESCU

• Teatru şi carnaval de : Mircea Grigorescu •

MARIN SORESCU şi D U M I T R U S O L O M O N de vorbă cu GIUSEPPE DE S A NTIS

In foto - reportaje : Ileana Stana lonescu şi Ion Pavlescu

Coperta, un desen original de EUGENF IONE-SCO

Fotografii, loachim Naumescu

Redactor şef RADU POPESCU

C o l e g i u l de r e d a c ţ i e : A U R E L B A R A N G A , R A D U B E L I G A N ,



6a Academia franceiă de ŞERBAN CIOCULESCU

Rep rez ent a te pe to at e mer id ia ne le , de mi i şi mi i de or i , în zec i de id io mu r i ,p i ese le l u i Eugen l onescu i -au con fe r i t o ce leb r i ta te p lane ta ră îna in te ca Academia

f ranceză să- i desch idă por ţ i le fără mof tur i , de la în t î iu l sc ru t in . Es te to tuş i o nouă ş isup rem ă consa c ra re o f i c i a l ă , dac ă i se ma i s imţea nevo ia , dup ă p r i m i re a p iese i S e t e aş i foamea la Comedia f ranceză. Se şt ie că i lustra casă a lu i Richel ieu aşteaptă să i sesol i c i te o n o a r e a de a f i pr i mi t în s înul e i , ş i că nic i un ca nd id at nu e scut i t de c ere mo n i a lu l v i z i te l o r acad em ice , ca să ob ţ i n ă su f ra je le v i i t o r i l o r săi co le g i . T ra d i ţ i a es tet r ad i ţ ie ş i n i me ni nu i se po at e sus t ra ge. Prezent îHdu-se îna in te a une i i lus t re „p e r u c i " ,

în acelaş i scop, poetul Al f red de Vigny af lă cu stupoare că gazda lu i nu- i c i t ise nic io poe z ie , că nu- i văzu se n ici o p iesă de te at ru . Băt r î nu l î i exp l i că sentenţ ios fe no me nu l :„ A m o n âg e, mons ie ur , on ne l i t p lus, on re l i t " . Lucrur i le s-au sch imb at , şi în e po ca

t ă d l t ă d i i lă i i l d i t d i i i t ă



Şerban Cioculescu în cabinetul său de la biblio

teca Academiei Române

„F ina lmen te , s în t pen t ru c l as i c i sm: aceas ta - i a v a n g a r d a . Descope r i re de a rh e t i p u r i u i ta t e ,im ua bi le , re înn o i t e în ex pr es ia : or i ce ad ev ăr at c re ato r es te un c las ic . . . " Şi Eugen lonesc ueste pr in t re e i , un „c las ic în v ia ţă" , dacă putem ant ic ipa fără r i sc asupra sent in ţe ic r i t i c e a pos te r i t ă ţ i i , care-ş i rezer vă se lec ţ ia ad ev ăr aţ i l o r c las ic i . în pof?da fo nd u l u isum br u a l v iz i un i i ionesc ien e, dr am at ur gu l s tăpîneş te o jude cată fe rm ă şi un s t il c la r , în p lă cut răs păr cu de zec h i l ib r u l mo ra l a l e r o i lo r să i , ca şi a l au tor u lu i lo r , d i n„ J o u rn a l e n m i e t t e s " (1967). Şi , asu pra com un ic ab i l i t ă ţ i i , Eugen lonescu ar e un pu nc tde vedere pe cî t de just , pe at î t de interesant. Domnia-sa af i rmă că nu este greu săte fac i în ţe les a l tora , de v reme ce eu este toţ i , sau , cum spunea Mo nt a i gn e , f i eca reom poartă în s ine forma omenir i i întregi . Dar, este un dar. . . Greu este dar să te

în ţ e le g i cu t ine însuţ i , p r in a l te cuv in te să- ţ i îm pa c i s f îş ier i le lău nt r i ce , să- ţ i do mi n i„angoasa" , teama de moar te , ca re l -a r s tăp în i de demu l t , o da tă cu deş tep ta reaconş t i i n ţe i . Dom n ia -sa ma i a re toa t ă d r ep t a te a cîrJd a f i rm ă ob iec t i v i ta tea op ere i dea r t ă , î n în ţe lesu l ex i s ten ţe i e i p r op r i i : „o pe re le s înt rea l i t ă ţ i ob iec t i ve v i i " . Dacă te amade mo ar te , res imţ i tă at î t de v i u, z i de z i , i -a ins pi r at Le roi se meurt , a c e a t e a m ăob i ec t i va tă , a dă ug ăm , este ma i zgud u i t oa re , în gen era l i t a tea e i , dec î t cel ma i s f î ş i eto raccent a l ju rna lu lu i său „ în dumicaţ i " (cum ar f i spus Tudor Arghez i ) . Mă înc în tă ş ia f o r i s mu l : „O b i ec t i v i ta te a înse amnă să f i i de aco rd cu p ro pr i a - ţ i sub iec t i v i ta te , ad i căsă nu minţi adică să nu (-ţ i) mi nţ i " A f i ob iec t i v în aces t sens n-ar f i în to cma i pr ece ptu l



Felinele nu se ..rinocerizeazc" Eugen lonescu — autoportret

ignorarea, tragică şi sîngeroasă uneori, a faptului de cît de bine îi putem cunoaştepe alţ i i ! Acesta e paradoxul umanist al lui Eugen lonescu, care se caută fără a segăsi, — omeneşte vorbind, nu literariceşte, — dar îmbrăţişează cu simpatie omenirea întreagă, urăşte războiul şi discriminarea rasială, şi denunţă „rinocerita" ca formabestială, specifică mentalităţii care a dezlănţuit cel de al doilea război mondial.

Eugen lonescu are dreptate minunîndu-se de progresele uriaşe ale ştiinţei, care îngăduie fotografierea planetei noastre de pe satelitul acesteia, luna, în timp ce „n-avem încă decît rîteva licăriri ca să luminăm noaptea adîncă a psihologiei". Dar şi înacest judicios observat handicap rezidă un paradox, de rîndul acesta estetic: cunoaştemprea puţin firea omului, prăbuşirile şi incertitudinile lui, însă le configurăm, cînd „no i "sîntem Eugen lonescu, într-un univers dramat ic propr iu , ca într -o desăvîrşită cristalizareartistică, proprie să înfrunte vremurile şi să-i asigure celui bîntuit de teama morţii,

acea nemurire mult rîvnită de „no i " toţi ceilalţi. Tn fond, orice operă de artă născută în durere (ca şi omul) , este o biruin ţă a creato rulu i asupra v ieţi i care i-a refuzatfericirea, chiar dacă nu i-a precupeţit succesele. Dacă Jurnalul lui Eugen lonescu nedezvăluie, ontologic vorbind, drama unui soţ, tată şi scriitor norocos, dar sufleteşteneîmpăcat, întrucît „un eu anxios se ridică împotriva eului senin" şi-i tulbură somnul,Opera lui are puterea cathartică, de care vorbea Aristotel, de a ne elibera sufletelede toate spaimele şi îngrijorările. Pentru această faptă de artă si de omenie, fiesalutată de noi toţi intrarea sub cupola Academiei franceze a Fiului risipitor.

A.



IONP A S

f l ,

CETĂŢEANPLĂTITOR

S - a p i e r d u t , î n c î m p u l m a n i f e s t â r i l o r d i n u l t i m u l s f e r t d e v e a c a l t e a t r u l u ir o m â n e s c , o d e p r i n d e r e ( d e c e n - a m f o l o s i t e r m e n u l : o t r a d i ţ i e ? ) c a r e i m p r i m ac a r a c t e r d e e v e n i m e n t o r i c ă r e i d e s c h i d e r i d e s t a g i u n e , i a r p e p a r c u r s u l e i — f i e c ă r u is p e c t a c o l n o u .

O r i c î t d e d e p a r t e , î n t i m p , a r m e r g e a m i n t i r i l e n o a s t r e şi a l e a l t o r a d e o p o t r i v ăc u n o i , p e e c r a n u l m e m o r i e i s e p r o i e c t e a z ă î n c ă a t m o s f e r a f e s t i v ă a î n c e p u t u l u i d ean a r t i s t i c ş i - ap o i a p r em ie r e lo r , ca r e , î n co nd i ţ i i l e de de m u l t a l e unu i pub l i c r es t r î nsn u m e r i c e ş f e , a l t e r n a u p e a f i ş la i n t e r v a l e d e s t u l d e s c u r t e . Ş a p t e - o p t r e p r e z e n t a ţ i ia l e u n e i l u c r ă r i d r a m a t i c e n u î n s e m n a u n u m a i d e c î t o c ă d e r e , d o u ă z e c i d e s p e c t a c o l ea v e a u s e m n i f i c a ţ i a u n u i s u cc e s o n o r a b i l ş i , d i n c o l o d e t r e i z e c i , a u n e i m a r i i z b î n z i .

Re co rdu l l -a de ţ in u t an i în ş i r , ş i în a i n t e de în t î iu l ră zb o i ş i în t re , cu m se spu ne î n d e o b ş t e , c e l e d o u ă r ă z b o ai e * , p e r m a n e n t t î n â r u l n o s t r u c o n t e m p o r a n , V i c t o r E f t i m i u .

M u l i e , m u l t e su te de r ep r ezen ta ţ i i au î nsc r i s î n r eg i s t r e le con tab i l i ceş t i a l e t ea t r e lo ra p r o a pe toa te p iese le sa le cu d r ep t de l i be r ă c i r cu l a ţ i e ş i î n z i l e l e noa s t r e — d o v a d af ă c ' n d o î n ş i r - t e m ă r g ă r i t e d i m p r e u n ă c u O m u l c a r e a v ă z u t m o a r t e a , o r i d e c î t e o r i e l es î nt r e l u a t e . D e c e î n s d f o r u r i l e d i r i g u i t o a r e a l e d e s t i n e l o r t e a t r a l i c e ş t i se o p r e s c d o a rla e l e, ş i u i t ă (sau nu şt iu) că a ut or u l a ma i scr is a l te cî t ev a zeci de op e r e car e nup r e sup un pen t r u ce r ce t ă to r u l l o r — d i r e c t o r m i n i s t e r i a l , de t e a t r u sau de scenă —d e c î t g r e u t a t e a şi e f o r t u l a l e g e r i i ?

Tn z i l e l e i m p e t u o a s e i r e v o l u ţ i i c u l t u r a l e p e c a r e o t r ă i m a p a r e i n c r e d i b i l f a p t u lcă ope r e le d r am a t i ce a le c l as i c i l o r noş t r i nu se pu teau r ep r ezen ta dec î t de c inc i - şaseo r i î n t r - o s tag iune — r e lua te f i i nd num a i l a i n te r va le de op t sau zece an i .

C a r a g i a l e e r a , f i r e ş t e , p r i n p r o f u n d a şi a m a r a s e m n i f i c a ţ i e a c o m e d i i l o r ş i c h i a ra d r a m e i s a l e N ă p a s t a , c e l m a i o s t r a c i z a t , a n i l u n g i t r e c î n d f ă r ă c a S c r i s o a r e a p i e r

d u t ă , s o r e e x e m p l u , c u a d m i r a b i l a e i v e c h e d i s t r i b u ţ i e ( B r e z e a n u , T o n e a n u , B e l c o t ,l an cu Pe t r escu , M ă r i a C iucu r esc u ) să a j un gă pe scen ă .

O s o c o t e a l ă a a r ă t a t c î n d v a c ă , d u p ă E l i b e r a r e , S c r i s o a r e a p i e r d u t ă a t o t a l i z a t , î n do i sau t r e i an i , ca m to t a t î t e a r ep r ez en ta ţ i i c î t e avuses e î n r ăs t im p de şa i ze c i .

Au to r i i noş t r i de as t ăz i , cu au d i en ţa cea m a i ca te go r i că l a pu b l i c ( Au r e l Ba -r a ng a , Ho r i a Lov ines cu , Pau l Eve r ac — l i s t a , pe - o oa r e ca r e sca r ă , nu e ep u i za tă ) , sepo t cons id e r a născu ţ i î n t r - o zo d i e f e r i c i t ă şi a r av ea cu a t î t m a i m u l t î n da to r i r e a săn u t r e a s c ă s e n t i m e n t e d e r e s p e c t , d a r ş i d e c o m p a s i u n e , f a ţ ă d e î n a i n t a ş i .

R e v e n i n d la l o c u l d e u n d e a m p o r n i t , e x p r i m n e d u m e r i r e a , şi c h i a r n e m u l ţ u m i r e a , că nu se m a i pune un accen t să r bă to r esc pe ac tu l de cu l t u r ă ş i de m an i f es ta r e



d e producţ ie , cam negus to re ască şi ca m meş teşugărea scă , scăp a tă d in con de i , da r oînt î ln esc pr ea des la uni i co nf ra ţ i pe nt ru a nu mă co nt a mi na ş i eu . Sâ-i z i c e m : lu

c ra re , operă sau c reaţ ie) .Propr iu-z is , ap ro ap e câ nu se mai b ag ă Ide sea mă c în d înc epe o no uă s ta g iu ne

ş i c înd se înc he ie , du pă cu m, pr em ie ra o f i c ia lă a unu i spe c ta co l t rece ne ob se rv at ă ,încetă ţemindu-se, cum am mai remarcat undeva, ob ice iu l aşa z ise i r o d â r i a p iese lor

pen t ru ca ab ia a p o i , cînd e de presupus că spectacolul nu mai scîr f î ie d in n ic i oînche ie tură , să se t ransmi tă inv i ta ţ i i c ron icar i lo r prese i ş i unor c î rmui tor i de ins t i tu ţ i i .

Ceea ce a l tă da tă (mă re fer la proce su l de f in is are) se fă ce a în lău nt ru l te at r u lu i d i re c tin ter esat , în pre zen ţa do ar a per son alu lu i te hn ic ş i a r t i s t i c , se op er ea ză as t ăz i pr in

s is temul îm bu nă tă ţ i r i i şi desăv î rş i r i i l uc ru lu i pe parcu rs .At î ta numai că eu cetă ţean p lă t i to r , nu cunosc socotea la aceas ta ş i nu pot f i

de acord cu s i tuaţ ia de cobai . Cît de cî t am ş i eu ex igentele mele ş i pret ind sâ-mi f iesa t i s făcu te i n teg ra l , de oa re ce to t i n t eg r a l am ach i ta t p re ţu l l ocu lu i de i n t r a re . M ăder an j eaz ă (p roce deu l nu e n i ci dem ocr a t i c ) îm pă r ţ i r ea pub l i c u lu i în do uă ca te go r i i :una despre care se crede (scuzaţ i termenul) că poate să înghi tă un spectacol nepusla punc t , dec i de ca l i t a te i n f e r i oa ră , şi a l ta a le că re i gus tu r i , î n ma jo r i ta te a caz ur i l o rnu mai evo luate dec î t a le mele , s în t menaja te .

în pa ra nt ez ă f ie spus , o def ec t uoa să or ga n i za re a mo du lu i de luc ru duc e, deseo r i , l a exces ive pre lung i r i , p r in urmare la p ierder i de t imp, des igur ş i de b a n i , î nmate r i e de p regă t i re a unu i spec taco l : i n te rv in mod i f i că r i în o rd inea des făşură r i ireper tor iu lu i , î i v ine d i rec toru lu i de scenă, c înd t reaba a a juns la jumătate sau es tepe sf î rş i te, ide ea să-ş i sc hi mb e, cum s-ar z ice , co nc ep ţ i a sau să în lo cu ia sc ă nis cai vai n t e rp re ţ i .

în i s tor ia ş i în reper tor iu l anecdot ic a l teat ru lu i s în t cunoscute s i tuaţ i i l e c îndnu numa i în j ghebăr i l e improv i za te , da r înseş i tea t re le se r i oase , p r i n t re ca re ş i Na ţ i o n a l u l , j ucau uneor i o p iesă după o p regă t i re de numa i două- t re i sâp tămîn i . Amin t i r ii n te resan t e şi am uza n t e , cu t î l c to tuş i am ar , e le dez vă l u in d p re car i ta tea con d i ţ i i l o r încare s -a dezvo l ta t teat ru l românesc , cont inuă să scr ie ş i să pub l i ce ar t i s tu l cu bogatăexper ien ţă , a l poporu lu i , S i că A lexandrescu . A l te ş i a l te în t împ lă r i de aceeaş i na tu răis tor iseau, la v r eme a lor , lanco vescu şi Miş u Fot ino.

î i ob l i ga , la da re a peste cap a spe c ta co l e lo r , îm pr e j ur ar ea că , d in pr ic ina l ipse ide in teres a pub l i cu lu i , o p iesă t rebu ia sch imbată de pe a f i ş după o săptâmînă ş iîn locu i tă cu a l ta .

De pa r t e d e no i g î nd u l de a da ca ex em pl u s i tuaţ i i l e amin t i t e . Dar se va recunoaş te că n ic i te r men ul de şapt e , op t lun i ş i , un eo r i , a pr oa pe un an pen t r u desă v î r ş i re aunui spe c ta co l , o r ic î te imp l i ca ţ i i şi co mp l i ca ţ i i a r s ta în ca lea r ea l i z ăr i i lu i , nu po at ef i accep ta t .

Să se redea, pr in mi j loace care s în t la îndemîna or icăror conducător i de teat re ,car ac t eru l de eve n im en t f i ecă ru i înce put de s ta g iu ne ş i f ie căr u i spe c tac o l nou. In teresu lcu car e a fos t în t î mp in at şi u r mă r i t , pe to at ă dur at a lu i , mui t i zbut i tu l Fes t iva l na ţ i on a la l tea t re lo r , a tes tă recep t i v i ta tea mase lo r noas t re , p re ţu i rea de că t re e le a ac t i v i tă ţ i l o r

de înal t n ivel cul tural ş i art is t ic .V i c t o r E f t im iu şi L i vi u Rebr eanu , d i r ec t o r i , î n epo c i d i fe r i te , a i Tea t r u lu i Na ţ i on a l ,îşi în t î mp in au în as t fe l de ser i spe c ta tor i i în ţ in u tă să rb ăt or ea sc ă: smo ck i ng ş i , în or ice

caz , ha in ă n ea gr ă , c ra va t ă de aceeaş i cu loa re . Av ea u , în ho lu l tea t ru lu i , ae r de a m f i t r i on i co r d i a l i , ch ia r so lemn i . Sa lu tau , răs pun dea u la sa lu tu r i , s t r îng eau mî in i cunoscu te ,necunoscute , mul ţumeau pent ru p lăcerea ce l i s -a făcut de căt re domnul X ş i doamna Ypr in p rezen ţa domn i i l o r l o r l a desch ide rea nou lu i an tea t ra l , l a p remie ra p iese i cu ta re .Cum e p iesa, cum va f i spec taco lu l? Vor vedea. Nu pot să f ie impar ţ ia l i .

A t ră ge au l u a rea ami n te p r i n în fă ţ i şa r ea ves t ime n ta ră l a fe l de* în g r i j i t ă , p r i nn o to r i e t a t e a n u m e l u i , p r i n v o l u b i l i t a t e , c ro n i c a r i i d ra m a t i c i A l e x a n d r u K i r i ţ e sc u , I o nM a r i n S a d o v e a n u , a m î n d o i p u r t ă t o r i d e m o n o c l u , Ca m i l P et res cu , De m . Th e o d o re s c u ,

A. de Herz , Scar la t Froda, Eman. Cerbu ş i mai v î rs tn ic i i , mai sobr i i los i f Nădejde,Emi l D. Fagur e. Sc h i mb au sa lu t ur i în t re e le pe rs oa ne car e, în mod o b iş nu i t , nu seîn t î lneau dec î t în a\or\ î m p r e j u r ă r i .

Po l i te ţea nu dăunează n imănui ş i e b ine să nu ne despăr ţ im n ic iodată ş i n icăier i de ea.

Sen t imen tu l pa r t i c i pă r i i l a un even imen t a r t i s t i c se năş tea d in bunăd ispoz i ţ i age ne ra lă , re f lec ta t ă ch iar a do ua z i în imp res i i le d in une le z iar e sau re pe rc ut a t ă , de laom la om, în cele la l te z i le.

M i ă d ă l i d i i i l



TUDORM U S A T E S C U

amintiri din teatru

Una, din Cîmpulung

Pînâ în 1916, în Cîmpulung, exista o singura sala de spectacol şi anume Teatru-Cinema-Central, situat lîngâ gradinapublică, supranumită grădina „mersi" fiindcă — la bătăile deconfetti care aveau loc, vara pe aleile ei, — ori de cîte oricineva primea un pumn de confetti adunate de pe jos şi aruncate de preferinţă în ochi, trebuia să spună totuşi „mersi" casă fie de „bonton". (Grădina „mersi" era soră bună cu bulevardul „Pardon", poreclit astfel, deoarece — îngust fiind —oricine se plimba pe el, trebuia să se ciocnească de alţii şi,bineînţeles, să-şi ceară „pardon").

Proprietarul Teatrului-Cinema-Central era un oarecaremaior Culea, pripăşit nu se ştie de unde prin Cîmpulung, şipe care nu-l văzuse nimeni nici în uniformă de maior, şi nici laghişeul de „pensii" al „administraţiei financiare".

Fiind surd, maiorul Culea, — ori de cîte ori vreo trupă seabătea, rar, prin Cîmpulung, în turneu trebuia să joace obligatoriu în „sala" lui, alta neexistînd — îşi rezerva dreptul de aasculta piesa mai de aproape, respectiv din culise unde îşiaşeza „foteiui" directorial. Unul cu pluşul ros şi cu franjurileştirbe.

într-o iarnă, sosise în Cîmpulung, o trupă de teatru, condusă de actorul Vîrgolici, fost artist al Naţionalului din Bucureşti, şi compusă — aşa cum erau toate trupele de turneu pevremea aceea — din fel de fel de cabotini, rataţi, sau actorifără angajament.

Trupa Vîrgolici juca o melodramă. Dacă îmi aduc bineaminte, se numea „Roza de Tannenburg". Ceea ce îmi amintescînsă exact, — datorită faptului că, ori de cîte ori venea o trupăde teatru în oraş, eu mă ofeream să dau o mînă de ajutor înculise — este că maiorul Culea se afla înainte de ridicarea



în pelerine negre, roase de molii şi de cufere de turneu, sestrecura, în lipsa castelanului, sub conducerea lui Vîrgolici, casâ fure nu ştiu ce documente compromiţătoare. în jurul cărorase înnoda (ca sâ se deznoade, pînâ la urma) conflictul piesei.

în timp ce briganzii scotoceau toate ungherele decoruluiîn căutarea documentelor în chestiune, la una din uşile acestuia,

exact în fata „fotelului" lui Culea din culise se afla de sentinelă unul dintre tîlhari, care — cu mîna streaşină la ochi —„scruta zările".

în sfîrşit, tocmai la momentul culminant, cînd briganzii descoperiseră, fericiţi, caseta misterioasă, sentinela din uşă, anunţă cu un glas lugubru şi dogit de precise rezonante de povarnă:

— Un zgomot se-aude!Toţi briganzii din scenă încremeniră. Unii cu caseta în braţe

şi cu privirile aţintite spre uşă, iar alţii, cu mîinile înfipte pegărzile săbiilor de tinichea.

— „Se-aud glasuri de cai şi tropot de oameni!" preciză,şi mai lugubru, sentinela.

— Cine e? i se adresă Vîrgolici, trăgînd din teacă un felde frigare cu veleităţi de spadă.

— le ei, stăpîne! puse punctul pe i, sentinela. Şi-atunci,

glasul lui Culea, se auzi clar şi binevoitor, din culise: — Nu ie ei, drăguţă! Eu sînt, Culea, proprietarul sălii. Ei,conţii ie-n partea ailantâ. Se-ncălzeşte oleacă la sobă... Şi cudegetul lui, bont şi amabil, arătă spre soba de tuci „Go'din",în jurul căreia castelanul şi suita îşi încălzeau mîinile, aşteptîn-

du-şi rîndul să intre în scenă.



PREMIILE

UNIUNII SCRIITORILOR

PENTRU DRAMATURGIE

Paul

Angliei de Eugen Luca

Premierea de către j u r i u l Uniuni i Scr i i tor i l o r a dramaturgului Paul Anghel dobândeşte o semnificaţie aparte. Se sancţ ionează, ast

fel, dincolo de o lucrare anume sau de unautor, un prin cipi u : viabilitatea unei piese

teatrale se verifică nu numai la rampă, ci şila lectură. Succesul de scenă sau căderea unuispectacol — fenomen ţinînd de atîţi factoriîn afara valorii textului — pot induce îneroare ; nu, însă, lectura.

Pr inc ip iu l , vechi, e consemnat în poeticiletuturor t impur i lor , cunoscut pînă şi de u l t i

mul licean, care a învăţat în manuale că dramaturgia e un gen literar, şi verificat de oînde lungă prac t i că .Jucat pe toate scenele

umi i , Shakespeare se bucură totuşi de maimul ţ i ci t i tor i decî t spectatori. Racine nu edoar o prezen ţă pe rma ne ntă în repertoriulComediei franceze, ci unul dintre ma r i i poe(iai Franţei . (După ce-1 citise de sute de ori.Gide tot mai descoperea, foi le t îndu -1 din purăplăcere , nebănui te frumuseţ i pe care s imţeanevoia să le înregis t reze, însoţ indu-le de f i nele sale comentarii, în celebrul său „Jur

na l " ) . Beckett e, înainte de toate, un literat.Eugen lonescu, de asemenea.

A f i rma t i v , gestul premierii e, totodată, poemic. El vizează pe cei ce nesocotesc, fla

grant uneori, pr inc ip iu l impus de marea dramaturgie ; pe artizanii teatrali, pe asa-zişii.oameni de meserie", pe tehnicienii care po

sedă la perfecţie toate trucurile de smuls lac r imi celor slabi de îng er şi de dec la nşa tî l l t î

Pe scena Teatrului „Bulandra", ca şi peaceea a N a ţ i ona l u l u i craiovean, Viteazul —s-o recunoaştem — a eşuat. Cr i t ic i , de oamabili tate extremă faţă de meseriaşii conştiincioşi sau nu, ameninţînd, însă, cu toţii săm e n ţ i n ă dramaturgia noas tră în smârcuri lemediocri tă ţ i i (dar care se întîmplă să facăuneori „reţete* 4 ), s-.au grăbi t să conteste

atunci „ tea t ra l i t a t ea* ' basoreliefului dramatical lui Paul Anghel. Mai mult , ş i mai grav,să pună acest imaginar cusur în di re ct ă relaţie cu caracterul literar al lucrării, ca şi

cum valoarea l i terară ar anula, prin ea însăşi, caracterul teatral al lucrării, ca şi cumdramaturgul n-ar trebui să fie un creator delimbă şi de l umi , ci un biet meş teşugar , dotatcu o anume dexteritate, un abil amuseur.

N u e pentru prima oară cînd „oamenii demeserie" stabilesc cu aerul cel mai firesc,o astfel de rela ţ ie absurdă, pentru a torpilaopere valoroase. Oricît de straniu, un atare

mod de a aprecia o lucrare dramat ică a do-bîndit totuşi un anume drept de cetăţenie în

lumea făcători lor de teatru. Obiecţ ia , viz îndscoaterea de pe afiş a basoreliefului dramatic Viteazul, nu are, deci, nici măcar meri tulnoutăţ i i . I -a fost adusă, cu decenii în urmă,lui Camil Petrescu bunăoară, c înd ş i -a prezentat piesa Danton, capodopera dramaturgiei noastre istorice. I-a fost adresată , deasemenea, lui G. Călinescu, văduvit de satis

facţia de a-şi vedea montat admirabi lu l textd ti ţ t t tif i t

http://s-.au/

http://s-.au/



Şun, care-1 e x p r i m ă poate cel mai feri cit .N i c i Blaga , î n c ă persecutat de regizori , nu as c ă pa t unu i astfel de reproş care, aiurea, nu1-a ocolit nici pe un Glaudel , juca t astăzi cusăl i pl ine. Paul Anghel se af lă , pr in urmare,î n t r - o companie care-1 onorează , i a r t ra ta mentu l aplicat de uni i piesei sale nu face decît să demonstreze p e r s i s t e n ţ a unor pre judec ă ţ i d in t r e cele mai nocive.

Viteazul e opera unu i artis t autentic care

r e fuz ă s ă z g î ndă re straturile superficiale, epidermice a le sens ib i l i t ă ţ i i noastre, şi care, pu-n î n d u - ş i personajele să se înfrunte nu doar

între ele, ci să se confrunte cu absolutul şiabsurdul , p ă t r u n d e î n zonele cele mai profunde a le a fec t iv i t ă ţ i i noastre, ne răscoleş teş i ne ang a j eaz ă , în problemat ica d e z b ă t u t ă ,cu to a t ă f i in ţa noa s t r ă . Scr i i tor dotat cu o

înţelegere a is tor ie i , deloc obişnuită, ş i cu une xc e p ţ i ona l s i mţ a l l i m b i i , e l va lor i f i că este

t i c , după exemplul l u i Sadoveanu, dar la mo

dul său propr iu , un l imbaj ceremonial , decurte, î n care neologismul se învecinează cute rmenul arhaizant , ia r elementul aluziv, ambiguu, e adesea dominant . Paul Anghel neo fe r ă , astfel, n u numai un text de n a t ur ă săreziste lectur i i , c i un text de îna l t ă ţ inu tăl i t e r a r ă , c ă ru i a nu - i lipsesc — cum s-a sus

ţ i nu t — v i r t u ţ i l e teatrale.

V i r t u ţ i l e acestea n-a u fost, însă , descoperite

şi puse în valoare de regizorul Moisescu, încele d o u ă spectacole pe care le-a monta t cuViteazul. Ele au fost deservite şi de in ter p r e ţ i , f ide l i unei maniere î n v e c h i t e , retorice,de a juca teatru i s tor i c , manie ră complet inad e c v a t ă î n acest caz. Elementul care declanş e a z ă t ragedia protagonis tu lu i centra l e conf l i c t u l , surd l a început , deschis apoi, dintreM i ha i ş i ţ ă r ă n i me . D i a l ogu l d in t r e M i hai şimasa ţ ă r a n i l o r constituie însuş i axul ideolo-gico-ar t ist ic a l piesei ; el e fundamenta l pent r u î n ţ e l e ge re a d i a l ogu l u i pur ta t de prinţ cusfetnicul său, de aceş t ia cu imperia l i i . Căci

confruntarea d in t r e domni to r şi sfetnic, apoiconfruntarea d in t r e e i ş i reprezentanţ i i imper i u l u i , nu fac decît să reflecte c onf l i c t u l p r i n c i pa l , a t r i bu i ndu- i mereu o altă, de fiecareda t ă , nouă , dimensiune. Or, în spectacolele regizate de Moisescu, tocmai a c e a s t ă d r a m a t i că înf runta re nu se vede. Ţ ă r ă n i m e a — c atermen al confl ic tului — e ca ş i inexis tentă .Sent imentu l pe care n i - l l a s ă spectacolele

amin t i t e e a l f r us t ră r i i .

V i r t u ţ i l e teatrale ale piesei n-au fost va lor i f i ca te nki pr in fe lu l în care s-a pur ta tpe scenă dialogul d in t r e M i ha i ş i î n ţ e l e p t u l•său sluji tor. Acesta d i n u rmă , departe dea fi — cum s-a su sţ in ut — un inter locutorl ipsit de personalitate, e un om pol i t ic lucid,cu l t iva t , departe văză tor ş i posedînd , în ace

laş i t imp, un acuit s imţ a l rea l i t ă ţ i lor contemporane. O p u n î n d u - s e l u i M i h a i , s t ă p î n i tde visuri atunci utopice el e totuşi fascinat

şi pe care in ter pr eţ i i n-au ş t iut cum să-1 expr ime ; al doilea, d in t r e acesta ş i Mihai , e l

însuş i s f îş ia t de co ntr ad ic ţ i i , că ro ra nu lepoate găs i o so lu ţ i e acc ept abi l ă . Conf l i c tu ldint re cei doi protagoniş t i nu ia aspectele

spectaculoase pe care le va avea confruntareade la curtea i m p e r i a l ă , unde s o l i c i t a n ţ i i ,t r a n s f o r m î n d u - s e î n r ă z v r ă t i ţ i , rostesc t i radecă ro ra l i se rep l i că insolent p r i n a m e n i n ţ ă r iabia mascate î n l i mba j u l diplomat ic . El nu

e, însă, prin aceasta diminuat , c ă c i î n f run t a re a dint re t iran şi omul său de nădejde, pecare pr i m e j d i a dizgra ţ i e i nu-1 e v i t ă , r e c l a măd i n partea ul t imului un l imbaj a luz iv , ambi guu, foarte nuanţat , ş i , în acelaş i t imp, confuz ca al oracolelor antice. O p u n î n d u - s e , Sfetn i c u l trebuie să lase in te r locutoru lu i s ău impresia că -1 aprobă . Rolu l s ău e dint re cele

mai d i f i c i l e ş i re c l am ă o măi es t r i e deos ebi t ă .

Re tor ic i , în t rad i ţ i a teatrului istoric de fact u r ă roma n t i c ă a l l u i Sehiller b u n ă o a r ă , î n c l i

naţi să-1 joace chiar pe Shakespeare ca peDelavrancea, i n t e r p r e ţ i i acestui complex per

sonaj n-a u putu t sugera caracterul lup te i des

făşurate de e l . 0 l up t ă r e c l a mî nd o t a c t i c ăde os e b i t ă , d in t r e cele mai complicate, şi instrumente cu totul altele dec î t cele cu care

ei s-au deprins. N i c i r e c h i z i t o r i i patetice, n i c idispute aprinse nu dau de astă dată sentimentul î nc l e ş t ă r i i . A i c i accentul cade penu an ţă ; pe o nu an ţă , ea însăş i înv ă lu i t ă .N i c i sent in ţa nu e ros t i t ă solemn, ci şopt i tă

abia, şi atunci c a d i n î n t î mp l a r e , aparent f ă r ănic i u n scop. A c t o r u l chemat să interpretezeun astfel de personaj n u t rebuia nici să ţ ipe,nic i să lase sentimentul unui inhibat care sesupune. Trebuia , diplomat , să ş t ie , după împrejurăr i , şopt i sau ros t i cuvintele ca în vorbirea c u r e n t ă , firesc ; şi trebuia, mai ales, săp o a t ă insinua şi retracta, i a r ins inuăr i l e , a luzii le, retractări le să se simtă şi din schimbarea in tona ţ i e i ş i d in sublinierea a m bi gu i t ă ţ i i cuvinte lor de oare se serveş te . Confl ic tulcu Miha i — ros t indu-ş i rep l i c i l e solemn, sen

tenţ ios de obicei , vorbind uneori ca un posedat î n p l i n delir, ca un disperat a l t e o r i ,ori ca un resemnat, totdeauna precis î n s ă ,l ipsite de orice ambigui ta te — ar fi reieşit,astfel, nu numai d i n schimbul rep l i c i lor c işi din m o d u l de rostire, a l tu l , a l f i ecăru iinte rpre t î n parte.

Şi s-ar f i cerut pentru a se sublinia, o da t ăcu va lor i l e teatrale al e acestui text al luiAnghel , ş i cele poetice, o ar tă a reci tăr i icare. cu unele e xc e p ţ i i (Mihaela Djuvara) le-al i p s i t i n t e rp re ţ i l o r .

î nc r e d i n ţ a t unu i regizor cu in t e l ig enţ ă , fantezie, talent şi putere de dă ru i r e , basoreliefu l dramatic Viteazul ş i -a r f i dez vă lu i t d inp l i n v i r t u ţ i l e alese.

D i s t i nc ţ i a a c o rda t ă l u i Paul A n g h e l pentruViteazul am dor i o un imbold însă pentru



Radu

Dumitru de

Vintilă Ivănceanu

pucîndu-mă să scriu despre unul dintre colegii mei care se îndeletniceşte de maimulţi ani cu teatrul, m-am întrebat ce ochelari ar fi mai potriviţi la lectura

textelor sale. Acei ai criticului suveran, împărţ ind în dreapta şi-n stînga decoraţ ii ? Acei ai diletan tulu i cinstit, gata să-şi recunoască nepriceperea la fiece virgulă,însă emiţ înd un fl ux de ju de că ţi d efinitive. .. ? Acei ai prietenului, mascat în campion

al obiectivităţii, şi formulînd la sfîrşitul articolului cîteva rezerve bine drămuite ,care să se dizolve î n laudele abundent plasate pe înti nde rea firavei într epri nder i ?Sau, poate, ochelarii-telescop ai nu ştiu cărui director de scenă cu dioptrii citriceşi aburite ?

Dar cum nimic din toate astea nu-mi vin la-ndemină. iată-mâ scriind despre

Radu Dumitru în chipul cel mai simplu, acela de coleg ce se străduieşte să-şi ordoneze pe hîrtie impresiile provocate de nişte texte.

Portocala verde, prima piesă a lui Radu Dumitru, mi se pare o comedie savuroasăşi deloc gratui tă . Patru personaje echivalente vorbesc ca să nu adoarmă. Sînt patrumanechine, care din totalul însuşirilor omeneşti şi-<au păstrat doar memoria. Şi vai,biata lo r memorie se află într-o asemenea dezordine, încît replicile corespund exactminusculei lor dezintegrări . De fapt cred că Portocala verde este o satiră la adresa

conformismului în gîndire, a rutinei paralizante. Cele patru personaje i lustrează umoristicun mediu în care cultura decupată din ziare şi amestecată cu puţină gramatică,produce s tupidi tă ţ i gigantice, pe măsura vidului ce le alimentează. Mijloacele satireinu sînt tradiţ ionale, autorul batîndu-şi joc de eroii săi, nu prinitr-o acţiune denunţătoare de moravuri, ci silindu-le să se denudeze încetul cu încetul, pînă cînd, într-un

spaţiu scenic fără evenimente, personajele se anulează prin l imbaj.Mecanismul, de cele ma i multe ori, constă în epuizarea semantică a tuturorposibilităţilor de conataţii dintr-un cuvînt. Dc exemplu cuvint ul „uşă " : „ 0 ! Ce sur

pri ză pl ăcu tă ! Ce bine-mi pare c-aţi venit ! Desigur, că aţi deschis uşa cu mina ţiaţi închis-o la loc după cp a(i inirat (s..n.)u.

0 lastfel de epuizare semant ică duce la pleonasme care sînt cel mai des folosite spre a demonstra stopul d i n gindirea personajelor.

O altă metodă de obţinere a comicului, tot prin limbaj, este acumularea unortone de loauri comune. (De acord. Eugen lonescu a brevetat procedeul. însă nu văd



de ce n-ar putea f i apl ica t ş i de a l ţ i i , dacă ne gîndim că Rabelais arc un capi tolî n t r e g f ă c u t d i n c l i ş e e ) . D e a l t f e l , î n t r -o pa ra n t e z ă r e g i z o ra l ă , R a d u D u m i t r u p r e c i

zea ză : -Re pl i c i l e s în t spuse ca n i ş t e luc rur i învă ţa te pe de rost" . S ă a legem c î t e va :„ Ş e r b a n e , pe n t r u t ine fac orice... A ş a m i - a fost mie scris... Ce greu trece t i m p u l . . .A d o r n a t u r a ca locuri . . . Nu e suf ic ient s ă f i i in te l igent . . . Rel ig ia a fost î n t o t d e a u n aun l an ţ . . . S în te ţ i prea amabi l . . . î m i place f rumosul . . . Ve i f i fo los i tor oa m e n i lo r " .

A ş a , b o m b a r d a t e de cl işee , sufocate de pleonasme, şi î n e c a t e î n p ă l ă v r ă g e a l alor fă ră ş i r . personaje le vor sfîrşi prin a se topi în hohote le de rîs ale sălii, iar c o r t i n a ,c ă z î nd , va conf i rma decesul l o r p r e s i mţ i t de l a p r i m e l e fraze.

Vizavi, p i e s ă s c r i s ă aproape to a t ă în l i t e ra V ş i W , e un ex er c i ţ i u de v i r tu o zitate , î n t r - u n ospiciu, nebunii se j o a c ă de-a j us t i ţ i a . U n jo c f r i v o l , f ă r ă c o n s e c i n ţ e .Cu a t î t mai mul t , n e b u n i i î l j o a c ă t e r i b i l de c o nv i n gă t o r . S pe r i a ţ i de acest j o c ,doc toru l , sora şi g a r d i a n u l a d e v ă r a t de v i n nebuni . N e bu n i i i n i ţ i a l i , r e a l i , se î n s pă i m â n t ăş i î i i mp l o ră s ă - ş i r e v i nă . I n u t i l . D o c t o r u l , sora şi g a r d i a n u l r ă m î n nebuni .

Piesa d e b o r d e a z ă î n i n v e n ţ i i l i n g v i s t i c e . R a d u D u m i t r u t r a n smi t e s t ă r i l e p a r o xist ice, aglomera te ha luc inant ch ia r ş i pr in gr up ur i de consoane a d ă u g a t e m i n u ţ i o a s e

l o r i nd i c a ţ i i scenice. S e n z a ţ i a d e grotesc c a p ă t ă intense a s c u ţ i m i , accentul p u n î n d u - s epe e for tu l ac to r i lo r care v o r t rebui s ă r e c u r g ă l a p a n t o m i m ă .

Să-şi fi pus R a d u D u m i t r u , a ic i , î n t r e b ă r i despre sensul contagios a l unei a l i e n ă r i ,i e ş i t ă d i n foa r f e c ă s t ruc tu r i lo r con t empor ane ? N u cred. Să fie c um va Vizavi o pa ra

b o l ă despre dezavan t a j e l e i n t e l i g e n ţ e i care pre fe r ă f r a c u l u i , c ă ma ş a de fo r ţ ă , spre aizbuti să se conserve ? în n ic i un caz . Ma i de g r ab ă t e n t a t i va de a e x p r i m a p r i nsunete ş i mi ş c ă r i , s ubs t i t u ţ i i ş i e l i mi nă r i , o idee de loc s im pl ă : schimbarea brus c ă ş ir e c i p r o c ă d e ipostaze — ne bunu l dev ine doc tor şi doc to ru l nebun — n u a v a n t a j e a z ăn i c i u n u l d in t r e t e rmeni i e c u a ţ i e i . P e n t ru că , obiect iv v o r b i n d , doc to ru l n - a c î ş t i g a tmare l u c r u p r i n nebunie , i a r n e b u n u l nu are cu r aj ul de a se t r a ns f o r m a peste noa p te

i n doc tor .

S in g u ra p i e s ă j u c a t ă p i n ă acum. Bătături, bătături de fiecare ~i, a r a t ă l a R a d uD u m i t r u u n incontes tabi l s i mţ a l t r a g i c u l u i . Personaje le s î n t f i l ma t e lent , gestur i le a u— ca şi în Portocala verde — o v a lo a re s t r ic t formala , v i d ă . î n s ă , spre deosebire d eb î l b i i ţ i i d i n Portocala..., candizi şi aseptici î n e x i s t e n ţ a l o r c o n f u n d a b i l ă , i n d i v i z i i d i nBătături... a u c onş t i i n ţ a acestor ges tur i . D e unde ş i t rag icul care l e a n i m ă or ice m i ş c a r e .

î n t r - u n univers f i c t i v , popu la t de celule o m e n e ş t i degradate , a p a r i ţ i a t î n ă r u l u i

î n c ă u t a r e a i ub i t e i de c l a n ş e a z ă şi ma i î n a d î n c i me procesele dureroase d i n l ă u n t r u ls u b f i i n ţ e l o r - e r o i . A c u m , R a d u D u m i t r u î şi o b ţ i n e efectele t o t p r i n l i mba j . î n Portocalaverde, vor b i r e a avea o c o e r e n ţ ă g r a m a t i c a l ă , î n a p o i a c ă r e i a s e ascundea go l u l . î nVizavi, l i mba j u l s e pu lver i za , î n c e r e î n d s ă reflecte sal tur i le v io lente ale ipostazelor .D e da ta asta. a u t o r u l recurge l a un l imbaj oarecare, un l i mba j ob i ş nu i t , î n s ă d i sp u nerea r e p l i c i l o r , î nc ruc i ş a t e pe subiecte d i f e r it e , d a r a v î n d o c o n s e c v e n ţ ă f r a p a n t ă ,r ă s p u n d e s t ă r i l o r t rag ice d i n personaje. I a r c on s e c ve n ţ a l og i c ă a r e p l i c i l o r , de ş i , c umspuneam, î nc ruc i ş a t e , s e e xp l i c ă t ocmai p r i n u n i t a t e a un iver su lu i construi t , a l c ă ru id e te rmin a n t comun este degradarea f i i n ţ e i .

Ş i subf i in ţe le se însuf le ţesc num a i l a i v i r e a t î nă ru l u i î nd ră gos t i t , c ă c i e l I et u l b u r ă memor ia , a m i n t i n d u - l e d e e x i s t e n ţ a sen t imente lo r . S u p e r b ă promis iune , p r e z e n ţ a

t î n ă r u l u i î n d r ă g o s t i t p l u r a l i z e a z â s e m n i f i c a ţ i a piesei , i n t e g r î n d - o şi î n t r - u n u m a n i s mvehement declarat : „O mu le , nu poţ i s ă t ră ieş t i , daca n u speri î n ceva"', spune t î n ă r u l .

N u de mu l t , a a pă ru t î n R omâ n i a l i t e r a r ă A opta zi, dis-dc-dimineaţă, care,

cred, r e p r e z i n t ă u n succes e x c e p ţ i o n a l a l t î n ă r u l u i autor . O v i r u l e n t ă p i e s ă a n t i r ă z b o i n i c ă , direct a n g a j a t ă î n social , î n t r - u n social de l a rgă genera l i zare .



Teodor Mazilu,

naivul de Matei Călinescu

Voca ţ i a fundamenta lă a l u i Teodor Maz i l u ( f i e ca p roza to r , f i e ca au to r dete atr u) este ace ea a sat i re i , d i n un gh iu l unui mo ra l i s t : pe ace ast ă l in ie s-a fă cu t ma id e mul t ob ser vaţ ia (per fec t înd rep tă ţ i tă ) că pr oze le sau p iese le lu i au ades eor is t ruc tura unor „c ar ac te re " . In teresant de not a t mi se pa re că, dedus ă d in d iver se le lu iman i fes t ă r i (de -a l ungu l a do uă decen i i de ac t i v i ta te l i t e ra ră ) , ima g in ea sc r i i t o ru lu i

însuşi se const i tue ca un „caracter" : vocaţ ie i sat i r ice î i corespunde, pe acest p lan (a lb i og ra f i e i în im ag ina r , s i ngura ade văr a tă ) , o voca ţ i e a se r i o z i tă ţ i i , î n ca re se în t î lnesc ,pe de o pa r te , o na i v i ta t e p ro g r am at i c ă , i n f l ex ib i l ă , pe de a l tă pa r te , o am ăr ăc iu necare poa te uşor t rece d rep t m izan t rop ie .

A t i tud ine a sa t i r i că p resupu ne to td ea un a , în t r -un anumi t g r ad şi sub anum i tefo rm e, da că nu p rezen ţa e fec t i vă , ce l pu ţ i n s imu la rea n a i v i tă ţ i i : de a i c i p re fe r i n ţaunu i seco l a l i r on ie i , cum es te ce l de- a l XVI I I - lea în Fr anţ a , pent ru t i po lo g i a na iv i tă ţ i i ,

f ie că este vorba de străinul neprevenit , care se uimeşte la tot pasul de ceea ce vede,f ie că este vorba de suflei tul c a n d i d sau ingenuu, reprezenta t în a t î tea var iante de laVol ta i re sau Diderot ş i p înă la march izu l de Sade (Justine ou Ies malheurs de la vertu).

Există, însă, ş i o a l tă posib i l i tate pe care, între a l ţ i i , o i l u s l r e a z ă Te o d o r M a z i l u :a fac e d in na i v i t a te un p r og r am ş i o met od ă de lucr u , un mi j loc de cuno aşte re ch iar ,

în aces t caz , aut or u l însuşi dev ine pe rso naj u l esen ţ ia l , da r nevăzu t , a l p ro pr i i lo r sa leop er e : el este s t ră inu l , can d id u l , i ngenuu l , t rec înd p r i n toa te u im i r i l e , p r im i nd toa telov i tu r i l e , p ier z înd u-ş i , una c î te una , to at e i luz i i le . De und e am ăr ăc iu ne a ş i poat emi za nt ro p i a , — la fe l de teor e t ic e (dar şi de autent ice) ca şi na i v i t a te a sa de pr inc ip i u

— d in care se naş te , renaş te mereu, in te l igenţa s f îş ie toare de mi ra je ; in te l igenţă carenu e , poate , a l tceva dec î t atenf ie.

Unul d intre secretele lu i Teodor Mazi lu este şt i inţa sa de a se uimi în faţaba na lu lu i : şi as ta pent ru că ba na lu l e to td ea un a nef i resc , monst r uos ch iar , sub ap arenţe le lu i l i n iş t i toare . Se ascunde în banal i ta te ( în cea mora lă , des igur) un în t regun i ve rs te ra to log i c . De a i c i i n te resu l p roza to ru lu i ş i -a l d ramatu rgu lu i pen t ru p rob lemaprost ie i ca mod de mani festare a răului în lume. Căci prost ia î i apare lu i TeodorMazi lu nu ca un v ic iu inte lectual , c i ca unul moral , ca un p â c a t . „Poses iune" fa ţă decare r îsu l are func ţ ia unu i exorc ism, poate s inguru l .

Prost ia — dac ă în ţe leg bine sensul pr oz ei lu i Te od or Ma zi lu pr ec um şi a l t ea tr u l u isău — de la Proştii sub c lar de lună şi pînă la Tandreţe şi abjecţ ie sau la Aceşii nebunif ă ţ a r n i c i (care aşteaptă lumini le rampei) — inst i tu ie ceea ce aş numi domnia lu i P s e u d o :

do mn ie sub car e gî nd ur i l e şi sent imen tel e se fa ls i f i că ş i , od a tă cu ele, cuv i nte le ş il uc ru r i l e înseş i . Se fa l s i f i că şi dev in uneor i ne ma ip om en i t de „c om p l ex e" , — „c om p l ex i ta te a" f i in d şi ea unu l d i n t re mi j loa ce l e de a pă ra re a le pro s t i e i , care po at e f ide ma sc at ă , — du pă cî te pa re a c rede scr i i t o ru l — doa r pr i n t r -o r igu roa să na i v i t a te .

13



Se fa ls i f ică ş i devin cum nu se poate mai obişnuite , mai l in iş t i to r de ba na le , — deş id inco lo de aces te aparen ţe , s tau l a p îndâ fo r ţe aducă toare de moar te în l ume.

Cu o as t fe l de v iz iune sat i r i că , in t rans igent sat i r i că , era f i resc ca, mai devremesau mai t î rz i u , Te od or Ma z i lu să des cop ere te at ru l : locu l pr in exce le nţă în car e se pot

juca şi de ju ca m ul t ip l e le ava ta ru r i a le lu i Pseudo. Pent ru tea t ru , au to ru l Proşt i lor subc la r de lună mai d i spun e d e o ca l i t a t e ese n ţ i a l ă : cap ac i ta t ea de a d i sce rne l a t u r i l eaberante a le vorb i r i i ce le i mai uzua le , de a scoate la i vea lă , d in ceea ce pare a f i„ n o r m a " , e n o r m i t a t e a . De s c e n de n t a l l ui Ca r a g i a l e , Te o d o r M a z i l u r e c o n s t i tu i e , c uo fJc le l i tate care este pr in ea însăşi o sursă a r îsulu i , aspectele diverse ale „patologie i

l i m b a j u l u i " , d e la ce le joase, t r i v ia le , p înă la ce le „ e l ev at " i n te l ec tu a le . C l i şee le , p la t i t ud in i l e , au tom at i sm e le vo rb i r i i dev in d in t r -o da tă u i m i to a r e : d in c i ocn i r i l e l o r se naş teun spec taco l l i ngv i s t i c ca r i ca tu ra l , g ro tesc , de o ameţ i toa re imprev i z i b i l i t a te . Capă tăas t fe l o reprezentare (cu e fec te de un comic remarcab i l ) carac teru l imprev iz ib i l a !p ro s t i ei î n să ş i, „ f a n te z i a " e i p r o l i f e ra n tă .

Defec tu l şi to to da tă mer i tu l teat r u lu i lu i Te od or Ma z i lu es te l ipsa lu i de „ te hn ic ă " rconsecvent cu s ine, autoru l îş i îngăduie să f ie ch iar mîndru de s t îngăc ia lu i . în fon ld ,s e po at e face te at ru , ign or în d pur şi s imp lu leg i le tea t ru lu i (şi fă ră a a j un ge , b in e

în ţe les , la „a nt i t ea t r u" ) . Se po at e fa ce te at r u cu naiv i ta te . . .

c r o n i c a

URSUL

DE

CALEDONIA Nenumărate sînt ipostazele cruzimii.

O poftă poate să fie crudă, un cu-vînt, chiar sunetul sau parfumu-

rilc. Nu ştiu cum or fi fost specta

colele descrise de Artaud. Dar în tea

trul pe care încă îl mai practicăm — psihologic şi european prin excelenţă — cruzimea, mai ales astăzi, culmi

nează în acţiuni fizice de semnificaţie precisă, înbrutalitate. Ne atrag rostogolirile, convulsia, lovitura directă, încleştarea.

Poate că noi, meşteşugarii — tot scormonind posibilul — am provocat

această mutaţie a gustului. Poate că publicul, prin indiferenţa creseîndă

faţă dearta rostirii pure ne invită la

h i s f r i o n u l u i

Ne îndreptăm, amauzit spunîndu-se,către un stil neoelizabethan. Teatrul

lui două mii se pregăteşte pentru întâlnirea cu teatrid anilor o mie şase

sute. Cu hecatombele lui Marlow, cutragediile regale, pline de sînge şi fier.

Cu teatrul acela violent şi crud şibrutal. Şi poetic, bineînţeles. Şi mare.

Au mai existat, în istoria spectaco

lului, vremuri lacome de senzaţii tari.Una din ele ar fi epoca decadenţeiromane. Piesa „ L a u r e o l u s " , ne infor

mează Carcopino, a ţinut afişul douăsute de ani. Cu autorizaţia împăratului

Domiţian, condamnatul de drept co

mun, înlocuitor al actorului în scena finală, îşi dădea duhul sfîşiat de col ţii unui autentic urs de Caledonia.

Odată cu sclavul, conchide istoricul,expira şi umanitatea. Ovaţii, entu

ziasm, delir...

Temerar mi se pare orice prognostic.

Numai sfîrşitul, după prea bine cunoscuta vorbă, transformă viaţa în des

tin : viaţa omului, a civilizaţiilor, a feluritelor forme de existenţă. Nu pu

tem cunoaşte valoarea unei tendinţedeck după ce şi-a epuizat vigoarea,

nebănuitele virtualităţi, înscriindu-seretrospectiv pe traiectoria dintre Sha

kespeare şi zero.

Acum, în pragul noului deceniu, îngăduise histrionului a se întreba :„încotro mergem ? Cine ne-aşteaptă ?Colţii ursului de Caledonia sau um



Mihnea Gheorghiu cu un grup de artişti români, la o fabricădin Moscova.

MIHNEAGHEORGHIU

P o f t i m , e o r a n o u a ! . .Pendu la eng leze ască d in casa fa mi l i e i Smi th bat e 17. A t un c i do am na Smi th

ros teş te pr ima rep l i că d in C î n t â r e a ţ a c h e a l ă : „P of t i m, e or a 9 ! .. ." Dup ă do uă ze c i dea n i a u to ru l d e v i n e a c a d e m i c i a n .

Fenomenul lonesco nu mai furn izează surpr ize : e o zes t re accepta tă a dramat u rg ie i co n t em po ra ne . Că t r e s f îrş itu l ca r i e re i sa le , Feyd eau , s imţ i ndu-se , ca o r i ca re ,n i ţe l j ena t de o fens i va nou l u i - va l , a r f i exc la ma t : „ t în ă r a gene ra ţ i e e mu l t i n f e r i o a r ăa le i noas t re " , u rmînd : „da r , cum aş ma i v rea să fac pa r te d in ea! . . . " A c u m , l aBucureşt i ş i la Paris , Ge or ge s Fey dea u este iar ăş i la mo d ă . Ceas ul lu i băt use d u p ă -amiaza, dar era de fapt ora micu lu i -de jun eng lezesc . Că i le teat ru lu i s în t necunoscute .

Rona ld Hayman, au to ru l une i că r ţ i despre T e h n i c a artei ac toru lu i , p r e p a r ă a c u mo b iograf ie a lu i John Gie lgud, în vederea căre ia ş i -a făcut , de v reo do i an i , un fe lde ju rna l i n t im în care se oc up ă nu ma i de sub iec tu l său. Pr in t re h î r t i i l e lui H a y m a npo ţ i d i s t i nge ob i şnu i te le „beaux mots " ca re - i fac memorab i l i pe mar i i oamen i detea t ru (un băt r în che ln er d in M o n t e Ca r l o mi - a pove s t i t o mu l ţ im e desp re „ c l ie n t u ls ă u " Sacha Gui . t ry ) , da r pro fe s io n iş t i i vo r re ţ ine ma i în t î i mă r t ur ia lu i Pau l Sc of ie ld :„ impulsu l carac ter is t i c a l lu i John Gie lgua 1 , conşt ient sau inconşt ient , mi se pare căt i nde sp re fo rme ş i s ime t r i e , că t re a f i rmarea f rumuse ţ i i l imba ju lu i ş i a desăv î rş i r i il i n i e i v i zua le , o tend in ţă spre c i v i l i za ţ i a ce r t i t ud in i i . . . "



î n Hamlet pe David Warner ş i pe Jan Holm. Se pare că va f i bun. N-a împl in i t n ic i30 de ani ş i jocul său nu dezminte că e nepotul lu i Lesl ie Howard, a l t actor de teatruş i f i lm care a s t ră luc i t în reper tor iu l shakespearean, cu o veşn ică t inere ţe . în sch imb,cap ul de co ar dă a l gen era ţ ie i mi j lo c i i , Da v i d W a r n e r t rece pe ro l de t iner i a ma nţ iso f i s t i ca ţ i , î n reper to r i u l con t emp or an de ob i ce i ba ro c , p recum în Tiny A l i c e d eEd wa rd A l be e, o p iesă „d es pr e masoc h ismu l ma r t i r i l o r " , şi to t la Roya l Sh akes pear eCompany. Pof t im, e ora 9 . . .

Tn al t e te at re v ă d însă reg iz or i şi ac to r i t iner i a că ro r juve ntu te este pu raparentă , un fe l de pantere negre cu c r in iera roasă de mol i i .

M ă în t r eb, du pă mu l te seri de tea t r u , ce po at e să însemne or i g i na l i ta te a înaceast ă mi le na ră a r t ă a spec tac o lu l u i . E oa re suf ic ient să adu că pu ţ in cu Ha i r sauO , C a l c u t t a , ad ică ames tec înd „mus i ca l " -u l cu absen ţa pa r ţ i a l ă sau to ta lă a veşmin te l or adm ise de b ia ta noas t r ă c iv i l i za ţ ie i? Să f ie , în con t in ua re , num ai „ e l ib er ar ea "de cenzura moravur i l o r , t radusă în e l im ina rea ob l i ga ţ i i l o r de decen ţă în vo rbă ş i

în po r t? Ap o i , dac ă t recem la vo r b i r ea scen i că , anu la r ea nuan ţe i „ t ra d i ţ i on a l e " înfav oar ea expres ie i „ pu r e " ad i că ne e la bor a te , a lb e , p r im i t i ve? Sau , ma i cu seamă,abord înd mare le reper to r i u , recu rsu l l a foa r fecă ned i sc r im ina to r i e în tex tu l nemur i to ra l mur i to r i l o r noş t r i î na in taş i?

Dar mai intră în d iscuţ ie ş i lucrur i d in ar ia et ico-estet ică, mai puţ in formale.Pentru ce oare să credem că e absolut necesar ca autor i i dramat ic i de mare anve rgură să f i e „ reg înd i ţ i " de a l ţ i i mic i , î n vede rea une i con te mpo ra ne i ză r i pe r fec ti p o te t i c e ?

Dacă un iversu l doamnei d in V i z i t a l u i Durrenmat t sau a l îngr i j i to ru lu i lui Pinter,or i a l fe te lor d in Balconu l l u i Genet nu poar tă ace laş i număr matr ico l cu personaje le

meta -c i f r i ce d in Comedie ş i ac te d iverse de Sam uel Beckett , nu este f i in dc ă la ur ea tu lcu No be l pent r u l i te ra tur ă v in e d in a l tă p l an et ă , c i pent ru că, în or d i ne a in te rnă aa r te i d ramat i ce , l egă tu r i l e de ruden ie d in t re con temporan i dep ind de a l te „gene"dec î t în soc ie ta tea oame n i l o r v i i . A l i men ta ţ i de pub l i cu l moder n a l p ro p r i i l o r l o rpr eo cu pă r i , aceş t i au tor i mo de rn i se cons t i t u ie în po r t e- pa ro le a i unor dezb at er i dei de i , ro lu l ce lor pof t i ţ i l a e le reduc îndu- se la in tere su l , sau dez in teres u l or ică ru imusaf i r fa ţă de gazda d in capu l mesei .

Exp lor înd unu l sau a l tu l d in domeni i le es te t i ce pe care teat ru l le propuneaten ţ ie i pub l i cu l u i său, un aut or dr am at ic răm îne la mo dă at î ta t i mp c î t s t î rneş te unanumit interes. Un al t soi de interes decî t cei la l ţ i ne propun preocupări le lu i Peter

Weiss d in Domnul Mockinpott sau Noaptea musaf i r i lo r . Şi aşa mai departe.E v o r b a , în conse cin ţă, de nişte i de i . Care anume, rămîne de văzut . F i indcă a

f i sau a nu f i contemporan e o ches t iune mai compl ica tă . în ge ne ra l , se lec t i v i ta tea pe jor a t i vă a in fo rm aţ ie i care ne b în tu ie az i „u n iv ers u l

comunicăr i i " nu este de natură să as igure indiv idulu i ş i cr i ter i i . Ea se mărgineşte îndeobşte la „e fec te" , ca reg izor i i fă ră har , sau c ron icar i i d ramat ic i care au învăţa tp rea repede .

Ş i f i i ndcă a ven i t vo rba de „con temporane i ta te " , eu n -as cu teza , de exemp lu ,să aleg imediat p iesele, caracterele, scenele sau repl ic i le d in Shakespeare care să-1



rapor ta te la o anumi tă concepţ ie despre teat ru ş i l i te ra tură , pe care e l o ex t indela sha kes pea re o lo g ie . Com ent în d e lo g iu l c ruz im i i şi a l abs urd u lu i în d i t i ra mb i c r i t i c ica „m i r ac o l u l re a l i za t de Jan Ko t t " , un t înă r recenzen t a f i r ma deun ăz i „ f ă r ă te am ăde exagerare că es te de asemenea una d in t re ce le mai impor tante căr ţ i sc r isev reoda tă despre Shakespeare" . Dacă ţ i nem seama că numa i în u l t ime le două seco les-au scr is cam opt sute de mi i de monograf i i despre omul de la St ra t ford , la carese adaugă con t r i bu ţ i i l e cap i ta le l a te t racen tenar , i a tă o a f i rma ţ i e en tuz ias tă . Ş i dacăto tu ş i S h a k e s p e a re es te „ c o n t e m p o ra n " n u m a i cu f r a n c o - ro m â n u l l o n e s c o şi f r a n c o -i r lan de zu l Becket t şi cura jos ca d în ş i i , nu- l ma i am en in ţă dec î t mar e l e pr em iu ş ib i c o rn u l d e a c a d e m i c i a n . . .

Rămîne doar de văzut dacă, (accept înd cu Kot t că „ f iecare epocă is tor ică regăseşte în e l ceea ce caută sau ceea ce s ingură vrea să vadă"), numai asta, sau

încă ce an um e, rep rez in t ă , p rac t i c vo rb in d , „ t r ăsă tu r i l e ce le ma i co nv in gă to ar e a lea c tu a l i t ă ţ i i " . De p i n d e d e p e n d u l a e n g l e z e a s c ă a f i e c ă ru i a .

La e d i t u ra l i b ră r i e i p a r i z i e n e „S h a k e s p e a re -a n d - Co m p a n y " , e v o c a tă şi d e He -mingway , apărea acum v reo pa t ruzec i de an i o ca r te p ro tes ta ta ră , sc r i să în t r -un l imba jpro tes ta tar , de Samuel Becket t , James Joyce ş i a l ţ i i (Our Exagminat ion. . . ) Poz i ţ i ai d eo lo g i că a „g en er a ţ i e i p i e rd u t e " d i n v re mea aceea e s tab i l i t ă cu l ux de de t a l i i î ni s t o r i o ^c r i t i c a a n g l o - s a x o n ă .

Despre re la ţ i i l e d in t re ace i c i uda ţ i ş i mar i „con temporan i " ne i ns t ru ieş te ş i

co re spo nd en ţa Pound -Joyce , recen t ed i ta t ă l a Lon dr a , de For res t Read . A f l ă m , deo c o lo , că în 1924 poe tu l ame r i ca n a făc ut o în t r ea gă ca mp an ie pe nt r u ca au to ru l lu iUlysses să f i e l au r ea t cu No b e l , du pă ce p re miu l p rece den t fusese dece rna t poe t u lu iş i d r am at ur gu lu i i r la nd ez W. B. Yeats ( ia r un an ma i t î r z iu , în 1925, a l t u i i r la nd ez ,G . Bernard Shaw). Pînă la urmă l -a pr imi t Reymont, cu Ţ ă r a n i i l u i po lonez i . în ech ipalu i „S ha kes pe ar e & Co . " se însc r i au mu l te ce le b r i tă ţ i . îm po t r i v a supr im ăr i i apa r i ţ i e ilu i Ulysses au p ro t es ta t , de p i l d ă , îm pr eu nă cu Poun d , „sc r i i t o r i şi a r t i ş t i p a r i z i en i ,p r i n t re ca re scu lp to ru l Cons tan t i n B râncuş i " .

Vă veţ i în t reba, pent ru ce toate aces tea? în def in i t i v nou l ex is tă?Bineînţeles că da. însă nu- i n ic iodată de pr isos să se arate că arta ş i l i teratura

de avangardă îş i au o i s tor ie dec lara tă ( în t re Joyce ş i Becket t ex is tă o asemenea

f i l i a ţ i une dec la ra tă ) ş i că de f i n i ţ i a c o n t e m p o r a n e i t ă ţ i i , la un moment is tor ic dat , nupo a t e exc lude ş t i i n ţa i s to r i e i e i . A l t fe l s în tem de mo da ţ i , do mn i l o r .Ac tua l i t a tea es te az i pol i t ică , mai mul t dec î t o r ic înd în i s tor ia ar te lor ş i l i te

ra t u r i i m o d e rn e .Dar despre asta, mai avem de vorbi t . Cî t o f i ceasul?

Hyeronimus Bosch : „Scamatorul"



A trecut la cele veşnice — şi poate căniciodată expresia n-a sunat mai potrivit —un om care patruzeci de ani a făcut bucuria şi veselia acestui popor.

A încetat din viaţă, şi condeiul meu tremură ezitînd să scrie aceste rînduri şi îm-

potrivindu-se lor; a încetat din viată G r i gore Vasiliu Bir l ic .

Este poate unicul caz din istoria teatruluiuniversal cînd un actor se identifică cu per

sonajul său identificat în acelaşi timp eu o întreagă l i teratură dramatică şi mai ales cugustul unui public care 1-a răsfăţat.

Şi-a început viaţa art is t ică cu Birlic şi 3isprăvit-o tot cu Birlic, exis tenţa lui însem-nînd o imensă paranteză art is t ică, o formidabilă risipă de energie creatoare, fantezieşi invenţie. Fiindcă Grigore Vasiliu Bir l ica fost nu doar ceea ce au crezut uni i cri t icigrăbiţi, un caz comic, o forţă nativă instinctuală, ci o imensă personalitate artistică cumse înitîlnesc puţine în viaţa unui teatru.

A m avut fericirea să-1 cunosc îndeaproape ,Grigore Vasiliu Birl ic f i ind interpretul p r i mei mele piese, d u p ă care i-am urmărit ,

1 9 0 4 - 1 9 7 0

GRIGORE

V A S I L I U

BIRLICtoate repetiţiile în Anii negri, Mielul turbat.Siciliana sau Adam şi Eva. N-am l ips i tniciodată de la vreuna a Scrisorii pierdute.

Îşi compunea rolurile cu o migală, cu o-ştiinţă a dozării nuanţelor şi cu o grijă artistică fără egal.

Toţi cei ce mizau pe improvizaţia lui scenică se înşelau.Grigore Vasiliu Birl ic a fost un profesio

nist exemplar, un pasionat al vieţii teatrale,un spirit viu, neliniştit, într-o efervescenţănecontenit ă, înt rea ga lui existenţă nefi ind închinată altor satisfacţi i decît mulţumirilor pecare i le aduceau soena. A fost fără îndoialăşi ceea ce se numeşte o forţă comică născută.

A m avut prilejul să verific fenomenul pevi u şi la faţa locului în toamna anului 1956,la „Festwalul GoldonV de la Veneţia.

Teatrul Naţional din Bucureşti s-a prezenta t atunci şi acolo cu Bădăranii, în t r -o distribuţie de zile mari. Am avut însă ghinionul să jucăm într-o grădină sub aversele nemiloase ale unei ploi cumplite. Publicul sesculase în picioare gata să părăsească tea

trul, în clipa aceea a intrat în scenă Bir l icşi deşi juca în româneşte, în faţa unui pu-

18



Brînzovenescu în „O scrisoare pierdută"de 1. L . Carugiale

Vânam in „Omul cu mîrf.oaga"de G. Ciprian

bl ic care nu înţelegea o iotă din graiul nost ru, în secunda aceea s-a produs miracolu l :lumea a rămas pe loc, sub umbrele şi ziare,s ub l i n i i nd fiecare vorbă a lui cu hohote derîs şi tunete de aplauze. Atunc i , în acea

seară memorabi lă am văzut , am t ră i t în prezenţa unui actor de o imensă for ţă de pene

traţie şi de impresionare a publ icu lu i .Şi î nc ă şi aş a n- am epuizat f i z ionomia aces

t u i actor f ă r ă egal şi i-aş să ră ci efigia da că

n -a ş vo rb i de a dâ nc a , r ă s c o l i t oa r e a l u i omenie.A m u r i t Spi r idon Biserică ş i cine al tul i -arputea lua locul în rolur i le oameni lor u m i l i ,ne c ă j i ţ i , nă pă s t u i ţ i pe nedrept , j i gn i ţ i f ă r ăp r i c i n ă , i n u t i l ofensa ţ i ?

A m u r i t Spi r idon Biserică , focarul de i radiere al unei mari s impat i i umane, acel ac-tor - fenomen, pe care vă z î ndu-1 o s i ngurăda tă nu- l mai u i ţ i n ic ioda tă .

V i a ţ a noa s t r ă t e a t r a l ă a r ă ma s ma i s ă r a c ă .N u ne mînjerîie de cî t un s ingur gînd că amin

t i rea acestui o m u l e ţ miraculos, expresie f e r i ci tă a geniului popular , va dăinui nu numaiîn amint i r ea acelora care l-au văzut, dar.cine ş t ie , poate că din povestir i le noastre şidin evocări le ce vor veni , va t ră i peste decenii, ca un exemplu f ă r ă pereche al unuiartist care, în cursul uneii vieţi de sacrificiiş i de muncă, a atins „nu o da tă" perfecţ i u n e a .



Grigore Vasiliu Birlic. Ionel Tăranu. Constantin Toneanu şi Ion Morţun, văzuţi de Sell.

A ÎNCETATBRUSC

RÎSUL THALIEL.

. . .şi însăşi muza Comediei, cu c o l ţ u r i l e b uzelor l ă s a t e , a p ă s t r a t un minut de t ă c e r e :a m u r i t B i r l i c .

Cu plecarea lui dintre noi nu dispare nu

ma i u n mare comedian — unul dintre ceimai mari pe care i-a avut ţ a r a n o a s t r ă —ci se î n t une c ă î n s uş i simbolul comediei , pent r u că B i r l i c era un ..fenomen comic".

N - o spunem asta nu ma i noi ; au spus-c

m a r i i oameni de teatru, care l - au v ă z u t j u -c î nd , şi l-au aplaudat f a s c i na ţ i , la Paris, laMoscova, la V e n e ţ i a , or iunde a p a r i ţ i a l u iB i r l i c a cucerit laude ce s-au r ă s f r î n t asupra

ţ ă r i i .Predestinat a fost B i r l i c carierei pe care

a î m b r ă ţ i ş a t - o cu g r a b ă t i n e r e a s c ă , chiar dinp r i m u l an al s t u d e n ţ i e i sale. la un conservator d i n t r - o c a p i t a l ă de pro vin cie . în acelo r a ş exista un teatru n a ţ i o n a l şi studentulG r i g o r e V a s i l i u — aşa cum semna pe atunciv i i t o r u l B i r l i c —a cucerit repede ora ş u l .Chiar de atunci, din acele zile ale p r i m ă ve r i i carierei lui a c t o r i c e ş t i , pub l i c u l îi c ă u t anumele pe afiş , şi. da c ă -1 gă s e a , se g r ă b e a



a conservatorului — pr i v i l e g i u omagial decare, pe cît ştim, nu s-a mai bucurat n i c i o da tă a l t actor. Piesa se chema Semnul par

ticular, iar autorul — Mircea Ş t e fă ne s c u .Se împl inesc exact 40 de ani de cînd, cu

p r i l e j u l unor puner i în scenă la acel tea t run a ţ i o n a l d i n nordul M ol dove i , l - a m cunoscutpe t înă ru l actor î n c e p ă t o r G r i g o r e V a s i l i u .N a tu r a sa comică m-a impres ionat , de cuml -a m vă z u t . P l e c î nd spre Bucureş t i , l -am luat

cu mine că t re un destin pe care nu-1 vedeam l impede, î l p r e s i m ţ e a m numai . Conf i r marea că n-am greşit am avut-o la p r i m i ipaş i a i lu i în Capi ta lă . La gară nu erau tax i u r i . N e - a m suit î n t r amvai . M-am opr i t s ăscot bilete, i ar Gr igore a lua t-o î na i n t e . Ta xa toru l vă z î ndu-1 , ş i - a ui ta t de slujbă şi rî-z înd mi-a făcut semn să privesc şi eu pe,, caraghiozul" care a trecut. A fost p r i m u lsucces buc ure ş t e a n a l t î nă ru l u i V a s i l i u . N upeste m u l t ă vreme i - a m î nc re d i n ţ a t r o l u l

p r i nc i pa l d i n farsa Birlic, care i -a pecetluitvi aţa . Iar ul t im a lui ap ar i ţ ie pe scen ă — îna inte de sfîrşitul atît de p re ma tu r şi de fu l gerător a l vie ţ i i lui — a fost recenta serie

de spectacole, tot cu farsa Birlic.

Gr igore Vas i l iu a fost apreciat f ă r ă rezerveşi iubit frăţeşte de cei mai mar i actori ainoştri — un Iancovescu, un Timică ş i a t î ţ iaa l ţ i i erau bucuroş i s ă joace alături de el —pentru că B i r l i c a fost totdeauna un partener ideal pentru colegii lu i , ca re -ş i dă de au

seama ce motor de viaţă scenică impr imaunui ansamblu, f ie chiar ş i o apar i ţ i e efemeră a lu i B i r l i c , — actor care nu refuzan i c i oda t ă un ro l secundar, da c ă î n acest felputea fi de folos spectacolului.

î n t rup ul lu i mă ru nţ e l , înseş i d i so na nţe lese asociau pentru a compune o armonie comică. S-a vorbi t uneori , deseori, despre f i z i

cul lui B i r l i c şi s-au gă si t oameni care s ă - iexplice succesul p r i n aceste elemente exter i oare, fără să se gîndească la marea i n t u i ţ i e

a r t i s t i c ă , da t o r i t ă c ă r e i a Bi r l i c , perfect conş t i en t de pos ib i l i t ă ţ i l e lu i , realiza totdeauna

cel mai nimeri t acord î n t r e f iz icul , vocea, j o cul ochilor, în t r ea ga lu i mim ică , şi t ipu l depersonaj pe care-1 inte rpre ta .

For ţa de caracterizare a lui B i r l i c avea og a m ă foarte v a r i a t ă . Acest actor, a l că ru isucces î n c e p e a uneor i dinainte de in trarea l u i

în scenă — fiindcă era suficient să i se a u d ăvocea în culise, cînd aşa cerea r o l u l , pent ruca aplauzele s ă po rne a s c ă d i n toate c o l ţ u

rile sălii — ei bine, acest inte rpre t ideal all u i B r î n z o v e n e s c u . C r ă c ă n e l , Dandanache sauBobcinski, a izbutit ca în unele roluri — caTopaze — să t r an sm i t ă publ icu lu i e moţ i a , cuo vibraţ ie a t î t de s inceră , încî t lumea a uitatî n acele clipe că... ,.la B i r l i c se r îde".

T r u p a Teat ru lu i Na ţ i on a l e ra în turneuacum cîţ iva ani cu O scrisoare pierdută.Toţ i a r t i ş t i i poporului , t i t u l a r i a i r o l u r i l o r

Canciano în „Bădăranii" de Goldoni



Raspluev in „Nunta lui Krccinski' Sithovo Kobîlin

dt

nas iu , Marce l Anghe le scu , G iuga ru , Ta l ianu ,B i r l i c şi a l ţ i i . Mergeam pe m i j l o c u l s t r ă z i i ,şi, l a c î ţ iva paş i în urma n o a s t r ă , m u l ţ i m e decraioveni se ţ i n e a u d u p ă no i .

— U i t a ţ i - v ă ce puhoi de lume e-n spatele

nostru, spune unul dintre noi .— Pop ula ri tat e ! N - a i cum să te f e r e ş t i ,

a d a u g ă a l t u l .— S î n t e m cea mai b u n ă r e c l a m ă , se îm

p ă u n e a z ă un al treilea.

î l iau la b r a ţ pe B i r l i c , r ă m î n mai înu r m ă cu el şi -i spun :

— Grigore , l a pr ima r ă s p î n t i e , tu ia-o las t î n g a .

— De ce ?— O să vezi, ia-o la s t î n g a singur.A ş a a f ă c u t , şi t o a t ă Craiova a coti t-o la

s t î n g a d u p ă el, p ă r ă s i n d u - n e pe noi, cei cu^popular i ta tea " şi cu „ r e c l a m a " .

Fa ima lu i B i r l i c a fost c o l os a l ă , l a n i v e l u lglorios şi de f o r m i d a b i l r ă s u n e t popu la r care

a f ă c u t i d o l i ai scenei din un Leonard, unCons tan t in T ă n a s e , un Vraca, o M ă r i a T ă -nase.

I a r acum, ţa moartea celui care m a i m u l tde patru decenii ne-a f ă c u t s ă r î d e m , dr a gostea, a d m i r a ţ i a şi r e c u n o ş t i n ţ a pe care i l ep u r t ă m î i dau, din nefericire , dreptul ş i lap l î n s u l nostru.

S/că Alexandrescu



C r i n T e o d o r e s c u

C A S C A D APREJUDECĂŢILOR

IDOLE VECHI şi NOI s a u

CINCI PREJUDECĂŢI DESPRE RAPORTURILE

DINTRE ACTORI Şl REGIE Denumirea rubricii aparţine lui Camil Peirescu. \Se \ştie că sub \acest titlu tou

apărut in L u m e a 1945—46 o serie de scăpărătoare „cartuşe", unde încercatul polemist

demonta — cu cunoscuta forţă încăpăţînată a inteligenţei sale — mituri, false repre zentări, evaluări inflaţionate, care circulau in cultura epocii.

Să încercăm să reluăm o dată cu titlul rubricii sale şi îndemnul la luciditate şirigoare, aplicîndu-l la lumea spectacolului. Ne propunem deci o examinare critică a formulelor vehiculate, a „idolelor" vechi si noi, iprecizînd din icapul locului \că săgeţilevor viza î n t o t d e a u n a m o d u r i inadecvate de a gîndi t ea t ru l şi de ia-1 face.

IDOLA „PEDAGOGIEI"sau

Actori din cozi de mătură

„Nu sînt de părerea lui Reinliardt care crede că şi din cozi de mătură se pot face actori", — declara acum 31 de ani I o n Sava. D a c ă eventual ne-am putea î n d o ide au ten t ic i ta tea d e c l a r a ţ i e i l u i Reinhard t , nu putem să nu re ţ inem că Sava, promotoru l

cel mai consecvent de la noi a l pr imatului regiei , omul care a crezut cu cel ma i în fl ăc ă r a t o p t i m i s m î n capacitatea de c rea ţ i e a profesie i sale, avea t o t u ş i l u c i d i t a t e ac i r c ums c r i e r i i modeste a l i m i t e l o r p u t e r i i l u i .

Ia tă , însă , că destui d in t r e cei care a d m i n i s t r e a z ă teat rele te fac uneor i să crezică au o încredere oarbă în puterea de-a drep tu l m i r a c u l o a s ă p e care ai avea-o î nmunca „ pe da gog i c ă " c u a c t o r i i . G a t a or i c î nd s ă - ţ i conteste „ p r i m a t u l " , s ă - ţ i d e n u n ţ eporn i r i l e „ d i c t a t o r i a l e " , ei s î n t de asemenea gata s ă - ţ i ofere un statut de „făcător dem i n u n i " , atunci cînd e vorba să lucrezi cu ceea ce un eufemism n u m e ş t e „ c a d r e l e slab

u t i l i z a t e " .Pe acest i poc r i t malen tendu se spri j ină o serie de neajunsur i , pr in t r e care cel

m a i gr a v este î n d e p ă r t a r e a p u b l i c u l u i d e n i ş t e texte bune p r i n t r - o in te rp re ta re p l a t ă ,

t e rn ă sau fa l s i f i ca tă de o d i s t r i bu ţ i e s l ab ă or i nep ot r i v i t ă .'Pentru c ă n i c i o „ pe da gog i c " d i n lume n u poate supl i ni ca l i tă ţ i le de ba ză ale

a c t o ru l u i , datele naturale ale profes iuni i sale — după cum niciodată nu se va putea

face pr in muncă „pedagogică" ca un om l ips i t de ureche muz i c a l ă , un afon, să ia on o t ă e x a c t ă .

Şi ceea ce este obl igat iv i ta tea „ u r e c h i i muzica le" pentru oricine vrea să facămuziică, este pent ru ar ta d r a m a t i c ă capacitatea de a fi — în orice s i tuaţ ie de pe scenă,

î n orice î m pr e j u r a r e p rop us ă de ro l , o r i c î t de s t r ă i n ă de persoana ta — ..organic",„convingător" î n m ă s u r ă „să treci rampa". Aceasta e condiţia naturală l i m i na ră , e „ p ra

http://acest/

http://acest/



c ă u t a t e expresi i vor l ă s a pub l i c u l rece : ele nu au avut posibilitatea să a j u n g ă a f ireceptate de auditor. Strunele pe care t rebuia să r ă s u n e p a r t i t u r a e l a b o r a t ă au fostdezacordate, n-au vibra t adecvat î nc î t să p o a t ă i n t ra în r e z o n a n ţ ă cu spectatorul, care

v a r ă m î n e i n d i f e r e n t . I a r connaisscur-u vor excla ma : „ F ă c ă t u r ă !"L a r î n d u l ei şi regia are ca o c o n d i ţ i o n a r e sine qua non, ob l iga to r iu l ei „ p r a g

de jos" : reg izo r de te at ru nu p oate f i de c î t acel om î n z e s t r a t cu capacitatea de asesiza oriioe „ n o t ă f a l s ă " , n e c o n v i n g ă t o a r e , or ice „ f ă c ă t u r ă " care „nu t rece rampa" d intonul , gestul , comportamentul unui actor. F ă r ă a c e a s t ă capacitate, f ă r ă acest s i m ţ elementar — cele mai ingenioase, mai subtile, sau mai savante c o n s t r u c ţ i i r ă m î n l i t e r ăm o a r t ă , s imple e ş a f o d a j e în gol. Şi aceste date de b a z ă , date elementare, nu se pot

contraface pr i n n i c i un fel de sistem „ p e d a g o g i c " . Pentru că uneori i l u z i o n î n d u - s e că arputea astfel surmonta d i f i c u l t ă ţ i l e c r e s c î nde de adminis trare , u n i i di rec tor i a j u n g a t î tde o r b i ţ i de aceas tă idolă , înc î t s în t fe r i c i ţ i c înd reuşesc să „ b a g e pe g î t " î n t r - od i s t r i b u ţ i e cî t mai mul ţ i i nde z i r a b i l i , pe argumentul forte de la m ă c e l ă r i e : „la a t î t acarne, merge a t î t e a oase". N u - ş i dau seama că de fapt îşi taie lor î n ş i l e craca desub picioare.

D i r e c t o r i de teatre, nu vă î n c r e d e ţ i o r b e ş t e î n m i nun i l e „ p e d a g o g i e i " , d a c ă n uv r e ţ i sâ pierdem şi p u b l i c u l pe care-1 mai avem !

IDOLA „TALENTULUI"sauActorul Jolly-joker

M i s-a î n t î m p i a t să aud pe u n i i c o n d u c ă t o r i de teatre e x c l a m î n d cu i n v i d i o a s ăn e d u m e r i r e : „ C u m poate Burgtheater-v\ să f a c ă ş a s e d i s t r i bu ţ i i p a r a l e l e ? ! " R ă s p u n s u l— dac-ar f i c ă u t a t sincer — e s implu : trupa are mai multe nuclee, mai multe struct u r i paralele complete, care pot asigura realizarea s i m u l t a n ă l a n i v e l c o r e s p u n z ă t o r am a i m ul t o r spectacole. A c ol o , î n s ă , un de colecti vele s-au con st itu it d u p ă c r i t e r i i î n t î m -p l ă t o a r e , din oameni „ m o ş t e n i ţ i " , „ v ă r s a ţ i " , sau a n g a j a ţ i di n pur hazard — evident

c ă l uc ru l n u e s implu. Şi atunci. . .R o l u l X ? (moş ne a g f a l n i c , maiestuos, de mare n o b l e ţ e cu o gravitate de o r g ă

în glas etc.) „ L a s ă că ţi-1 face cutare, că e b ă i a t de « t a l e n t » şi mai ales n u î n c u r c ă« c u p l a j u l » " ( a d i c ă spectacolele în care j o a c ă se pot „ c u p l a " cu piesa ta). Cutare, î n s ă ,e u n b ă i a t bondoc, cu ochi j u c ă u ş i de ş u g u b e ţ , cu o expresie ş i r e a t ă şi m u c a l i t ă ; saua l teor i u n f i r a v efeb, acrit, cu un f i r i ce l de voce r ă g u ş i t - a s c u ţ i t ă , etc. Sau, nu s-a

î n t î m p i a t ca în r o l u l unei b ă t r â n e greoaie, care abia sc d e p l a s e a z ă de greutatea an i lo rşi a g r ă s i m i i , să se p r o p u n ă o z v î r l u g ă de fa tă . . . o r i vicev ersa ! ?

î nsă dincolo de aceste glume, a d e v ă r u l du r este că c e r i n ţ e l e organizator ice aucrescut invers p r o p o r ţ i o n a l cu p o s i b i l i t ă ţ i l e reale de structurare j u s t ă a t rupei şi atunci,pent ru a se masca exasperarea de a nu mai putea face f a ţ ă acestor c o m p l i c a ţ i i , u n i il a n s e a z ă i do l a „ t a l e n t u l u i " , sau „ a c t o r u l J o l l y - j oke r " . C onf o r m acestei p r e j u d e c ă ţ i ,orice actor poate face orice rol, „ n u m a i talent să a i b ă " .

A c e a s t ă i d o l ă a „talentului făcător de minuni" e la fel de p r i m e j d i o a s ă ca şip r i m a şi cu a c e l e a ş i c ons e c i n ţ e nefaste, de deservire a t e x t u l u i . N u m a i v o r b i m că înfe lu l acesta distribuţia nu ma i poate f i un act de creaţie. Pentru că o b u n ă d i s t r i b u ţ i e ,depar te de a f i nu ma i o p r o b l e m ă de a d m i n i s t r a ţ i e şi de organizare, este şi o o p e r ăde a r t ă , se î n s c r i e în c r i t e r i i l e unei a c t i v i t ă ţ i creatoare.

Ce î n s e a m n ă î n d e f i n i t i v , o regi e crea toar e ? î n s e a m n ă m a i în t î i o l e c t u r ăp r o a s p ă t ă , „ v i r g i n ă " , a t e x t u l u i , n e a l t e r a t ă de ş a b l o a n e , cutume, c o n v e n ţ i o n a l i s m e şip r e j u d e c ă ţ i . Capacitatea de a „ d e s c o p e r i " t extul — pr i n a c e a s t ă l e c t u r ă pe r s ona l ă , „ i n f i d e l ă " , şi care r e a l i z e a z ă î n a c e l a ş i t imp o co-simpatie cu e s e n ţ a , specificitatea şi p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e lu i — este p r i n ea î n s ă ş i un act creator. Care devine apoi creaţie vizibilăp r i n p l ă s m u i r e a acelui univers viu al spectacolului, care d ă c o n c r e t e ţ e , dă carne şis î n g e acestor c ons t ruc ţ i i mentale . Iar pr inc ipa lu l mater ia l de c ons t ruc ţ i e s î n t t r upu r i l eşi sufletele actor i lor . (Şi vai de acel regizor care nu vede de c î t propr i i l e sale c o n s t r u c ţ i iş i r ă mî ne orb în f a ţ a datelor concrete ale actor i lor , unicul ma te r i a l p r i n care poate elsă existe ca artist, ca creator).

De aceea, pen tru regi zor la fel de obli gat ori e ca lect ura p e r s o n a l ă , „ v i r g i n ă " ,a t e x t u l u i este şi lectura" t rupei cu care are de lucrat Descoperirea e s e n ţ e i specifi



Ev i d e n t că toate aceste opera ţ i i ţ in de alte c r i t e r i i de c î t de î nc r e de re a . na i vă î n „ t a l e n t u l " passe-partout... ca şi de na iv i t a t e a c ă p r i n „ munc a " c u reg i zoru l u nactor poate realiza orice. C or o l a r u l i d o l e i „ t a l e n t u l u i " este ido la „ d r e s a j u l u i " . U n actorta lenta t ajuns pe mî in i l e unui bun regizor, a f i r m ă a c e a s t ă p r e j u d e c a t ă , poate e x p r i m aorice c o n ţ i n u t , î n f r î n g î n d legi le na t u r i i — care l i m i t e a z ă aceste p o s i b i l i t ă ţ i r e s t r î n g î n d u - l ela pe r i m e t r u l zestrei de bază a f i ecăru ia .

E x i s t ă r o l u r i care cer o anume „ c a l i t a t e " p s i h i c ă , o anume „ s u b s t a n ţ ă " u m a n ă ,c a i n t e l i ge n ţ a , spontaneitatea, l iber ta tea i n t e r i oa ră — ş i acestea, este ştiut, nu se potn i c i o d a t ă contraface : nu le poţ i „c on s t r u i " , „c om pu ne " , s au rea l iza pr i n „ d re s a j " . A t epreface in te l igent este — ca şi s imula rea s pon t a ne i t ă ţ i i , a s e ns i b i l i t ă ţ i i autentice, a t en

s iun i i în co nş t i in ţă — un act de im it aţ ie a t î t de gr os ol an ă, în cî t nu mai pot păc ăl i pen imen i , n i c i chiar pe specta tor i i de la per i fe r i a i n t e l e c t u a l ă . Aceste „modalităţi transcen

dentale ale libertăţii1 — cum le definea G a m i l Petrescu — nu se pot „compune" încabină , oda tă cu gr ima . Cu ele t rebuie să v i i de acas ă. . .

IDOLA „CONCEPŢIEI"sau

Miraculoasa găselniţă

D a c ă idole le î n f ă ţ i ş a t e ma i î na i n t e s î n t cul t ivate interesat de d i rec to r i şi a d m i n i s t ra tor i , cea de fa ţă e în t r e ţ in ut ă în exclusiv i ta te de reg izor i . N i se în t î mp lă uneor is ă ne l ă s ă m a me ţ i ţ i de a dmi ra ţ i a e f i c a c i t ă ţ i i p rop r i i l o r noastre descoper i r i ş i t r uva i u r i , încît să credem că ne pu te m dispensa de cal i ta tea i n t e rp r e ţ i l o r . G ă s e l n i ţ a e a t î t deeficace, a t î t de „ formidabi lă" , înc î t ea func ţ ionează de l a sine şi nu mai avem nevoiede ta lent şi meserie d i n partea ac toru lu i . T o t u l este „ c o n c e p ţ i a " — şi aici nu e v o r b ade noutatea perspect ive i d i n care citeşti textul — ci de altceva. Se socoate anume căse pot rea l iza n i ş t e situaţii concrete a t î t de nete şi de elementare, î n c î t acestea ar putea s ăexpr ime piesa prin e le însele , i nd i fe ren t de cine l e -a r î n t r u c h i p a . „ C o n c e p ţ i a " e a t î tde tare , î nc î t a s i gu ră s i ngu ră succesul spectacolului, f ă r ă a p o r t u l specific al ar te iaotor i lor .

De al t fe l în ul t ima v re me este foa r te l a m o d ă p r i n al te părţi de a afiş-a undezinteres pent ru ac tor i i „cu fa rmec", sau pe n t r u cei de înal tă profes iona l i t a te şim ă i e s t r i e . S e e l o g i a z ă d i m p o t r i v ă di l e t an t i smul , sub semnul t ea t ru lu i „ u n a n i m " , a lt ea t ru lu i „făcut de to ţ i " .

E x c e p t î n d ha ppe n ing - u l (pe care nu-1 l u ă m ai c i î n d i s c u ţ i e ) a c e a s t ă i do l ă „ n ou ă "nu a făcut — atunci cînd a fost l u a t ă î n serios de sus ţ inători i e i — decî t să lec ompromi t ă i de i l e . La dr e p t vorb i nd n i c i nu prea s în t convins de s incer i ta tea acestor

teori i . Ele s înt mai mul t un pri le j de profesi i de c r e d i n ţ ă platonice , pent ru că atuncicînd e vorba de p ra c t i c ă , chiar şi cei care le af işează luptă pe toate căi le să-ş i ia în

d i s t r ibuţ i e ce i mai buni actori . . .

IDOLA „OMNISCIENŢEI"sau

Regizoru l-vagmistru

S-a creat de că t re uni i ido la regizorului „ a u t o r i t a r " , c a r e - ş i impune ac tor i l o r„ c onc e p ţ i a " , c a un v a g m i s t r u care r ă c ne ş t e „ s mi rna " l a un plu ton de recruţ i . Cu cî t

regizorul reuşeş te să -ş i impuie p r i n aceste mij loace exter ioare „ a u t o r i t a t e a " , c u a t î t— în ochii acestor suflete s imple — ar f i e l mai „ m ar e " . C onf o r m acestei p r e j u d e c ă ţ i ,un regizor _mare" vine î n t o t d e a u n a l a tea t ru cu mizanscena „ de f i n i t i vă " , c a un„ d i s poz i t i v de atac" de te rmina t , pe care u r m e a z ă s ă-1 „ a p l i c e " î n mod pas iv a c t o r i i .Cu cî t soluţ i i le pres tabi l i te s î n t „ e xe c u t a t e " ma i f i d e l , cu cît ş t i e el să re sp in gă ma ibru t a l or ice in i ţ i a t ivă veni t ă d in s înul co lec t ivulu i cu care lucrează, cu a t î t î i cresc

a c ţ i un i l e . E l t rebuie — r e c o m a n d ă î n cont inua re a c e a s t ă p r e j u d e c a t ă — chiar a t u n c ic î nd simte cont ra r iu l , să j oace mereu în fa ţa ac tor i l o r pe omul „ omni s c i e n t " ş i „ i n f a i l i b i l " . N u m a i aşa va putea să -ş i ducă l a capă t sarcin i le .



f r a g i l ă , c a m f ă r ă temei . La ce i l a l ţ i , e mani fes tarea une i l e n i inte lec tua le , uneor ir e z i g n ă r i confor t ab i l e î n i na c ţ i une , î n de z povă ra r e a de r ă s punde re . Ş i l a un i i ş i l ac e i l a l ţ i , aceasta i n d i c ă ceva şi mai g r a v : marea l o r n e s i g u r a n ţ ă , l ipsa i n t u i ţ i e i f unda me n ta l e , a con tac tu lu i personal p r o f u n d ne mi j l oc i t c u piesa, cu roluri le , cu spectacolul.Poate chia r l i p sa unei î n c r e d e r i i n t ime î n e x i s t e n ţ a l o r î n a r t ă . . .

D i m p o t r i v ă , c u c î t reg i zoru l se s imte mai s t ăp în pe sine — pe gustul său, peprofes ia l u i , pe m a t e r i a şi pe st i lul piesei — cu atît e las t ic i ta tea ş i su pl eţ ea sa înmu n c a cu ac to r i i e mai mar e . C î n d Brechit spunea „ p r o b i e r e n " ( s ă r e p e t ă m ) , e l n u

î n ţ e l e ge a s ă realizeze ceva ce avea în cap apriori, el v r o i a să spună „să ne p u n e m lap r o b ă " , s ă - n c e r c ă m : ausprobieren !

Brecht considera, una cîte una, diverse le p o s i b i l i t ă ţ i . E l socotea per iculos pentrusine să se lase ispi tei de a găsi cel mai repede pos i b i l „ s i ngura ş i unica s o l u ţ i e " , c ă c is i n g u r a şi un ic a s o l u ţ i e poate să nu fie decît una din numeroasele s o l u ţ i i echipos ibi le— d a c ă ele e xi st ă ; ş i e bine de a experimenta cele la l te so lu ţ i i , dacă nu pe n t r u al tceva,m ă c a r pe n t r u m o t i v u l c ă astfel s o l u ţ i a f i na l ă s e va gă s i î mbogă ţ i t ă , va c ă pă t a fo r ţ ăp r i n î n s ă ş i mu n c a de e l i m i n a r e .

•Mai m u l t . r a n d a m e n t u l f i e c ă r u i a d i n t r e actori d i f e r ă : ei c r e e a z ă i n r i t m ur id i f e r i t e şi au nevoie de s t imulente d i fe r i t e . Brecht socotea că t rebu ie s ă î m p i e d i c ea n u m i ţ i ac to r i s ă f ixeze prea repede s i t ua ţ i i l e ş i r o l u r i l e , pe n t r u că acest l uc ru dă ocaziacelor ma i ru t i n i e r i , s a u ma i pute rn i c i , să paralizeze expresia ce l or l a l ţ i ş i s ă l e i m p u n ă

s o l u ţ i i c o n v e n ţ i o n a l e .Este o s a r c i n ă i m p o r t a n t ă a reg i zoru lu i de a demasca s o l u ţ i i l e schematice, o b i ş nu i t e , c o n v e n ţ i o n a l e . Brecht nu se temea de a recunoaş te că nu are întotdeauna soluţiagata. î n c r e d e r e a p e care co labora to r i i o a c o r d ă reg i zoru lu i t rebuie să se fundeze î n d e o s e b ipe a p t i t ud ine a acestuia de a pune î n e v i d e n ţ ă ceea ce nu este o so lu ţ i e . E l t rebu iesă provoace î n t r e b ă r i , î n d o i e l i , m ul t i p l i c i t a t e a punc t e lo r de vedere, c o m p a r a ţ i i , r e m i n i s c e n ţ e , e x p e r i e n ţ e posibile. . .

Ima g in e a d e f i n i t i v ă a persona ju lu i a c ţ i o n î n d î n spectacol este o r e z u l t a n t ă aÎ m b i n ă r i i g î n d i r i i regizorale r iguroase cu l ibe r ta tea creatoare a ac toru lu i . Regizorul ,u r m ă r i n d u - ş i s is temul său de g îndare , nu poate de c î t s ă -1 c o n d u c ă p e actor ş i să-ş idescopere e l , p r i n actul s ă u creator — pe calea fantezie i , a p u t e r i i sale d e o b s e r v a ţ i e

ş i de in t rospec ţ i e — acele t onu r i ş i cu lor i care da u ma te r i a pe r s ona ju lu i . Regizoru ln u t rebuie sa-d pună pe actor să imi te exte r ior „ fo rme l e " ; e l t rebu ie să -1 c o n d u c ă l aproducerea î n s ă ş i a fo rmelo r . St im u la r e a de că t re regizor a i n i ţ i a t i v e i , a p o z i ţ i e iac t ive a ac toru lu i , e s ingura cale de acces l a spontanei t a t e . D u p ă c u m , invers, r i g i d i tatea r e g i z o r a l ă duce l a a r t i f i c ios ş i „ f ă c u t " , l a o s t e n t a ţ i a l uc ru l u i c ă u t a ' t .

Scopul pedagogie i noasitre este a dezvol ta l a ac to r o c o r e l a ţ i e v i e , a c t i v ă , n e c e s a r ăî n t r e f a c u l t ă ţ i l e sale l ă u n t r i c e ( g î n d i r e , i m a g i n a ţ i e , sens ibi l i ta te ) şi expresivi ta tea exte

r i o a r ă . E o g i m n a s t i c ă „ s u i - g e n e r i s " care c r e e a z ă s t r i n g e n ţ a o r g a n i c ă a f o r m e i , nece

sitatea i n t e r i o a r ă a expres ie i . N u m a i a ş a vom a j unge l a acea organicitate hccidă, l aacea căldură limpede, l a acea febră trează care — d u p ă R o l a n d Bar thes — cons t i tu iee s e n ţ a ar t e i dramat ice .

ULTIMA IDOLĂsau

Despre cabotinaj în regie

I n t r u c î t cons ider că nu m i - a m î n c h e i a t car ie ra ş i m a l a m ceva de făcut învi a ţ ă , nu pot dec î t s ă las a i c i u n s pa ţ i u a lb : n u vreau să s f î r şesc l inşa t de pr ie t en i . . .



La8î n t r e b ă r i

n e r ă s p u n d e

E U G E N

R E D A C Ţ I A :

/. Ce loc ocupă — şi ce preţ — scrierile

dramatice, în ansamblul activităţii şi opereidumneavoastră de prozator? Cum şi în ceîmprejurări vă ispiteşte abordarea genuluidramatic ?

2. De la Să nu-ţi faci prăvălie cu scară şiLa b i r i n t u l (comedia Sfântul, fiind, după cîteytim, anterioară) aţi tăcut ca dramaturg. Dcee ? Or, s-a scurs de atunci un răstimp dcgestaţie pentru <o nouă lucrare ? — Apropode această eventuală nouă lucrare, dar şi independent de ea, ce probleme socotiţi că arcde înfruntat şi de dezlegat, în momentul de

faţă, dramaturgul nostru, pentru a realiza oscriere dramatică în măsură să răspundă (şisă corespundă) cerinţelor — şi gustidui —vremii ?

3. In ce măsură observaţi, ca lector şi caspectator de teatru, că asemenea cerinţe sînt

— sau ?Nt sînt — satisfăcute de creatorii şide creaţia dramatică şi de spectacolele noastre din ultima vreme ?

4 C l d ţi id il d t ti it t

nalitate, dc noutate, scrisului nostru dramatic(şi artei noastre scenice) în raport cu ce scintimplă pe alte meridiane? In ted 'mţele scrisului şi modalităţilor noastre teatrale, vedeţi

desenîndu-se un răspuns }a întrebările ceagită astăzi mişcarea teatrală mondială ?

5. Ce părere aveţi despre noţiunea şi des pre acţiunea de..promovare" a scrisului dramatic original ?

6. Cex'a despre contribuţia cronicii dramatice (şi a altor factori) la acţiunea de punereîn lumină a producţiei naţionale de teatru... Aveţi cumva ceva de zis şi despre un asa numit „nou val" în dramaturgie ?

7. Ajung criteriile estetice, pentru ca aceas

tă producţie să fie efectiv bine orientată?S. Ce impresie şi ce amintiri v-a lăsat con

tactul dumneavoastră personal — de autor şide cronicar teatral — cu teatrul ?

I N T E R L O C U T O R U L :

1. Am scris teatru întâmplător. La 21 deani (Sfintui) la 35 (Prăvălia cu scară) şi



foarte t î n ă r f i i n d , că voi fi un dramaturg, peu r m ă am abandonat ideea din pricina uneia r t i f i c i a l i t ă ţ i impuse a genului. Sînt preamulte convenţ i i în teatru. Spre deosebire depă re r e a b ru t a l ă a lui Nicolae Manolescu. măconsider totuş i un scriitor pentru scenă (poate numai şi pentru că dialogurile pieselormele nu s înt de tot t î mp i t e ) . Acest cri t ic aanulat d in tr -u n condei vo l umul meu de tea

t ru cu o p l ă c e re ce nu mi-a scăpa t . De fapt

nici nu m ă citise. Dov ad a : sus ţ inea că înPrăvălia cu scară se s c h i mbă decorurile, darpiesa are unul singur.

Sigur, piesele mele au un pre ţ în c re a ţ i ape r s ona l ă . î n vi i tor , măr tur i sesc , nu mă simtprea i spi t i t să scriu teatru.

2. La prima parte a î n t r e bă r i i am r ă s p u n smai sus. Să ne î n t o a r c e m la problemele dramaturgiei actuale. Ne zbatem î n t r e lonescuş i t rad i ţ i e . Rezultatele sînt hibr ide . Am văzuto piesă bună de Everac. cred că M a z i l u are

un condei bun. dar a devenit manierist, seimi tă ad ică pe sine. T i n e r i i ? T i n e r i i vor săpară cura joş i , dar sînt i l a r i . îmi plac dintreei : Neagu Basarab, Leonida Teodorescu şiNaghiu .

Teatrul cere o mare sinceritate. Mi-e dorde un Ibsen r o m â n . Nu-1 avem din p ă c a t e .H o r i a Lovinescu a făcut cite ceva în trecutpe l i n i a g r a vă a art ei scenice. N u ştiu de cenu cont inuă , şi a căzut în t r -un fel de natura

l ism care nu e neinter esant, dar îi ma i tr ebuie...

3. Spec tacol ul ? Ast a e o tra ged ie ! Regi zor i i au luat-o razna. A fost o mare bucuriesă v ă d Absenţa în regia lui Cernescu. Şişti ţ i de ce ? Pentru că eroi i nu-ş i spuneau re plica la trapez, sau b ă t î n d în vreun fund deceaun. M i s-a făcut lehamite de inovaţii. M i - ap l ă c u t şi Mandragora a ace lu iaş i , spectacol î ndrăzne ţ , pu ţ in naturalist, dar un natural i sm care devine pr i n cantitate, artistic.

4. Autent ic in R o m â n i a a r ă m a s , pr in t real ţ i i , Blaga. Mcştend Manole. ca şi altepiese ale sale. au acrul mioritic, care este

una dintre coordonatele a u t e n t i c i t ă ţ i i înR o m â n i a . Cred că Ion Alexandru, poetul,d a c ă ar scrie teatru, s-ar apropia de acest

spa ţ iu pur al sufletului nostru. Ceea cece scriu difer i ţ i copi i s înt sinistre a ş t e p t ă r iale lui Godot, potr iv i te ca nuca în perete.N e l i n i ş t e a noa s t r ă are alte va l e n ţ e . N u

putem să p ă t r u n d e m în l i teratura m o n d i a l ădec î t f i i n d noi î n ş i ne . Ca nord i c i i , ca ruş i i ,ca englezii. D a c ă o facem pe f ran ţuz i i , o săr ă mî ne m n i ş t e epigoni s in i ş t r i .

5. Se î n c u r a j e a z ă prea mul t impostura dec ă t r e oameni n e p r e g ă t i ţ i . Cel mai semnificativ lucru în aceas tă d i rec ţ i e e că acum zece

ani jucam numai piese de un realism cr în-

nului s imţ . De ce ? Pe nt ru că încuiaţii dev i n peste noapte liberali / M i -e dor de o r i goare n e m a i p o m e n i t ă în l i t e r a t u r ă . De unT i t u Maiorescu...

6. Cronicar i i dramatic i s înt în general niş ted o m n i ş o a r e sofisticate, cu lecturi din revistelede mode sau cel mul t d i n broş u r i cu poze, t i p ă r i t e la Paris. A r t a t e a t r a l ă are canoanele

ei . U n cron icar dram ati c cu carte e N . Ca-

randino, a l tu l e Radu Popescu. îmi placeD i n u Kivu , mai s înt şi p r i n provinc ie c î ţ i vabuni, dar cu fetele astea ce ne facem ? Te at r u l nu de teorie duce l ipsă . Duce l ipsă deprofesori. A u muri t mar i i actori, au r ă m a snişte fî ţ î i ţ i (unii din ei, exce lenţ i pe rol dec lovni ) . Dacă ne î n t o a r c e m la marele reperto r iu clasic s înt cu to ţ i i mor ţ i . Ogăşanu î nStrigoii, nu-i de-acolo. cum nu e t o a t ă dist r i bu ţ i a .

. . .A face ca r î ma , ca decavatul, ca tunulKrupp e uşor ; să te vedem la mo no lo g,amice ! N u s-a î n v ă ţ a t , nu se ş t i e carte.Cam mul ţ i oameni ai scenei stau la b o d e g ă ,nu la bib l io tecă . L a bode gă po ţ i să î nve ţ isă joci alcoolici din tea t rul lui G o r k i , ceea

ce nu e pu ţ i n , dar ajunge ?

Lucrur i le acestea ar trebui spuse de c ă t r ecronicari. C î nd Radu Popescu, în „ R o m â n i al i be r ă " , şi-a permis să r î d ă de cî te o netal e n t a t ă , au să r i t protectorii şi l-au t r imis l aplimbare. N u e voi e să spui că avem r a ţ e înculise, că se s u p ă r ă nu ştiu cine...

N o u l val ? Haida-de ! N-avem nic i un nouval . Avem niş te imi ta tor i nefer ic i ţ i , a t î t .N o u l va l ar tr eb ui să fi e sincer, nu să se deape d u p ă pl op ; s ă se b a t ă pentru a d e v ă r u r i l e ce trebuie spuse. A ironiza la i n f i n i t peT a n ţ a şi Costel nu ajunge. Sînt luc rur i şi maicrunte de afirmat.

7. Nu ajung cr i t e r i i l e estetice. Ne trebuiecronicari oneş t i care să explice că, ideologic,teatrul nostru este foarte s ă r a c . La Congresul ult im al par t idulu i s-a vorbi t despre realitatea ne fardată care trebuie să a p a r ă înoperele sc r i i tor i lor . U nde s înt ele, acele opere ? O r i au fost respinse de c ă t r e secretaril i t e ra r i cu fr ică , ori nu au fost sorise acele

piese de a t î t e a ori promise...

S. O impresie a m a r ă . M i - a p l ă c u t inte rpretarea Prăvăliei la Pi teş t i şi la Clu j . L a A r a da fost sinistru. Foarte frumos au jucat actoriide la Teatrul de Comedie, Sfîntul. D i n p ă cate, d u p ă mai mul t de 50 de r e p r e z e n t a ţ i i ,teatrul a scos piesa de pe afiş . E drept căşi publicul vrea c os mona u ţ i , bancur i ieftine,rev i s tă (apropo, la Teatrul „C. T ă n a s e "Groapa nu va fi o rev i s tă , ci un musical, îngenul american). Ca autor vreau să mă p l î n g



V. MINDRA

L i r i s mu l

dramaturgiei

române

Cum am putea de f i n i natura dr a m a tu r g i e i r o m â n e , t e mp e ra me n tu l ei pa r t i c u l a r ?O asemenea reducere l a e s e n ţ ă , me r i t ă — fă r ă î ndo i a l ă — o î n f run t a r e a per ico le lo rs i mp l i f i c ă r i i ş i a rb i t r a ru l u i . P e n t ru a ajunge l a un enunţ genera l ne pu te m dispensa

— des igur — de r ememor a r ea e vo l u ţ i e i unu i ge n î n t r e g , c ons i de r î nd c ă perspec t ivai s t o r i c ă este i nc l us ă î n a p a ra tu l i n v i z i b i l a l de mons t r a ţ i e i . C e a m putea o b ţ i n e c ă u t i n dt o n a l i t a t e a g e n e r a l ă a p r i n c i p a l e l o r noastre c r e a ţ i i l i t e r a r - t e a t r a l e ? î n n i c i un cazdescoperirea unei fo rmule unice pe n t r u fiecare p i e s ă î n par te , ci — ma i cur in d —i den t i f i ca rea unei s tăr i de spir i t mai mul t sau mai puţ in uni tară , a unei „ u m o r i " specif i ce . Ar f i g reş i t s ă p lecăm pe n t r u aceasta de l a ma n i f e s t ă r i l e t emperamenta le de supra

f a ţ ă a l e l o c u i t o r i l o r s p a ţ i u l u i n a ţ i o n a l , c ă c i a d e v ă r a t a l o r s t r u c t u r ă i n t e r i o a r ă trece în

ar tă pe căi mai complexe , s c o ţ i nd l a i ve a l ă z ă c ă mi n t e l e v i e ţ i i in te r ioa re . Na tura d r a m a t u rg i e i i t a l i ene , de p i ldă , nu poate f i d e d u s ă d i n melancol ia dulce a c a n ţ one t e l o r ş in i c i d i n cunoscuta locvac i ta te a peninsu la r i lo r , căci , de la Go ld on i la A l f i e r i şi de laManzoni l a Pi r a nde l l o , ceea c e r ă m î n e neschimbat este c o n t r o l u l p r i n r e a l a l i d e a l i t ă ţ i i , cu o vădi t ă d i sc ip l ina re a t r e p i d a ţ i i l o r sen t imenta le .

î n ceea c e p r i ve ş t e l i t e r a t u r a noa s t r ă d r a ma t i c ă , e a mi s e pare a f i e s e n ţ i a l -mente lirică, p r i n c o n s e c v e n ţ a ca rac te ru lu i s ă u subiectiv, de anga ja re d i r e c t ă a a u t o r u lui î n dezvo l ta rea l i t e r a r ă a c on f l i c t u l u i . P r i n lirism nu î n ţ e l e ge m a ş a da r , î n n i c i uncaz edulcorarea s e n t i m e n t a l i s t ă c i p a r t i c ip a re a a fe c t i vă a crea to ru lu i la dezvo l ta ream a t e r i a l u l u i s ă u ar t i s t i c . Dramaturgu l r o m â n n u este absent d i n operele sale, nu se

„ e f a ş e a z ă " î n u m b r a unorpersonaje

autonome. D i n a c e a s t ă c a uz ă , î n dr amel enoastre

istor ice, r e l a ţ i e i d i n t r e fapte le t r ecu tu lu i ş i s e mni f i c a ţ i i l e actuale i se a l ă t u r ă — decele m a i m u l t e ori — (pate t ic sau i ro nic) şi po zi ţ i a ex pl ic i t ă a au to ru lu i fa ţă deî n ţ e l e s u l exact a l f a bu l e i . î n „ O v i d i u" . A l e c s a n d n e v i d e n ţ i a z ă n u num a i teza î n r u d i r i i sp i r i tua le a geţ i lor cu un poet a l g in te i la t ine , dar i i a t r ibu ie acestuia v iz iuneasa propr ie , de sorginte p a ş o p t i s t ă , a v i i t o r u l u i n a ţ i e i . A c e l a ş i autor . în fintina Blan-duziei, d ă r ă s p u n s p r e o c u p ă r i i sale i n t i m e pe n t r u chestiunea r apor tu r i lo r d in t r e poezieşi dragoste, d i n t r e dragoste şi v î r s t a în ţe l ep c iu ni i . La r în du l său . Da vi la în Vlaicu-Vodă trece în d ia logul d i n t r e eroul t i tu la r ş i M i r c e a Basarab p r o p r i i l e sale f r ă m i n t ă r icu privi re la i e ra rh ia c h i nu r i l c i r " s u f l e t e ş t i i n t r o m o de rn ă reluare a d i l emelor



interss pe nt ru caracterele şi sent iment ele eterne. Cele ma i m u l t e di nt re v o d e v i l u r i l ede p î n ă la 1850 s-au ilustrat — dincolo de a p a r e n ţ e l e hazulu i g ra tu i t — pr in t r -o s t ă r u i toare participare a autorilor la controversele t i m p u l u i .

Acest l i r i s m inerent , p r o n u n ţ â n d mereu p r e f e r i n ţ e ( î n t r - u n a num i t sens) subiect ive , nu i m p l i c ă n e a p ă r a t i n d i v i d u a l i s m u l adine, c o n t u r î n d — de fapt —, cu o aprindere p e r s o n a l ă , m o d a l i t ă ţ i ale adeziunii la una dintre p o z i ţ i i l e - c h e i e ale dezbater i lorde o r d i n mo ra l, sufletesc sau social, caract erist ice p en tr u o anu me e p o c ă . De vreme ce

în opera celui m ai de s e a m ă r om a n t i c r o m â n , Eminescu, putem u r m ă r i f recventeo r i e n t ă r i ale protes tului subiec t iv-demonic c ă t r e obiectivele sociale imediate, este f irescca teatrul — ca gen public p r i n e x c e l e n ţ ă — să se f i î n d r e p t a t î n c ă d i n epoca „ v i s ă

t o r i l o r " p a ş o p t i ş t i c ă t r e formele evidente a le ra po r t ur i l or di nt re om ş i i s to r ie ( î npiesele despre trecut ca şi în cele care comentau contemporanei ta tea) . A c e a s t ă p r e d i l ec ţ i e ne apare n e m i j l o c i t l e g a t ă de viz iunea l i r i c ă a drama turg ie i , d e s c h i z î n d m e r e up o s i b i l i t ă ţ i a f i r m ă r i i oratorice a c r e d i n ţ e l o r personale ş i s t ab il in d un clim at „ s u f l e t i s t " .

L i r i s m u l t e a t r u lu i r o m â n e s c nu trebuie î n ţ e l e s , f i r e ş t e , ca o n e s f î r ş i t ă d e z l ă n ţ u i r e a e f l u v i i l o r de poezie c a n t a b i l ă . L i r i c ă este — în p r i m u l r î n d — lu are a de

a t i tudine a autorului dramat ic , viz iunea sa i s t o r i s t - p o l e m i c ă . Mi j lo ace le de expresie— î n c e p î n d cu c o n s t r u c ţ i a i n t r i g i i şi p î n ă la aspectul d i a l o g u l u i — cunosc o marevarietate de t o n u r i , c o m u n ă f i i n d u - l e o n e o b i ş n u i t ă d i s pon ib i l i t a t e p a s i o n a l ă , supra -v e g h i a t ă şi c o r e c t a t ă de a s p i r a ţ i a c ă t r e m ă s u r ă ş i a rmonie . C r e a ţ i i l e de a l u r ă r o m a n t i c ă(ca şi i m p l i c a ţ i i l e realiste ale acestora) au cunoscut mereu — în expresia a r t i s t i c ă —corec t ivul unei t e n d i n ţ e spre e c h i l i b ru , de f i l i a ţ i e c l a s i c ă . Cu greu am putea cita od r a m ă r o m â n e a s c ă dintre cele p r i n e x c e l e n ţ ă poematice care sâ f ie d o m i n a t ă de o

afec t ivi ta te a n a r h i c ă . Poezia p a r t i c i p ă r i i p ă t i m a ş e , s u s ţ i n u t ă de subiec t ivi ta tea c i v i c ăsau de î n v e r ş u n a r e a o p i n i i l o r f i l o z o f i c e a le au toru lu i , ş i - a c ă u t a t în mater ia l i i zarea

a r t i s t i c ă a pieselor noastre de teatru o ordine a r m o n i o a s ă a l i n i i l o r . î n ţ e s ă t u r a hugo-l i a n ă a dramei Răzvan şi Vidra e xp loz i i l e incandescente ale ero ul ui cen tr al au fost

î n c o n j u r a t e de o a r h i t e c t u r ă s e v e r ă cu coloane egale şi paralele , î n t r - o r e p a r t i ţ i e r i g u r o a s ă a accentelor de tip contrar în vederea unei im pr es ii un ita re ş i cu g r i j a p ă s t r ă r i iunei depline s i m p l i t ă ţ i a a c ţ i u n i i . Hasdeu a teoretizat de a l t f e l necesitatea e l a b o r ă r i iunor t ragedi i care s ă c o n t o p e a s c ă „ l i r i s m u l " shakespearian cu elementele po nd era to areale operei lui Sofocle. S ă r i n d peste c î t e v a g e n e r a ţ i i , este î n e g a l ă m ă s u r ă i l u s t r a t i vcă un poet dramatic ca Blaga r e a l i z e a z ă în dramele sale de un adine l i r i s m o concil iere î n t r e elanu r i le vi ta l e a le spi r i t ua l ism ulu i expres ionist ş i c la r i ta tea m o n u m e n t a l ăa cla sic ism ulu i goethean. Fie că i n t î l n i m simbioze ale s p i r i t u l u i romant ic cu l e c ţ i amodelelor clasice, sau f u z i u n i ale s tructurilor clasice cu a m ă n u n ţ i r e a r e c ons t i t u i r i l o rrealiste, avem mereu în f a ţ ă t e n d i n ţ a , c a r a c t e r i s t i c ă d r a m a t u r g i e i r o m â n e ş t i , de a pl ec ade la un punct de vedere ardent, de la o angajare acut l i r i c ă , î n d i r e c ţ i a u n u i e c h i l i b r ual expresiei , care nu exclude î n d o i e l i l e , şi — în n i c i un caz — j o c u l secund inerentpoeziei de c o n c e p ţ i e .

N u ne putem î n d o i că asemenea c o n s t a t ă r i pot f i ver i f ica te în m u l t i p l e d i r e c ţ i ial e l i t e r a t u r i i noastre dramatice. Teatrul de evocare (mai m u l t sau mai p u ţ i n s i m b o l i s t i că ) a t r ecu tu lu i n a ţ i o n a l ne o f e r ă , î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , u n p r i l e j tentant de aprofundare a g e n e r a l i t ă ţ i l o r formulate mai sus.

L i r i s m u l acestor piese nu se r e c o m a n d ă î n s ă , n i c i , p r i n p r e d i l e c ţ i a pent ru ve r sif icarea d i a l o g u l u i şi n i c i p r i n acordarea c o l o r i s t i c i i unei epoci apuse, cu pi toresculunui l i m b a j adecvat. D e f i n i t o r i e este o b l i g a ţ i a unei o p ţ i u n i de resort l i r i c , p e n t r ua u t o r i i dramelor is torice. O p r i v i r e asupra genezei acestei specii este des igur ins t ruc

t i v ă . D r a m a i s t o r i c ă r o m â n e a s c ă a debutat sub semnul un ui ro man ti sm anga jat . St ruc tura sa a inclus î n s ă dc la bun î n c e p u t a s p i r a ţ i a spre e c h i l i b r u l clasic . N u ne p ut emîndoi că a c e a s t ă c o e x i s t e n ţ ă a unor v i z i u n i î n m od o b i ş n u i t antagonice este l e g a t ăa t î t de a b s e n ţ a unui clasicism n a ţ i o n a l anteromantic , c î t ş i de necesitatea — e x p l i c a b i l ă — a modelelor unei v î r s t e artis t ice prestigioase, pentru o m i ş c a r e l i t e r a r ă t î n ă r ăşi deloc i c o n o c l a s t ă . M a i i n t e r v i n e î n s ă î n acest proces şi un factor de o r d i n i s t o r i c ,de o i n c o n t e s t a b i l ă î n s e m n ă t a t e . E x p r i m î n d cu o m a x i m ă a r d e n ţ ă a v î n t u l n a ţ i o n a l a lunei epoci de ridicare c o l e c t i v ă , r o m a n t i s m u l r o m â n e s c s-a g ă s i t m u l t ă vreme î n t r - os i t u a ţ i e d e f a v o r a b i l ă subiec t iv i smulu i acu t . Af i r ma re a e u l u i , exploz ia s e n t i m e n t a l ă a



c ă t r e a r m o n i i l e c o r u l u i general . Subiec t iv i t a tea r o m a n t i c ă a g ă s i t , î n -aceste c o n d i ţ i i ,un fe r i c i t p r i l e j de corectare î n r a ţ i o n a l i t a t e a clasic ismului , fă ră a -ş i a n u la a r d e n ţ a .I n c r e a ţ i a t r a g i c ă , s u f e r i n ţ e l e e roulu i — d a m n a t p r i n e x c e p ţ i o n a l i t a t e a s a — s e acor dautaci t c u a p a r e n ţ e l e d i l e m e l o r cornei l lene . E l o g i u l pas iun i i r ă s u n a î n a m p l e i n c a n t a ţ i i ,d a r s u p u n î n d u - s e adesea ş i f ă r ă m ă r e ţ i a p r i m a t u l u i acceptat a l da to r i e i . I n acest context , c o n f l i c t u l - t i p a l dr a m e i noastre i s tor ice s-a dezvol ta t c u p r e c ă d e r e î n t r e individ şi idee, c u u n p r o n u n ţ a t c o n ţ i n u t etic. Compasiunea p a t e t i c ă p e n t r u s u f e r i n ţ e l e e r ou l u inu ş t i r be ş t e de c î t a ra reor i , î n t e a t r u l i s to r i c r o m â n e s c d i n secolul t recut , acu i t a t eac he mă r i i obş t e ş t i . î n conf run ta rea r o m a n t i c ă d i n t r e l i be r t a t e şi necesitate, n ă z u i n ţ e l eegocentr ice a p ă s a t p r o n u n ţ a t e s î n t c o v î r ş i t e d e u n des t in înţeles, i ne xo r a b i l f ă r ă adeveni mis ter ios .

î nc e rc î nd s ă de f i ne a s c ă , l a un mo me n t d a t , t r ă s ă t u r i l e cele m a i (generale a lec o n f l i c t u l u i î n d r a m a t u r g i a n o a s t r ă i s t o r i c ă , G . C ă l i n e s c u dis t ingea „ambiţia voievodu

lui pe de o parte şi rezistenţa tradiţiei şi a corpurilor constituite pe de alta". A c e a s t ăr e l a ţ i e s c h e m a t i c ă , r e p r e z e n t î n d o v a r i a n t ă a n e î n ţ e l e g e r i i dint re eroul t emer a r ş i oor d ine conservatoare a l u m i i , nu se ap l i că t u t u r o r opere lo r r e p re z e n ta t iv e a l e genu lu i .De fapt , a m bi ţ i a ca fo rm ă a unu i i n d i v i d u a l i s m r e b a rb a t iv este î n t r uc h i pa t ă -de l a od r a m ă l a al ta , de c ă t r e personaje sau g r u p u r i c u func ţ i i v a r i a t e (vo i evodul , c î t e o d a t ă ,cur teni i n t r i g a n ţ i s a u a v e n t u r i e r i s t r ă i n i , î n al te r î n d u r i ) . T o t o d a t ă , d î r z e n i a o r g o l i o a s ăa e roulu i cent ra l î şi mo d i f i c ă d i n punc t de vedere c a l i t a t i v s u b s t a n ţ a , o c u p î n d î n

cutare d r a m ă zona pof te lor reprobabi le , i a r în a l ta , sfera v i s u r i l o r î n d r ă z ne ţ e s au am î n d r i e i t i t an ice . F a ţ ă c u a c e a s t ă r e î n t r u p a r e p o l i m o r f ă a „ a m b i ţ i e i " , este de la s ine

înţe les că t e r m e nu l c o n f l i c t u a l opus n u poate f i m e r e u şi t o t a l t r a d i ţ i a , m a i ales c ăn i c i în def in i r ea acesteia n u lipsesc c o m p l i c a ţ i i l e . M a i c u p r i n z ă t o a r e pare a f i o r e p re zentare a c on f l i c t u l u i i n e r e n t d r a me lo r noastre is torice p r i n o p o z i ţ i a d i n t r e egot ismulant i -soc ia l şi ideea de ţ a r ă , p r i n care se d e n u m e ş t e p r i n c i p i u l o b ş t e i i n d i v i z i b i l e . L ao asemenea e s e n ţ i a l i z a r e p o t f i î n t r - a d e v ă r supuse cele m a i mul te d in t r e piesele

r o m â n e ş t i care îşi ci rcumscr iu a c ţ i u n e a î n j u r u l u n o r elemente de i s tor ie n a ţ i o n a l ă .Dezbaterea este astfel a n g a j a t ă î n t r e t e n d i n ţ a de a p ă r a r e a p r i m a t u l u i o b ş t e s c ş iu n e l t i r i l e scelerate ale u n o r g r u p u r i s au i nd i v i z i l i p s i ţ i de o rg o l i u l r e s po ns a b i l i t ă ţ i i ,i n d i f e r e n ţ i l a j u d e c a t a g e n e r a ţ i i l o r v i i t o a r e Este uşor dc în ţe les că , în t r -o asemenea

î n c a d r a r e c o n f l i e t u a î ă a a c ţ i u n i i , e r o i i d ra me lo r noas t re i s to r ice — cel puţ in în p e r i o a d ad i n t r e Răzvan şi Vidra {1867) şi Luceafărul (1910) — i u b i n d p a s io n a l sau u n e l t i n dpatet ic , se supun u n o r s i t u a ţ i i -dramatice c u s e mni f i c a ţ i i generale, t o p i n d n e l i n i ş t i l eda m na tu lu i r om a n t i c î n t r - u n eroism eficient , s p r i j i n i t p e a t i t ud ine a a c t i v ă f a ţ ă d eistor ie. Subiec t iv i t a tea s u p e r i o a r ă , l i r i s m u l cert al acestor d r a m e s e a f l ă î n t e n d e n ţ i o zi ta tea subs t ra tu lu i l o r m e d i t a t i v , resuscitarea t r e c u t u l u i a v î n d î n vedere me re u p r o bleme ş i compl ica ţ i i a l e prezentului soc ia l sau ale mişcări i de idei contemporane .

Cum ar putea f i p r i v i t ă î n s ă specif ic i ta tea t e m p e r a m e n t a l ă a comedie i ? O c u p î n d ,l a î n c e p u t u r i , aproape î n t r e g u l s p a ţ i u a l c r e a ţ i e i noastre dramat ice , ş i m e n ţ i n î n d u - s ep î nă a s t ă z i c a ma g i s t r a l ă de p r i m o rd i n a genu lu i t ea t ra l , piesa c o m i c ă pare s ă c o n t r a z i c ă , p r i n a lu r a e i d e z i n v o l t ă , conceptul de l i r i sm . «Să ne am in t i m în să că E u g e nLovinescu , c o n s i d e r î n d s u p e r i o a r ă obiec t ivarea ar te i , i - a r e p r o ş a t l u i C a ra g ia l e t ocmail i r i s m u l comedi i lo r sale, f a p t u l c ă î n aceste sat i re d ra ma t i c e „ p r e z e n ţ a s c r i i t o r u l u i set r ă d e a z ă p r i n s t i l i s m" , c a r a c t e r i s t i c ă pu s ă î n l e gă t u ră cu f a p t u l c ă mar e l e i ronis t n ueste to ta l obiec t iv , deoarece „ a s c u n d e adesea ş i i n t e n ţ i i " . I n t e n ţ i o n a l i t a t e a a f i r m a t ăfusese î n s ă me re u p r o p r i e comediogra f i e i r o m â n e ş t i , care n-a accepta t f ă r ă amenda

mente l i r i c e n i c i mecan i ca i l a r i a n t ă a farsei . î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , este de-a d r e p t u l u i m i t o r m o d u l n e a ş t e p t a t î n care au fost

loca l iza te sau p re lu c ra t e l a n o i v o d e v i l u r i l e s t r ă i n e î n etapa 1830—1860, şi chia r m a it î r z i u . Peste comicul neted a l q u i - p r o - q u o - u r i l o r s-au s t ra t i f icat zeci de aluzi i ş i c o n sec in ţe a le unei s u b i e c t i v i t ă ţ i , a n g a j a t ă î n mersul i s tor ie i . Cum era f iresc, l i r i s m u lsatirei a atras o expresie p o e t i c ă a d i a c e n t ă . C o n s t r u c ţ i a r e p l i c i i î n c o me d ia de s i t ua ţ i is -a încărca t de v ibra ţ i i pasionale, i a r v i r t u o z i t a t e a c u v î n t u l u i a î n t r e c u t adesea m e ş t e ş u g i t ă dezvo l ta re a „ încurcă tur i i " . Cu a t î t mai ad înc s -a oper a t p ă t r u n d e r e a l i r i c u l u iî n c o me d ia de caractere, p r o m o v i n d la e ta ju l superior r e c i t a t i v u l grotesc c a r a g i a l i a n ,



r e a l i t ă ţ i i s ub ausp ic i i l e unei se lec ţ i i de fapte „ i m p a r ţ i a l e " ' apare foar te rar în reper

t o r i u l pieselor au t oh t one . D i s e c ţ i a rece a u n o r secvenţe de v ia ţă soc ia lă , ca în dr amel el u i H e n r i Becque sau M i r b e a u , v e r i d i c i t a t e a sumbră de gen S u d e r m a n n nu par a fiavut curs l a a u t o r i i r omâ n i a i epocii l a care ne r e f e r i m . F o r ţ a de a t r a c ţ i e a opere lo rl u i Ibsen n-a da t naş te re în l i t e r a t u r a n o a s t r ă unei d r a m a t u r g i i de f i l i a ţ i e d i r e c t ă ,dar n-a prea z ă m i s l i t n i c i d e s c e n d e n ţ i a i r a m u r i i veris te desprinse d i n u m b r a m a r e l u inor ve g . Ec o u r i l e ibseniene au fost, de cele m a i m u l t e o r i , absorbi te î n s i t ua ţ i i l e d r a m e lo r m o d e r n e ale pas iun i i . î n t r - o c o n t r o v e r s ă d e sugest i i s o l u ţ i o n a t ă d e obicei înf avoarea i n t r i g i i sent imenta le c u i mp l i c a ţ i i mo ra le de o e v i de n t ă d e t e r m i n a r e s o c i a l ă .Piesele l u i D u i l i u Zamf i re seu şi ale lui Ha ra la mb L e c c a , Man-asse de R o n e t t i - R o m a nsau A doua conştiinţă de D e l a v r a n c e a au deschis, cu c o n t r i b u ţ i i n et d i f e r e n ţ i a t e , d r u m u ldr a m e i ro mâ ne ş t i de i de i . f ă r ă a r e n un ţ a l a p r e z e n ţ ă î n s c e nă a unu i personaj n e v ă z u t :cui liric al piesei, exclusiv is t , i ronic ş i febr i l .

Mai t î rz iu . după 1918. cele ma i de s e a mă i z bu t i r i a l e l i t e r a t u r i i noastre d r a m a t ice aveau s ă r e u n e a s c ă poemul t ea t ra l de ide i (Luc ian Blaga) . l uc id i t a t ea l i r i c ă ad r a m e l o r abso lu tu lu i ( C a m i l Petrescu) ş i r o m a n ţ i o a s a comedie t r a g i c ă (de l a m e l a n c o l i i l e a v id e de pitoresc a le lu i V . I . Popa ş i G. M . Zamf i re seu p î n ă l a sarcasmulsen t imenta l al lu i G. Ci pr ia n ş i a fec t iv i t a tea i r o n i c ă d i n piesele l u i M i h a i l Sebast ian) .L i r i s m u l f u n d a m e n t a l al d r a m a t u r g i e i noastre s-a a f i r m a t p l e n a r ş i î n u l t i mu l sfert deveac. A n g a j a r e a d i r e c t ă î n c on f l i c t a s e ns i b i l i t ă ţ i i ş i c r e d i n ţ e l o r au to ru lu i a cunoscut

în c l imatu l epocii socia l is te o p a r t i c u l a r ă fuziune a s ub i e c t i v i t ă ţ i i c u obiec t iv i t a tea . î n d r a m a Bălcescu doc um e n tu l i s tor ic a p a r t i c i p a t , p r i n t r - o l u m i n a r e d i r e c t ăa î n ţ e l e s u r i l o r , l a d in a miz a re a p o e m a t i c ă a a c ţ i u n i i , î n v re me ce e r o i i - m u n c i t o r i d i npiesele an i lo r 1948—1950 uzau de un l imbaj l i r i c cu inf l ex iuni de o muzica l i t a ten e c u n o s c u t ă , i a r comedia n o u ă descoperea a l te resurse a le c iocni r i i d i n t r e p u r i t a t e ar o m a n t i c ă ş i deghizamente le i n u m a n u l u i . Poezia d r a m a t i c ă n a ţ i o n a l ă , p r e f a ţ a t ă d e s p i r i t u l i n o v a t o r a l p i o n i e r i l o r d i n p r i m a j u m ă t a t e a secolului t recut , ş i - a a mpl i f i c a tme re u c ă u t ă r i l e , p e l i n i a unei n a t u r i t emper amen t a l e de o r e m a r c a b i l ă c o n s t a n ţ ă .

Watteau : Comedianţii italieni



SENTIMENTUL

ISTORIEI

24 ianuarie, 16 februarie, 6 martie... A n i v e r s ă r i , c o m e m o r ă r i , evenimente...V i a ţ a n o a s t r ă c o t i d i a n ă se d e s f ă ş o a r ă sub semnul -unor e v o c ă r i , al unor a m i n t i r i ,

care l e a g ă t recutul cel mai î n d e p ă r t a t sau mai apropiat , de prezentul viu, tumultuos.N i c i o d a t ă sen t imen tu l i s tor i e i nu a fost mai puternic ca acum, c î n d ţ a r a î n t r e a g ă ,a p l e c a t ă cu s î rg asupra prezentului , î ş i c l ă d e ş t e v i i t o r u l . N i c i o d a t ă n-am fost maic o n ş t i e n ţ i ca acum, că istoria este î n no i , I n c o r p o r a t ă în fiecare d i n n o i ca on p ă m î n t u lacestei ţ ă r i . î n presa c o t i d i a n ă e v o c ă r i l e unor z i l e trecute se î n v e c i n e a z ă cu judecatal u c i d ă a prezentului , cu p r o s p e c ţ i u n i l e î n v i i t o r . Dimens iunea i s t o r i c ă a z i l e l o r noastre

c re ş t e în ra po rt di rect cu c o n ş t i i n ţ a d r u m u l u i s t r ă b ă t u t şi a celui care ne stă în f a ţ ă .Acest sentiment al i s tor i e i a stat la baza m u l t o r piese a p ă r u t e î n u l t i m a vreme.L i s-a spus în bloc „ p i e s e is tor ice " şi a u fost j udeca t e de u n i i c r i t i c i , tot în bloc,î n t r - u n fel de o p o z i ţ i e f a ţ ă de piesele „de ac tua l i t a t e" . Chest iunea m e r i t ă , desigur ,o d i s c u ţ i e m a i l a r g ă , care nu- ş i gă s e ş t e l oc u l a i c i . U n e l e î n c e p u t u r i de dezbatere aufost f ă c u t e , î nc ă t i mi de , i mc ă nu destuii de precis e, d a r nu m ă î n d o i e s c că ele vorcont inua, pent ru a aduce l u m i n ă .

Demn de relevat este, pentru mine, f a p t u l că sent imentul i s t o r i e i nu se manifes tă î n aceste piese ca o î n t o a r c e r e iîn itrecut, ea o f u g ă de prezent , cum se â n t î m p l a

î n b u n ă m ă s u r ă în teatrul romantic, ci d i m p o t r i v ă , t recutul devine argument al prezentului , f i g u r i l e şi faptele trecutului devin mater ie vie. semne ale unor i d e i şi

g î ndur i p rop r i i omul u i z i l e l o r noastre. î n t r e a c e a s t ă istor ie şi istor ia z i l e i de azi este o l e g ă t u r ă de continuitate şi

t o t o d a t ă de determinare, de cauzalitate. E x p l i c a ţ i a , temeiur i le unor s t ă r i prezente leg ă s i m adesea în trecut , invest igarea a r t i s t i c ă a t r e c u t u l u i a v î n d adesea darul de al um i na şi chiar de a stimula prezentul. Judecate î n p e r s p e c t i v ă i s t o r i c ă , faptele, evenimentele, persoanele sau p e r s o n a l i t ă ţ i l e se p r i n d î n t r - u n joc a l v a l o r i l o r şi al proporţ i i l o r a c ă r u i rezolvare, dincolo de sensul său obiectiv, depinde în cea mai mare m ă s u r ăde optica celui care L a d e c l a n ş a t . $ i aceasta e o chest iune care ar meri ta o d i s c u ţ i e .

D e o c a m d a t ă , c o n s t a t ă m că în teatrul „ i s t o r i c " dr ama tu rgi i îş i a leg drept terende i n v e s t i g a ţ i e epoci î n d e p ă r t a t e . E v u l mediu , societatea f e u d a l ă r o m â n e a s c ă , eventualsecolul al n o u ă s p r e z e c e l e a . Aniver sa rea U n i r i i Pr inc ipa te lo r a p r i l e j u i t d o u ă piese-

evocare, u t i l e în f e l u l lor , dar n e d e p ă ş i n d n i v e l u l unor stampe de e p o c ă . Cu ScrisorileI i l e P ă u n e s c u î n c e a r c ă un pas mai departe, spre comentariu şi dezbatere.

Dar i s tor ia mai a p r o p i a t ă de zilele noastre r ă m î n e , d a c ă n u terra incognito, înorice caz teren neatis de dramaturgi . Au fost , în a n i i t r e c u ţ i , n i ş t e î n c e r c ă r i (neizbut i te) de a î n s c r i e î n fo rm e dramaturg ' .ce evenimente po l i t i c e recente. Li ps a de hara autori lor , l ipsa de e x p e r i e n ţ ă a d ramaturg ie i noastre noi. au dus la eşec o î n t r e p r i n d e r e care p r i n ea î n s ă ş i era l ă u d a b i l ă . E vorba. în fond , de un teatru p o l i t i c ,p r i n î n s ă ş i s u b s t a n ţ a sa de v i a ţ ă , un teatru în care i s tor ia r e c e n t ă să s l u j e a s c ă dreptmater ie p r i m ă . E ş e c u r i l e n-au compromis î n s ă ideea. Ea. ideea. a r ă m a s v a l a b i l ă şia ş t e a p t ă doar t emerar i i care să se a v î n t e din nou. E x i s t ă n e n u m ă r a t e m o d a l i t ă ţ i art ist icep r i n care ar putea f i r e a l i z a t ă — de la teatrul documentar la teatrul metaforic.

N u numai Brecht a a r ă t a t că se poate face a r t ă t e a t r a l ă , pornind de la evenimente pol i t i ce precise, ide la documente exacte. Se p r a c t i c ă azi în lume un teatru-documentar , care nu e mai p u ţ i n art ist ic, atunci eind e bine făcut , dec î t teatrul poetic,simbolic , metafor ic . Ancheta l u i Peter Weiss. e o d r a m ă zgudui toare p r i n a d e v ă r u lcrud al documentelor devenite mater ial dramatic, iar Cîntecul celor două scaune electricede A r m â n d G a t t i a r a t ă cum se poa te conver t i i s tor ia r e c e n t ă în fapt de teatru. S î n tdoar d o u ă exemple, mai bine cunoscute, d i n numeroasele existente.

Teat ru de i n s p i r a ţ i e i s t o r i c ă ? Teatru de i n s p i r a ţ i e a c t u a l ă ? Istoria se l e a g ăde prezent p r i n n ă z u i n ţ a f ierbinte a o m u l u i de a f i . ma i presus de orice. Om. Este



Două scene din filmul „Reconstituirea"

Miron R a d u Paraschivescu

Impos ib i l aFentru numele lui Dumn eze u, hai sâ te rm in ăm cu f le acu ri l e, şi sâ nu mai câu tâm

în al doilea film al lui Pintil ie ceea ce n-am putut vedea — e drept, mult mai pe

scurt spus — nici în pr imul: demonstraţ ia pr in absurd a vechii zicale strămoşeşti,„non bis in idem". Că asta e toată tema Reconstituir i i . Asta este, în f o n d , şi subiectulei . Mai pe lămur i t , or ice încercare de a reconst i tu i „ iexact" , cum at î t de convingătoro spune actoru l Maf te i , e o demonstraţ ie a quadratur i i cerculu i . (De a l t fe l , lucru l esugerat pentru cine şt ie să citească şi face caz de cal igraf ia f i lmică, încă din pr i mele secvenţe: careul ecranului pe care-1 ocupă, cînd chelia rotundă şi cicatr izată aospătaru lu i , c înd c i rcumfer in ţa şepci i lu i Dumit r iu . )

Aşadar, această temă conform căreia un fapt biografic — nu mai puţin decîtunul istoric — e irepetabil, e ceea ce şi-a propus de la bun început şi scenaristul,şi re gi zo ru l. O tîn ără stude ntă de la f i lo zo fi e spunea că Reconst ituir ea i se par e maimult o meditaţ ie asupra f i lmului însuşi. Evident, ca or ice veritabi l art ist, un regizor îşi expune implicit şi „ars poetica" lui, ca şi Fel l ini, ca şi Antonioni. Dar despre lucrulăsta o să spun ceva mai departe.

Ac um a, sâ vo rb im de tî lcul subi ectul ui. Care , cred eu, vre a sâ ne spună câ, înf o n d , accidentul e al or icăruia din noi dar că drama poate f i de ordin general.

Anecdotic, f i lmul ult im al lui Pint i l ie t inde la dezvăluirea unui mit suprem: pr ince mecanism Cain l-a omorît pe Abel? Mărtur isesc, dacă aş f i fost în locul lui Pint i l ien-aş mai f i lungit f i lm ul cu toa te scenele de sinistră, pr in ver i dic ul ei , dez lă nţu ire alumi i spor t ive împ otr iva lu i Cai n, a t î t de r iguros închipui t de către Vl adi mir Gă i t an .

34



CIVILIZAŢIA OCHIULUI

r e c o n s t i t u i r eSigur , daca f ina lu l adăugat după — nu hamle t iana — c i b ib l i ca în t rebare s t r iga tă alu i Vuicâ: „De ce a i dat , mă? De ce?. . . " impl ică to t procesul împotr iva lumi i spor t ive;des f igur înd în sch imb teza in i ţ ia lă .

Dar lungi rea f i l mul u i , du pă moa r t ea lu i Vui câ, este o dem ons tra ţ ie a per f ecte iuni tă ţ i s t i l is t ice de care d ispune regizoru l , a t î t de mul t so l ic i ta t în râspînt i i d iverse.

Cu asta însă intrăm în procesul lui Pint i l ie şi nu al intr igi i din f i l m . Bine în ţe les ,George Mihâ i ţâ , în Vu icâ , e un Abe l de Amazon, b ine în ţe les , Gă i tan , în R icu , e unCai n im ag in ar , du pă cum I lean a Popovi c i e o ban că de invest i ţ ie a spe ran ţe l or lu i .Am bi ţ i a lu i Pint i l ie a fost imensă . Şi , spre la uda lu i , ea t r an sp ar e: Cai n a ucis f i ind căAbel i-a ucis această investi ţ ie. Totul se poate ierta într-o viaţă de om cîtă vremerămîne deschisă l iber tatea de a ne i luz iona. Căci a spera presupune ceva mai mul t :un punct de spr i j in concret . Şi eroul in terpretat de Găi tan găsise tocmai asta înam ur ea za lu i , care-1 făcus e de do uă or i bă rb at , a t î t pr in amo ru l car na l , c î t şi pr in

azvîr l i rea în gî r lâ a lănţuculu i de la mînâ. Cî t despre procuror (George Constant in) ,el e — evi den t — Pilat di n Pont spă lîn du- se pe pi ci oa re .

După cum gîşte le capi to l ine furate de băieţ i ca sâ-ş i t reacă t impul ş i regăsi tede Vu i câ , t rad uc în t r -un l imb a j domest ic toa tă aura m i o r i t i că , sugera tă de ja de tex t :„ A i fost vr eo da tă pe munte?. . . " Dar gîşte le astea , în care num ai un sp ir i t t r iv ia l fă răput i n ţă d e recupe rare poa te ved ea un echi va le nt a l fe t i şcan ei jucată de I lean a P opo vic i ,sînt mai mult decît atî t : ele sînt amfibi i şi pure. Ele şi zboară la nevoie, şi mor lanevo ie ş i în v i az ă, atunc i c înd le crezi pent ru to td ea un a p ie rdut e.



Dar gata cu interpretarea pe text ! Ea s-ar putea lungi pînă la un studiu întreg,sau cel puţ in pînâ la o fasc iculă.

Am crezut în to tdeauna că un mare reg izor de f i lm nu poate f i dec î t un d ic ta torabs o lu t , sau un de mo cr at p î nă la f r on t i e r a an ar h i e i . Tn teh n ica lu i , ce l puţ in în ac eead i n Reconst i tu i rea , Luc ian P in t i l i e a op ta t pen t ru a doua a l te rna t i vă . To ţ i au co labora tcu sugest ia lo r , to ţ i au inventa t p înă aproape de improv izaţ ie . F i lmul putea lunecauşor, d in pr ic ina asta, în aşa-z isul c ine -ver i t e , d a c ă a m ă n u n te l e d e o p t i c ă , d e u n g h i ,de l um ină , de co mp un er e a cedr u lu i nu a r de mon s t r a , pes te măsu ră , ra f i nam en tu lce l or car e l -au fă cut . însăş i id ee a, fu nd am en ta lă d up ă păr er ea me a, de a înscr ie

to tu l în t r -un păt ra t , de a condensa ad ică mi to log ie ş i ac tua l i ta te pe un spaţ iu maimic decî t a l ca rn et ul u i meu de bu zu na r, mi se pa re o în dr ăz ne al ă a rt i s t i că ce' de m o n s t re a z ă c o n v i n g ă to r d i f e re n ţa d i n t re c ine -ver i t e şi a r t ă . A p o i , l um ina , l um inaace ea a lb ă şi to r i dă , acea p l oa ie nev ăz ut ă , da r sens ib i lă p înă şi pe p ie lea spec tato ru lu i în f r i gu ra t a l aces te i i e r n i , acea p loa ie de fo ton i care m-a dus de-a dreptu lla pr imele pag in i d in „Fug i le" lu i Le Cles io . în aces t cont ras t , d in t re ecran ş i sa la

întunecată, autor i i f i lmului ne spun ceea ce şt iam de mul t că el este: un v is cu ochi idesch iş i , dar cu och i i desch iş i pe în tuner ic .

Pr in Reconst i tu i rea , f i lmul modern românesc in t ră în lume. L imbaju l lu i es te a lnos t r u , da r şi a l ca le nd ar u l u i lum i i . F i lmul lu i P in t i l i e e ma re f i in dcă r ăsp un de to cm aia t î to r fe l u r i t e i n te r p re tă r i , du pă cum o u a ră t a t -o şi n i şte anche te făc u te p r i n t re spec ta

t o r i , mai ales că unul d in cele mai pert inente răspunsuri mi s-a părut acela că avemde -a face cu o co mp et i ţ ie cu t i mp ul . în t r -a de vă r , f i l mul es te supus , v r ea u să z ic ar t a f i l m u l u i , l a o compet i ţ ie mai grea dec î t aceea a căr ţ i i . De aceea, t impul nos t ru ainve-nta t u t i la ins t i tu ţ ie care e Cinemateca. F i indcă în aceas tă compet i ţ ie cu t impul(sugerată, undeva, tot de Fel l in i ) pe cî t de intens e succesul , pe at î ta e de efemer.Ceea ce nu vrea să spuie că tot ce se consumă rapid şi într-o combustie scurtă, e şide scur tă durată sau de res t r îns ecou. Ba poate că e ch iar d impot r i vă . Dar unase men ea rezu l ta t ar t i s t i c e supus con jun c tu r i lo r . A i c i , împo t r i va aces te i f rag i l i t ă ţ i , ( ş icare d in t re c r te nu- i f rag i lă , cu c î t e mai de pre ţ g iuvaeru l pe care-1 produce?) arede răspuns reg izoru l modern de f i l m .

î n Linişte şi s t r i găt de p i ld ă, Mic los i lancso a t recut la imp res ion ism ul unu iL o r r a i n , după bo t i ce l l i cmu! d in Roşii şi Albii.

Propunerea lu i P in t i l i e e ş i mai compiexă, f i i ndcă, nu t rebu ie să u i tăm, îna in tede a f i regizor, e l a fost ş i rămîne poet. El dă f i lmului sau îş i pune în f i lm valor i lec re ieru lu i e lec t ron ic . E l pendulează în t re teat ru ş i f i l m , ad ică în t re poez ie ş i imag ine .Rămîne de văzut unde se va si tua sunetul . Căci nu şt iu ce ar putea să spună pe une c ra n s t ră i n a d m i ra b i l e l e re p l i c i c a ra g i a l i e n e d i n Reconst i tu i rea . Am uneor i sen t imen tu lcă pre a mare a in t er f ere nţă d in t re re g i zor u l de te at r u şi ce l de f i lm î i h ră neş t e peamîndo i , deserv indu- i în aceeaş i măsură . Căc i Carag ia le d in D-ale C a r n a v a l u l u i aintrat perfect cu textul lu i în D-ale Reconst i tu ir i i , t iacă mi-e permisă o ief t ină butadă,după cum, pent ru c ine a văzut L i v a d a cu vişini a ace lu iaş i reg izor , rămîne de neu i ta tu l t imu l tab lou , p r i n exce len ţă c inematogra f i c , în ca re e rou l p r i nc ipa l e ma i pu ţ i nc în tă r e ţu l de op er ă Secărea nu , dec î t fo t o l i u l în husă a l bă ce înche ie toa tă d r am a.

Ambigu i ta tea poet ică poate f i rodn ică, dar nu c red n ic i în poeţ i i care scr iupr oz ă, n ic i în p ic tor i i care fac scu lp t ur ă , sau v ice ver sa, ş i mă tem că d i fu za re a une ienerg i i a r t i s t i ce în mai mul te d i rec ţ i i poate ech iva la cu o r i s ipă în paguba ş i une iaş i a l te ia, iar nu cu un cîş t ig pentru f iecare.

Nu şt iu ce ar putea rămîne din Reconst i tu i rea fă ră d ia log, dar ş t iu s igur ce-arpu tea rămîne d in L i v a d a cu vişini fă ră ec lera j . Personal , c înd vo i face f i l m , mă vo iopr i la cel mut. Adică la a l fa. A doua l i teră nic i nu mă interesează.



CARNETNETEATRALdeNICOLAE

MANOLESCU

t e a t r u l

Răsfoiţi revistele de cultură şi veţivedea, in aproape toate, — ce spun eu, întoate, f ă r ă e xc e p ţ i e , — că teatrul are pagina, sau jumătatea lui de pagină, separată depaginile unde se publică ori se discută literatura. Ca şi cutii teatrul n-ar mai face parte

din literatură. Ca şi cum teatrul s-ar fi eliberat de tutela literaturii. N-ar trebui oare \sărevedem teoria tradiţională a genurilor ? Genul dramatic ţine astăzi de literatură, camtot atît cît ţine, să zicem, cinematograful. Prin teatru înţelegem din ce în ce mai dess-pectacolul de pe scenă, aşa cum prin cinematograf înţelegem spectacolul de pe ecran.

Lumea nu mai citeşte teatru, lumea merge la teatru. în curînd, a vorbi despre textulunei piese ni se va părea la x fel de greu ta a vorbi despre scenariul unui film. Jan Kott pretinde că H a m l e t nu e decît un scenariu pentru piesa pe care o gîndim fiecare. Ştiu,ideea criticului polonez are şi im sens mai general, dar nu rămîne mai puţin extraor

dinară libertatea pe care el o acordă spectacolului de a transforma textul în pre-text.

Fiindcă scenariu înseamnă pre-text.

Intervine şi oschimbare de psihologie. Altădată, dramaturgul avea sentimentul

că face el însuşi totul: Shakespeare nu se simţea mai puţin responsabil de Regele L e a rdecît de ..Sonete", dramaturgul nu avea altă mentalitate artistică decît poetul. Drama

turgul modern scrie piesa î n vederea spectacolului . El ştie că nu mai este un factotum :Beckett, lonescu, propun o simplă schemă, lăsind pe alţii s-o umple. Nu există nimic

mai ..convenţional" decît un text contemporan de teatru, iar convenţia presupune nea

părat o colaborare. 'Teatrul tinde să devină un spectacol t o t a l în care textul, scenografia,regia, interpretarea reprezintă laturi aproape la fel de importante ; teatrul este astăzi ungen cu mai mul ţ i au tor i .

Cineva are o idee sau schiţează o intrigă ; altcineva o pune in scenă : un al treileaconcepe totul din nou ca pe o operă unitară : actorii interpretează. Cine este adevăratulautor ? Aveau dreptate personajele lui Pirandcllo să pornească în căutarea unui autor,

pentru că. dacă, înainte, autorul exista din prima clipă, astăzi, el nu există decît lasţîrşit cînd textul a fost pus în scenă şi interpretat ; dacă înainte autorul dramatic

n

a d e v ă r a t u l u ia u t o r



repertoriul contemporan: repertoriul clasic esle tratat la fel. Regizorul inventează pe

toţi dramaturgii după chipul şi asemănarea lui, gîndeşte din nou întreaga dramaturgie

a lumii.

Publicul începe, cu timpul, să priceapă cum stau lucrurile şi merge la teatru pen

tru regizor, pentru Lucian Pintilie, nu pentru Cehov sau Caragiale, pentru David Esrig,nu pentru Shakespeare sau Diderot. Ce a mai rămas (ca să dau un exemplu) din D - a l ec a r n a v a l u l u i în regia lui Lucian Pintilie, vreau să zic: ce a mai rămas din farsa lui

Caragiale ? Să nu credeţi că o spun cu părere de rău : nimic. Cînd era directorul Tea

trului Naţional, acum trei sferturi de secol, Caragiale a fost învinuit că a impus primei

noastre scene un repertoriu cam „uşor", după principiul că lumea vine la teatru ca să

se relaxeze. Ei bine, D - a l e c a r n a v a l u l u i (şi am o bănuială: nu numai D - a l e c a r n a v a l u l u i \) nu este, în concepţia dramaturgului, decît o farsă, o încurcătură. Lucian Pin

tilie a citit-o ca pe o •comedie poetică : muţind laecentul de \pe abilităţile exterioare pe

inefabilul sufletesc, transformînd marionetele lui Caragiale în adevărate simboluri poe

tice. Regizorul a scris, cu alte cuvinte, încă o dată piesa în funcţie de o idee proprie

pe care aşnumi-o descoperirea suavităţii în trivialitate. Lui, personajele de mahala şi

limba lor nu i se mai par doar (ridicole: dar de o subtilă poezie în grosolănia apa

rentă şi în pretinsa vulgaritate. Monologul Miţei Baston din actul al doilea \e departe

de a mai stirni numai rîsul: este fermecător şi trist ca un „cîntic" arghezian de mahala.

Un singur lucru se opune însă ca victoria regizorului să fie deplină; imposibili

tatea de a d u r a a spectacolului. Nu s-a găsit încă echivalentul peliculei de celuloid înteatru. Spectacolul este variabil şi efemer. Măreţia regizorului durează o seară sau ib

stagiune. El va fi uitat, şi în istoria teatrului nu-i vom afla decît numele sau aminti

rea pioasă. Este răzbunarea tăcută şi teribilă a dramaturgului uzurpat, care a lăsat re

gizorului toate drepturile trecătoare, oprind pentru sine un singur drept: la 'nemurire.

Din teatru, ca spectacol total, nu supravieţuieşte decît textul. Pentru <că, durabil estet

n cele din urmă, în teatru, tot numai ceea ce ţine de literatură.



ION PAVLESCU

A absolvit I.A.T.C. în 1952. A jucat, încă din anii studenţiei, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Repartizat 'ia Petroşani, a interpretat acolo,timp de opt ani, o gamă variată deroluri. în 1960—61, la Arad. Din1961, statornic pe vechea scenă a Naţionalului craiovean, unde (după oscurtă întrerupere bucureşteană) trecedrept vioara întîi.

Din abecedarul actorului. Prima literă : să nu te repeţi; citc roluri,atîtea vieţi... Numai lenea şi lipsa de

fantezie sînt uniforme.

Cindva. generaţia mea era ..schimbul dc mâine". Acum, un alt „miine"mă întîmpină... Iută-! lingă mine :7 xtdor Gheorghe... Dar nu-i cedezlocul, ii fac loc.

In clipele de răgaz, refugiul celmai odihnitor: lumea dc sunete şi dctulburare a marelui titan...



Deţinătoare a unei pătrimi din direcţia Com paniei teatrale italiene a.celor patru", Vaier ia

Moriconi a trimis cititorilor revistei noastre unsalut, odată cu fotogra fiile dc mai sus. care o"înfăţişează interpretind.la Teatrul ..Elysco" din

Roma, rolurile principale, fundamental opuse, din..Muştele'' de J. P. Sar-tre şi „Doamna de la

Maxim" dc G. Feydeau.

f>

Valeria Moriconi



Hate

C U O C A Z I A centenarului na ş t e r i i l u i Gidea avut loc, la Comedia f ranceză , o interes a n t ă manifestare c o n s a c r a t ă marelui scr i i tor .T e ma t i c a ser i i se int i tula „Andre Gide, con-testatar edificant". Programul a constat d i nc î t e va pasaje celebre ale operelor sale, care

au fost citite de Maur ice Escande. D e ase

menea, a fost r e c o n s t i t u i t ă d u p ă stenograme

o dezbatere asupra l i t e r a t u r i i angajate, încare personajul sc r i i toru lu i e ra inte rpre ta t deM i o h e l Etcheverry. Seara s-a încheiat cud o u ă scene d i n Les Caves du Vatican in ter preta te de Jean-Noel Sissia, Simon Eine şiCatherine Salviat . Ideea de a comemora înteatru mari sc r i i tor i , care nu au scris înp r i nc i pa l pentru scenă , este s a l u t a r ă ş i t rebuie r e ţ i n u t ă . Este un act de cultură la care

t rebuie să adere şi tea t ru l r o m â n e s c . A t î t e ama r i c ome moră r i de anul acesta, A n t o n Pann

de p i ldă , au rămas s t ră ine scenei noastre, şieste p ă c a t . Te a t r u l nu este decî t un fenomende c u l t u r ă a pa r ţ i n î nd î n mod organic unui

înt reg pe care trebuie să-1 reflecteze cu m i j

loacele sale. în mod deosebit, acesta ar t rebui desigur, să fie sarcina teatrelor n a ţ i o nale.

A S O C I A Ţ I A „ C h a r l e s D u l l i n " a organizatla Bibliotheque dc 1Arsenal o expoziţie consacrată marelui om de teatru, cu prilejul îm

plinirii a douăzeci de mii de la-moartea sa.Expoziţia cuprinde machete de decor, costume, programe, manuscrise, fotografii, amin

tiri. Dullin. mi •nume binecunoscut iubitorilor de teatru de pretutindeni, a fost o persona

litate dominantă a teatrului european dinprima jumătate a secolului al XX-lea. El s-aimpus în rolul lui Smerdiakov din spectaco

lul lui Copeau, la „Vieux Colombier", în1911. In 1921, el \a fondat teatrul „Atelier"care a fost, după expresia sa, un „laborator de încercări dramatice". El a interpretat

roluri care l-au jacul celebru, ca: Richard al 111-lea sau Harpagon. Animator remar

cabil, Dullin a formal la scoală sa cîţivadintre marii actori ai Franţei de azi : Jcan-

L A G R A N D P A L A I S d i n Paris a avut locvernisajul unei e xpoz i ţ i i omagiale Chagal l .Ceea ce a impresionat pe p r i m i i comentatoria fost, pe l ingă amploarea şi caracterul reprezentativ a l luc ră r i lor , partea c o n s a c r a t ăac t iv i t ă ţ i i de scenograf a lui Chagal l . Ast fe l ,e xpoz i ţ i a cupr inde 87 machete de decor şipictur i de costume pentru scenă. Pictorul afost î n pe rma ne n ţ ă f i de l Tha l i e i , ceea cepoate să consti tuie un exemplu pentru confr aţi i săi, ma i ma ri sau ma i mici , de la noisau de aiurea.

TRAGEDIA antică nu a încetat să soliciteconştiinţele artistice ale acestui secol. Dacăam încerca o statistică, Sofocle ar fi desigur

unul dintre autorii cei mai jucaţi pe scenele

lumii, în ultima jumătate de veac. Fiecaremontare a constituit, în acelaşi timp, verificarea unei posibilităţi de a face mesajul săumai actual, de a-l descifra pentru oamenii deazi, bombardaţi cu imagini şi sunete din eter,

traumatizaţi de experienţa războaielor mon

diale şi a revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Amvăzut în acest fel un Oedip care devenise

prizonierul ordinatoarelor, altul care purta

mesajul artistic al unui poet (Codeau) etc. De curînd Theătre de la Viile a pus în scenă sub direcţia lui Rafa'el Rodriguez o adap

tare a lui Vercors. Spectacolul francez aunificat Oedip rege şi Oedip la Colona. urmărind evoluţia ideii teatrale a lui Sofocle pe

parcursul celor douăzeci de ani care despart

cele două opere. Vercors scrie: ..In timpul

acestor douăzeci de ani, gîndirea lui Sofoclea trecut ;un prag fundamental: eroul popu

lar a încetat să se mai supună cerului atunci

cînd conştiinţa sa vorbeşte în sens contrar.

El nu mai suportă fatalitatea şi nu mai obligă pe alţii să osuporte, cu o acceptare stupe

fiată : el alege, el luptă, raţionează, el este

în sfîrşit un om". Regizorul şi-a bazat viziunea scenică pe jocul „ainbivalent" al corului,după cum singur mărturiseşte. Acesta JIU maieste numai port-parolul autorului ci însăşi



scenă şi jocul actorilor Jcan Măria Flotats, Jandelinc si Jcan-Picrrc Jorris. precum si laeclectismul imagistic, care merge dc la siluete de teatru japonez pînă la reminiscenţesud-americane, tentativa de la Theâtre de laViile se cuvine menţionată pentru multe întrebări pe care le ridică.

Î N A C E L A Ş I T I M P . Ansamblu l teatral dinGennevil l iers j o a c ă Filoctct de Heiner M i i l -

ler. o adaptare l ibe ră după Sofocle. BernardSobei, unul dintre animator i i echipei de laGennevil l iers şi unul dint re cei mai buni cunoscă tor i d in lume ai lui Brecht. dec la ră căpiesa l u i Heiner M ul l e r î n s e a mnă o transfor

mare profundă a t ex tu lu i clasic şi în acelaşit imp o încercare de polemică cu subs tanţa lui .A u t o r u l german pune cu mai multă acuitateproblema războiu lu i ş i a cont radic ţ i i lo r care-idau naş te re . Spectacolul vrea să fie o dezba

tere care să-1 implice pe spectator, să-1 determine la o par t ic ipare act iv ă. Aş ad ar . Sofocle. văzut de un tînăr scriitor actual, pr i ne xpe r i e n ţ a l u i Brecht. O viziune inc i t an tă . înorice caz !

l i BIT ORII filmului vor fi dezamăgiţi săafle că Robcrto Rnsscllini a pus în scenă la..Vieux Colombier" piesa lui Anthony Capa,Les Guss. Ceea ce va surprinde pe mulţi este

faptul că vajnicul protagonist al filmului eunul dintre cei mai înfocaţi partizani ai autonomiei teatrului, un apărător al particularităţilor de expresie proprii acestei arte. latăce declară cei doi actori conduşi dc Rossel-lini.

Roger H a ni n : ..Este contrariul unei piese

scrise. Este numai teatru". Iar Anne Capri le:..Da. este exact. In loc ca acţiunea să plece

de la un text, ea pleacă de la personaje

foarte precise care au o situaţie foarte deter

minată în viaţă şi o situaţie interioară per

sonală, pe care o arată în alt fel în exterior,

şi aceasta ân contextul zilnic al muncii, dragostei etc. Cuvintele nu vin decît după aceea"

B E J A R T C I N E A S T ! E t d ă t A

După cc a scris un roman, . .Mathi lda saut i mpu l pierdut" , după o piesă de teatru, Regina verde, după ce a produs o pe l i cu lă pent ru televiziune, „Dansatorul", acest Proteu s-alansat în aventura lun g me tra jul ui cu o peliculă pe tema baletului hindus. Cr i t i c i i despecialitate au fost mai puţ in impres iona ţ ide mesajul marelui animator şi de dorinţa,sa de a aborda mai multe domenii artistice,şi au sfătuit pe spectatori să caute mai bine

trupa sa de balet. Olivier Merl in de la , ,LeMonde" a vorbi t chiar de ..cc terrible coup

dc barbe...'' în legătură cu ,.Bhakti". Deunde concluzia că baletul e balet şi f i l m u le f i lm . Pe baza acestui mecanism de g îndi res-ar putea spune şi că l i tera tura e l i t e r a t u r ăiar f i l m u l e f i l m . că teatrul e teatru şi.. Cineare urechi de auzit să audă !...

DESIGUR, ştie toată lumea. Ne face totuşi plăcere să reproducem declaraţiile luiErland Joscphsson, directorul Teatrului regaldramatic clin Stockholm : „Fără o scenă na

ţională importantă şi care să dispună de toate

resursele, nivelul şi chiar vitalitatea teatrului

scad în mod evident (...). Se poate spune cărepertoriul nostru, în sensul strict al terme

nului, a fost întotdeauna progresist, şi aceasta

din mai nud te pricini; în mod particular faptul se explică puţin prin eclectismul nos

tru — fiindcă nu am avut o tradiţie teatralăbine stabilită, care să ne înlănţuie. Noi am

jucat, de exemplu, foarte mult Strindberg, dar nu avem ca la Comedia franceză o tradiţie

Moliere care,pentru a spune astfel, împiedică o interpretare personală din respect fa'.ăde cele ale unor iluştri predecesori. Dimpo

trivă, s-ar părea că teatrul suedez a fost întotdeauna caracterizat printr-o bună doză de

irespect şi de inovaţie îndrăzneaţă. Ne-amdefinit mai mult prin opoziţie cu predecesorii noştri decît urmînd căile lor.

Se poate spune apoi că prin repertoriul progresist pe care Teatrul Dramatic 1-a avut

şi continuă să-l aibă, graţie înţelegerii pecare regizorii şi actorii, ca şi scenariştii, autorii etc. au avut-o cu privire la viaţa socială, la necesitatea unui climat cultural şiteatral, centrul de greutate al jocului şi punerii în scenă a fost înlrucîtva deplasat. Cri

tica socială a fost făcută mult mai conştient in jocul actorilor, interpretările şi acţiunileau devenit mult mai incisive decît altădată.

'Teatrul Dramatic are un repertoriu foarte

variat ; este un fel de teatru de /miologie,

el trebuie să îndeplinească toate funcţiile posibile : repertoriile clasice străine şi suedeze,

repertoriul modern străin şi suedez, teatrul

pentru copii şi tineret etc.D î ijl l l



CRONICft

L U N \ T E A T R A L Ă

Inamicul IVr. 1:

N URM ÎL El?

Sîntem sclavi ai socotelilor şi ai deprinderilor calendaristice. Zicem că ne aflămîn toiid iernii, cu toate •că ne minunăm de renunţările ei şi de indeciziile .ei. in aceastălună cînd prea, dar neputincios, burzuluită, cînd, peste noapte, suspect de primăvăratec

însorită. Zicem că ne aflăm în plină stagiune teatrală şi etichetăm această lună, de toial iernii, drept „lună de vîrf", lună a marilor ^evenimente, dar asistăm cu perplexitate

la o generală stare de apatie — de „gripă'' sau astenie, ca să fim în termenii sezonului

— care bîntuie viaţa şilumea noastră d-e teatru, cu dispoziţiile ei creatoare ,cu tot.Cine ştie pentru ce alte calende ne isînt rezervate evenimentele revelatoare ?

Dar, seară de seară, în Bucureşti şi în toată tara. cortinele apeste 40 de scene

dramatice se ridică privirilor publicului. Şi acesta, oricît de ..discutat". oricît de pindit

de atîtea alte ispite (sau mass-media, cu mumele lor mai la modă) e bun, generos, lesne

încrezător şi îndelung răbdător, şi — vine nu vine — face respectivelor instituţii, respectivele planuri de casă. Aşa că, din punctul de vedere al p r o d u c ţ i e i , nimic de cîrtk

Totuşi, miezul (sau „vîrful" cam înnegurat) acestui an teatral, se simte parcă jenat desine însuşi. îşi reproşează i n petto o atitudine căldicel şi trenant funcţionărească în faţafaptului de artă ce oferă. Şi. dincolo dc cronica la zi şi la obiect, mai îngăduitoare

şi trecătoare cuvederea, ori mai tăioasă şi mai adine pătrunzătoare (dar de obicei dez

legată de contexte), actul teatral al clipei de faţă — aşa cum se arată unei cît de repezi

îmbrăţişări şi judecăţi globale — se simte, în forul lui interior, văduvit de propriile luivirtuţi şi virtualităţi, răpit propriilor lui ambiţii şi împliniri posibile. Nu e vorba derepertoriu ; (e vorba şi de repertoriu, dar nu acum) . e vorba de felul cum acest re

pertoriu (bun, rău)apare valorificat pe scenă. E i>orba de cit foc sacru, de cită cultură,de cită cinste şi reală disponibilitate creatoare se investeşte în valorificarea acestui re

pertoriu. E vorba degestul plictisit ori dezabuzat sau resemnat, ori nepăsător mediocru

şi tern care desenează, ici, actul teatral : şi e vorba de gestul-praf-în-oclii. care, colo,sub scutul ieşirii din anodin şi din comun, mută valoarea ş oc u l u i de înaltă tensiune

artistică spre zonele de tristă şi trivială obîrşie şi rezonanţă ale shocking-tf/wf... Poate

că. din această perspectivă. M a n d r a g o r a şi Figaro - ; / / lui Dinu Cemescu ar fi meritat

dări de seamă mai puţin voalate. Ar fi fost mai edificatoare pentru definirea liniei regizorului, in măsura în care (independent de alte date. privind noua „lectură" şi concepţia punerii în scenă), aceste spectacole au darul să arate că vina comică a lui DinuCemescu parc să fi părăsit definiţii' seva proaspătă şi curată a începuturilor lui. sprinteneala încă neuitatelor Gâlcevi d in Chiogg ia , şi a M i e l u l u i tu rba t , pentru a se simţimai semnificativă şi mai in largul ci în ambianţa de ordu.ră şi în gesticulaţia brută



Subliniem : par a defini. Căci definirea climatului teatrului nostru, iată, ne vine

din altă parte. In adevăr, de unde, eonstatînd apăsătoarea stare de abulie în care aveam

impresia că se mişcă teatrul, eram gata să-i căutăm sursele în cine ştie ce istoviri sau

derute de concepţie si opţiuni stilistice (după „boom"-ul ultimilor doi-trei ani, fntetifieat

cu mare răsunet şi peste hotare) şi s-o punem astfel în paranteza de răgaz întăritor, pe

care vechea estetică germană o numea, fără nici <o tentă răutăcioasă, „Verblddungspc-

riodc". ne întîmpină, cu iotul neprevăzut, de pe însuşi terenul aşezării organizatorice a

teatrului nostru, realitatea vie. ca să ne dumirească. Această realitate, departe de a fi

placidă, c striată de nelinişti şiimpasuri tulburătoare, iscate de nu ştim ce anacronisme

şi de necesitatea acută a unor schimbări de structură, menite să ducă la depăşirea, la

înlocuirea acestor anacronisme. O a finită, în scris, pe multe coloane, o voce autorizată^

cunoscătoare. Cc este, potrivit acestei voci, perimat, deci ce împiedică teatrele noastre

de la o desfăşurare n o r m a l ă (aşadar, de la o desfăşurare stăpînă pe propriile lor in

tenţii, iniţiative şi planuri, deschisă marilor orizonturi şi aderentă la cele pnai incan

descente lumini ale artei) ? Nu spiritul de conducere sau chiar conducerea ca atare

— nechibzuită, ori inaptă, ori ineptă, ori lăsătoare, ori pur şisimplu nechemată — a

multor teatre. Nu un climat străin devoţiunii şi seriozităţii, responsabilităţii, veleităţilor

autentic artistice. Nu cunoaşterea „din dosar" sau din zvon, sau din consacrare, sau din

eşecul unei proaste distribuţii, a cadrelor ce alcătuiesc formaţia, echipa, trupa ţinui

teatru; nici. decurgînd de aici, etica clasificărilor dezonorante a acestor cadre, după

criteriul ..pentru unii mumă. pentru alţii ciumă'' : unii actori — actori de sediu, alţii— de deplasări: unii — actori de gală, de premiere de protocol şi de zile mari; alţii

— actori de toată ziua ; unii de prima mină, alţii de duzină sau de doamne-ajută. Nu

intră în discuţie nici „afinităţile" cutărui director de scenă eare încheagă, pentru et>fir-

marca unei linii sau direcţii stilistice proprii, o echipă proprie (teatru în teatru), trelegbid

la periferia instituţiei, ba, prin continuă desconsiderare, la periferia vieţii teatrului în

seşi, elementele „de altă formaţie", ori cele eu care „se lucrează greu", ori cele pe care

trebuie să le „descoperi". Nu... Ceea ce împiedică teatrele de la activitate normală sini

nu asemenea — foarte frecvente — stări de lucruri, ci pasă-mi-te, normele. Nu biro

cratica, mărunt contabila lor aplicare şi înţelegere (ceea ce trimite iarăşi la condu

cere, la climat, la clasificări dezonorante etc), ci n o rme le ca atare. Adică principiul

elementar al unei munci disciplinate şi coordonate, principiul cotidianei asprimi creatoare, fără de eare nici un artist, eare se respectă, nu ise toncepe pe sine. {Poate (că

totuşi, greşim : poate că principiul întîmplării, al capriciului, al delăsării să fie, astăzi,

la zi, să conţină virtuţi necunoscute nici mai aproape de noi — într-un timp de „elan

organizatoric" — nici altădată, mai de mult, de un 1. L . Caragiale, de un Al. Davila, de

un V. I . Popa sau I . Sava, pentru care atitudinea sever normativă era cheia de boltă a

normalului, adică a bunului mers, a succesului, în teatru). Fireşte, abrogarea normei,

cum lasă vocea cunoscătoare să se înţeleagă, nu e decît un punct (sau o etapă — nu

ne e clar) in „procesul firesc şi necesar", menit să ducă la depăşirea anacronismelor nn

aşezarea noastră teatrală. Procesul duce mai departe — pe măsura complexă ă

dorinţelor noastre de diversitate — la înmulţirea prin micşorare a colectivelor

teatrale. Necesitate de sciziparizare a echipelor existente, deci. Avem prea puţine teatrefaţă dc cîte gusturi avem! Chestiunea nu e chiar latît de simplă. Şi nu o putem, nu

vrem s-o tratăm eu uşurătate. Deocamdată. Pentru că în cauză sînt înseşi mobilul şi

motorul artei noastre. $i pentru că e prea importantă cauza,

Oricum, ce-ar fi fost luna acestui miez de stagiune, în condiţiile unor colective

mai multe şi mai mici, cînd „cele puţine" şi „mari" cîte sînt, s-au <arătat cum 's-au arătat?



Teatrul de Comedie

MANDRAGORA

de Nicolo Machiavelli

N um e le l u i M a c h i a ve l l i este legat în mod.abuziv de practici le imoral ismului pol i t ic . Secretarul florentin nu era decît un tehniciana l pute r i i , că ru ia binele îi era tot atît des t ră in ca ş i răul , f i indcă orice t e h n i c ă este

a mo ra l ă , a d i c ă i nd i f e r e n t ă no ţ i un i l o r etice.D i n punct de vedere strict uman, mesajul s ă ueste totuş i unul de factură s tenică, p l i n dedinamism. Machiavel l i era un om de Renaştere, c u l t i v î n d natur i le robuste ş i î nv i ngă toare, în această epocă s-a născut în fondapeti tul de a depăşi specia, de a lăsa în urmăomul ş i p r e j ud e c ă ţ i l e l u i . Celebrul t ra ta t„ P r i n c e p e l e " , care a făcut glor ia ur î tă aautorului său , poate f i considerat una dint recele m a i impor tan te cre aţ i i a le geni uluiuman. o ope ră e z o t e r i că , a s e mă nă t o a r e c u

„Pol i t i ca" ' lu i Ar i s to te l , despre care se spunea că era des t inată numai i n i ţ i a ţ i l o r , disc ipol i lor s ă i ce i mai apropia ţ i .

Retras de la afacerile Republ ic i i f lorent ine, M a c h i a ve l l i a soris Mandragora cu oi me ns ă de t a ş a r e , a muz î ndu- s e s ă contemplespectacolul unei l u m i . Ba nu s t î rneş te indignarea lu i , n ic i complicitatea, f i i n d la fel deimpersona lă ca ş i aceea d i n „ P r i n c e p e l e " . A ş aeste v i a ţ a , pare să spună , z îmbind , I I Segre-

t a r io . Trebuie să f i însemnat o mare r e c r e a ţ i e

pentru un apologet a l ac ţ iuni i s ă recompunăpe o t emă minoră înseş i mecanismele, cerce

tate aiurea, pe p lan vast. F i i n d c ă Mandra' gora r e p re z i n t ă l a urma-urme i şcoala de arealiza u n scop, deprinderea vi r tuoz i t ă ţ i i dea conduce oameni i . L i g u r i o este M a c h i a ve l l il a s ca ră domes t i că , nu încape n ic i o îndoia lă .T o a t ă piesa este grea de reali tate , oameniiaceş t ia au complexi ta tea f i in ţ e lor v i i , s în tp l i n i de .pofte, s înt murdar i şi p ur i în acel aşit imp şi , ceea ce este foarte impor tan t pentru

(eatrul a de vă ra t , a u instincte, instincte perfecte, care se mişcă după legea l o r , uma nă ,dar nu mai puţ in naturală , cum este legea

o r i c ă r u i instinct.

Alegerea pe care a făcut -o Dinu Cernescupun î nd î n s c e nă Mandragora, nu e deloc rea.O p e r ă r i n a s c e n t i s t ă , piesa l u i M a c h i a ve l l iinv i t ă l a petrecere, în sensul popula r al aces

tu i c uv î n t , acela de săr bă to ar e a ochiul ui ş i a

.Xinetta Guşti (Sostrata), Cornel Vulpe (Fra

Timoteo) şi Stela Popescu (Luerezia)

riscant al autorului e xc i t ă cruzimea aristocra tu lu i . Exi s tă un sadism al tu turor raf inaţilor, şi nu mi se pane de l oc î n t î mp l ă t oa re

î mpre j u ra r e a i s t o r i c ă p r i n care un G i l l deRais ori Ma rch izu l de Sade erau a r i s t o c r a ţ id i n cele mai alese f a m i l i i . P r i m i t i v i i pot săf ie cr iminal i , dar nic iodată cruzi , e i nu auplăcerea pură de a chinui pe a l tul . Cruzimeapresupune m e t o d ă , gust al farsei pe d i rec ţ i amecanismelor reale ale vieţi i , falsficarea lo rabia simţită, în aşa fel încît realitatea să devină farsă , iar farsa reali tate , resortul f i i n da c e l a ş i . D i n pă c a t e , acest caracter, adresa maipu ţ i n c omodă a piesei, a fost e s t o m p a t ă î nmontarea Teat ru lu i de Comedie. Se în t împlăcu spectacolul l u i D i nu Cernescu un fenomen care este aproape semnif icat iv pentrua t i tud inea noa s t r ă î n general. N e este f r i căs ă p r i v i m mari le ad ev ăr ur i a le sc r i i tor i loruniversal i cu ochi limpezi, să vedem a d i c ăceea ce nu ne place d i n imaginea l o r des

pre noi. Messer Nic ia nu este numai î nc o r noratul , ar fi prea puţ in dacă am res t r îngeastfel sensurile piesei. E l este „săracul cu



nic i . Regizorul a c i t i t l a s up ra f a ţ ă piesa, i -adat un caracter de frescă, de operă de mora v u r i , ins i s t înd mai puţ in asupra t r ă s ă t u r i l o rsale universale.

D i n u Cernescu are. poate, o bună i n t u i ţ ie ar t i s t ic ă , e l a vr ut să fa că d i n Mandragora un spectacol de mişcare , să comp u n ă scena ca pe un tablou viu de Ren aş tere. Asemenea tenta t ive s în t însă cu teză toare ,pentru că ele reuşesc sau nu, cale de mij loc

nu exis tă . Spectacolul a fost ratat pe aceas tădimensiune, m i ş c a r e a este s u m a r ă , o j u m ă tate de balet de revis tă , ceea ce pentru os e c ve n ţ ă de R e na ş t e r e este foarte puţ in . Regizoru l t rebuia să ceară actori lor un antrena

ment special. Mandragora nu poate f i monta tă decî t în st i l de teatru pur, v i t a l , în miş care, un teatru v i z ua l . M i ş c a re a t rebuia săf ie sugera tă în fiecare gest, în fiecare expresie, p ă r ţ i l e trebuiau să t ră iască pr in întreg. Era nevoie de un adevăra t paroxism al

mişcăr i i l a n ive lu l spectacolului. Mandragoranu poate f i j u c a t ă verist f i indcă int r iga saeste doar un s implu pretext pent ru a i lustradeviza : ..Scopul scuză mijloacele ' ' , şi pentrupictura de caractere. Ea ofe ră d i rec ţ i e miş cări i , a l t fe l este s upe r f l uă ş i ne ve ros i mi l ă .Piesa l u i M a c h i a v e l l i t rebuia s ă de v i nă pent ru iDinu Cernescu l i b r e t u l unu i balet, op a r t i t u r ă care să elibereze fantezia. D i npă c a t e , m i ş c a re a a fost r i g i d ă , r i t m u l a fostlent. î n t r e r u p t prea adesea de ilejeritatea

actori lor ,de

gesticalo r p l in ă de dul cea ţă

o r i e n t a l ă . M ă î n t r e b uneori ce ar t rebuif ă c u t pent ru a reda actor i lor noş t r i p l ă c e re apură de a juca tea t ru , voluptatea care afost a l t e r a t ă de prea marea i n s i s t e n ţ ă asupra

compuner i lor caligraf ice de caractere.

Indiscutabil i . Mircea Albulescu a intuit celmai bine d i n t oa t ă t rupa caracterul r o l u l u isău . L in ia uşor l i cenţ ioasă , pe care a dat-opersonajului, contr ibuie fă ră os ten ta ţ i e l a d i versitatea, la pitorescul spectacolului. E l este

autorul care s-aretras

î n spatele propr i e i saleopere. L i g u r i o este ca jus t i ţ i a , legat la ochi,d î nd î n s ă dreptate p ă r ţ i i care îi pune în bal a n ţ ă punga cea mai grea, indi ferent cineeste acesta. Mircea Albulescu a creat un per

sonaj impasibi l , un maestru al i n t r i g i i , care

o prac t i că fă ră pasiune, ca un mercenar, caunul care-ş i c îş t igă din asta t r a i u l .

Ş t e f a n T a p a l a g ă a fost un Callimacco ate

nuat . Actorul a g îndi t ro lu l cu o anumi tăfaci l i ta te . El t rebuia să fie sincer pasionat,

fă ră n imic , , jucat", trebuia s ă î n t ruc h i pe z e odragoste de un tip foarte jos, dar nu mai puţ in re a lă , nu mai puţ in um an ă . Callimacco all ui T a p a l a g ă a fost un personaj g ă l ă g i o s ,care is-a mişcat mult ş i i n u t i l , s t r ic înd ide cele

mai multe or i l in ia spectacolului, o p r e z e n ţ ăîn ansamblul e i, s t r ide ntă . M i - a p lă cut însăMesser N i c i a inte rpre ta t de Aure l G i ur um i a .A c t o ru l a avut o intui ţ ie exactă a rolului pecare 1 a creat în real i ta tea sa a bs olu tă : nai

Mircea Albulescu (Ligurio), Aurel Giurumia(Messer Nicia) si Ştefan Tapalagă (Calli-

macco)

personajul c ă l u g ă r u l u i Timoteo. subl in i indipocrizia şi josnicia personajului, sub apa

r e n ţ e l e sale onorabile . Toate t r ă s ă t u r i l e per

sonajului au fost sugerate cu discreţ ie , fărăa îngreuna jocul subt i l a l actorului . CornelV ul pe este un actor fin şi desigur capabil der o l u r i memorabile . Dumi t ru Rucăreanu a fos i

un Siron în tonul personajului l u i Machiave l l i . Nine t t a Guş t i în Sostrata şi DorinaDone în ro lu l unei femei au dat spectaco

l u lu i o oarecare vio ic iune .Un cuvîn t mai mul t despre noua stea a

Teat ru lu i de Comedie. A c t r i ţ ă i n t e l i g e n t ă .Stela Popescu r e p re z i n t ă f ă r ă î ndo i a l ă promisiunea unor c re a ţ i i autent ice . î n ro l u l Lu-creziei a l ips i t însă o jus tă considerare a nat u r i i personajului . Soţ ia lu i Messer N i c i a este

după păre rea noas t ră de o inocenţă rea lă , în

care se visează păcatul, cum ar spune u n f i lozof protestant . T u ş a prea mare pe care i- adat-o actr i ţa de la Te a t r u l de Comedie at ransformat-o pe Luerezia î n t r - o p r e f ă c u t ă ,un fel de corespondent f e mi n i n a l c ă l ugă ru l u iTimoteo. Luerezia poate să fie ridicolă, dar în nici un caz ipocrită. Ridicolul ei se naşte în tensiunea d in t r e i noc e n ţ a e i „ v i nova t ă " , onaivi ta te i n care se „bănuieş te" păca tu l , ş iins i s t en ţa bărba tu lu i de a o împinge la faptă



Stela Popescu este o actri ţă în toată putereacuvîntului, cuceritoare ca prezenţă. Un plusde expresivitate şi de problematizare a roluri lor sale ar putea să o transforme înt r-o act r i ţă mare. în legătură cu Stela Popescu îmiface plăcere să-mi amintesc că celebra Papasspunea odată într-un interviu că a începuipr in a juca teatru de revistă.

Spectacolul lui Dinu Cernescu este un Machiavelli manqne, cum ar zice un francez,

în încheiere dorim să apreciem pozitiv Ca-

erj/Z-program şi scurtuleseu

al lui FlorianPotra, „Machiavell ismul Mătrăgunei", o cali-g r a mă a operei Secretarului Republicii, caresemna „Istorico, Comico e Tragico"'.

Aurel Dragos Muwleanu

Teatrul Giuleşti

NUNTA LUI FIGARO

de BeaumarchaisM O T T O : ..Prima regulă de

stil este să avem ceva de spus.

A doua regulă de stil este să

ne controlăm singuri atunci

cirul, din intimplarc. avem despus două lucruri : să-l spunem

întii pe unul. apoi pe celălalt,nu pe ambele deodată".

G. Polya. matematician

Şi iată-ne, în sfîrşit, în faţa spectacolului,aşteptat cu nerăbdare aproape trei stagiuni.

Prima reacţie, evident scontată de realizatori, este surpriza. Surpriza tuturor, chiarşi a celor care cunosc bine textul — dacăaş f i maliţioasă, aş spune că mai ales alor —. tot timpul reînnoită prin alte micisurprize succesive : o sarabandă ăz invenţiiregizorale, scenografice, actoriceşti, o mulţime de întîmplări neprevăzute, de gag-uri,legate laolaltă într-un ritm viu, cu multeschimbări de registru, păstrează faţă de spec

tacol, indiferent de adeziunea sau de iri tarea spectatorului, o stare de atenţie vie.Surpriză, atenţie — iată ceva deloc rău pentr u o montare de teatru clasic, veşnic pîn-dită de copierea mecanică a unor scheme demise-en-scene obosite, prăfuite de plictiseală ; dincolo însă de impresia momentanăa şocului în sine, fantezia este supusă, larindul ei, oricît ar părea de ciudat, aceloraşinorme ca şi rigoarea academică. Rămînedeci de văzut încotro duc trouvailles-wilecare mişună şi forfotesc pe scenă, ce sem

nificaţie dobînclesc în context, dacă se armonizează între ele sau se contrazic reciproc.

Un asemenea examen de luciditate analitică asupra spectacolelor care „ne amuză" —sau, după temperament şi formaţie, „neiri tă" — este din cînd în cînd necesar,pentru că s-a consolidat la noi în ultimuldeceniu o linie destul de continuă şi deapăsată a teatrului de fantezie comică. îm-brăţişînd sub aceeaşi egidă rezultate extremde deosebite calitativ ; cîteva mici bijuteriide umor au avut un rol realmente înnoitor

în înviorarea actului de creaţie scenică, dar,paralel, o masă de producţii mediocre le-au

Mariana Mihuţ (Fuzon) şi Ştefan Bănică(Figaro)

Nu se poate spune că la noi se joacăprea mult teatru clasic : desigur, o privirepe afiş reţine înt otd eau na cîteva t i t luri ,

totuşi discerne greu preocuparea constantă.de sistem. Cu atît mai mult. Nunta luiFigaro e o alegere perfectă : iată o piesănemuritoare, din categoria celor ce n-au voiesă lipsească din memoria niciunei generaţiide spectatori, construită cu precizia şi fineţea unei orlogerii. unde comicul de caractereşi comicul de situaţie se îmbină şi se completează în mod fericit, şi care. mai presusde toate, nu păleşte sub acţiunea erozivă atimpului, datorită spiritului ei semeţ, generos, ironic. Pentru Teatrul Giule. t i . carese doreşte un teatru popular, direct, accesibil, încercind totodată, prin chiar acestetrăsături, să exercite asupra publicului săuo influenţă formativă cultă, acest fel deopere, bogate şi plăcute totodată, sînt ba/aliterară ideală.



r iv ia l i za t , pe r î n d , descoperirile. Vedemaproape regula t asemenea m o n t ă r i laInst i tut , unde au î n c ă , de obicei, (transp a r e n ţ a ş i g r a ţ i a unor j o c u r i 'ale sp i r i t u l u i ; le vedem şi în forma lor degrad a t ă , în unele teatre de provincie dispuse

să încerce totul pentru a cuceri b u n ă v o i n ţ apubl icu lu i , şi unde se imi tă , fă ră har, ceea

ce a avut succes în C a p i t a l ă . Pe a c e a s t ă g a m ăfoarte l a rgă , reuş i t e le s-au r ă r i t î nc e t - î nc e t .

A p a r i ţ i a Nuntii lui Figaro i zbuteş te să exprime, sintetic, starea a o t u a l ă a unui m odde spectacol care a î n f l o r i t î mp i ns de necesitatea de a î nno i teatrul , ş i-a î n g ă d u i t —şi i s-au î n g ă d u i t — în acest nob i l scop,excese, şi şi-a epuizat în t imp jus t i f icareal ă un t r i c ă . Tocmai de aceea, e un excelentpr i l e j de studiu. î n ţ e s a t de teatralitaite, elc on ţ i ne argumente pen tru toate nivelur i les i tua ţ i e i date : o m i n ă p r i c e p u t ă ar puteasă izoleze aici c inci -şase variante de interpretare a t ex tu lu i . D a r densitatea .d esuprasaturare". caracterul mai p u ţ i n spontanîn raport cu edi ţ i i l e mai vechi, o „ p i e r d e r ede imponderabil", de i n s p i r a ţ i e , a nun ţ ă unmoment de cr iză a genului, un sf î rş i t dee t a p ă . E firesc : î n î n t r e a g a lume, modernizarea t ea t ru lu i . î n c e p u t ă dinspre exterior,î n s e a mnă azi al tc eva ; a fost de pă ş i t s t ra tulde s u p r a f a ţ ă al î m p r o s p ă t ă r i i m o d a l i t ă ţ i l o rde exprimare, este viza tă însăş i subs tanţaa ceea ce se c o m u n i c ă şi e s e n ţ a c omun i c ă r i i .Nunta e cumva emblema vechiului joc pe

care teatrul îl juca nu prea demult, cu p l ă cere şi farmec, s t i m u l î n d u - ş i nevoia de tinere ţe cu scuzabile g r a t u i t ă ţ i ; dar gratui tateai n t r a t ă in reflex.. .

Să desc i f răm însă pa r t i t u r a .

î n momentu l în care facem cel mai mic paspentru a ne apropia spectacolul, prima nedumerire se n a ş t e ; de fapt, prima contradic ţ i e , în mod evident, D i n u Cernescu a int e n ţ i o n a t o d e s c r i p ţ i e de mediu şi climat social cu a jutorul c ă r e i a să elibereze piesa depre ţ i oz i t a t e a f a dă în care o î nc h i s e s e r ă interp r e t ă r i l e de curte, s c o ţ î n d u - i l a l u m i n ă î n t regul p o t e n ţ i a l de v i a ţ ă . Precedentul înaceas tă d i rec ţ i e ex i s t ă : se ş t i e că iStanislavski

a montat un Figaro care nu se petrece doar în alcovur i ş i saloane, ci şi în acele cotloaneale icastelului unde t r ă i e s c şi au t r e a b ă vale ţ i i , cameristele, p a j i i , g r ă d i n a r i i ; v ă z u t ăd i n a c e a s t ă pe r s pe c t i vă , lumea a r i s t o c r a t i c ăa r ă t a un chip ridat, î mbă t r î n i t , l i p s i t de s t r ă lucire. Un model mai apropiat de noi ne-aoferi t tru pa lu i Planc hon cu al său GeorgcsDandin ; o b s e r v ă m r e m i n i s c e n ţ e l e lui în deco

mi re a s ă nu - ş i p robe a z ă cununa de i lămîi ţă , c is p a l ă cu fur ie rufe) e j upu i t ă , c oş c ov i t ă şi înter ib i la dezordine a unor r q p a r a ţ i i ; cameracontesei e î nc ă în splendoare, eu «tapetele sale

de culoarea viş ine i putrede, dar şi aici obiectele s î n t fanate şi au î n c e p u t să se deterior eze,iar o m i ş c a r e p u ţ i n mai v i o l e n t ă va face săse p r ă b u ş e a s c ă b u c ă ţ i de c ă r ă m i d ă din hor nu l c ă mi nu l u i . S î n t e m c onduş i î n b u c ă t ă r i i l eunde stau î n ş i r a t e t ing i r i , f un i i de c e a pă , unde

fierb leş i i , pe l i n g ă care t o a t ă lumea trecev ă z î n d u - ş i de treburi . A c t u l d i n g r ă d i n ă alege

un eol ţ dosnic, spre care l i c ă r e s c l umi n i l e f e res tre lor de la castel ; pe jo s zac de av al maniş te amoraş i de ghips, a l t ă d a t ă f a l n i c i . T oa te acestea l a o l a l t ă desoriu .un apus de lume,decl inul a r i s t oc r a ţ i e i , pe care morga nu maii zbuteş te să-1 acopere. î n t r e a g a valoare aide i i comice, at î ta c î tă e, st ă în contr astu l d i n tre ifosele şi obsesiile erotice ale seniorului deA l m a v i v a , şi s i t u a ţ i a sa m a t e r i a l ă c o n c r e t ă ;

ţ a r a arde şi baba se p i a p t ă n ă . Dar contras tule anulat, de î n d a t ă ce contele, în respectivaversiune s c e n i c ă , e la antipodul i m a g i n i i aristocratului desprins de re ali tat e : c î nd e binedispus — guraliv, f a mi l i a r , c om pl i c e ; c î n d sc

înfurie — b ă d ă r a n , cu mi ş c ă r i dezordonate, î mpe s t r i ţ î ndu - ş i vorbirea cu t i c u r i de ja rgon.A t unc i c î nd echipa Planchon-All io descr iameticulos, î n t r - u n a d e v ă r a t „ t a b l o u de gen".acareturile din g o s p o d ă r i a l u i Georges D a n d i n şi mu nc il e ce se efectuau acolo, pe s c e n ăse vedea acea v i a ţ ă a piesei care n u î n c ă p e a

în repl ică , to t ceea ce putea explica şi î n t e meia ati tu di nea şi ment alit atea erou lui ; darce e xp l i c ă faptul că un senior de A l m a v i v ase ascunde î n t r - u n h î r d ă u cu var, sau consimte să ţ i n ă „ m a r e a j u d e c a t ă " în aburi i ş imirosuri le d i n b u c ă t ă r i e ?

A j unge m astfel la libertatea e s e n ţ i a l ă pecare D i n u Cernescu şi-o ia f a ţ ă de persona

jele piesei şi de (relaţi i le dintre e le , nu ară-t î n d u - n i 4 e as a cum sînt, restituindu-ne piesa

aşa cum a fost scrisă (nu acesta a fost oare

ţ e lu l ac ţ iuni i mondiale de recit ire a clasicilo r ? dar cî te mici abuzuri nu se comit înnumele unui mare a d e v ă r — ar spune F i garo...) ; ci r e d e s e n î n d oamenii (în alte c u l o r i ,m o d i f i c î n d î n t î m p l ă r i l e , i n v e n t î n d dincolo detext şi în opoz i ţ i e cu el, ca şi cum î n t r e rep l i c ă şi v i a ţ a pe eare o c o n d e n s e a z ă nu sepresupune un racord, ci o c on t r a d i c ţ i e . D a c ăA l m a v i v a , cum spuneam, a r a t ă şi se p o a r t ă

ca un p r ă v ă l i a ş l o v i t de streche a m o r o a s ă ,gonind la propr iu d u p ă c a m e r i s t ă pe s c ă r i ş ipe corido are, Rosin a e şi ea alt oin eva de c î tş t i a m ; o pasiune v i n o v a t ă o l e a g ă de Cheru-bino, pe care regizorul nu 1-a admis aici l acei 13 ani ai lu i , la g r a n i ţ a din t re c o p i l ă r i eş i adolescenţă , g ingaş subiect de qui-pro-quo-ur i ; n u nu ma i că a de s f i i n ţ a t t raves t i -ul (a t i tudine m o d e r n ă în s u b s t a n ţ a ei da c ă ş i g ă



Mama vinovată (scriere ulterioară, evidentmai puţin inspirată, care n-are de ce să altereze o ope ră constituită cum e Nunta iuiFigaro), şi a tratat-o în modalitatea comedieide bulevard. Jocul cochet, visarea au devenitrelaţie concretă între un paj-f lăcău impetuosşi o contesă bucuroasă să se poa tă consola întaina negl i ja tului său alcov. Nebunia eroticăde care s-a molipsit toată lumea din castel(Figaro şi Suzanne se îmbrăţ işează tăvăl in-du-se pe duşumea, Fanchette se repede l i te

ralmente de gîtul contelui) nu ţ inteşte săscalde „la foile journee" în t r -o baie de sen

zualitate pură şi luminoasă, ci, net, să des

chidă porti ţe către slăbirea frînelor de comportament, c ă t r e o relaxare genera lă a raportur i lor ; într-o casă în care valetul şi camerista se sărută în faţa stăpînei, nu mai existănici un fel de dis tanţe şi de convenienţe.Ga doi burghezi, Rosina şi Almaviva se vorcerta t r iv ial şi puţin l ipseşte ca soţul gelossă nu-şi plesnească nevasta... Pe cînd în text,după o enervare îndelung comprimată , sin

gura abatere de la regulile etichetei pe careşi-o îngăduie contele este să înlocuiască, odată, pronumele de reverenţă vous cu maifamil iarul tu...

S-a văzut de mult că lui Dinu Cernescunu- i plac, la teatru, nici statuile, nici fiinţeleeterice ; fiecărui personaj, el îi c a u t ă de îndată chipul cel mai terestru, f i inţa de carneşi sînge, şi nu şovăie, în acest scop, să-1 batjocorească crunt. De aceea, probabil, îl punepe Almaviva, în to iu l unui elan păt imaş , săse încovoaie de durerea unui acces de sciaticămenit să-i amintească o virată ingrată, deaceea se amuză s-o in t roducă pe contesă î n tr-un veşmînt de o prospeţ ime îndoielnică şicu părul înnodat în cîteva ja lnice moaţe decîrpă. Acest mod de a umaniza prin degradare dă însă prea adeseori rezultate meschine;el nu descoperă de fapt nimic din esenţa natu r i i umane respective, ci e simplu mijloc de

caricatură , a cărui valoare revelatoare depinde, iarăşi , de acelaşi factor : dacă surprinde un adevăr implicit , sau inventă încontrasens, de dragul efectului.

Ca m aceasta ar fi latura de sat i ră a spec

tacolului : Nunta Iui Figaro ca artă cu tendinţă. Inconvenientul nu stă în acuzarea aces

tei trăsături , ci în faptul că ţ inta satirei nu eriguros definită şi atent cîntăr i tă ; excesulîn deprecierea tuturor personajelor prin brutala „demascare" a vici i lor creează un deze

chilibru. Subtila ţesătură a ambigui tă ţ i lor şiqui-pro-quo-urilor, permanenta alunecare lamarginea catastrofei şi mereu re înnoi ta salvare în inocenţă din ultima clipă, care facdeliciul acestei l i teraturi spiri tuale, nu mai ausuport. în Prefa ţa pe care a scris-o pentru a

înlesni începutul furtunoasei cariere a pieseisale, înt r-o vreme în care răsunetul acesteia

Scenă din final

era mai ales nonconformist, Pierre-AugustinCaron de Beaumarchais pledează, pe un tonspăsit şi cu admirabi lă îndemînare , cauza mora lă a piesei ; eroii săi, la l imi ta echivoculuidesăvîrşit ca sursa însăşi a nestabilului echil ibru al situaţiei comice, se joacă atî t cu virtutea cît şi cu viciul, dar nu t ranşează d i lema, nu ies din cadrele jocului . Nu e cazul,

bineînţeles, să luăm ad-literam ironii le transparente ale autoru lu i ; dar morala fabulei e

în desăvîrşita coerenţă a argumenta ţ i e i sale,spri j ini tă exclusiv pe un text constru it pentru a satisface tot t impul relaţia dublă întreaf i rmaţ ie şi negaţ ie . în clipa în care aceastărelaţie încetează, avem de-a face cu al tăpiesă.

Tot parţial şi in amestec cu prima formulăexistă aici şi un alt Figaro, tratat în manieracomediei burleşti : Nunta lui Figaro caartă pentru artă, teren de ne numă ra t e acţiuni şi gesturi din toate categoriile şi gradele de umor : un brînci în spate, în loc debună-ziua, dat de Figaro lui Bartolo la primasa intrare în scenă e complet neavenit ; gag-ulcu mîinile, menit să-i sugereze lui Figarocuvîntul „pecete", e foarte bun şi la loculsă u ; jocul cu capacul de pe oala care dă înciocot, asfixiind într-un miros pesti lenţialasistenţa şi completul de judecată, ce-şi continuă totuşi deliberarea ţ inîndu-se de nas, sedezvol tă ca un episod independent gratuit ; în

schimb, prezenţa la pian a compozitor uluiŞtefan Zorzor, care acceptă cu înc în tă toaredisponibilitate şi convingere să se integreze jocului colectiv, e o idee amuzantă , cu farmecşi oarecare distincţie, în ciuda abuzului descamatorii ; iar jocul de umbre din grădinăşi confuziile pe care le creează reprezintă oingenioasă şi totodată poetică soluţie plastică,



de pe urma căre ia prof i t ă în t regul u l t im act.poate cel mai curat ca tonalitate.

Pentru o fantezie a t î t de e f e r v e s c e n t ă edesigur greu să r e n u n ţ e la prea multe dintreornamentele pe care le-a i nve nta t ; d a c ă n-oface însă . cu severitatea şi d i s c e r n ă m î n t u l necesare, se produce o r ă s t u r n a r e de planuri dincare d e f a v o r i z a t ă iese mai ales piesa. Ceea

ce r e ţ i n e m d i n Nunta e în p r i m u l r î n d vi

zualul, ne î n t r e ru p t a mi ş c a re , s e nz a ţ i a de clo

cot permanent, de c o l c ă i a l ă în g o a n ă d u p ă omi c ă p l ă c e re , după un mic interes, m u l ţ i m e a. . d r ă c i i l o r " .

Ciudat însă . tocmai ceea ce trebuiau acestea

să sublinieze apare, d i m p o t r i v ă , estompat :tex tu l nu se aude. Nu mă refer la nervurilesale de i n t r i g ă , destul de viguroase pentru ar ă z b a t e , ci la arborescenta comentar i i lor , lap r i l e j u r i l e de m e d i t a ţ i e , la dantela a luz i i lor ,s ăge ţ i lor , observa ţ i i lor ascuţ i t e , care au def i n i t c î n d v a piesa ca o p e r ă p r o t e s t a t a r ă , de o

n e î n g ă d u i t ă î n d r ă z n e a l ă . Sigur că acest caracter i nc end iar s-a pi er du t cu vremea : aur ă ma s î n s ă neatinse i n t e l i ge n ţ a , causticitatea,turnate în tiparele unui s t i l . Versiunea r o m â n e a s c ă s e m n a t ă de Anda Boldur r e a l i z e a z ăechivalentul de s ă v i r ş i t al acestui s t i l . al tuturor n u a n ţ e l o r . al f ineţ i i detal iu lu i . este

e x a c t ă şi e l e g a n t ă în descoperirea caracter ist i c i lor de l imba j : în spectacol, n u a n ţ e l e sepierd, se îmbîcsesc în numeroase l i cenţe fa ţăde armonia şi rafinamentul r e p l i c i i , ba chiarse d e g r a d e a z ă pr intr -o ros t i re voi t incul t ă .

Cu aceasta s-ar putea deschide o l u n g ă disc u ţ i e despre rapor tu l î n t r e cuvint şi a c ţ i u n eîn actul teatral, c ă r e i a nu i se va p o t r i v in i c i o d a t ă o concluzie-t ip. Nunta lui Figaroe r e p r e z e n t a t i v ă pent ru acea c a r a c t e r i s t i c ă as p i r i t u l u i francez în c u l t u r ă de a înves t i cu-v î n t u l cu o misiune s u p e r i o a r ă : î n s c e n a r e aei este o p r o b l e m ă de j u s t ă mă s u ră î n t r e res

pect şi libertate, de d i s c e r n ă m î n t . de pe r f e c t ăc u n o a ş t e r e a s t i lur i lor . Ceea ce nu î n s e a m n ă ,evident, că ar trebui t r a t a t ă „ a l b " , ca un rec i t a l , că se poate l ips i de suportul unui u n i vers de spectacol v iu : ci doar că fiec are element component al acestui univers trebuietrecut p r i n f i l t r u l unui examen de c o e r e n ţ ă ,gust şi cul tură , inc i t să se p o a t ă subordonacu supleţe , să p o a t ă servi.

Ch i a r i n t e r v e n ţ i i l e în textul clasic nu sîntîn mod necesar sacrilegii ; exi s tă reduc ţ i i necesare, în acord cu gustul v r e m i i , altele cerutede c o n c e p ţ i a g e n e r a l ă a m o n t ă r i i — în cazulde f a ţ ă , r e n u n ţ a r e a la pastorala cu Cherubine o consec in ţă logică a v i z i u n i i asupra persona j u l u i . Past oral a şi în speri a! vode v i l u l dela sfîrşit au însă o func ţ i e prec i să în structurarea î n t r e gu l u i . î nc he i nd senin dar î n d r ă z ne ţ , î n t r -o î mp ă c a re a v i z a t ă şi l i be r ă dei luz i i dulcege. sub semnul „ n e m u r i t o r u l u i V o l -ta i re" ; trans formar ea în comedie î n t r e t ă i a t ăde muz i c ă . î mpe s t r i ţ a t ă cu pasaje în care sej oa c ă , del ib era t — uneo ri excelent —, par odi e

pr in t r -o pr i s mă c o l o ra t ă . în episoade independente şi chiar divergente, dintre care numaiunele s înt (mai mul t sau mai p u ţ i n ) izbut i te .Impor tan t nu e. b i ne î n ţ e l e s , a da note şi aface media — n i c i nu e aceasta treaba noas

t ră —, ci a cerceta d a c ă , din colo de ama lga mul s t i l i s t ic , exis tă şi poate f i î n t r e v ă z u t ă oi n t e n ţ i e l impede , un sens unificator, care ar

jus t i f ica , la urma urmei, orice, pr in reuş i t ă .M ă r t u r i s e s c cu regret că n-am descoperit acel

sens, acel g î n d pe care a dor i t să ni-1 transm i t ă echipa g i u l e ş t e a n ă — d a c ă nu cumva esimpla producere a unui spectacol vesel şiantrenant în sine, care să b i n e d i s p u n ă lumeape un pretext de autoritate. î n t r e b a r e a ed a c ă nu cumva u n i i dintre spectatori ,neof i ţ i f i i n d , nu p l ă t e s c drept p r e ţ pent ruo s e a ră a g re a b i l ă , pe s t r i ţ ă , c unoa ş t e r e a şisavurarea unor v o l u p t ă ţ i intelectuale de unt ip ma i î n a l t . E departe de a fi î n t r e b a r e aacestei singure m o n t ă r i — tocmai de aceea

m e r i t ă să fie f o r m u l a t ă r ă s p i c a t .E d i f i c i l , d u p ă toate acestea, să a n g a j ă m od i s c u ţ i e aparte despre actori : ei s în t sol idar icu spectacolul, la bine şi la rău, î n t r - u n modi n d i v i z i b i l . Faptul că D i n u Cernescu o b ţ i n ede la toate d i s t r i bu ţ i i l e pe care le conduce oadeziune a b s o l u t ă şi o angajare p l i n ă de convingere e, indiferent de calitatea unui rezultat sau a altuia, o r e m a r c a b i l ă î n s u ş i r e prof e s i ona l ă (dar şi o r ă s p u n d e r e cu mul t maimare...). Plăcerea , a t î t a c î t ă e. vine din exe

c u ţ i a i r e p roş a b i l ă a desenu lui reg izo ral : chia rşi Corado Negreanu. î n t r -un a t î t de impos ib i lA l m a v i v a , se a r u n c ă în toate capcanele r i d i colu lu i cu ace laş i imper turbabi l devotament .

D a r vede ta, vede ta nu e, cu m tr eb ui a şicum eram convinş i . Bănică : hazul său. f i i n dde farmec şi nu de spir i t , a fost stins, ş ters .B u n u l - s i m ţ i n t e r z i e î n d u - i să se d e z l ă n ţ u i e . .aşacum ştie e l " f a ţ ă de un rol cu asemenea m i tologie, în loc să fie le mencur du jeu înindi ferent ce mod, a fost un gag-man onest.

L-a m s i mţ i t treaz şi vi br an t, dar mai muP,.pe coarda s e n t i m e n t a l ă " . în mo no lo g : poate

şi d i n cauza t ă i e t u r i l o r din text. acidul l i p sea. E evident o p r o b l e m ă de studiu al stil u r i l o r pe care actorul o poate rez olv a ; armeri ta s-o reia. Figaro e un galon de aurpentru o c a r i e r ă de comedian.

Vedeta, deci. e Mariana M i h u ţ : o Suzonp u t e r n i c ă , r o b u s t ă , „ m o d u l a t ă " pe t o a t ă î n t inderea ro l u l u i , p l i nă de haz, de har, de temperament, vioaie, ş me c he ră , i n s i nua n t ă , p i s i -

c o a s ă , c o m p u n î n d u - ş i cu de l ic i i fiecare i n t o n a ţ i e — subreta i de a l ă , şi nu numai.Dana Comnca (Rosine) a fost exact ce tre

buia să fie. de l i c a t ă , pu ţ i n rece, r e ţ i n u t ă ;D a n Tufaru — un Cherubino adolescent, sen

zual, n ă u c , nu inocent, î n s ă candid şi, înciuda s i tua ţ i e i în care e pus, de bun-gust.D or i na L a z ă r , T r a i a n D ă n c e a n u , I o n V i l c u ,Emest M a f t e i , Jor j V oi c u şi toţ i cei la l ţ i , actori dc comedie ve r s a ţ i îşi lac corect me



Victor Rebengiuc (Bob) şi George Constantin (Tei)

Teatrul Mic

PRIMARUL LUNII

SI IUBITA SA

de Al. Mirodan

Se pare că fib ra cea ma i re zi st en tă d ins tructura dramaturg ie i l u i M i r o d a n a p a r ţ i n evoc a ţ i e i publicistice. A u t o r u l Ziariştilor i n ha lează pr in to ţ i por i i t a lentului său faptuldivers sau ş t i rea senzaţ ională a zilei , le dist i l ează pr in c î t eva alambicur i ş i t r a ns fo rmăcomentar i i le în amuzante „ c a u s e r i e s " dramat ice. Teatrul l u i M i r o d a n este „â la page"

cu coloana înt î ia a ziarelor, ţ i n e pasul evenimente lor t ransmise p r i n Telestar şi sebucură de marea favoare a publ i cu lu i f i in dcăştie să combine în aceeaş i fo rmu lă met a fo r ic ădatele „ m a r i l o r probleme" cu cele ale — mărunte lor sau mai puţ in mărunte lor metehne.

Evenimente contemporane istorice, descope

r i r i de însemnăta te p lane ta ră capă tă în re p l i c i l e l u i M i roda n alura unor î n t î m p l ă r i

i idi f i l i F b l l d i

zăr i i , în t re semnul plus al omeniei şi celminus al a l ie nă ri i , echi l ib rul e f ra gi l şi peacest s pa ţ i u p l i n de inefabil se desfăşoară deobicei t rama piesei. F i i ndc ă voc a ţ i a l i r i c ău r m e a z ă î n d e a p r o a p e celei publicistice. M o t i v u l gaze tă re sc , „şozul" , „ches t i a " , constituie de obicei un impuls, un punct de pornire d i n care se îna l ţ ă o sp i r a lă gra ţ io asă ,o con s t ru c ţ i e f rag i l ă şi o r na me nt a t ă , a l că tu i t ă d in în t rebăr i ş i răspunsur i , aforisme şicalamburur i , care ascund adesea sub apa

ren ţa neser io asă a jocu r i lo r de cuvinte ref lecţ i i grave şi responsabile. î n piese c i r cu lă mereu un acelaş i personaj, evidentCerchez, dar care cu timpul s-a raf inat , s-a

nuanţa t , a s căzut în vital i tate , şi a sporit în reflecţi i , în inter ior izare. Omenescul şito t ceea ce se integrează în sfera poz i t i văa noţ iuni i , e reprezentat de un veşnic cuplumasculin, f i e ş e fu l - a d j unc t . Don-Socrate sauP r i m a r u l - P l u ş ; aceste do uă feţe — măş t i ,veselă ş i t r i s tă , gravă ş i zeflemisitoare, ser ioasă ş i neser ioasă compun p r i n a l ă t u r a r eimaginea universului etic dorit de autor.C ă c i M i roda n r ă mî ne un l i r i c angajat — ungazetar. A n t i u m a n u l , dezumanul e d e n u n ţ a t

cu gingăş ie ş i t r i s te ţe . Terenul de ac ţ i un e :iubirea. Pe acest ter i tor iu şubred se dautoate b ă t ă l i i l e morale în piesele l u i M i r o d a n .

D i n mul te puncte de vedere Primarul Luniisi iubita sa conţ ine datele unui test, cont u ru r i l e unui por tre t - robot pentru tot tea t ru lsău . Este o piesă publ ic is t ică , l i r ică , cons t rui tă în s t i lul unei anecdote, a d i c ă sumar

compusă, l ips i tă de caractere dramat ice şi ,



Astronauţii (Dumitru Furdui şi Victor Rebengiuc) cu cele trei „lunatice" (Florina

Luican, Doina Şerban şi Monica Ghmţă)

iaşi cu un mic transfer de funcţii. Elementul „cerchez" din tabloul moral cunoscut, dinşef al sectorului suflete a devenit primar al

Luni i , reprezentant al unei civilizaţii eticeedenice. Primarul duelează, verbal fireşte, cuemisarii tristei şi tensionatei noastre planete,cu doi astronauţi (personaje uşor înterşan- jabile) care i se dezvăluie în chip înfricoşător, precum lui Adam, şarpele. Atingândmîna astronauţilor (în ciuda prevenirilor ad

junc tu lu i său Pl uş, şef al servici ului decontra-informaţii) primarul lunatec se contaminează de microbii omenirii, se „umanizează", în consecinţă u rme ază căde rea înPăcat, tristeţile cunoaşterii. Toate relele civilizaţiei terestre se răs pînd esc pe Lu nă

(mostrele sînt evident cătuşe, un pistol, etc.)care imediat capătă aspectul unei colonii dinPacific. Din fericire însă, Primarul se vindecă, şi cu ajutorul iubitei sale îşi revine lastarea de inocenţă paradisiacă, continuînd împreună cu toţi lunaticii să practice cultuliubiri i pure. M u l t invocata filiaţie cu Sebas-

tian se arată mai prezentă ca oricînd. Urmaşal lui Miro iu , Primanul incarnează o plămadă de vise, dar într-un mod deliberat an t i -romantic, persiiflînd stările poetice printr-otratare „scientistă" a dragostei. Cu o densi

tate dramatică rarefiată, compusă linear, cupersonaje schematice — mai mul t sau maipuţ in difuzoare de aforisme, piesa beneficiază dc atuurile ..stilului Mirodan" : limbajburlesc, dialog spumos, poantă insolită (nutoate de egală ţinută), vervă ţi atmosferădeopotrivă de ireală şi de familiară. Unii ar

numi asta mani eră, alţi i dimpotrivă, „lagriffe" sau semnul patern i tă ţ i i indiscutabile.Depinde de unghiul de abordare, căci înacest teatru ce stîmeşte un număr egal deadversari şi de partizani, defectele sînt pemăsura calităţilor şi invers.

Există însă „un stil Mirodan" şi el a fostlansat de Teatrul de Comedie, mai bine zisde Beligan şi partenerii săi, uneori pionischimbaţi, dar mereu atenţi şi fideli regulilor speciale ale jocului. Montînd în urmă

cu câţiva ani Ziariştii la Piatra Neamţ, IonCojar a oferit textului o va ri an tă p ers ona lăsurpr inzătoare , în tr -un spectacol grav ş i v ibrant. Spectacolului de la Teatrul Mic îilipseşte tonalitatea, climatul stilistic adecvat.

Materialul dramatic, fragil fi ind, opune orezistenţă aparte. Este totuşi o pro ble mă denuan ţe care poate f i remediată, cu timpul,p r in aclimatizare. Luaţi fiecare în parte, i n terpreţii (distribuţia masculină) se achită desarcinile scenice, ceea ce este la urma urmeinormal, aceşti interpreţi f i ind vedete con

sacrate şi mari favoriţi ai publicului : GeorgeConstantin, Victor Rebengiuc, DumitruFurdui.

în Primar, George Constantin se aduce pesine cu jovialitatea sa atletică şi nonşalantă,cu isteţimea candidă, cu mersul uşor greoişi coloratele arpegii vocale de la bas la fa l setul tenor ! Aghiot antul Pluş e desenat înpen iţ ă fină de Flor in Va sil iu : un umor secde bună calitate, o prezenţă scenică intensăşi continuă, impun pe acest încercat interpret de roluri „mici". în seria „cuplurilorMirodan", şeful şi adjunctul : George Constantin şi Florin Vasiliu se dovedesc excelentdistri buiţi. Dac ă există „stilul Mir oda n",Victor Rebengiuc nu e receptiv acestor date ;ele pretind farmec, naturaleţe , o anumită subt i lă lejeritate în raporturile cu publicul, calităţi pe care actorul, indiscutabil, le deţine,dar nu le ma ni fe st ă a ici. De ce ? în sfîrşit,Furdui, cu chipul ţuguiat de licean şi ochiirotunzi ca de porţelan — îşi joacă partiturade unul singur, totuşi într-un mod reconfortant, stenic. Se pare că lipsa de comunicarecu partenerul devine elementul frînă în spec

tacol, de aici veselia cam forţată, plină detensiune surdă, acordurile false, dis tonanţele .

Distribuţia feminină se prezintă la unnivel scăzut, uneori aproape amator. La stîn-găcia şi crisparea Monicăi Ghiuţă (Alina I)la afişarea cabotină a Florinei Luican(Alina I I I ) , se adau gă costumaţia de evidentprost gust. Am fi reproşat-o pictorului sce

nograf St. Hablinschi, dar am observat căreproduce ind icaţ ia autorului „t inere hawa-iene — care în t împină- în por t- tur iş t i -ame-ricani". în scenă a dispărut nuanţa ironică,

şi costumele rămîn triste şi urî te lipsit e deumor ; spre deosebire de decor oare oferăpublicului exact ceea cc aşt eapt ă : imaginile TV ale „Lem"-ului, în momentul alu-nizării , pasul de cangur în costumul alb„N.A.S.A." şi alte imagini din mitologia aventuri i spaţiale. Decorul primeşte cele dinţii

n i



aplauze ale publicului — şi văzînd cum coboară din podul scenei modulul, ne gîndimcă probabil la fel au aplaudat spectatoriicinematografului mut prima locomotivă caree năpustea pe şine drept spre dînşii. Părea

adevărată. . . Restul nu conta...

M I R A IOSIF

Teatrul Giuleşti

GEAMANDURA

de Tudor Muşatescu

Despre Geamandura de Tudor Muşatescula Teatrul Giuleşti nu se pot spune preamulte. Reprezentaţia nu are nimic şocant,nimic violent. Autorul, ca şi creatorii spectacolului nu au prete nţii răs tu rnă toa re ; nu„demi rizea ză", nu „demis tifică ", nu „contestă", nu... Aici lucrurile se petrec limpede,firesc, de-a dreptul, şi simplu ; încît ţi- e

parcă ruşine să mărturiseşti că-ţi place, casă mu fii „marcat", doamne iartă-mă, de p r i mitivism. Căci, ce e drept, e drept, textuldramatic şi spectacolul nu-s construite pentru cei foarte „lucizi", pentru cei care adorămontări le cifrate şi de „gîndire încordată",de „cruzime" şi de suspensuri, de intensăconvulsie şi trepidaţie nervoasă. Geamandurae destinată celor senini, cu gustul ingenuu,rămaşi sentimentali şi fără teama de a orecunoaşte. E o lucrare nesofisticată, fermecătoare şi înduioşătoare prin chiar naivitatea proble maticii ce ata că, pr in simplitatea

uşor conv enţi ona lă a înt împ lăr ilo r ; pe aceastălinie, este o broderie lirică şi în acelaşi timpspumoasă, străbătută de umor, are chemareaşi darul de a întări în noi încrederea înposibilitatea unei vieţi de omenie, trăită într-o atmosferă neviciată, disponibilă la iubireşi sentimente curate.

Regizoarea Geta Vlad a văzut piesa aş acum a fost scrisă. Nu a încercat să-i atribuieforţat dimensiuni, pe care nu le are. A folosit la rîndu-i cu sinceritate, fără pedanterie, cu candoare, mijloace simple şi fireşti

şi a creat astfe' universul poetic — liric şiduios — propriu textului. Montarea are echilibru şi măsură, nu alunecă nici în efectemelodramatice nici în comic exagerat. Pîn-dită, cînd şi cînd, de primejdia monotoniei,reprezentaţia reclamă, poate, încă un efortde dinamizare a ritmului. Dialogul ar căpătaîn acest chip o mai mare strălucire, ar punemai în lumină foarte multe vorbe de duh

caracteristice spiritului autorului, al cărui pitoresc şi efect se lasă, deocamdată, uneori,pierdute. Lumea uşor desuetă a piesei şiaerul vag nostalgic şi de mister, de visareşi tristeţe, de dulce melancolie, care toatefac culoarea şi valoarea spectacolului se cerpuse ma i ales pe seama interpretării actorilor. Mihăilescu-Brăila joacă excelent pe mu-

calibul şi cumsecadele turc Husein. în rolul-cheie al piesei — Zeiss — Paul Ioachim a îmbinat într-o compoziţie „nouă" în carieralui, discreţia, ironia, elanurile generozităţii,

în pictorul, poreclit Rembrand, Silviu Stăn-culescu a adăugat farmecului său personalun aer nepăsător şi boem dublat de inteligenţă, în timp ce Dan Tufaru a risipit fărăprecupeţire şi cu impetuozitate o adolescentină drăgălăşenie şi candoare, cînd timidă,cînd uşor impertinentă. Păcat că furat depropriul răsfăţ, alunecă adesea în libertăţiinfantile. Ileana Cernat în Luna este o apa

riţie fragilă şi graţioasă. Am fi dorit tocmaide aceea ca jo cu l ei să nu fie umb ri t demomente şterse, lipsite de nuanţe şi de vibraţie, oare interzic justificarea tulburătoareipasiuni nutrite, pentru eroină, de cei patrubărbaţi .

Decorul Sandei Muşatescu, luminos şi graţios stilizat, se integrează sugestiv ansamblului.

Yaleria Ducea

Ileana Cernat (Luna) înconjurată de St. Mihăilescu-Brăila (Husein), PaulIoachim(Zeiss), Dan Tufaru (Alagrec), Silviu Stăn-

culescu (Rembrand)



Teatrul de Stat din Braşov

ALBATROS

de Radu Theodoru

I a t ă , a ş a da r , că, d u p ă ce am avut „ c o medi i tragice", „ s noa ve l i r i c e " , o p i e s ă„ a p r o a p e i s t o r i c ă " , ha chiar şi o „ c o m e d i eî n t r -o parte", dramaturgia n o a s t r ă a z ă m i s l i t şi o „ c ome d i e e ro i c ă " . A f l ă m cu p r i l e j u lr e p r e z e n t ă r i i acesteia d i n u r m ă , că, undevaîn Trans i lvania , în prea jma zi le i de 23 Au

gust, î n t r - o unitate de a v i a ţ i e , un grup det i ne r i elevi of i ţ e r i — „ A l b a t r o s u l " — seî nde l e t n i c e ş t e cu sabotarea m a ş i n i i de r ă z bo inaziste. Spre deosebire de adj unc tul l u i , unt i că los , care a pro f i t a t de r ă z bo i spre a seî na vu ţ i , comandantul u n i t ă ţ i i e un of i ţ e rcinstit care-i u r ă ş t e pe naz i ş t i şi vede cu entuziasm cum se apropie ceasul z d r o b i r i i lor .D a t o r i t ă v i g i l e n ţ e i , bă rbă ţ i e i şi s p i r i t u l u i desacri f ic iu ale grupului de t iner i e levi , că -r u i a - i vine în ajutor şi l e gă t u ra po l i t i c ăc o n s p i r a t i v ă , în persoana unei fete-locote-nent în c iv i l , ancheta SS-ului e z ă d ă r n i c i t ă ,arog ant ul mai or german şi complicele l u id e m a s c a ţ i şi a re s t a ţ i , iar momentul is torica l î n t oa rc e r i i armelor îi gă s e ş t e p l i n i dea v î n t şi entuziasm, gata de noi fapte eroice.

Ceea ce surprinde în a c e a s t ă lucrare,sc r i să — sau cel p u ţ i n p r e z e n t a t ă în prem i e r ă — în ianuarie 1970 nu e a t î t abordarea unui subiect î n t o t d e a u n a e m o ţ i o n a n t ,

î n t o t de a un a t u l b u ră t o r p r i n î n s ăş i e s e n ţ a

evenimentelor pe care le e voc ă , ci manieraî n care, d u p ă ce a fost, şi nu o d a t ă , şi nude d o u ă ori, şi nu de o s u t ă de ori, reluat,pe scenă . în l i te ra tura be l e t r i s t i c ă şi peecrane. în ţ a r a n o a s t r ă , ci maniera, ' a şadar ,în care 1-a abo rdat d i n no u au to ru l, înzilele noastre. E aici ceva straniu, care teduce cu g î n d u l la cutare „ S i m f o n i e în st i lclasic" scr isă în secolul al X X - l e a , saul a cutare poem în metru antic unde autor u l î n c e a r c ă să cocheteze cu un st i l per imat , î n c e a r c ă r e î n v i e r e a unor anume pol i f o n i i c ă r o r a trecerea v r e m i i le-a stinscumva armoniile , toate acestea î n s ă de peo poz i ţ i e nouă . de pe o poz i ţ i e creatoare dev a l o r i artistice noi. Or, în cazul nostru,n i mi c nou. Schema e riguros f ixă : of i ţ e ru lcinstit , of i ţ e ru l t r ă dă t o r , spionul demascat,

maiorul von.. . din SS, ( „ ko l os a l ă " c a r i e r ă ar t i s t i că au făcut maiori i ăş t ia von. . . din SS),i m p e r t i n e n ţ i şi bestiali, z o rnă i ndu- ş i p i n t e n i i ,

fără nici un risc preschimba cu omoloagelel o r d i n t r - a l t ă p i e s ă , roman sau f i l m , i n t r i gase d e s f ă ş o a r ă ca la carte, în cel mai pur stilal ani lor na ş t e r i i acestui gen. A l b u l e alb.negrul e negru, manichcismul e f ă r ă cusurN i c i o adiere nu vine să aşeze vreo f r u n z ăpe nuditatea ne î ns u f l e ţ i t e l o r stane de p i a t r ă ,f ă c î ndu-1 pe spectator să se minuneze : uite,e pentru prima o a r ă că văd un personaj poz i t i v care..., e pentru prima o a r ă că văd un

personaj negativ care nu... I n t e n ţ i i l e comice,aliniate în actul în t î i , unde e o bună s c e năde r e v i s t ă de g r ă d i n ă de v a r ă , numeroasele

î mpuş c ă t u r i şi efecte de pirotehnie nu reuşesc să salte spectacolul peste pragul uneisearbede c a d u c i t ă ţ i .

Ce putea face Ion M a x i m i l i a n , un regizorcu bune state de serviciu, adus anume del a C o n s t a n ţ a ? Foart e gre u de apre ciat . Fap te, cu e x c e p ţ i a lui George G r i d ă n u ş u (comandor aviator D a v i l l a ) , au declamat v i t e

j eş te (ba u n i i au şi mur i t ) : Io n Jugur eanu(comandor B ă l t e a n u ) , V i c t o r lonescu (maiorvon Kleis t ) , Dona C o t r u b a ş (Liana), Const an t in B a b i i (Teutonul) , Dan S ă n d u l e s c u(Theo), Ş t e fa n Dedu-Farca (Ş u rub ) şi a l ţ i i .

Decorur i le şi costumele ( a f a r ă de d o u ăcostume „ n e m ţ e ş t i " , toate f i i n d uni forme mil i tare, b ă n u i m că s înt perfect reglementare) î i apar ţ in l u i M i h a i T of a n .

Eadu Albala

Studioul Casandra

PIATRA DIN CASA

de Vasile Alecsandri

Ceea ce se r e p r e z i n t ă la Studioul ..Casan

dra" al In s t i t u t u l u i de Teatru . . I . L. Caragiale" sub t i t l u l „Piatra din casă'' — «mu-s ical» după Vasile Alecsandri este o „ i m p r o v i z a ţ i e l i be r ă " pe tema binecunoscutului vode v i l , mă r t u r i s i t ă ca atare, cu scuzele de r i goare fa ţă de autor. Ar fi deci neavenit săc ă u t ă m în spectacol blajina s a t i r ă moldovene a s c ă — d u p ă cum ar fi în genere neavenitsă căutăm orice altceva ne-am imagina dinainte că s-ar afla acolo la locul său. Tot ceputem face, ca spectatori, este să i n t r ă m însală l iber i de orice p r e j u d e c a t ă şi să fim recept ivi fa ţă de j o c u l ce ni se propune, şi încare ni s-a rezervat un anumit rol.



ce „p lu te şt e în aer", cu obsesiile la modă,autoarea spectacolului, studenta regizoare Marina Emandi (anul IV , clasa prof. Radu Pen-ciulescu, lector George Rafael) a înglobat înacţiune o mulţime dintre „ideile fixe" dinziua de azi, fără să le caute neapărat explicaţii şi legături de natură logică — de altfelnexistente — cu piesa. Ea a amalgamat tex

ul şi parodia textului, a intercalat episoadede comic absurd, lanţuri de gag-uri din şcoaa filmului mut. anecdote, parodii după diferite stiluri şi genuri de teatru, muzică, cinema, şarje la interpretarea beat, o secvenţă de karate, aluzii la filmele western,poliţiste, de aventuri, la personaje din mitoogia TV — totul, cu un fel de efort perma

nent de a nu permite vreun respiro, nici inerpreţilor, nici publicului. Atîta perseverenţăînfr îng e şi rez ist enţ a cea mai opa că : însăşi

tensiunea pe care o creează supralicitarea tu turor acestor forme de umor dezlănţuie un ris

rezistibil.Rezultatul nu ţine în cele din urmă de

teatru, pentru că nimic nu se leagă şi nuduce spre ceva : e o reprezentaţie de gag-unşi witz-uri. care seamănă mai degrabă cuvarietăţile televiziunii, unde orice pretext ebun dacă poate servi pentru a introduce un.număr". Evident, materialul acestei înjghe

bări nu e suficient pentru a risca o opinieasupra aptitudinilor de regizor ale autoarei— în sensul în care acestea definesc profesia drept putere de creaţie, cultură, discernă-

mînt. Deocamdată, avem de-a face cu unsimplu examen studenţesc, ou tema „exerciţiu de improvizaţie comică", într-o etapă destudiu în care ambiţia excesului este la felde normală ca şi pojarul în copilărie. (Cuatît mai mult în arta aceasta, în care încapeatita vanitate, fiecare generaţie vrea mai întîi şi mai întîi să-şi depăşească înaintaşii, fă-cînd mai mult şi mai extravagant dec ît e: ;ceea ce începe să nu mai fie atît de uşor, daif iind că mulţi dintre „înaintaşii" s tudenţilorde acum au fost. la rîndul lor, în prima t i nereţe, nişte fanatici ai invenţiei comice...)

Non- in te rvenţ i a profesorului, care lasă săse consume această febră la timpul său, îngăduind studentului să se exprime aşa cumdoreşte şi să se confrunte pînă la capăt cuactul său de creaţie independentă, mi se pareo atitudine înţeleaptă ; pînă nu de mult, cadrele didactice moderau şi modelau examenele de pe scenă, pentru a obţine rezultatecare să le reprezinte cu cinste numele ; dar,aproape de fiecare dată. tendinţele şi formulele reprimate ieşeau la iveală mai tîrziu. inmomente nepotrivite, afişate de către tineri

ca însăşi pecetea personalităţii lor. în sfîrşitliberă să se afirme... Pedagogia experienţeieste o bună pedagogie. Ar fi de formulat,

însă, măcar o singură observaţie, în legăturăcu cadru] în care se consumă : atita vrem;cît aparţine laboratorului de exerciţii (acea tăpromoţie mai are în faţă mai mult de un anpină la intrarea în teatrul profesionist), nueste cazul să fie oferită, ca spectacol obiş-

„Piatra din easă" la l.A.T.C. — sala Casând r a

nuit. unui public invitat să-şi cumpere biletela casă. în Piatra din casă de exemplu, succesul facil al glumei în sine e derutant şipentru spectator şi pentru realizateare : maiutilă, ca metodă, ar ii reprezentarea, urmatăde discuţii. în faţa unor săli de profesionişti- ai scenei — regizori, actori, critici.

în cu totul altă ordine de idei : deşi nicicompoziţia eteroclită a distribuţiei (două asistente universitare, studenţi la actorie şi studenţi la regie în postură de actori), şi nicimodul cum au fost desenate partiturile descenă ale personajelor nu invită la o analizăa studiilor de interpretare, o excepţie se impune, pentru a o menţiona pe Adriana Marina Popovici. Poate că multă lume a uitat-o,

în cei cîţiva ani care au trecut de la debutulei, desăvîrşit matur, impresionant prin forţăşi cultură profesională. Asistentă la catedrade dicţie. ea jo ac ă rolul Marg hiol itei, cuaceeaşi aplicată, minuţioasă pasiune a compo

ziţiei, cu aceeaşi concentrare absolută pe careo pune de fiecare dată în cele mai modeste

apariţii pe scenă. îmi rămîne. mereu, aceeaşimirare : cum se face că nici un regizor bucu-reştean care alcătuieşte o distribuţie nu vede,sub discreţia acestei actriţe, profunzimea unuitoarte mare talent ?

/ . P .



im $ « ! « P « l « f

v a r i e t ă ţ i

C/n a / i j „ O mie «rea <fe

capete" care se vrea însă cu olungă coadă (la „casă").

Tot la Sala Palatului, Teatrul„Al DavUa" din Piteşti anunţă..Evadatul la concert" în distribuţia căreia se disting, „cel maibun baterist minor", „cea maibună concepţie muzicală", „cel

mai bun organist", „deţinătorultrofeului Căprioara de aur~(a nu se confunda cu „Cerbul")

şi alţi „cei mai"...

D U M I C A I FEBR. „ „ S A L * ; ,

0RHE16ŞI20 PALATUL!

UNUKi

• • m m m INSTRUMENTAL VOCAL

ROŞU NEGRU

HAI

SA NE DISTRAM

Şi eu am fost l a Pala t !... Cit de greu sepoate impune un spectacol î n t r - o s a l ă imen s ăşi o scenă la fel. G l u m a s u b ţ i r e se d e s t r am ă ,f i o r u l l i r i c , pînă sus, spre u l t ime le r î n d u r io b o s eş t e . Do a r un Becaud a v r ă j i t ace as t ăsa lă . în t r -un r ec i ta l . . . înco lo , c î te spectacolenu se ..topesc" aic i . Decoru l , vă zu t d i n perspect iva s ă l i i , dev ine o cutie de păpuşi , ac-t o r i i - s o ld ă ţ e i d e p lumb, r ep l i c i l e a l ea r g ă d eneunde pe s î rma difuzoare lor .

U n spectacol t rebuie conceput, aic i , m onumenta l , de la caietul regizoral la schi ţele dedecor. Este ceea ce a avu t cura ju l r eg izoru lN . Frunzet t i , care a g în d i t p re me d i t a t o revis tă — scr isă ş i compusă special — pen t rusala Pa la tu lu i — ad ică ceea ce înţelegem, dela Tănase c i t i r e , ca f i i n d un spectacol demare montare .

Ş i - a ales şi o temă in stare să umple nunum a i cea mai mare sa lă d in Bucureş t i , c i ş i

s tadioane de sute de m i i de lo cu ri : fotbal u l . Vr în d — ne vr în d , l i t e rar sau vulga r ,comercial sau nu. fotbalul ci rculă pe mer idiane, cu viteza sa te l i ţ i lo r , în pr ea j ma camp io n a tu lu i mo n d ia l . I a t ă deci u n subiect..gras", abordat de doi autor i f ami l ia r i a i genului : George Miha l a c he ş i C iu p i R ăd u les cu .M a t e r i a l u l a fost de i n s p i r a ţ i e im ed i a t ă :f o tb a l i ş t i i , universul l o r , f ami l i i l e , supor ter i i ,etc. etc. Un e le texte s în t sp i r i tua le şi agrea

bile, iar al te le sînt l ipsite de haz, , ,clişee".

A m î n ţ e l e s to tdeauna dif icul ta tea de a. .s triga" umo rul , de a ţ i pa o p o a n t ă pe olungime de sute de metri , şi i-am acordat deaceea şi toate c i r c u m s t a n ţ e l e u ş u r ă t o a r e , a ş -tep t înd mul t v i sa tu l ş i dor i tu l ..cabaret" —cu un text care să ne amin tească b ib l icu l , , l a

începu t a fost cuv în t u l ! ". P î nă la u r m ă în să .spectacolul t r ă i e ş t e p r i n . . . spectacol. M o n ta re alu i Frunze t t i a ţi nt it şi a ni me ri t specif ic ul

revistei . R e p r e z e n t a ţ i a a r e r i t m , a d i c ă v e r v ă ,are fast şi lume multă pe scenă, o perman e n t ă mut a r e d e p l an u r i , l u min i , cu lo r i . Fă r ăm a r i vedete, dire cto rul de sce nă ( folosind decora ţ ia co lo ra tă a lu i Sor in Popa, şi orchest ra condusă de bagheta l u i V a l e n ţ i u G r i g o -rescu) a condus spectacolul cu f ineţe, fărăconcesii, cu o mare seriozitate p r o f e s i o n a l ă .C fi î i i t l d i d f ă



ghici abordează cu haz cupletul ; N . Ni ţ eseue aceeaş i b in eş t iu t ă voce muz i c a l ă ; Luc k iMarinescu a d a u g ă glasului temperament şiaplomb actoricesc). în ce pr iveş te domeniulcomic, Horia Şerbănescu ş i Radu Zaharescu— tehnicieni ai genului , buni ca i ndi v id ual i tă ţ i — ş i -au cam rut iniza t apar i ţ i a în cuplu ; apoi c op i l u l precoce V a l e n t i n Zaharescu ( D u m n e a v o a s t r ă v ă plac c op i i i care spunbancur i pent ru oameni ma ri ? Mi e — nu !) ;

apoi fo tba l i ş t i în rezervă . . . Marea s u rp r i z ă ,ofe r i t ă de N. Frunzet t i , au fost însă actori i.de p r o ză " : Coca Gheorghiu, M i c a Balaban,

Ica M o l in , Grisitina Deleanu, Rodi ca M a n -dache, L u c i a Bucovski şi binecunoscuta T e l l yBarbu. E i bine, transplantul a i zb ut it : s-aî n v i o r a t ceva în suflul teatral , în ş t i inţa cu-v în tu lu i ş i în umorul genului revuistic.

î n aceste î m p r e j u r ă r i , Fotbal Mexico s-aurmăr i t cu p lăcere ş i de că t re , , a foni i " fotbal u l u i (dacă mai exis tă pe undeva) , iar ţelul

a fost atins : la in trarea acestei săli , at î t degreu de umplut , se oferea s u p r a p r e ţ pentruun „bi le t în plus".

Diver t i smentu l face meci nul cu fotbalul !De al t fe l , p r o g r a m u l Tea t ru lu i „ Ion V a s i -lescu" — es t radă a lă tur i de comedii de bulevard , Baranga şi Everac a lă tur i de Alecsand r i — mă r t u r i s e ş t e i n t e n ţ i a unu i teatru popuar în buna a c c e p ţ i u n e a termenului !

*

A ţ i fost î n Lipscani ? Eu am fost l a A n samblul U.G.S.R. unde se în ce ar că formu laa t î t de mul t d i scuta tă ş i cont roversa tă a „ tea t r u l u i to ta l " . De o vreme se simte a ic i „vocea"cunoscutului bas Constant in Gabor, di rec torulansamblului . Se c au t ă for mu le, se pu n îns c e nă „ po e me " , se i nve s t i ghe a z ă concerte-spectacol cu pondere c o r e g r a f i c ă etc...

Rezultat al unor asemenea e x p e r i m e n t ă r i e

şi Esop, viaţa, muzica şi noi de Sadi R u-deanu şi M i h a i l Joldea (un text-pre text s c ă l dat de mul te unde de umor ; regia : Petru M i ha i l ) . Deş i compera jul lu i Nae Lăz ăr es cu sup ă r ă , d a t o r i t ă unei anume s t r i de n ţ e de artistamator, pe scenă evoluează un actor de talent şi sensibilitate, cu personal i tate remarcabi lă (F lor in Grăoiunescu , a lă tur i de Ivonne.Bertola-Podoleanu, şi simpatica i n t e rp re t ă dem u z i c ă p o p u l a r ă Ş t e f a n i a Bolozan) . Coregra

f i a (Ş t e f a n Gheorghe) punc t e a z ă c î t e va momente originale, marcate de r i t m şi elan. Sce

nografia, viu co lora tă , cu tente revuistice, es e m n a t ă d e Puiu Ganea ş i A n d r e i I v ă n e a n u -Damaschin. . .

. . .Fabulele l u i Esop aş teaptă totuş i . .mora la " : încot ro se îndreaptă specificul ansam

b l u l u i ? Spre „ t e a t r u to ta l"? Teat ru l total săfie da r s-o şt im şi no i ; şi d a c ă se poate cî t

Teatrul „Ion Vasilescu"

ACUL CUMETREI

GURTONO e xc e l e n t ă t raducere, s e mna t ă de Leon D .

L e v i ţ c h i , pune î n c i r c u l a ţ i e versiunea r o m â nească a delicioasei farse preelisabetane : A¬cul cumetrei Gurton. A u t o r prezumtiv : W i l -l i a m Stevenson. O t r am ă s impl ă , amin t indcanavaua commediei deU'arte, pivotează pe unsuport de dimensiuni in fi me : un ac, d ar ac ă ru i pierdere d ă faptelor amploarea hiperbol icei „ar i i a calomniei".

L a Te a t r u l „ I o n Vasilescu", regizorul Y a n -ni s Veakis a rest i tui t cu probi ta te acest umoruneori ş i pr in fer ic i te t ruvaiuri , deş i în unelescene se renunţă l a r i tmul vivace impus detext.

Interpretarea , în genere, i n e g a l ă . N o t ă mdin d i s t r i buţ i e pe : Constant in Răşchi tor ( înpersonajul-cheie Dicoon) . Te l ly Barbu (Cum ă t r ă Gurton) , A u r e l Tunsoiu (Hodge) , M a -rius Marinescu (Doctorul Rat) , Dominic Stanca (Un j u d e rura l ) ş i Ion Dondoş (Scarpeth-r i f t ) .

Elena P ă t r â ş c a nu-V e a k i s , a l e c ă r e i decoruriau făcut adesea obiectul unor e l og i i î nd re p

t ă ţ i t e , aduce şi aici o scenografie de l ica tă , debun gust coloris t ic , real iz înd un mediu plastic în care farsa se mişcă ş i se de ru le az ă l i be r ă , „ a c a s ă " , devenind şi v izua l pe rce pt ib i l ă ,cu acelaş i efect tonic.

Lidia Pop iţa Angela Macri şi Constantin

Răşchitor



Teafrul „Matei Millo"

din Timişoara

REGELE MOARE

de Eugen lonescu

.,Nu există moarte, exist doar eucare voi muri".

MALRAUX

I

„ U l t i m u l dint re clasici*4 ş i -a ocupat fo t o l i u l

la Academia f r a nc e z ă .Cu sabie şi cu bicorn, în acel binecunoscutcostum semi car nav al esc al . .nemuri tor i lor" ,Eugen lonescu va mai putea scrie, oare.

„NU" ?!?A m pe masă celebra, azi. ed iţ ie di n 1934

cu care îşi făcea int ra rea î n l i t e r a t u r ă . . p r i mu l dint re a va n ga rd i ş t i i u l t i me i j u mă t ă ţ i deveac".

Citesc amuzat, aşa cum. poate, în epocă ci teau confr aţ i i să i . ace as t ă în t r eb ar e din cap i t o l u l . .Doamnelor ş i Domnilor" :

— ..Ce po t deveni eu f ăcînd l i te ra tu ră ?I n cazul cel mai fericit Shakespeare. Cervan-tes. Eur ipide sau Dante ?"

Ia tă o în t rebare l a care se pare că s-arăspuns în acest 1970 şi prin fotoliul Academiei franceze.

Şi totuşi nu este aşa că încă nu păremdestul de convinşi că autorul Cintăretei chele

va in t ra în galeria mar i lo r nume pomeni temai în ai nt e ?

Prea este. pentru noi , a t î t de ap ro pi a t ă

exis tenţa lui , ş i mai ales exi s ten ţa lu i , dacăv re ţ i , buc u re ş t e a nă .

N u este, oare, actualul . .nemuritor ' ' , autoru l acelui . . N u " scos la „Vremea" în 1934 şiîn care polemiza cu Barbu. cu Ca mi l Pe-trescu, cu Lovinescu, c u V l a d i mi r Streinu, cuCioculescu, cu...

I I

însoţit de un pictor t înăr ş i nemaipomeni tde talentat în arta gra fic i i şi a pa gi na ţ i e i gaze tă reş t i , îndrăgos t i t de scrisul l u i lonescu.i lustrator al pr imei versiuni î n ro mâ n e ş t e aRinocerilor, urcam în 196S scările bloculuicenuş iu d in apropierea _Coupole"- i cu o floare c i ud at ă în mî nă : o ur ia şă gl ad io lă vio letăcu o t i jă enormă, ascunsă în ţ ipla transpa

r e n t ă p u r t î n d emblema, r e g a l ă aproape, aunei f loră r i i d in Sa in t -Germa in des Preş.

Peste c î t eva minute, în biroul alb al lui

sese ră aş te rnute pr imele r î ndu r i d i n Regele

moare.

Şi vocea soţ ie i marelui scriitor, e xp l i c a t i vă :..a fost scrisă în cîteva săptămini, cînd el erabolnav şi s lăbea şi doctorii nu şt iau exactdespre ce e vorba şi a t rebuit să se mu tedin t r -o cl inică în alta".. .

Şi aceste fraze cuprinse în capi tolul f ina l. .Minciuna morţ i i" (sau f inal melodramatic)clin celebrul „ N U " :

— ..Iată de ce nu mai cred în moarte. I n t ra tă în cu l tură , ş i -a îns t ră ina t , ş i -a pierdutorice nemurire, s-a de se nţ ia li za t , şi nu ma»este decit o s implă temă de brodat, de d i va gat l i r i c , agonic, matematic ş .a .m.d."

A p o i : . .Pentru că însă istoria cul tur i i a relegea e i (a rb i t ra ră , da r lege) pentru că l i tera tura agoniei se banalizează (faptul că seba na l i z e a z ă e dovada certă că nu se spri j inăpe niciun absolut) — mî ine nimeni nu vaavea dreptul să scrie despre moarte căci va

f i î nve c h i t " .F e r i c i t ă contrazicere, aceea care a făcut ca însuşi Eugen lonescu să scrie despre moarte,să scrie Regele moare şi.. . „în cazul cel maife r i c i t " , s ă devină autorul unei opere sha-kespeareene.

I I I

M i - a r f i foarte greu să scriu, di n nou, ocronică a acestei piese căre ia i -am consacrat,

în 1966, cîteva foiletoane, a p ă r u t e , ul te r ior ,

î n volu mul „Te a t ru rom âne sc şi in t e rp re ţ icontemporani" . Nu mi se pare, to tuş i , nepot r i v i t , să reamintesc, d i n acele foiletoane care

conchideau că ne aflăm în faţa unei capodopere, c î t eva cons idera ţ i i porn ind de la remarca Lui lonescu care zicea că , în to tdeauna . .„ t r a g e d i a este ni ţe l r id ico lă" .

Ceea ce surprinde, după părerea mea, ş*face unicitatea acestei opere meni tă să ră mână în l i t e ra tură aşa cum au rămas Ri-chard al 111-lea sau oricare alta d i n capo

doperele shakespeareene, ceea ce surprinde,zic, şi face unicitatea acestei pagini de geniudedica tă „condi ţ iuni i f in i t e a omului" , ş i încare se face o at î t de vibrantă descriere a. .complexului v i n o v ă ţ i e i " , este apelul, per

manent, l a r id ico lu l t ragediei .Regele care a făcut totul pe lume, care a.

născoc i t roaba şi pra ful de pu şcă , ş ine le, automobi lu l , calea f e r a t ă , planur i le t u rnu l u iEif fe l . secerile, plugul , a scris t ragedi i subpseudonimul l u i Shakespeare, care a născocit te lefonul şi te legraful , care a construitp r i m u l balon, care a scris I l lada ş i Odiseia.a clădi t Roma, N e w - Y o r k - u l , Moscova, Geneva, a î n t e me i a t Parisul , a făcut revolu ţ i i l e ,c on t r a r e vo l u ţ i i l e , r e l i g i a , reforma, contrareforma, „a făcut to tul cu mî na l u i " , e un per

sonaj r idicol , căruia î i „plăcea aşa de mul trasolul ; cu zarzavaturi , cu cartofi , cu varzăşi cu morcovi, pe care le amesteci cu unt şile striveşti cu furculiţa ca să le faci pi reu" .



medie, ideea morţ i i nu apare însoţi tă, de laînceput , de însemnele grave ale tragediei .

A n u n ţ a r e a f a p t u lu i c ă regele urme a z ă s ăm o a r ă î n vi i toarele nouăzeci de minute este

brusc a nu l a t ă , î n ecoul ei t ragic, de prezenţarea lă a regelui der izor iu ş i r idicol ( însoţ i t ,cum scrie şi lonescu în indicaţ i i de „o muz ică rega lă derizorie") care se complace î n at r a t a el însuşi vestea cu o uşură ta te vec inăcu clovneria. Ia r ins i s t en ţa cu care ma r t o r i i

s f î r ş i tu lu i s ău : Doc toru l , Regina Margareta ,sau G u a r d u l încearcă să -1 facă atent l a sen

su l acestei veş t i , produce la Beranger noi reac ţ i i care p l a s e a z ă , derutant , î n t r e a g a idee înplanul comiculu i .

De ce oare a amendat lonescu acest actt u l b u r ă t o r , suprem, ultimul, de ce 1-a amenda t to t t im pul , p î nd in du -1 cu o pr i v i r e i ro n i că ş i r id icu l i z înd u-1 ?

„ N i c i moartea nu e a d e v ă r a t ă " — î nc e pe ac a p i t o l u l „ M i n c i u n a m o r ţ i i " d i n „ N U " :

„ T o t ceea ce se poate numi ; tot ceea cese poate discuta in t ră pe planul mic al sen

suri lor umane, se despr inde de pe planul ab sol utu lui , ş i nu mai e ad ev ăr at , ş i nu maimer i t ă n ic i o considerare".

To t în „ N U " , l a capi to lu l „ In te r mez zoNo. 2" exis tă acest pasaj al cărui spiri t î lvom re c unoa ş t e î n subtextul t i r ade lo r Rege

l u i care moare.„ D a r atunci de ce mă sperii a t î t a , D o a m

ne, de ce mă speri i de moarte în toate z i

lele, în toate nopţ i l e , l a toate col ţur i l e? Dece îmi t remură oasele şi dinţii şi camea ?De ce fug ca un tembel, ca un tembel ? Dece îngheţ, cu rîs, cu plîns, cu sughiţ — înf a ţ a acestei orori de deasupra rîsului . dedeasupra pl însulu i , de deasupra s u g h i ţ u l u i ?Eu sînt moartea. V i a ţ a este un provizorat .Moartea mă de f i n i t i ve a z ă . Moar tea sînt eu.De ce mi-e frică de mine, de ceea ce măesenţ i a l i zează ?"

I V

L a T i m i ş o a r a , Regele moare s-a juca t înregia şi scenografia l u i Mircea Maros in care

n-a avut deloc, în acest caz, intuiţ ia faptul u i c ă „ t r a g e d i a este n i ţ e l r i d i c o l ă " .

F i i n d , (regizorul) în tot, şi în toate, sobru , glacial , crispat, r i d i c o l u l a venit dina l t ă parte, nu d in tragedie.

Dar nici nu pot să nu arăt că o scenă,a d m i r a b i l ă , acea în care se strigă „.trăiascăRegele" iar acesta din urmă încearcă zadarnic ş i . . . r idicol (singura dată cînd s-a în

ţe les) să se înal ţe agăţ îndu-se de halebardaG u a r d u l u i , n-a fost ca fantezie, d i n punct devedere regizoral , un moment de teatru me mora b i l .

î n Beranger. Gheorghe Leahu n-a avutumor ş i toată povestea a fost, atunci, o prea

u n g ă agonie, şi prea sever t r a t a t ă , prea voi ts e ve ră pentru ca să ne mai impresioneze şisă ne înfricozeşe, de fapt.

A c e l a ş i moment şi în cazul lu i Leahi i m a

TROIENELEde Euripide

î n a d a p t a r e a

lui Jean Paul SartreRecent, Te a t r u l „ M a t e i M i l l o " d in T i m i

şoara a prezentat — pe scena N a ţ i o n a l u l u ibuc u re ş t e a n — Troienele de Eur ipide, înadaptarea l u i Jean Paul Sartre. S î n t e m i n t roduş i în universul g î n d i r i i elenice şi aproblemat ic i i ei , pr in in termediul l u i Sartre,cu ajutorul unui text modern, care a spart

t iparele tragediei attice ( t ipa ru l dramatic şicel al versului) t o t u l f i i n d subordonat nece

s i t ă ţ i l o r topice, muzica l i t ă ţ i i ş i r i t m i c i i in te r ioare caracteristice l i m b i i franceze.

Benefici ind de un text de f a c t u r ă mo de r nă ,spectacolul reclama o punere în scenă echi

va l e n t ă , o aducere în pr i m - p l a n a unor ade

v ă r u r i spuse acum 2500 de ani, dar cu atî teaimpl ica ţ i i în contemporaneitate. Tema r ă z boiu lu i , a c ruz imi i acestuia, constatarea că

înt r-un război nu exis tă învinş i sau învingă tor i , c i numai victime, s-ar fi cerut m a ic o n t u r a t ă . Ceea ce. însă. regizorul — MirceaMaros in — nu face, f i i n d mai aproape deEur ip ide decît de Sartre. Mircea Maros in amers mai m ul t pe o pl as t ic ă vi zu al ă (semnează ş i scenografia spectacolului, de altfel

insp i ra tă ) re f l ec t înd cu fidel i tate g e o m e t r i z ă -r i l e s pa ţ i a l e specifice tragediei gre c e ş t i . T r i butare ace le iaş i maniere s înt : r i tm ul ş i m iş carea, care r e s pe c t ă canoanele coregrafieigreceş t i . P r in plastica mişcări i ş i a i n t e rvenţ i i lo r verbale, corul troienelor iese d i n post u r a de personaj median avînd o func ţ i e binem a r c a t ă î n d e s f ă ş u r a r e a spectacolului.

A c t o r i i — se înscriu şi ei pe aceeaşi liniea o s c i l ă r i l o r regizorale in t re Eur ip ide şi Sar

tre. emisia v o c a l ă p ă c ă t u i n d uneori pr i n t r - o

melodic i ta te exces ivă , excep ţ ie făc înd ac t r i ţ aElena Ioan. inte rpre ta Hecubei, — care, deşia avut o part i tură di f ic i lă s -a achitat cu brioCoca lonescu (Andromaca) dacă reuşeş te înoarecare măsură — sâ fie în rol , în înfruntarea deschisă , l ips i tă de menajamente dintreea şi Hecuba, p r e z i n t ă unele inega l i t ă ţ i î r .in terpretarea momenului despăr ţ i r i i de f iu .său, Astyanax . sortit mor ţ i i ; I rene Fla m a nn(Casandra) poa r t ă c u demnita te „făc l i anunţ i i e i lugubre cu A ga m e m non" m e r g î n d ,

însă, pe o linie strict sent imenta lă l ips i t ă defor ţă t ra g ic ă ; Flor ina Cercel-Per ian (Elena '— ş i Vladimi r Jurăscu — (Menelaos) — actor cu certe posibil i tăţ i — sînt corecţi ş i . . .a t î t .

H o r i a Georgescu (Talthybios) este. pur şisimplu, in . . . contra t imp s t i rn ind în momentelede adine tragism i lar i ta te ceea ce fireşte,consti tuie o g r a vă d i s on a n ţ ă . î n t r -u n spec

tacol la care s a muncit foarte s tă ru i tor ş i



I leana Stana lonescuDebutul : la Teatrul din Reşiţa, un 1955. Apoi, şase

ani pe scena teatrului din Piatra N e a mţ . Din 1965,la Teatrul Naţ iona l „I. L. Caragiale". Menţ iune pentru interpretare la ul t imul Festival N a ţ i ona l de teatru(1969)

De l a Nastasia Filipovna din marea dramă dostoievskiană. trăităală tur i de Florin Piersic (prinţul

Mîşkin)...

. . . la sprinţara Chira lina, din co-• media pl ină de vervă Coana Chiriţa

ţ .



T E O D O R

M A Z I L U



PERSONAJELE

I O R D A C H E—

un bărbat care vrea să petreacă bineşi să moară în somn ;

C A M E L I A — o femeie care distruge mor/aiul bărbaţilor ;

S I L V I A — o femeie care reface imoralul bărbaţilor ;

A D A M — un bărbat incoruptibil ;

D O B R I Ş O R — un individ dubios ;

S U B L I M U L Î N C A Z D E F O R Ţ Ă M A J O R Ă ;

B Ă R B A T U L C U C A P U N N O R I ;



ACEŞTI NEBUNI F Ă Ţ A R N I C I

Prolog Decor: Răspîntia unui drum.

C A M E L I A ( î n t r - u n moment de o b o s e a l ă ) :Nici s i tuaţ ia asta de femeie p ar ad i s i ac ănu-i prea p l ăc u t ă . A i chef, n-a i chef, tre buie să tragi b ăr b aţ i i de m î n e c ă şi să learăţi frumuseţea munţi lor . Nu că n-ar fi o

meserie on or ab i l ă , dar e foarte obositoareşi mai ai şi sentimentul că strici orzul pegîş te . Bărbaţ i i s în t mărgin i ţ i , se plictisescde durerea ta m e t af i z i c ă , dar şt iu că p î n ăla urmă tot o să se a l e a g ă cu ceva. Cug î n d u l la aceas tă i sp i tă , rabdă şi cuvintelelui Cristos. Oameni n e c ăj i ţ i şi bărbaţ i iăşt ia. . .B Ă R B A T U L C U C A P U - N N O R I : A i c i eC î m p i n a ?C A M E L I A : Nu face pe nebunul ! Şti i foarte

bine că aici nu e C î m p i n a . . .B Ă R B A T U L C U C A P U - N N O R I : Nu eaic i Cîmpina ? O femeie mi-a spus că aicie C î m p i n a . M-a minţ i t ?... Oare e posibilca o femeie să m i n t ă ? Cu m e posibil ? .C A M E L I A : V e z i şi tu că e posibil... Ieseceva din aerul ăsta de om picat din lună ?B Ă R B A T U L C U C A P U - N N O R I : O, c i tădurere s-a adunat în sufletul tă u dacăvorbeşt i aşa. . .C A M E L I A : Ce Dumne zeu te-ai profesiona

lizat aş a, mă i omule ? ! E u în ţe leg că- ţ ic î ş t ig i p î inea cu mutra asta p i c a t ă din cer,dar cu mine n-are rost să joci teatru. Oridiscutăm negus toreş te , frumos, ori î n c h i d e marmoni cile şi gata. A i o m ăr ăş e as c ă ?B Ă R B A T U L C U C A P U - N N O R I (scoate ot a b a c h e r ă ) .C A M E L I A : Mersi ! Ia spune, ţ i -a i luatm aş i n u ţ ă ?

B Ă R B A T U L C U C A P U - N N O R I : A t î t aspirit practic din partea unei femei mă în

grozeşte . . . Cum e posibil ?C A M E L I A : Ai sau n-ai m aş i n u ţ ă ?B Ă R B A T U L C U C A P U - N N O R I : N u ştiu. . .E u şt iu ce s ă - ţ i spun ? E u m ă duceam saascult c întece le păsăre le lor şi fără să-mi dauseama m-am pomenit în tr -o bună d imineaţăa volanul unui Fiat . Cine mi-a dat Fiatu l

ăs ta , cum l-am c u m p ăr at , nici p î n ă în ziuadc azi nu şt iu .

şi pe mine cu m a ş i n a la Zărneş t i . Am auzitcă s înt loc uri frumoase pe-acolo.B Ă R B A T U L : Te duc. Sigur că te duc laZărneş t i . Dacă-mi cer i să mergem î m p r e u n ăla Zărneş t i înseamnă că mă iubeşt i .

C A M E L I A : Nu face pe m i r on os i ţ a ! A mauzit că i-ai f ă g ă d u i t unei fecioare fericire a şi la plecare i- ai luat şi m aş i n a decusut. Dac-ai fi mai t înăr te-aş lua debărbat . Am fi o pereche i d e a l ă . Ce de afaceri grozave am fi făcut împreună !S U B L I M U L Î N C A Z D E F O R Ţ Ă M A J O R Ă : Calde , p lăc inte ! Calde , p lăc inte !...(Aureola pe care o p o a r t ă î n j u r u l capul u i î l î n c u r c ă în mod evident.) Calde, plăcinte.. Calde, plăcinte . . . (îşi ia aureola —

cî teva* buchete de raze de soare—

ş i -oascunde în buzunar. Se apropie de cei doi.)Calde, plăcinte . . .C A M E L I A : Ei, ce zici, floare de c î m p ,faci cinste c-o p l ăc i n t ă ?B Ă R B A T U L : E u să fac cinste ? Oare eposibil să-mi ceri aşa ceva ? O , nu, mi-eimposibil, copi lă dragă. . . Mi se pare maicurat şi ma i frumos să plăt im nemţeş te ,fiecare partea lui. E aşa de frumos ca oamenii să plătească nemţeş te , fiecare partea

lui . Aşa de frumos...C A M E L I A : Da' c î r p ăn os ma i eşt i , mă i ăstacu capu-n nori... Ia vino î n c oa , cumetre...F ă- ţ i p om an ă cu d ou ă b r î n z oa i c e !... P l ă teşte şeful !B Ă R B A T U L : Eu să plătesc ? De ce să p l ă tesc eu ? Oare e posibil ca o femeie să fieat î t de m e s c h i n ă ? Oar e e posibil ?S U B L I M U L Î N C A Z D E F O R Ţ Ă M A J O R Ă : Ne î n ţ e l e g e m noi la preţ. . . Sîntn i ş te p lăc inte grozav de gustoase, abia le-amscos din cuptor...C A M E L I A ( î n fu l e c ă o p l ă c i n t ă ) : S î n t grozave ! C a la mama acasă. . . Ia şi m ă n î n c ăşi tu ! Nu mai s t r î n ge bani la ciorap !B Ă R B A T U L : D ă - m i , te rog, aceas tă p lăcintă. . . Pune, te rog, mai mult zahăr. . . N-a işi un şerveţe l ? Mersi !C A M E L I A ( c ă t r e Subl imul) : Ce te uiţ i aşala mine ? Aş a , c-un picior î n groapă, eşt iîn stare s ă te amorezezi ?.. .



C A M E L I A : E i , nu ma i spune ? ! D e c î n dte-au lăsat puterile, te-ai agăţ a t de Dumnezeu... Tu crezi, nenorocitule, că orice locrămas liber e ocupat de m î n a Domnului ?S U B L I M U L : E u vreau să m ă ridic spre

înălţ imi abstracte, dar... ad e văr u l e că îmiplaci, c op i l ă ! C u t oa t ă seriozitatea mi-aş

încălzi bătrîneţele în preajma ta.C A M E L I A : A u z i , preanevinovatule, cezice ? Şi-ar încălzi bătrîneţea în preajma

mea... Mai d ă - m i o plăc intă . . . Lasă- te p ă gu b aş , cumetre !S U B L I M U L : Kant ! Immanuel Kant !C A M E L I A (pr in t re î n g h i ţ i t u r i ) : Ce morm ăi acolo, m ă ?S U B L I M U L : Kant ! Immanuel Kant ! Astae durerea vie ţ i i mele. De c î te ori o femeie

m ă respinge, îmi amintesc de Immanuel Kan t !Dumnezeu e dezgolirea naturii de sensul eimaterial.B Ă R B A T U L : Gustoasă p lăc intă ! A d m i r a

bile cuvinte !S U B L I M U L ( î n c e a r c ă s-o m î n g î i e pe Camelia).

C A M E L I A : Nu te atinge de mine, cumetre !... S-a dus vremea c înd curtezanelese iube au pe degeaba cu filozofii , preoţi i şipoeţii . . .S U B L I M U L (îşi e x a m i n e a z ă m î n a pe care

Cam eli a a respin s-o) : O, Doamne, ce binecă exis tă împărăţia cerului !C A M E L I A : E xi s t ă pe dra cu ! N u exi s tă

nimic !S U B L I M U L ( î nv i ns , îşi pun e aureola pefrunte) : De c î te ori nu-mi ies afacerile,de c î te ori femeile mă privesc cu dispreţ ,îmi , pun aureola . pe cap. D a c ă n-ar existainsuccesele pe linie s e n t i m e n t a l ă şi profes ională nu ne-am aminti de exi s tenţa Domnului.B Ă R B A T U L (p l e a c ă pe fur i ş ) .C A M E L I A : De unde ai j u c ăr i a asta ? Segăseş te în comerţ ?... D ă - m i - o şi mie să văd

cum îmi stă. . .S U B L I M U L : C u p l ă c e r e !C A M E L I A (îşi a ş a z â aureola pe cap) : Cumarăt ca sf întă ? Îmi şade bine ? Şi MariziEgipteanca a devenit s f în tă după ce şi-afăcut de cap... îmi pare rău că n-am oogl indă. . . Trebuie să fie foarte şic.. . (Str i găt . ) Aoleo !, a fugit nevino vatul fără săp l ă t e as c ă p l ăc i n t e l e ! S-a dus... Ne-a tras

pe sfoară. . . (Se r e î n t o a r c e . ) Mă cam s tr îngeaureola asta de sf întă !...S U B L I M U L : A fugit fără să plătească p lăcintele !C A M E L I A : Da. Ţi-a făcut pagubă !S U B L I M U L : Sînt îngrozit . încerc să-mi revin. Atunci, vino m ăc ar tu în garsonieramea din Piaţa Romană. . .C A M E L I A ' : Nu. Nu vin în garsoniera tadin Piaţa Romană. . .

S U B L I M U L : N u vrei să-mi dai un ceasde fericire ?... N u vrei să mă mingii cuiluzia frumuseţi i tale ? Simt cum î m i crescaripi. . .C A M E L I A : îţi cresc aripi ?S U B L I M U L : Simt nevoia să zbor... Aş apăţesc în totdeauna. Cînd cineva nu-mi p l ă teşte plăcintele , c înd trebuie să plătesc chiri a şi femeile mă resping, îmi cresc aripi.. .C A M E L I A : Şi te duci sus ? ! Sus de tot ? !S U B L I M U L : Sus de tot... D a c ă femeile mă

refuză şi oamenii nu-mi plătesc plăcintele ,mă duc în lumea abs tracţ i i lor şi a ideilor...N u vreau să fiu sublim, s în t silit să fiusublim, mi-a ajuns cuţ i tu l la os... Devinsublim în caz de forţă majoră. . . Indiferenţata m-a făcut sublim... V r î n d - n e v r î n d . iubescabsolutul... V r î n d - n e vr î n d , ador eternitatea.Atunci m ă înal ţ , m ă înalţ . . .C A M E L I A : A ş a e... A i început să te înalţ ipuţin. Un de te duci ?S U B L I M U L (se î n a l ţ ă p u ţ i n în aer) : Vezisteaua aia ?... Acol o îmi amărăsc zilele...De ce nu vrei să vii în garsoniera mea dinP i a ţ a R om an ă ? ! N u mă jud eca greş i t .Spune-mi şi tu, am eu vreo v i n ă că s întsublim şi iubesc abso lutu l ? A ş pre fer a oaventură trecătoare . (Se î na l ţ ă . ) N-am nicio vină. Nu ţi-e mila de mine ? (Patetic.) ™N u m ă lăsa pradă eternităţ i i !C A M E L I A : Nu mi-e m i l ă de nimeni... Ia-ţ icoşul cu plăc inte !...S U B L I M U L ( în v ă z d u h , ul t ima î n c e r c a r e ) :E groaznic să fii sublim f i indcă n-ai reuşit

să fii t icălos . . . Fiecare insucces în v i a ţ ă îmidă aripi, m ă î m p i n g e sus, tot mai sus... Numă lăsa să fiu etern ! (Dispare în c o n s t e l a ţ i as t e l a r ă . ) Copila mea, nu mă lăsa să fiuetern !...C A M E L I A (p r i ve ş t e cerul, şi c a u t ă să g h i c e a s c ă steaua în care se ascunde Subl imul .L a dibui t . ) Uite-1 ! Uite-1 ! H o ţ o m a n u l e !H o ţ c m a n u l e !



1 Actul Itabloul I

La î nc e pu t , o l o c u i n ţ ă dintre cele mai banale — pe parcurs, d a t o r i t ăi n t e r v e n ţ i i l o r de regie ale Cameliei, l o c u i n ţ a se t r a n s f o r m ă î n t r - u n decor

poetic şi o p l ă c u t ă a m b i a n ţ ă e r o t i c ă . j

I O R D A C H E (aprinde brusc lu mi na şi-od e s c o p e r ă ) : Cine eşti dumneata ?C A M E L I A (dă din umeri , foar te m i r a t ă dea c e a s t ă î n t r e b a r e ) : Cine s în t eu ? Nici eunu ştiu cine sînt. . . Parcă noi ne c u n oaş tem ? !... De ce eşti aşa rece cu mine ? D ă - l eîncolo de prejudecăţ i , spune-mi tu... Eu mănumesc Camelia...I O R D A C H E : Eu mă numesc Iordache, dar

s înt foarte grăbit . . . Şi chiar d ac ă n-aş figrăbi t , am anumite principii !...C A M E L I A : Aş vrea să merg în d e l t ă .I O R D A C H E : Ce-ţi ven i cu delta ?C A M E L I A : Cum, ce-mi veni ? (Suspic ioasă . )Nu apreciez i spontaneitatea ? M ă miră. . .î n cercurile cele mai diverse, spontaneitateae foarte aprec iată , foarte căutată şi, uneori,chiar foarte bine plăt i tă . N u te bucură faptu l că, deş i nu ştiu cine eşti , ce hram porţi ,îţi cer să mă iei în del tă ? !... N-a rc fosln i c i od at ă î n del tă . Am auzit că s înt locurifrumoase pe-acolo... în del tă l-am cunoscutpe Giovanj . M i 1-a prezentat L i a , pe vremeac înd eram navet i s tă . A venit o c o l e gă lamine şi m:-a spus : haideţ i fetelor la T u r n u -M ă g u r e l e c-au venit italienii... Acolo l-amcunoscut pe Giovani... A fost 6 poveste

destul ce stranie cu italianul ăla. . . cîndmi -am dat seama că e meschin, era, pre at îrziu, îl iubeam... Şi c înd îl iubeam mi-amdat seama că a trebuit să plec la B ra ş ov . . .I O R D A C H E : E u s înt un bărbat cu o l og i c ă

de fier. Analizez faptele, le c?mpar şi t r a gccccluzii . Spuneai că n -ai fost n i c i od at ă îndel tă . Şi în d e l t ă l -ai cunoscut ; pe i t a l i a n .Care e sentimentul care trebuie să aparăî n mod logic, la capătu l acestei analize ?Indignarea. Dispreţu l . M-am săturat defemei făţarn ice şi de locuinţe fără a p ă c a l d ă !E u vreau totul" de la viaţă , nu ma i s înlla vîrsta cînd să mă pot mulţumi cu j u m ă tăţ i l e de măsură. Vreau poezie şi confortt o t od at ă !...

C A M E L I A : Eu îţi aduc poezia...I O R D A C H E : Nu-mi place să bat pasul pcloc. Şi nici să mai revin încă o dată la oproblemă c lar i f i cată . Mi-am exprimat clarpunctul meu de vedere... Eu vreau şi nebunia iubirii şi confort ultramodern. E l impede ? Mai are cineva de pus întrebări ?C A M E L I A : De ce mă priveşt i cu at î tascepticism ? D a c ă nu te iubeam, nu eram

i i

' C A M E L I A : Mă respingi, deci... Un om se îndreaptă spre tine, îşi deschide sufletul, şitu îl resp ingi ? ! Ţ i - am f ăc u t ordine pebirou. Ţ i - am s p ă l a t şi cămăş i le . . . Nici n-aiobservat...I O R D A C H E : M e r s i !C A M E L I A : Ţi-am spălat cămăş i l e fărăsă- ţ i cunosc cara cte rul . N u te pune pe g î n -duri acest gest de tandreţe ?

I O R D A C H E : Ba da, mă c lar i f i că asupracaracterului dumitale... E limpede că ţ i -aifăcut de cap aseară. . . După ce-ş i fac de cap,femeile simt nevoia să spele parchetul şisă c îrpească ciorapii ... A ş a am descoperitcă prima soţ ie m-a înşe lat : într-o bunăd i m i n e aţ ă mi-a spălat toţ i ciorapii şi toate

cămăş i le . . . Remuşcarea era at î t de apr igă , încît le s p ă l as e în d o u ă ape. M-a înşe lat , îmi spuneam eu în timp ce-mi puneam cămaşa albă proaspăt spălată şi frumos a pre

tată. . . Bănuiala mea s-a adeverit, şi ca oriceom inteligent, am î n c e p u t să exploatez păcatele soţie i , aşa cum îi exploatasem şi cal i tăţ i l e .C A M E L I A : îmi place să te ascult... Poves teş t i frumos...I O R D A C H E : De c î te ori aveam nevoie de-ocămaşă curată, o lăsam să-ş i facă de cap.*Eu s în t un om b l î n d , nu mă î m p ot r i ve s clegilor firii . Era şi ea m u l ţ u m i t ă , eram şieu curat î m b r ăc at .C A M E L I A : Ş i ? M ai departe ? M ai departe ?... îmi place grozav să ascult poveşt i le pînă la capăt. . . Ce copi lăroasă s în t !D u p ă c î t e am văzut l a v i a ţ a mea, mă mirde cîtă copi lărie mai s înt încă în stare. Nu-ibine să-ţ i r is ipeşt i spontaneitatea. Nici nuşti i cînd ai nevoie de ea.I O R D A C H E : E u s înt încă rigid. Dar îmipropun să fiu spontan, urmăresc ca în c î ţ ivaani să fiu plin de n at u r a l e ţ e .C A M E L I A : Cum s-a terminat povestea ?I O R D A C H E : Sfîrş i t banal. L e găt u r a extra-

c on j u ga l ă a plictisit-o la un moment datşt atunci s-a în tors la mine cu o dragostesporită. Dragostea sporise, dar nu mai puneam î n a să spele o c ăm aş ă sau să c îrpească unciorap. Pe cît era de î n d r ăgos t i t ă , pe. atî tera de leneşă. . . Regretam sincer frumoaseletimpuri ale adult erul ui ; pe vremea aceeagăs e am î n t o t d e au n a o rufă spălată ş i -o mîn-care caldă . Atunci, am părăs i t -o eu...



nale.) Te superi d a c ă recunosc că mă simtbine î n pr ea jm a ta ?... Eşti at î t de bun...I O R D A C H E : I n l e gă t u r ă cu mine, părer i l es în t împărţ i te . De unde şti i c ă s în t bun ?C A M E L I A : De unde ş t iu ? Cum de undeşt iu ? Asta se simte. Nu eşt i la fel ca toţ ibărbaţi i . . . Fără să ai nimic deosebit, ai cevaaparte... A, ce p ă c a t că nu te-am î n t î l n i tcu trei ani în urmă. . . Alta ar fi fost v i a ţ amea. A, cît de mult c on t e az ă anturajul în

v i a ţ a unei femei... E u s în t extrem de influ-enţabi lă . . . Soarele, ploaia, felul în care măîmbrac, totul mă i n f l u e n ţ e az ă , î mi m o d e l e a z ăcaracterul meu ş ovă i e l n i c pentru care at î ţ iabărbaţ i de valoa re.. . pac !... ş i - au dus pistolul la frunte... E u , de pi ldă , c înd îmi iaum an ş on u l de blană s în t incorupt ib i lă şi visez o mare iubire... C î n d î mi î m b r ac «ntaior simt nevoia să mă căsătoresc , o idee

care nici nu-mi trece prin cap c î n d pun pemine o rochie de vară. . . Atunci m-aş da şi

primului venit, d u p ă cum spuneţ i voi b ăr baţ i i cu ironie. Ca şi cum ar fi o d i f e r e n ţ ătragică între „primul venit" ş i -a l „doi leavenit"... Te supără vulgaritatea ? N u s în tvu l gar ă . E u le vorbesc b ăr b aţ i l or desprelucruri frumoase, poezie, plas t i că , muzică ,chiar şi m e t af i z i c ă , nu mi-e ruşine de nimic...Şi la urmă trîntesc una b o a c ă n ă . O î n j u r ă tură şi un citat din Platon, un citat dinPlaton şi-o î n j u r ă t u r ă — are un efect grozav. Am fost s i l i tă să procedez aşa. . . dacăera după mine, mă m u l ţ u m e a m cu Platon...dar glumele deşuchiate s în t mai apreciated e c î t citatele din Platon... Ce tr is tă, mizerabi lă viaţă ducem ! V e z i că îmi dau seamade mizeria exi s tenţe i , nu s înt o femeie inconştientă. . . Cunoşti pe cineva care vrea săf ac ă un schimb de l oc u i n ţ ă ?... V ar a s î n t ocupată cu s t r ă i n i i , da r iarna, iarna te-aş puteaiubi sincer... P î n ă î n c e p e sezonul te poţ i bizui pe mine...

I O R D A C H E : Pînă începe sezonul...

C A M E L I A : Ai avut un z îmbet ironic ? P î n ăîncepe sezonul, te p oţ i bizui pe mine... Ţise pare puţ in ? A , domnul v re a o dragosteveşnică. . . Atunci, d a c ă e vorba de un sentiment mai durabil, trebuie să mă cunoş t imai bine... Sînt o fată s implă , „o fec ioarănebună", cum s-a exprimat un pictor scenograf care locuia în P i a ţ a Rosetti, şi s-amutat acum î n t r - u n apartament frumos înParcul Aviatorilor. Ce f i in ţă îngerească amfost c î n d am deschis ochii... Iubeam pe t oa t ălumea... îţi fac o mărtur i s ire , ar fi absurdsă am secrete faţă de tine, la început amfost cu adevărat pură, dar c î n d am văz u tce impresie b u n ă face candoarea, n-am mail ă s a t - o din braţe . L a î n c e p u t poate chiarcăutam adevărul , dar c î n d am văzut căaceas tă căutare îmi m ăr e ş t e farmecul personal şi succesele amoroase, mi-am făcutdi n inefabil metoda de a aduce un ban încasă. Cum avem o calitate, cum ne gr ăb i m

Fi i d e ş t e ap t ă , copilo, nu te lăsa prinsă înmrejele în tuner icu lu i — mi-am spus în c l i pele mele de m e d i t a ţ i e . Nu fi p r oas t ă , C a melia, ad or ă absolutul ! Absolutu l are c ă u tare. Şi aşa, am transformat un dar al naturi i într-o metodă. . . A i putea s ă te mirimai mult de profunzimea acestei observaţi i . . . -Şi bărbaţi i , b ieţ i i de ei, nefer ic i ţ i i de ei,s înt convinş i că d e s c op e r ă cu mine absolutul . Taci ! Nu te supăra ! Mie mi-am po

runcit să tac. T a c i , nemernico, nu batec împi i ! îmi place să judec oamenii, şi să-icondamn, am eu tribunalul meu... Am cunoscut o d a t ă — ţ i - am spus — un pictorscenograf. Nu mi-a p l ăc u t , era pregăt i t , in teligent, „b i n e cotat" — cum spun artiş t i i

între ei — avea toate cal i tăţ i l e , dar mienu-mi spunea nimic...I O R D A C H E : Eşti şi tu prea e x i ge n t ă .C A M E L I A t Poate. Nu-mi spunea nimic...I O R D A C H E : Şi ce-ar fi trebuit să-ţ i spună ?

C A M E L I A : Nimic. Dar nu-mi spunea nimic. Te-ai prins ? Nu vezi că m ă joc cutine ?... C î t e o d a t ă devin înadins pros tuţă casă nu complexez bărbaţi i . . . Di n toate punctele de vedere bărbaţ i i se inhibă uşor. . .G a t a ! Detest mediocritatea ! Hai să r i d i c ămnivelul conversaţ ie i ! Ai avut v r e o d a t ă preocupăr i metafizice ?

I O R D A C H E : T a i c ă - m e u a fost negustor, darpreocupăr i metafizice n-a avut... C î ş t i gabine, dar nu credea în Dumnezeu...

C A M E L I A i A ş m î n c a un pepene — ţie îţiplac pepenii ? Vezi ce deschis vorbesc cutine ? Să aprec iezi asta, că altf el m ă supăr. . .Detest femeile care se c r am p on e az ă . . . Tu cecrezi, e x i s t ă Dumn eze u ? ! E a d e v ă r a t căomul e nemuritor ? C r e z i î n m e t e m p s i h o z ă ?

I O R D A C H E : Aş crede, dar nu ştiu ce e.De fapt, habar n-am ce e metemps ihoză . . .N-am avut timp să mă ocup de problemelemajore ale exi s tenţe i . îmi dau seama că amtrăit ca o cîrt i ţă, Camelia. îţ i m u l ţ u m e s c

c ă - m i deschizi ochii... Am neglijat î n t r - u nmod criminal dezvoltarea mea spiri tuală. . .Nu ştiu nimic de Platon. Nu ştiu nimic demoartea eroică a lui Socrate, habar n-amde legea m or a l ă a lui Kant ! Da. Aş vreas ă - m i pun şi eu marile probleme ale existenţei . . . Aş vrea să p l î n g şi eu în faţa unuiapus de soare, n-am avut ocazia p î n ă acum.Trebuie s-o fac !

C A M E L I A : L as ă , Iordache, o să te ajutsă- ţ i pui marile probleme ale exi s tenţe i :moartea, sinuciderea, menirea artei, sensulreligiei... Şti inţa, sărăcuţa de ea, nu poate

să rezolve nimic. Nici nu şti i cît mă doareincapacitatea şt i inţei . . . Nici acuma medicinan-a reuşit să-şi explice ce este un sughi ţ !...Sughi ţu l e învălu i t în tr -o ta ină de nepătruns ,nu sc şt ie nici p î n ă - n ziua de azi de cesughi ţe omul... N u - ţ i vine s ă - ţ i iei c împi i ?I O R D A C H E : Nu. Pe mine nu mă doare



nu s înt . . . Ajută-mă să fiu şi eu zguduit, Camelia !C A M E L I A : Eşti prea simplu, Iordache,n-ai decît dureri de dinţ i . Mie mi se pareceva îngroz i tor , din cauza asta am abandonat medicina... M-a apucat disperarea —ş i odată cu disperarea, am s c ăp at şi den ave t ă . M ă urmăreş t i cu atenţ ie ? De fapt,eu voiam să scap de navetă , dacă nu eranaveta, mă durea în cot de impasul sau

progresul şti inţei . . . Vezi ce frumos le aranjez eu pe toate ? D e ş i — î n t r - u n fel — îmip l ă c e a să fiu navet i s tă , să merg cu trenulîn fiecare zi, d i m i n e aţ a şi seara... In tren,oamenii se sch imbă. Din pricina vitezei, oamenii mint, îşi î n c h i p u i e că totul e posibil...î n tren, oricine se crede Napol eon Bonapartesau Greta Garbo. Şi, apoi, în tren, maiales în vagonul-restaurant, bărbaţi i s întfoarte gentili... în orice caz, p î n ă la Chiti las în t foarte gentili...

I O R D A C H E : E u n-a m avut asemenea probleme, deş i am călător i t de multe ori cutrenul, în interes de serviciu... Nu m-ams imţ i t n ic iodată Napoleon Bonaparte. E unp ă c a t al meu — s în t lipsit de fantezie... Tareaş vrea să am şi eu mai m u l t ă fantezie, sămă înal ţ spre cer. A j u t ă - m ă , C am e l i a , săam imaginaţ ie !C A M E L I A : De aceea am apărut eu înv i a ţ a ta. Vei avea şi fantezie, Iordache, veiavea de toate... î ţ i voi da şi fantezie, îţ i voi

da şi măreţ ie , şi extazuri eretice, numai săf i i bărbat cuminte...I O R D A C H E : E xi s t e n ţ a mi se pare un lucrudestul de banal — aproape tras de păr. Aşvrea să fiu cutremurat de miracolul existenţe i , anafura ei de v i a ţ ă . Aş vrea să cad şieu pe gînduri . . . Aş vrea să z î m b e s c şi eucu ironie la anumite fraze... Aş vrea să trecşi eu cu uşur inţă de la un subiect la altul...A ş vrea să mă e m oţ i on e z e bolta îns te latăa cerului...

C A M E L I A : R ăb d ar e . O să te emoţ ioneze .N u bate c împi i ! De ce nu mă laşi să-mipovestesc v i a ţ a ? Cum vrei să se s tab i leascăpuntea suf le tească , dacă nu şti i cine s în t ?Acum trăiesc din artă , ca toată lumea, dinartă şi din amintiri...I O R D A C H E : D i n aminti ri ?C A M E L I A : Din amintiri, adică , ca să măexprim mai simplu, din pachete... Toţ i bărbaţ i i care m-au iubit şi nu m-au luat desoţie , îşi amintesc de mine fiecare cum poate.

D i n nefericire, tocmai ăia cu o s i tuaţ ie ma ib u n ă , m-au iubit mai puţin. Unul îmi trimiteciorapi, unul îmi trimite o rochie, cu aceste

pachete reconstitui trecutul ş i -mi plătescchiria. . . Dc fapt, s înt art is tă. Bat oraşe le şit î rgur i l e amărî te şi fac fotografii... Nu singu r ă ! Am şi o prie tenă, vezi să nu te îndrăgos teş t i de ea... Aiurea ! N u s înt geloasă. . . Gelozia e un sentiment perimat... Amdescoperit şi în meseria asta secretul. îi fac

s e a m ă n ă sau nu... T o ţ i oamenii vor să fiefrumoşi . . . Dacă toţ i oamenii ar fi frumoş i ,nici r ăz b oa i e n-ar mai fi. Negustoria cu pozele a mers p î n ă la un moment dat...I O R D A C H E : Te ascult cu profund respect, î n a i n t e n- aş fi ascultat aş a ceva. A i o existenţă zbuc iumată . Văd că î n c e p să progresez... Anumite probleme care î n a i n t e nu măinteresau, acum mă pun pe gînduri. Sin?e m oţ i on at , sentiment pe care nu l-am în

cercat de aproape d ou ăz e c i de ani.C A M E L I A : As ta cu fotografiatul a mersce-a mers, p î n ă - a u venit cei de la „ D e c o rativa" şi ne-au alungat de pe piaţă . . Atunci,m-am g î n d i t să exploatez o al tă obsesie aoamenilor — speranţa. . . Ia să vedem, mi-amspus eu, ce bănişor i se pot scoate din aceslsentiment... Şi -am văzut că se poate. A m început să ghicesc în p a l m ă , în cafea sau în cărţi.. . mi se p ăr e a prea vulgar. De fapt,nu le ghiceam, ci le dădeam veş t i bune cu

ghiotura — că vorba aia, nu mă costa nimic;femeilor singure — bărbaţ i tineri şi străluciţi , artişti lor — celebri tate şi ban i gh e aţ ă ,soţ i lor pl ict is i ţ i — o- ave n t u r ă la mare, mărog, călător i i , turisme, clipe de reverie, maş ini de spălat şi de şters praful, de la cazla caz... Nici de povestea asta cu ghicitulnu sînt sigură. . . Oricînd poate veni cinevaş i să-ţ i închidă prăvăl ia. De aceea, trebuiesă fiu atentă , să am idei noi, să mă ascund,să trăiesc prin subsoluri, să ies numai noap

tea ca p ăs ăr i l e de p r ad ă , să mă adaptez,e destul de greu, hai d ă - m i ceva să beau !...Eşt i emoţ ionat ? M i - a r face mare plăceresă fii emoţ ionat . . .I O R D A C H E : Ţi-o spun cu t oa t ă seriozitatea. Sînt t u adevărat emoţ ionat !C A M E L I A : Constat cu uimire că eşti profund emoţ ionat . Bravo, Iordache !I O R D A C H E (brusc) : Ce Dumnezeu ai însăcu le ţu l ăl a ? *C A M E L I A : Obiecte strict necesare pentru a

crea o a m b i a n ţ ă cît mai plăcută . . . ( î n c e p esă-ş i des facă săcule ţu l . ) Am un disc carecreează o at m os f e r ă de v r a j ă ! (îi dă d r u m u l ,f r e d o n e a z ă melodia.) E foarte frumos, nu ?Bietele capodopere ! Mi-e aşa m i l ă de artă. . .C î t e o d a t ă îmi vine să pl îng c înd mă g î n d e s cla artă ! Săraca artă ! E a ne mai aj u t ă săne mai alungăm urîtul . . . ( S c h i m b ă mobila ş idecorul devine poetic.) Vezi ce simplu secreează vraja ?I O R D A C H E (meditativ) : Ce frumos e acum,Camelia, în momentul de faţă. . . De c îndcaut eu o insu lă a purităţ i i . . .C A M E L I A : Admirabi l ! Şi eu caut o insulăa purităţii . . . E a caută puritate, el caută puritate şi aşa se bea fondul de rulment...Important e, te s imţi bine cu mine ?I O R D A C H E : î n c e r c să fiu lucid. î n c e r c săcompar faptele, să le pun în b a l an ţ ă şi sătrag concluzii. N-ar trebui să mă simt bine,îmi dau seama că n-ar trebui să mă simt



v i e ţ i i ! S-a creat vraja . . . sau puntea sufletească , cum spun intelectualii... C u r î n d - c u -r î n d o să v i n ă şi nebunia...I O R D A C H E : E u s înt un om dintr-o bucată ! Nu vreau nebunie... î n c ă nu vreaunebunia...C A M E L I A : Vocea ţi-a devenit mai puţ ins igură. . . O, ce m ă bucur ! î n d o i a l a ţi s-astrecurat în suflet... Nu fi mediocru, Ior-dache !... Stelele! (Brusc furioasă. ) Au ră

sărit stelele ! Du-te şi priveş te stelele, vulpeb ăt r î n ă .I O R D A C H E : De ce vorbeş t i aş a ? De ceţ ipi Ia mine ?C A M E L I A : Pă i cum s ă nu ţi p ? E o maredurere în mine, dar tu nu pricepi, Ior-dache... Mi-am pierdut răbdarea. Pînă s imţitu sublimul, îi vine femeii să î n n e b u n e as c ă !M ă chinuiesc pentru nenorocitul ăsta de sublim ca un ţăran la munca c î m p u l u i . î m idistrug s ăn ăt a t e a ca să- ţ i creez o c l ipă de

extaz şi tu te uiţ i ca vi ţe lu l la poarta n o u ă !Du-te, t î lharule , priveşte cerul, s p a l ă - ţ i ochiicu lumina stelelor şi î n t oar c e - t e spre minecu o privire curată ! M i ş c ă - t e !I O R D A C H E (p r i ve ş t e cerul şi se î n t o a r c er u ş i n a t ) : De ce ţ ipi la mine ?C A M E L I A : I ar t ă - m ă ! N-am vrut să tesupăr. . . Descopăr cu uimire că s înt încărea, l ipsită de răbdare şi b u n ăt a t e . Nu ştiuce se î n t î m p l ă cu mine de la o vreme. Mătem să nu fac iarăş i o criză de disperare...

Sînt crudă — de ce s ă - m i ascund cruzimea ?Iordache, cu ad e văr at i ar t ă - m ă !... Da, da,de data asta chiar am să mă uit în ochiităi .I O R D A C H E : E o s i tuaţ ie mai d e os e b i t ă .Observ cu sat i s facţ ie că totuş i îi fac f a ţ ă .T e iert !C A M E L I A : De ce s înt aş a de rea ? De ces înt aşa de crudă cu oamenii ? Crez i că eunu m ă în treb ? Crezi că eu s în t mul ţumităde mine ? Crez i că nu mă doare conş t i in ţa

c î n d văd că trăiesc din pachete şi am inti ri ?Am atî tea să-mi reproşez. Să a i b ă dreptatecontabi lul Petrescu ?I O R D A C H E : Ci ne e c ontabilul Petrescu ?C A M E L I A : Ce i m p or t an ţ ă are cine e contabilul Petrescu ? H a i să l ă s ă m asta... Incur înd devin m i z an t r oap ă . Se spune că „amprins bătătur i pe suflet" — expresia aparţ ine unui inginer din C î m p i n a care s-a mutat la Braşov. înainte de a se transfera aţ inut să mă caracterizeze...I O R D A C H E : Cine e contabilul Petrescu?V r e au să ştiu cine e contabilul Petrescu...C A M E L I A : Nu vreau să d i s c u t ăm desprecontabilul Petrescu. Altă dată . . . Natura mi-adărui t şi frumuseţe , şi in te l igenţă , şi sensibilitate — şi totuş i s înt pl ină de p ăc at e .Spune drept, ţ i -a i fi putut înch ipui că ofată at î t de g i n gaş ă ca mine fură de stinge ?I O R D A C H E : Nu cred că eşti hoaţă. . .C A M E L I A : N u crez i ? N u crez i f i indcă ai

cea mai bună metodă de a obţ ine ceva fă-c înd şi economii, în ace laş i timp. Ţ i n e - ţ i încrederea pentru fetele de la institut.I O R D A C H E : Te iubesc !... (Brusc.) îmi dauseama că te iubesc, ei drăc ia dracului l

V i aţ a mea in ter ioară devine din ce în cemai bogată. Cînd Dumnezeu m-am î n d r ă gostit de tine ? Acum c î t e va clipe î n c ă temai d i spreţu iam. în ultimii doi ani am ajunsla concluzia că omul e foarte -complex.

E x p l i c ă - m i !...C A M E L I A : îţ i expl ic !... De m u l t ă vremesubconş t ientu l tău încărcat m ă aş tepta . N ul -a i citit pe Freud. . . Recunosc, as tăz i amfost şi î n formă. . . S înt zile mai bune şi zilemai prcaste. Trebuie să şti i , dragul meu, căeşt i al treilea bărbat care mi-a jurat credinţă veşn ică pe ziua de azi.. . Şi acum, d u p ăce am făcut din tine un sclav, pot să m ăduc după cumpărături . . . (Face un gest caşi "cum s-ar p r e g ă t i de plecare.)

I O R D A C H E : Nu pleca !C A M E L I A : Cu cît patima e mai mare, cuatî t trupul dorit e mai departe. Depar tes înt ochii tăi. Departe s în t buzele tale. Departe, foarte departe... Aş vreau să beauceva.I O R D A C H E (î i aduce de b ă u t . )C A M E L I A : Dragi mi-au fost î n t o t d e a u n abărbaţi i ajunşi în stări de criză, „bărbaţi icu probleme". Sînt victime ideale. C î t e autobiografii n -am ascultat eu în miez de

noapte... E l , numai î n pij ama , îş i povesteaviaţa , eu, tot numai în pijama, îi î n ţ e l e ge amsufer inţa . Cum e unul care nu-i apreciat la

justa lui valoare, cum îmi dă telefon ! ŞiCamelia se duce. Nu-i aşa că nici tu nueşti apreciat la jus ta ta valoar e... ?I O R D A C H E : N u s în t apreciat... Ai ghicit.T u , cu d e l i c a t e ţ e a ta de femeie, ai în ţe lesceea ce n-a î n ţ e l e s nici contabi lu l - şe f . S înt

încolţ i t din toate părţi le . S înt înfricoşat .M - a criticat şi presa l oc a l ă . Dar nu regretcă dau de dracu'. D a c ă nu d ă d e a m dedracu', n - ap ăr e a i tu în v i a ţ a mea.C A M E L I A : î ţ i faci iluzii . Ni ci eu nu teapreciez. Eşti un biet negustor ! V r e i să nur ăm î i în p agu b ă , să nu-ţi r is ipeşt i „capitalult ău sufletesc", inves t i ţ i i l e tale de banigh e aţ ă , lirism şi tandreţe .I O R D A C H E : Eu iau v i a ţ a aşa cum e. Totuşi , n-am pomenit de bani gheaţă . . .C A M E L I A : A i lăsat să se î n ţ e l e a g ă ! Minunatul tău capital sufletesc, alcătu i t dinamintiri di n copi lărie , criză de conş t i in ţăr

demnitate j ign i tă , că lător i i neefectuate' şi citate din Thom as M an n ! Aole o, că si mplumai eşti, Iordache !I O R D A C H E : A i perfectă dreptate ! S ;n tstupid. Sînt un ratat. Sînt meschin. Sîratpedant. D a t o r i t ă ţie am căpătat conş t i in ţamediocr i tăţ i i mele. Am trăit într-o beznă.S înt zguduit...C A M E L I A : Mi n ţ i ! N u eşti capabil de su



de marile abisuri şi de marile probleme. Amînceput să mă îngraş ; a venit timpul s ă - m ipun marile probleme ale exi s tenţe i . N-ampurtat discuţi i înalte şi n-am cunoscut extazul erotic. Am fost ş i -am rămas un autodidact... A l ăt u r i de tine aş renaşte . . .C A M E L I A : Sigur că ai renaşte . . . Sigur căai renaşte alături de o femeie f r u m oas ă .Confunzi ad e văr u l cu p l ăc e r e a , confuzie regr e t ab i l ă pe care o fac toţ i căutători i de

absolut. Şi fără această confuzie nimeni n-arcăuta absolutul. Pentru beţ ia voluptăţ i i s în -teţi gata să deveni ţ i şi eroi. V r e i să tetransformi suf le teş te , contra cost ! Iarăş imi-am pierdut răbdarea ! Eşti un negustor,un biet negustor !I O R D A C H E : Universul e o ta ină . T u eştio taină. . . Sufletul femeii e o taină. . . Luminad i m i n e ţ i i e o ta ină . . . Zăpada e o ta ină !Numai eu, Iordache, nu s înt o taină. . . Vreausă fiu şi eu o t a i n ă ! V r e au să cunosc mi

racolul exi s tenţe i !C A M E L I A : N u te amba la î n metaf iz ică ,că nu te pricepi... D a c ă pe lumea asta pl inăde mistere şi de contradic ţ i i ex i s tă şi cevalipsit de ta ină , apoi acel ceva e sufletulfemeii. Cînd mă g î n d e s c pentru ce fleacuri,s-au sinucis at î ţ ia bărbaţ i şi s-au scris at î teaversuri nemuritoare, îmi vine să urlu !...P ove ş t i ridicole, bune de adormit copiii...Durerea de a cu putea trăi fără nu ştiucare femeie — durerea s tupidă, strict admi

nis trat ivă de a nu mai s imţi mireasma unuianume trup — , ma i mare ruşinea, zău !I O R D A C H E : Ca me li a, tu-mi distrugi totsistemul de va lo ri ! D a r m ă simt bine ! D e ş im ă bagatelizezi, mă simt bine. Nu te sfii,ispititoare j u d e c a t ă de apoi ! D i s t r u g e - m ă !D i s t r u g e - m ă ! Am să renasc d u p ă aceea...D i s t r u g e - m ă !C A M E L I A : Nemernicule ! P î n ă şi din disperarea în faţa vieţ i i vrei să scoţi un micprofit... Dar pe mine nu mă duci, vulpebătr înă , af lată la ceas de cumpănă. . . E u ştiucă duioş ia ta e n ăs c u t ă din moarte şipustiu ! E u îţ i vă d abisul , şi m î n g î i e r e a ţami se pare j a l n i c ă !I O R D A C H E : A i perfectă dreptate ! în toate

problemele ai dreptate, Ca me li a. T e iubescf i indcă mi-c fr ică de moarte...C A M E L I A : Moartea te gon e ş t e din urmăcu biciul şi. înfricoşat , hăituit , cauţi adăpostla mine, în trupul meu, sper înd că aicimoartea n-o să te găs e as c ă . D ac ă n-ar fifrica de moarte, v-aţi ţ ine mai puţin defustele muierilor. Dar eu, eu am să te primesc în trupul meu şi am să te predaumorţ i i !I O R D A C H E : Eşti subl imă !C A M E L I A : Subl i mă ? Eu nu s înt subl imă,s înt doar bine dispusă. . . Foarte bine dispusă. . .I O R D A C H E : Toate valorile pe care le-amstr îns într-o viaţă de om, toate valorile

C A M E L I A : Asta ţi-a mai rămas . Totdeaunami-a fost m i l ă de bărbaţ i i prea îndrăgos t i ţ i . . .Sărac i i de ei, ce greu or să moară. . . Cefr ică de moarte trebuie să zacă în ei, d ac ăs-au h ot ăr î t să se apropie cu atî ta speranţăde-o fec ioară păgînă ca mine, mai î n ş e l ă toare ca toate nisipurile mării . . . Aşa vătrebuie, i u b i ţ i - m ă !I O R D A C H E : Mă simt secătuit . Toate valorile s-au dus, trebuie să pun ceva în loc.N u se poate trăi aşa, Camelia ! A m nevoie

de ceva în care să cred !C A M E L I A : Crede în tine !I O R D A C H E ( îngrozit) i î n mine ? As ta -ibună. . . Cum o s ă cred î n mine ?C A M E L I A : Sigur... Nici nu-ţ i trece princap să crezi în tine. Ai nevoie de-o c îr je ,d or i n ţ ă foarte larg răsp îndi tă ! Ai mai multec îr je dec î t picioare... Eşti şi tu un biet cerşe tor ! Mereu cerşeşti cîte o c l ipă de tan

dreţe sau onoapte

de amor, sau un idealmăreţ , sau o s lu jbă bunic ică , sau o consideraţ ie , sau o călător ie la Paris , sau c preţu ire unanimă, sau o pasiune.I O R D A C H E : Aş vrea să- ţ i fac o mărturisire, Camelia.. .

C A M E L I A : Spovedanie ? N u mă în fur ia !Să n-aud de spovedanii că fac moarte deom !... C î n d cineva se mărtur i seş te , vrea săob ţ i n ă ceva în schimb. Spovedania e un felde peti ţ ie . Vrei să obţ i i cu preţul acestor

mărturis ir i o b i a t ă şi mizeră că!dură animal ică. . . Totdeauna speri să găseş t i pe cinevacare să- ţ i hrănească tr îndăvia şi vidul cunebunia lui ! M- am săturat pînă peste cap !Hr ăn e ş t e - t e singur ! Crezi că d ac ă te spovedeş t i am să mă culc cu tine...I O R D A C H E : N i c i o d a t ă n-am auzit cuvinteat î t de î n f r i c oş ă t oar e ! Eşti cumplită, maicumpl i tă dec î t biciul lui Ati la. . . ( D u p ă op a u z ă . ) I ar t ă - m ă , Cam el ia , nu pleca !C A M E L I A : Ne u r î m ? De ce ne urîm ?

T a r e mi-e t e am ă că-n ura noas tră zace odurere pe care n-o în ţe legem. . . (Brusc.)N- am s ă plec, I orda che ! N- am să plec del î n gă tine o p e r i oad ă destul de î n d e l u n gat ă . . .R ă m î n cu tine... Nu vreau să-1 supăr pecontabilul Petrescu. De fapt, nu ştiu de cer ăm î n cu tine... Ce frumos spunea Shakespeare : „...Şi totuş i vom goni etern... Spreraiul care ne aruncă în infern". Cu ce seocupa prima ta soţie ? Nu-mi răspunde !Iartă-mă. . . Dă-mi mîna. . . Chiar te rog s ă - m i

dai mîna. Chiar aş vrea s ă - m i dai m î n a .C h i ar aş vrea să-ţ i înt ind mîna. Chiar m -aşbucura d a c ă mi-ai în t inde mîna. Chiar m-a~bucura d ac ă m-aş bucura cu adevărat că-mi

înt inzi mîna. . .I O R D A C H E : Te iubesc, vivandieră răs făţată !

C A M E L I A : Te-am învins !... De-acum î n a inte eşti sc lavul meu !...



tabloul I I

Tot l oc u i n ţ a l u i Iordache. De data aceasta

a m bi a n ţ a poe t i c ă s-a r i s i p i t .

C A M E L I A : Bi ne în ţe le s, tu erai. . . Şt ia m c ăeşt i s tup idă, mesc hină , incult ă, aga san tă,ipocrită, flotantă, dar nu ştiam că eşti ş i

sp ioană. . .S I L V I A (se aşează pe-un scaun) : Trebuiesă avem o expl icaţie . . .C A M E L I A : Detest scenele de expl icaţie . . .S I L V I A : Unde e victima ?C A M E L I A : Ce , nu şti i cum se în tî mp lă ?I s-a făcut foame... S-a dus după cumpărături. . .S I L V I A : N u asta mă interesează. Aş vreasă ştiu cum i-ai sucit capul nefericitului...A m impresia că ai intrat în împ ără ţia mea.

C A M E L I A : împărăţia ta e atît de vastă. . .S I L V I A ( i mp l a c a b i l ă ) : Aştept răspunsul !C A M E L I A : Nimic deosebit. Metoda o b i ş nuită. I -am distrus tot sistemul de valori şipe urmă a căzut ca o plăcintă tragică întigaia măreţ ie i mele.S I L V I A : D u i o ş i a ? . . .C A M E L I A ( sper ia tă ) : Ce -i cu duio ş ia ?S I L V I A : Spune ce-i cu duioşia. . . N-ai strecurat cumva şi puţină duioşie, o undă deduioşie, aşa, ca să mai colorezi atmosfera ?...F i i

s inceră !C A M E L I A : Nu ştiu. N u - m i amintesc exact.P o a t e .S I L V I A : Cum poate ? ! Cum ad ică , poate ?Eşti ire spo nsa bi lă ! E u joc cartea d u i oş i e i .C A M E L I A : Fi i l in iş t i tă ! Nu-ţ i fură nimenitandreţea ! N-are nevoie nimeni de tandreţea ta !S I L V I A (sobru) : T an d r e ţ e a e destinul meu !C A M E L I A : Foarte b i n e ! Nu mă supărpentru atîta lucru. N-ai decît să te ocupi

î n continuare de duioşie şi plasarea pachetelor. Rămînem la fel de bune prieteneca înainte. . .

S I L V I A ( a m e n i n ţ ă t o a r e ) : A m vaga b ă n u ială că de la o vreme încerci să crezi şi tu

în frumuseţea individului... A m auzit că vreisă-ţi aranjezi o viaţă interioară, că vreisă- ţ i mobilezi sufletul, cum se spune printîrg. Cu alte cuvinte, ai de gînd să-ţischimbi raza de acţiune. . .

C A M E L I A : Fi i l in iş t i tă ! Cunosc tandreţea ,

e o pîine grea... De Ia primul meu soţ căruia îi turnam picături în ochi, nu mi-arămas decît taiorul ăs ta , casa tot goală e...Puţin. Cam prea p u ţ i n pentru cît zbucium afost...

S I L V I A (cu spa imă) :Mi-e t ea mă , Came lia !Ti mpu l zbo ar ă. Ridu rile pot apă rea din-tr-un moment în altul. Am să cred şi euî n iubire, fie ce-o fi!. . . Amalia a crezut

S I L V I A : E u cred în noble ţea omului, ţ i - amspus-o şi la braserie. C u cinismul se moarede foame î n ziua de azi.. . Chiar şi occi

dentalii au nevoie de sentimente. A m al i a ,cu sensibilitatea şi încrederea ei în iubire,a ajuns să trăiască mai luxos d e c î t tine,cu răceala ta de gheaţă, că nu erai aşa, nu

*• ştiu cum de ai căpătat-o. . .C A M E L I A : Uiţi că eu aduc bărbaţ i lor ş iextazuri metafizice... Asta uiţ i . . .S I L V I A : Da . Di n meta fiz ică ar putea săiasă ceva...C A M E L I A : Iese destul de bine. încă numă p l îng . Deocamdată nu mă p l îng . Mai

tîrziu vom vedea...S I L V I A : E u n-am nici frumu seţ ea, nici cultura ta. Eu n-am altă soluţie decît iubirea.Sînt si l ită să iubesc. Asta mi-a mai rămas.Pînă la urmă sentimentele curate rămîn s ingura n oas t r ă avere. Vez i tu o alt ă so luţ ie ?C A M E L I A : Pentru tine, nu văd. Tu n-aice face, Silvia. Eşt i condamnată să crezi înom şi să cîrpeşti ciorapii bărbaţ i lor . . .S I L V I A : Am să cred în om. Am să văd

î n fiecare individ ceva frumos. Am să cred

în orice om, fără nici un scrupul. Am săiubesc delicateţea fără pic de ruşine.C A M E L I A : Totuşi, nu cred că dai lovituracu gingăşia sufletească. . . Ăia care au nevoie de gi ng ăş ie sîn t cam zgîrciţ i . . . T e pomeneşti că te plătesc şi ei tot cu gingăşie.. .Ce -a ş mai rî de !...S I L V I A : N u te gră bi să dai sentin ţe. A ic ie lovitura ! Aici e lovitura ! Gi ng ăş ie vor,gingăşie le dau. De ce să nu le dau? Le dau.că doar nu le dau de la mine... L u a ţ i tan

dreţe , luaţi respect, luaţi l ir ism, acesta etrupul meu — cum spunea Mîntui toru l . . .C A M E L I A : M ă în tr eb da că ai să fi i fericită...S I L V I A : Da. Pe mine o s i tuaţie materialăexce lentă m-ar face mai bună... Aş da şiporumbeilor de mîncarei dacă mi-ar mergebine... D ac ă aş avea o vilă la mare şi unala munte, nici ipocrită n-aş fi . . . Căldură,căl dură . . . Ast a vor cu nos cuţ ii mei !C A M E L I A : Nebunie, nebunie, asta vor prie

tenii mei !.. . Nu-ţi aminteşti ce ne-a spus labraserie domnul avocat Grigorescu ? Şiparcă numai domnul avocat Grigorescu ? !Pentru o clipă de nebunie mi-aş da şiviaţa ! M S I L V I A : Minte ! A fost o vreme cînd nebunia avea o mare căutare , acum s-a camdevalorizat... Şi pentru nebunie, ca să fius inceră, î ţ i trebuie tin ere ţe. .. N-o ma i am...S-a dus A v a n t a j u l sentimentelor e că ridu



numai tandreţea mi-a mai rămas . E u s în t lacapătu l puterilor. T an d r e ţ e a e singura meascăpare ! Singura mea speranţă ! Ai puteasă mă ajuţi , să ne ajutăm împreună, săcolaborăm, s în tem oameni, nu fiare...C A M E L I A : î n ţ e l e g nevoia ta de gingăş ie .Spune, cui vrei să-i dăm la cap ?S I L V I A : Tu ai s ă - m i oferi victimele nihilismului şi nebuniei tale, şi eu, cu modestie şi răbdare , am să le refac. Am să-i

spăl , am să-i cos, am să-i ţes, am să-ihrănesc, am să-i lustruiesc şi am să-i redauumanităţi i . Tu ai să-i distrugi şi eu am să-ipun la loc piesă cu piesă. . . Cu alte cuvinte,

îţi cer să-mi furnizezi materia primă.. . A mnevoie de tine. Eu nu pot să fiu generoasă ,d a c ă tu nu eşti cumplită. . .C A M E L I A : Am să fiu. îmi place să fiumai cumplită decît biciul lui Ati la . Eu sădistrug moralul bărbaţ i lor şi tu să refacimoralul bărbaţ i lor ? ! De c înd visam asta...O să lucrăm în b an d ă , poetic şi sistematic...E u am să distrug bărbaţi i . . .S I L V I A : Şi eu am să le dau ceai de muşeţel , încredere în viaţă , am să-i repun pcpicioare...C A M E L I A : E u am să fiu ca un uragancare distruge totul în calea lui.. .S I L V I A : Şi eu am să refac tot ceea ceuraganul a pustiit. Şi, după ce-am refăcultotul, şi individul s-a înzdrăveni t , vii dinnou tu, cu nebunia ta...C A M E L I A : C e frumos o să fie !

S I L V I A : O să avem de lucru amîndouă !...C A M E L I A (se p r e g ă t e ş t e de plecare) : T r e buie să se în toarcă nefericitul. Te las singură cu victima, să-i redai încrederea înviaţă. . . A i grijă. . . îi cam place haosul... aca m dat de gustul mierii...S I L V I A ( începe să -ş i confec ţ ioneze încă depe acum o m u t r ă de femeie iubitoare) : Nicio gr i jă ! î n g e r îl fac ! (Apare pe n e a ş t e p t a t eAdam.)A D A M : E u s înt ! Credeaţi că am murit ?C A M E L I A : Speram...A D A M : îmi permiteţ i să iau loc. Sau nuvreţi să-mi oferi ţ i un scaun ? N -a m nimic împotrivă. Jigniţ i -mă dacă vreţi . Jignireade orice natură nu mă sperie. Cu fiecarepalmă primită, devin mai puternic. Cu fiecare palmă primită, idealul visat devine maiaproape.S I L V I A ( i zbucneş te ) : Ce mai vrei ? De anide zile te hrănim cu j igniri , ofense, porecleşi tot nu te saturi. Ce mai vrei ? î n c ă o

jignire ?

A D A M : Poate că da, poate că nu... Amvenit să vă dispreţuiesc. . . După ce vă spundrept în faţă tot ce cred despre voi, măsimt ca un prunc nou născut. . . în ziua încare nu dispreţuiesc pe cineva, nu mă simt în apele mele. Dispreţul faţă de cei lal ţ i îmifor t i f i că organismul. ( C ă t r e Camelia.) Nu-inevoie să faci lumina mai mică ! Ştii foarte'bine că detest clar-obs curul ! O ambianţăplăcută ascunde adeseori un mare vid in

C A M E L I A : Sigur că da. Numai că, pemine, pustiul sufletesc nu mă înspăimîntă. . .Pustiul sufletesc face poftă de mîncare. . .Poftim, noi te jignim — tu ne dispreţuieşti ,negustoria merge ca pe roate.A D A M : î n t r - u n fel vă şi invidiez... A v e ţ iun cinism ceva de speriat ! S-a sinucis ?C A M E L I A : Nu, încă nu s-a sinucis...A D A M : P ăc at ! Mare păcat !... Exemplul luiputea să fie atî t de concludent... A t î t de

concludent. Şi de ce, mă rog, n-a f ăc u t - o ?Ce 1-a împied icat să comită gestul decisiv ?.. .N-ai reuşit să-1 scoţi din minţ i ? N

C A M E L I A : Ei, mare lucru să scoţi dinminţi un bărbat care s-a însurat din dragoste ! Am să-1 predau Silviei, şi Silvia îl vareda vieţ i i , familiei, societăţ i i şi instituţieide care aparţine.A D A M : Interesant . Foarte interesant ! Şicum îl va salva Silvia ?C A M E L I A : Destul de simplu. îi va reda încrederea în viaţă şi îl va învăţa limba

engleză. Toţi bărbaţi i care vor trăi cu ea î l vor citi pe Shakespeare în original.A D A M (ameninţător, către Si lvia) : F r u moase pla nur i ! Came li a îi distruge şi tu

î i refaci... Vă aproviz ionaţ i reciproc... L u craţi în bandă. . . Asta e o mîrşăvie ! îmi dauseama că e o mîrşăvie . Sînt mîndru că amconstatat-o şi fericit că am condamnat-o !Cum văd o mîrşăvie , mă indignez imediat.Cum văd o mîrşăvie , cum trec la acţiune.Cî tă fermitate în toată comportarea mea !

N o b l e ţ e a mea de caracter mă umple de olegi t imă mîndrie .S I L V I A : Nu te mai lăuda atîta ! Ar trebui să ne fii recunoscător. Te-am hrănitbine şi de data asta ! Ţ i - a m dat încă unprilej ca să-ţ i demonstrezi intoleranţa !Te-am ghiftuit !A D A M : Admirabi l ! Admirabi l ! Sînteţ ima i nemernice dec î t am sperat eu !... A m cedispreţui pînă la adinei bătrîneţi !... Sînteţi inepuizabile... Sper că n-aţi avut frământări de conşti inţă ?C A M E L I A : Eu, de loc. Poate Silvia. . .S I L V I A : Nu. Nici eu. Frământări le de conşt i inţă nu mai au căutare. Nu se mai poartă.A D Ă M : De-abia acum realizez nenorocirea !V ă d că prezenţa mea nu prea vă bucură, aşacum ar fi logic, aşa cum ar fi fost de datoria voas tră . Dacă vă intra pe wşă un derbedeu, sau un taler cu două feţe, aţi fiţopăit de bucurie... De ce nu vă bucuraţi ?De ce nu profi taţ i de această fericită împrejurare ?

C A M E L I A : Nu ne bucurăm !S I L V I A : Nu pot să mă bucur cînd tremur de frică. . . Pînă la performanţa asta

încă n-am ajuns...A D A M : Vă ordon să vă bucuraţi !C A M E L I A : Ar trebui să ne mulţumeşti .D a c ă nu eram noi atî t de nemernice, n-aifi căpătat niciodată conştiinţa superiorităţiitale.

i S



ordon să vă curgă lacrimi de feri cire ! Văordon să vă s imţ i ţ i în al noulea cer !.S I L V I A : O să î n c e r c ăm să ne bucurăm. . .(O uş oa ră t e n t a t i vă î n acest sens.) Ad a m ,s înt feric i tă că te r e văd .A D A M : Fals . Te-a i bucurat la c o m a n d ă !E prea t îrziu. . . Trebuia să vă bucuraţispontan, nu la c om an d ă . U r ăs c tot ce nu-ifiresc ! (Bate cu pumnul în ma s ă . ) U r ă s ctot ce nu-i făcut sub impulsul firescului.

Opreş te odată muzica asta fără nici o valoare, care adoarme raţ iunea şi trezeşte simţuri le !... (Isteric.) Vreau logică ! Vreau ordine ! Vreau Bach ! Vreau frumuseţe ! V r e aubolta cerulu i ! V r e au gunguritul porumbeilor ! V r e au aroma flori lor ! V r e au Beetho-ven !C A M E L I A : Dă-i , d r agă , Beethoven ! Nuvezi că ţ ipă ? !A D A M : Ţip, f i indcă logica e de parteamea !

S I L V I A : L a s ă că ţ ipai şi c înd logica nuer a de partea ta !C A M E L I A (se apropie de el, î n c e a r c ă să-1î mbune z e . )A D A M : De ce te apr opi i de mine ? Teapropii de mine în scopuri văd i t erotice. Ştiibine că nu-ţ i voi ceda n i c i od at ă ! N i c i o d a t ă !Crez i că trupul tău mă tu lbură ? T e înşel idin toate punctele de vedere ! Ispi ta a dispărut di n v i a ţ a mea... în faţa viciului s întimun ! A trăi cu o femeie î n s e a m n ă a în

genunchea în faţa naturi i oarbe. E u nu m •umilesc în faţa natu rii ! Na tu ra să se umil e as c ă în faţa mea !... ,S I L V I A : Natura nu se u m i l e ş t e în faţan i m ăn u i ! De c î te ori refuzi o femeie aiconvingerea că avansezi,A D A M : A d e v ă r u l e mult mai cumplit. N-amgăs i t nici o femeie pe măsura in te l igenţe imele mereu sporite, cu totul şi cu totul ieş i tă din comun. Sînt victima propriei mele

super ior i tăţ i ! E u s în t incoruptibil ! Sînt maiînal t dec î t adevărul . Adevărul de-abia îmi

ajunge p î n ă la genunchi, î n c e ar c ă să secaţere pînă la mine, dar nu reuşeşte . Bietuladevăr , încearcă şi el să se gudure pe l î n g ămine... (Be ţ ia grandor i i . ) E u s în t Judecatade apoi, eu îmi ajung mie însumi , eu nucerşesc nici t an d r e ţ e a femeilor, nici stimaprietenilor, nici protecţ ia societăţ i i , nici extazul artei, nici respectul autor i tăţ i lor ! D a c ăeu nu iubesc un om, î n s e am n ă că acel omnu merită să fie iubi t ! Senzaţ i i l e mele sîntdecizii, sentimentele mele s înt mai exacte

dec î t s ent in ţe le tribunal elor ! E u dau sent i n ţ e — eu ş i numai eu !... Şi am fost informat că tu, Camelia, în ciuda haosuluitău moral, îţi permiţ i să judeci oamenii.Asta e treaba mea ! N u - ţ i dau voie săpătrunz i în î m p ăr ăţ i a mea sacră, s-o profanezi cu vulga ritatea ta !C A M E L I A : Ce ţipi la mine ca un căpiat ?N-am nici o v i n ă ! Sînt si l ită de împrejurăr i

C A M E L I A : Tu ai scos din am ăr î t a ta denecruţare mai mult d e c î t a scos banditulăla de Capone din tot în tuner icu l lui,, într-o v i a ţ ă de om...A D A M : E dreptu l meu. E u am fost jignitde v i a ţ ă , am dreptul să fiu necruţător . Da rsuferinţa mea ? Sufer inţa mea n-o puneţ i las oc o t e a l ă ? Ignoraţ i su fer inţa mea, faceţ iabs tracţ ie de lacrimile mele ? Marea, cumplita, greaua mea sufer inţă . Adînca nemăr

ginita mea sufer inţă ! E u sufăr c înd se facgreşel i , c înd plouă, c înd ninge, cînd s întaccidente de cale ferată ! Toată sufer inţalumii s-a adunat în mine !...C A M E L I A : Lasă, lasă. . . Dacă te-ai h ot ăr î tsă suferi pentru t oa t ă durerea lumii, pui tuceva la cale... A i ma i avut tu o durer e cosm i c ă şi ştiu ce lov i tură ai dat...A D A M : A ş a . » aşa. c a l o m n i a ţ i - m ă ! Nu văs f i i ţ i , ca lomniaţ i -mă ! C u fiecare calomnieprimită , devin tot mai puternic. Sînt de ne

învins !C A M A L I A : V r e au şi eu să fiu necruţătoare !A D A M : N u permit ! A m s ă te ucid d ac ămai aud aş a ceva ! E u şi numai eu s întnecruţător !S I L V I A : E u cred în iubire !A D A M : N u - ţ i permit ! Ce v- a a pucat? Nupermit ! Sentimentele nobile îmi aparţ in înexclusivitate !S I L V I A : Mai bine p l e ac ă ! Vine victima

şi te bate de te snopeş te !A D A M : ( p l e a c ă magnif ic ) : E u s în t începutul şi sf îrş i tul . Plec, cu conş t i in ţa împăcată . . .E u s înt Judecata de apoi !S I L V I A ( c ă t r e Camelia) : Du-te şi tu, Camelia. Vine nefericitul. îl văd ureînd.. . Ieşipe scara de serviciu...C A M E L I A : Redă-1 întreprinderi i ! Succes,Silvia !

( I n t r ă Iordache î n c ă r c a t cu tot f e l u l de

c u m p ă r ă t u r i . )I O R D A C H E : Unde eşti , Camelia ?S I L V I A (apare brusc şi trece imediat laa c ţ i u n e ) : Altă ţ igară ? Ţ i - a m spus să numai fumezi... (îi stinge ţ i ga r a . )I O R D A C H E (vrea s ă - ş i a p r i ndă i a r ă ş i ţ i -.eara.)

S I L V I A (i- o stinge d in n ou) : Nu mă întreba de Camelia. Camelia te-a părăsit . . . Numai fuma... Fumatul d ău n e az ă organismului...T e rog eu ! D a c ă nu poţ i altfel, fă-o pentrumine...I O R D A C H E ( s t r i ve ş t e ţ i ga r a în s c r u m i e r ă ) :Bine. renunţ la această ţ igară. N-o fac dinconvingere. O fac din pl ic t i s ea lă . Unde eCamelia ? Und e e icoana mea ? Un de emireasa sufletului meu ? (Brusc.) Cine eştidumneata, s t imată doamnă, care dai buzni

î n casa unui bărbat s trăin şi vrei să-1reeduci ?



goria femeilor pe care bărbaţ i i le uită. . . E un-am nimic deosebit, f i indcă, nici g i n găş i asuf le tească , nici modestia, nici devotamentul,nu s înt cal i tăţ i care bat la ochi... N-ai locuit dumneata pe strada Cometa, colţ cuVasile Conta ?I O R D A C H E ( s u p ă r a t de e v i d e n ţ a faptelor) :D a . Am locuit o p e r i oad ă pe strada Cometei, colţ cu Vasile Conta.S I L V I A ( a r u n c ă o pr i v i r e c r i t i c ă p r i n ca

m e r ă ) : Vai, ce h ar ab ab u r ă e-n casa dumitale !... Se vede că l ipseşte o m î n ă defemeie... (Ş t e rge p r a fu l , s c h i mbă a ra n ja mentul mobi l e i , scoate d i n t r - u n s ă c u l e ţ totce e necesar pentru schimbarea decorului.)U n buchet de flori l u m i n e az ă casa... (Deschide f r i g i d e r u l şi se retrage î n g r o z i t ă . )H r a n ă rece ! H r a n ă rece, dragul meu, pe cem î i n i ai încăput. . . N-are cine să- ţ i preg ă t e a s c ă o mîncare ca ldă şi tu suferi destomac...

I O R D A C H E : C î n d ai şi aflat că sufăr destomac ?S I L V I A : Ce te priveş te ! Important e căşt iu că te doare... V r e i un ceai de muşeţelş i - o pereche de papuci ?I O R D A C H E : Nu ! Categoric , n u ! E î naf ar ă de orice discuţ ie ! Nu vreau un ceaide muşeţe l ş i -o pereche de papuci !S I L V I A : N- ar e rost să stai cu pantofii încasă. Murdăreşt i covorul şi mă întris tezi şipe mine... Te rog... te rog eu, pune-ţ i papucii ăştia. . . De ani de zile ţi i-am cumpărat ,de ani de zile visez clipa- asta ! (Scoate d ins ă c u l e ţ u l pe care 1-a adus cu ea o pereche

de papuci.)

I O R D A C H E (caută pr in casă) : N-a lăsatun bilet Cam el ia ? A plecat fără să spunăun c u v î n t ?

S I L V I A : Camelia nu se va î n t oar c e nicio d a t ă ! Uit-o, Iordache. Nu era d e m n ă detine ! (îi pune papucii .) Nu te s imţi mai bineaşa ? (îi pune m î n a pe frunte.) A r z i !... Ai

39... Bea ceaiul ăsta de muşeţe l !I O R D A C H E : Eu nu eram demn de Camelia. E r a m cu mult sub valoarea ei... N-am39. î m i face rău ceaiul de muşeţe l . . .S I L V I A (i-1 dă cu fo r ţ a ) : O să-ţ i treacătemperatura...

I O R D A C H E : N-am temperatură !...S I L V I A ( d r ă g ă l ă ş e n i e ) : Uite, beau şi eu...E delicios !... Beau şi eu... bei şi tu...I O R D A C H E : Totd eaun a mi-a fost s i lă de

ceaiul de muşeţel . . . Ce-am să mă fac eufără Cameli a ?... Spune-mi, de ce m-a p ă răsit ? De ce ?

S I L V I A : Ai dus o viaţă haot ică , n-a avutcine să te ordoneze... (î i l e a g ă nodul lac r a v a t ă . ) Ce Dumnezeu, t rebuie să fii maiîngrij i t !

(Iordache e b u i m ă c i t de a t î t a dragoste

S I L V I A ( d e s c o p e r ă o a l t ă f i sură ) : Un nasture de la c ăm aş ă e rupt. Nici m ă c a r n-aiobservat ? ! N u te superi că- ţ i cos nast uri i ?

(Iordache se l a s ă p r a d ă u ş o a r ă î n m î i n i l edevotate al e Si lv ie i . L a un mome nt dat,toate dovezile de devotament ale Si lv ie i seproduc simultan. Coase nasturi, îi dă săbea „un ceai cald", îi ia t empera tu ra şi-iperie hainele.)

S I L V I A (în t im p ce-i perie hainele) : A rtrebui să te laş i de fumat şi să înveţ i limbaengleză. . .I O R D A C H E ( c a u t ă să se r u p ă d in b r a ţ e l emul t ip le ale devotamentului Silviei . ) : A j u n ge ! Nu vreau să mă las de fumat... Nu vreausă-mi coş i nasturii. Nu vreau să î n vă ţ limbaengleză . Nu vreau nimic.S I L V I A : Trebuie să î n v e ţ i , limba engleză .Trebuie ! Cît de mult te-a înăsprit viaţa,

dacă vorbeşt i aşa. . . Nimeni n-a ştiut să seapropie de tine... N-ai cunoscut dec î t femeicare ţ i -au tocat banii... (Ca o l eoa ică . ) E uam încredere în tine... M-a uz i, Iordache ?I O R D A C H E (se retrage speriat, ca şi cumdevotamentul Si lv ie i l-ar fi a m e n i n ţ a t aproape fizic) : Nu vreau să ai încredere înmine ! Nu vreau papuc i ş i- o mîncare ca ldă .Mi-e fr ică !S I L V I A ( a l e a r g ă d u p ă el ; u r ă de moa rte ) :E u am încredere în tine ! Nimeni pe lumenu mă poate împiedica să-ţ i c îrpesc ciorapii , să-ţi pun comprese şi să te stimez !D a c ă crezi că poţi scăpa de g i n găş i a mea,te înşel i amarnic ! Eşti prizonierul g i n găşiei mele !I O R D A C H E : îmi vine să fug în pădurec înd văd mutra asta de bapt i s tă înverşun at ă .S I L V I A (mai c a l m ă ) : Şt iu , femeia în carecredeai te-a părăsit şi societatea nu-ş i dăseama de î n t r e aga ta valoare... Nu mai ai

încredere nici în oameni, nici în inst i tuţi i .Te întrebi dacă viaţa mai meri tă să fie trăi tă ! Me r i t ă ! Tu ai nevoie de papuci, gingăş ie , respect şi-o mîncare ca ldă ! Le veiavea pe toate cu vîr f şi î n d e s a t !I O R D A C H E : Nu vreau nici gingăş ie , nicipapu ci ! Devotamentul tă u e mai sinistru decît trădarea ! Din fr ică, răutate şi urî ţen ies-a născut virtutea ta !S I L V I A : N u folosi limbajul Cameliei, nuse potriveşte . . . N-ai dec î t să mă ponegreş t i ,

nv-mi pasă . Din calea gingăş ie i mele nimeni nu mă abate. N u te condamn, Iordache !T u n-ai ştiut ce î n s e am n ă o supă caldă,servită exact la ora indicată, l in iş tea unu icămin , o femeie care să-ţ i pună mîna pefrunte. T u , Iordache n -ai cunoscut fericirea !I O R D A C H E : Nici nu vreau s-o cunosc !S I L V I A : Ştiu, toate valorile ţ i -au foslzdruncinate. Sînt femei care zăpăcesc capul



c î te una. Vei fi din nou o rot i ţă ferici îidin marele mecanism al lumii...I O R D A C H E (se ap u c ă să bea) : O roti ţăfer ic i tă ? Fr umo ase perspective ! Iarăş i comit gesturi condamnabile... Ştiu că alcoolulîn tunecă mintea şi totuş i beau !S I L V I A : Nu bea, Iordache. Alcoolul aduceulcer duodenal.I O R D A C H E : î ţ i m u l ţ u m e s c . î n c e p să tesimt apropiată . . .

S I L V I A (se a p u c ă să - i c î r p e a s c ă o a l t ă pereche de ciorapi.)I O R D A C H E : Te rog, nu mai c îrp i ciorapiiăia trei sferturi. C î n d te văd p r e găt i n d u - m io supă caldă sau c î r p i n d u - m i ciorapii, mi seface fr ică !S I L V I A (î i ţ e s e c i o r a p i i , n e t u r b u r a t ă în devotamentul ei . )I O R D A C H E : Sf îrşeş te odată cu ciorapii ăiables temaţ i ! Devotamentu l tă u mă î m p i n g eîntr-un pustiu de gheaţă. . . Cred că şi moar

tea, î n a i n t e de a te î n h ăţ a , îţ i c îrpeş te ciorapii . . . Te rog, te rog, nu mai coase ciorapiiăia trei sferturi !S I L V I A (îi l a s ă p u ţ i n de-o par te) : E u terespect mult, Iordache. Nu te cunosc ca bărbat, dar te respect ca om... T u î n s ă nu tecunoş t i .

I O R D A C H E : N-ai de ce să mă respecţi . Sînlun anonim. A m un subconş t ient încărcat .N-am o viaţă interioară complexă. Cucerirealunii nu mi-a făcut nicio impresie. Şt iu foar

te bine c î te parale fac.S I L V I A : Nu te mai autoflagela, că m ă scoţidin sărite ! Eu nu alerg după funcţi i , euaierg d u p ă sentimente. Şi d ac ă crezi că cineva în lume poate s ă - m i zdruncine aceas tăconvingere, t e - n ş e l i ! ( D u r ă . ) Eşt i un om minunat ! C î n d eu h ot ăr ăs c că un b ăr b at e inteligent, inteligent rămîne . Cînd eu hotărăsccă cineva e un om minunat, aşa r ăm î n ep î n ă - n veci i vecilor !

I O R D A C H E : S î n t un i mbeci l ! N- am depăşit faza senzor ia lă . Ajunge cu devotamentu l şi c îrp i tu l cio rapi lor !... D a i buzna încasa omului şi, hodoronc-tronc, ai încredereîn el ! Ţi - a cerut ci neva î n c r e d e r e a asta ?Mi-e dor de Ca me li a ! M ă a uzi ? Mi- e dorde Ca me li a !... Ce s pui de asta ?S I L V I A : A, nu dezarmez din cauza unuifleac. E o cr iză fără însemnătate . N-ai săreuşeşt i să-mi strecori î n d o i a l a . . . Ai s-o uiţipc Cam el ia !

I O R D A C H E : N-am s-o uit pe C am el ia ! E am-a făcut bărbat , ea mi-a ascuţi t spiritul c r i tic ! C î n d m ă g î n d e s c la Camel ia , îmi vinesă muşc pern a ! O visez g o a l ă , cu o carte în mîna. . . E a mi -a adus nebunia şi poezia,ea mi-a dărui t ne l in i ş tea . Ea îmi î n ă l ţ a sufletul, îmi vorbea de geniul lui Socrate şiPlaton. E a m ă in i ţ iase în tainele iubirii şi-nşt i inţa artelor. L î n g ă ea descoperisem absolutul ! Eu, un salariat modest, m-am aflat

faţă-n faţă cu infinitul ! T u crezi, neferi-cito, că absolutul poate fi î n l oc u i t cu o nen or oc i t ă de supă caldă , că poezia s u p r e m ă etot una c-un ceai de muşeţe l ? (îşi rupe nas

t u r i i de la c ă m a ş ă . ) N-a m nevoie să fiu unb ăr b at pus la punct ! (îşi a z v î r l e papucii . ).. . N-am nevoie de papuci şi de g i n g ă ş i a ta!(O l ove ş t e . S i l v i a p r i me ş t e l ov i t u r a cu demnitate . D u p ă o s c u r t ă p a u z ă î i s ă r u t ă m î n apr in t r e l a c r i mi . )

S I L V I A : D a c ă m-ai lovit, î n s e a m n ă că nu-ţ i

s în t ind i ferentă . î ţ i m u l ţ u m e s c , Iordache !I O R D A C H E : I a r t ă - m ă !S I L V I A : Tu trebuie să mă ierţi ! L a î n ceput credeam că i m ag i n aţ i a mea te face atî tde sensibil, dar eşt i cu a d e v ă r a t sensibil !I O R D A C H E : Iartă-mă, S i lv ia !S I L V I A : Ştiu. . . A i fost criticat... Societatea nu te-a preţu i t . Colegii te-au ignorat, femeile te-au exploatat, la serviciu n-ai avansat, e normal să te î n c h i z i în tine. Ţ i - a madus şi manualul de l imbă engleză pe care

ţi l-am promis. Ia spune d u p ă mine : T h i sis a book.

I O R D A C H E : This . . .S I L V I A : Hai , nu-ţ i fie teamă. . .I O R D A C H E : is...S I L V I A : A d m i r a b i l ! Mai departe !I O R D A C H E : a...S I L V I A : Extraordinar !I O R D A C H E : B o o k !S I L V I A : Book. M- ai făcut feric i tă, Ior dache !

I O R D A C H E (îşi pune pap uci i , dispare pent r u o c l ipă) : Mă duc să beau un ceai demuşeţe l !S I L V I A ( v o r b e ş t e la telefon — evident, cuCamelia) : Victorie, d r a g ă Came lia ! I- amredat nefericitului î n c r e d e r e a în v i a ţ ă !(P l e a c ă . )I O R D A C H E (reapare cu c e a ş c a de m u ş e ţ e l în mînă) : Silvia. . . Unde eşt i , S i lvia ?... N-aiplecat, Si lv ia ? Nu- i aş a că n-a i plecat ?. . .Where is Si lv ia ? Wh er e ?



Actul I ITabloul III

î n b i r o u l lu i Io rdache

I O R D A C H E : Ci uda tă mai e via ţa c î teodată. . .De ce a venit Came lia în via ţa mea ? Dece m-a părăsit Silvia tocmai cînd mă refă-cusem ? Frumoasă femeie Camelia !.. . N-aresensibilitatea primei mele soţi i , dar frumoasăfemeie... A, cum îmi mai place să mă pl îngba de una, ba de alta. De cînd am cunos-cut-o pe Camelia am început şi eu să filozofez, să despart esenţa de aparenţă. . . Doamne, că pl ăc ut mai e ! Pa rc ă m ă scar pi nă cineva pe spate... Aşa.. . Ia să ne facem noi o

c a f e l u ţ ă şi s ă vedem cît de nobili s î n t e mnoi şi cît de meschini sînt alţii. . . (îşi p r e g ă t e ş t e cafeaua cu deosebită luare -aminte.) I asă ne aprindem noi o ţigară şi să ne indignăm oleacă de mediocritatea care ne sufocă... Am greşit că nu i-am dat nemernicului o recompensă mai grasă. . . Un t icălosneplăti t la timp devine om de treabă !... Cinespunea asta ? Bismark ? Frederic cel Mare?...Aşa. . . ş i după ce-am făcut ş i -o remarcă intel igentă , să deschidem puţ in fereastra că e o

zăpuşeală de parcă am fi în august. S ă mergem deci mai departe... N-am decît şaptesubalterni : cam puţini, nu atît pentru c a pacitatea mea, cît mai ales pentru vanitateamea... N - a u vrut să mă avanseze, mereu î ireeduc, îi critic, îi zgîlţîi tot pe ăştia şapte.Şapte am, şapte reeduc... S-au plictisit şi ei,m-am plictisit şi eu... Uite, din cauză cănimeni nu-mi dă un telefon, trebuie să stausingur şi să meditez... Cine ştie la ce adîn-cimi pot să ajung, fără să vreau... De cî te

ori mi-e lene să mă ocup de mine, mă năp ăd e ş t e dragostea pentru alţi i . . . lenea ead î n c ă , dragostea e sinceră... ce naşte dinpis ică , şoarec i mănîncă . . . Numai un sentiment măreţ m-ar scoate din plictiseala încare m ă zbat. Oricare ar fi, iubire, devotament, respect, numai să nu mă ocup demine... A ş vrea s ă evadez î n t r - u n sentimentmăreţ şi acolo să rămîn pînă oi muri. . . Defapt, dacă mă g îndesc bine, aş vrea s ă m ădistrez bine şi să mor în somn. Cel mai binee să mori î n somn. Nici o durere, nici o tristeţe, te şi vezi transferat dincolo, aşa, pe nesimţite. . . Nu vine nimeni ! Nu sună soneria!Pă ca t !.. . A , ce -a ş mai ară ta unui individcalea cea dreaptă, mamă doamne, cum i-aşmai demonstra ce-i sublim şi ce-i meschin !Dar pc cine să mîntuieşti dacă nu se aratănimeni?! Zac prin icîrciumi şi nu se gîndesccă viaţa trebuie să aibă un sens !... Nemernicii !

l i u , se face comod.) Ştiu că asta î ţ i face p l ă cere... Dacă nu mă înşel , data trecută ne-amplîns de meschinăria femeilor...I O R D A C H E : Cu o zi înainte ne-am vă i e t a tde impasul artei... A m epuizat d o u ă subiectegrase... Cînd te indignezi, nici nu ştii cîndtrece timpul... extraordinari s în t oamenii !...I-am dat o palmă lui Pamfil şi pe urmă totPamfil a susţ inut că i-am dat o pa lm ă !D O B R I Ş O R (şi el m i r a t de a c e a s t ă g roz ă vie) : Asta -i cu a dev ăra t formidabil ! Defapt, nic i nu şt iu de ce mă mir a tî ta ? ! Dela Pamfil mă aştept la orice. Şi chiar i-aidat o pa lm ă ?I O R D A C H E : Natural . Altfel , nu m-aş revolta atît. Mă rog, că i-am dat eu o palmă,asta n-ar fi cine ştie ce... nu sînt un încuiat... înţeleg că eu m-am enervat şi l-amcîrpit. Dar, după ce eu i-am dat o palmă, săsusţină că eu i-am dat o palmă... asta e preade oaie !... ( Ind igna t de ipocr iz ia ome nea scă . )Mă rog, dacă nu m-aş fi enervat, dacă nu

l-aş fi lovit, în ţe le ge am , dar aşa ?!. . . Nu eculmea, Dobrişor ? N-are nici o logi că. . . Să -idai tu o palmă şi pe urmă, tot el să susţinăcă i-ai dat o palmă ?

D OB R I Ş OR : E absurd şi monstruos... La felam păţit şi eu... Pe vremea c î n d eram binevăzut, i-am tăiat unuia prima, cu mîna meaam făcut-o, ş i pe urmă individul a susţinutnici mai mult nic i mai pu ţi n că eu, eu i-a mtăiat prima. Unul şi acelaşi om... Adică eucare i-am tăiat prima tot eu să-i tai prima...Păi nu e absurd, ce interes aş fi avut ?I O R D A C H E : Nemernicii ! R a t a ţ i i ! S î n tproşt i , Dob riş or ! Sînt prea mulţi proşti pelume... (Refuzul m e d i o c r i t ă ţ i i . ) T ot u ş i , trebuie să trăim.. . Sinuciderea — m-am gî nd itşi la asta — e un act de laşitate. Eu cîte nupăţesc din cauza firii mele deschise... Oho,cîţ i nu m ă în ju ră pe la toate c o l ţ u r i l e ? !N-are rost să mă pl îng. . . (Pe ton concesiv.)N-o să-mi pun mintea cu nişte bieţi analfabeţi . . . Omeneşte vorbind, o să le vin dehac şi atîta tot... Ce poţi să le faci altceva?De ce să fim fă ţa rn ic i ?

DOBRIŞOR : Eu nu spun să fim făţarnici . . .Rîdem, rîdem, dar purcica-i moartă în coteţ.. .

I O R D A C H E : Eu nu rîd. Unde vezi tu căeu rîd? în fiecare noapte am coşmaruri. . . Amaflat că şi-n limba franceză, tot coşmar se

h m ă t ă m m i li i tit ţi Ai



D O B R I Ş O R ^ izbucneş te ) : N-am ce să- ţ i fac!Marcu nu e idiot ! Are alte cal i tăţ i , dar idiotnu e.I O R D A C H E : Nu m-ai asigurat tu că e greude cap ?D O B R I Ş O R : Avea toate ap ar e n ţ e l e u n u iidiot, comportamentul, ţ inuta , vocabularul,ochii, privirea, de-aia l-am şi angajat. Cuaceastă speranţă l-am angajat...I O R D A C H E (se î n t r e a b ă ) : Poate fi real

ceva care nu-m i convine ? Nu. Ce ea ce nu- miconvine, nu exis tă. Chiar c înd m-a înşe latprima mea soţ ie în văz u l meu, am făcut abstracţie de realitate şi î n c ă ce realitate,doamne-dumnezeule... A ş a că Mar c u n-ared e c î t să d e v i n ă idiot... în fond, pentru unom inteligent e un fleac să d e v i n ă un individ greu de cap ! Ma i difi cil e invers...D O B R I Ş O R : Nu. Am încercat . Imposibil.I O R D A C H E : At un ci , da ?â nu se poate idiot,nemernic... M ă c a r nemernic. Să-ş i ţ ină gura...

A t î t . Nimic mai mult. Nu-i cere nimeni sătragă la galere... Ce dracu, e at î t de greu săfi i nemernic ?D O B R I Ş O R : E xi s t ă şi oameni cinst i ţ i . T r e buie să ne r e s e m n ăm cu ideea asta. Cumne-am resemnat cu ideea morţ i i , trebuie săne r e s e m n ăm şi cu ideea asta.I O R D A C H E : N u m-am resemnat cu ideeamorţii . . . Camelia mi-a spus că s înt nemuritor. Aiurea. . . Uite aşa cad în b r aţ e l e alcoolismului... Oamenii cinstiţi nu-s decît niş te

indivizi care vor s ă - ş i v î n d ă la un preţ mairidicat virtutea, aş t e ap t ă ocazia cea mare...A d u sticla şi d o u ă pahare/..D O B R I Ş O R (se repede sa-i execute d o r i n ţ a . )I O R D A C H E : Te-ai grăbi t să-mi aduci b ă u tura, derbedeule ? De ce nu-mi smulgi sticladin mînă ? U n ad e văr at prieten mi-ar fismuls sticla din m î n ă . . . A j u t ă - m ă ! A r a t ă - m icalea cea dreaptă ! D ă - m i un sens în v i a ţ ă !. . . (D upă o p a u z ă . ) Noroc, D o b r i ş o r ! Ai, beaşi tu ! î m p r e u n ă am b ău t fondul de rulment, împreună o să dăm de dracu...D O B R I Ş O R : Totdeauna mi-a fost s i lă debeţ iv i i sentimentali şi de t î r fe le bătr îne carelocuiesc cu mama...

I O R D A C H E : Nu mă dojeni, Dobrişor . . . Efoarte trist să te î n d r ăgos t e ş t i tocmai c îndrămîi fără muncă de răspundere. . . Tocmaiatunci să în t î lneş t i femeia i d e a l ă !... (Se r i d i c ă solemn în picioare.) Nu mă voi lăsabătut de soartă ! T ot u ş i , n-am să mă sinucid...

D O B R I Ş O R ( î i smulge paharul din m î n ă . ) :D ă- l e î n c o l o de femei ! T r e z e ş t e - t e ! T r e buie să găs i m o so luţ ie . Trebuie să nc salv ă m !

I O R D A C H E : Mie nu mi-e teamă. Simt cărenasc... E u am ceva pus de-o parte, o re zervă pentru vremuri de bejenie !...

D O B R I Ş O R : B a n i ?I O R D A C H E : Nu. C e va mai de preţ decît

poate întâmpla nimic... L aş i t a t e a mă face invincibil !...D O B R I Ş O R : T e - a i î m b ăt a t ? C î ţ i nu vorsă-ş i vîndă laş i tatea şi nu găsesc cumpărător ? N u te-a i gîndi t că s-ar putea să nufie nevoie de laş i tatea ta ? Pur şi simplu sănu fie nevoie... Să fie nevoie de laş i tatea altora... L a asta nu te-ai g î n d i t ?I O R D A C H E : Nu. Nu m-am g î n d i t . E u mupropag ceea ce cred şi nu cred ceea ce pro

pag... De ce nu ne caută nici un subaltern?De ce nu ni se cere un sfat sau o i n d i c a ţ i e ?A u aflat că s în tem chemaţ i la minister... Aumirosit că mă dau af ar ă . Se bucură de p r ăbuşirea noastră. . . A m o rugăminte , Dobr i şor .Simt nevoia să dau ind icaţ i i . Simt nevoia săcritic. Cheamă un subaltern ! Să ţi p la el !Să-i frec ridiche a ! Să le amintesc că Iordache î n c ă n-a pierit ! Mă simt foarte prost..Asta o s ă - m i f ac ă bine...

(Se aud b ă t ă i pute rnic e în uşă. )

D O B R I Ş O R : Cine-o f i?I O R D A C H E : Du-te şi deschide nebu nului !S U B L I M U L : M ă scuzaţi că am bătut ca undisperat ! Si tuaţ ia e d i s p e r a t ă !I O R D A C H E : N u exi s tă s i tuaţ ie d i sperată !S U B L I M U L : Si tuaţ ia e totuş i disperată !I O R D A C H E (aproape isteric) : N u exi s tă situaţie disperată. N u admit panica ! N u ad mit ha osul şi deban dada !S U B L I M U L : Şi atunci, ce facem ?I O R D A C H E : Ne păs trăm s înge le rece !

D O B R I Ş O R : Foarte bine. Ne păs trăm s îngele rece !S U B L I M U L : Bine. Atunci ne păs trăm s îngele rece...

( P a u z ă stranie, t i mp î n care to ţ i î ş i p ă s t r e a z ă sfngele rece.)I O R D A C H E : Nu mă tem de fapte ! Sîntcapabil să neg şi evidenţa c înd conş t i in ţami-o cere... Eu nu mă schimb... N-o să măapuc, acum, la vîrs ta mea, s ă - m i fac rost dealte principii... P î n ă ajung să cred în ele,dau ortu-popii... 'S U B L I M U L : A m venit s ă vă aduc un ultimavertisment !I O R D A C H E : V - a ţ i deranjat degeaba... Noinu primim avertisment !D O B R I Ş O R : Dăm avertisment, dar nu p r i mim avertismente !...S U B L I M U L : Copi i ! F u gi ţ i ! Fugi ţ i , nenoroc i ţ i lor ! Vi ne Judecata de apoi !I O R D A C H E : Să v i n ă !... Chiar c înd îi t r a gem pe s f oar ă , noi privim oamenii drept înochi !D O B R I Ş O R : N-are d e c î t să v i n ă Judecatade .'"Doi ! Nimeni nu ne poate pune la înd o i a l ă seriozitatea. Chiar c înd stagnăm noi,şt i inţa progresează! . . . Ceva tot s-a făcut. . .I O R D A C H E : Nu mi-e ruşine să-mi fac bilanţu l . A m făcut anumite coţcăr i i , termenulnici m ă c a r nu-mi aparţ ine , dar nu m-am îndoit n i c i od at ă de faptul că omenirea mergespre progres. Am băut , am delapidat, dar de



de gustoase şi de eficiente ! Atun ci, ce să- ţirăspu nd, Dob riş or ? Da că e vorba de datorie, accept. N-am ce face ! Ne vom face datoria !S U B L I M U L : Domnul Dobrişor cu inteligenţa sa remarcabi lă a intuit c î t e ceva. E uaş vrea să precizez că înafară de aceste avantaje materiale atît de substanţiale vor existaşi avantaje spirituale... î n Paradis vi se asigură şi eternitatea. Fiţi mai emoţionaţi ! Fiţ i

mai trans f iguraţ i ! Pregăt i ţ i -vă pentru mareacălă tori e ! (Pleacă . )D OB R I Ş OR : N - a i auzit ? Vom fi nemuritori, d r a g ă Iordache... De c înd v i sează omuleternitatea şi confortul ? Sau te pomeneşti cănu vrei să fii nemuritor, mult stimate I or dache ?. . .I O R D A C H E : N-am spus că nu vreau să fiunemuritor. M i - a vorbit şi Camelia despreasta, dar era femeie, ş i -o credeam... Dar nucred că aşa ceva e cu putinţă, e împotriva

firii. . . Fiecare om vrea în ad încul sufletului să facă el excepţie de la această lege

i m p l ac ab i l ă . U n filozof spunea c ă moartea ecel mai mare triumf al speciei împotr iva in dividului. Avea dreptate. Observă ce c larămi-e mintea ! Observă cum nu mă las ispititde false teorii !DO BR IŞ OR : N- ai decî t să crezi pov eşt i leastea şi să te preschimbi în oale şi ulcele.I O R D A C H E : Ha i Dob riş or, ne cuno aşt emde atîta amar de vreme... Cum o să fiu eu,

Iordache, o excepţie de la legea materiei ?Omul nu merită să fie nemuritor şi aşa trăimprea mult. Ca să mă spăl pe dinţi încă treimii de ani de acum încolo ? Ca şi peste zece

milenii să joc table cu portarul blocului ? î nscurta mea trecere sub soare, vreau să petrec, s ă m ăn î n c bine, să mă distrez cu fetele... şi să mor în somn... Şi mai ales vreausă stau la că ldur ică . . . La că ldura femeilor,la căldura sobei... la căldura soarelui, la căldura lecturii. Detest frigul sub orice f or m ăs-ar manifesta... Eul nu poate supravie ţu i ,atunci ce rost ar avea ? Omul n-are nimiccomun cu propria-i eternitate, eternitatea îşivede de treburile ei . Să supr avi eţui esc într -uncopac sau într-o piatră — nu mă interesează ! Acel copac nu va f i n ic iodată conştient că e copac, tot aşa cum verdele nu-iniciodată conştient de verdele lui şi luminae străină de strălucirea ei . . .D O B R I Ş O R (simplu, uman) ; JN-ai auzit a¬meninţarea ? N-ai auzit avertismentul ? Aic inu mai avem ce face. Bătrînelul ăsta a devenit sublim fi indcă s-a ratat ca ticălos, sevede de la o poş tă . A şa şi noi. Vr în d- ne vrînd o să devenim eterni. Hai să ne facembagajele !

I O R D A C H E : Omul trebuie să afle a d e v ă r u lcît mai tîrziu. Altfel cînd s-ar mai distra ?Asta ar fi idealul, să afle adevărul cu ocl ipă înaintea morţi i .

lia ! Trebuie s-o luăm şi pe Camelia, ştiidoar c ît iubea ea absolutul, sărăcuţa . . .D O B R I Ş O R : T i - a distrus viaţa !I O R D A C H E : Da, mi-a distrus v i a ţ a . T r e buie să-i dau o compensaţie .DO BR IŞ OR : Nu vrei să scapi de Camelianici în Paradis ?... Ce nevoie mai ai de C a melia ? O să ai acolo, s l avă Domnului, des

tule aventuri...I O R D A C H E : Da, dar îmi trebuie şi o mare

iubire... Numai cu aventuri te plictiseşti .Dacă nu aspiri la o iubire ve ş n i c ă , aventurile nu mai au nici un haz...D OB R I Ş OR : I a - l e atunci p e am î n d ou ă .Unde- i Camelia vine şi Silvia... Ai să le găseşti acolo, n-avea nici o grijă, nu renunţăele la tine... L as ă prostiile!... Să d i scutămcu cărţile pe masă. Eu mă descurc foartebine fără dumneata şi fără. . . umanismul d u -mitale. D a r dumneata nu poţi să mişti undeget fără mine. Nu păcătoş i i au nevoie de

prooroci, ci prooroci au nevoie de păcătoş i .N u cititorii au nevoie de scriitori, ci scriitorii au nevoie de cititori... Geniul nu poate

străluci fără aplauzele medi ocri tăţ i i , dar me diocritatea î ş i duce foarte bine viaţa fără săcerşească fericirea m ăr e ţ i e i .B Ă R B A T U L : A i c i e C î m p i n a ?D O B R I Ş O R (chinuindu-se să închidă un gea

mantan) : N u domnule, nu e Cîmpina. . .B Ă R B A T U L : C u r i os ! E r a m convins că aicie Cîmpina. Oare e posibil ca ai ci să nu fie

Cîmpina ?I O R D A C H E : Si la urma urmei, de ce artrebui să fie C îm pi na ai ci ?B Ă R B A T U L : Vă rog, vă rog în genunchi,nu fiţi logici ! De ce ? Cu m ? Detest logica,statistica şi femeile... Şi moartea e logică. . .D i n cauza logicii am plecat î n lume, ca nebunul... Hai să s f idăm realitatea... Hai săhotărîm că aic i e Cîmpina. într-o superbă ş ieroică hotărîre comună, să s f idăm realitateaşi să stabilim o d a t ă pentru totdeauna c ă

aici e Cîmpina ! Deninde de noi şi numai denoi ca aici să fie Cî mp in a. Oar e nu e po sibil ?DO BR IŞ OR : Nu. N u e posibil... n-am înt î l -nit pe nimeni care să vrea să ajungă laCîmpina. De ce tocmai Cîmpina ?B Ă R B A T U L : Ia r de ce ? Da că mai î mi puneţi o s ingură întrebare logică, vine moartea cu logica ei ! .. . Dis pre ţui ţi realitatea!...Iubiţ i femei de ceară ! Asc ult aţ i c înt ecul pă săr i lor îm păia te ! Odih ni ţ i -vă la umbra co

pacilor de material plastic ! Eu aş putea săvă fac fer ici ţi !

I O R D A C H E : N u vrem să fim fer ici ţi !A vem şi aşa destule necazuri !

B Ă R B A T U L : O a re e posibil ca un om săfie atît dc cinic ?

I O R D A C H E : C e tot vr ei, domnule ? N uvezi că ne grăbim ? N u vezi că ne facembagajele ?



B Ă R B A T U L : î n Paradis ?... Merg şi eu cuvoi !. . . Luaţi-mă şi pe mine !... Am auzit căacolo totul c iluzie. Scăpaţ i -mă d in ghearelereal i tăţ i i , statisticii şi femeilor ! Oare nu eposibil ?D OB R I Ş OR : N o i mergem î n t r - u n Paradisreal, nu ăla inventat de poeţi ş i f lueră-vînt .Noi nu vrem femei de cea ră ! No i nu vremsoldaţi de plumb ! Noi nu vrem să ne odihnim la umbra copacilor din material plastic...

(î l î m b r î n c e ş t e . )B Ă R B A T U L : O a re e posibil să mă loviţ i?. . .Noroc că eu am transformat imediat b ă d ă rănia voastră într-o mîngî iere . . . (Dur . ) A i c ie Cîmpina ! ( Iordache î l î mbr î nc e ş t e . ) Degeaba mă goniţi ! Eu nu simt că mă goniţi !Aic i e Cîm pin a ! Ai ci e Cî mpi na, nefericiţ i lor ! (P leacă . )S U B L I M U L (se re întoarce. ) : Ga ta ! A m venit ! V-aţi făcut bagajele ? V-am căutat printoate coclaurile. Era să nu vă mai găsesc...

Ce dracu' v-a venit tocmai în preajma plecării să vă muta ţi la Cî mp in a ?I O R D A C H E : Ai ci e Cî mp in a ?S U B L I M U L : Sigur, că doar n-o fi Viena.D O B R I Ş O R (resemnat) : Aic i e Cîmpina. . .Fie ş i Cîmpina. N-are importanţă de undeplecăm. Principalul e să ajungem în Paradis... (Cu bagajele în mînă, ies în faţa cort ine i . Se prof i l ează imensi ta tea cerului î nc ă r cat de stele.)S U B L I M U L : Domnilor, bagajele s înt gata

după cum văd.. . Dar înafară de bagaje maitrebuie ş i o pregătir e spiri tu ală, în ţele geţi ş idumneavoastră. Spiritul. . . spiritul trebuie şiel pieptănat şi îngrijit . . . Nu plecaţi la SatuMare, plecaţi în Paradis !D OB R I Ş OR : U n formular de completat ?S U B L I M U L : Mă siliţi să fiu de-un sarcasmucigător . Eu detest birocraţia ş i glumele facile. E o chestiune mai gingaşă, mai subtilă. . .I O R D A C H E : Gin ga şă, ging aşă. . . E i , c î t deg i n g a ş ă poate să fie ?

S U B L I M U L : Trebuie să renunţaţi la anumite sentimente umane. Nu din motive etice,

ci din motive de securitate a transportului,dacă mă pot exprima astfel. Cuvintele asteapline de tîlc îmi aduc o oboseală cumplită.Aş bea o ţuiculiţă cu cîteva măsline.

( Iordache aduce.)

S U B L I M U L : Admirabi lă ţuică. . . Să continuăm deci. Sentimentele astea umane atîrnăfoarte greu şi din această pricină n-o să puteţi zbura. Un sentiment cu cît e mai nobil,

cu atît atîrnă mai greu şi vă trage spre p ă-mînt cu puterea unui magnet. Cine iubeşteoamenii, de exemplu, cu regret, nu poate decola.

D O B R I Ş O R : N-avem acest viciu.S U B L I M U L : Nici nu mi-am închipuit o asemenea eroare din partea dumneavoas tră . Ş t iucu cine vorbesc. D a r sentimentele astea, ştiudintr-o amară experienţă, s înt foarte ca

cît veţi fi mai lipsiţi de sentimente, cu atîtveţ i călători mai comod...I O R D A C H E : Să ne păstrăm numai strictulnecesar.D OB R I Ş OR : D e dragul confortului trebuiefăcut orice sacrificiu.S U B L I M U L : De ce să vă încă rc aţ i cu bagaje inutile ! Trebuie să fiţi uşori ca un fulgde ză pa dă !I O R D A C H E : Eu am ceva bănişori puşi deo

parte. Sînt în hîrti i , nu în metal. Banii nusînt sentimente, cred că aş putea să-i iau.că doar n-or atîrnă mai greu ca respectulf aţ ă de om !...S U B L I M U L : Nu sînt sentimente, dar se potcumpăra cu ei , sentimente. Chiar şi sentimente curate dacă s în t valută- forte . Vă leagă anumite sentimente de aceşti bani: i luzii ,do ri nţ e, fel de fel de planur i.D OB R I Ş OR : C u banii e ceva mai greu. B a nul e ban.

I O R D A C H E : De banii nemunciţi te desparţifoarte greu. (îi ascunde o f t î n d î n t r - u n dulap. )S U B L I M U L : Domnilor, numai î n acest ca zvă pot asigura securitatea transportului. V ăsfătuiesc să nu încercaţi să transportaţi princ on t r ab an d ă vreun sentiment, fie chiar şi-opalidă undă de duioşie, fie chiar şi amintirea unui sentiment. Vă prăbuşiţ i imediat înhaos !I O R D A C H E : Am renunţat la totul. Vai detine, Iordache, nici măcar nu regreţi. E scan

dalos !S U B L I M U L ( a r a t ă spre o stea — cea mai î n d e p ă r t a t ă . ) : Acolo e dest in aţia voas tră.Acolo trebuie să ajungeţi . . .DOBRIŞOR : Tu nu mergi cu noi ?S U B L I M U L : Nu. Eu mai am nişte treburipe pămînt.I O R D A C H E : E cam departe. Cu ce naibai i ungem p î n ă acolo ?

S U B L I M U L : Cu ce ajungeţi acolo ? Printr-o metodă mai rapidă ca viteza sunetului,a luminii ş i a gîndului !I O R D A C H E : A d i c ă ?

S U B L I M U L : Prin credinţă. Nu trebuie decît să fiţi convinşi că veţi ajunge acolo, şiaţi şi ajuns ! Asc ult aţ i - mă ! Credin ţa e celmai bun mijloc de lo co mo ţi e. De cît e oriaveam treabă la Paris ş i nu găseam bilete

de avion, credeam, şi instantaneu eram peaeroportul Bourget.

DO BR IŞ O R : Asta e s ituaţia. . . U n bilet deavion e mai scump d e c î t orice cred inţă .

Dumnezeu cu mila ! E u cred !... ( Iordachetace.)

S U B L I M U L : Tu ce faci, nu crezi ?I O R D A C H E : A ş vrea să cred, dar mi-e imposibil...

DO BR IŞ OR : Nu exi s tă imposibil ! Ce, eştinebun ? Cum să nu crezi ? Ai crezut în materialism, crede şi în misticism... Vrei să ră-mînem aici şi să dăm ochii cu fiscul ?



O R D A C H E : Cred ! Trebuie să cred... Chiarred ! (A mî n do i în ce p să se ridice uşor . )

S U B L I M U L : Trebuie să credeţi tot timpul!Dacă vă apucă îndoiala pe drum, vă prăbuşiţi în neant !

O R D A C H E : Credem !DOBRIŞOR : Nic i o gr i jă ! Credem !S U B L I M U L ( î i u rmă re ş t e î n t i mpu l zboruui) : Dru m bun ! Căl ăto rie sprî ncen ată !

Eternitate aţi vrut, eternitate aţ i căpătat !Absolutul nu există !

D u c e ţ i - v ă spre absolut ! E u ră mî n pe p ă-mînt. . . Eu rămîn pe pămînt şi conving pecei lal ţ i să plece î n absolut... Am un plangrandios... Am să-i transport pe toţi indivizii în Paraclis, azi unul — mîine altul, petoţi , absolut pe toţi . Mie o să-mi rămînătoate femeile, toate garsonierele, toate şezlongurile, toate braseriile, toate editurile,toate avanpremierele, toate băutur i l e , şan-sonetele, toate omagiile, toate lefurile, mie,

numai mi e ! . . . (A ră t î nd î n s p re steaua cu p r i cina.) V- am pă că lit ş i pe voi ! Dr um bun!

C o r t i

tabloul IY

( în s f î r ş i t , paradisu l m u l t visat...)

S I L V I A : E r a m convinsa ca te voi găsi aici.

A p r e c i a z ă devotamentul meu. Un ingineraflat î n t r - o stare de depresiune suf le teascăm- a invitat la Poiana Braşov şi am venitd u p ă tine în Paradis. Nu ştiu de ce ne-amchinuit să ajungem pînă aic i . Nu prea am ceface ; nici m ăc ar tu nu mai a i nasturii rupţi .Se cos de la sine. Nu găsesc nici un bărbatpe care să-1 înzdrăvenesc moral ^şi să-1 învă ţ limba engleză. Aici toţ i bărbaţi i ş t iuimba engleză . . .

I O R D A C H E : Eternitatea n-ai cum s-o iei în

primire. Parcă nu e a ta. Partea proas tă aveşniciei e că n-ai cu ce s-o masori !... (Iese

pe o terasă de unde se zăreş te l impede p ă -m î n t u l . ) Vezi, de aici se vede foarte bine p ă -m î n t u l , apele, tr is teţ i le , munţi i , zăpezi le ,ntrigile, poenile, ciubucurile...

S I L V I A : Uite şi oraşul nostru. Uite şi circiuma „L a doi coc oşi" .I O R D A C H E : Uite şi biroul unde semnamndescifrabil...

S I L V I A : Extraordinar ! Ia te uită, Iordache!

Văd pe altul în locul tău. . .I O R D A C H E : Nu se poate !S I L V I A : Ba se poate... Ţ i - a ocupat postul !I O R D A C H E : A i dreptate. Nemernicii ! N-auavut încredere în mine, s-au grăbit să mă

înlocuiască, n-au aşteptat ca să mă transform... L-au şi pus pe Marcu în locul meu,nemernicul ă l a care n-a vrut să devină idiot!De ce s-au gr ăb it ?.. . D a c ă , să zicem, mă

îmbătăm ş i îmi venea chef s ă devin un omnou ?... M ă trezeam c-un caracter integru

şi cu postul blocat ! D a c ă vre ţi să mă transform, deblocaţ i în t î i postul, cu mine nu vămerge !S I L V I A : Iordache, tu în totdeauna a i fost

omul extremelor... Dacă erai inteligent p ă s trai şi postul de pe pămînt şi veşnicia deaici . Avea i ş i eternitate şi maşină la scară.Aveai şi avantajele idealismului şi satisfacţ i i le materialismului...I O R D A C H E Pesemne ţi ă fii i

I O R D A C H E : N - a m ales-o. A m ales pe

dracu'. Mi s-a impus ! N-am avut î n c o t r o .E u n-am vrut să fiu etern.S I L V I A : Dacă te aude Dumnezeu, dăm dsdracu' !...I O R D A C H E : î n pustiul ăsta nu ne aude n i meni. Degeaba ţipi la un subaltern ; nu teaude nimeni !S I L V I A : Nimeni nu vrea un ceai de muşeţel , nimeni nu vrea să înveţe limba engleză. . .

I O R D A C H E ( i a o por toca lă d in copacul

care-i apare brusc în fa ţă ş i o m ân în că în -g î n d u r a t ) : De cînd am cunoscut-o pe Camelia orizontul me u spiritual s-a lărgit considerabil... î ini dau seama că lucrurile sîntfoarte complicate. Nu sînt un robot, am şieu o conştiinţă, am şi eu mîndria mea. Egroaznic să mănînc i ceva fă ră să me riţ i !S I L V I A : Nu mînc a. . .I O R D A C H E : Mi-e foame.

S I L V I A : Atunci m ăn î n c ă . . .I O R D A C H E : T u nu eşti Ca mel ia, tu sim

plifici. E u vreau totul de la viaţă. . . Vreausă trîndăvesc. dar cu sentimentul că acolo, lalocul meu, pe măsura posibil ităţi lor, îmi facdatoria. . Datoria ! N u scap eu cu una cudouă de obsesia asta ! A r trebui să se organizeze tot felul de concursuri, de trieri şi deexamene de admitere şi numai cei clasaţi peprimul loc să primească drept premiu o portocală. . . Cine nu merită, să mănînce corcoduşe sau alte fructe de aceeaşi valoare... Şi...femeile ar trebui să fie repartizate prin con

curs, în loc să primeşti o cunună de lauri,să primeşti de exemplu ca premiu pe Br i -gitte Bardot. Să nu mai nimerească în patulfemeilor nici un impostor, nici un analfabet!S I L V I A : A ş vrea să fiu eu premiul ce lmare... De ce neapărat Brigitte Bardot ? A şvrea să fiu o răsplată meritată, să mă dărui

învingător i lor . . .

I O R D A C H E (mai ia o portocală pe care î n



d e ap s ă , nu o răsplată. . . F i i modes tă , S i lv ia .C h i ar şi eu s înt ma i modest. £ scandalos.

Orice nou venit poate în fu leca portocale pe

săturate ! Ar trebui să fim tr iaţ i şi puşi deo

parte : cine meri tă să m ăn î n c e portocale şicine nu, p u ţ i n ă ordine, ce Dumnezeu ! D a c ăe haos, m ăc ar să fie ordine...B Ă R B A T U L ( a pa r i ţ i e b rus c ă , de om b u i mac) : A i c i e C î m p i n a ?I O R D A C H E : A, dumneata ăla cu capu-n

nori. Nu, domnule, nu e C î m p i n a .B Ă R B A T U L : E posibil să nu fie C î m p i n a ?Oare e posibil, stau şi mă în treb ? Eu laC î m p i n a voiam să ajung... Mereu mă rătăcesc...

I O R D A C H E (îl ia de guler) : Mi n ţ i !... Cumnaiba ai nimerit totuşi aici ? Spune a d e v ă ru l !

B Ă R B A T U L : Cum s înt eu cu capu-n nori,am greşit drumul, m-am rătăcit ş i -am nime

ri t exact unde voiam.I O R D A C H E (p l e a c ă cu g î n d u l î n a l t ă par te) :Mă întreb ce afaceri s-ar putea face... Mâuit în dreapta şi-n st înga. . . N-ai pe cine sătragi pe s foară , e de-a dreptu l scandalos !D a c ă nu trag pe s foară pe cineva, chiar şipe-o f i in ţă apropiată , simt că nu trăiesc,parcă mă evaporez... N-am cons i s tenţă . Veş nicia m- a des trămat , m-a evaporat, m-a risipit. Toate trăsătur i l e mele de caracter s-aurisipit în cele patru colţuri . . . Sau m ăc ar

să semnez indesc ifr abi l !... D a c ă aş semnaindescifrabil, aş avea sentimentul că exist...Veşnic ie , veşn ic ie , dar nici chiar aşa. . . M ă c a rsă mi se dea un fond de rulment. Aş beafondul dc rulment la ..Doi c oc oş i " şi atunciaş simţi că exist , că respir , c ă tu şt ;c. căgîndesc . . . Şi apei, dacă ex i s tă absolutul, Ia-s ă - m ă să aspir la el, să meditez, nu să-i trăiesc. Atunci, d ac ă ai absolutul, la ce să maiaspiri ? Nu mai ai la ce să aspiri . Or i d ac ăomul nu asp iră l a ceva , nu c om ! D a c ăn-am afaceri de făcut , g înd irea se atrof iază ,nu pot să itrec la abstract. D a c ă nu mi-efr ică, nu mai g î n d e s c logic. Nu mai pot s ăstau nici o s ingură zi în locul ăsta bleste

mat! Şi apoi, c îrc iumi le . . . Unde s înt c îrciu-mile ?... îţ i aminteş t i ce frumos era dimineaţa Ia „Doi cocoş i" ? (Camelia apare brusc

ş i i zbucneş te în pl îns . ) Ce-i cu tine ?C A M E L I A : N i c i eu nu mai pot ! Nu g ă sesc nici un bărbat pe care să-1 subjug şicăruia să-i distrug tot sistemul de valori.D a c ă n-au sistem de valori, ce să le dis

trugi ? N-ai ce să le distrugi ! Nici m ă c a r oam ăr î t ă dc ave n t u r ă — pretutindeni iubireveşn ică , parcă am căpiat . . . Cum să-mi manifest in te l igenţa şi v r a j a mea d i avo l e as c ă ?Ce să fac cu vasta mea erudi ţ i e ?... Sigurcă la un pahar de coniac visam şi eu o iubire veşn ică , dar cui îi trecea prin cap c ăexi s tă ?... C î n d cineva se sinucide din pricinata, viaţa pare mai frumoasă . . . Sinuciderea

O s ăp t ăm î n ă î n c h e i a t ă ! Nu se mai poate !E insuportabil! Mi-e dor de larma cîrciu-milor, de fumul de ţ igară , de fe ţe le t împeale bărbaţ i lor , de glumele lor idioate, deglumele mele idioate !... î n a p o i , Iordache !Veşnic ia nu ne primeşte . Mizeria e mamanoas tră ! A m rămas orfani !I O R D A C H E : Nu mi-ai î m p u i a t tu capul cueternitatea ? Acum vrei să mă în torc ? M-aş

în toarce pe p ă m î n t , dar postul meu a fost

ocupat... Mi-e fr ică să mă în torc pe p ă m î n t !C A M E L I A : Da, Iordache. C î n d semnai indescifrabil erai fascinant... P ă m î n t u l îţ i şedea at î t de bine...I O R D A C H E : Tu mi-ai alimentat setea deabsurd. Eu nu aveam aşa ceva !S I L V I A (ca în t r a n s ă ) : Am un ceai de muşeţel şi nimeni nu vrea să-1 bea •}. Nimeni nuvrea să se reeduce, nimeni nu vrea să progreseze. Nici un bărbat n-are decepţ i i , v iaţăe as ta ?! Ni me ni nu se simte subapreciat !

Umblu cu ceaiul ăsta de muşeţe l şi nimeninu vrea să-1 bea ! Ni men i n-are nevoie deo femeie cu spirit de sacr ifi ciu ? P ăi d a c ănici spirit ul de sacrificiu n-are c ău t ar e , ep r ăp ăd u l lui Dumnezeu... Pe cine să vindecidacă toţ i s înt sănătoş i tun ? ( C ă t r e B ă r b a t u l cu capu-n nor i . ) N u vrei să faci ocriză sufletească? Te lecuiesc imediat...B Ă R B A T U L : Nu, mersi !S I L V I A : A m ajuns să cerşesc eu crizelebărbaţ i lor ; nici din m i l ă nu vor să aibă

probleme. (Se î n d r e a p t ă spre Iordache.) O înghiţ i tură, Iordache, te rog eu ! îţi aminteş t ic înd îmi pronunţai numele în somn ? ( C ă t r eCamelia.) Vino tu, Camelia, vino tu şi p l î n g i în braţele mele ! A m să te ascul t ca o m a m ă .I O R D A C H E : Aşa ne trebuie d a c ă am acceptat absolutul şi eternitatea ! Nu mai existăm. Nu mai avem cons i s tenţă . Nu mai avemgreutate !

B Ă R B A T U L : Hai să u i t ăm totul şi să ne înch ipuim că s î n t e m la C î m p i n a !... Hai săne î n c h i p u i m că s î n t e m tineri, in te l igenţ i ,c inst i ţ i şi frumoşi. . . Cine ne î m p i e d i c ă să ne

înch ipuim că s î n t e m la C î m p i n a ?I O R D A C H E : C î m p i n a ? Cum o să fie C î m pina aici ? E i , d ac ă ar fi Cîmpina. . .B Ă R B A T U L : A i c i e C î m p i n a , domnilor şidoamnelor ! Depinde de noi să ne înch ipuimcă s întem la C î m p i n a .

S I L V I A : Iordache, l a s ă - t e de fumat şi învaţ ă limba e n g l e z ă !

I O R D A C H E : Ce-ţ i veni ? Nu ştii că nu fumez şi că s înt cetăţean englez ?S I L V I A : Iordache. l a s ă - t e de fumat şi înv a ţ ă limba e n g l e z ă !

C A M E L I A : A i înnebunit . S i lvia ?! A î n n e bunit. Iordach e ! A m înnebuni t şi eu !... Osă înnebunim cu toţ i i în Paradisul ăsta!. . .Puritatea e d u ş m an u l omului, îi suge ca oploşn i ţă toată vlaga... Doamne, Doamne, nu



mizeria ne redă conştiinţa de sine. Vă maiaminti ţ i de jurisconsultul care s- a sinucis dincauza mea într-o cameră de hotel la Piteşt i?V a i , prin cîte senzaţii n-am trecut atunci!...Atunci si mţ ea m c ă trăi esc !B Ă R B A T U L : E u n-am să înnebun esc . Anitrecut de Ploieşti , am ajuns la Cîmpina! Eusînt la bufetul din gara C î m p i n a , citesc „ E x -pressul" şi beau un rom... Am băut un romşi mai cer un rom...

I O R D A C H E : Ce tot baţi cîmpii acolo cuC î m p i n a dumitale ? Eu nici nu mai am personalitate... Constat cu st upe fa cţ ie că m-amevaporat! S- a evaporat Iordache... asta eprea de tot ! Să v ă d cu m se duce de rîpăeul meu unic ?! Nu, domnilor, aşa nu merge ! Cum ştiam eu că am personalitate ? Printrăsătur i l e mele de caracter. Ştiam că sîntlaş , puţ in lacom, puţin făţarnic , puţin afemeiat — din toate cîte puţin — şi toate laun loc dădeau acea minune a lumii care era

Iordache. Acum cînd nu mai sînt nici laş,nic i lacom, nici afemeiat, m ă într eb : cinesî nt eu ? C in e e Iordache ? D a c ă nu sîniipocrit, înseamnă că nu exist. C u m spuneaşi filozoful ă l a francez din secolul şaptesprezece... mint, deci exist !. . . Minciună, naşte-1din nou pe robul t ă u Iordache!...C A M E L I A : Ni ci eu nu mai şti u cine s înt .Nimeni nu mă ascultă cu gura c ăs c a t ă . N i meni nu-mi spune : Camelio nu pot trăi fărătine... Numai sinuciderea unui bărbat mi-ar

ajuta să-mi recapăt personalitatea ! E u cautsă mă adun din amintiri , puţin cîte puţin,dar nu reuşesc... Şi tot nu apare Camelia.Ast a o fi fer mec ăto are a C amelia ? E u nusînt Camelia, nu mă recunosc !I O R D A C H E : Eternitate, blestemata asta deeternitate, cu care ne-au î m p u i a t capul poeţii ş i profeţii , ne-a luat mizeria şi deci personalitatea. Cînd eş t i mizerabil s imţi măcarcă trăieşti . Cînd nu eşti mizerabil, totul etăcere. Trebuie să evadăm !B Ă R B A T U L : E u a m evadat. Am văzut cume paradisul şi acum stau în gara din Cîmpina ş i - m i beau l in iş t i t romul...I O R D A C H E : A i evadat pe dracu' n-ai evadat...

B Ă R B A T U L : E u s î n t l a C î m p i n a . .. E u s î n tla Cîmpina. . .

( î l î n c o n j o a r ă a m î n d o u ă p e Iordache.)C A M E L I A : T u ne-ai adus aici, tu trebuiesă ne sc oţ i de aic i !S I L V I A : Vine D ob r i ş or . . . Iordache, vorbeş te

cu el , salvează-ne ! Ucide-1 dacă e cazul, dars a l ve az ă - n e !(Se re t rage î m p r e u n ă cu B ă r b a t u l cu

capu-n n o r i . R ă m î n e numai Io rdache ; i n t r ăD o b r i ş o r . )D O B R I Ş O R : C e faci, Iordache ? N-arăţ iprea înc întat . . .

I O R D A C H E : M ă chinuie o în trebare : săfac o baie ? Să nu fac o baie ? Are Tost să

I O R D A C H E : Nu ş t iu , Dobr i şor , dacă a idreptate, ză u c ă nu şti u ! E u vreau să măfrec cu buretele pe spate, avînd conş t i in ţadatoriei împl in i t e . Vreau să-mi cucerescdreptul de a mă îmbăia, altfel se naşte aceeaş i ve şni că într ebar e : da că te speli şi numeriţi să te speli ? Pe urmă apare a l t ă î n trebare : spă la tul în sine nu e oare o vorbăg o a l ă ? De ce s ă te speli ? Cu i f olo seşt e ?N u devine curăţen ia corporală — că altfel

nu pot s-o numesc — o chestie î n sine, ruptădc context ?D O B R I Ş O R : Du-te, m ă Iordache, şi tespală. . .I O R D A C H E : De ce mă rogi ? De ce nu-naipo run ceş ti ? De ce nu mă sile şti să mă spăl?Dacă nu s înt silit, nu fac nimic cu plăcere!( 0 femeie î i cade î n b r a ţ e . )I O R D A C H E : Ce-i cu arătarea asta ?D O B R I Ş O R : Cin e vrei să fie ? Nu -ţ i daiseama ? O femeie care te adoră... . A i c i fe

meile se îndrăgostesc de orice bărbat , fărădeosebire de sex, religie ş i apa rte nen ţă pol i t i că .I O R D A C H E : Fleacuri . Ipoteze. Superficialitate. A u t oam ăgi r e . D e unde ştiu eu că eamă iubeşte ? (Se desprinde d i n braţe le femeii .) Aşa de-a gata, n-o primesc. N u vreaupomană, nu vreau nimic fără zbucium... Nic iportocale, nici baie, nici femei.DO BR IŞ OR : Nu te ambala Iordache. U i t ă - t ebine, Iordache. E o femeie foarte «frumoasă.

N u - ţ i place ?I O R D A C H E : îmi place ? E puţin spus. Ecea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o

în viaţa mea. Dar vreau s-o cuceresc, s-osmulg din braţele altui bărbat, să-1 fac săsufere !DO BR IŞ OR : Orice bărbat me r i tă o femeie

f r u m oas ă .I O R D A C H E De cînd ai gînduri aşa de curate, dragă Dobr işor ? Nu. N-a i dreptate,

aici greşeşti . N-o merit. Dacă n-o cuceresc,nu-mi aparţine. E o străină de care nu măl e a g ă nimic. (O ia de braţ , demons t ra t iv , sepl im bă cu ea pr i n fa ţ a lu i Dob r i şor . ) Uite,m ă plimb cu ea de braţ, nu mă invidiază nimeni... Gîndul că am o femeie frumoasă ş inimeni nu mă invidiază, mi se pare groazniciFemeia nici nu există. . . Numai invidia a l tuia ar putea face ca această femeie să existe cu adevărat, în carne şi oase. î n ţ e l e g i , D obrişor ? ( 0 aşază la loc ca pe o mobilă.)

D O B R I Ş O R : Poate î ţ i l ipseşte stima unuiom ?

I O R D A C H E : Ştiu eu ? Poate şi asta. Poaten-ar strica stima unui om...DOBRIŞOR : De ce n-ai spus-o din vreme?Nimic mai simplu... Dacă vrei, te stimez eu.Cine mă împiedică să-ţ i acord stima mea ?I O R D A C H E : Mare sco fal ă. îmi acorzi stimata, flori pe mormînt. Trebuie să te oblig să

ă ă i ă



dăvim şi trăim cu sentimentul datoriei î m plinite. N u - i grozav ?I O R D A C H E : Dacă alţi i nu muncesc, n u - ş iscot ochii muncind, t r î n d ăv i a n-are farmec...Noi nu trăim pe spinarea nimănui . . . tr is tăs i tuaţi e , Dob riş or ! ... Atunci de ce să trîn-dă vi m ? Da că - i pe -aşa , putem să şi muncim,D O B R I Ş O R : E ş t i imposibil, Iordache. M ăscoţi din pepeni. Ai tot ce n-a avut nici unindivid.. . A i femei, şi nu femei frivole, ai

tot confortul, ai stima mea, ai şi nemurirea...Ţ i le-am adus şi pe muierile alea două. . . Cedracu' mai vrei ?I O R D A C H E : Ce mai vreau ? îţi spun euce. vreau. O combinaţ ie , asta vreau ! O combinaţie oricît de mică, chiar de cinci la sută.Nimic, absolut nimic, nici muzica sferelor,nici răsăritul soarelui, nici zăpezi le munţilor, nu se pot asemui cu o asemenea extraord i n ar ă bucurie.D OB R I Ş OR : C om b i n aţ i e ? C e nevoie mai ai

de combinaţie ? Vei trăi cît soarele, cît munţi i , cît apele !I O R D A C H E : N u vreau să trăiesc cît munţi i , cît soarele, c î t apele... Vrei să fiu nemuritor şi să tr ăiesc făr ă cîr ciu mi şi combinaţ ii ? Mersi ! .. . A ş da to at ă v eşn ici a mea...Şt ii pe ce ? Dob ri şo r. .. o să rîzi de mine.Şti i de ce mi-e dor, Do br iş o r ? Mi -e dor sămai intru o dată în fondul de rulment...D O B R I Ş O R : A i moralul foarte scăzut. T r e buie să-ţi ridic moralul. Am să te decorez.

I O R D A C H E : Ce să f a c i ?DO BR IŞ OR : Să te decorez...I O R D A C H E : De ce să mă decorezi ?D O BR I ŞO R : Au zi ce întreba re terestră ! Dece să nu te decorez ? Pur şi simplu, te decorez !I O R D A C H E : N- am făc ut nimic mai deose

bit. Zac tot timpul cu burta la soare.D O B R I Ş O R : Foarte bine. L u ă m absolutulaşa cum e. Te decorez, f i indcă stai tottimpul cu burta la soare...

I O R D A C H E : Fi indcă stau cu burta lasoare ? ! Dob riş or, constat cu plăcere că-midevii din ce în ce mai străin. Asta măbucură ş i -mi dă speranţe pentru viitor.Conversaţia cu ;ine nu mai are farmeculde odin ioar ă. . . V re i să mă amă geş ti ? Eus înt vulpe bătrînă, nu mă cumperi cu o decoraţie. Cine o să ştie că Iordache a fost

decorat ? Nimeni n-o să afle de acest eve

niment remarcabi l . Aici anonimatul e o adevărată p lagă soc ia lă . Bine, să zicem că accept decoraţia. . . Dar cine o să crape de invidie ?D O B R I Ş OR : E şt i nebun de legat ! Cinevrei să te invidieze î n pustiul ăsta ?I O R D A C H E : A, ridici tonul, mă priveşt icu ironie, foarte bine... A m e n i n ţ ă - m ă ! C h i arte rog să mă ameninţi ! îmi devii din ce înce mai antipatic !DO BR IŞ OR : Eu nu te amen inţ !I O R D A C H E : E u te rog să mă a me ni nţ i !...

eu am fost decorat. Unul pe care să-1 doarăficatul cînd o să audă că Iordache a fost

decorat şi el n-a fost decorat !...DO BR IŞ OR : Aic i nu ex i s tă invidie.I O R D A C H E : N u vre i să mă ajuţ i. De-abiaacum descopăr cî t de odios ţ i -e caracterul.N i c i invidie, nici gelozie, nici ipocrizie —cum vrei să nu în ne bu ne sc ? As ta vrei tu ?D O B R I Ş O R : Absolutul ai vrut, absolutula i c ă p ă t a t !

I O R D A C H E : îmi eşti din ce în ce mai antipatic. Foarte bine. Figura ta mă scoate

din sărite. Ironia ta mă dezgustă. Viselemele ? N u puteam să am vise atît de stupide ! Fără invidia celorlal ţ i mai exis tăoare decoraţ ia ca atare ? Uite, am refuzatdecoraţ ia , orice s-ar spune, e un gest frumos, dar nici de acest gest frumos n-o săşt ie nimeni. Nimeni n-o să ştie că Iordachea refuzat o decoraţie. Cînd Sartre a refuzatpremiul Nobel au scris toate ziarele... S î n t

îne întat , Dobr i şor . Simt că te urăsc. Dacăprimesc totul mură-n gură, cum vrei să-mid e z vă l u i personalitatea ? Vrei să mă distrugiprin inactivitate ? E i bine, nu-s eu omulăl a ! Ch ia r da că tu mă iu beş ti, eu am săfac tot posibilul să te urăsc... Am să uitchefurile pe care le făceam împreună „Ladoi coc oşi ". T e urăsc ... !D O B R I Ş O R (speriat) : De ce te uiţi aşa lamine ? Ce vrei de la mine ? Ce ţi-am făcut ?I O R D A C H E : Din clipa asta eşt i duşmanul

meu !... Din clipa asta tu eşti un obstacol î n calea mea ! Te voi distruge ca să potmerge mai departe !

D O B R I Ş O R (se retrage puţ in) : Iordache,eşti nebun ! Eu m-am sacrificat pentru tine.E u te-am scăpat din ghearele fiscului. E ute-am învăţat să bei vin roşu, fără sifon.E u te iubesc !I O R D A C H E : De ce-mi spui că mă iubeşti ,c î n d vezi că n-am nevoie de acest sentiment?Iubirea ta nu-mi foloseşte la nimic... I u b i

rea aduce moleşeală ş i stagnare. Şi chiardacă tu mă iubeşti, te priveşte, eu tot amsă te ur ăs c !... î l v oi distruge pe cel caremi-a dat ve şn ic ia ; îţi dai seama ce ură seva na şte . O ură magn if i că ! Nu înţe legi ,Do br iş or ? De ură am nevoie, ca să potmerge mai departe...D O B R I Ş O R : Unde mai departe ? Nu exi stămai departe !

I O R D A C H E : N u şti u, mai departe ! Multmai departe ! Trebuie să existe !'

D O B R I Ş O R ( înf r i coşa t ) : Eu te iubesc, I or dache !I O R D A C H E : N u fi nemernic, Dobrişor !A m nevoie de u ră c a de aer ! A i un du ş man inteligent, tu devii şi mai inteligent.A i un duşman viclean, tu devii şi mai viclean... Min ţi ! Da că m-ai iubi cu devărat ,m-ai urî, te-aş urî şi eu, te-aş zdrobi şiaş în vi ng e ! T e rog, Do br işo r ! D ă- mi uratu de moarte ! Urăş t e m ă Dobrişo r !



fapt tu mă conduceai. F ac apel la amintiri,numai ca să te urăsc cu cea mai înaltăconvingere. E u îţ i cer ur ă şi tu tot îm idai cu iubirea ta mălăiaţă ! Ăsta e un motivîn plus să te ur ăs c ! Simt că-mi recapătura ! Se î nt oa rc e u ra în mine, cum se întorc cocorii din ţările calde ! A m să urăs cşi stelele de va fi nevoie ! Am să urăsc şiam să exist ! Am să urăsc iarba, ceva totam să urăsc ! Am să scap din ghearele eter

nităţii şi am să zbor înainte , c î t mai înainte ! P leacă , nemernicule ! Am să urăsc şiam să exist !D O B R I Ş O R : Bine, Iordache... Dacă ai nevoie de ura mea, am să te urăsc şi eu. Dinclipa asta eşt i duşmanul meu... de moarte...I O R D A C H E : î ţ i mulţumes c, Dobr işo r.

( D o b r i ş o r iese.)

C A M E L I A : Iordache, s î n t e m liberi ! S întemliberi să ple că m ! De ce s înt em liberi să

p lecăm ?I O R D A C H E : Nu mă aşte pta m la o po rc ărie ca asta ! S întem liberi să plecăm ! Astae manevra porcului ăla de Dobrişor. . . Nemaipomenit ! Deci, nu ne sileşte nimeni ?Ciudat, foarte ciudat... Atunci rămînem peloc. Nimeni nu pleacă ! Toată lumea r ăm î n epe loc !B Ă R B A T U L : Ha i să ne înch ip uim că s în tem obligaţi să fugim... Oare nu e posibil ?S I L V I A : Uite, de aici se vede circiuma...

„L a doi coco şi". &I O R D A C H E : Poarta s- a deschis de la sine.Fără nici un efort. Ăsta e un semn prost.Sîntem puşi la încercare. Eu voiam s-odeschid prin superioritatea mea fizică, eticăş i adminis trat ivă .S I L V I A : Uite că s-a deschis şi fără superioritatea ta et ică ş i administrativă.C A M E L I A : Nici pe Silvia nu mai reuşescs-o ţin la distanţă, ăsta e sfîrşitul pămîn-tului. Dar de ce s-a deschis ? De ce sîntem

liberi ? Cine are interes ca noi să fim liberi ?I O R D A C H E : A r trebui să vină cineva şisă ne împingă afară, în prăpastie. Să nedea cineva un brînci. Atunci noi n-am aveanici o vină şi nici o obl i gaţ ie !B Ă R B A T U L : De ce vă chinuiţ i at î t a ? Săne închipuim că ne dă cineva un brînci .S I L V I A : Poftim, vă dau eu un brînci.B Ă R B A T U L : Mi-e fr ică, mi-e fr ică ! Ha isă ne imaginăm că nu ne e frică...

I O R D A C H E : Poarta se în ch id e ! Poarta se închide! . . . (M ă re ţ . ) Poartă a veşn ic ie i anoste,

a purităţ i i s lăbănoage, a desăvîrş ir i i reci , afrumuseţii searbăde, te voi zdrobi şi măvoi înt oa rce în paradisiaca şi mizerabilaviaţă !

(Se repede spre p o a r t ă , dornic s-o fr îngă,dar în cl ipa aceea poar ta se deschide de lasine.)

C A M E L I A : Hai să fugim !I O R D A C H E ( î i opreş te) : Rămîneţi pe loc !Aşteptăm o poruncă. . . Trebuie să vină porunca !C A M E L I A : Şi dacă nu vine porunca ?S I L V I A : D u - m ă . Doamne, „La doi cocoşi". . . t

I O R D A C H E : Aş te pt ăm . O mie de ani lu mină aşteptăm, dar nu plecăm, dacă nusîntem s i l i ţ i să plecăm.

C A M E L I A : Unde e ura l ui Dob ri şo r ? Dece nu ne g one şte Do br iş or ?I O R D A C H E : Să nc gon ea sc ă cu biciul. Dece' există biciul ? De ce să putrezească biciul ? De ce să ne lase pe noi să hot ăr îm ?...De ce nu sîntem goniţi cu biciul din ra i ?(Speriat.) A , poarta începe să se închidă !. .•D O B R I Ş O R (apare brusc, î i împ ing e) :Pleca ţi ! Ple caţi , id ioţ i lor !

( Iordache le trage de mînă pe cele d o u ăfemei. Se a r un că cu to ţ i i , a fa ră . )

C o r t i n a



Actul I I Itabloul V

(Vechea l o c u i n ţ ă a l u i Iordac he. Iordache.Camelia , Si lv ia dau buzna î n ă u n t r u . )

I O R D A C H E : Ei, da... od at ă ajuns pe pămînt , Iordache s-a reconstituit în toată m ă reţia lui. (îşi aminteş te de ceva şi, ca unbezmetic se repede spre dulap.) E i , drăc iadracului... Am impresia că s-a făcut o micăpercheziţ ie . . .C A M E L I A : A u dispărut banii ? (Iordachecont inuă să caute cu disperare.)S I L V I A (obosită) : S-au dus banii, s - a dusşi sinceritatea pe apa s îmbete i ! Fără b ă-nişori , devin iarăşi ipocrită. . . Simt cum mi

se redeş teaptă capacitatea de a minţi cu odezinvoltură criminală. . . Iordache, Iordache,nu mai vreau să mint, găseş te odată golo

ganii !I O R D A C H E : A i c i erau. Eu i-am ascuns cum î n a mea î n a i n t e de plecare. Am o idee!

Să ne păs trăm s înge le rece.C A M E L I A : Ce tot îi dai cu s î n ge l e rece...Frumoasă reîntoarcere. . . Şi fără veşnicie şifără bani de buzunar...I O R D A C H E : O n e a putut să ştie de aceşt i

bani ? A c e ş t i bani necinst i ţ i îmi asigurauposibilitatea unei vieţ i oneste, fără pată.Acum, s-o iau de la capăt , nu ? Să intr uiar în fondul de rulment ? (Se prăbuşeşte . )Sînt distrus !... Nu ma i cred în nimic !...C A M E L I A : Silvia, refă- i moralul !S I L V I A : M-am plictisit să-i tot refac moralul acestui n ăt ăr ău !C A M E L I A : L as ă prostiile ! Fă-ţ i meseria !S I L V I A (isterică) : Bea un ceai de muşeţelş i învaţă limba e n g l e z ă ! Pronunţ i corect...Good morning ! Good afternoon ! Go od

evening !I O R D A C H E : Las-o bal tă , Silvio, nu maie?ti c on v i n găt oar e . Unde s înt banii noştri ?S I L V I A : Spune în englezeşte fraza asta...I O R D A C H E : Nu mă chinui, Silvia. Nu potsă înjur decît în limba maternă.S I L V I A : Banii noştri ? ! Acum c înd au dis-rărut, s înt banii noştri . Dacă, nu dispăreau ,erau numai ai tăi.. .C A M E I I A : N- ar e rest să v ă smiorcăi ţ iat î ta ! î n t r - u n fel mă bucur că am pierdut

aceşt i bani. D u c ă - s e dracului toţi banii !Siguranţa materială re-ar fi moleş i t , ne-arfi pleoştit, ne-ar fi îmburghez i t ! O vomlua de Ia capăt ! Vom face afaceri în stilmarc... Vom face afaceri, vom bea gin şivom aspira spre absolutul de care n-avemnevoie.

I O R D A C H E : Iarăş i ? Să mă încadrez ? Nupot să mă încadrez ! Eu nu ştiu să mun

ti ă d i d i ţ i i Şi i

S I L V I A (se repede la Iordache) : Cine ţi-aspus că te încadrez i ? A r fi o nebunie ! A iobosit, Ior dache ? Degeaba m-am chinui t eucu tine ? Degeaba ţi-am ţinut mîna pefrunte ? Degeaba te-am privit cu d u i oş i e ?Degeaba te-am î n vă ţ a t limba lui Shakespeare ? Degeaba ţ i - am asigurat un regimdietetic, gustos şi vari at ?I O R D A C H E : C e vreţ i de la mine? Numa i am încredere în on....C A M E L I A : Nici nu-i nevoie. Noi avem

nevoie de lichele !I O R D A C H E : Aşa e. Dar lichele se găsescşi mai greu.S I L V I A : Nu fi atî t de sceptic, Iordache.Se mai găsesc şi lichele... Se mai găsesc . . .I O R D A C H E : Ştiu eu ce ştiu. . . Avem nevoie de-o lichea de-a noas tră ! A noas tră !O lichea care nu e de-a noas tră , e maire a ca un om cinstit...S I L V I A :Trebuie să punem la cale o afacere grandioasă , neprevăzută , un ică . î n pri

mul rînd avem nevoie de-un nebun.I O R D A C H E : N-avem nevoie de aşa ceva.Nebun s înt eu !C A M E L I A : Bine. Să zicem că nebun eştitu . Avem nevoie de-un bărbat inteligent.I O R D A C H E : Nu mă calomnia, Cam el ia !Inteligent s înt eu !

S I L V I A : Da ! Tu eşti de toate! Şi nebunşi inteligent ! Mai g î n d e ş t e - t e şi la alţ i i !V or şi alţ i i să c î ş t i ge o pîine. . .C A M E L I A : Avem nevoie de un idiot.

S I L V I A : î n a i n t e de a avea un tip inteligent, avem nevoie de un idiot.I O R D A C H E : T ă c e r e ! Am avut o c l ipă des lăbiciune. . . Mi-am recăpătat încrederea înfor ţe le mele. Sînt inteligent, sînt viril , s întplin de fantezie ! Iord ache a renăscut î ntoată măreţia lui ! Ipoc riz ia mi-a redat cons is tenţa. Frica mi-a redat supleţea. Ruinaf inanc iară mi-a redat s î n ge l e rece. Iordacheexi s tă !... G u r a ! L a bucătăr ie cu voi !S I L V I A : Iordache, nu-ţi permit ! Eu ţ i -am

redat încrederea ! Eu te-am vindecat deulcer ! i

C A M E L I A : E u ţ i -am asigurat dezvoltareacerebrală şi s e xu a l ă .

I O R D A C H E : T ă c e r e ! Eu am să mă ocupde alegerea şi ang ajare a oamenilor ! L abucătăr ie cu voi ! Frigiderul e gol. Nasturiide la vc:tă, rupţi . Vasele s înt nespălate de

t î t !



I O R D A C H E : I a loc, tinere ! C ar e - i numele dumitale mic, cum te al in tă prietenii ?A D A M : Prietenii ? Mă faceţ i să rîd ! N -a mprieteni ! T o ţ i prietenii mei m-au trădat .I O R D A C H E : T o ţ i ? F ăr ă nici o e xc e p ţ i e ?îmi place... Atunci femeile ?A D A M : Şi femeile m-au trădat .I O R D A C H E : Femeile chiar dacă trădeazătot îşi r ăs f a ţ ă amantul cu un diminutiv.Părinţ i i ?

A D A M : Aţi deschis o altă rană dureroasă.S înt copi l din flor i. Nu -mi cunosc nic imama, nici tată l . M-a crescut o b ăt r î n ăcumsecade. Vechea poveste s e n t i m e n t a l ă , copilul alungat de-o m am ă i r e s p on s ab i l ă şigăs i t de-o bătr înă responsabi lă . Eu mă răs f ă ţ ăm , din c î n d în c î n d , n u m i n d u - m ă P u i ş or .I O R D A C H E : Frumos nume !A D A M : Eu îl găs e s c de prost gust. Să teal in ţ i singur ? Ce s i tuaţ ie tragică !...I O R D A C H E : îmi dau seama că ai suferit

enorm...A D A M : Numai de sufer inţe am avut parte.Nimeni nu m-a iubit. Nimeni nu m-a respectat. L ac r i m i şi j ign ir i , asta a fost v i a ţ amea. Ni ci o bucurie !I O R D A C H E : A i c i ai să găseş t i toată în ţe legerea...A D A M : Milă vreţ i să spuneţ i ?... Detest

mila ! Soart ea mea, să fiu ji gni t şi p ă l m u i t ,subapreciat şi bagatelizat. Soarta mea e săfi u alungat de la ospăţul vieţ i i . îmi place

să fiu lovi t ! L o v i ţ i - m ă ! L o v i f i - m ă !I O R D A C H E : Eşti nebun?A D A M : L o v i ţ i - m ă ! O să vă c on v i n ge ţ i căloviturile îmi fac plăcere . N u s în t nebun !I O R D A C H E : Bine că nu eşti nebun. Nebuns în t eu !A D A M : D u m n e a v o a s t r ă ?I O R D A C H E : E u ! E u s în t nebun, nebun delegat... Spune-mi repede ce cal i tăţ i ai —morale, intelectuale, spune repede, şi eu tecred pe c u v î n t .

A D A M : A m să fiu sincer, v ă consider cape tată l meu. Sînt inteligent, capabil, energic... Sînt un individ de f or m aţ i e vo l t a i r i an ă .I O R D A C H E : Aoleo, aoleo... Vai de mineşi de mine, cîte cal i tăţ i la un singur om !Prea multe, b ă i e t e , prea multe. Şi cu v i r tuţ i l e mora le cum stai ?

A D A M : Sînt un om onest, incoruptibil.I O R D A C H E : Onest, incoruptibil... Ce c au ţ iatunci aic i ? E u am nevoie de o lichea. îmic r a p ă buza d u p ă o lichea !

A D A M : Fiecare zi îmi of e r ă o decepţ ie . . .Am făcut drumul de p om an ă . I ar ăş i îmi dăv i a ţ a o lecţ ie aspră. Mereu îmi dă v i a ţ apumni !

I O R D A C H E : E u n-am spus ca nu te angajez, eu am spus că nu te angajez caindivid inteligent şi onest, dar ca o licheagrea de cap, cu cea mai mare p l ăc e r e ! Eu ,

A D A M : De ci un om inteligent şi cu caracter integru nu poate c î ş t i ga aici o bucatăde p î i n e ? M- aţ i jignit în tot ce aveam mais f în t !I O R D A C H E : S c u z ă- m ă . I ar t ă - m ă . N-amvrut să te jignescA D A M : N u daţ i înapoi ! M i - a ţ i dat o lovi tură dureroasă . Bine, foarte bine... V i a ţ ami-a oferit î n c ă o experienţă tr is tă. . . N u esingura p a l m ă pe care mi-a dat-o v i a ţ a .

A m mai primit asemenea palme şi-n ş c oa l ap r i m ar ă , şi-n liceu, şi-n ar m at ă , şi-n amor,ş i -n facultate, şi la s l u j b ă . Mereu am fost

jignit şi pălmui t . . .I O R D A C H E : Vai, vai, sărăcuţu l de tine !...A D A M (se r i d i c ă brusc) : S ăr ăc u ţ u l de mine?De ce sărăcuţu l de mine ? Nu s î n t chiar aşasărăcuţ ! Jignirile mi-au dat un sens î nv i a ţ ă , un sens pe care voi răs făţaţ i i soarteinu-1 ve ţ i atinge n i c i od at ă . (Diabol ic . ) Şi euam adunat toate suferinţele . . . N-am lăsat

nici una să se p i ar d ă . A m înregi s trat ca uncontabil fiecare palmă pr imi tă . . . Am notat într-un carneţel fiecare of e n s ă , am ţ inut evidenţa s tr ictă şi e x a c t ă a tuturor n e d r e p t ă ţ i lor...I O R D A C H E : A i ţ inut ev idenţa tuturor j i g nirilor şi a ofenselor ?A D A M : Da, domnule.I O R D A C H E (se r i d i c ă în picioare) : . . .Ce-aide g î n d să faci ? C e - a i de g î n d să faci cut oa t ă gr ăm ad a asta de palme şi de ofense ?

Spune ! Spune imediat !A D A M ( p l e a c ă m ă r e ţ ) : Am să vă distrugpe toţ i ! E u s în t începutu l şi sf îrş i tul ! E us în t Jude cat a de apoi !I O R D A C H E : V e n i ţ i , fetelor, ve n i ţ i ! A pătruns î n mi jl ocu l nostr u un incor uptibil !Sabia lui de foc o să ne taie în două părţ iperfect egale...

C A M E L I A : Sabia de foc. Ă s t a e Adam.Cunosc stilul.I O R D A C H E (palid) : î l cunoş t i ? Tu l-ai

chemat... Tu l-ai chemat să mă dis trugă. . .C A M E L I A : Nu fi idiot, n-am nici un interes s-o fac... Aş a îţ i trebuie d a c ă ne tr i mi ţ i pe noi la b u c ăt ăr i e şi vrei tu să alegioamenii, să te ocupi de salvarea n oas t r ă !Nenorocitule ! Si lv ia , iar va trebui să-i tornipuţină tărie în s î n g e !I O R D A C H E : Avea o privire de oţe l . N-arem a m ă , n-are tată , în schimb are principiide fier.C A M E L I A : A i c i e m î n a Subli mului ! A

aflat că ne-am în tors şi 1-a angajat pe Adamca să ne pedepsească . . .I O R D A C H E : De-unde îl cunoş t i pe Sublim ?C A M E L I A : E u cunosc toţ i bărbaţi i dinlume.I O R D A C H E : N u m ai c red î n nim ic !C A M E L I A : Te lauzi. T o t mai crezi tu înceva. Dă-i curaj , Si lvia. Apropie-te de nătărău cu toată că ldura. Aminteş te - i biografi i l i t ă ţ i l d dit lt ii



I O R D A C H E : încă un motiv să-mi fie frică.C A M E L I A : Noi te iubim.I O R D A C H E : Asta îmi măre şte teama... Mi-efrică de iubirea voas tră !C A M E L I A : No i o să- ţi dă m grandoare,Iordache. Ţi-am dat ceai de muşeţel , ţ i -amdat nopţi de dragoste, cultură persană, lecţ i ide engleză, lecţi i de dans, lecţii de' canto,lecţi i de metempsihoză. O să-ţi dăm şi puterea de a ucide ! Trebuie să-1 ucizi pe

A d am !I O R D A C H E : Decît să fiu asasin, prefer săfiu laş. E mai pe specificul meu. Laşitateaa fost în totdeauna speranţa mea. Convingerea că la o adică aş putea înghiţ i ş i rahatm-a ajutat să supravie ţu iesc tuturor î n c e r cărilor. Asta m-a ţinut în viaţă.S I L V I A : Fă cum zice Camelia, Iordache !Trebuie să-1 ucizi !I O R D A C H E : N-a m vo caţ ie de asasin.C A M E L I A : Ştii ce spune Bisma rk ? Cine

n-are vocaţ ie de asasin, are vocaţie de vict imă. . .I O R D A C H E : E u s înt împot riv a suprimă ri ifizice a adversarului. Mi-e frică de tainamorţi i !C A M E L I A : Atunci an gaj e az ă u n asasindacă vrei să rămîi cu inima curată .I O R D A C H E : Unde să găsesc , iubito, unasasin ? N- am găsi t o lichea ş i -o să găsescun asasin ?C A M E L I A : îţ i gă ses c eu. M- am sătu rat de

neputinţa bărbaţi lor . Este aic i o lichea î n târziată care poate f i trans formată în tr -unasasin. Trebuie doar să-1 convingi. D ac ă- 1convingi, o să-ţi recapeţi grandoarea !I O R D A C H E : Rămîneţi ş i voi cu mine. E unu prea am putere de convingere !S I L V I A - : Trebuie să ai putere de convingere !C A M E L I A : N u uita că eşti iubitul Cameliei. Asta ob l ig ă !

(Camelia şi Silvia vor să plece.)

I O R D A C H E : Nu plecaţi ! Nu plecaţi , hranăa fricii mele de moarte ! Nu plecaţi , dulceadăpos t a l mizeriei mele ! Nu ple caţ i !C A M E L I A : Dacă î l vei convinge, voi fiiarăşi a ta.

( I n t r ă Licheaua î n t â r z i a t ă . )I O R D A C H E (b l înd) : Credeţi că se va ţinede cuvînt Camelia ?L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : C r e d c ă d a . . .I O R D A C H E : Me rs i ! A m să intr u direct

în temă... Am nevoie de-un asasin. De-unasasin am nevoie !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : î m i pare răucă nu ne înţelegem. Crime nu fac, şefule.E u s î n t doar lichea.I O R D A C H E : Şi încă una î n t â r z i a t ă . Punctualitatea trebuie să fie prima calitate aunei lichele... O lichea pune ceasul să sune...Acum, nu de lichea am nevoie, ci de anu c i gaş

I O R D A C H E : Eu n-am ucis nic iodată unom.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : V ă cred. N i c ieu.I O R D A C H E : E totuşi o deosebire. Eu n-amucis niciodată un om, din motivele pe careDostoievski le-a explicat. Nu pot să iauceea ce nu pot să dau. Nu pot să omor unom dacă ştiu că nu sînt în stare să-1 înviezcînd îmi vine cheful. T o ţ i avem un prin

cipiu pe care-1 respectăm, tocmai ca săputem călca în picioare, cu mai multă voie

b u n ă , celelalte principii . E u , de pil dă, nuucid. Pur şi simplu, nu ucid. Nu pot săucid !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : N i c i e u n uucid, şefule. . . / I O R D A C H E : N u te gr ăb i, tinere, ai răbdare. L as ă- m ă s ă termin ! . . .Resp ecţi un prin cipiu ca să poţi sfida alte zece principii ,s oc o t e a l ă destul de av an ta jo as ă da că te

gî nd eş ti bine. î n ţ e l e g i unde vreau să ajung ?E u n-aş vrea să renunţ la acest nrincipiu,hai să-i zicem, sacru. . . Mi-ar fi greu sătrec la o reorganizare etică. Sau, nu atîtde greu, c î t lene. Dacă s în t silit s ă - m i calcprincipiul meu sacru de a nu ucide, am săfiu silit s ă - m i caut, la bătrîneţe, alt principiu. Dacă aş ucide ar îns emn a, îţi daunumai un exemplu, să nu mai fur, ceea ce nue o mare scofa lă . . . Dar dumneata eşti tînăr.dragul meu ! Ţ i - e mai u şor să gă se şt i alt

principiu, pe care să-1 respecţi . . . (îl ia deguler.) De ce mă sileşti să-mi schimb tabieturile, nenorocitule ?!

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : E u nu ucid...A m fost balerin, am fost integru, am fost

escroc, s înt lichea, dar asasin n-am fost şin-am să fiu niciodată. . . Sufăr chiar de complexe din această pricină. N-am ucis nicimă c a r o m us că !... Şi şti i de ce ? Pentrucă de fapt victimele ne ucid pe noi, nu noipe ele !

I O R D A C H E : Pl eac ă ! Ple acă , idiotule !N-am ce face cu tine ! (Singur.) Omul ăstanu-i atît de ticălos, pe cît speră el să fie...Ticăloş ia noastră nu-i at î t de mare încî t săne înghită în întregime, tot mai rămîne cevape dinafară. (Cade p e g î n d u r i . Camelia şiSilvia se întorc . )

C A M E L I A : N- ai reuşit să convingi licheauaaia întârziată să devină un brav ucigaş ?I O R D A C H E : N- am reuşit. . . Ma i rău decî tasta ! N-am vrut !

I O R D A C H E : Cred că da. Incapacitatea dea ucide mi-a zdruncinat sufletul... îmi l in-C A M E L I A : Ce-i cu tine, Iordache ? A i

înnebunit ?. . .

I O R D A C H E : Cred că da. Incapacitatea dea ucide mi-a zdruncinat sufletul... îmi l ipseşte grandoarea... A m obosit, Camelia. . .Mereu lupte, mereu războaie . . . Lupta pentru

t t i b t d ă i



muşeţel ! N u mai vrea u să lupt !... M ă daubătut !C A M E L I A : E i , nu mai spune ! T e da ibătut ? Dar nu ne dăm noi bătute ! D a c ăai dc g î n d să mori, n-ai de cît să morisingur. Noi nu vrem să- ţ i ţ inem tovărăş ie !S I L V I A : N-am nici un chef să fiu ironizată şi tă iată cu sabia pe din d ou ă !C A M E L I A : Silvia, redă-i încrederea !I O R D A C H E : Nu ! N-am s ă - m i mai recapăt

încrederea n ic iodată! • •S I L V I A : Dacă nu-ţ i recapeţi încrederea înpropriile tale for ţe , te m ă n î n c de vi u !C A M E L I A : Degeaba, Si lv ia . Nu vezi cemutră are ? N u - ş i mai revine, n ăt ăr ău l !Uite cum se c o m p o r t ă un bărbat care afost amantul Cam eli ei !... A l e a r g ă mai bined u p ă lichea !S I L V I A : Ce vrei să fac i cu li cheaua ?C A M E L I A : Nu mă în treba. Du-te şi c h e a m ălicheaua ! (Silv ia iese.) A m să te salvez,

Iordache, f i indcă vreau să mă salvez pemine... Am făcut din sa lar iaţ i — escroci, dincontabili — poeţ i , din rahitici — campioniolimpici, am să fac dintr-o lichea — unb ăr b at incoruptibil ! Să-1 î n f r u n t e pe Adam.Or să fie doi bărbaţ i incoruptibili şi atuncise vor mînca în tre ei .I O R D A C H E : De unde ai bani să-1 p l ă teşt i ?C A M E L I A : N-o să fie nevoie. O să u c i d ăpe datorie...

S I L V I A : Ţ i - a m adus li cheaua ! L - a m găs i tpe stradă. Voia să plece.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă (cu ş a p c a înm î n ă . gata de plecare.) : Eu crime nu fac.Cu regret... nu intră în speciali tatea mea.I O R D A C H E : Vezi , crimele nu intră în specialitatea dumnealui...C A M E L I A : Are dreptate. Dumneata nicin-ai mutră de asasin. Aş vrea să- ţ i oferceva onorabil.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Accept orice.

Nu mi-e ruşine nici de treburile onorabile.C A M E L I A : C e va foarte onorabil...L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Acu' . . . nici preaonorabil să n n fie...C A M E L I A : Foarte onorabil...L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Nu mă speriaţ i . Dacă e ceva foarte onorabil, cos tămai scump.C A M E L I A : N u - ţ i fă nici o gr i jă . Virtuteata n-o să mă ruineze. Ascul tă , băie te ! î nviaţa ta z b u c i u m at ă , ai urî t vreodată im

postura, nedreptatea, frivolitatea, i gn or an ţ a ?Hai , î n c or d e az ă - ţ i memoria ! A d u - ţ i bineaminte !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Nu. Dar dacătrebuie să le urăsc — le urăsc. î m i faceţ i ol i s tă de ce anume trebuie să urăsc, şi eu,îmi dau cuvîntu l meu de om, că le voi urî p î n ă Ia sfîrşitul vieţi i .

C A M E L I A : N u - ţ i cere nimeni să le urăştiî ă l f î i t l i ţ i i A fi i D

sabia din t e ac ă şi să loveşt i fără milă întot ce e haos, i m p os t u r ă şi vic iu ?L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : De urît , descos sabia, de ţ ipat , asta nu-i prea greu.Partea aia cu iubitul mă cam încurcă . N us-ar putea să urăsc minciuna, fără să iubescad e văr u l ?.. .I O R D A C H E : Vezi , vezi ? Nu şt ie nici măcar care- i d i f e r e n ţ a dintre ad e văr şi minc iună !

C A M E L I A : As ta nic i tu n-o şti i . E una m ă n u n t lipsit de importanţă . . . N-ai putea,băiete , să-ţ i u i ţ i biografia ? A i cazier ?L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : A m ! Sigur căam ! De ce n- aş avea ?... As ta str ică ?C A M E L I A : F ă- ţ i rost de o al tă biografie.I m a g i n e a z ă - ţ i că ai urît impostura şi haosul

încă din c op i l ăr i e ! în fond, ai dorit şi tuo viaţă curată. . . Cînd te-ai î m b ăt a t p î n ă aicăzut sub m as ă , n-ai dorit şi tu o v i a ţ ăd e m n ă ?

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă ( b r u s c ă i l u m i nare) : A ş a e! D a. Da . Mi-aduc aminte !O d a t ă la beţ ie am dorit şi eu să devin unom integru... Se face treaba !C A M E L I A : Bravo !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : I-am prinsclenciul... Şt iu de unde s-o apuc... Trebuiesă crezi în ceea ce faci.C A M E L I A : Bra vo ! Eşti cu ad e văr at i n teligent !... Dar să şti i că ai un concurentprimejd ios. Ma i e unul care susţ ine c ă

iubeş te adevărul .L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Trebuie să fievreun impostor...C A M E L I A : Cam aşa ceva...L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Nu-mi placrăspunsur i l e ambigui. E u iubesc cl arita tea.E sau nu un impostor ?C A M E L I A : Ai să-1 cunoşti . Vreau să-ţ iplătesc . Cîţ i bani vrei ?L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Bani ? Maispune o d at ă ! Ce să faci ? Să mă mitu îeş t i?

N -a m auzit bine ? !C A M E L I A : T e rog s ă mă scuzi ! A m uitatcă eşti incoruptibil !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Drept cine măie i , cucoană ? E u nu primesc m i t ă ! Eu nuconcep mită ! ( 0 î m b r î n c e ş t e pe Camelia.)Cară-te , s ecătură ! Am să pun la zid pe toţ iimpostorii ! Am să vă leg în lanţur i şi amsă vă oblig să iub i ţ i adevărul şi frumosul !Să dea dracu' să nu iubiţ i muzica sferelor !... Eu s în t începutu l şi sf îrş i tul ! E u s în t

Judecata de apoi! (P l e a c ă mă re ţ . )

C A M E L I A : Perfect ! Să p of t e as c ă acumAdam să ne judece !

I O R D A C H E : Mi-e fr ică ! Am să fiu ucisde d o u ă ori !... ( I n t r ă A d a m , m ă r e ţ şi p l i nde sine.)

S I L V I A : N u te agita, Iordac he ! A i î n c r e dere î n geniul C ame li ei !C A M E L I A : Eu am s ă - m i fac manechiura



S I L V I A : Stai locului, Iordache! Ei nu tev ă d pe tine. Au uitat de tine şi de t i c ă loş ia ta !I O R D A C H E ( c î n d îi vede pe cei d oi ) : Ier tare, iertare !...A D A M (nu-1 b a g ă î n s e a m ă pe Iordache) :Cine a spus că el e Judecata de apoi ? Cineş i -a permis să f o l o s e as c ă vorbele mele fărăsă precizeze sursa ? E u şi numai eu s întJudecata de apoi ! Ce cauţi aici , derbedeule?

Ce cauţi aici, în ac e as t ă zi m ăr e aţ ă ?L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă (care reapare lat imp) : Mai încet , mai încet . . . Să fim claride la bun început . Eu nu s înt derbedeu, eus în t un bărbat incoruptibil !A D A M : Cum incoruptibil ? Incoruptibil sînteu ! / L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Mă faci să rîdcu gura p î n ă la urechi ! Incoruptibil s înt eu!...E u şi numai eu s înt incoruptibilul !A D A M : D a c ă crezi că eu n-am să rîd cu

gura p î n ă la urechi, te -nşe l i ! P î n ă şi copiiide ş c oa l ă mă cunosc ca pe-un bărbat incoruptibil. Trecutul meu e i reproşabi l . V iaţamea e curată ca lacrima.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă (şi mai aprig ) :Trecutul meu e şi mai i reproşabi l . V iaţamea e şi mai curată ca lacrima.A D A M ( i ronic , concesiv) : Atunci te pome

neşti că s î n t e m doi incoruptibili, atunci s î n tem doi bărbaţ i incoruptibili şi integri !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Aşa ceva e cuneput inţă ! E î m p ot r i va legilor firii . Un singur bărbat incoruptibil e suficient : ahsolutsuficient !A D A M : Nu te contrazic. C î n d apar doiindivizi incoruptibili, e ceva suspect la mijloc. Na tu ra , pe c ît e de ge n e r oas ă cuescrocii şi afemeiaţ i i , pe at î t e de zgîrci tâcu incoruptibilii. Ăşa că unul dintre noiminte. Mai exact, unul din noi e impostor.C a să fiu sincer, impostor eşti tu !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : E u impostor ?î n s e am n ă că nu mă cunoşti . . . De c î te ori

v ă d o nedreptate, gem de durere şi de m î n i esf întă !...

A D A M : Ce vrei să insinuezi ? Că m î n i amea nu e s f în tă ? î n d r ăz n e ş t i să te îndoieş t ide sf inţenia mîniei mele ?

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Da, mă î n d o iesc. Bine ai zis, că unul dintre noi trebuiesă fie impostor. T u eşti ăla !A D A M : E u ? ! Puri tatea, ad e văr u l , dreptatea îmi aparţin încă din copi lăr ie , în î n t r e

gime ! Şi m î n i a mea e cu s iguranţăs f în tă !

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : N u ţ ipa lamine ! Nu s înt sluga ta ! A m eu mutră deimpostor ? Ca să fiu sincer, n-am o asemenea mutră. Faţa mea d e g a j ă , pentru cineare ochi să vadă, că ldură umană, sinceritate, o m î n i e abia reţinută, încredere în omş i -un acut sentiment al just i ţ ie i . Măreţia

i ib i lă d l tă !

unul la altul, avem trăsături comune. Te pomeneş t i că avem şi amintiri comune !...L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Să vedem. Undeai făcut liceul ?A D A M : L a Căl imăneş t i .L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Nemernicule!Tot la C ăl i m ăn e ş t i l-am făcut şi eu. F a c u l tatea ?A D A M : L a Iaş i .L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Foarte ciudat...

Tot Ia Iaş i am f ă c u t - o şi eu. Te-ai ţ inut cao umbră după mine. Armata ?A D A M : L a trupele de geniu, l a Baia-Mare .L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : M-ai urmări tca un c î ine pretutindeni ! Tot la geniu şitot la Baia-Mare am făcut şi eu armata.Unde vrei să aj ungi cu asta ?A D A M : Nu vreau să ajung nicăieri . . . Vreausă ajung unde vrei şi tu să ajungi. Eu doresc progresul şi binele individului.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Şi tu doreş t i

progresul şi binele individului, derbedeule ?(Cu ură . ) A f l ă că şi eu doresc binele individului !A D A M : Ă s t a e adevărul crud . Amîndoidorim fericirea şi progresul individului şi

încă în ace laş i timp.I O R D A C H E (care u r m ă r e ş t e buimac straniadiscuţ i e ) : Ştiu că eu s înt mărul discordiei,aşa nenorocit şi cu-n picior în gr oap ă cums în t . Pedeps i ţ i -mă amîndoi ! Pe mine nu măderanjează c î tuş i de puţin prezenţa a doiincoruptibili !... Fiţi băieţ i buni şi scoate ţ io d a t ă din teacă sabia de foc a dreptăţ i i !C A M E L I A : Lasă prostiile, Iordache ! Vi noimediat aici ! \ L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă ( r e l u î nd d i s c u ţ i acu Adam) : Sînte ţ i căsător i t ?A D A M : Un de ai văz u t tu incoruptibilburlac ? N u ţ i - am spus că doresc binele şiprogresul indi vidu lui ? A m f amilie, am şicopii...

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : C î i n e ! C o p i i

am şi eu ! Cu m ai izbutit, st îrpitură, să. fac i copii ? ( îl ia de gît.)I O R D A C H E : H a i d e ţ i ! Nu vă mai d o n d ă niţi atîta ! A r e s t a ţ i - m ă od at ă !

( A da m scoate o pereche de c ă t u ş e pe care

vrea să i le p u n ă l u i Iordache , dar Lichea ua î n t î r z i a t ă îl î m p i e d i c ă . Iordache r ă m î n e cumîini l e l în t inse . )

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Vrei să-ţ i atri

bui meritul acestei d e m as c ăr i ? V r e i să aitu onoarea distrugerii acestui cuib deescroci ? %

A D A M : Eu am descoperit primul escrocheria.. . U r a faţă de nedreptate e un sentimentnobil şi nu vreau să-1 împart cu nimeni. Cunimeni pe lume !

I O R D A C H E : î m p ăc a ţ i - vă , d a ţ i - vă m î n a !Faceţ i pe din d o u ă prada ! A ş a n-o să m ă



I O R D A C H E : Ştiu. . . V ă î n ţ e l e g . . . A m î n d o iiubiţ i progresul. Se î n t î m p l ă şi de-astea înviaţă. . .S I L V I A : Vino, iubitule, să- ţ i dau un ceaide muşeţel . . .C A M E L I A : T e agi ţ i ca un idiot. N-au timpde tine. Au alte treburi. (Iordache se retrage.) ;A D A M (cu ură) : A d i c ă , tu ai venit prunulaici ? Să zicem că -i aş a. E i şi ! A i c i , în

lumea sacră a moralei aduci tu privilegiulbarbar al „p r i m u l u i ocupant" ? Cine-mi garantează că nu eşt i un p u n gaş ?L I C H E A U A Î N T I R Z I A T Ă : C i n e - m i garantează mie că nu eşti tu un p u n gaş ? Nu-iprima oară cînd aud asemenea calomnii.Sînt de neclintit, c î ine !...A D A M : Şi eu s în t de neclintit, c î i n e !...L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Degeaba îţi ieiavînt . N-ai să fii iubit de contemporani...A D A M : Nici tu n-ai să fii iubit de con

temporani !I O R D A C H E : Copii i mei, nu vă mai certaţ i ! Copii i mei, v e n i ţ i - v ă în fire ! O săf i ţ i amîndoi iubiţ i !

(Licheaua î n t î r z i a t ă şi Adam se apropiei a r ă ş i unul de c e l ă l a l t . )

A D A M : D r ac u ' să te ia de dobitoc !... A mo pres imţ ire grozavă. . .L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Şi eu... Unde

te-ai născut, blestemăţi i le ?A D A M : L a C î m p i n a .L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Şi eu, tot laC î m p i n a . (Cu durere.) Tot la C î m p i n a Ş»eu , blestematule !A D A M : Simt că î n n e b u n e s c ! Dar să fimtari ! Să mergem mai departe în p r ăp as t i acare ni se deschide.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Spune repede...pe ce s tradă ?A D A M : Strada Parcului 7.

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă ( r e p e t ă mecanic) :Strada Parcului 7. E groaznic ! Tot în stradaParcului 7 m-am născut şi eu... Ce facem ?C e facem, frate nemer nic ?A D A M : Mergem mai departe...L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Nu mergemmai departe !A D A M : Acum ţi-e fr ică ? Nu. b ă i e ţ aş ! Sătriumfe şi adevărul odată cu dreptatea !I O R D A C H E (î i î n c u r a j e a z ă ) : Aşa, copii,mergeţ i mai departe. M a i departe, copii !

A D A M ( l u î n d u - ş i puteri) : Da, da, mergemmai departe !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Bine! Hai săne s c u f u n d ăm în aceas tă noapte fără desfîrşit. în ce an te-ai născut ?A D A M : în 1925.

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : L u n a , ziua ?A D A M : 18 august.

L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă (p l î nge ) : 18 au

I O R D A C H E : S ăr u t a ţ i - vă ! A p r e c i a ţ i - v ă reciproc ! Daţi-vă mîna. îmbrăţişaţ i«-vă ! I u b i -ţ i - vă !A D A M : Pres imţ irea mea s-a adeverit... Măapucă furia cînd m ă g î n d e s c că n-am eulmeu, cu totul aparte, limpede, di ferenţ iat , cătrebuie să î m p ar t gloria cu-n altul.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Asta-i culmea!E absurd şi monstruos 1 O s ingură cununăde lauri ne ajunge la a m î n d o i .

I O R D A C H E : E mai bine aşa. O să vă î n ă l ţ ă m o s i n gu r ă statuie. Ec onom isi m mar mur aşi evlavia !L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : M ă ap u c ăspaima c î n d m ă g î n d e s c că visele mele s întşi visele tale, că speranţe le mele s înt şi speranţe le tale, că ura mea e şi a ta. C h i a rşi scîrba mea pentru tine trebuie s-o împart pe din două. . . Aşa nu se poate trăi !A D A M : Atunci de ce ne u r î m de moarte ?D ac ă s î n t e m am î n d o i incoruptibili şi dorim

a m î n d o i ordinea şi manierele elegante, dece îmi vine să te sfîşi i fîş ie cu f îş ie şisă- ţ i tor n sare pe car ne ?L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Asta e tainacea mare.A D A M : E u vre au să fiu singur î n f a ţ asoarelui, eu singur în faţa istoriei, eu singurcu o cunună de laur i pe frunte, eu şi numaieu, eu singur în faţa morţi i . Eu vreau săfi u eu ! Eu îmi ap ăr eul.L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Şi eu îmi apăr

eul ! Trebuie să fie totuş i ceva care să nedi ferenţ ieze . Trebuie să fie ceva care s ă - m iaparţ ină mie şi numai mie. Trebuie să fieceva care să- ţ i aparţ ină ţie şi numai ţie.Ceva, oric î t de n e î n s e m n a t . Trebuie să c ă u tăm ceva ce ne desparte, trebuie să fie cevacare ne desparte.

(Se a ş a z ă la '0 anume d i s t a n ţ ă , ca şi icums-ar p r e g ă t i pentru un duel. Fiecare r ă s p u n sca o l o v i t u r ă de s p a d ă — are o impor

t a n ţ ă d e c i s i v ă „ d e v i a ţ ă şi de moarte". T o a t ăscena trebuie să a i b ă intensitatea şi r i t m u lunui duel. Fiecare r ă s p u n s pe care-1 p r i mesc par tene r i i , e c h i v a l e a z ă cu o r a n ă , sechircesc de durere, şi aşa, z d rob i ţ i , l ov i ţ i ,c o n t i n u ă a c e a s t ă l u p t ă a b s u r d ă . Ei nu pott r ă i f ă r ă acest sentiment de d i f e r e n ţ i e r e , f ă r ăa c e a s t ă c o n ş t i i n ţ ă a eulu i de aceea e cîtse poa te de firesc ca disputa v e r b a l ă isăa i b ă v i o l e n ţ a şi r i t m u l unui duel.)

A D A M : Spune drept, care e floarea tap r e f e r a t ă ? Spune repede, simt că î n n e b u nesc ! (De la d i s t a n ţ a de rigoare.)L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Mi-e f r i c ă !Mi-e frică să nu-ţ i p lacă şi ţie ac e e aş ifloare !A D A M : Nu fi la ş ! A c c e p t ă legea luptei...Ce floare iubeşt i , c î ine ?L I C H E A U A Î N T Î R Z I A T Ă : Gladiolele !A D A M ( d l i ) t Gl di l l ! Şi



C A M E L I A : Noi te-am iubit ! Noi te-am

trădat ! (îl îm br înc e sc . )S I L V I A (îi a r u n c ă u n geamantan) : A i aicirufărie curată şi puţină hrană rece.I O R D A C H E ( ia geamantanul) : Adio, fete

lor ! Adio ! Adio ! Sfîrşitul ăsta e cam r i

dicol. A ş avea nevoie de puţină, puţină m ă

reţie. Fie-vă milă. E prea ridicol. Puţinămăreţ ie ! Daţi-mi puţină măreţ ie !...

S I L V I A : D ă - i un picior în loc de măreţ ie !

N u mai avem timp de măreţie , Iordache...

( Iordache dispare. Tensiunea devine din ce

î n ce mai mare. E l impede că cei r ă m a ş ise s u s p e c t e a z ă reciproc.)

S U B L I M U L : Acum am mai rămas numaitrei...C A M E L I A : Da . A m rămas numai noi trei...S I L V I A (îşi dă seama de s i tua ţ i e ) : E u m ă

duc, Camelia. Mă duc şi eu. Voi, poate v ă

iubiţi. . . •

C A M E L I A : Nu ne iubim.S I L V I A : E u m ă duc, Camelia. Am să trăiesc din traduceri. Aici sînt inutilă. Sublimu l n-are nevoie să-şi refacă moralul.C A M E L I A : Du-te ! Du-te, Silvia, dacă vrei,du-te !

S I L V I A : C u bine, Camelia ! ( 0 s ă r u t ă ,p leacă . )S U B L I M U L : A m rămas numai noi doi.

C A M E L I A : Noi doi... Numai noi doi... E

ma i bine aşa . Bani i erau şi aşa foarte puţini .S U B L I M U L : De multă vreme te doresc caun smintit ! De multă vreme visez să fii a

mea şi numai a mea ! Toată v iaţa mea va

fi a ta ! Iubesc în tuner icu l din sufletul 'ău.

Seamănă at ît de mult cu în tuner icu l meu...Crede-mă, Camelia ! Pentru tine am păstratcu ghearele şi cu dinţii această urmă de tandreţe . Toate garsonierele mele vor fi ale

tale. T oţ i banii mei vor fi ai t ăi ! .

C A M E L I A : Şi eu te iubesc ! Hai să vedemcum e iubirea...

(Se aruncă î n b r a ţ e l e l u i . S ub l im ul î i î n

fige î n spate ca un pumnal , o pereche de

ar ip i . )

S U B L I M U L : Ţ i - a m dat aripile mele. A i să

zbori, nefericito, în neantul cel negru !

C A M E L I A ( z d r ob i t ă ) : Mi-ai făcut-o, t icălosbătr în ! A m vrut să fiu şi eu o dată o

femeie de treabă şi atunci am păţ i t -o ! Z i

ceam să mă amorezez şi eu o dată . Să joc

şi eu cartea tandreţei . . .S U B L I M U L : T u nu ştii să joci cartea tandreţei . T e cunosc foarte bine. D a c ă nu te

ucideam eu, m ă distrugeai tu ! A ş a am î n

vins eu ! A m scăpat şi de aripi, mi-au rămasşi gologanii. A m sc ăp at pentru totdeauna de

povara sublimului. A m învins !

V O C E A L U I D O B R I Ş O R (de undeva, de

departe) : Vino şi tu, Sublimule ! Neantul

pe care l-ai tot c întat , te aşteaptă !S U B L I M U L (evident speriat) : Cine m ă

c h e am ă ? Cine m ă str igă ?

V O C E A L U I D O B R I Ş O R : Neantul te

cheamă. Abisul te str igă !

S U B L I M U L : Nu mi-e t e am ă de neant ! N u

mai am aripi. N u ma i pot să zbor !

V O C E A L U I D O B R I Ş O R : A i să zbori. A i

să te faci uşor ca fulgul !

S U B L I M U L : Trebuie să mă fac greu ca

piatra. (Se î m b r a c ă î n g r a b ă , cu to t ce g ă

seşte.) Trebuie să m ă leg de p ăm în t ! T r e buie să m ă leg de p ăm în t !... (Se l i pe ş t e de

p ă m î n t . ) C u ce să mă leg de p ăm în t ! A ic ir ăm în ! Trebuie să mă leg de pămînt . Trebuie să vă d ce m ă l e agă de pămînt . . . Cevaar trebui să mă lege... Trebuie să iubescpămîntu l . Pămîntu l ăs ta afurisit ! Trebuie să

iubesc munţ i i şi oamenii acestui p ăm în t . (Se

înf ige î n p ă m î n t . ) T e iubesc, p ăm în t u le \ V ă

iubesc, oameni ! T e iubesc, ţăr înă !

V O C E A L U I D O B R I Ş O R : N u te ma i chinui

zadarnic... N u te l e agă nimic de p ăm în t .S U B L I M U L : Doamne, nu iubesc nimic. N ic imunţii, nici iarba, nici pămîntul, nici oamenii.Devin uşor ca aerul. M a i uşor ca aerul. Astae pedeapsa. Sînt uşor ca un fulg. Sînt uşorca un fulg. Păm în t u le , nu mă lăsa. Iubeş-t e - m ă tu, p ăm în t u le !

V O C E A L U I D O B R I Ş O R : V i n o ! Neantulte aşteaptă ! Zbori !...

S U B L I M U L : . . .Iarăşi simt că zbor... Vreausă nu zbor, şi zbor... Vreau să nu fiu su

blim şi sînt sublim. Idiot destin ! (Se r i d i c ă încet , încet . ) M i- au crescut aripi ! Iarăşimi-au crescut aripi ! (Se pierde î n neant.)B Ă R B A T U L C U C A P U - N N O R I (aparediscret, fantomatic) : Oare aici să fie C î m pina ? (Se duce spre u n dulap cu aerul unuisomnambul , de sc ope r ă ba n i i , î i a r u n c ă dist ra t î n buzunar.) Iarăşi m-am rătăcit . . . Nu.. .

A ic i nu e Cîmpina. . .

C O R T I N A



Scenă dintr-un cortegiu de carnaval, la Paris. Gravură de Debucourt (1S10).

Teatruşi carnavalIeşind „de după paravan", în scena a

VUI-a din actul ce încheie „farsa pură*' şi„fără greş" intitulată D-ale Carnavalului,domnul Nae Girimea, frizer, sub-chirurg şiadoramit al doamnei — sau domnişoarei —Miţa Baston exclamă :

— „Se înţe lege c-a fost o încurcătură,cum se-ntîmplă totdeauna în carnaval... Ei !d'ale carnavalului ! Să-mi daţi voie, coconitelor, să vă isplic .eu [încurcătura , pe larg.la masă"... v

Caragiale nu ne-a mai spus, spre regretul nostru, cum ia decurs acea masă şi dacănu cumva implicaţiile ingeniosului frizer şistraşnica magnetizare cu jamaică a Ga,tin-datului n-au dezlănţuit noi scene cu vitrionenglezesc şi cerneală violentă. Ni se pare,

de

Mircea Grigorescu însă, că lăsînd la o parte „încurcăturile",altceva a rămas neisplicat, de pe urma acestei încîntătoare comedii. Şi anume, ceva di n

însuşi cadrul acţiunii sale, despre care ştim,doar, că se petrece, icu măşti, cu public, cusergenţi de noapte, „într-un carnaval dinBucureşiti".

S-a aşternut, de multă vreme, cenuşa uitării şi a visărilor noastre peste acel carnaval. Pentru generaţiile care admiră şi aplaudăastăzi piesa, chiar t i t lul ei apare învăluit

într-un fel de ceaţă a trecutului, în nimbulcăreia carnavalul, trecător prin locurile noastre, abandonat şi uitat de aproape o jumătate de veac, a devenit o vocabulă fără conţinut, un cuvînt inutil , pe care dicţionarulenciclopedic contemporan nici nu s-a mai

97



Seară de carnaval. Gravură de Hyemnimus Bosch (în jurulanului 1500).

ostenit să-d menţio neze . Totu şi, pe lin găfaptul că „farsa pură" a lui Garagiale —cum o preţuieşte, pe drept cuvînt, Şerhan

Cioculescu, — merita să-şi afle cel puţin t i t lu l într-o asemenea lucrare „cioclopedică" şi„comportativă", noţiunea, în sine, carnavalulca atare, cu pitorescul şi aberaţiile lui, cupasiunile şi reacţi i l e disp reţuito are st îrnite într-o milenară existenţă, s-ar cuveni să aibăo inscripţie, fie şi un epitaf, în inventarulcunoştinţelor moderne despre viaţă, artă şimoravuri.

N u pare a f i prea greu de situat, în rafturile istoriei, carnavalul icare 1-a inspiratpe Garagiale. El trebuie să se fi desfăşurat

prin anii imediat următori războiului pentruindependenţă , probabil înt re 1880—1884, deoarece — aţ a cum ne asi gur ă Şe rb an Cioculescu — D'ale carnavalului a fost prezentată de autor la un concurs .al TeatruluiNaţional din Bucureşti şi „distinsă cu premiul bănesc de 1200 lei", la 25 februarie1885. Faptul este atestat de procesul verbalal juriului „redactat cu mîna prezidentului,Vasile Alecsandri şi contra-semnat de T i tuMaiorescu, Hasdeu, Gr. C. Cantacuzino, V. A.

Ureche, Grigore Ventura şi C. I . Stăneac u".Printr-o coincidenţă , desigur, for tui tă , data

„premiului bănesc", 25 februarie, cădea tocmai în ultimele zile de carnaval. După olungă sarabandă de baluri mascate, procesiuni vesele, care .alegorice, spectacole tea

trale sub cerul liber, bătăi cu confetti şiserpentine, jocuri de artif icii şi foc bengal,care începeau, în aproape toate ţărille creşi fi d ă C ă i fi î d ă

tămînă din ianuarie, după Bobotează, carna

valul se încheia spre sfîrşitul lui februarie.Căci,

...„după obkei.u

în Carnaval dănţuiala ţine

Vro şase săptămîni, ba şi mai bine"

aşa cum ne-o spune Byron, în poemul„Beppo".

în calendarul religios, limita era seara de„lăsata secului", termen inexorabil, cînd, într-o atmosferă delirantă, carnavalul sucomba,

epuizat, la capătul unui suprem festin.

Acum, cînd vrem să ne apropiem de înţelesul lu i , cea dinitîi pie di că pe care ne-oaruncă în drum carnavalul, este origineanumelui ce-1 poartă. Această uriaşe serbare

populară, adevărată apoteoză a măşti lor, ş i-aales, pentru sine, iunia din cele ma i derutante

deghizări din labirintul etimologiei. Trei şcolide f ilologi savanţi au fost de demult şi sîntşi astăzi, în dezacord, d i n cauza carnavalului. Cei mai grăbiţi, dar nu şi ,oei maicircumspecţi, ne asigură că disecînd euvmbulprintr-o foarte uşoară incizie şi asociindu-Jcu .ritualul religios al postului mare, vom des

coperi cuplul de cuvinte, „carne vale", i n terpretat drept „adio carne", un fel ide rămas b n p l i n de melancolie gas t ronomică



Bal mascat, în carnaval. Litografie de Gavarni (1885).

în ajunul unei perioade lungi, de privaţiunişi penitenţe.

Partizan prestigiosal acestei

varianteeti

mologice, scriitor a cărui opţi une atî rnăgreu, în talgerul dilemei, prin aureola poetică, dacă nu şi prin autoritatea lingvistică,a' fost Lord Byron. In poemul Beppo, scrisla Veneţia, în 1817, Byron ne-a lăsat o generoasă frescă a carnavalului, căreia traducerea lu i Virg i l Teodorescu i(1961), i-apăstrat , intactă, savoarea şi umoru l ironi c :

Aflaţi, de n-aţi ştiut, că-n orice ţarăDe rit catolic, tineri sau bătrîni

Sînt veseli şi voioşi din cale-afarăCînd mai rămîn vro două săptăminiPîn la cîşlegi, dau bani de se omoarăPe pocăinţe — şi-astfel: servi, stăpîni,La bal mascat, în cintec de vioriPetrec, dansînd şi bînd din noapte-n zori.

Vcşm'mte-n fel şi chip, ciudate, rare.Şi măşti de pretutindeni: turci, evreiPaiaţe şi-arlechini, fac zarvă mame,

Romani şi greci, iankei, hiriduşi, — cum vreiPoţi să te-mbraci, dar nimeni n-areSă-şi bată joc de popi şi arhierei,

Drapîndu-se-n odăjdii. Le e teamă.Deci: liberi-ginditori, băgaţi dc scamă .'

E CARNAVALU — această sărbătoare.Adică: — „adio carne" ; nimerit

Pe cit socot, căci ei in postul marenfulecă doar peşte învechit.

De ce-n ajunul lui sînt veseli oare ? Nu prea-nţeleg, dar bănui: a sosit Clipa plecării-n navă sau docar :Prietenii ciocnesc cîte-un pahar

Spun bun rănuis mîncării pipărateŞi cărnii fripte, căci intrînd în post Vro patruzeci de zile încheiateSe vor hrăni cu peşte vechi şi prost Oftînd şi mduind pe apucate...

Departe de a fi de acord cu acest rămasbun adresat savuroaselor fr iptur i hivernale,allte şcoli de filologi pretind că au găsitdocumente şi inscripţii de prin evul mediu,

în care serbările, jumătate creştine şi jumătate pâgîne, obişnuite în primele săptămâni

va]e anului şi amintind, întocmai, ritualulcalendelor, erau numite cane vale, alteoricarovaie. O interpretare etimologică atribuitălu i Rabelais. transcrie cuvîntul cu ortografiacarneval şi-1 face să descindă din formele

— carnis levamen, carnelevamen, carnclevale,uzate succesiv pînă la carneval şi carnaval,fără nicio explicaţie semantică specială. Spre

deosebire de Byron, alţi etimologi pretind

că, în loc să-şi ia adio de la carne, numeleserbărilor mascate înseamnă tocmai „înghitecarne", printr-o ciudată răsturnare a cuvintelor franţuzeşti (Fvale-chair, pe care le maitranscriu drept cam atxdlare, apoi carnaţiaşi chiar carnis priv'utm. l.n fine, nu pe ultima treaptă a importanţei, ci, dimpotrivă,cu şanse multe de a fi cea mai apropiatăde adevăr, găsim interpretarea filologilor



7970. Cortegiu carnavalesc la Nisa

germani, care susţin, fin cor, sprijinindu-sepe o argumentare laică, şi excluzând relaţiaserbărilor populare de iarnă cu evenimentelecalendarului creştin, că vorba Karnevial, cumo scriu ei, coboară direct d i n carrus navalis,nume dat de lat in i serbă rilor mar inăr eşti :lungi cortegii de bărci, cu facle aprinse lapupă, defilau noaptea prin porturi, în timpce imateloţii şi oaspeţii lor cântau şi jucaupînă-n ziuă. Obiceiul, reluat în lagunelebogatei Veneţfii, a treout şi pe uscat, în cor-regiile ,ce străbat străzile din Nisa, Koln sauRio de Janeiro se văd ŞÎ astăzi, care alegorice cu silueta pântecoaselor corăbii pes

căreşti de altădată, împodobite cu flori şi

făclii, populate de naiade, nereide şi sirene,de mateloţi şi tritoni, deasupra cărora domneşte, cu tridentul şi coroana de carton, unNeptun a cărui stare aminteşte îngrijorător,de Bacbus.

Dar, indiferent dacă optăm pentru carne-

vale sau oarrus-navalis, Carnavalul cont inuă să-şi păstreze enigmatica iui mască.N u numai numele, ci şi originea l u i constituie un grav subiect de discordie, printreistoriografii moravurilor publice. I n generalse admite — dar nu prea se crede — cămodernul carnaval descinde direct din sa-turaali i , din bacanale, d i n lupercalele romanilor, pentru că se potriveşte uneori cuceremonialul, alteori cu sezonul acelor serbări .

U n istoric german merge mai departe, înexplorarea istoriei vechi. El admite că procesiunile în cinstea zeiţei Isis, patroana egipteană a fecundităţi i ş i abundenţei — moştenite din vagi ri tualuri babiloniene şi sume-

riene sau, dacă ne luăm şi după fanteziileunor savanţi mai recenţi, coborâte din alteplanete homoide — s-ar fi strecurat şi per

petuat pînă sub straniile măşti ale carnavalului. Obic eiur i sălb atic e, dar nu lipsit e devrajă, cum erau, la unele popoare, deghizarea bărbaţilor în femei sau mai adesea înboi şi cerbi, a femeilor în bărbaţi ori , maiadesea, î n f lor i şi f lu tur i , — s-au pă st ra tşi ele, (în haotica frenezie libertină a cor-

tegii lor carnavaleşti . împotr iva acestor origini antice şi clasice

s-au ridicat exegeţi de inspiraţie creştinăcatolică. Ei pr efe ră să facă di n carnaval— probabil pentru că 2eii n-au murit nic i odată pe deplin şi că în adîncul lui se des

cifrează vestigiile serbărilor păgîne — undescendent legit im al procesiunilor misticeiniţiate şi dirijate în evul mediu de clerulfrancez şi spaniol. Burghezii din oraşele depe Rin, care-şi încheie, şi azi, carnavaluldînd foc unei păpuşi uriaşe — şi nu rareori, din greşeală, imobilelor învecinate —,moştenesc, fără să-şi mai aducă aminte, r i tualul arderii efigiilor de vră jit oar e, pecare îl practica Inchiziţ ia spaniolă. La To-ledo se organizau lungi procesiuni nocturnecu oameni mascaţi, în ale căror rînduri negre

l icăreau, palide lumiînărdle de ceară. Cu greus-ar putea contesta că „bătăl ia luminări lor"— mocoletto — practicată, mai recent, pe



1970. Defilare de carnaval pe Kaiserstrasse, la Frankfurt a. M.

t răzi le Romei, în nopţile de carnaval, cîndzeci de mii de oameni mascaţi încearcă sâst in gă fă cli a veci nilo r şi mu lţ i îşi dau foc

hainelor, nu are aceiaşi origină, după unproces istoric de f i rească decadenţă .

Spr i j in ind ideea sorgintei religioase a ser

bări lor, dar împ let ind u-l e şi cu vestigiipăgâne, autorii germani conferă carnavaluui o genealogie mai rece ntă, î l con sider ă

forma de stra dă, pre lun git ă, a nop ţii de„lăsata-secului" împlet i tă cu reminiscenţe a lenopţ i lor valpurgice şi cu sărbătorirea nordică a pr imăveri i , în care demonii, prea î n delung înduraţ i , a i ierni i erau arşi pe ruguride paie şi cetină în mijlocul unei beţii generale.

Oricum, documentele atestă că fie în formele sale primare, fie aşa cum ne-a fostdescris, în amănunte, de prin secolul al17-lea, carnavalul a constituit, aproape în totdeauna, o aşchie în carnea sistemelor deordine publ ică . Împotr iva serbări lor popularede pr imăvară , reeditarea prea evidentă a lu-percalelor romane, un conciliu episcopal francez reunit l a Auxerre, în anul 578 pronunţa— încă de pe atunci ! — o in te rd ic ţi e se

veră. Pînă t îrziu, în t impurile noastre, poziţia oficială faţă de carnaval a trecut pr inmult iple avataruri, mai ales din cauza mă ş t i lor. La 9 martie 1399, după un lung şi probabil devastator carnaval, regele Charles V I— al Franţei a dat un edict pr i n care i n terzicea, sub sancţiuni teribile, portul măştilor : „q ue nu l ne portast faux visages". înschimb la Roma, în carnavalurile interminabile şi libertine de la finele veacului al

o mască oarecare se ascundea, adesea, însuşiprotectorul serbări lor , papa Alexandru alVl - l ea , Borgia.

în două patri i ale sale, ş i -a t ră i t carna

valul modern cele mai glorioase zile : înoraşele libere şi bogate ale Italiei, şi înFranţa . în toate aceste locuri , el a îmbrăcat,la umbra măştilor şi a costumărilor, formeadeseori violente, de protest social. Aşa seexplică ,„vînătoarea de măşti" a autorităţilor regale franceze. U n ediot din 1509 al„Par lamentu lu i d in Paris" interzicea — dinnou — vînzarea şi porturi măştilor, precumşi intrarea în casele aristocrate a cortegiilor

populare de oameni costumaţi ş i mascaţi —denumite momon-uri (a nu se confunda cumonomurile studenţeşti de mai t îrziu).

î n secolele 16 si 17 a plouat la Paris, l aVeneţ ia , la Florenţa , la Roma, cu edicte şio rdona n ţ e care dispuneau să fie arse măşt i le ,să fie amendaţi ş i arestaţi purtătorii lor.Totuş i , găs ind resurse î n setea de libertate, în nevoia de a satiriza sub protecţia măştilor şi a deghizărilor, abuzurile s lujbaş i lorregali, r idicolul ar t i s tocraţ ie i decadente şilăcomia mari i burghezii negus toreş t i , carna-

valuil a supravieţuit. Ar putea să ne mirecă, în da tă du pă Revo luţi a franceză, înt re 1790şi 1798 carnavalul a fost interzis, în Franţa ,printr-o hotă r î re a Consulilor. Dar istoria,cu ironii le sale involuntare, consemnează cădupă ce a reînviat , fără consuli, timp deaproape două decenii, carnavalul s-a văzut,din nou, amputat între 1815 şi 1820. deregi i res tauraţ i , care interziceau măştile înmod selectiv mai ales pe acelea care ar



Mască de carnaval protestatară purtată in 1969 la Rio de Ja-neiro. Anul acesta măştile au

fost interzise...

în sfîrşit, un edict municipal din 18S0 interzice, lla Paris, ca în cortegiile carnavaleşti să se dea seminale de t rompetă , deoarece acestea ar fi putu t deruta pe conducători i tramvaelor, de curînd puse în circulaţie pe s t răzi le capitalei franceze.

I n peninsulă , carnavalul a avut o soartă

mai bună. Se (ştia, în veacul al 18-lea, căcele mai frumoase şi mai vesele carnavalepot fi văzute în oraşele italiene, şi mai alesla Veneţia, şi Roma. Este a de vă ra t că Byron,

în poemul citat mai sus exclamă :

...ştiţi oare, -n ce locEra mai multă zaruă-n carnaval.Cintări mai midie, serenade, joc.

Mistere, haz şi-atibea măşti la balCă să le-nşir n-aş mai sfîrşi de loc ?Veneţia, oraşul triumfal,

Regină peste mări...

Dar nu cu acelaş lirism descrisese Goethe

carnavalul din Roma. Dimpotr ivă. Paginileconsacrate acestei serbări în jurnalul de călă tor ie în Iitalia sînt amare, s t răbătute deo lucidă înţe legere a sensului profund, asemnificaţiei sociale pe care o îmbracă, fărăsă vrea, carnavalul roman al acelor t impuri ,

însemnarea din Roma, da ta tă „17 februarie1787" o face „seara, după ce nebunia carnavalului s a potoli t". La 19 februarie revine şi scrie : ...„azi a fost o zi pe care am

trecut-o cu durere între măşti le caraghioase"A doua zi, la 20 februarie, „Miercurea cenuşii" (cităm din traducerea recent, publicată de Gh. I . Ciorogaru) Goethe face oincizie necru ţă toare a serbări lor : „A trecutşi nebunia carnavalului. I luminaţ ia de asearăa fost încă ceva extravagant. Trebuie să f ivăzut carnavalul din Roma, ca să scapi pentru totdeauna de dor i n ţ a de a-1 revedea.

N-am ce scrie despre el , deşi o prezentare

verbală ar putea f i amuzantă . Ceea ce teindispune este absenţa unei bucurii interioare a mulţimii şi lipsa de bani cu care

să-şi dea drumul puţ inului chef ce l-ar maiavea. Cei bogaţi sînt zgîrciţi şi reţinuţi , omulde mijloc este destul de sărac, iar poporulsleit. ,în ultimele zile a fost o zarvă nemaipomenită, dar nici o bucurie porni tă dininimă. Cerul, nespus de senin şi de frumos,privea şi dl, nobil şi nevinovat, la toate

aceste pozne" -

* î n veacul al 19-lea. carnavalul, din ce

în ce miai puţin exuberant, şi-a început decadenţa. S-au înt împiat fenomene noi. încortegiile de pe străzi şi bulevarde au început să defileze care cu reclame industriale,

î n schimb, măşt i le s-au refugiat în saloanele

de bal şi, câteodată, în teatre. La ComedieFrancalse se reprezintă „în cinstea Carnavalului", piesa l icenţioasă Don Japhet d'Armenie, a lui Scarron. Numeroase trupedau spectacole în pieţele publice — cu piese



foarte puţ in morale — în tl.mp ce Operaîşi •deschide porţ i le pentru „marele bal

.anual", care va deveni urna d i n cele maistrălucitoare festivităţi ale Parisului. În tocmai ca „gripa" (care mu este o noutate dinanii noştri) 'epidemia carnavalescă se întinde,între 1870—1880, cu inevitabile t răsătur i spe

cifice, în tcată Europa. La Frankfurt peMain devine celebru balul vinarilor, iar laMunchan se plăteşte cu aur un loc la balulberarilor. Opera din Viena încearcă să rivalizeze cu Opera din Paris, dî.nd baluri lacare orchestra dir i ja tă de Johanm Strauss

lansează valsul, dansat de veritabile dar urîtearhiducese imperiale.

De la Viena pînă la Bucureşti, n-a fost,niciodată , prea departe. De pe acolo şi dinacele decenii, a fost importat şi la noicarnavalul, în t r -un registru minor. Prea

puţine desfăşurări de cortegii pe stradă, înrigoarea şi neprevăzutul lun i i februarie, în

schimb o avalanşă de baluri, în care se cînta,se dansa, se bea, ca în D'ale Carnavalului.Costumele erau aceleaşi de pretutindeni. D i -dina Mazu „e în costum de polonez : cazacăcu brandenburguri, mă nt ăl uţ ă cu bl ană , pantaloni în cisme cu ca rî mb ; în cap căci ulăpoloneză cu un pompon mare"... Ca s-o tachineze, Catindatul „îşi pune masca". Crăcă-nel vine „în costum de bal", apoi „îşi scoate

masca". Miţa iBaston apare „î n domino albastru cu f lo r i " . Iordache e „turc". Naevine „în costum de cazac". Pe neaşteptate,

Catindatul are o idee şi înt rea bă : „Oostu-murile d-voastră sunt de la grandirop, oriparticuilere" ? şi cînd află că sînt „particu-lere", propune să le schimbe cu Nae şi Iordache, ca să nu mai poată „Bibicul" să-1„puie faţă cu nenea Iancu"... Acum îl înţelegem pe Iordache cînd exclamă exaspe

rat : ...„De ce muşterii am parte eu ast ăzi ?...Frumos carnaval !"...

înt r-un anumit fe l, văz ut cu o va gă melancolie, poate că era totuşi, frumos, peatunci, carnavalul din Bucureşti. La 27 fe

bruarie 1890 iun publicist povestea că, dupăce a îngropat carnavalul „pentru că eralăsata-secului", s-a dus la bal şi a întilnit„nişte ochi negri v i i cari să zăreau pringăur i l e unei măşti de catifea şi te îmbătau— dacă nu cumva erai — cu privirea lormagnetică". Baluri erau peste tot : la sala

Băilor Eforiei „bal mascat", la Sala Orfeu„Bal al ştrengarilor" cu ,„ţinuta liberă". Balur i cu orchestră şi mascate la „Otel eleFrance", lla „iColoseul Oppler", la J lgniţa. laSotir, la Roşea şi în Sala Franzelaru. „Societatea Comersanţilor de Beuturi Spirtoase"dădea un bal în sala Teatrului Dacia şi ,probabil, pentru că n-a murit cu totul car

navalul, s-ar putea sâ facem o punte peste

timp, ca să trecem direct de la balul mascat

dat în scop filantropic ide Societatea „Fulgerul" a birjarilor din Bucureşti (februarie1890), la Balul automobiliştilor dat pentrua se alege „Miss Automobil", la Sinaia (totîn februarie, dar 19...70 !).

La Koln (1970) defilează „Prinţul carnavalului".

Măşti moderne de carnaval. De la imitaţia perfectă a chipului, pînă la capul

„o mul u i i n vizibil"

A murit Carnavalul ? Vedem doar umbralui. în nenumăratele comedii, drame, opere,

operete, în poemele şi romanele sentimentale de epocă sau în studiile de moravur.care-1 situează, cum făcea Benjamin Gasti-neau „î n istoria nebuniilor omeneşti" ? Filozofii şi sociologii conteniDorani îi atestă, indiscutabil, decesul. Jean-Richard Bloch scria.



în 1914 un eseu pentru „ m a i buna î n ţ e l e g e r ea t i m p u l u i s ă u " care î n c e p e cu vor bel e :Carn eval e e monto !" A u t o r u l l e auzea laF l o r e n ţ a , din gura unui „ n e g u s t o r de m ă ş t i " ,care-i vindea o pereche de papuci de casă.. .Doar c î t eva duz in i de m ă ş t i se mai strecoară pr in mul ţ l ime , în t ravest iur i uzate dem ă t a s e sau bumbac şi a r u n c ă , cu z g î r c e n i e ,în decolteurile florentinelor, confetti de cal i ta te p r o a s t ă " , îşi continua negustorul la

m e n t a ţ i a , î n v ă l u i t , el însuş i , de o n e a ş t e p t a t ă melancolie, Jean-Richard Bloch, depune

un buchet pe marmora vechei s e r b ă r i : „ O a r evoi putea spune copi i lor mei că am t r ă i tcarnava lu r i vesele ? Le voi povesti că amasistat la debutul confettilor şi al serpen

t inelor, aşa cum am asistat l a î n c e p u t u r i l ete lefonului , aile bicicle te i , ale a v i a ţ i e i , aletelegraf iei f ă r ă f i r . . . Aşa cum am v ă z u t peMounet-Sulily, Sarah Bernhardt , Antoine ş ipe Wi l he t l m al Jl-lea ? Şi, m i n ţ i n d u - m i p r o

p r i i l e mele aduceri ami nte , cu lip sa de pu doare pe care o a u t o r i z ă n u m a i vârs ta înai n t a t ă , oare le v o i iSpune : A h !, copi i , cebi ne ne di st ra m, la cei cincisprezece an i aimei !"...

Pentru Jean-Richard Bloch, o serbare pub l i c ă r e p re z i n t ă o cu lm e iîn act ivi ta tea soc i a l ă . Ea r e z umă c i v i l i z a ţ i a unui popor şis i m b o l i z e a z ă dominantele g î n d i r i i sale. „ I a t ăpentr u ce car nav alu l a m u r i t ! Poezia, eroismul , s e nz a ţ i i l e majore, ne s î n t furnizate, azi,

scria Bloch în 1920, de o s ă p t ă m î n ă a aviaţ i e i , de un m i t i n g ide g r e v ă , de un scrutinpo l i t i c " . î n t r e acestea, i n u t i l , demodat, ajuns

î n z d re n ţ e , Oarn eval e e morto. ..S ă f ie. oare, a d e v ă r a t ă , note aceasta ele

g i a c ă ? Nu de mul t , poate doar de c î t e v azile, .am c i t i t că la Rio de Janeiro, î n t r - oa t m o s f e r ă a u s t r a l ă , în frenezie şi delir , sute

de mii de oameni, zeci de mii de elevi aişcol i lor de samba, zeci de mii de t u r i ş t i , auserbat carnavalul . Au c î n t a t , au d ă n ţ u i t 24de ore în şir, au î m p r o ş c a t , m a i ales petur iş t i i scoş i ca din cutie, cu ouă umplute cua p ă rece, g r e n a d ă i n o f e n s i v ă d a c ă nu chiara g r e a b i l ă . S ă p t ă m â n i de-a r î n d u l , în tristele„ f a v e l a s " de la perifer ia frumosului portbraz i l ian, femeile care au absolvit mai de

mult .şcoli le samba p r e p a r ă , pentru .copii lor ,faimoasele „,ouă cu apă rece". Scot a l b u ş u lş i gă l be nuş u l ou o p o m p ă m i n u s c u l ă , p u na p ă - n loc, lipesc o r i f i c i u l .cu c e a r ă şi le î n g r o a p ă în nisip ud, p î n ă î n seara c î n dva î n c e p e sarabanda pe s t r ă z i l e din Rio .E u l t i m a bucurie îşi . u l t i mu l act d in carnavalullo r . î n rest, „ s e r b ă r i l e " de anul acesta, cu numai86 de m o r ţ i , 1.820 de r ă n i ţ i şi 17.732 dea re s t a ţ i , î n . 48 de ore, l a .un o r a ş cu 2 mi

lioane de l o c u i t o r i , au fost mai b l â nde de c î tanul trecut, lin 1969 „ r e g e l e carnava lu lu i ,M om o I , p r i m u l şi un i c u l din lume" a num ă r a t 108 m o r ţ i , l a .Rio , şi 116, i a SaoPaulo. iCum, însă, acest d i n u r m ă o r a ş este

foarte comercial şi n u - ş i poate î n t r e r u p e r i t m u l afacer i lor pent ru bagatele populare, .trebuie să p r e c i z ă m că din cei 116 d e c e d a ţ i ,pe s t r a d ă , 73 au fost victimele automobilelor.

N u ! N-a m u r i t , cu t o t u l , n i c i Ca r n a v a l u lde la K o k i , unde a fost ales „ u n p r i n ţ " ,n i c i cel de la Nisa, cu „o p r i n c i p e s ă a Caz i nou l u i " . Chiar la Viena, la O p e r ă , a fostun bal, transmis p r i n televiziune şi telesatel i t ,pentru ca „ t o a t ă lumea să danseze cu Aust r i a " .

N- au d i sp ăru t n ic i măş t ti l e , nemur i toarelemă ş t i , a c e a s t ă „ f a ţ ă d i n f a ţ a .obrazului", care

a r b o r e a z ă , mereu, un z â mbe t sarcastic, o g r i m a s ă de clovn ibătmn şi t r i s t . „Un carnavaldegenerat", i -ar f i spus Bloch, .carnavaluluide anul acesta. Un carnaval prudent , încare au fost interzise m ă ş t i l e , la Rio, „deteama d e m o n s t r a ţ i i l o r cu caracter po l i t i c şia r e v e n d i c ă r i l o r sociale".

4 *

.„Era cel mai vesel carnaval, la V e n e ţ i a !"...Dar de acolo ân anul acesta, n-am avutnic i o ş t i r e , a f a r ă ide .colecta l a n s a t ă p e n t r usalvarea o r a ş u l u i d i n ( î m b r ă ţ i ş a r e a p e r f i d ă alagunei . . . „Nu vezi l u m i n i , n-auzi c î n t ă r i de

ba l u r i . . . " .Oare ce vom povesti copi i lor noş t r i ? Căam asistat, de departe, la u l t imele t r e s ă r i r iale carnavalului agonizant , în anul în care

am v ă z u t , de-aproape, pa tr u oam eni cu m s-auplimbat pe L u n ă , î n costume bizare ?...

Mascaradă de carnaval (Fastnacht). Gravură pe lemn de Pleter Breughel

cel Bătrîn (1525—1569)



Marin Sorescu si Dumitru Solomon

de vorbă cu

Giu s e p p e D e S a n t i s

Unul din marii neliniştiţi ai cinematogra

fului european, unul din cei mai statornicineorealişti (acum, cînd neorealismul este socotit o etapă consumată), Giuseppe De Santis

descoperă, cu pasiunea tînără cu care cîndvadescoperea ineditul faptului cotidian, frumuseţea şi ineditul faptului istoric, la fel de

proaspăt şi ispititor. Regizorul fUrnelor „Vî-nătoarea tragică", „Nu-i pace sub măslini"...Ana Zaccheo", „Orez amar", „Roma,ora 11", „Oameni şi lupi" etc, scria, în acele

zile, un scenariu despre Ovidiu, prilej pen

tru el de a explora agitata zonă de confluenţă a două civilizaţii, care s-au înfruntat

tragic în personalitatea enigmatică a autoru

lui „Tristelor"......Prilej, totodată, pentru noi de a ne simţi

intrigaţi şi de a-l obliga politicos pe Giu

seppe De Santis să răspundă întrebărUor noastre...

CRIZĂ SAU A C C I D E N T ?

M A R I N SO R E SC U : Se vorbeşte foarte mult în Italia de o criză ateatrului. Nu ştiu dacă este o criză,nu ştiu dacă este un simplu accident...

D U M I T R U S O L O M O N : Noi, So

rescu şi cu mine, iubim deopotrivăteatrul şi filmul. Nu cumva cinema

tograful este totuşi vinovat de crizateatrului ? Nu cumva, aşa cum se spune

dealtfel în lumea teatrului, cinema

tograful încearcă să devore o artă maiveche şi. cîndva. tot atît de popularăca filmul ?

G I U S E P P E D E S A N T I S : Criza exis tă e

pare în t ru to tu l fa l să . N i c i o artă nu poate

distruge alte arte, f i ind că l im baj u l , ins t rumentele de expresie sînt diferite, nu se potsuprapune şi nici substitui.

D . S. : Fireşte, instrumentele nu sr pot substitui, nici nu se pot fura. Dar spectatorii...

G. D. S. : Şi ac ea st ă ipo te ză e di sc ut ab il ă î n Occident, e a d e v ă r a t , cinematograful şite leviziunea au luat o mul ţ ime de spectatorit ea t rului , f i i nd că s înt mai v i i decî t teatrul ,mai aproape de v ia ţa ac tua lă . Dar în ţ ă r i l esocialiste, — ş i , c rede ţ i -mă , cunosc fenomenul — spectatorii nu au părăs i t tea t ru l înfavoarea f i l m u l u i . Te a t r u l se bucură dccinstea ce i se cuvine.

M .

S. :Interesul

pentru teatru esteexpresia unei tinereţi spirituale. InOccident există o oboseală spirituală..

G. D . S. : Exact. L a care se adaugă ochestiune de interes ideologic, ca să spunaşa . Cinematograful , în general, oferă oimagine a societăţi i , în t imp ce teatrul , tot

în general, a pierdut problemat ica soc ia lăŞi să nu uităm că e şi foarte scump pent ruanumite categori i de spectatori.

M . S. : Cred că se poate vorbi deo criză a textului de teatru. După şocul produs de lonesco şi Beckett, nuau apărut alţi mari dramaturgi...

D. S. : Au apărut, dar n-au şocat atît de puternic...

G. D . S. : Major i t a t ea autor i lor de teatruau rămas la problemat ica burghe z ă l a schema



n o u ă . D a c ă este ceva nou în teatrul i t a l i anacest nou se manifes tă mai ales în aşa-zisulmusie-hall , p r i n spectacolele remarcabile deteatru complex (muzică , balet, p a n t o m i m ă )realizate de Dar io Fo şi Franca Rame.

D . S. : Totuşi în alte ţări — Anglia, Republica Democrată Germană, Republica Federală a Germaniei. Statele

Unite, Franţa, etc. — teatrul deţineîncă poziţii puternice.

G. D . S. : I t al i a e un caz special. D u p ărăzboi , cinematograful a luat aici o dezvoltare e x t r a o r d i n a r ă ş i major i ta tea mari lor talente s -au îndrepta t că t re f i l m . î n plus, nic inu avem o t r a d i ţ i e t e a t r a l ă foarte s o l i dă .

D. S. : Aldo Nicolaj, dramaturg cunoscut în România. îmi spunea cămulte din piesele sale sînt jucate maiîntîi în străinătate şi apoi în Italia...

G . D . S. : N u e singurul caz. Ţările cuteatru puternic îş i at rag şi dramaturg i i decare au nevoie...

D . S. : Dar sîntem convinşi că aţivorbi cu mai multă plăcere despre

film...

G. D. S. : Cu p lă ce re ş i am ăr ăc iu ne .

D. S. : înţeleg.

ESTE

NEOREALISMUL U N FAPT ARTIST I C SFÎRŞIT?

P O A T E C U P R I N D E E L P RO BL E M AT I CAA T Î T DE COM PLE XĂ A EXISTENŢEIM O D E R N E ?

G . D . S. : Neorea l ismul a apărut ca oexpresie a luptei antifasciste, ca o necesitate vi ta lă de repl ică , de protest, de revoluţie în cinematografie. Cine a fost protago

nistul luptei antifasciste ? Om ul de pe st ra dă ,cum îi spun eu, cu alte cuvinte omul dinpopor, acela care avea să deschidă nouaistorie a I t a l i e i . Neorealismul 1-a redesco

perit pe omul de pe stradă, 1-a făcut erouprincipal a l vie ţ i i . Gînd societatea i t a l i a n ăs-a stabilizat şi capital ismul a redevenit puternic, s-a produs o mutaţ ie ş i în cinematograf, care ş i -a ales a l ţ i p ro t a gon i ş t i . D upăpă re r e a me a , neorealismul s -a prăbuş i t oda tăcu apar i ţ i a f i l m u l u i IM Dolce vita, care a

introdusî n p r i mu l plan

burghezia.D . S. : Dar punctul de vedere al lui

Fellini este profund critic.

G. D . S. : E o cri t ic ă t a n d r ă : „ce p ăc atcă sîn te m aşa !" Burghezia nu mai apare caun opresor ; nimeni nu vrea să schimbenim ic : „este ră u, este trist, dar ce putemface ?"...

lume care redescoperă aici sursa ine

ditului...

G. D . S. : în It al ia sîn t destul de puţ iniaceş t i regizori . Acum, o răs turnare a concepţ ie i asupra eroului de f i l m nu ar fi înc ununa t ă de succes. Dante, f ă r ă acel „ do l c est i l nuovo", nu ar fi existat. N e trebuieo a m bi a n ţ ă f a vo ra b i l ă , eare d e o c a m d a t ă l i p seşte. . . Solidar i ta tea ne ore a l i s t ă a fost dist rusă . Văd că vă miraţ i . . . Am să vă explic

cum poate f i descurajat un regizor care

vrea să facă un f i l m social, cri t ic . . . Timpde pa t ru ani , î n t r e 1953 şi 1957, am în ce rc atsă găsesc un producă tor pentru un f i l m î ncare trebuia să înfă ţ i ş ez o gr ev ă a ţ ă r an i lor. . . în cele din urmă am realizat f i l m u l în Iugoslavia. Fi lmul — „La strada lungad'un anno" — a fost cumpăra t cu o sumămică de un producător i ta l ian, dar propr ietari i de cinema au organizat un boicot şif i lm u l n-a putut rula decît trei zile.. . în

acest mod au fost t ra ta ţ i ş i a l ţ i regizori înc l i na ţ i spre problemele sociale ascuţ i t e . Eusînt o fire mai rezistentă. Alţi i , însă, au fostnevoi ţ i s ă cedeze, s ă accepte compromisuri .Ce i care au rămas pe pozi ţ i i de rezis tenţăs înt puţ ini . . .

D. S. : Credeţi în tendinţa evazio

nistă a publicului de cinema, care pre feră să nu vadă pe ecran ceea ce vede

in realitatea cotidiană ?

G. D. S. : Da, exis tă ace as tă te nd in ţă .Dar arta trebuie să f ie în avangardă, săt r a gă pub l i c u l după sine, dacă pot spune

aşa. . . Cînd neorealismul a fost la modă, aadus ş i mul ţ i bani. Nu atî t în Italia, cî t încelelalte ţări ale l u m i i .

D. S. : Ce şanse au noile şcoli cinematografice ?

M . S. : N u şti u d a c ă se poate v o r b i despre

şooli constituite. D e o c a m d a t ă e o confuzie

care a bulversat în pr imul r înd t ineretul.. .O confuzie care, ca de obicei, a şi găsitimi ta tor i . . . Personal, nu cred în extravag a n ţ e l e cinematografice, aşa cum nu cred

în nic i un fe l de ex tr av ag an ţă . . .

D . S. : De acord cu Sorescu. înextravaganţe nu se poate crede. Nucumva, însă, dincolo de extravaganţe,

şi împotriva lor, se disting nişte căutări reale ?

G. D . S. : D i n pă ca te , nu e xis tă o că utare c omună , a tu turor a r t i ş t i l o r pent ru aducerea artei la un spir i t normal .

D. S. : Care este spiritul normal,

după părerea dumneavoastră ?G. D . S. : A r t a trebuie să reflecte pro

blemele omului , în fiecare moment a l evol u ţ i e i uma n i t ă ţ i i . N u concep arta fără oba z ă r e a l i s t ă , c ă u t ă r i l e î nd re p t a t e spre ex



V l a g d a l e n a

P o p aAlunecînd pe f i ru l unei raze de lumină,

un trup fragiil tresare, se înalţă, pluteşte,sfidează gravitaţia, se roteşte aerian ; fiecare gest are semnificaţia unui vers, şi fiecare salt al său, unduios sau ca de săgeată,înseamnă contopire continuă cu muzica —această „materie" a spiritului neînscrisă în

spaţ iu — căreia dansul îi adaugă dimensiunea absentă.

Magiciana care dispune de trăiri le noastre şi le diri jează prin plutirea sa vaporoasă este Magdalena Papa, „fenomenul dedel icateţe şi expresie" — cum a fost caracterizată cu pri le jul unui turneu în Spania— intrat în circuitul valorilor notabile ale"baletului contemporan.

A pl a uda t ă frenetic la Bucureşti sau laAmiens, la Monte Carlo sau la Paris, Magda•este deţinătoarea Marelui Premiu „Etoikd'or", pentru cea mai bună interpretare feminină a anului 1965.

„Dorinţa mea cea mai mare — mărtur i seşte Magdalena Popa — este de a dansa

pentru toată lumea, pentru ca toţi cei care

vin să mă vadă, să simtă ceea ce simt eu.Dacă spectatorii nu împărtăşesc emoţia mea,înseamnă că am eşuat. Dansul adevărat nupoate t ră i în afara sentimentului comunicabi l . Eu caut în to tdeauna î n mişcarea creatăde coregrafie ideea inexprimabi lă pr in cu

vinte. Dansul este confluenţa gestului, apoeziei şi a muzicii . De pi ldă, î n „Metamorfoze" de Hin de mi th nu există un scenariu, oidee nara t ivă , Itotull începe calm şi se aprindetreptat, ca pasiunea însăşi, ca focul iubiri i ,ca elanul vi ta l al vieţi i . Transmiterea aces

tor stări de treceri incerte, dar atît de omeneşti în sensibilitatea spectatorului, încercs-o realizez. Eu nu cred nici în «ar ta clasică», nici în cea «modernă». Cred numai

în Arta care ajunge la cei care au venits-o soarbă".

Pornind de lla mărturis i rea sa de credinţăde mai sus ne este mai uşor să delimităm„secretele" succesului şi ale carierei sale ascendente în lume.

în primul rînd am să repet un adevărrecunoscut în unanimitate : Magdalena Popa

posedă o tehnică asimilată perfect, şi pusăn slujba unor calităţi fizice excepţionale

pentru arta dansului. Prin tehnică şi prin

talent, artista îşi t rans formă trupul înt r-uninstrument fin, -docil, perfecţionat, care răspunde „arcuşului" emoţii lor sale, născutedintr-o puternică trăire interioară.

Ajungem astfel, la cealaltă componentăesenţială a artei sale : interiorizarea, forţatrăiri i . Neavînd probleme nerezolvate de tehnică, Magdalena Popa nu „ilustrează" sentimentul, printr-o suită de mişcări elaborate,ci spontane şi îl trăieşte profund, îl redăpublicului puternic transfigurat, ridicînd astfel la un înalt nivel sensul poetic al dansului. Aş aminti, în această privinţă, scenanebuniei din actul al II- lea al baletuluiGiselle, unde Magdalena Popa realizează unsimbol tragic neobişnuit prin proporţi i le sale.

împletirea, sudura inobservabilă a tehniciicu forţa de a condensa sentimente fac caarta Magdalenei Popa să ne apară ca ounitate inseparabilă între interpretare dramatică şi dans. De aceea, toate personajele

sale, fie că e vorba de Giselle. de Julietasau de Odette ni se par că „vorbesc" atîtde elocvent. Arta sa, emanînd deopotrivăvibraţie romantică şi claritate clasică în execuţie, o plasează pe Magdalena Popa pr intre reprezentantele de frunte ale şcolii noastre de balet.

Cornet Rusu



Radu Stan

Constantin De necrezut ce s ă r a c ă se m e n ţ i n e c u n o a ş

terea operei Lui B r ă i l o i u î n unele cercuride spec ia l i ş t i . Deschid la î n t â m p l a r e scr ier icu oarecare p r e t e n ţ i i în dome niul l ui , înetnologia m u z i c a l ă , unde, oricum. ConstantinB ră i l o i u c on t e a z ă printre fondatori , şi nu-1întâlnesc în n i c i un fel. Surpriza e cu at î tm a i e x t r a o r d i n a r ă cu cît savantul r o m â n ad e ţ i n u t , în u l t i m i i ani ai v i e ţ i i sale, un felde monopol în rubrica „ e t n o m u z i c o l o g i e şifo l c l o r " din enciclopediile, tratatele şi istor i i l e care s-au publicat în F r a n ţ a , ca să numai amintesc func ţ i a o f i c i a l ă p roe mi ne n t ă pecare a ocupat-o în comisia UNESCO î n s ă r c i n a t ă cu spr i j in i rea c unoa ş t e r i i şi conser

vă r i i f o l c l o ru l u i .Se vede treaba că l uc ru r i l e nu mai s în t

a t î t de simple în c ond i ţ i i l e exploziei de inf o r m a ţ i i cu care se m â n d r e ş t e sau nu sem î n d r e s t e epoca n o a s t r ă . D i n acest punct devedere, B ră i l o i u a î n t r u n i t cele d o u ă condi ţ i i care l -au f ă c u t o v i c t i mă s i gu ră a b r u i a j u l u i . M a i î n t î i , aceea că e x i s t e n ţ a lui aprecedat cu p u ţ i n momentu l o r g a n i z ă r i i i n f o r m a ţ i e i bibliograf ice la scara m o n d i a l ă şiîn muzicologie, şi al doilea aceea că scrie

r i l e l u i B ră i l o i u s t ă t e a u dispersate p r i n pub l i c a ţ i i care, în general, nu f i g u r e a z ă lanumele aut orul ui : ba u n s tudi u î n t r - o re vis tă , ba un capitol î n t r - u n v o l u m colectivsau o introducere la o antologie s o n o r ă , sauun raport la cutare congres i n t e r n a ţ i o n a l , înf ine, art icole, c onfe r i n ţ e , note, recenzii, scrisori.. . cam pe aceste căi trebuie c ă u t a t e cont r i bu ţ i i l e teoretice la progresul etnomuzicolo-

Brăiloiu Ceea ce dă greutate ipotezelor formulate*

de B r ă i l o i u este extrema p r u d e n ţ ă a omul u ide ş t i i n ţ ă . De concluzi i se apropie p l i n descrupule, şi nu ma i d u p ă ce a trecut prin»toate argumentele aduse de spec ia l i ş t i ( in f o r m a ţ i a sa este e xc e l e n t ă ) . D e ş i , nu in for m a ţ i a l i w e s c ă , c i repetarea la nes f î r ş i t a»e x p e r i e n ţ e i directe cu subiectul fo lc lor ic , î nmediul natural , poate f i i z vo ru l eventuale lorr e v e l a ţ i i care „să s u r p r i n d ă p î n ă în cele dimu r m ă j o c u l unor foarte mari for ţe pr in observarea r i g u r o a s ă a i n f i m u l u i " . A c e a s t ă ob s e r v a ţ i e presupune c u n o ş t i n ţ e de detal iu care r

evident, se î m p a c ă greu cu mult i tudinea dome ni i l o r ce trebuie să le acopere cercetarea,

fo l c l o r i c ă . De aceea, fo lc lor i s t i ca „e cu necesitate o t r e a bă c o l e c t i vă şi în cola bora red i s c i p l i n a t ă a a s oc i a ţ i i l o r e xpe r ţ i c a l i f i c a ţ i " .Asta o spune fos tul elev şi col abo rat or alşcol i i sociologice a lui D k n i t r i e G u ş t i . C uc î t Bră i lo iu cunoaş te mai bine fo l c l o ru l , cua t î t crede mai m u l t î n e x i s t e n ţ a „ unu i ansamblu coerent de procedee artistice d o m i nate de l e g i i n t e l i g i b i l e " pe care s tă î n t r e ge ş a foda j u l c r e a ţ i e i populare. „ F o l c l o r i s t u l u inu îi revine de c î t sarcina să p ă t r u n d ă şi să

e n u n ţ e aceste constante" care e x i s t ă ca modele în mintea c î n t ă r e ţ u l u i popular, dar nus în t consemnate în vreun cod. C i n d toate

aceste legi vor fi codificate „ fo l c l o ru l va.d i s p ă r e a şi se va n a ş t e o m u z i c ă s a v a n t ă " .S-ar putea a d ă u g a în continua re : c î nd legi le artei vor f i codifica te (formalizate ) vad i s p ă r e a de fapt arta însăş i .

T o t u ş i , curiozitatea e o a doua n a t u r ă



•urmăreş te să reducă mul ţ imi le de procedee

l a expresia lor legică şi să le dea o formul a r e c o n v i n g ă t o a r e : sistemul giusto-silabic.r i t m u l copi i lor , r i tmul aksak... Este tocmai•ceea ce conferă lucră r i lor savantului r o m â n ,acea ţ inu tă e leva tă , de care nu s-au pututapropia confra ţ i i ră t ăc i ţ i în meandrele unorample descrieri, pentru că nu au fost înstare, pînă l a urmă, să t reacă dincolo debarierele factologiei .

în fond, scopul ce rc et ăr i i folclor ist ice e şie l nobi l , a t î ta t imp cî t exis t ă sp er an ţa caetnomuzicologia să lumineze pînă l a urmăm i n ţ i l e infa tua te ş i să pună capăt o dată•pentru totdeauna în a r t ă , egocentr i smuluieuropean, cu în t reg arsenalul său de cri teri ideduse din t r -o e xpe r i e n ţ ă î ngus t ă , care i e ra r h i z e a z ă apoi na iv cul tur i le în cadrul unor-d iv iz iuni etichetate „super ior" ş i „ infe r ior" .„ S e comite uş o r eroarea de a lua J>azele

m u z i c i i noastre (europene n.n.) drept bazele

•oricărei muzici" . Or, înţe legerea popoare lorva f i î n f ă p t u i t ă depl in numai c înd dialogulse va pur ta de pe picior de egali tate .

Poate cele mai captivante pagini ale vol umul u i s î n t acelea în care Bră i lo iu i s tor i seş te , nu fără autoironie, cum a vrut să seini ţ ieze în însuş i „mis terul actului de creaţ iep o p u l a r ă " . î n concluzie, lasă să se înţe leagă,că , cu toa tă bunăvoin ţa nu i -a fost dat luis ă elucideze fondul înt rebări i , ş i că o lasăm o ş t e n i r e unei pos t e r i t ă ţ i ma i norocoase.

St i l u l lu i Bră i lo iu e savuros, v i o i , saturatde imagin i pregnante şi de expresii id iomatice. Vorba sa s fă toasă tor turează cu de l i berare c i t i t o ru l , î nv î r t i nd al te rna t ive le în doiperi , pînă ce în fine, ipoteza p e r s o n a l ă , s trecura tă cu mul tă precauţ iune ş i d i sc re ţ i e , produce un efect i rezis t ibi l . Ia tă c î teva dinaceste concluzii pe care le desprinde î n t e meietorul arhive i noastre na ţ iona le de fo lc lor(80 de mii de fonograme pînă azi ) după oî n d e l u n g a t ă deliberare : „T re bu ie să admi tem că noi nu culegem n i c i oda t ă de c î tvar iante , şi că în mintea c î n t ă r e ţ u l u i ( t e x t u l ,n.n.) t ră ie ş te o v ia ţă l a t en tă de arhet ipidea l , d i n care e l ne ofe ră în t ruchipăr i t rec ă t o a r e . . . Compararea var ian te lo r va des

pr inde, în mod automat, p i l o n i i scheletului ,care nu vor f i a t inş i de improvizaţ ie . . . Pen

tru a dura î n amint i re , muzica p o p u l a r ătrebuie să utilizeze scheme in f l ex ib i l e . Dar ,pentru a rămîne o „ar tă a tu turor" , ea t rebuie s ă pe rmi t ă adaptarea acestor scheme,

f o r ţ a m e n t e sumare, l a inf ini ta tea temperamentelor i nd iv idua l e : este va r i a ţ i a pe care scr i su l o an ih i l ează . Var ia ţ i a ne face sâ în ţe legem, pe de altă parte, prin ce procedee

î ş i real izează muzica p o p u l a r ă mari le saleefecte, cu mijloace re la t iv reduse, exploa tarea lor intensă sau chiar (cred, a m a râ t a t -o )propr iu-zis si st em at ic ă î i ţ i ne loc de bog ă ţ i e " .

După cum se vede adunarea s i s t e ma t i c ăşi publicarea operei teoretice a lui Constant i n B r ă i l o i u devenise o necesitate s t r i n g e n t ăa cu l tur i i noastre, lucru pe care 1-a înţelesşi Edi tu ra m u z i c a l ă . Fap tu l că cele ma i i mportante luc ră r i au fost publicate in i ţ i a l în

l imba f ranceză a sugerat desigur, ideea ed i t ă r i i b i l ingve a în t reg i i opere, care să asigure î n t r e p r i nd e r i i o ma i l a r gă a ud i e n ţ ă i n t e r n a ţ i o n a l ă . I n e x p l i c a b i l este r i t m u l nejust ificat de lent care desparte prin doi ania p a r i ţ i a unui volum de a l tu l promi ţ înd ast

fel de pă ş i r e a s i gu ră a deceniului . î n c r e d i n ţ a r e a t raducer i i ş i îngr i j i r i i ed i ţ i e i profesoarei Emi l i a C omi ş e l , care a î nc h i na t mu l t ăc o m p e t e n ţ ă scopului de a duce mai departe

făc l i a apr insă de Constant in B ră i l o i u , este

cît se poate de bine ve n i t ă . Emi l i a C o mi ş e leste, pr i n t r e altele, autoarea pr i me i l uc r ă r isintetice de m a r i p r o p o r ţ i i asupra fo l c l o ru l u i r o m â n e s c muzical . Cu a jutorul eficace a lacestei specialiste s-a asigurat, pe l îngă o j ud i c i oa s ă selectare şi grupare a textelor , or i gu roa s ă e c h i va l e n ţ ă a termeni lor d i n cele

d o u ă l i m b i şi, de asemeni, r e g ă s i r e a textelorc o r e s p u n z ă t o a r e unor versuri româ ne ş t i , c ă rora Bră i lo iu l e făur i se o pos i b i l ă va r i an tăf r a nc e z ă .

Pe n t r u viitor s-ar recomanda ca reproducerile să fie prezentate î n t r -o g r a f i c ă ma i

î ng r i j i t ă , spre a nu strecura echivocuri î nin terpretarea exemplelor muzicale.



Iaiicu Dumitrescu

MADRIGALULPentru o discuţie cu Marin Constantin — conducătorul atît de cunoscu

tei formaţii corale „Madrigal" — imaginasem un chestionar îndelung elaborat. Tentativele iniţiale au fost dintru început dezamăgitoare. Marin Constantin te poartă în discuţia sa cu o mobilitate [rară, explicînd probleme

complicate din sfera artei, invocînd marile succese (se vorbeşte de un „miracol" al „Madrigalului").

în cei şase ani de la înfiinţare, dirijorul a reuşii să realizeze cu forma

ţia sa, un repertoriu impresionant, interpretat într-o manieră cu adevărat unică, in care autenticitatea redării, posibilităţile infinite de colorare a discursului muzicii, nervul captivant al ritmului, şlefuirea totală, pînă la mi

nuţie, descoperă acel putut focal, intre tehnica desăvîrşită şi transfigurareaexpresivă, vie. Tot acest timp a. fost un \continuu drum de afirmare, 'pemereu mai multe scene ale lumii, cucerind sufragii în Polonia sau Uniunea

Sovietică, în Jugoslavia, Franţa, Anglia, R.F. a Germaniei, Italia sau Ame

rica de Nord. Peste tot, cîniul românesc a strălucit prin arta „Madrigalului'' în una din cele mai frumoase imagini ale lui.

In discuţie, Marin Constantin preferă drumul drept...

I . D. : „Spectacolul muzicii" — o idee carepreocupă de la untimp spiritele artistice, di-

vizîndu-le în pro sau conferă.M .

C. : Părerea mea este că ş i „ spec tacolu lmuzic i i " e bine să fie inclus în problemat icag e n e r a l ă a spectacolului. Mă tem însă că nuviom fi înţeleşi bine. Consider că acei care

privesc concertul i n sine, ea un mod de manifestare ma i pu ţ i n spectaculos, nu înţeleg căel are, totuşi, foarte multe puncte comune cuceea ce este teatral , cu arta t ransmiter i i viii aunei l u c r ă r i , care î n t ea t ru sau în muzică este

aprox imat iv aceeaş i , chiar d a c ă forma, n u a n ţ ae alta.

/. D. : Diferenţa enumai de nuanţă ?M . C. : N u v i se pare c ă e num a i o n u a n ţ ă

înt re un joc static, in te r ior iza t şi al tul , să-1denumesc, expansiv, în continue a l une c ă r i degesturi ?... E în bu n ă m ăs u r ă st at ic ă prezenţa coru lu i , a in te rpre tu lu i , spre exemplu,

îns ă mi şc ăr i l e de inte r ior ş i expresivitateafe ţe i , care c a p ă t ă foarte m u l t ra f inament şif ine ţe , s în t asemănă toare , s în t ace leaş i . Secere î n s ă , î n t r - a de vă r , d i n partea aud i to ru -lui-spectator u n ra f inament în ace laş i t imp. . .

1. D. : ...vizual.

M . C. : Din partea in te rpre tului o fo rţ ă detranspunere, aş fi tentat să zic, mai intensă,ma i greu de realizat , în t ruc î t nu se a ju tă pr inmi ş c a re , decor, sau prin alte elemente.

I . D . : Vedeţi deci în spectacol, 0 panto-

mimă, în gestul interpretului, în tăietura a¬prigă sau rotund-midată a dirijorului, o

expresie sinonimă unui balet specific.

lor de gală , spre exemplu, la care par t i c ip ,a lă tur i de alte genur i de artă, să amplaseze

fo rma ţ i a c um dore ş t e , după propr ia l u i i ma g i

na ţ i e , a d i c ă a m r e nun ţ a t aproape total sâaranjez fo rma ţ i a î n amplasamentul a ş a - z i sclasic. Şi în suita pieselor, în t imp de o ară,imaginea scenică, formală , se schimbă de nen u m ă r a t e o r i .

M a i amintesc considerentele de s te reofon icşi ele tot cu alură de spectacol, de care m ăfolosesc de n e n u m ă r a t e o r i .

/. D. : înţeleg deci că acordaţi expresie pur sonore, primordialitate.

M . C. : N u . Eu nu acord muzic i i în sine

valoare absolută , se înţe lege, nu acord sunet u l u i capacitatea absolu tă de a t ransmite ideişi sentimente. M ă plasez î n t r e acei i n t e r p r e ţ icare c ons i de ră c ă sunetul trebuie să fie investit î n mo d co nş ti en t ş i pe ba ză de fo rţ ă,talent, în u l t imă ins tan ţă , cu acea putere cucare sensibili tatea o m e n e a s c ă poate configurad i f e r i t e s t ă r i ge ne ra l - e moţ i ona l e . Ş i pentru aputea face aceasta, folosesc toate mijloacele.Cred, de aceea, în necesitatea operei şi aspectacolul ui m uzi ca l - c o r egr af ic.

/. D. : Dar de multe ori, â propos de operă, am văzut cit de deformator este jocul pen

tru muzică.

M . C. : E o chestiune de dif icul ta te . Genulde operă presupune d i n partea i n t e rp re t u l u i ,ca şi din partea regizorului , un complex dec a l i t ă ţ i care apar ra r în v ia ţă . Ac toru l cufor ţă dramat ică , în ace laş i t imp muzician ra f ina t precum şi posesor al unei voc i cores

http://continuu/

http://continuu/



/. D. : Dar să răm'incm la spectacolul mu zical pur. V-aş propune un nou termen dediscuţie: spectacolul sunetelor. Crede[i că pentru ascultător, pentru fascinaţia sonvră pecare o produceţi, ansamblul dumneavoastră

poate avea un astfel de rol spectacular ?M. C. : Desigur. Lumea culorilor muzicale,

care de La o piesă la alta se schimbă, de laun moment la altul se nuanţează diferit, reprezintă pentru mine, ceea ce pentru un pictor sau un cineast reprezintă culoarea. în interpretare este însă o gradaţie care scapăraţionalului şi care ţine de intensitatea vieţiiafective a momentului. Personal, hotărînd cadiri jor aceste nuanţe şi după aceea,recepţionând ecoul ansamblului meu, simt

în acelaşi timp din spate publicul cumreacţionează la această iradiere. E tocmaifluxul acestui spectacol de participare, totală, fin care ne aflăm cu toţii, dirijor, ansamblu, public, în timpul unui concert. Â pro-

pos de teatral, pentru ca să pot stârni un asemenea spectacol, îmi aleg game de expresiecare îmi permit ca de pe o poziţie cvasi statuară, eu să sublimez prin gest datele muzicale.

/. D. : George Căline seu mi se pare că vedea în dirijor un soi de balerin, care transpune muzica. N-aveţi impresia că ideea lui euşor diletantă ?

M. iG. : Nu . Publi cul, mi-a dovedit-o deatâtea ori, este sincer ajutat de expresia diri jorală.

/. D.: Numai de ea ? N-aţi încercat şi alte

formule de spectacol ?M. C. : Jocul de lumini, costumarea inter

preţilor, un anumit scenariu pe care, câteodată, îl prescriu mişcării scenice a coriştilor.Cele două filme muzicale (unul dintre ele aluat şi un premiu internaţional) au pus în relief ceva din munca ansamblului, din repertoriul şi tematica abordată. în legătură cufilmul, mi-aş dori ca cele mai multe momentedin această activitate să le am filmate. Câteodată, în fondul meu intim, recurg la filmulmemoriei.

/. D. : Muzica contemporană are într-ade

văr resurse mai bogate pentru experienţe îndomeniul spectacolului ?

M. C. : Mă deosebesc aici de unii colegi,care, mai ales în legătură cu muzica contemporană, consideră că ea deţine potenţe suficiente prin simpla execuţie. Eu neg acest lucru cu tărie, şi apreciez că dacă în generalexistă foarte multe, aprinse, vehemente polemici asupra valabilităţii muzicii contemporane(dacă există sau nu există, ce se va alege di ntoate aceste experimente, este utilă sau nu.are legătură cu tradiţia sau nu), ele n-ar tre

bui să se nască decît după ce eu, interpret,i-am dat ascultătorului, specialist sau nu, posibilitatea să răspundă lapidar: da sau nu,

în legătură cu valoarea unei lucrări. Darpentru aceasta eu trebuie să depăşesc execuia strictă. Cred că este o fugă de răspun

dere di n partea unor interpreţi care se siuează pe o poziţie contrară, pentru că mi

se pare foarte simplu să spui : „dacă lucra

rea n-a fo9t înţeleasă"... „aceasta este lucrarea". Dar în momentul în care, ca interpret,mi-am luat răspunderea prezentării unei lucrări, nu se poate să nu cred în ea, nu sepoate să mă despart de răspunderea finală,de comunicarea cu compozitorul. Trebuie sădau viaţă, de aceea, cu toată gravitatea, textului, partiturii. Cu regret asist uneori laprea multe „execuţii" şi la prea puţine interpretări, mai cu seamă în domeniul muziciicontemporane.

/. D. : Cum apreciaţi experienţele de pînă

acumîn

domeniul muzicii contemporanero

mâneşti ?M. C, : Am interpretat trei mari lucrări de

Ştefan Niculescu, Anatol Vieru şi MyriamMarbee. în toate, problemele care mi se r id i cau erau din cele mai grele. Consider că momentul actual al muzicii româneşti deţine oserie de forţe componistice remarcabile. Şitrebuie să vă declar că în recentul turneuprin mai multe centre din Statele Unite aleAmiericii, muzica românească actuală ca şicea vechie, în stil bizantin, s-a bucurat de o

înţelegere şi un succes deosebit. Este ceea ce

roi-a dat mai mult curaj pentru a face cunoscută arta noastră pretutindeni. /. D. : Amil aeesta o veţi face să se afirme

în Jugoslavia, Anglia, Belgia, Franţa, Portugalia, Spania. Pentru 1971, un contract în

America. în cincizeci de oraşe...M.'C. : Şi viitorul va deschide noi posibili

tăţi...

111



Dan Negreanu

FESTI V A LU RI LE

INTERNAŢIONALE

ÎN A LTE ŢÂ RI

Şl LA NOI î:n ul t imele d o u ă decenii festivalurile ar

tistice i n t e r n a ţ i o n a l e s-au î n m u l ţ i t în chipextraordinar. Cine are curiozitatea să r ă s fo iască revistele de specialitate va fi foartemira t de n u m ă r u l lor. Revista „ S a i s on enEurope", pe 1969, a n u n ţ ă circa 40 de fes t i v a l u r i i n t e r n a ţ i o n a l e î n F r a n ţ a , din t re care

cel puţ in zece s în t foarte importante. O r a ş e

•ca Paris (care singur are c î t eva fes t iva lur ianuale) , Bordeaux, L y o n , Toulouse, Stras-

bourg , Menton , A v i g n o n , Aix-en-Provence ,Sairut Tropez, Tours o r g a n i z e a z ă prestigioasef e s t i va l u r i i n t e rna ţ i ona l e , foarte c ă u t a t e deamator i .

î n Iugoslavia, ora ş e ca Belgrad, Zagreb,Lubl jana , Dubrovnik şi a l tele , g ă z d u i e s cfes t iva lur i artistice i n t e r n a ţ i o n a l e , anuale. Şim u l t e alte exemple s-ar putea da.

Cu m se e xp l i c ă a c e a s t ă a va l a nş ă a fes t i

va l u r i l o r , de ce e nevoie de ele, cine les us ţ i ne , de ce se o r g a n i z e a z ă , cui se adre

s e a z ă ?E d i l i i m ul to r ora ş e au î n ţ e l e s că prestigiul

urbei lor , popular itatea ei , a t r a c ţ i a pe care

•o poate exercita asupra t u r i s t u l u i modern,se d o b î n d e s c şi cu ajutorul s e r b ă r i l o r art ist ice. D u b r o v n i k - u l , pitorescul orăşe l dalmatsau Ber gen -ul di n Suedia au dev eni t celebreda t o r i t ă f e s t i va l u r i l o r pe care l e o r g a n i z e a z ă .Mul te fes t iva lur i au f ă c u t „ c a r i e r ă " , au ajuns

a d e v ă r a t e focare spre care se î n d r e a p t ă pasulg r ă b i t a l c ă l ă t o r u l u i amator de frumos.O nouă „ c l i e n t e l ă " a r t i s t i c ă , o lume aparte,

p a s i o n a t ă de a r t ă şi de î n t r u n i r i artis t ice,c o l i n d ă lumea ca să participe la fes t iva lur i ,l e u r m ă r e ş t e , le c o m e n t e a z ă , le i n t e r p r e t e a z ă ,l e c r i t i că sau le l a u d ă . Dezvol tarea m o d e r n ăa t u r i s mul u i include şi preocuparea pentrudiverse m a n i f e s t ă r i artistice care-i pot interesa şi atrage pe oa s pe ţ i

a c e a s t ă cale, n u m ă r u l amatorilor de festival u r i artistice.

Une le fes t iva lur i s în t strict muzicale, altele de teatru, de folclor , de muz i c ă u ş oa răsau de f i l m , dar cele mai multe s în t mixte.

Acest din u r m ă gen c î ş t igă tot mai m u l tteren, căci dă posibil i ta te o p ţ i u n i i în conformi ta te cu gustul, p r e f e r i n ţ e l e şi î n c l i n a ţ i i le f ie căr uia . De la un t i mp , chiar festival u r i l e str ict profilate au t e n d i n ţ a să oferep a r t i c i p a n ţ i l o r şi alte m a n i f e s t ă r i artisticef ă r ă , evident, să devieze prea m u l t de lap r o f i l u l lo r .

I n u l t i m i i ani , c î t eva oraşe ale noastre audob î nd i t s a t i s f a c ţ i a şi p r i v i l e g i u l să g ă z d u i a s c ă f e s t i val u r i i n t e rn a ţ i o na l e . L a B r a ş o v ,o r a ş de 150 mii l oc u i t o r i , se o r g a n i z e a z ăanual de c ă t r e Radiateleviziunea r o m â n ă un

Festival de m u z i c ă u ş o a r ă , care a c ă p ă t a t oc e r t ă notor ie ta te p r i n c a l i b r u l i n t e r n a ţ i o n a l a lvedetelor pe care le p r o g r a m e a z ă . Faptul căorganiza torul este Televiziunea, ne dă t u t u ror posibil i ta tea să-1 u r m ă r i m (ceea ce este

foarte bane). T r a n s m i ţ î n i d u - s e şi în s t r ă i n ă tate, î n s e a m n ă că şi s t r ă i n i i pot să-1 v a d ă şisă -1 audă , fă ră a mai fi ob l i ga ţ i să v i n ă p î n ă î n R omâ n i a (ceea ce este ma i p u ţ i n bine. Numa i vo rb i m de f a p t u l că „ C e r b u l de aur"are loc în martie, l u n ă nu tocmai t u r i s t i c ă ) .Este cu toate acestea foart e bi ne că s-a datunuia dintre cele mai frumoase o r a ş e aleţ ă r i i ş a ns a de a se face cunoscut nu numaip r i n peisajul şi monumentele sale.

Mai exi s tă , o d a t ă la doi ani, un Festivalal f i l m u l u i de a n i m a ţ i e la Mamaia. Ideee x c e l e n t ă ; numai ică Festivalul se d e s f ă ş o a r ă

î n luna iunie, c î nd sezonul turistic pe l i t o r a labia începe . . . O d a t ă l a t r e i ani, toamna, laBucureş t i t imp de peste două s ă p t ă mâ n i se



Bayreuth 1969 : Picrre Boulez repetînd „Parsifal"

poate, amator i i s înt mai pu ţ i n nume roş i , î nc ăni se pare că o s ă r b ă t o a r e m u z i c a l ă , unas i n g u r ă l a t re i ani o d a t ă , este în momentulde f a ţ ă , prea p u ţ i n .

T o t o d a t ă la t re i ani, şi tot la B uc ure ş t i ,la sfîrşi tul ver i i , se d e s f ă ş o a r ă un Festivali n t e r n a ţ i o n a l de f o l c l o r . I m p u n ă t o a r e prezentare de fo r ţ e artistice amatoare, d i n ţ a r ă şide peste hotare, Festival cu unele prelungiriîn provincie. La fiecare cinci ani, avem apoiocazia să a s i s t ă m la Festivalul I n t e r n a ţ i o n a lal Teatrelor de p ă p u ş i . Raportate la popul a ţ i a o r a ş u l u i (cea. 1 500 000 l oc u i t o r i ) , la numă ru l t u r i ş t i l o r şi la calitatea colectivelornoastre artistice, m a n i f e s t ă r i l e artistice inter

n a ţ i o n a l e pe care le a dă pos t e ş t e a s t ă z i Bucu-reş t iu l , toate cu p r o f i l specializat şi i n i ţ i a t ecu ani în u r m ă , se a r a t ă cu totul insufi ciente. N u vreau să r e ţ i n prea mul t a t e n ţ i ac i t i t o r u l u i şi n i c i să î nc a rc a r t i c o l u l cu cifre,însă nu pot să nu m e n ţ i o n e z faptul că d a c ăîn 1960 R o m â n i a a î n r e g i s t r a t 100 000 t u r iş t i , anul 1969 s-a soldat cu peste 2 milioane de tu r i ş t i , din t re care, peste 1 m i l i o n j u m ă t a t e ne v i z i t e a z ă î n t r e 1 iunie-1 octombrie, majo rita tea oprindu-se şi la B uc ure ş t i .

Oare un festival anual al Capitalei, înl un i l e de vî r f turi sti c, orga niza t cu compet e n ţ ă , cu gust şi poate şi cu s imţ comercial,nu ar aduce ora ş u l u i , oda t ă cu beneficiulprest igiului spiri tual un beneficiu materialde loc ne g l i j a b i l ?

B uc ure ş t i u l are multe pos i b i l i t ă ţ i , dispunede mai multe l o r ţ e artistice dec î t multe alteo r a ş e europene ; nu- i l ipseş te dec î t in i ţ i a t iva

i d i i i i i

tre, la care în c u r î n d se vor a d ă u g a cele

d o u ă scene ale noului Teatru N a ţ i o n a l ca şisă l i l e de concert ale o r a ş u l u i , au produs oa d î n c ă impresie multor oa s pe ţ i de peste

hotare. Teatrele în aer liber ale B u c u r e ş t i u l u is înt un p r i v i l e g i u de care nu se b u c u r ămulte ora ş e , chiar mai mari dec î t al nostru.Scenele acestor teatre abia a ş t e a p t ă să fie,

în sfîrşit, utilizate cum se cuvine. Şi, pel î n g ă ele, cî te monumente ale B uc ure ş t i u l u inu doresc să fie puse în valoare în specta

cole de sunet şi l u m i n ă , să se f a c ă cunoscute,s ă pove s t e a s c ă is toria ora ş u l u i ! ?

F i r e ş t e că un Festival I n t e r n a ţ i o n a l alCapi ta le i va trebui să apeleze şi la unele

fo r ţ e artistice din s t r ă i n ă t a t e . Planurile decolaborare c u l t u r a l ă pe care statul nostrul e s t ab i l eş te azi cu diverse ţ ă r i ale l u m i i arputea furniza eventual, o parte a pa r t i c i pa n ţ i l o r s t r ă i n i . Pentru a l ţ i i se vor găs i ,n ă d ă j d u i m , alte diverse formule, astfel înc î te for tu l f inanciar cc-ar presupune, să se arate

î n d r e p t ă ţ i t . O reconsiderare, poate, a unoradint re i nve s t i ţ i i l e culturale curente, o socot e a l ă j u d i c i o a s ă de ansamblu, eliminareaunor î nc l i na ţ i i de automatism birocratic, ar

putea crea resursele f inanciare necesare subv e n ţ i o n ă r i i unui atare Festival care, s în t convins, nu va î n t î r z i a să dea roadele scontate şi, în orice caz, nu s-ar a r ă t a mai p u ţ i nrentabile de c î t alte sectoare artis t ice. N-arf i cumva şi în interesul O . N . T . - u l u i să par

t ic ipe la o asemenea a c ţ i u n e , de pe urmacăreia , s înt convins, ar i i p r i m u l care aravea de c î ş t iga t ? Ne mai putem î n d o i de

it t i ă i i l t l ă



D I N T R E D I A L O G U R I L E t e l e v i z i u n i i , c e l

mai interesant, mai telegenic, mai popular,r ă mî ne , f ă r ă î ndo i a l ă , acela de ş t i inţă , condus de Ion Petru. N u e premedita t , cu „ideipr incipale" scrise şi repeti ţ i i , ca altele, i use sufocă în banal i ta te ş i pl ic t iseală din p r i cina acordului tota l dint re „ pe r s ona j e " , nusc repetă şi. mai presus de toate, dispune decea mai democrat ică însuş i re — dărui tă dez e i de oc a mda t ă numai te leviziuni i — spon

taneitatea. Iar faptul că un inginer de laSibiu, o el ev ă din. Buc ure şti sau o gos po di nă

din P lo ieş t i poate dia loga direct cu academicieni, cu profesori univers i ta r i , cu savanţ i ,a f i i n d ul t imele ipoteze ş t i inţ i f ice , în legătură cu structura l u m i i şi a omului, cu intel igenţa umană sau cu geneza a ş t r i l o r , este,

cred, un exemplu de folosire specifică a telev i z i u n i i c a mi j l oc i n fo rma ţ i ona l direct şi

înt rucî tva famil iar . F i reş te , omul de ş t i inţăn-a studiat bibl ioteci înt regi ca să răspundăsimp lu şi ră sp ic at La nu ştiu ce în tr eb ar e de. magazin" (de exemplu: care e cel mai intel igent animal?). Presat d i n toate păr ţ i l e det omur i şi e x pe r i e n ţ e el d i v a gh e a z ă î nde l un gpe marginea subiectului, c i t ează somi tă ţ i ,lace t r im i te r i , re fe r in ţe , com par a ţ i i , f i lozof ie,m a t e m a t i c ă , g e n e t i c ă , psihologie. Nu tot răspunsul va fi olar pentru acela care a înt rebat , dar „p lu sul " , pe care omul de la cap ă t u l 1 i ru lu i de telefon l -ar putea considerabalast, devine obiect de dispută ş t i inţ i f ică ,impulsul iniţ ial al unui fel de reacţie în

laborios, care se numeşte Ion Petru şi care

.ştie. cum puţini ştiu la noi, să Iacă tele

viziune.

F A R M E C U L L U I J O H N S T E E D este

al tul decî t .a l „Sl întului" : farmecul unui per

sonaj care face comedie cu o conş t i inţă„chapl in iană" ş i cu o autoironie „ s h a w l a n ă " ,care se ascunde pudic în aventură (căci vocaţ ia lui nu e „pumnul" , c i umorul ) şi neş op t e ş t e , î n t r e două î n s c e nă r i î n s pă i mî n t ă -tor de neverosimile şi de captivante, că sîntem teribil de naivi, că sîntem nişte copii

creduli ş i niş te neisprăvi ţ i , iar e l , Steed, neiubeş te — tocmai de aceea — şi ne va ma lpovesti un basm cu zmei electronici şi T a r aKing în mini jupe. . . Dar nu despre Steed arf i vorba, de fapt, ci despre acest tip deumor — superior, f l u id , i ronic , agreabil —care ar putea naşte şi în creierul t e l ev iz iuni iromâ ne un personaj (sau mai multe), un ser i a l (sau mai multe), un gen de comic incomparabi l ma i art ist ic de c î t acela c onfe c ţ i ona t

în grabă la unele emisiuni de var ie tă ţ i . Ia rfarmecul l u i Steed ar putea f i egalat — dece nu ? — de farmecul unui Beligan, de far mecul unul Garagiu.. . D a r rezerva noas t ră decomedie (şi tele-comedie) este aproape inepu i z a b i l ă : M a r i n M ora ru , V i r g i l O g ă ş a n u ,Octavian Cotescu, Gheorghe D i n i c ă , I on Lucian, M i ha i P ă l ă de s c u , Ş t e f a n Ta pa l a gă . D e mRâdulescu , Ş te fan Bănică , Jean Constant in şiatî t ia alţ i i . . . N u, în mater ie de comedie, nut icbuie să avem complexe.

E M I S I U N I L E - C O N C U R S . o ri cî t de interesante ar fi temele, oricît de bine ar fipregă t i ţ i concurenţ i i , o r i c î t de simpatici s în tprezentatorii , au in t ra t î n t r - o monotonie dist r ugă t oa re ş i , continuate astfel, au toate ş a n sele să ne piardă de muşter i i . Stereotipe, ţe

pene, lipsite de fantezie ( î n t r e b a r e - r ă s p u n s - î n t r e b a r e - r ă s p u n s - g l u m ă - î n t r e b a r e - r ă s p u n s — î n t r e b a r e a j u t ă t o a r e - r ă s p u n s suplimentar-glumă ş i aşa mai departe) , aproape că nuse mai deosebesc î n t r e ele... î n plus. la oemisiune de şti inţă, s-a făcut o remarcăfoarte a d e v ă r a t ă p r i v i t o r l a aceste emisiuni :se cul t ivă a ic i speţa infer ioară a memoriei ,memoria mecanică, se cer date, a m ă n u n t ede mul te or i neimportante nesemnificative



Fireşte, nu este exclus nici acest mod deemisiunc-concurs, bazat pe cunoştinţe foartegenerale, foarte precise, dar, în cazul de faţă,se impune o notă mai puternică de specta

culos. Am văzut întâmplător o emisiune-concurs a televiziunii italiene, organizatăspontan, fără teme dinainte stabilite, fărăconcurenţi dinainte stabiliţi, cu înt rebărifoar te diverse şi foarte elementare (ce lungime au graniţele Italiei ? cînd a muri t Ga -ribalidi ? cui îi apar ţ ine tabloul cutare ? care

au fost soţiile lu i Napoleon ? etc ). Dar cespectacol] ! în primul rînd. spectacolul concurenţilor înşişi care dibuiau prin istorie,geografie, l i teratură, artă, cu spaimă (de anu se compromite), cu înfrigurare (t imp l i mitat !), unii cu umor... Apoi spectacolulpropriu-zis : Mina, Michcle şi alte vedete,apoi prezentatorul, inteligent, cu o artă fantastică de a încălzi atmosfera, de a-şi bate

joc de concurenţi fără să-i umilească, cifăcîndu-ni- i simpatici, apoi dans, secvenţe defilm etc. Spectacol de mare succes, cuce

ritor. Fără spectacol, nu are absolut nici unhaz să răspunzi la înt rebări de t ipul : ince zi şi la ce oră a făcut Nansen alimentareavasului înainte de plecarea în expediţie ?

M O N O D R A M A c î ş t i gă tot mai mult terenîn teatru şi la televiziune. Beckett a ridicatmonodrama la rangul capodoperei (Oh / Iesbeaiix jaurs), Banda de magnetofon —etc), dar Beckett na e destul de cunoscut lanoi, şi e inutil să-1 mai cităm... După Voceaomenească a lu i Gocteau. televiziunea aprezentat o al tă monodramă, dc data aceastade gen mascu lin ; Samy este nu drama unuiom singur — cum ne-a recomandat-o crainica — ci a unui ind iv id profund social şisociabil, hăi tui t tocmai de societatea pe care

o vrea. o adoră, o cunoaşte pînă în celemai mici rotiţe şi şuruburi , pe care o poate

stăpâni căci îi ştie tabieturile, slăbiciunile şiforţa. Acest „om al situaţi i lor disperate"luptă cu timpul, luptă cu destinul, un destinfoarte modern, foarte burghez, un destin care

se pronunţă la ora şase fix, care nu greşeşte decît dacă, cine ştie, n-a apucat să-şipotr ivească ceasul cu acela al eroului. Samyştie să se descurce în viaţă, vinde whisky,pahare de whisky, ţ igări americane, un fotol i u — în general, ma r l ă derizorie — şireuşeşte să adune cele două sute de mii de

franci pe care trebuie să-i restituie pînă laora şase. Este un W i l l y Loman în pl inăvigoare, clar la fel dc tragic în esenţă, prinincapacitatea de a acţiona pînă la capăt împotriva fatali tăţ i i . Aşa cred că a consideratşi regizorul Cornel Todea personajul banaleroic al lu i Kcn Hughes ; cent rul unei

drum Georgescu„Samy

drama

lumi haotice pe care vrea s-o domine, dar îi lipseşte la socoteală un singur minut, unminut cit o viaţă . Iar jocul lui AdrianGeorgescu. compus din amuzante disperăr i şi

triste satisfacţii, introduce simplu şi cotidianpersonajul in tragedie, o tragedie care vreasă spună, poate, ceva mai mult : ne zbatemfantastic să amînăm, dar momentul fatal alscadenţei este inevitabil.. .

O monodramă cu. totuşi, trei personaje:Samy. Existenţa şi Timpul , intepretată îndeplin acord de alte trei personaje : AdrianGeorgescu. Cornel Todea şi Doina Levinţa,care. aceasta din urmă. a creat decorul ade

vărat al disperării diurne.Cu toate însuşirile ei. piesa nu este însă

formidabilă, căci ii lipseşte psihologia şi.lipsindu-i psihologia, acumulează egal evenimente, de fapt obiecte transformate inevenimente, ceea cc pe noi, spectatorii, nune fereşte de plictiseală.

Dumitru Solomon

115



CELE DOUA

ORFELINE"

1 1

peste hotare

A fost exportat cu brio un mai vechi suc

ces bucureştean. pseudomclodrama Au fost odaia două orfeline — (text de Eugen Mirea,muzică de H. Mălineanu), pe motivele romanului popular al lui d Ennery şi Connor. Eugen Mirea a scris o versiune în limba franceză, pe care a oferit-o rc gizo rulu i-pr odu că-

tor Jacques Fabbri. Acesta a realizat un spectacol pentru un lung turneu, ale cărui aproape o sută de spectacole s-au încheiat la Paris, după o trecere prin Belgia (cu escale laHuy, Gand, Charleroi), Elveţia (Geneva, Lau-sanne, Fribourg. Neuchatel, Bienne, Vevey, LaChaux de Fonds), provincia franceză (Gre-noble, Strasbourg, Le Hâvre, Biarritz, Dijon,Caen, Chartres, Le Creusot, Chambery,Nancy, La Rochelle).

în regia lu i Jacques Fabbri, cu decorurile,costumele şi măştile realizate de Jeanne

Mărie Veron, cu aranjamente muzicale deEdgar Bischoff. dansuri de Barbara Peance.

marionete de Georges Toumaire. spectacolula numărat în distribuţie, în afară de animatorul trupei — interpret şi a două roluri —pe Daniele Vidai şi Dolphine Desyeux, înrolurile celo.r două orfeline, pe Arlette Gil-bert Anouk Alane. Glaudine Collas. pe şan-sonetlstul Theo Sarapo, pe Jean Salamero,Jacques Provins. Pascal Berthes, Louis Na-varo, Charles Capezzali.

Iată cîteva din aprecierile presei — osci-

lînd între entuziaste şi binevoitoare — dc pcitinerarul turneului :un x'critabil capharnaum umoristic si sa

tiric, unde se regăseşte parodia atît a Ciduluicît si ci Domnişoarelor din Rochefort"...( „ LE D A U P H IN E" — Grenoble)

..Bineînţeles, originalitatea spectacolului estedc a nu fi original. Dar, de Ia început Iasfîrşit, ţesătura ctcroclită a celor mai diverseîmprumuturi este atît dc bine legată si închegată încît în cele din urmă rezultă o piesăcare, pc cuvîntul meu, nu plictiseşte deloc şise ţine foarte bine pe picioare".

(Pierre Meylan — „N OU VE LL E REVUED E LA U S A N N E")

„în ceasul cînd Parisul are impresia că redevine Paris prezentînd comedii muzicale a¬mericane, este normal ca cel puţin o trupăsă ne propună contrariul: un fapl-dc-lcatru-cu-muzică-şi-rîsctc, care nu poate. în nici uncaz, să poarte numele de „comedie". Dc ins

piraţie „tipic" franceză, caeste rodul colab ă ii i i â i"

Dclphine Desyeux (Louise) şi Daniele Vidai(Henriette)

Jacques Fabbri (Contele dc Lignieres) şiCharles Capezzali (Marcst)

(Pepe Louis Laffi t te — „COTEBASQUE

SOIR")Pentru că Parisul a văzut ..totul"' şi nu sc

entuziasmează lesne, părerile sînt împărţi te.Se aud şi voci severe : bineînţeles, a temutului Jean Jacques Gautriier. dc la ..Figaro".care declară a se fi plictisit, a lui RobertKanters, de la ,.1'Express". nemulţumit de nivelul umorului, a lui Mathieu Galey. de la..Les Nouvelles Litteralres", acrişor rezervatDar şi altele : „Un român este acela care aavut ideea dc a reciti „Cele două orfeline"cu ochii noştri uscaţi şi de a schimba în toi

alîlea rîsete torentele de lacrimi pc car c Ic făceau să curgă. Transpunerea din minor inmajor este făcută cu amestecul de ataşament

fotă de tradiţia populară franceză şi de recul ironic, obişnuit scriitorilor de origine română. Spectacolul pare totuşi să datoreze celmai mult lui Jacques Fabbri, ale cărui ins-

j)ira(ii dominante pol fi recunoscute : lumeacomediei deliarte, a circului, a paradei saltimbancilor". (B. Poirot-Dclpcch — „LEM O N D E")



N O T E

După odestul de lungă perioadăatonă, la Tg. Mureş au fost, succesiv,

două spectacole vii, emoţionante, dincategoria celor în care transpare, dc

necotif undat, teatrul trăit cu sinceritate şi credinţă, capabil să realizeze

pentru un timp temperatura înaltă lacare se sudează o echipă. Pc harta

din mintea noastră s-a aprins o luminiţă, privim cu atenţie într-acolo,bucuroşi de ieşirea din rutină şi pu

ţin îngrijoraţi : cît va dura acest

..moment al teatrului din Tg. Mureş"?Pentru că ştim (dintr-o experienţă din

păcate încă nedesminţită) căaceste

clipe de strălucire durează puţin, şimotivele pentru care se aprind şi sesting ţin de atitea imponderabile încît toată lumea a renunţat de mult să

provoace, să dirijeze şi să menţină fenomenul. Mica istorie a teatrelor dintoată ţara conţine destule exemple

ilustrînd migraţia şi popasurile, logicdc neprevăzut, ale acestei flăcărui rătăcitoare : teatrul jucat cu bucurie, cusucces, atingîndu-şi ţinta parcă fără

trudă (cîtă trudă se ascunde aici!),ca o inspiraţie: ea s-a mutat de laCraiova la Galaţi, a mai fost cîndva

şi la Tg. Mureş, apoposit şi la Cluj...

Considerînd faptele mai puţin romanţios, să recunoaştem că aceste momente de miracol teatral n-au nici un

fel de mister, că sînt pur şi simplu

expresia unui echilibru fericit, care secreează într-o bună zi, printr-o justăampunere a ..paralelogramului dc

forţe": teatrul (nu c o descoperire)este un act dc creaţie colectivă, izbu-

lirea lui ţine de întîlnirca dintre ani

mator şi membrii echipei, dintre toţiaceştia, la rîndul lor. apoi cu o anu

mită aşteptare a publicului, cu o anu

mită piesă... Cum se pot lega toate

acestea laolaltă — iată un „program" pentru un computer ; în practică, elesînt cel mai des rod al hazardului.

Dacă „aprinderea" seînteii scapăcumva voinţei noastre, pricina pentru

care se sti?igc ar merita un pic demeditaţie. De obicei, din alcătuireaarmonioasă se desprinde ceva, cît ungrăunte dc nisip : cineva care „numai vrea să se joace", sau care obo

seşte, sau care-şi face ..o ambiţie", saucare, zăpăcit de strălucirea la care

participă se închipuie sursă de lu

trebuie să-şi cunoască interesul lui. Si poate nici nu-şi închipuie că gestul săunu decide numai pentru el, ci acţionează, imprevizibil, asupra destinului

altora. Nu citez cazuri, dar toatălumea îşi aminteşte : X a lăsat totul

baltă, îneîntat de perspectiva unui concurs la Naţional. Y. în plin succes, a

considerat mai important să sc mute(ca în piesa Ecatcrinei Oproiu) „maiaproape... la Piteşti., mai aproape... laPloieşti", Z s-a aciuit la estradă... Numai să fie în Bucureşti, să mai facă o înregistrare la radio, un com- peraj lateleviziune, o probă de filmare. Sau. pur şi simplu, de dragulunei schimbări...

Dă-i Doamne omului (de teatru)

mintea cea dc pe urmă...

S-a furişat pc neaşteptate şi s-atopii fulger după ultima cortină dinneguri mătăsoase reci şi foşnitoare pccare a atins-o cu mîna.

în ale sale „ S o uve n i r s d ' un mon -t reur d 'ombrcs" , cita această frază aunui contemporan despre el: ..fosei

von Sternberg, poate că într-o zi va

face un film interesant, dar cu o condiţie : să uite că-şi face portretul."

A fost un spirit ce s-a agăţat dcmîna îngerului bizarului, de care nus-a mai desprins.

„Opera sa este un delir baroc popu

lat de monştrii de carne şi marmoră,imagine neîncetat reflectată dc visele

şi dc coşmarurile sale".„Aş atrage şi pc alţii în universul

meu. dar universul meu nu este uni

versul altora", spune el.Erămînt jilav de suflet vienez, prin

naştere, dospirea i-a făcut-o violentul

ferment al vieţii americane, cu explo ziile ei sociale, care l-au inundat şi populat într-atît. încît el în opera luia fost permanent oglinda, mai mult

sau mai puţin transfigurată, ori violent brutală, a acestei vieţi. De aceea,

în viaţa lui a fost un tiran profesional, neîngăduind trecerea hotarelor

lumilor, a poruncilor platourilor luicreatoare de umbre şi iluzii, nu numai actorilor, dar nici chiar producătorilor care-şi învesteau banii în filmele lui. atitea de neuitat, ca ..Nop

ţile din Chicago", obsedantul „îngerulalbastru", ..Blonda Venus", „ShangaiExpress" etc, etc.

Căci el este cel ce dintr o perso



C A R T E A I>

ROMANUL

TEATRAL

de

Mihail Bulgakov

Se pare că re la ţ ia spi r i tuală , dc lungăd u r a t ă , dint re M i h a i l Bulgakov şi TeatrulAcademic de Artă don Moscova începe să

cunoască d i so lu ţ i a d in momentul în careint ră în repet i ţ i i piesa sa in t i tu la tă Cabalabigo(ilor. p r i n care aducea în contemporaneitate figura şi universalitatea creatoare alui M ol i c r e . Despre concepţ ia ş i cons t ruc ţ i aacestei piese. Stanislavski se expr ima astfel :. .Să dedici un act ş i jumătate morţ i i eroul u i , care nu se împotr iveş te sorţ i i , tiu este

just (s.m.). Nu are nici o noimă să urmăreş t i , t imp de un act şi ju mă ta te , p ră bu ş i rea unui om oarecare, şi cu at ît mai pu ţi np ră buş i r e a unu i genial scr i i tor , gîndi tor ş i

înnoi tor a l epocii sale..." A c e a s t ă s e n t i n ţ ă ,ca şi însăşi maniera de lucru a regizorului— autentic şef ele şcoală, dar care. absolu-t i z înd unele procedee, a ajuns inevi tabi l ladogme — au constituit posibilele mobi l u r ial e acelei disoluţ i i . Om de teatru, sub mult ip le le par t i c u la r i t ă ţ i a le acestei expresii :autor dramatic , 'asistent de regie şi actor( în ro lur i episodice), Bulgakov a t ră i t intensmomentul de aşezare al teatrului sovietic, iarac ţ iunea că r ţ i i sale v i z e a z ă primele d o u ă

decenii după R e vo l u ţ i a d i n Octombrie. D i n t r -o astfel de experienţă s -a cristalizat, înformula insol i tă , poetica t ea t ra lă a sc r i i toru lu i , dis imula tă sub t i t l u l „ R o m a n tea t ra l" .A i c i c o l a b o r e a z ă evident prozatorul de subs tanţă real is tă ş i umoristul cu paletă de mare

bogă ţ i e c roma t i c ă .

Eroul romanulu i este u m i l u l corector alunei pub l i c a ţ i i moscovite, Serghei Leontie-vici Maxudov . M o t i v u l ..omului mărunt" este

adus d i n l i tera tura ru să cl as ic ă în cea mo de rnă ; acestui personaj i se poate a t r ibuişi una di n fa ţe tel e eroul ui kaf kia n — acea

uimire de sine şi de tot ce se petrece înju ru l său. aş ad ar , o pr oi ecţ ie în exis t enţ ă

a unei d i s c o n t i n u i t ă ţ i onirice. D a r Maxudovdoreşte, mai mult ca orice, i e ş i rea d in anonimat. U na di n solu ţii i se pare a f i literatura. U n roman pare să-1 lanseze, acelaş iroman care î i va pr i le jui re la ţ ia cu teatrul .

E T E A T R U

temui l a care p a r t i c i p ă . Luat de vîrt.ej, as i s t ăde taşa t l a cele ce se petrec în jurul său. nufă r ă a înregistra traiectoria c a p r i c i oa s ă a

î n t î mp l â r i l o r . Destinul său de proaspăt autordramatic , pr in con jun c tu ră , se der u le ază exclusiv în scopul de a scoate l a lumină s t ă r i

de fapt concludente pentru mi şc ar ea tea trai! ăa acelor ani . Am putea considera cartea

lui Bulgakov o fabulă din lumea culiselor,lume căreia i se pot atribui astfel, p r i n i n versiune, a t i t ud i n i umane. Directori de teatru

rugin i ţ i în scheme vechi, a d a p t î n d u - s e unort ipare noi doar la nivelul s loganur i lor ste-reotipe însuş i t e mecanic ; adori sclerozaţi catalent opriţ i , ca un ceasornic vechi, la momentul c înd Ostrovski (clasicul !) le spusese

un ..Foarte b i n e ! " condescendent: birocratismul şi fimcfianarismul care îneacă —or iunde şi oricând — arta : nepotismul şilanţul slăbiciunilor funcţionând ca un meca

nism perfect pus la punct : demagogia şi o în t reagă e t i că fa l s i f i ca tă , a l t e ra tă , toate c u l -minind cu obl iga ţ i a autorului de a se supune ob i e c ţ i i l o r incompetente... s înt numaic î t eva d in tarele semnalate dc Bulgakov.

Faptul că totul îmbracă haina satirei —nu lipsită de oarecare bonomie — face ca. .Romanul teatral" s ă po t e n ţ e z e valoarea -uneipoetici normat ive cu aceea de a u t e n t i c ă ope ră

l i t e r a r ă . E t i c u l apare a i c i revelat, cu l uminaşi umbrele sale, pr i n intermediul esteticului,a că ru i ac ţ iune poate f i adesea mai ef ic ientă ,tocmai p r i n morala implicată. M i h a i l B u 1 -gakov a considerat, se pare. c ă anecdoticul.

î n costum bufon, cu re pl ic ă sp ir i t ua lă *şic a us t i c ă uneori , mobi lează cu efect maiimediat golur i l e inevi t ab i l existente î n t r - u na r i d sistem de d idahi i estetice.

Nu vom urmăr i o prezentare c ompl e t ă aconţ inutu lu i luc ră r i i , î n t ruc î t n -am face dec î t

să î l frustrăm pe cit i tor de savoarea acestorpa g i n i .

De aceea. î nc he i e m s ub l i n i i nd doar fap tu lcă în „R om an ul tea t ra l" , personaje, î n t î m -p l ă r i , caractere ş i a t i tudini există numai pentru ca să transfere sp i r i tu l c i t i to ru lu i pe p la nul conceptelor, al sintezei teoretice, în modindirect , e v i t î n d u - s e astfel teoretizarea i n expres ivă , cu efect di lua t .

O ul t imă precizare se impune : în ansam

blu l operei l u i M i h a i l Bulgakov — despre

care af lăm că abia în 1966, în u r m a constit u i r i i unei comisii pentru preluarea moş t e n i r i i sale l i terare, avea să fie oferită marelui public — „ R o m a n u l tea t ra l - ' nu constituie o pie să de rezis tenţ ă , egal ă unor capodopere, cum aveau să fie considerate romanele sale „Garda Albă ' ' ş i mai ales „ M a r gareta ş i M e ş t e ru l " , aceasta din urmă o inge n i oa s ă pa ra f r a z ă a temei faustione, a p l i

ă î d i i i l i i f i l i



SU M A R

Serbau C'wculescu — Eugen lonescul a Academia f r a n c e z ă . . . . 1

Io?i Pas — Eu, ce tă ţe an pl ăt i t or . . 5

Tudor Muşatescu — Una, d in Cî mp ulung 7

P R E M I I L E U N I U N I I S C R I I T O R I L O RP E N T R U D R A M A T U R G I E

Eugen Luca — Paul A n g h e l . . . . 9

Vintilă Ivănccanu — Radu Du mi t r u . 11

Matei Căline seu — Teodor Ma zi lu . 13

Ion Onicscu — Cronica his tri onu lui . 14

Mihnca Ghcorghiu — Poftim, e oranouă 15

Aurel Baranva — Gr igore V a s i l i uB i r l i c 18

Sică Alcxandrescu — A încetat rîsuil

Tha l i ei ! 20

Crin Teodorescu — Idole vechi şi no i 23

* * * — T a s î n t r eb ă r i n e r ă s p u n d eEugen Barbu 27

V. Mîndra — L i r i s m u l dramaturgie iro m ân e 2 9

Margareta Bărbuţă— Sent imentulistoriei 33

Miron Radu Paraschivescu — Imposibi la reconsti tuire 34

Nicolae Manolescu — Te a t r u l în căutarea a d e v ă r a t u l u i autor . . . 37

* * * — l o n Pavlescu (foto-reportaj) 39

* * * — Va le ri a Mo ri co ni 42

* * * _ N ote 43

L U N A T E A T R A L Ă

Florin Tornea — In am ic ul nr. 1 :normele !? 45

Cronica d r a m a t i c ă — S e m n e a z ă : Aurel

Dragoş Munteanu, Ileana Po

povici, Mira Iosif, Valeria

Ducea, Radu Albala. Alecu

Popovici, Mona luga, Dinu Să

ram, Irina Toma 47

* * ::" — I leana Stana lonescu (fo torepor ta j ) 62

A C E Ş T I N E B U N I F Ă Ţ A R N I C I —Comedie în t r -un p ro log ş i t re iacte de 'Teodor Mazilu . . . 65

Mircea Grigorescu — Tea t ru şi car

naval 97

Marin Sorescu şi Dumitru Solomon —

De vorbă cu Giuseppe De Santis 105

Cornel Russu — Magdalena Popa . . 107

Radu Stan — Constant in Br ăi lo iu . . 10S

Iancu Dumilrcscu — Ma dr ig al ul . . 110

Dan Negreanu — Festivaluri le intern a ţ i o n a l e î n alte ţ ăr i şi la no i 112

* * * — Te a t r u l T.V 114

* * * — „C el e do uă orf eli ne" peste

hotare 116

M. I . — M . Bulgakov : Romanul teatral 11S

Ovid Constantinescu — B. El vi n :„T ea t r u l şi i n t e ro g a ţ i a t r a g i c ă" 119

Redacţia şi administraţia, str. Constantin Miile nr. 5—7—9 — Bucureşti — Telefon 14.35.58.Abonamentele se fac prin factorii poştali, prin oficiile poştale din întreaga ţară. Preţul

unui abonament: 21 lei pe trei luni, 42 lei pe şase luni, 84 lei pe un an.



PENTRU 1970

ABONAMENTEL A

S E R I E N O U A

ADRESAŢI COMENZILE DUMNEAVOASTRĂ PRIN»

OFICIILE POŞTALE Şl FACTORII POŞTALI

PREŢUL UNUI ABONAMENT:

21 lei pe trei luni ;

42 lei pe şase luni ;84 lei pe un an.



T E A T R U L B U L A N D R AÎ N R E P E R T O R I U L S T A G I U N I I 1 9 6 9 - 1 9 7 0

1 . D - A L E C A R N A V A L U L U I d e 1. L. C a r a g i a l e

2 . M O A R T E A L U I D A N T O N d e G e o r g B u c h n e r

3 . N E P O T U L L U I R A M E A U d e D e n i s D i d e r o t

a d a p t a r e d e G e l l u N a u m4 . S F Î N T U L M I T I C Ă B L A J I N U d e A u r e l B a r a n g a

5. M E T E O R U L d e F r . D u r r e n m a t t

6 . V I T E A Z U L d e P a u l A n g h e l

7 . S T R I G O I I d e H e n r i k I b s e n

8 . C O N T R A P U N C T E d e P a u l E v e r a c

9 . L I V A D A C U V I Ş I N I d e A . P. C e h o v

1 0 . T A N D R E Ţ E Ş l A B J E C Ţ I E d e T e o d o r M a z i l u

1 1 . U N T R A M V A I N U M I T D O R I N Ţ Ă d e T e n n e s s e e W i l l i a m s

1 2 . T R A N S P L A N T A R E A I N I M I I d e A l . M i r o d a nN E C U N O S C U T E

1 3 P U R I C E L E Î N U R E C H E d G g F d

revista teatrul, nr. 2, anul xv, februarie 1970

Documents