revista liceului teoretic „Ştefan odobleja” 7-8 2004-2005.pdfseva pământului românesc se va...

REVISTA LICEULUI TEORETIC „ŞTEFAN ODOBLEJA”

Liceul Teoretic ,,Ştefan Odobleja’’

Gânduri despre Eminescu pag. 1

Pledoarie pentru Eminescu pag. 2

Legenda Europei pag. 4

O nouă identitate pag. 6

Mărţişor pag. 8

Paştele pag. 10

NU da şpagă pag. 12

Fiinţele umane nu au preţ pag. 15

Adolescenţa pag. 16

Corespondenţă pag. 20

Creaţie literară pag. 22

Creaţie plastică pag. 24

Absolvent pag. 26

Ridendo pag. 30

Redactor şef: Adrian Grigore

Redactor şef-adj.Ioana Niţulescu

Redactori: Sorin Mocanu

Andreea Câmpeanu

Cristina Macovei

Foto: Răzvan Goian

Tehnoredactare: Adrian Grigore

Gabriel Ionescu

Andrei Bîrsan

Coordonator:

Profesor DANIELA DELION

CUGETĂRI - MIHAI EMINESCU

Stejarul nu creşte pretutindenea;

buruienele în tot locul.

Martirul, eroul şi înţeleptul sunt

numai trei forme ale aceleiaşi

substanţe: adevărul.

Tot ce este are o raţiune de a fi.

Artele şi literatura frumoasă trebuie

să fie oglinzi de aur ale realităţii în care

se mişcă poporul, o coardă nouă,

originală... numai arta naţională are

raţiune de a fi, numai ea naşte în inimile

indivizilor întărirea şi intensitatea

acelui simţământ subiectiv care-i face

ca toţi să se numere de membrii

aceluiaşi corp.

Caracterul oamenilor e întipărit pe

faţa lor. Toate pasiunile cauzează

trăsături deosebite pe faţă. De durată

lungă fiind, trăsăturile rămân neşterse.

Orice bun cetăţean are datoria de a

se ocupa de viitorul patriei sale.

Civilizaţia adevărată a unui popor

consistă nu în adoptarea cu deridicata

de legi, forme, instituţii, etichete, haine

străine. Ea consistă în dezvoltarea

naturală, organică a propriilor puteri, a

propriilor facultăţi ale sale. Nu există o

civilizaţie umană generală, accesibilă

tuturor oamenilor în acelaşi grad şi în

acelaşi chip, ci fiecare popor îşi are

civilizaţia sa proprie, deşi în ea intră o

mulţime de elemente, comune şi altor

popoare.

Da! În locul stejarului secular,

stejarul cel tânăr se înalţă în sus – neam

vine şi neam trece – aceasta este legea

veacurilor.

Da! Orice cugetare generoasă,

orice descoperire mare purcede de la

inimă şi apelează la inimă.

Cultura străină ca atare nu poate

strica pe om, pentru că trece prin

prisma unui caracter, a unei inimi deja

formate – educaţiunea, creşterea cad

însă în periodul acela al vieţii omeneşti

când inima neformată încă a omului se

aseamănă unei bucăţi de ceară în care

poţi imprima ce vrei. Când inima cu

vârsta se-mprieteneşte, atunci n-o mai

poţi îndrepta, o poţi numai rupe.

Educaţiunea e cultura caracterului,

cultura e educaţiunea minţii.

CONSONANŢE 7-8

1 Liceul Teoretic ,,Ştefan Odobleja’’

ANIVERSARE

Dacă, despre ,,Amintirile...” lui Creangă, G. Călinescu spunea că surprind miracolul unei vârste, am putea lărgi intuiţia

călinesciană spunând că opera lui Eminescu proiectează esenţa omului trăitor întru iubire. Este una dintre puţinele creaţii care,

vorbind despre experienţe individuale, ajung să vorbească despre condiţia umană.

De ce Eminescu este – dacă nu iubit – atunci prezent într-un fel sau altul în gândurile noastre? Pentru că el ne-a ajutat

pe toţi să ajungem la înţelegerea tragică, dar olimpiană a acelui ,,Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”. Poemele lui Eminescu

nu au făcut decât să uşureze naşterea în noi a miracolului. Din acest punct de vedre, ideea genialităţii unui artist pare cel puţin

inexactă. Un mare creator este acela care ajută arta să nască în toţi. Nu arta lui e mare, ci sensul pe care ea îl creează în noi.

Întrebat dacă nu cumva Eminescu ar fi fost primul poet român laureat cu un Nobel – în condiţiile în care distincţia ar fi

existat pe atunci, marele iubitor de Eminescu, Nichita, a răspuns printr-o anecdotă: Aflat, împreună cu Titu Maiorescu într-o

vizită la Palatul regal şi prezentat reginei Carmen Silva, care era gata să-i dea decoraţia ,,Bene merenti”, Eminescu, agitat

peste măsură în prezenţa unei regine, a început să caute febril o decoraţie, pe care, la rândul lui, să i-o ofere reginei. Pentru

că, subliniază Nichita Stănescu, poetul decorează de obicei, iar nu el este decorat.

Dacă vă situaţi în categoria cititorilor care nu se simt ,,decoraţi” de Eminescu (sau care n-au nevoie de acest suprem

gest), atunci trebuie să reflectaţi asupra unei replici pe care acelaşi mare îndrăgostit de Eminescu, Nichita Stănescu, i-a dat-o

unui tânăr. Acesta din urmă i-a azvârlit stupiditatea că ,,Luceafărul” nu-i spune nimic. Poetul i-a răspuns: ,,Să fii sănătos, îţi

repet fraza goetheană, când o carte se izbeşte de un cap şi sună a gol, nu tot timpul este de vină cartea!”

Dacă însă vă număraţi printre aceia pe care raza Luceafărului îi ,,luminează încă”, amintiţi-vă ce spune Nichita:

,,Atâta să nu uitaţi: Atât să nu uitaţi, -

că el a fost om viu că ar fi putut să stea

viu la masă cu noi,

pipăibil cu mâna. la masa cinei celei de taină.

Atâta să nu uitaţi Atât să uitaţi! Numai atât -

că el a băut cu gura lui că El a trăit,

că avea piele înaintea noastră...

îmbrăcată în stofă. Numai atât,

în genunchi vă rog, să uitaţi!”

Prof. Roxana Samoilescu

Noaptea tainică se aşterne lin peste codru. În depărtare se aude murmurul dulce al izvorului. Păşesc uşor. Privesc în jurul meu

şi zăresc o lumină aurie. Mă apropii. Mii de stele îmi luminează calea. O steluţă jucăuşă îmi sare în palmă şi-mi şopteşte cu o voce

diafană.

- Noaptea aceasta este o noapte magică. Oamenii, vieţuitoarele, stelele şi luna, natura întreagă uită de griji şi

sărbătoresc împreună naşterea Luceafărului poeziei româneşti.

Încerc să înţeleg. Privesc spre bolta cerească. Între miile de stele Luceafărul străluceşte ca în fiecare seară. Şi totuşi, nu este la

fel. Luna, crăiasa lună, maiestuosă păşeşte pe cerul albastru. Palatele din umbră o aşteaptă cu nerăbdare. Stelele, mici făclii, dansează

în jurul Luceafărului. Pământul sărbătoreşte şi el, în mare taină, în această noapte. Păsărelele înşirate pe rămurele îşi şoptesc în triluri

dulci. Lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr îşi cutremură undele în semn de bucurie. Din adâncul său pornesc glasuri fermecate.

Codrul freamătă lin şi-şi dansează coroanele copacilor în hora fericirii. Chiar şi plopii fără soţ se legănă în depărtare.

O rafală călduţă de vânt îmi mângâie faţa. Închid ochii şi aud cântecul codrului. O clipă. O clipă de visare. O clipă din

eternitate.

Unde mă aflu Privesc în jur. Îmi recunosc camera. Dar?!?... A fost doar un vis... Este în miez de iarnă. Calendarul arată 15

ianuarie. Este ziua lui Mihai Eminescu. Mi-aduc aminte că aseară mi-am notat cuvintele lui George Călinescu:

,,...cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării

sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le

ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

Îmi însuşesc omagiul marelui critic. Iau volumul din raft. Îl deschid la semn. Luceafărul. Recitesc poezia. A câta oară? Nu

ştiu. Important este că o fac de fiecare dată cu dorinţa de a-i pătrunde şi mai adânc sensurile. Acesta este micul meu omagiu pentru cel

care ne-a lăsat o poezie despre care se spune că simte, transmite şi sună atât de româneşte.

Daniela Botoşaru, 10 A

CONSONANŢE 7-8


ANIVERSARE

Mihai Eminescu. Un nume pe care fiecare dintre noi îl cunoaşte. Sau... ar trebui să-l

cunoască.

Este acesta un nume ca oricare altul? NU!

Pentru fiecare dintre noi are o semnificaţie: un geniu care a încercat să pătrundă

tainele universului; ultimul mare romantic european; poetul preferat... Pentru unii, din păcate

nu puţini, un alt subiect, obositor, de studiu la ora de limba şi literatura română.

Nu îmi propun să vă schimb părerea ci aş fi foarte mulţumită dacă v-aţi opri câteva

minute asupra acestor rânduri, fără pretenţii, pentru ca apoi, să deschideţi un volum al

poetului şi să vă bucuraţi de lectură. Cred că este cel mai firesc omagiu pe care i l-am putea

aduce cu toţii.

Nu am de gând să comentez temele, motivele sau personajul eminescian. Au făcut-o

persoane competente, pe care le respect. Aş vrea doar ca această stare, de profundă admiraţie

şi plăcută uimire, pe care o am în faţa lui Eminescu să vă pătrundă sufletele. Orice reacţie a

voastră, la mărturisirea mea, va da dreptate acestui spirit care a fost întotdeauna deasupra

noastră. El însuşi afirma în Scrisoarea I: ,,...posteritatea este încă şi mai dreaptă/ Neputând

să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?”, nu înainte de a recunoaşte ,,Şi când propria ta

viaţă singur n-o ştii pe de rost,/ Or să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?” Nu cred

că este cazul să ne avântăm atât de tare, căci nu putem sări atât de repede de la ignoranţă la

înţelegere şi admiraţie. Însă nu este chiar aşa de greu să ne preocupe mai mult opera sa, dacă

nu din dorinţa de a ne cultiva, măcar din curiozitatea de a afla ceea ce a gândit şi realizat un

om, despre care mulţi spun că a fost ca şi noi, ceilalţi, căci ,,Unul e în toţi, tot astfel precum

una e în toate,/ De asupra tuturora se ridică cine poate”. Titu Maiorescu spunea că poeziile

lui Eminescu au ,,farmecul limbajului (semnul celor aleşi), o concepţie înaltă şi pe lângă

aceasta (lucru rar între ai noştri) iubirea şi înţelegerea artei antice”. Umila mea părere este că

în fiecare dintre poeziile sale se reflectă întregul spirit românesc într-o manieră elegantă,

originală, ce îmbină ineditul cu banalul, iluzoriul cu concretul, individul cu arheul, originea

cu haosul.

Nu spun că ar trebui să-l admiraţi pentru că a scris mii de pagini, creând o operă de o

calitate incontestabilă şi a revoluţionat ideea de studiu (fără să se plângă, ca alţi elevi, la

şcoală – cunoaştem noi). Spun doar că nu putem trece nepăsători pe lângă creaţia unui om de

geniu. Câtă dreptate avea George Călinescu când afirma că vor seca izvoare până când din

seva pământului românesc se va înălţa un nou crin de talia lui Eminescu.

După câţi de nu am folosit sper să nu-mi răspundeţi şi voi la fel, cufundându-vă în

ignoranţă, autoînşelându-vă în privinţa lucrurilor cu adevărat importante.

Aniversând 155 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, cred că este important să

încercăm să-i îndeplinim o mare dorinţă, înainte de ,,a ne da cu părerea” şi anume: ,,De a

pururi, pretutindeni, în ungherul unor crieri/ Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele

scrieri!”.

Îmi închei pledoaria urându-vă: Spor la citit!

Dacă nu am reuşit să vă conving, măcar să răsfoiţi o carte a lui Eminescu. Vă urez

,,Succes!” pe drumul pe care l-aţi ales, pentru că, sigur, veţi avea nevoie!

Cu sinceritate,

Claudia Toader, 11 A

CONSONANŢE 7-8


ANIVERSARE

La sfârşitul lunii decembrie 2oo4, cea mai importantă revistă culturală din ţară, ,,România literară”, a publicat o anchetă – Primii zece poeţi români din toate timpurile. Pe primul loc, la fel ca în toate anchetele apărute în publicaţiile veacului trecut, se afla Mihai Eminescu. Ca toate geniile lumii, marele poet a fost defăimat, minimalizat, persiflat de invidioşi iresponsabili. Ridicola mascaradă a început în anul 1873 în ,,Revista Contemporană” şi s-a terminat la începutul celui de-al treilea mileniu, în paginile ,,Dilemei”. Răspunsurile recente ale celor 34 de critici la ancheta ,,României literare” nu au apărut pe un pământ sterp. Versurile naive ale lui Alexandru Vlahuţă din oda Lui Eminescu, ,,Tot mai citesc măiastra-ţi carte/ Deşi ţi-o ştiu pe dinafară”, exprimau adeziunea sentimentală şi admiraţia unui fost prieten. La sfârşitul secolului al XIX-lea ele aveau girul unei personalităţi proeminente, Titu Maiorescu. Acesta îl considera pe Eminescu poet în toată puterea cuvântului, al cărui geniu e cea mai înaltă încorporare a inteligenţei româneşti. Începutul secolului al XX-lea înregistrează entuziastele omagii aduse poetului de către Nicolae Iorga.

,,Viaţa lui Mihai Eminescu” de G. Călinescu (1932), urmată de volumele analizei ,,Operei”, au fost considerate de Garabet Ibrăileanu cel mai impunător monument care a fost ridicat vreodată lui Eminescu.

Să nu uităm! În 1930 apăruse cartea lui Tudor Vianu, ,,Poezia lui Eminescu”, ale cărei concluzii au rămas şi astăzi valabile: ,,Lumea lui Eminescu este vastă, graniţele ei se confundă cu ale cosmosului întreg, cultura este veche, natura este eternă. Aceeaşi pornire de a îndepărta limitele se vădeşte la Eminescu şi în pictura sentimentelor omeneşti. Adâncimea este una din însuşirile universului moral al lui Eminescu.”

În veacul trecut, au apărut peste 200 de monografii semnate de Perpessicius, Şerban Cioculescu, Dumitru Caracostea, Vladimir Streinu, Alexandru Dima, Constantin Ciopraga, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Augustin Z. N. Pop, Petru Creţia, Eugen Tudoran, Marin Bucur, Petru Caraman şi mulţi alţii. Nici străinii nu s-au lăsat mai prejos. S-au aplecat asupra geniului eminescian exegeţi din Franţa, Anglia, Italia şi Germania.

Prezenţa versurilor lui Eminescu în mintea şi sufletul românilor a fost ilustrată magistral în pagini antologice de poeţi, prozatori şi critici literari. Dintre numeroasele fişe pe care le am în faţă, extrag finalul unui articol al lui Mircea Eliade intitulat ,,Deasupra gloriilor efemere”:,,Petrolul şi aurul nostru pot, într-o zi, seca. Grâul nostru poate fi făcut să crească şi aiurea. Şi s-ar putea ca într-o zi, nu prea îndepărtată, strategia mondială să sufere asemenea modificări încât poziţia noastră de popor de graniţă să piardă însemnătatea pe care o are de un secol încoace. Toate acestea s-ar putea întâmpla. Un singur lucru nu se mai poate întâmpla: dispariţia poemelor lui Eminescu. Şi cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată. Istoria patetică a neamului românesc a fost ,,proiectată în eternitate” prin versurile unui poet care a suferit toată viaţa de sărăcie, uneori chiar de foame... Este o lecţie de modestie pe care însăşi istoria ne-o dă, nouă tuturor...”.

Sesiune de comunicări literare – EMINESCIANA

Ediţia a II-a, ianuarie – 2oo5

Ianuarie primăvăratic.

Anul acesta, amintirea lui Eminescu nu stă sub semnul

zăpezii şi al gerului. S-a dezgheţat la căldura sufletelor şi minţilor

adolescentine. Bucuria vacanţei le-a fost dublată de întâlnirea cu

geniul eminescian. Şi-au realizat eseurile pentru participarea la

sesiunea de comunicări literare, programată să aibă loc cu ocazia

aniversării a 155 de ani de la naşterea poetului.

Au demonstrat, cât de româneşte simt în apropierea lui

Eminescu şi a poeziei sale, treizeci şi patru de elevi din clasele

9 – 11.

S-a adus încă un argument în sprijinul ideii de originilatitate a

poporului român în universalitate.

Ministerul Educa;iei şi Cercetarii

Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti

Liceul Teoretic „Ştefan Odobleja”

Str. Dorneasca, nr. 7A, Sector 5, Bucureşti

IORGA DAN CLAUDIU

MACAUN ANDRA

GHERGU OSTROVSCHI MĂDĂLINA

JUGĂNARU ANA-MARIA

CUCOŞ CĂTĂLINA ANCA

CUCOŞ IOANA CRISTINA

ILIE GABRIEL

GUŢU LAVINIA MIHAELA

BARBU OANA ELENA

TOADER CLAUDIA ELENA

ALECU ANDREEA CRISTINA

GHIURLUC LOREDANA

STOIAN RĂZVAN

MARICA CRISTIANA ELENA

VASILE ANA-MARIA

ROŞU ELENA NICOLETA

GHEORGHIŢĂ MARIA CRISTINA

BAN OANA MIHAELA

DUMITRACHE LAVINIA

NEAGU IOANA

NISTOR PETRONELA LIVIA

MOGOŞAN CLAUDIA

DEGERATU ANDREI

HANDOCA FLORINA

STOIAN CLAUDIA MĂDĂLINA

MATEI CRISTINA

ENE CONSTANŢA

STROE OANA ROXANA

ANDREI MARIUS LAURENŢIU

MIREA ALEXANDRA

BADEA AURELIA-ANA

COLCERIU COSMIN

CEAFĂR CĂTĂLINA DANIELA

VODĂ RUXANDRA

CONSONANŢE 7-8


EUROPEAN

Lecţia despre Uniunea Europeană

Legenda spune că într-o zi frumoasă Europa, una dintre fiicele lui Agenor, regele cetăţii Tyr,

a fost răpită de Zeus transformat într-un taur alb. El a dus-o pe ţărmurile continentului ce avea să-i

poarte numele.

Herodot, părintele istoriei, povesteşte altă legendă. El spune că negustori cretani au răpit-o pe

Europa într-o corabie în formă de

taur şi au dus-o regelui Asterius

pentru a-i fi mireasă.

Vechii greci numeau Europa

ţinuturile din jurul Mării Mediterane.

După apariţia creştinismului,

Europa însemna lumea creştină.

Odată cu răspândirea creştinismului

în întreaga lume, prin Europa se

înţelegea lumea civilizată. Ea se afla

în vestul Europei de astăzi. Nu era

clar până unde se întindea această

lume civilizată în est.

Pentru Europa răsăriteană,

Europa de vest a reprezentat întotdeauna un model de civilizaţie. Românii mergeau la studii în ţările

vestice şi încercau să aducă în ţară modul de viaţă şi valorile lor.

În anii comunismului, ţările din vestul Europei constituiau lumea liberă, sau Europa liberă.

Ţările conduse de comunişti au pierdut contactul cu democraţia din lumea liberă. Revoluţiile din

1989 au readus aceste ţări în matca Europei, a lumii libere şi democratice. Pentru a putea face parte,

din nou, din Europa ele trebuie să

recupereze valorile democraţiei. De aceea

spunem că vrem să intrăm în Europa.

Europa de azi înseamnă

respectarea libertăţilor şi a drepturilor

oamenilor. Uniunea Europeană este o

organizaţie care are drept scop realizarea

unei Europe în jurul celei care până în

1989 constituia Europa liberă.

Europa n-a fost niciodată o lume

liniştită. În prezent se schimbă, prin voinţa

oamenilor de a trăi liber şi de a li se

respecta demnitatea.

Europa pe care o visăm este a

tuturor. Dar pentru a face parte din această

Europă noi, românii, trebuie să respectăm

valorile democraţiei. Vom fi cu adevărat

europeni atunci când nu va mai exista pericolul mineriadelor, când alegerile vor fi corecte, când nu

vor mai fi vânduţi copii şi când drepturile lor vor fi respectate.

Pentru mine, a trăi într-o Europă în schimbare, înseamnă speranţa că România se va schimba

în bine, că vom scăpa de minciună şi vom trăi în adevăr.

Alexandru Bălan, 4 B

CONSONANŢE 7-8


EUROPEAN

Erasmus din Rotterdam, unul dintre cei

mai mari umanişti din toate timpurile, care a fost

şi un foarte bun prieten cu umanistul român

Nicolaus Olahus, a fost cel care a fundamentat

conceptul de Europa, continent al fericirii,

toleranţei, iubirii şi păcii.

Consider că Europa a avansat considerabil

în ultimii ani. În competiţia cu America, începe să

câştige din ce în ce mai mult. Nu se mai vorbeşte

de supremaţia Dolarului. Locul lui a fost luat de

moneda Euro. Uniunea Europeană, singură,

reprezintă o treime din totalul schimburilor

comerciale mondiale.

Să fii cetăţean într-o Europă în schimbare

nu-ţi poate aduce decât beneficii. Eu, ca cetăţean

al Europei simt că, în sfârşit, avansăm în lume şi

suntem din ce în ce mai mult remarcaţi în bine.

Uniunea Europeană, înfiinţată la 1

noiembrie 1993, înseamnă un progres vizibil

pentru Europa, una dintre cele mai bogate regiuni

ale lumii în cultură şi civilizaţie.

Mă bucur că sunt cetăţean al unui

continent în continuă dezvoltare. Aportul la

transformarea Europei, al ţărilor care fac parte

din Uniune şi al celor care aspiră la integrare,

este pe zi ce trece tot mai vizibil. Dovadă sunt

condiţiile severe pe care trebuie să le

îndeplinească o ţară pentru a intra în UE.

Europa a învăţat şi învaţă în continuare

să-şi etaleze punctele forte. Unul dintre ele este

relieful, care a determinat dezvoltarea turismului.

Clima şi relieful se îmbină oferind turiştilor şi

localnicilor prilej de încântare: fiordurile

Scandinaviei, peisajele stâncoase ale Angliei,

întinsele câmpii cultivate în nordul şi centrul

Europei, impunătorii munţi şi coastele

mediteraneene.

Uniunea Europeană a dovedit cele spuse

de Erasmus şi în curând ea va dovedi lumii întregi

că este o forţă unitară, dar plină de toleranţă,

fericire, iubire, pace şi solidaritate.

Sunt mândră că m-am născut şi trăiesc pe

acest continent cu oameni de încredere, capabili,

talentaţi şi raţionali, care au contribuit şi

contribuie la schimbarea în bine a lumii.

Schimbarea este cuvântul la ordinea zilei

Efectul ei îl simt şi eu din plin.

Corina Budică, 1oF

Studenţi de la A.S.E. privind cu interes realizările elevilor

CONSONANŢE 7-8


EUROPEAN

,,Cetăţenia europeană” a fost definită prin Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat în

1992 la Maastricht. Incluzând drepturi, obligaţii şi participarea la viaţa politică, cetăţenia

europeană vizează consolidarea imaginii şi a identităţii Uniunii Europene şi implicarea mai

profundă a cetăţeanului în procesul de integrare europeană.

Articolul 17 al Tratatului de constituire a Comunităţii Europene (fostul articol 8)

stipulează că este cetăţean al Uniunii Europene orice persoanã având naţionalitatea unuia dintre

statele membre, conform legilor în vigoare în statul respectiv. Cetăţenia Uniunii Europene vine

în completarea cetăţeniei naţionale, făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile

cetăţeanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care locuieşte (şi nu numai în ţara din care

provine, aşa cum se întâmpla înainte). În plus, cetăţenia europeană are la bază principiile

comune ale statelor membre, incluse în Tratatul de la Amsterdam: principiul libertăţii,

principiul democraţiei, principiul respectării drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale şi

principiul statului de drept, şi decurge din drepturile fundamentale ale omului şi drepturile

specifice acordate cetăţeanului european (drepturi de liberã circulaţie şi drepturi civice),

descrise în Tratat. Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare la 1 mai 1999, întăreşte protecţia

drepturilor fundamentale, condamnă orice formă de discriminare şi recunoaşte dreptul la

informaţie şi protecţia consumatorilor.

Studenţi de la A.S.E. în vizită la Clubul European din liceul nostru

CONSONANŢE 7-8


EUROPEAN

Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt respectate în statele membre ale Uniunii

Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte precum Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

(1950), Declaraţia universală a drepturilor omului (1948), Carta Socială Europeană (1962) sau

Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (1996).

Uniunea şi statele sale membre sunt obligate să respecte aceste valori, organismele care

veghează la respectarea lor fiind tribunalele naţionale şi Curtea Europeană de Justiţie. Dacã un stat

membru încalcă drepturile fundamentale şi valorile democratice în mod flagrant şi sistematic, Uniunea

poate sã-i impună sancţiuni politice sau economice. Una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite

pentru aderarea la Uniunea Europeanã este respectarea acestor drepturi fundamentale.

Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, în mod oficial, în decembrie 2001, când a fost

proclamată Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest document este structurat în 6

capitole: Demnitatea, Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia, cuprinzând în total 54

de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi drepturile civile, politice,

economice şi sociale ale cetăţeanului european. Primele capitole ale Cartei sunt dedicate demnităţii

umane, dreptului la viaţă, dreptului la integritatea persoanei, libertăţii de exprimare şi libertăţii de

conştiinţă. În capitolul ,,Solidaritatea” sunt introduse drepturile sociale şi economice precum: dreptul

la grevă, dreptul salariaţilor la informaţie şi consultări, dreptul de a avea atât viaţă de familie, cât şi

viaţă profesională, dreptul la protecţie socială şi la serviciile sociale din interiorul Uniunii Europene,

protecţia sănătăţii. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promovează, de asemenea,

egalitatea între sexe şi introduce drepturi precum: protecţia datelor, interzicerea practicării eugeniei şi

a clonajului fiinţelor umane, dreptul la un mediu protejat, drepturile copilului şi ale persoanelor în

vârstã sau dreptul la o bună administrare.Cetăţenia Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor

membre şi consolidează protecţia intereselor acestora. Dreptul la libera circulaţie, dreptul de sejur, de

stabilire, dreptul la muncă şi studiu în celelalte state membre ale Uniunii; legislaţia Uniunii stabileşte

însă numeroase condiţii pentru exercitarea acestor drepturi. Pentru un sejur mai lung de 3 luni este

necesar un certificat de sejur. Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisă decât din

raţiuni de securitate şi de sănătate publică, iar interzicerea trebuie să fie justificată (la fel şi pentru

expulzare). Dreptul la vot şi dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European şi la

alegerile locale în statul de rezidenţă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii statului respectiv. Dreptul de a

beneficia pe teritoriul unui stat terţ (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protecţie

consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în care statul din care

provine nu are reprezentanţă diplomatică sau consulară în statul terţ respectiv. Dreptul de petiţie în

faţa Parlamentului European şi dreptul de a apela la Ombudsman-ul European (Avocatul Poporului)

pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasã din partea instituţiilor şi organismelor

comunitare. Comisia Europeană, având rolul de a veghea la respectarea Tratatului, supraveghează

aplicarea prevederilor legate de cetăţenia europeană şi elaborează rapoarte periodice asupra

progreselor realizate şi asupra dificultăţilor întâlnite.

În Tratatul de la Amsterdam este specificat cã orice cetăţean european şi orice persoanã fizică

sau juridicã având sediul într-un stat membru are drept de acces la documentele Parlamentului

European, ale Consiliului Uniunii Europene şi ale Comisiei Europene, în limita raţiunilor de interes

public sau privat.

Informarea cetăţeanului este considerată o prioritate de către instituţiile europene. În 1998,

Comisia Europeanã a lansat serviciul de informare ,,Europa direct”, în scopul de a informa cetăţenii

asupra posibilităţilor şi drepturilor care le sunt oferite prin cetăţenia europeană.

Gabriel Ilie, 10 A

CONSONANŢE 7-8


SĂRBĂTORI

MĂRŢIŞOR este numele de alint dat de poporul român atât celei de-a treia lună a anului, cât şi

micului obiect de podoabă purtat în această lună de persoanele de sex feminin.

MĂRŢIŞOR este diminutivul lui MARTIE, lună care se numeşte MARCH în limba engleză,

MARS în limba franceză, MARZO în limba italiană, MAERZ în limba germană, MART în limba rusă etc.

Denumirea acestei luni provine din limba latină, unde MARTIUS ENSIS înseamnă LUNA LUI MARTE

(zeul războiului la romani). De remarcat că numele acestui zeu se află atât la originea denumirii celei de-a

doua zile a săptămânii (marţi), cât şi la cea a denumirii ,,planetei roşii” (MARTE).

De la numele popular al lunii MARTIE şi-a luat denumirea şi vechiul nostru obicei de a oferi

femeilor şi fetelor cunoscutele mărţişoare – ca simbol al primăverii – confecţionate artizanal şi însoţite de

un şnur format din două fire – unul alb şi altul roşu. Se spune că purtarea MĂRŢIŞORULUI le fereşte de

rele şi le aduce noroc doamnelor şi domnişoarelor.

...Noroc şi sănătate vi le dorim şi noi, stimate cititoare, cu ocazia zilei de 1 şi 8 MARTIE.

Sărbătoarea Mărţişorului este o tradiţie pentru români şi aromâni.

În trecut, mărţişorul era un bănuţ de aur sau de argint, pe care îl purtau doar copiii la gât sau la

mână, semn al norocului. Bănuţul era legat cu un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu. Albul

simboliza curăţenia, puritatea, lumina. Roşul simboliza forţa, vitalitatea, viaţa. Combinaţia de culori

alb-roşu reprezenta o îngemănare a anotimpurilor: iarna care era pe sfârşite şi primăvara ce abia sosea.

Mărţişorul marca trecerea la un nou ciclu de vegetaţie, de viaţă. Metalul preţios, din care era

confecţionat bănuţul, conferea acestuia valoare de talisman. Era purtător de noroc. Avea capacităţi

curative.

Purtarea mărţişorului trebuia să respecte un anumit ritual. El se punea dis-de-dimineaţă, până

să răsară soarele şi până la scularea din pat. În Macedonia, unde doar copiii poartă mărţişoare, acestea

se pun în seara de ajun a zilei de 1 Martie. În Muntenia, unde mărţişoarele sunt purtate nu numai de

copii, ci şi de tinere, fete ori neveste, există zicala: Cine poartă mărţişoare, / Nu mai e pârlit de soare.

Fetele care aveau pistrui pe faţă îndeplineau un ritual arhaic. Ieşeau în grădină sau pe ogor şi aruncau

mărţişoare spre soare, zicând:

Sfinte soare, sfinte soare,

Dăruiescu-ţi mărţişoare.

În locul lor tu mă fereşte

De pistrui ce mă-negreşte.

Ia-mi, te rog, negreţele

Şi redă-mi albeţele.

Fă-mi faţa ca o floare,

Sfinte soare, sfinte soare.

Durata ţinerii acestui simbol cunoaşte variaţii de la nouă zile, până la două luni. De la

deschiderea primelor flori de măceş sau de porumbe, până la venirea berzelor. În Macedonia, copiii ţin

mărţişorul doar până la 9 martie, de Mucenici, când se scoate şi se leagă de ramurile unui pom.

Mamele cred că, astfel, pomii vor rodi din belşug, iar copiii cred că rândunelele vor veni cu hăinuţe

noi, în dar, de Paşti.

Început de an agricol, 1 Martie inaugurează şi perioada cunoscută sub numele de ,,Zilele

babelor” când, potrivit tradiţiei populare, forţele anului vechi şi ale iernii împiedică regenerarea

naturii. În acest context, protecţia mărţişorului era binevenită pentru a îndepărta din preajma omului

forţele malefice. Firele alb-roşii, împletite, simbolizau lupta dintre bine şi rău.

CONSONANŢE 7-8


SĂRBĂTORI

Poate părea un paradox ca primăvara, anotimpul iubirii, al înnoirii şi al reînvierii naturii, să

debuteze cu zilele Dochiei, numite în popor ,,Babele”. Ele sunt într-adevăr deschizătoare unui an nou, an

ce se referă strict la lucrul pământului, la agricultură. De altfel, românii sărbătoreau Anul Nou la 1 Martie,

lună care poartă numele zeului Marte, zeu al războiului, dar şi al agriculturii, al turmelor, al câmpului, zeu

ce personifică renaşterea naturii.

După trecerea Babelor, încep Moşii de primăvară, care, se spune în popor, bat în pământ ca să intre

frigul şi să iasă căldura.

Interdicţiile acestei perioade se referă, în special, la activităţile casnice. Cine nu ţine ziua de 1

Martie şi lucrează, va avea parte de soacră rea.

Iubitori de soare,de lumină şi de pajişti înverzite, românii, ca orice alt popor de plugari şi păstori,

serbează hâtru şi cu haz venirea zilelor calde, reînvierea firii, zgribulită şi amorţită peste iarnă, ţinând-o tot

într-o veselie, chiar dacă sunt Păresimile, Postul Paştelui.

Prof. Mirela Ion

Se spune că ar fi fost o babă pe care o

chema Dochia. Adică, babă nu era ea. Era

fiica unui împărat vestit şi era aşa de frumoasă

că toţi fiii de crai o peţiră, dar ei nici unul nu-i

plăcea. Aşa azi, aşa mâine, poimâine la fel,

până ce unul din ei porneşte război împotriva

împăratului, tatăl fetei, îl prinde, îl bate şi se

apropie de palatul fetei, căci gândul lui era să

pună mâna pe ea. Biata fată, când a auzit, de

frică să nu cază în mâna lui, s-a dus la o

vrăjitoare şi a rugat-o să o prefacă într-o babă

zbârcită şi urâtă. Şi-a luat nişte oi, s-a

îmbrăcat cu nouă cojoace, căci era iarnă şi

şi-a luat drumul spre pădure. A stat fata, adică

baba, până primăvara când a dat colţul ierbii.

În ziua întâi a lui Martie, a fost aşa de cald, că

baba a dat un cojoc jos din cele nouă. A doua

zi, şi mai cald, că baba şi-a dat încă unul jos şi

tot aşa până ce s-a dezbrăcat de toate, Dar

tocmai a noua zi, când şi l-a azvârlit pe

ultimul, începe deodată un vânt puternic, încât

o îngheaţă pe babă şi o preface într-o stâncă

de gheaţă. Pasă-mi-te o ajunsese un blestem

de-al lui bietu taică-su. De atunci a rămas

rostul vremii tot aşa schimbăcios în cele 9 zile

de la începutul primăverii. Şi tocmai când ai

zis: ,,Doamne-ajută că ţi-ai lepădat surtucul”,

atunci te pomeneşti cu câte un pui de geruleţ,

ba încă cu câte o zăpadă, de nici nu ştii cum

să-l îmbraci iarăşi mai degrabă. De atunci a

rămas şi o vorbă: ,,Să te ferească Dumnezeu

de zilele Dochiei!”

Leonard

Pentru început aş dori să recunosc că de mult

vroiam să-ţi vorbesc, să-mi deschid inima înaintea ta,

dar mi-a fost foarte greu. De aceea am ales calea

scrisului, mult mai lesnicioasă. Poţi spune tot ce simţi,

fără să te întrerupă nimeni.

Îţi mărturisesc că mă simt foarte vinovată faţă de

tine. Îmi recunosc deschis greşelile care te-au făcut să

te întristezi şi uneori te-au rănit foarte tare. Nu vreau

să mă dezvinovăţesc. La ce bun?

La sosirea minunatei primăveri, care ne îmbie cu

parfumul florilor, abia ieşite de sub plapuma albă de

zăpadă, omul leapădă masca minciunii şi simte nevoia

unei purificări, pe care nu ţi-o dă decât spovedania

sinceră.

Natura se trezeşte la viaţă. O mică parte din noi

renaşte. Cum aş putea să am un nou început fără să-ţi

spun că te iubesc? Nu am avut nici un moment de

ezitare cînd m-am hotărât să-ţi dezvălui sentimentele

mele. Nu mă plâng. Mulţi vor citi aceste rînduri şi vor

vedea adevărul din sufletul meu. Mai mult, mă bucur

că vor afla cât de mult ţin la tine.

În fiecare zi eşti plină de dragoste, de înţelegere,

o bună prietenă şi, în primul rând, eşti mama. Îngerul

coborât din Cer pentru a-mi alina durerea şi a se

bucura alături de mine la fiecare izbândă. Mi-ai dat

sfaturi de fiecare dată când am avut nevoie. Mi-ai

arătat drumul cel bun şi ai trăit alături de mine visele,

deşi ştiai că sunt greu de îndeplinit Ai fost şi vei

rămâne singura persoană pentru care aş face orice,

numai să te am alături de mine tot restul vieţii.

Când vei citi aceste rînduri eu nu voi fi lângă

tine, dar gândul îmi va zbura la chipul tău luminos.

Îţi mulumesc că ai fost alături de mine tot timpul

şi mi-ai arătat ce înseamnă dragostea.

Fii sigură că nimeni nu te iubeşte mai mult decât

mine.

Cristina Macovei, 1oA

CONSONANŢE 7-8


OBICEIURI

SEMNIFICAŢIA ŞI IMPORTANŢA

PAŞTELUI

Evenimentul Învierii Domnului Iisus Cristos este sărbătoarea cea mai importantă a

creştinilor. Credincioşii se pregătesc cum se cuvine pentru acest moment al anului, când trebuie

să uităm de resentimente şi să fim conduşi de iubire pentru toţi semenii noştri, pentru că numai

aşa putem conştientiza că Fiul lui Dumnezeu a murit pe Cruce pentru a spăla în sângele Său

păcatele oamenilor şi a înviat mai apoi glorios, oferind viaţa veşnică tuturor celor care cred în El

şi îl numesc, pe bună dreptate, Domn şi Mântuitor.

Postul Mare, adică cele 40 de zile dinaintea Învierii, este, sau trebuie să fie, un mijloc de

echilibru între suflet şi trup. Pentru cel credincios, Postul este expresia unei privaţiuni.

Înfrânarea poftelor trupeşti îl îndreaptă pe om spre actul de rugăciune şi de adoraţie. Cele 40 de

zile de post şi rugăciune amintesc de acea perioadă din viaţa Mântuitorului, timp în care Isus s-a

rugat şi a flămânzit şi nu în ultimul rând s-a pregătit trupeşte şi sufleteşte pentru Patima Sa.

Săptămâna Sfântă sau Săptămâna Mare începe cu Duminica Floriilor, moment care

marchează intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. Urcând în Cetatea Sfântă, Cristos răspunde

glasului Tatălui: Iată vin, ca să fac voinţa ta, Dumnezeul meu. (Lc. 40,8)

Entuziasmul cu care este primit, face ca Isus să se bucure, chiar dacă numai pentru câteva

clipe, cu cei care îl aclamau frenetic. Cristos era conştient de faptul că tot ceea ce se întâmpla

sub ochii lui, era doar vremea bună dinaintea furtunii. Toate cele patru Evanghelii ne relatează

că Isus intră în Ierusalim călare pe un asin, înconjurat de ucenicii săi, precum şi de un alai de

popor ce-l aclamă: Binecuvântat e cel care vine în numele Domnului.

Cele trei zile finale ale Săptămânii Mari: Joia, Vinerea şi Sâmbăta Sfântă, constituie

intervalul de timp cel mai bogat în evenimente legate de viaţa lui Cristos. Joia Sfântă e asociată

cu Cina Domnului. Vinerea Mare este o zi de doliu. Sacrificiul adus de Isus este total, acum El

moare pe Cruce, împlinindu-se Scripturile. Sâmbăta Mare e destinată pentru a medita, cu

recunoştinţă , la Iisus mort şi depus în mormânt.

Pentru evreii din vechime, Paştele însemna o sărbătoare în spaţiul intim al familiei, în

jurul cinei pascale pregătită cu grijă, din timp şi respectând toate prescripţiile de demult. În

noaptea de Paşti, înainte de a începe cina pascală, cei mai mici membri ai familiei, copiii,

trebuiau să pună întrebări şi să primească răspuns de la cel mai vârstnic membru al familiei.

Totul devenea un dialog aprins asupra evenimentelor petrecute în noaptea Paştelui. Nu era

vorba de satisfacerea unei pure curiozităţi, ci de săvârşirea unui act de instruire a celor mici prin

pomenirea momentelor istorice care s-au petrecut în acea noapte sfântă, când însuşi Domnul a

trecut din casă în casă. Acest Dumnezeu eliberator al evreilor, l-a trimis pe Cristos, lumina cea

adevărată la împlinirea timpurilor.

Ceea ce Dumnezeu a săvârşit odinioară pentru evrei, eliberându-i din robia Egiptului,

Cristos săvârşeşte azi pentru noi, creştinii. Prin Învierea sa noi am primit promisiunea vieţii

veşnice.

Prof. Alina Berbeci

CONSONANŢE 7-8

11


OBICEIURI

Paştile Vasile ALECSANDRI

De Paşti în satul vesel căsuţele nălbite

Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite,

Pe care cocostârcii, înfipţi într-un picior,

Dau gâtul peste aripi tocând din ciocul lor.

Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună

Flăcăi şi fete mândre ce râd cu voie bună;

Şi-n sunet de vioare, de cobze şi de nai

Se-toarce hora lină, călcând pe verde plai.

Bătrâni cu feţe stinse, români cu feţe dalbe,

Românce cu ochi negri şi cu ştergare albe

Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,

Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc,

Şi scrânciobul se-ntoarce purtând în legănare

Părechi îmbrăţişate cu dulce înfocare.

Ochiri scânteietoare şi gingaşe zâmbiri

Ce viu răspând în aer electrice luciri.

Numele acestei mari sărbători creştine – în latină

PASCHA şi în greacă PASKA - provine din ebraică,

unde înseamnă ,,trecere’’. Pentru evrei, acest cuvânt

simbolizează exodul din Egipt (trecerea lor prin Marea

Roşie, spre libertate, sub conducerea lui Moise, în anul

1250 înainte de Hristos), iar pentru creştini, Învierea

Domnului (trecerea lui de la moarte la viaţa veşnică),

eveniment care a avut loc acum apraoape 2000 de ani.

Mare sărbătoare anuală, Paştele creştinesc a fost fixat,

începând cu anul 325, în prima duminică cu lună plină

de după echinocţiul de primăvară, la catolici căzând

între 22 martie şi 25 aprilie, iar la ortodocşi, cu cel mult

o lună mai târziu.

Tradiţionala formulă românescă HRISTOS A

ÎNVIAT!, cu răspunsul ADEVĂRAT A ÎNVIAT!,

perpetuează un străvechi obicei din zilele de Paşti,

propriu Bisericii Ortodoxe, ca şi urarea SĂRBĂTORI

FERICITE!, care se adresează în zilele premergătoare

Învierii Domnului.

Rugă în cea mai sfântă noapte

Eu în credinţa mea mă simt acasă

Şi eu credinţa mea nicicând n-o pierd.

Credinţa mea cu aripi mă apasă,

Dar eu mereu, cu forţă mă îndrept.

Lumina ce mi-o dai în noaptea asta

O aşteptam de mult la mine-n gând.

Eu spre lumina Ta-mi deschid fereastra

Şi mă închin lumina Ta văzând.

Tu m-ai văzut căzâd lângă altar

Şi blând, Te-ai aplecat să mă ridici.

Deşi trecusei, Doamne, prin calvar

Ai mai avut răbdare cu cei mici.

Şi chiar de toţi m-ar crede vinovat

Şi chiar de m-ar huli şi m-ar scuipa.

Eu tot m-aş prăbuşi înlăcrimat,

Lângă altar să pot îngenunchea.

Şi m-aş lăsa de Tine ridicat,

Să simt în tâmpla mea puterea Ta,

S-ascult povaţa Ta înduioşat

De omenescul şi durerea mea.

Şi m-aş privi în ochii Tăi adânc,

Atunci când Tu pe cruce Te-ai sui

Să-i simt în carnea mea cum plâng

Şi i-aş iubi în fiecare zi.

Şi chiar de pe din două s-ar crăpa

Pământul plin de roade şi păcat,

Eu pentru Tine aş îngenunchea

Şi doar prin Tine aş fi ridicat.

Noaptea Învierii

Întinde palma ca să prinzi o

boare de vânt din noaptea cea mai zi

dintre toate zilele şi nopţile.

Ascultă foşnetul paşilor divini.

Lângă suflet se aşază primăvara

şi-ţi curge lumina prin tălpi în Pământ.

Începe viaţa ta din nou; prinde-o

de mână şi zburdaţi pe pajiştea ce duce

spre Cer. Dorina Toader

CONSONANŢE 7-8


DEZBATERI

Sub acest slogan am participat la o

masă rotundă la Liceul Bilingv ,,George

Coşbuc”. S-a dezbătut tema Tinerii

români împotriva corupţiei. Moto-ul

acestei dezbateri a fost Mâini curate.

Grupul liceului nostru şi cel al

liceului gazdă au fost protagoniştii

dezbaterii din partea elevilor. Această masă

rotundă a fost una dintre manifestările din

cadrul proiectului finanţat prin programul

MATRA-KAP al Ambasadei Olandei la

Bucureşti şi susţinut de ROMPETROL.

ARDOR este coordonatorul

proiectului, care are mai multe etape în

desfăşurare, iar colaboratorii săi sunt:

Coaliţia Anti-Corupţie, cotidianul România

Liberă, Fundaţia Concept, Institutul de

Criminalogie, Transparency International –

Romania, Inspectoratele şcolare şi

Primăriile şcolare.

Tema în discuţie a suscitat interes din

partea elevilor, care au evidenţiat aspecte

cunoscute, legate de corupţia mică.

Reprezentanţii organizaţiilor menţionate mai

sus au răspuns cu toată solicitudinea, încercând împreună cu elevii să sistematizeze fapte

aduse în discuţie, să deceleze cauzele acestor fenomene şi să găsească soluţii pentru

diminuarea lor.

Unul dintre fenomenele corupţiei

mici este ŞPAGA. Problema şpăgii nu a fost

discutată ca fenomen întâlnit predominant

în şcoli, aşa cum s-a lăsat să se înţeleagă

într-un reportaj la un post privat de

televiziune. Cele mai cunoscute şi discutate

instituţii au fost spitalele şi primăriile, cu

anexele lor. Cât despre ,,vorba” mass-

media: în şcoli este cel mai des întâlnită

corupţia mică/ şpaga, învăţământului i se

acordă doar 2% din totalul cazurilor.

CONSONANŢE 7-8


DEZBATERI

Şpaga este un fenomen care îşi are

rădăcinile în aşa-zisul ,,bunsimţ” al

oamenilor, justificat de cele mai multe ori

prin ,,Trebuia să-i las ceva. Oricum, salariile

din X sunt mizere.”, în necunoaşterea unor

drepturi care, deşi i se cuvin cetăţeanului,

acesta nefiind informat, nu i se respectă decât

contra-cost; în lene: ,,Rezolv mai repede

aşa!”; sau în firea comodă a omului care

preferă să-i dea controlorului 5o de mii decât

3oo de mii pentru care să i se dea o chitanţă.

Impactul şpăgii în societate creşte cu

cât salariile sunt mai mici. De ce?! ,,Contribuabilii” sunt cel mai adesea oamenii clasei

mijlocii care, pe zi ce trece, vor fi tot mai

,,generoşi”, deoarece viaţa este tot mai

scumpă. Impactul asupra populaţiei sărace

nu se reduce la golirea buzunarelor, oricum

sunt goale înainte de vizita lui Y. Şpaga

dată de ,,alţii” îi afectează direct viaţa, care

nu este ,,în roz”. De aici, poveştile unor

oameni care, după zeci de ani de muncă, se

trezesc muritori de foame cu o pensie care

nu le dă şansa să-şi trăiască decent

bătrâneţea.

Fenomenul corupţiei poate fi ,,oprit”

sau cel puţin ,,atenuat”, de către cei care

primesc şpagă şi de către cei care oferă.

Acest program nu s-a încheiat. Următoarea etapă va fi în luna mai şi se va

desfăşura în liceul nostru. Mai multe detalii la WWW.nudaşpagă.ro.

Cristina Manea, 1o F

http://www.nudaspaga.ro/

CONSONANŢE 7-8


DEZBATERI

Pe data de 5 februarie 2oo5 s-a desfăşurat în liceul nostru un meci de dezbateri cu tema: Şcoala în ziua

de azi încurajează... mediocritatea!?! A avut rolul de a verifica în ce măsură am deprins regulile desfăşurării

unei astfel de dezbateri, capacitatea de exprimare şi argumentare în faţa unui auditoriu şi cum putem să ne

facem ascultaţi şi înţeleşi.

Chiar dacă aceste teme – moţiuni nu reprezintă un adevăr logic, ele reprezintă un subiect de discuţie, pe

baza căruia se creează un anumit caz. La dezbatere participă două echipe. Cea afirmatoare este obligată să

stabilească un scop/ criteriu. Echipa negatoare poate accepta acest scop sau poate propune altul. Trebuie

subliniat faptul că primul vorbitor este obligat să prezinte toate argumentele şi subargumentele cazului propriu,

iar primul vorbitor negator este obligat să respingă fiecare argument prezentat de afirmator 1.

Eu am făcut parte din echipa afirmatoare, ca afirmator 2. Alături de mine au fost Adi, afirmator 1 şi

Andrei, afirmator 3. Echipa noastră a deschis dezbaterea. Afirmator 1 a prezentat colegii de echipă, moţiunea şi

definiţiile termenilor-cheie ale acesteia. Argumentul major 1 a fost că: Şcoala nu favorizează dezvoltarea

activităţilor, iar cele două argumente minore au fost: I Învăţământul actual se limitează la asimilarea

cunoştinţelor, nu pune accent pe gestionarea lor; II Simpla asimilare a cunoştinţelor e inutilă cât timp ea nu

presupune o activitate creativă. Pe aceste argumente afirmator 1 a vorbit 6 minute.

A urmat un ,,cross”, adică negator 1 i-a adresat timp de 3 minute întrebări, nu înainte de a-şi prezenta

echipa negatoare: Monica, negator 1, Cristina, negator 2, Nicoleta, negator 3. Echipa negatoare şi-a prezentat

cazul propriu şi apoi, au respins toate argumentele prezentate de echipa afirmatoare. Argumentul major I al

echipei negatoare a fost că: Şcoala din ziua de azi oferă şanse de a obţine burse de studii în străinătate şi II

Educaţia din şcoală împiedică traficul de droguri. A urmat un alt cross, în care afirmator 3 a adresat întrebări

negatorului 1, timp de alte 3 minute. Accentul a fost pus pe tema traficului de droguri din şcoli, ceea ce nu avea

nici o legătură cu moţiunea. Din

această cauză am fost avertizaţi de

arbitri la sfârşitul meciului, iar

afirmator 2 a trebuit să-şi revadă

cazul ,,distrus” de negator şi să

sesizeze două erori făcute de ei. Au

înţeles cu totul alte cuvinte, care au

schimbat total sensul frazelor.

Am readus în discuţie problema drogurilor, prezentând punctul de vedere al echipei noastre, faptul că în

şcoli, în ciuda campaniilor organizate, se mai întâlnesc cazuri de consumatori.

După 5 minute, a urmat un al treilea cross, în care negator 1 mi-a adresat întrebări. A luat apoi cuvântul

negator 2, care şi-a cerut scuze, mai întâi, pentru erorile comise de echipa sa, după care s-a readus în discuţie

problema drogurilor combătând, de data aceasta, argumentele echipei afirmatoare.

În cel de-al patrulea cross, şi ultimul, afirmator 1 a adresat întrebări negatorului 2.

Afirmator 3 şi negator 3 au formulat concluziile şi şi motivul.

Arbitrii au decis că a câştigat echipa negatorilor.

Trainerii ne-au explicat, la fiecare în parte, ce a fost corect şi ce s-a greşit în susţinerea punctelor

noastre de vedere.

Cele două echipe şi-au dat mâna şi s-au felicitat reciproc.

Avantajul de a participa la aceste dezbateri este faptul că, în sfârşit, putem şi noi, elevii, să ne spunem

liber părerea. Cred că numai aşa noi, tânăra generaţie, vom putea să eliminăm aceste ,,tipare” în care suntem

obligaţi să ne manifestăm. Vom dobândi deprinderea de a vorbi liber. De a fi spontani şi în stare să susţinem cu

argumente logice prezentarea în faţa unui auditoriu. Andra Macaun, 1o F

CONSONANŢE 7-8


SEMNAL DE ALARMĂ

E spre binele tău!

Deschide ochii să vezi şi urechile să auzi!

Nu fi indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul tău!

Fii informat, pentru a fi mai puternic!

Fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a mii de drame omeneşti, traficul de fiinţe

umane există. Acest lucru a vrut să ni-l demonstreze Organizaţia Internaţională pentru Migraţie – Biroul OIM,

Bucureşti.

Noi, tinerii, şi mai ales fetele, ştiam despre acest fenomen. Nu am avut ocazia să întâlnim astfel de

persoane şi nu am conştientizat gravitatea. Pericolul poate pândi la orice colţ de stradă, gata să-şi racoleze

noi victime naive, care vor să scape de problemele familiale crezând că, în străinătate, realizarea personală

este mai uşoară.

OIM cu ajutorul a trei actori ai Teatrului Nottara, Mădălina Ghiţescu, Răzvan Oprea şi Rolando

Matsangos, ne-a pus în scenă o poveste a unei fete care a trecut prin tot acest infern şi a reuşit să scape şi

să revină acasă. Reprezentaţia a avut patru acte. În pauze, actorii au discutat deschis cu spectatorii,

incitându-i la păreri proprii. Regia a fost semnată de Gianina Cărbunariu şi scenografia de Alina Herescu.

Traficul de fiinţe umane, definit şi ca sclavie modernă, reprezintă o ameninţare pentru libertatea,

integritatea fizică şi psihică şi, uneori, chiar pentru viaţa celor care îi cad pradă. În România, victimele sunt

racolate cu predilecţie din rândul fetelor cu vârste cuprinse între 14 şi 25 de ani. Din mărturiile a sute de

tinere, ajutate să revină acasă de OIM, reiese că traseul tipic al unei victime, de la racolare şi până la

eliberare sau evadare, este marcat de abuzuri grave. Prinse în capcana traficanţilor, victimele sunt supuse

unor tratamente înjositoare, în regim de sclavie. În majoritatea cazurilor, ele sunt exploatate sexual, dar şi

prin alte forme de servitute şi muncă forţată. În cifre, traficul de femei şi copii înseamnă trei sute de mii

de victime într-un singur an, numai în Europa.

Traficul de fiiinţe umane, ca fenomen transnaţional, este de o complexitate care îl face greu de

anihilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare pentru victime, dar abuzurile fizice şi psihice iau

amploare în fazele finale.

Recrutarea este momentul în care un ,,binevoitor”, prima verigă a traficului, intră în contact cu

viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de angajare în străinătate. Înşelată, victima îşi dă

acordul să urmeze planul, recrutorului, de a părăsi ţara.

Transportul este organizat de recrutor şi se face pe trasee stabilite anterior de acesta. Are loc la

scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timp să se răzgândească.

Trecerea frontierei se poate face în mod legal, dar şi ilegal. Victima trece graniţa singură sau în

grup, însoţită de recrutor şi, uneori, de o ,,călăuză”, fiind apoi preluată de primul ei cumpărător care, drept

garanţie, îi opreşte paşaportul, dacă are. Din această ,,tranzacţie” recrutorul câştigă o sumă variabilă de

bani.

Exploatarea este totală. Ameninţate şi abuzate, victimele sunt supuse unor tratamente inumane.

Oraşele din zonele sărace ale României, în special din Moldova şi Muntenia, sunt principalul

mediu de racolare a victimelor. Provenienţa dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânăra

a suferit abuzuri, creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinătate. Nivelul scăzut de

educaţie împiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile prezentate de

recrutor.

Noi, elevii Liceului Teoretic ,,Ştefan Odobleja”, care am participat la această activitate împreună

cu cei trei actori, am ajuns la aceste concluzii şi am realizat că recrutorul poate fi oricine: vecinul nostru,

prieteni, colegi şi chiar propriile noastre rude.

Mădălina Ghergu, 1o F

CONSONANŢE 7-8


ADOLESCENŢA

- seminar -

1. Curent pedagogic potrivit căruia viaţa este factorul educativ fundamental.

2. Experienţa de viaţă a copilului, care l-a îndrumat în formarea sa. Experienţa de viaţă este un

factor în educaţie care, desfăşurată spontan, fără urmărirea unor obiective precise şi ştiinţific

stabilite, nu dă rezultatul scontat. A lăsa totul pe seama experienţei de viaţă a copilului

înseamnă a accepta anarhia în educaţie. (Dicţionarul de pedagogie)

Din punctul meu de vedere, atunci când ne referim la şcoala vieţii ne gândim automat la ,,viaţă” şi

,,realitate”. Viaţa este realitatea în care trăim. Fiecare zi din viaţa noastră poate reprezenta o lecţie pentru

noi, din care să învăţăm câte ceva. Privind realitatea aşa cum este ea şi gândind pozitiv, reuşim să luptăm

împotriva dificultăţilor. De exemplu, atunci când avem un ţel şi ne propunem să-l atingem, trebuie să

credem cu adevărat că vom reuşi, că este posibil. În viaţa unui om, cele mai importante sunt optimismul şi

încrederea de sine. Optimismul te ajută să fii mai puternic şi să răspunzi tuturor provocărilor vieţii.

Comunicarea ajută cunoaşterea interumană şi intraumană. Cunoscându-te pe tine poţi să-i cunoşti şi

pe ceilalţi. Poţi să descoperi tainele universului uman. Realitatea existenţei noastre este rezultatul

comunicării şi al cunoaşterii. Pornind de la cele mai elementare cunoştinţe, ajungem să acumulăm un bagaj

de cultură generală. O dată cu trecerea anilor devenim din ce în ce mai înţelepţi. Învăţăm să iubim, să ne

manifestăm sentimentele, să relaţionăm, învăţăm să trăim.

Şcoala vieţii este tot acest câştig pe care ni-l asumăm pentru ca la rândul nostru să putem da, să

putem contribui cu modestul nostru aport la devenirea noastră şi a celor de lângă noi.

Tudor Petcu, 12 F

Adolescenţa este o

etapă a vârstei umane, cea

mai complexă şi

efervescentă periodă din

viaţa omului; este vârsta

afirmării sentimentului

demnităţii personale, a

principiilor şi judecării

severe a celorlalţi; e acea

perioadă a vieţii în care

organismul în plină

înflorire, în plină dezvoltare,

tinde către o desăvârşire,

către o perfecţionare a

aptitudinilor sale fizice şi

intelectuale; e primăvara

plină de soare şi de lumină;

e vârsta prieteniei.

Adolescenţa este

etapa evolutivă esenţială în

constituirea structurii

morale a personalităţii

umane.

CONSONANŢE 7-8


ADOLESCENŢA

,,Copilul râde:

Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!

Tânărul cântă:

Jocul şi înţelepciunea mea-i iubirea!

Bătrânul tace:

Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

Lucian Blaga – Trei feţe

Blaga prezintă omul în cele trei etape importante ale vieţii: copilăria, adolescenţa şi

maturitatea.

De când ne naştem începem să evoluăm pe treptele din ce în ce mai importante ale vieţii.

Poetul spune că înţelepciunea şi iubirea unui copil sunt reprezentate de joacă. Într-adevăr,

fiecare copil este dornic să zburde cât mai mult, chiar dacă uneori pare în faţa părinţilor un

năzdrăvan. Jocul şi joaca sunt termenii care ne marchează copilăria şi amintirea acesteia. Copilăria

ne pregăteşte, prin joc, temelia acumulărilor ulterioare.

În adolescenţă începem să conştientizăm lumea în care trăim. Principala cale de cunoaştere

este acum iubirea. Jocul şi înţelepciunea tinereţii este iubirea. Ne formăm personalitatea. Ne

stabilim principii şi responsabilităţi. Aflăm cum este să iubim, trăim primele emoţii şi ne punem

întrebarea: ,,Ce poate fi mai frumos în viaţă decât să iubeşti?”. Această întrebare mi-o pun şi eu

adesea, iar răspunsul este unul singur: ,,Nimic nu este mai frumos în viaţă decât să trăieşti

sentimentul iubirii, în toate ipostazele lui: pentru părinţi, Dumnezeu, patrie, o persoană la care ţii

foarte mult, un loc în care ai fost profund impresionat etc. În mod normal, un om ar trebui să

poarte în suflet toate aceste feluri de iubire.

Pentru mine cea mai importantă şi mai frumoasă iubire este faţă de părinţi. Întotdeauna să

fim recunoscători pentru că au avut grijă de noi, ne-au învăţat să distingem binele de rău, ne-au

educat ca pe nişte oameni normali şi civilizaţi. Nimeni nu ne va putea înţelege vreodată mai bine

decât părinţii, mai ales mamele. Pentru noi, mamele reprezintă tot ce avem mai sacru pe pământ.

Le mulţumim, în primul rând, pentru faptul că ne-au dat viaţă, pentru spiritul protector, pentru

dragostea şi sentimentele cu care ne înconjoară în permenenţă..

În adolescenţă facem cunoştinţă, pentru prima dată, cu iubirea pentru o persoană de sex

opus, cu luminile şi umbrele ei. Simţim cum ne schimbă viaţa. Devenim mai sensibili, mai

romantici. Iubirea ne reprezintă şi prin ea ne dovedim adevăratele calităţi.

De-a lungul timpului, omul acumulează bucurii şi tristeţi. La maturitate îşi analizează viaţa,

recunoaşte ceea ce a greşit şi se bucură de tot ce a realizat. După cum spune şi Blaga: ,,Iubirea şi

jocul meu e-nţelepciunea”.

Viaţa nu este o lecţie uşoară. O învăţăm după posibilităţi şi capacităţi. La final abia ne

dăm seama cât de bine am învăţat-o şi la ce ne-au folosit jocul, iubirea şi înţelepciunea.

Tudor Petcu, 12 F

CONSONANŢE 7-8


ADOLESCENŢA

Poveştile adolescenţei noastre...

O pagină. O simplă pagină?!? Acum nu ştiu decât că o completez zi de zi, mai uşor

sau mai greu, cu bucurie sau cu durere, cu încredere sau cu nelinişte, dar întotdeauna cu

speranţă.

Vârsta adolescenţei. Unii dintre noi au trecut mai repede şi mai uşor peste ceea ce se

numeşte criza adolescenţei. Dar ce se ascunde în spatele acestui cuvânt? Curioasă, am

căutat în DEX. Ce dezamăgire am trăit... Am descoperit doar o banală definiţie.

Adolescenţa este, nici mai mult nici mai puţin, doar o perioadă de viaţă cuprinsă între

preadoloescenţă şi tinereţe. Extrem de simplu. Oare de ce? Economie de spaţiu, sau se

schimbă optica de pe poziţia altei vârste?!?

Am să încerc eu, cu voia voastră, să fac puţină lumină. Haideţi să privim mai departe

de această definiţie. Ce descoperim? O adevărată lume, interioară şi exterioară, într-o

continuă mişcare. Sentimente, emoţii, trăiri interioare, stări, gânduri care ne fac fericiţi sau

ne macină. Bucurii şi tristeţi trăite lângă cei dragi. Împliniri şi dezamăgiri.

Îmi aduc aminte de vorbele bunicului. Lacrimile mi se preling pe obraz. El nu se mai

află printe noi, dar amintirea lui este vie. Îi simt şi acum privirea fixată în ochii mei mari,

strălucitori de fericire, când ascultam poveştile sale. Mi-am petrecut copilăria la ţară, în

curtea plină de găinile bunicii. Cu câinele vecinului în ariergardă, lioata de copii băteam, cât

era ziua de mare, livezile din fundul curţilor. Pe vremea aceea nu erau garduri. Libertatea

noastră era deplină. Oamenii nu aveau de ce să se teamă. Pomii rodeau din belşug. Copiii

nu erau stricători. Ne umflam burţile cu poame şi-i mai rămânea şi gospodarului să ducă la

piaţă. Era ca un fel de înţelegere tacită, de neagresiune, între cele două tabere. Noi nu

vandalizam şi toată lumea era fericită. Ce frumoasă a fost perioada aceea!... Seara picam

frântă, dar n-aş fi renunţat în ruptul capului la porţia de poveşti. Aducerile-aminte ale

bunicului mă fascinau. Avea darul de a mă linişti cu blândeţea glasului şi adormeam în

braţele lui înainte de a-şi termina istorisirea. Îmi povestea despre copilăria şi adolescenţa sa.

A fost un copil alintat, „fata mamei”, cum spunea dânsul. A avut o adolescenţă plină de

bucurii, lipsită de griji şi poate de aceea maturizarea a venit mult mai târziu. Până şi munca

i se părea o joacă, atunci când era făcută din inimă. Îmi amintesc cu drag cuvintele,

învăţăturile şi sfaturile sale. Îl simt mereu lângă mine. Ştiu că este plecat departe şi nu se va

mai întoarce. Cuvintele lui vor rămâne mereu vii în sufletul şi în gândul meu.

Fiecare om îşi trăieşte propria adolescenţă, propria poveste.

Privesc în trecut la adolescenţa mea. Cu nostalgie îmi amintesc multe momente. Mi

s-au întipărit atât de bine. A trecut mult de atunci. Hm... Oglinda nu minte! Cam mult nu!?!

Eee... Aşa este viaţa... Anii trec şi noi odată cu ei. Parcă a fost ieri... Privesc în jur şi totul

mi se pare la fel. Aceiaşi munţi, aceleaşi labe de urs, inconfundabilul ciripit de păsă-rele.

Îmi pare la fel şi totuşi este ceva diferit la fiecare pas. Simt cum aerul proaspăt şi rece îmi

înfioară nările. Adierea uşoară a vântului îmi mângâie obrajii. Mă ameţeşte îmbietoa-rea

aromă a răşinei de brad. Orice vârstă ai avea, simţi cum te copleşeşte paradisul naturii. În

acest spaţiu ocrotitor am trăit fără griji, fără planuri pentru ziua de mâine... Eram un

adolescent neînfricat... Nu mă număram printre cei mai sârguincioşi elevi, dar

CONSONANŢE 7-8


ADOLESCENŢA

îmi plăcea să citesc. Oferta din biblioteca şcolii nu era însă prea generoasă cu nevoia mea

de cunoaştere.

Mi-am trăit adolescenţa cu multă înţelegere din partea părinţilor, chiar dacă am fost

socotit un copil rebel. Ştiam să-i mulţumesc pe cei din jur şi să-i fac să-şi schimbe părerea

despre mine, dacă nu era prea bună. Credeam atunci că nimeni nu mă înţelege. Directorul

liceului m-a scos din multe belele. Câte nu am făcut... Şi mama, săraca, Dumnezeu să o

ierte, nu a aflat niciodată... Ne salvam unii pe alţii. Eram uniţi. De fiecare dată ieşea cum

vroiam noi. Zilele de dinaintea bacului au fost cele mai frumoase. De fapt, ultimele 2-3

luni. Aveam obiceiul să plecăm toată clasa, pe terasă, la cea mai apropiată cofetărie. Pe

vremea noastră nu erau pizzerii. Când ne vedea, vânzătoarea nu mai putea de bucurie.

Petrecerea se strica însă repede. Ne trezeam cu profesorii după noi. Făceau prezenţa prin

cofetării şi cafenele. Ce timpuri... Toţi se obişnuiseră nu noi aşa cum eram: veseli,

sănătoşi, plini de viaţă. Trăiam într-o zonă de munte şi ne luam puterea din tăria lui. Ce-i

drept..., a fost frumoasă adolescenţa! Nu aveam decât un singur lucru de făcut: să învăţ şi

să mă bucur de colegi şi prieteni. Vara la mare, iarna la săniuş, primăvara la cules de flori

prin pădure. Uneori mă întrebam cum de mă mai suportă ai mei şi dacă voi trăi să-mi ţin

nepoţii şi strănepoţii în braţe. Am avut o adolescenţă de neuitat. A venit însă şi momentul

când a trebuit să-mi iau viaţa în propriile mâini şi să-mi dau socoteală mie de ceea ce

făceam. Şi în ciuda gândurilor rele pe care şi le făceau, uneori, ai mei, legate de evoluţia

mea în timp, am reuşit să izbândesc în viaţă şi să ajung acolo unde mi-am dorit!”

Vorbe de neuitat. Pline de miez. Uneori te fac să plângi, alteori să râzi. Mi-a povestit

doar partea bună a lucrurilor.

Medalia are însă două feţe. Văd în jurul meu şi partea întunecată. ,,La vie en rose”

este doar în cântec. Oare copiii şi tinerii care trăiesc în canale, din mila altora din când în

când şi tot mai rar şi cerşesc pentru a-şi lua ceva de mâncare, la ce se gândesc? Ce gândesc

adolescenţii care împlinind vârsta de optsprezece ani sunt aruncaţi în stradă, din

orfelinate?!? Ne întrebăm noi, uneori, în eseuri sau în dezbateri organizate după toate

regulile retoricii, de ce ajung să fure şi să tâlhărească, de ce sentimentul de insecuritate se

insinuează în vieţile noastre. Constatăm, exprimăm opinii, argumentăm şi ne oprim aici.

Chiar nu putem încerca mai mult de atât?!? Este greu să facem şi pasul următor, să

acţionăm?!? Doar punând problema în discuţie nu înseamnă că nu suntem indiferenţi la

ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este nevoie să dovedim şi responsabilitate. Viaţa este

asemenea unui joc de loterie. Dacă pariezi ai două alternative: câştigi sau pierzi. Se spune

că destinul nu poate fi schimbat, dar poate fi ajutat!

Râdem... Plângem... Este firesc. Face parte din viaţă. Să nu ne fie ruşine să ne

exprimăm sentimentele şi să nu fim nepăsători faţă de alţii. Fericirea şi liniştea noastră

depind de fericirea şi liniştea celor din jur. Numai împreună putem face ca lucrurile să intre

pe făgaşul de normalitate pe care ni-l dorim.

Ne bucurăm de poveştile bunicilor. Să nu uităm însă că şi noi vom fi bunici. Cu ce

poveşti ne vom bucura nepoţii?!?

Haideţi să trăim poveştile adolescenţei noastre!

Cristina Macovei, 10 A

CONSONANŢE 7-8


CORESPONDENŢĂ

După ce am trecut o grămadă de teste care să mă pună în diferite categorii

(americanilor le place să tipizeze oamenii), mi-am putut alege cursurile pentru anul acela.

Am ajuns totuşi destul de târziu în

semestru, era noiembrie, deci trebuia

să mă decid rapid şi eficient. Mama,

care e o perfecţionistă, m-a îndrumat

spre cursurile grele, cele care se

numeau AP, adică Advanced

Placement. Aceste cursuri sunt de

nivel de facultate, doar că sunt predate

la liceu. Începând cu clasa a 11-a, toţi

elevii care au rezultate strălucite în

primii ani de liceu, pot alege din

cursurile avansate. La sfârşitul anului

dai un test şi poţi obţine credit de

facultate. O metodă foarte deşteaptă

de a scăpa de câte un an de facultate,

mai ales că în America de Nord primul an de facultate nu este specializat pe materia de

licenţă, ci poţi alege din mai multe cursuri generale.

Consiliera mea mi-a recomandat şi ea cursurile avansate, mai ales că există standarde

la care trebuie să mă ridic pentru că mama are doctorat în fizică. Aşa că, am ales 4 cursuri

avansate, din cele 6 pe care le aveam în total. La început, mă uitam strâmb la tablă, pentru că

nu se preda cum am fost eu învăţată în România. Există mai multă interacţiune cu elevii, dar

niciodată nu te ascultă pentru note.

Există doar “quiz” (o lucrare) şi

“exam” (test destul de greu, 2-3 pe

semestru, din care se calculează

majoritatea notei finale).

O mare parte din activitatea

şcolară o reprezintă, într-adevăr, ora

de curs. Dar viaţa de elev nu se

limitează la ore. Majoritatea sunt

implicaţi în “extracurricular

activities”, care contează enorm

pentru admiterea foarte selectivă, mai

ales dacă ai pretenţii la vreo bursă, la

facultate. În această categorie intră

sporturile, de la fotbal american,

cheerleading până la cross-country sau baseball, cluburile: Future Business Leaders of

America, Young Democrats, French Club, Art Club şi voluntariat. Personal, nu pot spune că

m-au atras vreodată sporturile, aşa că am preferat cluburile, care se ţineau o oră sau două pe

CONSONANŢE 7-8


CORESPONDENŢĂ

săptămână, după şcoală. Pentru aceste activităţi nu primeai nici notă, nici credit, dar puteai

să-ţi dezvolţi simţul civic, artistic, talentul la matematică, literatură etc. Plus că aveai ocazia să

te simţi mai special decât elevul obişnuit.

Cunoşteai oameni cu

activităţi comune, fără să ai nici

un fel de presiune să participi.

Erai chiar răsplătit pentru

participare prin excursii care

erau sponsorizate de şcoală,

ciocolăţele şi multă distracţie.

Aici mi-am făcut eu cei

mai mulţi prieteni, pentru că îmi

alesesem câte un club pentru

fiecare după-amiază. Marţi

aveam clubul meu favorit,

International Friends Club, la

care participau majoritatea

străinilor din liceu (eram vreo

20). Ei m-au ajutat enorm să mă

integrez, pentru că ei trecuseră

prin exact aceleaşi probleme de adaptare prin care treceam şi eu. Acolo i-am întâlnit pe Dessie

şi pe Peter, cei mai buni prieteni ai mei, ea din Bulgaria şi el din Danemarca. Am avut norocul

că amândoi erau foarte prietenoşi. Încă ne mai scriem scrisori lungi despre vieţile noastre, deşi

fiecare a luat-o pe drumul lui de mai bine de un an. Ea este anul 3 la Jurnalism la University of

Tennessee Knoxville, iar el anul 2 la Inginerie la North Carolina State University.

Dessie şi Peter m-au ajutat să depăşesc toate depresiile prin care am putut trece, pentru

că de la americani nu puteam avea pretenţia să înţeleagă situaţia mea. Majoritatea nu ieşiseră

din statul lor, ce să mai zic de altă ţară. Mulţi americani îmi spuneau că mă admiră, că am

curaj, dar la asta se limita relaţia

mea cu ei.

Am avut noroc şi pentru că

ne-am mutat în acelaşi complex de

apartamente cu Dessie şi familiile

noastre s-au împrietenit. Mai ales

că Dessie avea şi maşină, deci

puteam să ne plimbăm în voie în

mall, la lac (este în Oak Ridge un

lac superb), în oraşele din

Tennessee şi... din alte state, dar

acelea sunt aventuri care trebuie

povestite detaliat...

(Va urma)

Tea Vasilescu

CONSONANŢE 7-8


CREAŢIE LITERARĂ

Te privesc, dar rămâi pentru mine

misterioasă.

Nu-mi vine să cred cât eşti de frumoasă.

O fiinţă mai gingaşă decât tine

Nu am văzut nici măcar în filme.

Gândul mă poartă mereu spre ochii tăi.

Sunt înnebunit după ei.

Sclipirea şi bucuria lor m-au fermecat.

În nesfârşirea lor simt că m-am înecat.

Te privesc şi mă simt ca muritorul ajuns în

eden.

Îmi doresc acum sentimentul să fie etern.

În tine redescopăr paradisul pierdut

Şi fericirea, pe care demult le-am avut.

Te privesc şi-mi dau seama că mai mult

de-atât nu-mi pot dori,

Aşa cum un trandafir nu poate decât

înflori.

Te rog, întoarce-ţi privirea delicată

Spre inima mea subjugată.

Dacă eu sunt ploaia de vară,

Tu eşti curcubeul.

Dacă eu sunt noaptea,

Tu eşti ziua.

Dacă eu sunt minutul,

Tu eşti secunda.

Dacă eu sunt râul,

Tu eşti marea.

Dacă eu sunt tristeţea,

Tu eşti iubirea.

Dacă eu sunt iarna,

Tu eşti primăvara.

Dacă eu sunt scânteia,

Tu eşti flacăra.

Dacă eu sunt vântul,

Tu eşti adierea verii.

Dacă eu sunt speranţa,

Tu eşti tot ce-am sperat.

Dacă eu sunt poetul,

Atunci tu eşti muza mea.

Eu sunt eu

Şi fără tine nu pot să trăiesc.

Nu e prea târziu s-o iau de la-

nceput.

Speranţa încă nu am pierdut.

Soarele tot răsare şi străluceşte

pe cer.

O rază vie-mi în suflet, atât mai

sper.

E timpul să mă gâdesc s-o iau de

la capăt.

Speranţa îmi este aliat.

Mai vreau să pot trăi în pace.

Timpul trece, nu se mai întoarce.

Orice s-ar întâmpla viaţa merge-

nainte.

Ce a fost a fost, poate-mi doresc

să mai fie.

În sufletul meu a rămas o

amintire vie.

Cred că există şi pentru mine un

loc sub soare.

Speranţa nu va muri – îmi doresc

să fiu liber.

Încerc să schimb ceva pe drumul

vieţii mele atât de anost.

Mă uit în jurul meu fără rost.

Nu am putere să mă ridic. Sunt

lovit de durere,

Dar încă mai sper la locul meu

din vis,

La raza de lumină, la paradis.

Stau şi mă-ntreb – oare cer prea

multe?

Mă rog la Dumnezeu să mă

asculte.

Ştefan

CONSONANŢE 7-8


CREAŢIE LITERARĂ

Micul meu trandafir

Sunt îndrăgostit

Doar de tine.

Pur şi simplu m–ai ameţit

Cu-ale tale buze fine.

Simt ceva aparte,

Ochii tăi m-au fermecat.

Sper că nu îmi fac speranţe deşarte,

Ar fi mult prea păcat.

Doar cu tine aş vrea să fiu,

Un moment sau pentru eternitate.

Să simt că sunt viu,

Sentimentele mele să nu fie uitate.

La tine mă gândesc mereu,

Sub clar de lună.

Te port cu drag în sufletul meu,

Unde ţi-am făcut dintr-un safir cunună.

Te compar cu o piatră preţioasă,

Semeni cu un diamant cristalin.

Numai că eşti mult mai frumoasă

Şi mă intrigi cu parfumul tău fin.

Pielea ta este ca o petală de trandafir.

O, cât îmi doresc s-o ating.

Când te privesc mă simt ca un emir

Şi-aş vrea în braţe să te strâng.

Abia aştept să-ţi aud glasul suav,

Tânjesc după privirea ta pătrunzătoare.

Eşti pentru mine o zână cu trupul firav

Pentru ceea ce simt tu eşti răspunzătoare.

Eşti micul meu trandafir

Cu petalele purpurii.

Stăluceşti mai tare ca un safir,

În mijlocul naturii.

De când te-am văzut

De când te-am văzut, inima mea a început să bată.

Pentru mine eşti cea mai frumoasă fată.

Nu mi-ar putea lua gândul de la tine nici măcar o

întreagă armată.

În sufletul meu ca o zeiţă eşti adorată şi venerată.

De când te-am văzut, am simţit că m-am trezit din nou

la viaţă.

Eşti pentru mine ca o rază de speranţă.

Nu am curajul să te privesc faţă în faţă

Şi astfel, inima parcă stă cu gândul în balanţă.

De când te-am văzut, te-am comparat cu o divă.

Într-un colţ al sufletului meu cu fericirea stai deopotrivă.

Sper ca de data asta să nu mai fie o iubire tardivă.

Mi-e teamă ştiind că nu eşti o fată naivă.

De când te-am văzut, în mine s-a născut un sentiment.

Pot spune că se dezvoltă într-un mod efervescent.

Cred că este vorba despre un feeling iminent

Ce mă fascinează. Am talent?

Ştefan A.

CONSONANŢE 7-8


CREAŢIE PLASTICĂ

Într-o lume a tehnicii, în care elevii sunt dominaţi

de calculatoare, arta încearcă să respire printre ultimele

apariţii mondene.

Deşi nu studiază artele plastice, Cristian Gheorghe

a reuşit să se remarce prin Expoziţia ,,Exerciţii de

artă”, organizată la Cercul Militar Naţional din

Bucureşti şi prezentată în emisiuni la TVR1.

În lucrările sale tratează temele pictural, folosind

mai multe procedee plastice ce sugerează forţă şi

dinamism: vibraţia picturală prin dispunerea tuşelor în

sensul formelor reprezentate, vibraţia valorică prin

modelarea culorilor şi vibraţia coloristică prin nuanţarea

culorilor.

Culorile selectate în funcţie de subiectul ales dau

tonalitatea de ansamblu, transmiţând emoţii puternice

privitorului. De cele mai multe ori, dominanta

cromatică folosită constă în armonia a două culori, sau

una singură capabilă să dea tonul întregii lucrări.

Pictorul român Nicolae Tonitza (1886 - 1940),

referindu-se la dominanta de culoare, afirma că ,,...o

pictură bună se poate face şi cu mai puţine culori...

Cum fiecare strună a viorii poate fi singură sursa unor

infinite note muzicale, tot astfel o singură culoare de pe

paletă poate fi izvorul unor infinite nuanţe cromatice.”

Culorile predominante trezesc anumite sentimente

şi gânduri. În unele lucrări foloseşte din abundenţă

albastru, ceea ce denotă puritate spirituală, delicateţe,

credinţă şi predispunere spre reflecţie. În altele verdele,

ce ne duce cu gândul la linişte, odihnă, tinereţe,

speranţă.

Cristian nu abordează un singur stil. Martore sunt

lucrările ce reprezintă designul vestimentar. În schiţele

sale ţine cont de geometria formelor umane, urmărind

imperativele modei în ceea ce priveşte linia, culoarea,

accesoriile. Deşi rigorile modei duc deseori la

inevitabile exagerări, schiţele sale corespund unor

combinaţii cromatice armonioase, criteriilor de

proporţionare cantitativă şi calitativă, de acordare a

vestimentaţiei cu sexul, vârsta, anotimpul sau

împrejurările în care sunt purtate articolele respective.

Cu speranţa că va deveni un nume în lumea artei,

fie că e vorba de arta plastică sau de designul

vestimentar, îi urăm succes şi aşteptăm să ne încânte

ochiul şi sufletul cu multe alte noi lucrări.

Prof. Mirela Ion

Cristian Gheorghe – „Primăvara”

CONSONANŢE 7-8


ABSOLVENT

În general, două opinii sunt frecvente la cei din ultimul an de liceu şi amândouă au aceeaşi origine.

Punctul de plecare este dorinţa de a părea şi de a fi cât mai repede considerat matur.

Unii vor să pară adulţi încercând să-i imite în comportament şi idei. Filozofează despre trecerea

timpului, despre clipele de neuitat, care parcă s-ar termina o dată cu absolvirea liceului. Ei sunt tipul care

plâng la absolvire.

A doua categorie sunt teribiliştii, revoltaţi de tot şi de toate. De ceea ce înseamnă învăţătură în

ultimul an, de ,,duritatea” profesorilor, de temele ,,enorme”. Ei cred că a fi matur este echivalent cu a fi

independent (adică să faci ce te taie capul şi să nu dai nimănui socoteală?!?) şi doresc să scape de liceu,

fiind siguri că după urmează o viaţă fără responsabilităţi, fără griji şi integrale la matematică.

Părerea mea este că, de fapt, gândurile despre absolvent nu sunt deloc profunde. Cei din prima

categorie se gândesc, cu siguranţă, că terminarea liceului nu e un motiv de a intra într-o melancolie fără

sfârşit, ci reprezintă o treaptă în viaţa fiecărui om, o treaptă care duce spre dorinţa de realizare a idealului

de viaţă. Cei din a doua categorie regretă şi ei prieteniile făcute în liceu şi îmbulzeala din 139.

Gândurile fiecărui absolvent se îndreaptă spre bacalaureat, examenul de admitere în facultate şi

alegerea unei meserii pe care să o poată face cu plăcere şi responsabilitate. Aici este nevoie de o gândire

matură pentru a trata cu seriozitate examenele şi pentru a lua deciziile cele mai bune. Dar, tot aici se

observă şi superficialitatea vârstei, atitudine prezentă în ambele categorii şi la fel generaţii de-a rândul.

Profesorii ne atenţionează mereu, dar noi, elevii, în mod conştient amânăm momentul întâlnirii cu

recapitularea pentru bac.

Mă apuc de învăţat în ianuarie, dar poate nici aprilie nu e târziu, sau chiar mai... De mâine încep

să recapitulez a IX-a. Din promisiune în promisiune, timpul trece şi majoritatea elevilor se pregătesc pe

ultima sută de metri, spre disperarea profesorilor şi, în final, a lor în ultimele zile şi nopţi dinaintea

examenului. De ce să nu se confirme zicala cu îngrăşatul în ajun?!

Profesorii noştri s-au străduit patru ani să ne transforme din copii naivi în adolescenţi cu

personalitate. S-au străduit să ne înveţe să fim responsabili. Pentru toate acestea, şi nu numai, le

mulţumim. Şi ca să le demonstrăm că strădania lor nu a fost în zadar, haideţi să deschidem măcar acum

manualul de clasa a IX-a. Andreea

Ne apropiem tot mai mult de vremea când întreaga responsabilitate a vieţii ne va reveni în mod

direct. Pentru reuşita noastră în tot ceea ce facem, organizarea este foarte importantă. Bogăţia cea mai

de preţ a fiecăruia este timpul. Bine folosit, el ne permite să ne atingem obiectivele. Simt uneori că nu

reuşesc să-mi împart timpul aşa cum ar trebui. Sunt atât de multe de făcut la şcoală, acasă şi nu

întotdeauna rezultatele se văd. Suntem elevi şi, în primul rând, timpul trebuie folosit pentru a învăţa.

Ceea ce cunoaştem şi deprindem în şcoală ne va folosi la examene şi în viaţă. Ştiu că nu avem voie să

risipim timpul, pentru că se va întoarce împotriva noastră. Chiar şi zilele ,,libere”, sâmbăta, duminica,

trebuie folosite la maximum, îmbinând utilul cu plăcutul.

Ce frumos le-am zis... Din păcate, realitatea demonstrează, de cele mai multe ori, contrariul.

Mai am multe de făcut pentru a spune cu convingere că îmi organizez timpul eficient. Este greu să-mi

dau seama, în fiecare zi, cât timp să aloc pentru fiecare aspect al vieţii: învăţat, gospodărie, odihnă.

Poate cel mai greu este să-mi fac planul şi să adopt un stil de muncă eficientă. Sunt convinsă, însă, că

numai de mine depinde să reuşesc. În mine trebuie să găsesc resursele unei vieţi ordonate.

Laura

CONSONANŢE 7-8


ABSOLVENT

Şcoală nouă – tradiţie veche.

Sub soarele de mai, mireasma salcâmilor înfloriţi îndreaptă, în fiecare an, paşii foştilor

elevi către liceul în care şi-au petrectut cei mai frumoşi ani, anii adolescenţei.

Generaţia lui 1995 de la Liceul Teoretic ,,Horia Hulubei” nu mai are plăcerea aventurii

drumului spre Platforma ştiinţifică – Măgurele cu, deja celebră şi intrată în istorie, maşina 303.

Liceul şi-a împlinit visul de a se muta în Bucureşti, acolo unde îi era locul, între liceele din

sectorul 5, chiar dacă sub un nou nume - Liceul Teoretic ,,Ştefan Odobleja”. Emoţia revederii cu

profesorii lor este copleşitoare prin nostalgia amintirilor. Au trecut atât de repede aceşti zece ani ai

tinereţii şi ai primelor împliniri. Anii în care, cum spune poetul necuvintelor, Nichita Stănescu,

,,Totul trebuia să se transforme în aur,/ absolut totul” pentru ,,căutătorii pietrei filozofale”.

La jumătatea lui iunie, parfumul florilor de tei anunţă un alt eveniment important în viaţa

şcolii noastre: Ultimul clopoţel! Despărţirea absolvenţilor de liceu de colegii şi dascălii lor.

Lacrimi şi flori. Se strigă pentru ultima oară catalogul. Se mulţumeşte pentru contribuţia adusă la

zidirea ce s-a înfăptuit timp de patru ani. Se exprimă speranţa că pe foaia de parcurs a vieţii

fiecăruia se vor înscrie staţii dintre cele mai importante. Se fac promisiuni de revedere peste zece

ani.

Savantul Vasile Pârvan spunea: ,,Puterea de-a trăi tu însuţi în sufletul altuia este suprema

valoare umană”. Adevărul acestei afirmaţii îl confirmă generaţiile de absolvenţi prin puntea de

suflet, trasată în fiecare an, între salcâmii înfloriţi în mai şi parfumul florilor de tei din iunie.

Magister

CONSONANŢE 7-8

27


ABSOLVENT

Fiecare dintre noi s-a întrebat, măcar o

dată până acum, care ar fi cea mai mare dorinţă a

sa. Unii şi-au dorit să arate bine, alţii să aibă bani,

să placă persoanei iubite sau să-i impresioneze pe

cei din jur.

Ştiţi ce mi-aş dori eu cu adevărat? Să pot

da timpul înapoi, să nu mă mai gândesc că, fără să

am timp să realizez, zilele trec şi nu reuşesc să fac

nimic cu adevărat important pentru mine. Am

regretat şi regret încă multe lucruri: că nu am avut

timp să trăiesc cu adevărat viaţa de liceu, că mi-am

dorit prea mult să cresc pentru a fi respectată şi

luată în seamă. Să ştiţi că nu trebuie să ai peste 18

ani pentru a fi luat în seamă şi respectat. Trebuie

doar să te respecţi în primul rând pe tine însuţi şi

apoi să-i faci şi pe ceilalţi să te respecte. Trebuie

să înveţi – da, da, să înveţi – să fii un bun coleg,

un bun prieten, ceea ce puţini dintre noi ştiu să fie.

Chiar eu, sincer vorbind, nu ştiu să fiu un adevărat

prieten. Nu credeţi că odată cu apropierea

sărbătorilor ar fi momentul să ne gândim mai

serios la semnificaţia acestei perioade. E ca şi cum

fiecare dintre noi ar avea şansa unui nou început,

fără a insista asupra greşelilor din trecut.

Nu cred că există vreunul dintre noi, oricât

de ,,păcătos” ar fi care să nu fi mers o dată la

biserică de Crăciun sau de Paşte. Dar aţi stat

vreodată să vă gândiţi cu adevărat la rostul acestui

gest? Dacă nu, încă nu-i târziu, o mai puteţi face.

Cereţi iertare pentru greşelile voastre şi iertaţi la

rândul vostru. Respectaţi-vă, pentru a fi respectaţi.

Acum, că predica a luat sfârşit, n-ar fi

timpul să discutăm şi despre ceva vesel?!

Ce mai fac clasele a XII-a? Preferă chiulul

puţinelor ore care le-au mai rămas de petrecut în

liceu? Dacă este aşa, le spun prieteneşte, din

proprie experienţă, că vor intra în panică pe la

mijlocul semestrului al II-lea, aşa... Ei, să vă văd

atunci, copii, pe unde mai scoateţi cămaşa?!...

Şi, pentru că v-am plictisit destul, nu-mi

rămâne decât să vă urez numai bine şi,... aş mai

avea o propunere, în caz că nu a fost făcută până

acum. Aveţi staţie de radio în liceu. Nu credeţi că

ar fi bun şi un top al preferinţelor, măcar în

revistă, iar primele trei melodii să fie difuzate la

sfârşitul fiecărei săptămâni?!... Pentru că în

privinţa muzicii stăm chiar foarte bine, nu?!...

Acum, chiar am terminat şi îmi cer scuze

pentru devierea de la subiect, în final.

Multă baftă şi sănătate până data viitoare!

(Dacă mă mai vreţi în vizită!?!) Daniela

La revedere, adolescenţă!...

CONSONANŢE 7-8


DE REŢINUT:

ANUNŢUL Un anunţ care să aibă impact asupra publicului vizat trebuie să respecte câteva

condiţii:

să fie formulat clar şi concis;

să cuprindă toate informaţiile necesare;

să fie prezentat într-o formă grafică atractivă;

să diferenţieze informaţiile esenţiale de cele suplimentare prin corpurile de literă

folosite.

ANUNŢUL PUBLICITAR Este un text informativ foarte scurt, care anunţă, într-o formulare aproape telegrafică,

fapte diverse. În întocmirea unui astfel de anunţ, trebuie evitate formulările echivoce,

generatoare, adesea, de efecte ilariante. Prin specificitatea ei stilistică, formularea anunţurilor

de la ,,mica publicitate” constituie obiectul parodierilor suculente, cu intenţionalitate satirică.

De exemplu:

Cumpăr ochi ager şi auz fin în vederea apropiatei teze de matematică.

Adresaţi - Disperatu dintr-a 11-a B

Împrumut urgent salvamar calificat pentru corigenţa la limba şi literatura

română. Adresaţi - Malu Înecat, 11C

Schimb urgent banca întâi – central, cu ultima bancă – lateral. Situaţie

disperată la geografie. Adresaţi - Pierduta printre dealuri, 12B

Cedez probă educaţie fizică pentru o plimbare pe bulevard. Condiţii

avantajoase. Adresaţi – Plimbăreaţa, 12F

CEREREA Este textul cu destinaţie oficială, prin care o persoană solicită rezolvarea unei

probleme de ordin personal sau public.

Cererea conţine:

formula de adresare (cu iniţiale majuscule), după care se pune virgulă;

numele şi prenumele solicitantului, funcţia sau ocupaţia lui şi adresa completă;

conţinutul propriu-zis al cererii şi motivarea acesteia (se vor evita detaliile

inutile);

în dreapta, sub text, petiţionarul semnează;

în stânga paginii, sub text, se pune data când a fost concepută cererea şi

localitatea;

în partea de jos a paginii, se menţionează funcţia şi locul de muncă ale

adresantului.

Atenţie! cererea se scrie pe o coală A4;

se lasă un spaţiu liber în partea de sus (pentru formularea rezoluţiei de către cel

căruia i se adresează);

se lasă doi cm în partea stângă a paginii (pentru a putea fi perforată şi îndosariată);

se redactează în stil oficial, cu formulări simple, clare şi precise.

Derogarea de la aceste cerinţe elementare poate pune autorul unei cereri în situaţii

penibile. Asemenea situaţii au constituit, pentru unii umorişti, surse de inspiraţie, în

elaborarea unor succinte texte umoristico-satirice (vezi volumul Ale vieţii valuri, de Tudor

Muşatescu).

CONSONANŢE 7-8 DE REŢINUT:


CEREREA – MEMORIU Este textul prin care cineva se adresează unui for superior, invocând argumente concludente,

pentru a interveni în rezolvarea unei probleme, situaţii personale sau publice.

Caracteristici:

o formulă de adresare;

numele şi prenumele celui care îşi expune situaţia;

formularea rezumativă a situaţiei supuse analizei;

formularea precisă a unei dorinţe;

expunerea sintetică a motivelor;

o formulă de încheiere;

semnătura;

localitatea şi data întocmirii;

funcţia celui căruia se adresează şi instituţia reprezentată.

În ceea ce priveşte tehnica întocmirii unui asemenea act oficial, sunt integral valabile

indicaţiile menţionate pentru cerere.

MEMORIUL DE ACTIVITATE Este un text în care autorul îşi consemnează succint realizările deosebite într-un

anumit domeniu (ştiinţific, artistic, sportiv etc.). Memoriul este solicitat în diverse ocazii:

depunerea unui dosar pentru o bursă în străinătate, participarea la o competiţie sau la o

olimpiadă internaţională etc.

Memoriul de activitate cuprinde: date personale (numele şi prenumele, adresa, liceul etc.);

informaţii referitoare la preocupările şi performanţele obţinute în domeniul respectiv (de

exemplu, dacă e vorba de un concurs literar, se menţionează premii, distincţii obţinute

etc.);

menţiuni privind eventuale poziţii deţinute care au relevanţă pentru domeniul respectiv

(de exemplu, redactor al revistei şcolii, colaborator al unor publicaţii etc.); se recomandă

ca aceste date să fie expuse în ordinea temporală prezent – trecut;

semnătura, localitatea şi data redactării memoriului.

Un memoriu de activitate trebuie redactat într-un stil sobru şi obiectiv, în fraze scurte şi fără

digresiuni, iar datele conţinute trebuie să fie exacte şi conforme cu realitatea.

Redactaţi acest memoriu pe o pagină format A4!

PROCESUL-VERBAL Este un act cu caracter oficial în care se consemnează un fapt, o situaţie, sau în care se

notează, pe scurt, discuţiile şi hotărârile unei adunări constituite. Există mai multe tipuri de procese-

verbale: de consemnare, de constatare, de contravenţie, de pedare-primire.

În procesul-verbal de consemnare se menţionează:

data, locul şi felul adunării;

participanţii;

ordinea de zi, conţinutul discuţiilor (cu nominalizarea celor care au luat cuvântul);

ideile din intervenţiile acestora, precum şi hotărârile adoptate;

în final semnează cel care a redactat procesul-verbal, sau cei care au participat, în cazul

unei şedinţe. Redactarea unui proces-verbal se face în stil administrativ, în construcţii sintactice

realizate mai mult prin coordonare şi cu folosirea unor formulări tipice, precum: încheiat

astăzi...; în prezenţa sau cu participarea...; declară deschisă adunarea...; ordinea de zi;

discuţii pe marginea materialelor prezentate; drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal.

CONSONANŢE 7-8

30

28


RIDENDO

1. Versul ,,În nemărginitul templu ard ca vecinice

făclii” autorul descrie un oraş cu case pline de lumină.

2. Aceste versuri fac parte din pastelul lui V.

Alecsandri ,,Miezul ierni” în care iarna a pus domnie pe

întreg teritoriu ca un ,,tablou măreţ, fantastic”.

3. Vasile Alecsandri, prezintă portretul unei nopţi din

iarnă foarte geroasă încât stelele de pe cer s-ar fi îngheţat

pe cerul oţelit, iar stejarii cei înalţi vor îngheţa şi ei.

Zăpada căzută pe câmpuri, reprezintă un lan de dineuri.

4. Această poezie a lui Alecsandri este un paste, unul

dintre cele ale sale. El vrea să prezinte iarna ca pe o

fantomă care umblă din ram în ram, din copac în copac

îşi plânge ceva înfiorând chiar şi stelele înaltului cer.

5. Despre Alecsandri scrie că este un capabil a

poeziei noastre.

6. Poetul se referă la floarea pe care a iubit-o şi îi

pare rău că aceasta s-a dus. Compară floarea cu ,,o dulce

minune”. Iubirea dintre ei moare odată cu plecarea

acestei flori albastre rămânând doar tristeţea pe care

poetul o simte în suflet. El îi cheamă numele strigând

,,floare – albastră” repetiţia cuvintelor sugerând tristeţea

poetului. Tristeţea se aşterne în lume poetul nemaiputând

face nimic pentru a o întoarce înapoi.

7. Concepţia lui Eminescu despre poezie este dublu

îmbinată, este deopotrivă o satiră şi o plângere avară.

8. Prin stingerea iubirii între cei doi el o strigă Floare

albastră / floare – albastră..., dar totuşi pt. el este trist pe

lume.

9. Tot ceea ce s-a petrecut cu el se explică prin firea

lui şi nu prin împrejurimile care l-au pus viaţa.

10. A avut lecturi filozofice şi literaturi numeroase.

11. Referindu-se la spiritismul ce caracterizează

multe din poeziile lui Em....

,,Eminescu şi studiile lui” cele mai semnificatoare

poezii eminesciene despre natură...

12. Em. tratează în mod special natura în poeziile sale faţă de alţi scriitori.

13. Natura este parte integrantă a poeziilor de dragoste încadrîndu-se în cadrul necesar pentru

evidenţierea sentimentelor poetului.

14. Creangă foloseşte originalitatea ca o temă care se întâlneşte şi în folclorul altor popoare.

15. Oralitatea stilului acestui basm o întâlnim fiind prezentă prin...

16. La nivelul limbajului, pe lângă expresiile populare stă şi oralitatea stilului.

17.Oralitatea o întâlnim în mai multe locuri în povestirea lui Harap-Alb.

REŢETE ŞCOLARE

Salată a la chiulangiu

Ingrediente:

câteva kg profesori severi

5 – 6 bucăţi colegi stresanţi

2 – 3 lecţii neînvăţate

condimente după gust: plictiseală, stres...

Mod de preparare – Se pune într-o clasă un

profesor sever, se amestecă cu bucăţile de

colegi stresanţi care îţi toacă nervii mărunt şi

se adaugă cât cuprinde lecţii neînvăţate. Când

simţi că dai în clocot, adaugi după gust

plictiseală şi stres. Compoziţia astfel obţinută

se pune ,,la rece” şi se serveşte ca desert la

dirigenţie, numai cu polonicul de absenţe.

Tort ,,Tocilarul”

Ingrediente:

o persoană hotărâtă, muncă,

perseverenţă, ambiţie, fericire, succes,

lauri, emoţii.

Mod de preparare – Într-o persoană hotărâtă

se amestecă munca cu perseverenţa şi ambiţia.

Se încinge puţin în focurile emoţiei. Se

alcătuieşte o cremă omogenă din fericire şi

succes, cu care este glazurată persoana după

examene. Compoziţia se serveşte în ciuda

tuturor tocmai în viitor, ornată cu laurii

reuşitei.

Simona

Liceul Teoretic ,,Ştefan Odobleja”

Str. Dorneasca Nr. 7A, Sector 5, Bucureşti

Telefon: 021 411 22 13 Tel/Fax : 021 411 10 93

www.liceulstefanodobleja.ro

E-mail: [email protected]

ISSN: 1843-7069

revista liceului teoretic „Ştefan odobleja” 7-8 2004-2005.pdfseva pământului românesc se va...

Documents