str. Tunari, nr. 41, sect.2, Bucureşti-Romania, tel. 004.021.2102409, fax.004.021.2104165

str. Justiţiei, nr.65, sect.4, Bucureşti-Romania, tel. 004.021.3371140, fax.004.031.8150025

email: office@fsespiruharet.ro, fsiispiruharet@fsiispiruharet.ro, office@fen.ro

REVISTA PRESEI 29 noiembrie 2019

HOTNEWS: Liviu Pop anunță o nouă lege a educației și spune că a discutat cu toate sindicatele din Educație/ Federația Spiru Haret nu e de acord cu legea în campanie electorală/ Senatorul Liviu Pop anunță o nouă lege a educației, potrivit unui comunicat al Senatului. În document se arată că decizia unei noi legi a educației a fost anunțată, joi, în cadrul unei dezbateri de la comisia de învățământ din Senat, la care au participat toate cele trei federații sindicale din educație, printre care și Federația ”Spiru Haret”, Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi, Consiliul Naţional al Elevilor şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. În replică, Spiru Haret anunță că sindicaliștii lor nu au fost la dezbatere și nu sunt de acord cu o nouă lege a educației. Liviu Pop a anunțat că întâlnirea de la Senat este un prim pas pe care îl face comisia pentru realizarea unui pachet de legi care să dea un nou re-start Legii educaţiei. Spiru Haret spune că nu a participat la dezbatere și că nu e de acord cu legea Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret“ dezminte că a fost la dezbatere și arată că în această perioadă nu se poate realiza un consens național, care să ofere șansele apariției unui pachet de legi privind sistemul de învățământ. „Potrivit acordului semnat cu Guvernul României, condus de doamna prim-ministru Viorica Dăncilă, pachetul legislativ ar fi trebuit să fie gata încă din 31 martie 2019, însă nu a existat dorința din partea majorității parlamentare pentru ca acest document să fie elaborat. Cu toții știm că mai urmează două rânduri de alegeri. Orice discuție privind educația în plină campanie electorală este sensibilă și neproductivă. Ne-am săturat ca învățământul să fie subiect de campanie electorală. Mai mult, ni se pare cel puțin ciudată invitația făcută de domnul senator Liviu Marian Pop în condițiile în care, când a fost modificat articolul 66 din Legea Educației (instituind un număr mediu de ore pe cicluri de învățământ), punctul nostru de vedere nu a contat. Dacă participam astăzi la dezbatere, am fi girat și actul normativ de modificare a articolului 66, care aduce deservicii atât cadrelor didactice, cât și elevilor și care nu a avut la bază niciun studiu de impact. În educație nu putem face modificări de pe o zi pe alta, numai pentru că așa consideră o persoană, sau un grup restrâns“, a declarat Marius Ovidiu Nistor, președinte FSE „Spiru Haret“. În pozele de la eveniment, postate pe contul lui Liviu Pop sunt numai trei reprezentanți ai FSLI: Simion Hăncescu, Cornelia Stavri și George Purcaru. (A.O.) EDUPEDU.RO: Liviu Pop anunță o nouă Lege a educației, pornită din Senat. Sindicatele, părinții, elevii și ARACIP au participat astăzi la primele consultări/ O nouă lege a educației este anunțată de senatorul social-democrat Liviu Pop. Comisia pentru învăţământ din Senat, condusă de Pop, a organizat astăzi o dezbatere la care au participat sindicatele din educație, reprezentantul părinților, Consiliul Național al Elevilor şi Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. “Scopul final al acestor întâlniri va fi concretizat într-un pachet de legi sustenabile şi aplicabile care să dea un nou re-start Legii educaţiei”, a anunțat Senatul, într-un comunicat. “Acum, la Senatul României, se desfășoară evenimentul ‘Educația, încotro?’. Dezbatem astăzi posibilitatea elaborării unei noi Legi a Educației Naționale, o lege a educației sustenabilă și aplicabilă”, scria Pop, pe pagina sa de Facebook, în cursul zilei. La finalul dezbaterii, social-democratul a anunțat că “prin acest pachet de legi ne dorim să realizăm un consens naţional la care, până în prezent, nimeni nu a reuşit să ajungă. Am convingerea că, în calitate de forum decizional Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului va reuşi să

ducă la bun sfârşit acest demers absolut necesar sistemului de învăţământ din România şi societăţii în ansamblul ei”. Comunicatul Senatului: “În data de 28 noiembrie 2019, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României a organizat o dezbatere cu tema „Educaţia Incotro?”. La eveniment au participat reprezentanţi ai Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret”, Federaţiei Naţionale Sindicale „Alma Mater”, Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Consiliului Naţional al Elevilor şi Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. Întâlnirea de astăzi este un prim pas pe care îl face Comisia dintr-o serie de viitoare dezbateri pentru a implica toate instituțiile interesate în acest proiect. Scopul final al acestor întâlniri va fi concretizat într-un pachet de legi sustenabile şi aplicabile care să dea un nou re-start Legii educaţiei. „Prin acest pachet de legi ne dorim să realizăm un consens naţional la care, până în prezent, nimeni nu a reuşit să ajungă. Am convingerea că, în calitate de forum decizional Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului, va reuşi să ducă la bun sfârşit acest demers absolut necesar sistemului de învăţământ din România şi societăţii în ansamblul ei”, a concluzionat preşedintele comisiei, senatorul Liviu-Marian Pop.” (R.P.) EDUPEDU.RO: Legea lui Liviu Pop, contestată de Sindicatele „Spiru Haret” înainte de a se naște: Nu am fost azi la dezbatere, așa cum anunță Senatul/ Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“ nu a avut astăzi niciun reprezentant la dezbaterea „Educaţia Încotro?”, organizată de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, așa cum eronat a apărut în comunicatul Senatului României, susține Federația într-un mesaj trimis Edupedu.ro. FSE „Spiru Haret“ consideră că „în această perioadă nu se poate realiza un consens național, care să ofere șansele apariției unui pachet de legi privind sistemul de învățământ”, mai precizează reprezentanții sindicatului. „Potrivit acordului semnat cu Guvernul României, condus de doamna prim-ministru Viorica Dăncilă, pachetul legislativ ar fi trebuit să fie gata încă din 31 martie 2019, însă nu a existat dorința din partea majorității parlamentare pentru ca acest document să fie eleborat. Cu toții știm că mai urmează două rânduri de alegeri. Orice discuție privind educația în plină campanie electorală este sensibilă și neproductivă. Ne-am săturat ca învățământul să fie subiect de campanie electorală. Mai mult, ni se pare cel puțin ciudată invitația făcută de domnul senator Liviu Marian Pop în condițiile în care, când a fost modificat articolul 66 din Legea Educației (instituind un număr mediu de ore pe cicluri de învățământ), punctul nostru de vedere nu a contat. Dacă participam astăzi la dezbatere, am fi girat și actul normativ de modificare a articolului 66, care aduce deservicii atât cadrelor didactice, cât și elevilor și care nu a avut la bază niciun studiu de impact. În educație nu putem face modificări de pe o zi pe alta, numai pentru că așa consideră o persoană, sau un grup restrâns“, a declarat Marius Ovidiu Nistor, președinte FSE „SPIRU HARET“. Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“ nu este împotriva unei reforme în sistemul educațional, însă aceasta trebuie să aibă la bază o viziune care să ne arate direcțiile de urmat și o strategie care să conducă la îndeplinirea obiectivelor, se mai arată în comunicat. Reamintim că senatorul Liviu Marian Pop, a anunțat printr-un comunicat trimis de Senatul României o nouă lege a educației. Comisia pentru învăţământ din Senat, condusă de Pop, a organizat o dezbatere la care au anunțat că au participat toate sindicatele din educație, reprezentantul părinților, Consiliul Național al Elevilor şi Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. “Scopul final al acestor întâlniri va fi concretizat într-un pachet de legi sustenabile şi aplicabile care să dea un nou re-start Legii educaţiei”, a anunțat Senatul, într-un comunicat. HOTNEWS: Evaluarea Națională devine transdisciplinară din 2024 - proiect trecut tacit în Camera Deputaților Evaluarea Națională se va schimba începând cu anul școlar 2023-2024, arată un proiect de lege adoptat tacit în comisia de învățământ din Camera Deputaților. Astfel, se amână termenul de 2021

pe care îl prevedea actuala lege a educației și care ar fi însemnat ca elevii care sunt acum în clasa a VII-a să susțină evaluarea națională transdisciplinar. Proiectul trecut tacit în Camera Deputaților are un singur articol care arată că elevii care încep clasa a V-a începând cu anul școlar 2020-2021 vor susține examenul de evaluare naționale transdisciplinar, așa cum prevede legea educației din 2011. ”Evaluarea naţională organizată la finalul clasei a VIII-a se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generaţia de elevi care încep clasa a V-a în anul şcolar 2020-2021”, se arată în proiectul de lege. Acesta a fost introdus la Parlament în luna septembrie, după cum HotNews a scris atunci. Legea educației prevede la articolul 74 că la finalul clasei a VIII-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale, se realizează o evaluare naţională obligatorie a tuturor absolvenţilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale. Evaluarea se realizează prin următoarele probe: a) o probă scrisă la limba şi literatura română; b) o probă scrisă la limba maternă; c) o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe; d) o probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională; e) o probă practică de utilizare a calculatorului, susţinută în timpul anului; f) o probă orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută în timpul anului. Evaluarea din 2020 va avea loc ca până acum: la Română și la Matematică Ministrul Educației, Monica Anisie, a declarat într-un interviu pentru HotNews.ro că nu ar fi o idee bună ca elevii care se află acum în clasa a VII-a să dea evaluare națională transdisciplinară în 2021 pentru că nu sunt pregătiți. ”Anul acesta sub nicio formă nu se poate schimba nimic la bacalaureat. În 2016 am mai avut o consultare publică pe tema aceasta. Este prevăzut în lege modul în care se organizează bacalaureatul. Ori pentru a face o modificare pe structura bacalaureatului trebuie să fie o modificare pe lege. Au fost atunci voci care au spus că fie trebuie să scoatem acele competențe sau să le păstrăm dar cu note, a mai fost cândva și cu note, că în felul acesta i-am motiva pe elevi să învețe și să se pregătească mai bine și pentru acele compentențe. Au fost voci care au spus că nu sunt utile pentru elevi, prin urmare să le scoatem. Numai că există în felul acesta o consultare contradictorie, adică unii spun intr-un fel, alții spun în alt fel. Trebuie până la urmă să iau o decizie. Cred că voi deschide și acest front, pentru că mai este o problemă legată de bacalaureat, pe care mi-au semnalat-o și în emailurile pe care le-am primit de la elevi. Este vorba de acea a treia probă scrisă, la alegere, în funcție de profil pentru liceele tehnologice, pentru liceele vocaționale. Ar trebui să le dăm posibilitatea să-și aleagă una dintre materiile la care ei s-au specializat. Îmi doresc să deschid și acest front pentru anul școlar următor. Nu pentru anul acesta. Anul acesta nu se poate face nicio modificare și nici nu sunt adepta modificărilor din timpul anului școlar pentru că mi-am dorit întotdeauna să conturăm niște decizii pentru viitor, nu în timpul anului școlar să facem lucrul acesta.”, a spus Anisie. (Andreea Ofițeru) CONTRIBUTORS.RO: Facem si noi ceva ca sa nu blocam domeniul Cercetarii? Intrebarea este adresata puterii actuale, incepand cu domnul Presedinte reales, Klaus Werner Iohannis, continuand cu domnul prim-ministru Ludovic Orban, apoi mergand mai departe la doamna Ministru Monica Anisie si doamna Consilier Prezidential Ligia Deca. In curand se implineste o luna de la instalarea Guvernului PNL condus de domnul Orban. Au trecut si alegerile prezidentiale, campania electrorala s-a incheiat, si cu toate acestea nu prea se misca nimic in domeniul Cercetarii. Este adevarat, a fost pus in discutie publica un proiect de Hotarare de Guvern privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetarii, la pachet cu modificarea și completarea Hotărârii de Guvern nr. 855/1998 din 26 noiembrie 1998 privind înfiinţarea Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.Proiectul de HG privind organizarea si functionarea MEC pare un colaj din HG-urile de organizare si functionare ale fostelor MEN (Ministerul Educatiei Nationale) si MCI (Ministerul Cercetarii si Inovarii). Proiectul poate fi gasit la https://www.edu.ro/sites/default/files/proiect%20HG%20MEC%202019.

Citirea acestui document ridica aproape imediat niste semne de intrebare: Din propunere lipseste anexa 1, cea mai importanta, cu organigrama MEC. Cum stim cati secretari de stat vor fi si ce atributii vor avea? Care vor fi directiile din MEC? Numarul maxim de personal, 770, pare exagerat. Cum vor fi distribuiti acesti oameni pe directii, departamente, servicii, etc.? Daca tot avem un Minister al Tineretului si Sportului, nu ar fi normal sa se ocupe si de cluburile sportive studentesti? Ce sa caute ele la MEC? Ce se va intampla cu actualele colegii si consilii consultative, vor fi desfiintate? Nu ar fi normal sa fie lasate sa isi duca mandatul pana la capat pentru a nu perturba grav procese in derulare cum sunt competitii de proiecte, evaluari de INCD-uri, realizarea strategiei nationale CDI pentru 2021-2027, etc.? Legat de ultimul punct ar mai fi de precizat urmatoarele: Tocmai s-au incheiat competitiile PED (Proiect Experimental Demonstrativ), PTE (Proiect de Transfer la operator Economic), PD (Proiecte Post-doctorale) si TE (Proiecte de incurajare a formarii Tinerelor Echipe). Evaluatorii au fost selectati de catre Consiliul National al Cercetarii Stiintifice (CNCS, pentru PD si TE) si Colegiul Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare si Inovare (CCCDI, pentru PED si PTE). Listele ar fi trebuit aprobate de MCI, dar nu se stie daca acest lucru s-a intamplat sau nu. Oricum, se pare ca procesul de evaluare a inceput din moment ce UEFISCDI a lansat invitatiile de participare catre potentialii evaluatori. In conditiile actuale, nu este clar daca vor mai fi respectate termenele din pachetul de informatii, care prevad contractareatuturor proiectelor selectate pentru finantare pana cel tarziu in luna mai a anului 2020. De notat ca este vorba de evaluarea, in total, a peste 3800 de proiecte! Este in curs de desfasurare procesul de evaluare al INCD-urilor care au obtinut calificativ A la precedenta evaluare, desfasurata intre 2012 si 2016. Certificarea obtinuta in inauraie 2016 expira in ianuarie 2020. Neincheierea procesului de evaluare in vederea acreditarii pana atunci poate genera mari probleme, INCD-urile devenind ne-eligibile pentru Programul Nucleu. Proiectul SIPOCA 592 prin care urmau a fi elaborate Strategia Nationala CDI pentru perioada 2021-2017, Strategia de Specializari Inteligente, Planul National CDI si Programele Structurale, avea ca beneficiar fostul MCI, cu partener UEFISCDI. Este MEC pregatit sa preia aceasta sarcina? Cred ca este timpul ca doamna Ministru sa isi faca timp sa ne spuna cate ceva si despre planurile dumneaei privind Cercetarea, sau macar sa numeasca cat mai repede un Secretar de Stat pentru Cercetare, care sa ne spuna ce mandat are din partea Guvernului: Ce buget va avea Cercetarea in 2020? Cum va fi repartizat bugetul intre PN3, Nucleu, planuri sectoriale, proiecte structurale si obligatii externe? Cand se va pune in dezbatere publica proiectul de Strategie Nationala CDI si instrumentele de finantare asociate? Cand va fi organizata o discutie responsabila intre organizatiile/asociatiile care reprezinta principalii actori ai sistemului National CDI, pentru a se gasi niste solutii de finantare sustenabile si predictibile pentru toate organizatiile de cercetare? Ministrul Anisie ar trebuie sa ia urgent niste masuri privind Cercetarea. Desi, tehnic, MCI inceteaza sa existe abia in momentul in care se publica in Monitorul Oficial HG-ul privind organizarea du functionarea MEC, in momentul de fata el este nefunctional, toata conducerea fiind demisa inainte sa se numeasca altcineva in loc. Deci nu se mai pot semna contracte, ordine de plata, receptii de rapoarte la proiectele in derulare Nucleu si PFE, etc. Deja sunt INCD-uri care nu mai au finantare pentru lunile noiembrie si decembrie pentru ca nu are cine semna documentele aferente raportarilor Nucleu si PFE. In loc sa isi numeasca tot felul de consilieri personali, doamna Ministru ar trebui sa se apuce de treaba si pentru Cercetare. In loc de un Minister al Tineretului si Sportului nu ar fi fost mai bine sa existe un Minister al Educatiei Pre-universitare (in locul MEN) si un Minister al Invatamantului Superior si Cercetarii (in locul MCI)? Invatamantul superior si institutele de cercetare sunt piesele importante in sistemul de cercetare, universitatile pregatind resursa umana pentru institutele de cercetare, indiferent ca sunt INCD-uri sau institute ale AR sau ale altor Academii de ramura. Aceasta posibilitate poate fi un subiect de gandire pentru viitorul Guvern, ce va rezulta in urma alegerilor Parlamentare din 2020. In concluzie, luna de miere a noului Guvern se termina in curand si vor incepe sa vina deconturile. Ar fi pacat, increderea castigata se poate pierde foarte rapid daca se observa ca noua echipa nu prea

stie ce are de facut si incepe sa repete greseli ale vechii guvernari (spre exemplu, numirile de consilieri persoanli fara nici un fel de proces transparent de selectie). (Lucian Pintilie) – Articol preluat și de Hotnews: https://bit.ly/2rD2n3a ANTENA 1: 25.000 de profesori riscă să ajungă şomeri Noua lege a Educaţiei, care prevede reducerea orelor pentru elevi, va lăsa foarte mulţi profesori pe drumuri. Peste 25.000 de cadre didactice urmează să fie trimise acasă din septembrie anul viitor. Adică aproximativ 10% din numărul total. Şi elevii vor fi bulversaţi, pentru că vor fi nevoiţi să înveţe mai multă materie într-un timp mai scurt. Sindicaliştii din învăţământ sunt îngrijoraţi. Ei spun că au transmis ministrului Educaţiei şi premierului soluţii pentru evitarea acestor probleme. Noile modificări legislative din Educaţie vor avea un dublu impact. Reducerea nr de ore va duce cu siguranta la un val de dispobilizări în rândul cadrelor didactice. Pe de altă parte, programa şcolară nu este modificată şi şi ceea ce învaţă elvii în 6 ore trebuie s-o facă în 5. Modificările aduse legii Educaţiei au fost promulgate recent de preşedintele Klaus Iohannis. Conform proiectului, elevii din clasele I-IV vor sta la şcoală 20 de ore pe săptămână, faţă de 22, cât era până acum; elevii de la gimnaziu nu vor mai face 34 de ore, ci 25, iar cei de la liceu vor avea 30 de ore. Măsura va aduce însă disponibilizări masive în sistem. Profesor: Onor Ministerul pune carul înaintea boilor. Întâi trebuia modificată programa şcolară şi după aceea trebuia să se umble la nr de ore. La nivel de ţară s-a făcut un calcul, ar trebui să părăsească sistemul de învăţământ peste 25.000 de cadre didactice. Oficialii din Învăţământ îi contrazic. Doar suplinitorii şi-ar putea pierde locurile de muncă. Mulţi sunt şi profesorii-pensionari, care încasează şi pensie, şi salariu. Şi care ar trebui să lase locul celor mai tineri, susţin sindicaliştii. Aceştia vin şi cu alte soluţii. Deşi măsura vrea să uşureze viaţa elevilor, efectul ar putea fi invers.

ROMÂNIA LIBERĂ: Primarii din Ilfov au continuat să încalce legea, folosind microbuzele elevilor/

HOTNEWS: Proiect: Anul școlar ar putea să înceapă în a treia săptămână din septembrie, într-o zi de luni Cursurile anului școlar ar putea să înceapă în a treia săptămână a lunii septembrie, într-o zi de luni, arată un proiect de lege trecut tacit în Camera Deputaților. Proiectul a fost inițiat în luna august de fostul ministru al Educației Liviu Pop, după cum HotNews a scris atunci. Proiectul are un singur articol care arată că „anul școlar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii septembrie, include două semestre şi se finalizează la 31 august din anul calendaristic următor. Cursurile anului şcolar încep in a 3-a saptamana a lunii septembrie, în ziua de luni. Ministerul Educatiei Nationale stabileşte, prin ordin al ministrului, structura anului şcolar, sesiunile de examene, perioadele de desfăşurare a concursurilor, precum şi vacanţele şcolare in conformitate cu atributiile prevazute de art. 94 alin. (2) lit. r)”. Proiectul de lege a fost trimis la Senat. (A.O) SPARKNEWS.RO: Școala ar putea începe în a treia zi de luni din septembrie. Proiectul, adoptat tacit la Camera Deputaților Proiectul de lege, inițiat de senatorul PSD, Liviu Pop, care stabilește că școala începe în a treia zi de luni din septembrie, a fost adoptat tacit de Camera Deputaților. Proiectul a fost trimis la Senat pentru dezbatere și adoptare. Inițiativa legislativă a fost depusă în luna august, însă plenul Camerei Deputaților nu a luat proiectul în dezbatere, acesta fiind considerat adoptat tacit după depășirea termenului constituțional. Comisia de învățământ din Camera Deputaților a dat însă un raport favorabil, dar cu următorul amendament: ”Anul şcolar începe la 1 septembrie, include două semestre şi se finalizează la 31 august a anului calendaristic următor. Cursurile anului şcolar încep în a 2-a zi de luni a lunii septembrie.” În motivarea amendamentului se invocă menținerea datei începerii anului școlar în prima parte a lunii septembrie. Proiectul urmează să fie dezbătut de senatori.

SPUTNIK: S-a adoptat, e oficial! Schimbări majore în Educație, toată lumea e vizată! Mai multe proiecte de lege au fost adoptate tacit de Camera Deputaților, iar unele dintre acestea privesc sistemul de învățământ. Care sunt principalele schimbări ce vor avea loc. Școlarii din ciclul primar ar putea să primească tichete educaționale pentru plata serviciilor de tip afterschool. Mai mult, anul școlar 2020-2021 ar putea începe mai devreme. Ieri, Camera Deputaților a adoptat 14 inițiative legislative, dintre care mai multe proiecte se referă la modificarea Legii Educației Naționale. Printre inițiativele legislative adoptate tacit se numără și proiectul de lege inițiat de fostul ministru al Educației, senatorul PSD Liviu Marian Pop și care prevede ca anul școlar să înceapă în prima zi lucrătoare a lunii septembrie. De asemenea, un alt proiect care a trecut de Camera Deputaților este cel care prevede posibilitatea cadrelor didactice specializate pentru cultura romani de a accede la posturile de inspectori școlari, fără îndeplinirea condițiilor impuse pentru ocuparea acestor categorii de posturi, notează capital.ro. Elevii din ciclul primar ar putea primi tichete educaționale în valoare de 400 de lei. Vorbim despre un proiect de lege inițiat de 26 deputați ai Partidului Național Liberal care se referă la emiterea de către Ministerul Educației a unor tichete pentru preșcolarii și elevii de până în clasa a IV-a, din învățământul de stat sau privat, pentru plata serviciilor de tipul ”Școală după școală”. Proiectele urmează să intre în dezbaterea Senatului, care este for decizional. (Georgiana Arsene) REPUBLICA: Pilda tatălui preocupat de job care a păcălit moartea și o altfel de ședință cu părinții: când și cum îi vorbești despre „carieră” copilului tău Douglas T. Hall este profesor de Comportament Organizațional la Boston University. În 1976 a creat un concept cu o conotaţie profund umanistă despre carieră (este vorba despre conceptul de „protean career”). La un moment dat a povestit un episod pe care-l trăise în adolescență și care l-a inspirat în crearea conceptului în jurul căruia, mai bine de patru decenii, a dezvoltat continuu o teorie care a devenit cea mai modernă, cea mai actuală și cea mai aplicată teorie despre carieră la momentul actual: „Tatăl meu a fost un inginer care şi-a petrecut prima jumătate a carierei lucrând în câteva firme mari, ocupând poziţii variate, manageriale şi tehnice. La vârsta de 40 de ani avea o slujbă foarte bine plătită, de manager într-o firmă de consultanţă. Principalul proiect la care lucra era pentru o companie de producţie a automobilelor cu sediul în Toledo, Ohio, unde trebuia să fie şi el prezent permanent. Familia noastră trăia în New Jersey, la mai bine de o mie de kilometri de Toledo. La fiecare două săptămâni venea pentru un weekend acasă, cu un zbor cu escală în Philadelphia, de unde se îmbarca în alt avion, care adesea zbura aproape gol până la Newark. Făcuse drumul de atâtea ori, încât ajunsese să se împrietenească cu membrii echipajului acestui avion, stând la taclale cu ei în timpul zborurilor foarte liniştite. Într-o vineri a ratat avionul şi a luat spre casă un tren de noapte. Ajuns acasă, sâmbătă, a văzut la ştiri că avionul lui se prăbuşise vineri seara, la scurtă vreme după ce decolase din Philadelphia. La bord nu se afla nici un pasager, erau doar membrii echipajului. Niciunul dintre aceştia nu supravieţuise. Imediat după acea zi tatăl meu a renunţat la jobul pe care-l avea şi şi-a reconstruit viaţa alături de familie. Şi-a făcut propria firmă de consultanţă şi lucra foarte mult de acasă. Îmi aduc aminte că la puţin timp, într-o zi de vară, a venit la mine şi m-a întrebat ce aş vrea să fac în acea zi. La început i-am spus că aş vrea să joc baseball cu prietenii mei dar a insistat: Nu asta. Ce ai face dacă ai putea să faci orice? I-am răspuns Ei bine, mi-ar plăcea să luăm o barcă şi să mergem la pescuit pentru toată ziua, la care el a spus simplu Hai să mergem! După acea zi mi-a oferit multe zile fericite, de felul acesta.” Episodul de mai sus, petrecut prin anii ‘50 ai secolului trecut, a fost redat peste decenii (de către adolescentul care între timp devenise un distins academician în domeniul comportamentului organizaţional şi al carierei) într-un articol publicat în 2004 în Journal of Vocational Behavior, cea mai prestigioasă revistă ştiinţifică americană în domeniul dezvoltării carierei. Matematicianul şi filosoful britanic Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1950), declara la un moment dat: „Scopul meu e să ofer un leac nefericirii de care suferă zi de zi majoritatea oamenilor din ţările civilizate”. A fost intens preocupat să identifice care sunt cauzele nefericirii, respectiv ale fericirii şi care ar fi modalităţile prin care „cei ce se simt nefericiţi ar putea

deveni fericiţi”. În cartea sa The Conquest of Happiness, publicată prima dată în 1930 (apărută şi în română la Editura Humanitas), într-unul dintre capitole, chiar în cel în care analizează relaţia dintre muncă şi fericire, Russell conchide: „Oamenii diferă profund între ei în privinţa înclinaţiei de a-şi privi propria viaţă ca pe un întreg. Pentru unii e firesc acest lucru (…), pentru alţii viaţa e o serie de incidente disparate, fără vreo direcţie şi fără vreo unitate. Eu cred că pentru cei din prima categorie există o mai mare probabilitate de a dobândi fericirea decât pentru cei din a doua. Deprinderea de a privi viaţa în ansamblu, este o componentă esenţială a înţelepciunii, cât şi a adevăratei moralităţi, fiind, de aceea, unul din lucrurile ce se cuvin încurajate în educaţie.” În comentariul asociat la distribuirea pe o reţea socială a unui articol al meu, în care mă refeream la unele competenţe absolut necesare celor preocupaţi de dezvoltarea unei cariere, o cititoare pune o întrebare foarte pertinentă („Cum formezi aceste competenţe la un copil?), întrebare pe care o lansează către „profesori, formatori etc.”. În ziua de azi, inclusiv în România, părinţii preocupaţi să le construiască un viitor copiilor lor apelează din ce în ce mai mult la ajutorul consilierilor în orientare şcolară, profesională şi de carieră. Personal, deşi nu mă ocup cu consultanţa pentru acest segment de vârstă, m-am obişnuit ca mulţi dintre prietenii şi cunoscuţii mei, aflaţi în postura de părinţi, să mă întrebe direct ce sfaturi le-aş da legat de acest subiect sau dacă nu le-aş putea recomanda pe cineva care să-i ajute. Întrebările cel mai adesea sunt legate de cum ar trebui să aleagă cel mai potrivit domeniu de studiu la liceu sau facultate, care sunt cele mai bune profesii spre care să-şi îndrepte atenţia, care sunt cele mai de viitor, care sunt cele mai bine plătite etc. Desigur că toate aceste întrebări se nasc din dorinţa părinţilor de a face tot ce pot pentru ca ai lor copii să ducă o viaţă cât mai bună, de care să fie mulţumiţi şi, de ce nu, să fie cât mai fericiţi. Fără a minimaliza rolul şcolii sau al breslei consultanţilor în orientarea copiilor pe direcţia dezvoltării carierei viitoare, trebuie să menţionez că e vorba de un rol secundar. Primul şi cel mai important rol revine părinţilor şi nu este legat de stabilirea aptitudinilor sau înclinaţiilor pe care le are copilul şi care ar fi profesia ce i s-ar potrivi acestuia cel mai bine, l-ar ajuta să performeze, să urce pe scara socială şi să aibă prosperitate economică în viaţă. Pentru a încerca să explic cât mai bine rolul părinţilor, de ce ei sunt cei mai importanţi consultanţi de carieră ai propriilor copii şi cum se pot asigura că nu vor acorda o consultanţă greşită sau superficială şi uneori hilară, de tipul „Care sunt cei 5/7/10/N paşi pe care trebuie să-i faci pentru a avea succes la interviu/ la job/ în relaţia cu şeful/ în carieră/ în viaţă etc.”, revin la cei doi autori citaţi mai sus. Concluzia lui Bertrand Russel reprezintă în fapt o idee filozofică, ce poate fi exprimată şi aşa: Capacitatea omului modern de a se raporta la viaţă ca la un tot unitar în care diferitele planuri ale acesteia, inclusiv cariera/ munca, sunt abordate şi trăite integrat, îl poate ajuta pe acesta să devină fericit. Autorul ne indică şi modalitatea concretă prin care omul poate dobândi această capacitate: „educaţia”. Aşadar devine necesară formarea prin educaţie a unor principii şi valori care trebuie să-l ghideze pe om în demersul său spre cucerirea fericirii. Or, principalul factor educaţional, cu impact primordial în formarea principiilor şi valorilor unui copil, a concepţiei acestuia despre viaţă, sunt părinţii. Care sunt legăturile dintre ideea filozofică a lui Russell şi articolul lui Douglas T. Hall, publicat în Journal of Vocational Behavior din care am citat episodul petrecut în adolescența autorului? Sunt trei legături care trebuie subliniate. Prima este reprezentată de faptul că schimbarea concepţiei despre relaţia dintre muncă şi viaţă, a tatălui lui Hall, survenită în urma şocului produs de prăbuşirea avionului în care dintr-o întâmplare nu se aflase, duce la reaşezarea principiilor şi valorilor după care acesta îşi trăia viaţa. Exemplul dat de Hall poate constitui un argument real care demonstrează validitatea ideii filozofice a lui Russell, potrivit căreia o concepţie integrată asupra diferitelor planuri ale vieţii (între cel al carierei şi cel familial de data aceasta) poate genera fericire. Nu numai pentru noi înşine, dar şi pentru cei ce ne sunt dragi. Noua concepţie şi schimbarea în carieră îi dă posibilitatea tatălui, care până atunci îşi petrecea alături de fiu doar două zile din paisprezece, să-i ofere fiului „multe zile fericite” şi posibilitatea de a face „orice îşi dorea”. Şi acesta nici măcar nu-şi dorea prea mult. Cea mai mare dorinţă a lui era să meargă la pescuit împreună cu tatăl său. A doua legătură este reprezentată de faptul că articolul citat şi munca ştiinţifică a lui Hall, în ansamblul ei, constituie o obiectivare a ideii filozofice a lui Russell, aplicată în domeniul dezvoltării

carierei. Nu ştiu dacă Hall a avut în vedere, vreun moment, abordarea lui Rusell privind legătura dintre concepţia integrată despre viaţă şi fericire. Dar ceea ce putem afirma e că preocuparea sa pentru carieră a fost permanent însoţită de aceeaşi motivaţie pe o care o avea preocuparea lui Russell pentru „elixirul” fericirii: „să ofere un leac nefericirii de care suferă zi de zi majoritatea oamenilor din ţările civilizate”. Şi mai putem afirma că Hall, prin teoria despre carieră dezvoltată în jurul conceptului protean career, a contribuit din plin la saltul revoluționar al concepţiei ştiinţifice despre relaţia dintre muncă şi viaţă, de la stadiul de work-life balance (caracterizat de un echilibru precar şi de necesitatea unei pendulări continue între diferitele planuri ale vieţii) la cel de work-life integration (care presupune integrarea armonioasă, a acestor planuri, într-un viziune unitară). A treia legătură dintre articolul lui Hall şi ideea filosofică a lui Russell este reprezentată de faptul că articolul pune în evidenţă rolul primordial al educaţiei primite de la părinţi în formarea unei concepţii moderne asupra integrării carierei în ansamblul vieţii. Titlul articolului este „Cariera proteană. O călătorie de un sfert de veac.” După 25 de ani de cercetări în domeniul carierei, după zeci de lucrări ştiinţifice despre conceptul protean career şi legătura acestuia cu cel de work-life integration, Hall realizează că dacă ar trebui să rezume toată teoria sa la câteva fraze, care să exprime esenţa ei, ar putea s-o facă reproducând doar patru mesaje educaţionale primite în copilăria sa de la părinţi. Cu privire la aceste mesaje vom avea ocazia să discutăm pe larg în alte articole. Până atunci vă propun să reflectaţi la două dintre ele, dintr-o perspectivă mai mult filosofică decât vocaţională, prin prisma a două concepte, fericirea şi libertatea de a alege: - Sentimentul de satisfacţie legat de muncă şi viaţă nu depinde în mod necesar de cât de mulţi bani, putere sau faimă câştigi. S-ar putea ca la un moment dat toate acestea să nu valoreze cât zilele de pescuit pe care le-ai pierdut, dar ai fi avut ocazia să le petreci alături de cei dragi, făcându-i fericiți; - Cel care trebuie să aleagă domeniul liceului/facultăţii sau profesia, este copilul. Respectaţi-i libertatea de a-şi alege viitorul pe care vrea să-l urmeze şi aveţi încredere că va alege responsabil. Preocuparea părinţilor ar trebui să fie orientată mai mult către a-l învăţa pe copil că şi atunci când va face o alegere greşită poate să-şi reinventeze oricând cariera şi s-o reaşeze pe noi direcţii şi că permanent trebuie să aibă în vedere integrarea acesteia cât mai armonios cu celelalte planuri ale vieţii. Hall arată că 25 de de ani de muncă, cercetare și biblioteci întregi citite despre carieră sunt oarecum egale cu prima „consultanţă” despre carieră pe care a primit-o el însuşi de la părinţii săi. Poate şi de aceea autorul subliniază că, atât în cursurile sale despre carieră, cât şi în consultanţa pe care o oferă în acest domeniu, primul lucru pe care îl cere celor cărora li se adresează este să-şi reamintescă şi să reanalizeze mesajele primite de la părinţi despre muncă şi carieră. Mesajele despre carieră pe care le transmitem copilului ca părinţi de cele mai multe ori sunt verbale şi pot reprezenta propriile noastre concluzii, idei preluate dintr-un articol ca acesta, dintr-o carte de specialitate sau recomandate de un consultant în carieră la care apelăm. Dar impactul acestor mesaje este unul redus. Impactul maxim îl au acele mesaje pe care le transmitem, oarecum subliminal, prin propriul exemplu de raportare la carieră, familie, prieteni, pasiuni extraprofesionale etc. Nu vom fi convingători sau cel mult vom stârni confuzie dacă îi vom vorbi copilului despre cât de important este să integrezi armonios munca în ansamblul vieţii, dar în acelaşi timp, în mod constant, vom ajunge acasă de la muncă atunci când el se pregăteşte să meargă la culcare, vom fi permanent conectaţi la telefonul sau email-ul de serviciu în vacanţe sau nu vom reuşi să-i punem cât mai des întrebarea „Ce ai face azi dacă ai putea să faci orice?” şi atunci când vrea să facă ceva ce stă în puterile noastre să-i spunem simplu „Hai să mergem!”. Aşadar aveţi grijă, dragi părinţi, cum formaţi concepţia copilului vostru despre relaţia dintre muncă şi viaţă. O concepţie ale cărei baze au fost puse greşit iniţial, nu numai că va fi greu de corectat în viitor (chiar şi de cei mai buni consultanţi în carieră), dar, admițând că la un moment dat va fi corectată (aproape douăzeci de ani i-au trebuit tatălui lui Hall să şi-o corecteze pe a sa), s-ar putea ca până atunci să producă multă nefericire. Plus că nu fiecare dintre noi suntem atât de norocoşi ca la un moment dat, doar dintr-o întâmplare, să nu ne urcăm, metaforic vorbind, într-un avion care se va prăbuşi. (Ionel Pop Doncilă)

ȘCOALA 9: Cum privesc adolescenții relațiile Un an de ateliere interactive despre relațiile de cuplu dintre liceeni a arătat că tinerii și-ar dori să poată vorbi despre ce-i frământă cu adulții din viețile lor, dar aceștia sunt de cele mai multe ori inaccesibili. O versiune a textului de mai jos a fost publicată în Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi. Caiet de lucru cu rezultatele proiectului In a Relationship, 2016—2019, editat de Fundația Friends For Friends în noiembrie 2019. In a Relationship este un proiect dedicat adolescenților din România lansat în 2016, parte din Campania Respectului, inițiativa AVON de luptă împotriva violenței domestice. Proiectul pune accentul pe primele relații de dragoste ale adolescenților, iar misiunea lui este să facă liceenii mai conștienți privind abuzurile potențiale în cuplu (fizice, emoționale, psihologice, sexuale și cibernetice/online) și să prevină violența din timpul liceului, sâmburele violenței domestice de mai târziu. In a Relationship a produs o cercetare națională pe aproape 1.500 de adolescenți (Generația nevorbită are cuvântul), un atelier de ilustrație și o expoziție de lucrări realizate de liceeni, mai multe intervenții publice, o serie de ateliere interactive cu grupuri de liceeni pe tema abuzurilor relaționale, la care au participat timp de un an circa 500 de adolescenți din 10 orașe din România, și caietul de lucru cu rezultatele proiectului. Un exemplar al acestuia poate fi obținut contra unei donații care susține proiectul în continuare. Atelierul In a Relationship debutează cu un exercițiu de împrietenire: eu spun niște propoziții în timp ce stăm în picioare, în cerc. Ne privim toți cu toți. Pasul în față, făcut de fiecare persoană atunci când propoziția este adevărată pentru sine, ne aduce mai aproape unii de alții în câteva zeci de secunde. Printre râsete și tăceri grave, aflăm că puțini dintre noi vor să aibă mulți prieteni. Și mai puțini se gândesc la relația de cuplu a părinților ca la un model pozitiv de relație. Declarativ, foarte mulți am suferit deja din dragoste și ne înțelegem foarte bine cu părinții. Facem tabere egale la propoziția care spune că într-o relație nu este normal să apară certuri și conflicte. Opiniile sunt împărțite. Un prim exercițiu îi confruntă pe participanți cu 27 de trăsături în aparență pozitive pe care cercetarea pe 1.400 de adolescenți le-a relevat ca fiind cele pe care și le doresc de la partener/parteneră. Dar în ce situații este posibil ca maturitatea, deschiderea, curajul, spontaneitatea, carisma sau empatia iubitului/iubitei să NU fie OK, să ducă la un potențial abuz? De exemplu, sinceritatea este OK atunci când „îți exprimi părerea sau când spui dacă ceva te deranjează”, „când partenerul este sincer cu tine și te respectă pentru că ești așa”, dar poate fi NOT OK atunci când „cei din jur o ironizează și te consideră naivă” sau „când rănește sentimentele altora”. Sinceritatea vine cu un potențial abuz emoțional, căci poate să agreseze, poate să fie startul unei hărțuiri sau al unui eveniment de public shaming, dacă informația dezvăluită este controversată. Inteligența este OK atunci când susține conversații interesante și „te înțelege mai bine pe tine și gândurile tale abstracte”, „te poate ajuta să iei decizii bune”, „îți poate oferi un trai mai bun” și „poate veni cu soluții la probleme, și overall e mai bine să știi că ai cu cine discuta atât chestii prostești, cât și chestii deep”, dar este NOT OK atunci când se transformă în atitudine de aroganță, superioritate sau control, când partenerul inteligent e „patronising sau manipulator”, posesiv sau infidel. Pot apărea tot felul de abuzuri emoționale, dar și abuzuri financiare, căci inteligența poate fi o armă în slujba unor intenții nesincere. Simțul umorului este OK atunci când partenerul „știe să guste o glumă și nu se atacă”, când „sunt tristă și îmi schimbă dispoziția în una mai bună”, dar este NOT OK atunci când „faci pe toată lumea să râdă de cineva anume”, când faci „glume care pot răni” sau tinzi să „tratezi totul în glumă”. Și aici tot despre abuz emoțional vorbim, cu forme mai specifice de bullying, ridiculizare sau umilire publică, care pot cauza anxietate și depresie. Dialogul în grup se desfășoară ca o discuție intimă, în care toată lumea e atentă și privirile se mută alternativ de la un vorbitor la altul. Împreună cu ei am aflat că grija sau protectivitatea te fac să te simți în siguranță, dar se pot transforma în gelozie, control asupra celuilalt și izolare socială; atenția și iubirea arătate de cineva pot crește stima de sine, dar uneori merg până la sufocare; loialitatea sau fidelitatea în cuplu e de admirat mereu, dar, când partenerul minte, înșală sau profită de tine, devine o formă de abuz auto-adresat; frumusețea fizică e ispititoare și atrage admirația celorlalți, dar nu poate înlocui respectul sau caracterul frumos, care însă, în alte cazuri, poate să facă din tine o țintă a bullyingului sau te poate face să fii luat „de prost”. Calmul e întotdeauna recomandat, dar uneori

poate fi interpretat ca pasivitate sau nepăsare, ceea ce poate să frustreze partenerul și să îi alimenteze tendințele agresive; persoanele sensibile sunt empatice, înțelegătoare, construiesc relații profunde, dar pot fi ușor rănite sau manipulate; respectul te poate ajuta să găsești tot timpul calea de mijloc, dar un tip de respect prost înțeles, ca obediență, umilință sau supunere, te poate răni în multe feluri și te poate face să accepți abuzul cu resemnare, fără să îți ceri drepturile; optimismul te ajută să treci peste cele mai dificile situații, dar îți poate deforma percepția asupra realității, ceea ce îți poate afecta negativ deciziile, făcându-le nerealiste sau superficiale, sau evitându-le total – optimiștii care se lasă în voia sorții, pentru că „oricum va fi bine”. Adolescenții români nu sunt doar capabili de gândire critică și dezbatere, ci și însetați de acest schimb de idei de o savoare neașteptată. Generația nevorbită nu a ajuns în acest fel pentru că nu are nevoie să vorbească sau pentru că nu știe despre ce să vorbească. Gen Z, așa cum sunt denumiți în studii, sunt nevorbiți pentru că nu primesc suficientă atenție de la adulții din viața lor și nici modele sănătoase de introspecție, de comunicare sau de negociere: nu le-a arătat nimeni cum ar fi bine să se întâmple lucrurile, tot ce văd este „cum nu trebuie”. Adolescenților le sunt de folos exercițiile de contextualizare, de „despicat firul în patru”, îi ajută să stea de vorbă cu alți oameni despre lucrurile la care se gândesc, pentru a le da formă în cuvinte și astfel să și le poată imagina mai ușor, adică să se învețe să gândească lucrurile în perspectivă. Următorul exercițiu este un joc de rol: aleatoriu, adolescenții ajung să facă parte din trei grupuri diferite: Adolescenții, Părinții și Profii. Din perspectiva grupurilor pe care le reprezintă, participanții încep o discuție despre cele mai importante dificultăți pe care le-au întâmpinat cu privire la relațiile de cuplu ale adolescenților. La final, pe lângă aceste dificultăți fiecare grup trebuie să prezinte și câte trei recomandări sau sfaturi pentru celelalte grupuri. Discuția se întinde uneori pe mai multe ore. Râdem împreună, povestim experiențe proprii, uneori auzim despre sentimente care sunt puse în cuvinte pentru prima dată de cel care vorbește, câteodată vedem și lacrimi. Întotdeauna se lasă cu îmbrățișări, cel puțin la final. Și toate astea alături de un grup de străini. Oameni pe care i-au întâlnit prima dată, dar cu care simt o conexiune puternică, emoțională, o legătură născută dintr-o experiență relevantă trăită împreună. Am structurat aici cele mai des întâlnite și, deci, cele mai relevante probleme legate de relațiile de dragoste dintre adolescenți, așa cum le văd ei, dar și cum își imaginează că le văd adulții (părinții și profii) din viața lor, pe baza propriilor experiențe și interpretări. ADOLESCENȚII 1. Relația părinților mei este un contra-exemplu pentru mine „nu o să ajung niciodată așa”/„nu vreau să fiu ca mama”/„oricât ai încerca să nu cazi în capcana asta, nu ai de unde să știi la început și poți să descoperi mai târziu că de fapt tot seamănă cu ai tăi”/„zic să nu fiu ca mama, dar asta fac chiar dacă nu vreau” Adolescenții observă standardele duble și diferențele dintre ceea ce li se cere și ceea ce li se arată, ca modele de viață. Ei observă pattern-urile disfuncționale din relațiile de cuplu ale părinților și fac eforturi conștiente să nu se lase influențați de aceste modele. În același timp, observă că, oricât de mult ar încerca acel „să nu fiu ca mama/tata”, realitatea le demonstrează de multe ori că apelează la aceleași strategii de rezolvare a conflictelor sau de a obține diverse lucruri de la cei din jur, de la îndeplinirea unor nevoi de bază și până la dinamica relațională de cuplu. 2. Profesorii discriminează în funcție de gen/orientare sexuală/statut social „Diriga se bagă în relațiile personale, vrea să aibă cupluri în clasă”/„Acum e timpul să înveți, nu să stai după băieți”/„[relațiile nașpa cu profii] te afectează ca orice bullying, doar că vine de la o autoritate” Relațiile adolescenților se desfășoară, în mare parte, la școală, ceea ce le face observabile de o altă categorie importantă de adulți: profii. Participanții la ateliere aduc des în discuție atitudinea profilor pe lista problemelor identificate de ei, imediat după părinți. Au acuzat tendințele de discriminare și segregare și au exemplificat cu întâmplări din viața lor sau a prietenilor lor: fata care se îndrăgostise de un băiat de origine arabă, dar care avea interdicție din partea părinților să se vadă cu el din cauză că ei erau convinși că băiatul era de etnie romă; diriginta intruzivă, care nu se opune relațiilor dintre adolescenți, dar militează pentru formarea cuplurilor exclusiv „în clasă”, între colegi, fără să ia în considerare ideea că există și adolescenți cu altă orientare sexuală; profesorul de matematică care își exprimă față de elevi opinia conform căreia fetele nu au nevoie de atâta școală; profesoara care îi spune de la catedră unei fete: „Ești proastă, ce alergi așa ca o cățea după el?” (un băiat cu care a

văzut-o pe hol – n.r.). Iar lista poate continua mult, dureros, fără vreo sancțiune pentru abuzurile profesorilor. În privința discriminării pe baza orientării sexuale, adolescenții observă o mare diferență de viziune între ei și generațiile mai înaintate în vârstă, care ori consideră homosexualitatea o boală vindecabilă – singurele momente în care părinții par să fie dispuși să apeleze la psihologi sau psihoterapeuți, cărora le cer să le „repare” copiii – ori sunt mult prea inhibați sau refractari pentru a discuta astfel de probleme cu copiii lor – „nu vor să pară vulnerabili”. Adolescenții sunt deschiși și acceptă, în cea mai mare parte, orientările sexuale diferite, chiar dacă mulți dintre ei tratează subiectul uneori cu umor, ironie sau sarcasm, ceea ce poate genera conflicte și tensiuni în relațiile și grupurile lor. Abordarea „la caterincă” a orientărilor sexuale diferite nu și-a găsit loc în discuțiile din atelierele In a Relationship, dar mulți dintre adolescenți au vorbit și despre experiențe de bullying sau umilire a adolescenților declarați sau bănuiți a face parte din comunitatea LGBTQI, agresorii fiind de multe ori tot adolescenți. Motivele pentru care ei cred că se întâmplă acest lucru se rezumă la educația primită și modelele pe care le au adolescenții. 3. Sinceritatea, minciunile & infidelitatea „Să nu mă minți, dacă o faci, simt că mi-am irosit momentele cu tine și nu mă respecți”/„Dar noi ne mințim pe noi înșine, ceri de la un om să fie sincer cu tine când el nu e nici cu el?” Participanții reflectă mai multe viziuni asupra sincerității în discutarea acestei probleme – unii sunt de părere că a cere sinceritate este principiul de bază al relației de cuplu, pe când alții văd sinceritatea într-o relație de cuplu strâns legată de încrederea în sine, de temerile și de capacitatea fiecăruia de a se cunoaște pe sine, de a fi sincer înainte de toate cu sine însuși. Pare că, în viziunea adolescenților, sinceritatea se suprapune cu multe alte concepte – respectul, afecțiunea, încrederea, interesul – ceea ce de multe ori generează confuzii, neînțelegeri și conflicte. De asemenea, se observă influența uriașă a părinților, care cer sinceritate și transparență totală din partea copiilor, chiar și în condițiile în care ei înșiși nu respectă aceste principii. 4. Comunicarea deficitară și centrarea pe propria persoană „Dacă nu ne ascultăm, nici nu ne înțelegem”/„Suntem mai concentrați pe ce vrem noi și nu vedem ce efect are asupra celorlalți”/„Nu ne înțelegem nici noi pe noi” Adolescenții înțeleg nevoia de a comunica pentru a ajunge la o situație de comun acord. Știu și să se folosească de diverse argumente sau instrumente, necinstit, știu și să mintă, dar de cele mai multe ori o fac de frică, pentru a nu fi pedepsiți sau sancționați în vreun fel, pentru a nu dezamăgi. Când mint de bunăvoie se împotrivesc regulilor și își exprimă furia – furia față de nedreptățile cu care se confruntă pe tăcute, adică tot felul de abuzuri în familie, bullying la școală, resurse insuficiente sau inadecvate pentru a se adapta etc. Își iau astfel dreptul de a exista și de a lua decizii independent de părinte, de orice adult. Își revendică existența, sunt autonomi și independenți, deși știu că nu sunt gata să trăiască pe cont propriu. 5. Dependențele - alcool/droguri/persoana iubită „dependența emoțională față de persoana iubită înseamnă întâi o distorsiune a imaginii persoanei, datorată idealizării și cunoașterii insuficiente, urmată de dependență”/„te îndrăgostești de un om pe care nu-l cunoști”/„când devii dependent, e ceva ce îți lipsește ție” Adolescenții au părut mai interesați să dezbată subiectul dependențelor emoționale, părând cu toții convinși că dependențele de substanțe sunt întotdeauna ceva negativ și căzând de acord de obicei că orice exces de acest fel este foarte periculos. Au discutat însă mai mult pe tema dependențelor care se creează în relațiile de cuplu, argumentând motivele pentru care dependențele emoționale trebuie evitate: îngustează orizonturile de dezvoltare, aduc însingurare și izolare, limitează interacțiunile sociale, prin urmare și experiența de viață, și pot genera probleme mult mai mari în viitor. Autonomia și independența sunt valori apreciate de tineri, prin urmare tendințele de dependență sunt criticate aspru în grupurile acestora. Una dintre urmările posibile ar fi că adolescenții care se găsesc într-o astfel de relație și ar putea avea nevoie de ajutor se tem să vorbească deschis ca să nu fie judecați. Problemele se transformă în secrete, care apasă conștiința și sabotează încrederea și stima de sine. PĂRINȚII 1. În ochii părinților și ai adulților, în general, relațiile periclitează viitorul adolescenților Părinții aduc argumente precum lipsa de stabilitate a acestor relații, faptul că sunt scurte și cu emoții intense și sunt îngrijorați că adolescenții nu prioritizează lucrurile cu adevărat importante, irosind

timp și energie care ar putea fi investite în viitorul lor, în educație sau în potențiala carieră profesională. De multe ori participanții asociază atitudinea adulților cu ceea ce ei numesc „mentalitate comunistă”, în special în discuțiile despre părinți și profesori. 2. Inhibarea comunicării dintre părinți și copii Adolescenții observă că între ei și părinții lor există nu doar un gap generațional, ci și o criză de comunicare, potențată de posibilele momente dificile din viața lor: adolescența și turbulențele ei, alături de criza „cuibului gol”, pe care părinții o resimt atunci când realizează că adolescenții încep să se separe de ei și intră în relații amoroase. Pe de altă parte, adolescenții se referă la ei înșiși ca fiind „copii”, consideră că asta este o urmare a felului în care se poartă părinții cu ei – supraprotectivi, mențin dependența și împiedică formarea autonomiei, lucruri care vin la pachet cu menținerea unui nivel scăzut de încredere în sine la adolescenți, chiar dacă intențiile părinților pot fi cele mai bune. De asemenea, participanții au punctat și discriminările culturale și sexuale pe care părinții lor le perpetuează: „băieții cam fac ce vor, fetele nu prea pot”, motivele fiind plasate undeva în moștenirea a ceea ce ei numesc „mentalitatea comunistă” sau mai degrabă a fricilor și măsurilor de precauție pe care trebuiau să le ia familiile tinerelor, în lipsa metodelor contraceptive sau a posibilității de a renunța la o sarcină nedorită. O altă categorie de probleme o constituie lipsa prezenței și a implicării directe a părinților în activitățile adolescenților: „Lucrez în teatru, dar de 2 ani jumate ai mei nu au venit niciodată să vadă cu ce se mănâncă. Stau și până la 5 dimineața la teatru și ei nu-mi spun un cuvânt”/ „Mama îmi oferă tot felul de servicii în loc de afecțiune. Înțeleg că atunci când era mică a avut multe lipsuri și era mult mai greu, dar pe mine nu m-a mai îmbrățișat de nu știu când.” Astfel de exemple au fost relatate de participanți cu emoție, uneori chiar cu lacrimi în ochi, ceea ce demonstrează nu doar autenticitatea trăirilor, ci și un nivel foarte ridicat de frustrare și suferință pe care adolescenții îl trăiesc în relațiile cu părinții lor. Chiar dacă se află într-un proces de separare de părinți și câștigare a independenței, unii dintre ei admit că nu vor să taie de tot legăturile cu părinții lor, ci își doresc să păstreze „măcar un fir”. 3. Diferențele de mentalitate și așteptările nerealiste ale părinților „din dragoste și frică se trage diferența de comunicare dintre generații”/„o grijă și o dragoste prea mari”/„[părinții] din experiența lor știu mai bine ce e bine și ce nu” Adolescenții au discutat despre idealizarea imaginii copilului, care nu e văzut ca o ființă independentă, ci ca ceea ce vor părinții ca el/ea să fie: „e ca și cum ai vrea să bagi un cub într-un triunghi”, spunea unul dintre participanți, referindu-se la incongruențele dintre așteptările/exigențele părinților și abilitățile/pasiunile/interesele/identitatea copiilor lor. Deși admit că „părinții au mai multă experiență de viață și știu mai bine”, adolescenții relatează propriile conflicte cu familia, majoritatea acestora fiind explicată prin faptul că nici părinții nu își cunosc copiii și nici copiii nu își cunosc cu adevărat părinții: „le e frică să nu pară vulnerabili, nu vor să admită dacă au greșit ceva ca și când asta le-ar strica imaginea”. Capacitatea adolescenților de a învăța din greșeli pare să fie limitată atât de încercările adulților de a le oferi lecții de viață „de-a gata”, cât și de modelul oferit de acești adulți, pentru care greșelile sunt ceva greu de acceptat și greu de recunoscut. PROFII 1. Din cauza relațiilor, apare dezinteresul adolescenților față de școală „Dacă stai pe mesaje la ore, profii te dau afară. Ori adolescenții nu stau pe telefon doar pentru că sunt combinați – îndrăgosteala aeriană trece, e doar o perioadă. Uneori nu par interesați pentru că se plictisesc foarte tare la ore.” Participanții au identificat cel mai des această convingere ca fiind una dintre problemele profesorilor vizavi de relațiile dintre adolescenți: când apare iubirea, nu le mai pasă de școală. Deși admit în mod realist existența unui tip de „îndrăgosteală aeriană”, cei mai mulți dintre adolescenții cu care am vorbit sunt de acord că efectele ei sunt de scurtă durată și că motivele adevărate pentru care nu sunt atenți la ore sunt altele. Mulți dintre ei se plâng că învață după manuale vechi, neadaptate prezentului, cu lecturi obligatorii neatractive, în mare parte, și fără activități practice, de pe urma cărora să poată învăța experiențial. Nenumărate exemple și nenumărate voci de liceeni au susținut că școala este un loc cu multe standarde duble, în care li se cere performanță măsurată după niște

criterii care, în viața de zi cu zi, nu sunt neapărat utile sau aplicabile. Prea puțini profesori implicați, prea puține opțiuni de activități extrașcolare, prea puține resurse – acesta este un mesaj care apare ca un refren în atelierele In a Relationship. În timp ce mulți profesori consideră cam toate relațiile de cuplu dintre adolescenți premature și periculoase pentru interesul față de educație, adolescenții reclamă metodele de educație învechite, care nu le solicită nimic mai mult decât capacitatea de memorare și de a sta cuminți 6–7 ore pe zi. 2. Gesturi de afecțiune la școală „ce faci acasă nu ar trebui să faci și pe holul liceului” Participanții aduc în discuție aproape întotdeauna impactul conduitei „colegilor de generație” asupra convingerilor pe care le au profesorii cu privire la relațiile dintre adolescenți. Ei admit faptul că există multe cupluri „chinuite de hormoni” care își manifestă afecțiunea prin gesturi nepotrivite pentru holurile școlii, ceea ce determină reacții în lanț: profesorii se simt ofensați și nerespectați, fac observații sau aplică sancțiuni și apoi generalizează convingerile conform cărora relațiile dintre adolescenți sunt ceva rău/de evitat până la o vârstă. Participanții sunt de părere că, indiferent de tipul de relație, adolescenții ar trebui să își adapteze comportamentul în funcție de context. Blamează vulgaritatea, fiind foarte atenți cu granițele ei: nu vor nici să fie sancționați sau ironizați de profesori pentru gesturi nevinovate, așa cum se întâmplă deseori. Se creează astfel un fel de climat de război tacit între adolescenți și profesori: tinerii nu pot avea încredere în adulți și se distanțează și mai mult, evitându-i chiar și atunci când ar avea nevoie de sfatul lor. Mai mult, problema se pune uneori în termeni de „rămâi ca proasta cu burta la gură”, ceea ce sigur nu este un mod de a încuraja tinerii să ceară sfaturi sau ajutor. Suntem țara cu cele mai multe sarcini la minore și nu, asta nu este doar o cifră care arată realitatea unor comunități marginale și sărace. Un raport al organizației Salvați Copii din 2018 – Analiza situației gravidelor, mamelor și copiilor din mediul rural – afirma că „Fenomenul mamelor minore, care plasează România pe primele locuri din Europa, este unul complex, ale cărui consecințe afectează atât mama, cât și copilul. Astfel [...] 5 din 10 mame cu vârsta sub 18 ani nu au fost niciodată la control ginecologic, ceea ce a dus la o rată de 4 ori mai mare a nașterilor premature. [...] Există o corelație directă între vârsta precoce a mamei, care înseamnă și o dezvoltare emoțională, dar și socială, încă incomplete, și lipsa accesului la educație sanitară și la servicii medicale constante. [...] 6 din 10 mame adolescente nu au avut niciodată acces la informații privind sănătatea reproducerii sau educației sexuale, iar 7 din 10 nu au beneficiat niciodată de planificare familială.” Dar în loc să combatem aceste situații cu măsuri de protecție socială pentru tineri și cu actualizarea curriculei din educație, în loc să educăm cadrele didactice și adulții, în general, societatea noastră încă acoperă abuzurile și blamează tinerii, minoritățile și străinii. 3. Mentalitatea învechită „mentalitatea comunistă a unui profesor afectează grav felul în care privim materia”/„tot un fel de moștenire comunistă ar fi obsesia pentru ierarhizare în instituție [...] și faptul că ei stabilesc relații individuale cu anumiți elevi în afara școlii, cu care fac meditații [...] și unii nu mai urmează apoi principiul de egalitate în școală”/„până la urmă te-ai făcut profesor pentru că iubești copiii... sau ar trebui să îți placă [...] nu vii la școală să îi batjocorești.”/„dacă eu mă duc la școală și văd jocul de-a puterea și mă duc acasă și văd jocul de-a puterea, [...] probabil că într-o relație o să tind să iau puterea sau să devin foarte submisiv” Participanții au, în general, așteptări ridicate, dar îndreptățite de la adulții din jurul lor. Odată ce au și vocabularul prin care să își exprime observațiile, ei devin incomozi, căci nu rezistă tentației de a arăta cu degetul greșelile adulților. Adolescenții au păreri argumentate cu privire la reminiscențele epocii comuniste din societatea românească actuală, acuzând, atât la profesori, cât și la părinți, comportamente pe care ei le văd ca parte din „moștenirea comunistă”: ierarhizarea, favoritismul, fățărnicia, obsesia pentru control, metodele de coerciție etc. Ciudat este că fac asta fără ca orele de istorie să le vorbească detaliat despre perioada comunistă. Nici filmele despre comunism nu descriu prea bine perioada aceea, așa că o întrebare bună este dacă au dreptate sau e doar o acuzație nefondată. Teoriile atașamentului și teoriile traumei din psihoterapie indică existența unor astfel de mecanisme transgeneraționale, dar adolescenții nu au astfel de argumente. Ei doar își spun părerea.

*Urmează etapa în care se discută despre recomandările pe care participanții – grupurile de Adolescenți, Părinți și Profi – și le fac unii celorlalți. Ideile se repetă de la un atelier la altul; chiar dacă formulările variază, esența e, în principiu, aceeași. Adolescenții și-ar dori pentru sine să fie mai serioși și mai conștiincioși – nu doar cu școala, ci și cu introspecția și autocunoașterea. „Școala vine natural, dacă nu e absolut groaznică”, spunea o fată. Și-ar dori să comunice deschis, să asculte cu adevărat, să învețe din greșelile lor și ale părinților lor. Să își cunoască limitele și să le respecte, adică să le comunice partenerilor de cuplu și să fie demni. Să fie autentici și să nu se mai teamă atât de mult de judecata altora, să fie empatici și să fie înțelegători și cu părinții, chiar dacă uneori aceștia par absurzi. Să facă lucrurile pe care vor să le facă, dar doar atunci când se simt pregătiți, nu pentru că cineva îi presează în vreun fel. Să își cunoască drepturile și să și le ceară, dar să își respecte și responsabilitățile. Și lista poate continua. Părinții și profesorii primesc altfel de sfaturi și recomandări. Mai multă autenticitate, mai mult curaj de a-și recunoaște greșelile, mai multă grijă la emoțiile celorlalți, mai multă educație pe tema relațiilor și pe tema sexualității, mai multă colaborare și mai multă încredere, mai multă asertivitate și relaxare. În același timp, adulților li se recomandă mai puțină frică, mai puțin perfecționism, mai puține minciuni și secrete, mai puține tabuuri, mai puțină competiție – între părinți, dar și între părinți și profesori – și mai puțin control. Iar adolescenții își argumentează toate aceste recomandări cu subiect și predicat. *Adolescenții tânjesc după genul ăsta de experiență, fie că știu sau nu că se poate obține atât de simplu. Dar își doresc să poată avea astfel de momente, astfel de conexiuni oneste, deschise și nonjudicative nu doar cu o gașcă de străini sau colegi de clasă, ci cu oamenii pe care îi iubesc cel mai mult, adică alături de familie, oricare ar fi forma ei. De multe ori, însă, familiile sunt indisponibile pentru astfel de conexiuni – mulți dintre părinți ori se străduiesc să acopere nevoile de bază ale întregii familii și asta îi face indisponibili fizic mult timp, ori sunt de-a dreptul abuzivi, în diverse moduri, care pornesc de la folosirea fricii ca instrument de educare, și până la violență fizică și chiar sexuală. Tot ce nu e „cum trebuie” e trecut cu vederea și nu e arătat nimănui. Secretul cântărește greu pe umerii copiilor, care, dacă măcar ar ști că nu sunt singurii în această situație, le-ar fi puțin mai simplu. Dar secretul înseamnă rușine și rușinea înseamnă tăcere, așa că am tot crescut generații nevorbite după generații nevorbite. E nevoie de multă muncă – muncă inteligentă și coordonată – pentru ca schimbările de care au nevoie tinerii să aibă loc în societatea noastră. Mai e nevoie și de timp, desigur, dar depinde de fiecare dintre noi cât de lungă va fi așteptarea. Fotografie de Claudiu Popescu. Ilustrații de Andreea Cristea din caietul proiectului In a Relationship. (autor: Silvia Guță) * Silvia Guță a absolvit Psihologia la Universitatea București și s-a specializat în psihoterapie experiențială. Lucrează de 15 ani în proiecte de educație și cultură pentru tineri, cum sunt In a Relationship sau Ideo Ideis, unde coordonează departamentul de dezvoltare comunitară. HOTNEWS: Liviu Pop anunță o nouă lege a educației și spune că a discutat cu toate sindicatele din Educație/ Federația Spiru Haret nu e de acord cu legea în campanie electorală/ Senatorul Liviu Pop anunță o nouă lege a educației, potrivit unui comunicat al Senatului. În document se arată că decizia unei noi legi a educației a fost anunțată, joi, în cadrul unei dezbateri de la comisia de învățământ din Senat, la care au participat toate cele trei federații sindicale din educație, printre care și Federația ”Spiru Haret”, Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi, Consiliul Naţional al Elevilor şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. În replică, Spiru Haret anunță că sindicaliștii lor nu au fost la dezbatere și nu sunt de acord cu o nouă lege a educației. Liviu Pop a anunțat că întâlnirea de la Senat este un prim pas pe care îl face comisia pentru realizarea unui pachet de legi care să dea un nou re-start Legii educaţiei. Spiru Haret spune că nu a participat la dezbatere și că nu e de acord cu legea Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret“ dezminte că a fost la dezbatere și arată că în această perioadă nu se poate realiza un consens național, care să ofere șansele apariției unui pachet de legi privind sistemul de învățământ.

„Potrivit acordului semnat cu Guvernul României, condus de doamna prim-ministru Viorica Dăncilă, pachetul legislativ ar fi trebuit să fie gata încă din 31 martie 2019, însă nu a existat dorința din partea majorității parlamentare pentru ca acest document să fie elaborat. Cu toții știm că mai urmează două rânduri de alegeri. Orice discuție privind educația în plină campanie electorală este sensibilă și neproductivă. Ne-am săturat ca învățământul să fie subiect de campanie electorală. Mai mult, ni se pare cel puțin ciudată invitația făcută de domnul senator Liviu Marian Pop în condițiile în care, când a fost modificat articolul 66 din Legea Educației (instituind un număr mediu de ore pe cicluri de învățământ), punctul nostru de vedere nu a contat. Dacă participam astăzi la dezbatere, am fi girat și actul normativ de modificare a articolului 66, care aduce deservicii atât cadrelor didactice, cât și elevilor și care nu a avut la bază niciun studiu de impact. În educație nu putem face modificări de pe o zi pe alta, numai pentru că așa consideră o persoană, sau un grup restrâns“, a declarat Marius Ovidiu Nistor, președinte FSE „Spiru Haret“. În pozele de la eveniment, postate pe contul lui Liviu Pop sunt numai trei reprezentanți ai FSLI: Simion Hăncescu, Cornelia Stavri și George Purcaru. (A.O.) EDUPEDU.RO: Liviu Pop anunță o nouă Lege a educației, pornită din Senat. Sindicatele, părinții, elevii și ARACIP au participat astăzi la primele consultări/ O nouă lege a educației este anunțată de senatorul social-democrat Liviu Pop. Comisia pentru învăţământ din Senat, condusă de Pop, a organizat astăzi o dezbatere la care au participat sindicatele din educație, reprezentantul părinților, Consiliul Național al Elevilor şi Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. “Scopul final al acestor întâlniri va fi concretizat într-un pachet de legi sustenabile şi aplicabile care să dea un nou re-start Legii educaţiei”, a anunțat Senatul, într-un comunicat. “Acum, la Senatul României, se desfășoară evenimentul ‘Educația, încotro?’. Dezbatem astăzi posibilitatea elaborării unei noi Legi a Educației Naționale, o lege a educației sustenabilă și aplicabilă”, scria Pop, pe pagina sa de Facebook, în cursul zilei. La finalul dezbaterii, social-democratul a anunțat că “prin acest pachet de legi ne dorim să realizăm un consens naţional la care, până în prezent, nimeni nu a reuşit să ajungă. Am convingerea că, în calitate de forum decizional Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului va reuşi să ducă la bun sfârşit acest demers absolut necesar sistemului de învăţământ din România şi societăţii în ansamblul ei”. Comunicatul Senatului: “În data de 28 noiembrie 2019, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României a organizat o dezbatere cu tema „Educaţia Incotro?”. La eveniment au participat reprezentanţi ai Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret”, Federaţiei Naţionale Sindicale „Alma Mater”, Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Consiliului Naţional al Elevilor şi Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. Întâlnirea de astăzi este un prim pas pe care îl face Comisia dintr-o serie de viitoare dezbateri pentru a implica toate instituțiile interesate în acest proiect. Scopul final al acestor întâlniri va fi concretizat într-un pachet de legi sustenabile şi aplicabile care să dea un nou re-start Legii educaţiei. „Prin acest pachet de legi ne dorim să realizăm un consens naţional la care, până în prezent, nimeni nu a reuşit să ajungă. Am convingerea că, în calitate de forum decizional Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului, va reuşi să ducă la bun sfârşit acest demers absolut necesar sistemului de învăţământ din România şi societăţii în ansamblul ei”, a concluzionat preşedintele comisiei, senatorul Liviu-Marian Pop.” (R.P.) EDUPEDU.RO: Legea lui Liviu Pop, contestată de Sindicatele „Spiru Haret” înainte de a se naște: Nu am fost azi la dezbatere, așa cum anunță Senatul/ Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“ nu a avut astăzi niciun reprezentant la dezbaterea „Educaţia Încotro?”, organizată de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, așa cum eronat a apărut în comunicatul Senatului României, susține Federația într-un mesaj trimis Edupedu.ro.

FSE „Spiru Haret“ consideră că „în această perioadă nu se poate realiza un consens național, care să ofere șansele apariției unui pachet de legi privind sistemul de învățământ”, mai precizează reprezentanții sindicatului. „Potrivit acordului semnat cu Guvernul României, condus de doamna prim-ministru Viorica Dăncilă, pachetul legislativ ar fi trebuit să fie gata încă din 31 martie 2019, însă nu a existat dorința din partea majorității parlamentare pentru ca acest document să fie eleborat. Cu toții știm că mai urmează două rânduri de alegeri. Orice discuție privind educația în plină campanie electorală este sensibilă și neproductivă. Ne-am săturat ca învățământul să fie subiect de campanie electorală. Mai mult, ni se pare cel puțin ciudată invitația făcută de domnul senator Liviu Marian Pop în condițiile în care, când a fost modificat articolul 66 din Legea Educației (instituind un număr mediu de ore pe cicluri de învățământ), punctul nostru de vedere nu a contat. Dacă participam astăzi la dezbatere, am fi girat și actul normativ de modificare a articolului 66, care aduce deservicii atât cadrelor didactice, cât și elevilor și care nu a avut la bază niciun studiu de impact. În educație nu putem face modificări de pe o zi pe alta, numai pentru că așa consideră o persoană, sau un grup restrâns“, a declarat Marius Ovidiu Nistor, președinte FSE „SPIRU HARET“. Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“ nu este împotriva unei reforme în sistemul educațional, însă aceasta trebuie să aibă la bază o viziune care să ne arate direcțiile de urmat și o strategie care să conducă la îndeplinirea obiectivelor, se mai arată în comunicat. Reamintim că senatorul Liviu Marian Pop, a anunțat printr-un comunicat trimis de Senatul României o nouă lege a educației. Comisia pentru învăţământ din Senat, condusă de Pop, a organizat o dezbatere la care au anunțat că au participat toate sindicatele din educație, reprezentantul părinților, Consiliul Național al Elevilor şi Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. “Scopul final al acestor întâlniri va fi concretizat într-un pachet de legi sustenabile şi aplicabile care să dea un nou re-start Legii educaţiei”, a anunțat Senatul, într-un comunicat.