22

Mă lovesc tot mai des pe culoa-rele mele de trecere dintre lucrurile serioase de colțurile

imprevizibile ale noii limbi așa-zis ro-mâne, limbă care, inevitabil, descrie o lume la rândul ei nouă, în care n-aș vrea absolut de loc să intru. Nu este vorba doar de neologisme și trivialități, de ticuri la modă și snobisme, ci de ceea ce eu cred că înseamnă o deterio-rare a sensurilor cuvintelor, o percepție greșită a nuanțelor și – sper să mă înșel – o îndepărtare de spiritul minunat al acestei limbi. O limbă care nu mai pare a fi atât de familiară tot mai multor uti-lizatori nativi. Câteva exemple ar putea să ilustreze ceea ce vreau să zic și sper ca ele să nu lovească pe nimeni, să nu producă nimic rău. Primele provin din publicitate, fiind, adică, intens traficate, importante vehicule de sensuri. O re-clamă la telemea spune că este „tăiată în bucățele mai mari sau mai mici, cum numai ardelenii știu!”. Interesant punct de vedere, care îi plasează pe bănățeni, dobrogeni, olteni, moldoveni și mun-teni în bezna jenantă a ignoranței îmbucătățirilor de orice fel, oricare din-tre ei putând să taie telemeaua doar în „bucăți mai mici sau mai mari”, subtilul rol de a o tăia în „bucăți mai mari sau mai mici” revenind, așa cum am mai spus, exclusiv ardelenilor!

Un alt text publicitar spune că o anume cremă de față „îți face tenul delicios”, ceea ce, într-un fel nelămu-

Pregustarea raiului ! Dan ARHIRE

e d i t o r i a l

pe altarul vreunei închipuite eficiențe, dintr-o gra-bă generală, dar de neînțeles și lipsită de sens, în fond.

Iată ceea ce ne mână pe toate coclaurile, cău-tând vechii oameni vorbitori ai vechii limbi, mereu surprinzători și spectaculoși, mereu uimind prin firescul devenit trufanda în timpurile din urmă. A pătrunde în lumea aceea acum aproape neștiută, fragilă și consumându-se sub ochii noștri întristați

de acest implacabil adevăr, este pentru noi unul dintre cele mai importante lucruri ale vieții noastre. Adică privilegiul inegalabil al uimirii în fața unei lumi nemaiștiute, în care desfătare mai are încă sensul prim al întoarcerii omului în raiul primordial al pân-tecului matern, plutind în Binele universal și lipsit de orice păcat și grijă, iar iconostasul mai este încă nu-mit pregustarea raiului!

rit trimite gândul pârdalnic exact la șoriciul fraged al purcelului de lapte!

Un reporter al unei televiziuni naționale, pătruns de fiorul mistic al Drumului Crucii, transmitea că dintr-un anume loc al traseului, Iisus „a tre-cut la o altă locație”, fapt ce, pentru mine cel puțin, a distrus toate mreje-le captivantei narațiuni prost filmate!

Mai aproape de mine, adresân-du-mi-se direct și exclusiv, un domn ceva mai tânăr, lucrând cu succes tot în publicitate, a afirmat că ar fi păcat să nu atragem fonduri publicitare prin revista La Drum, întrucât ea, re-vista, „generează atâta conținut”!

Toate aceste construcții și nuanțe și atâtea altele ca ele, profund străine spiritului clasic al limbii româ-ne și departe de lumea literei tipărite pe hârtie, vin din zona gazetăriei și publicității TV, deci din virtual, dintr-o zonă de largă răspândire și circulație. Au șanse să trăiască și să se dezvolte, amestecându-se cu predilecție prin-tre picioarele generațiilor tinere și tinzând spre durabilitatea deprinde-rilor neconștientizate. Au șansa, deci, de a se transforma în firesc, cu tot cu mecanismul mental care și le asumă, le îngăduie și le produce. Altă limbă - alți oameni, tinzând spre simplificare și banal, spre direct și nespectaculos, ca și când asta ar fi o plată necesară

3

Coordonator:Constantin Daniel ARHIRE

Colegiu de redacţie:Dr. Gheorghe ROMANESCU

Dr. Paul FLOREADr. Cristian CRÃCIUNOIU

Dr. Vladimir BOTNARCIUCDr. Sorin FLOREA

Drd. Ştefan RÃILEANU

Editor:Dan NICOLAU

Colaboratori:Constantin GIURGINCA 7 CRAINA

Eugen PETRESCUVadim BACINSCHI

Cãpitan Comandor.(r) Ion POPESCU

Dtp:Vlad VOICA

Alexandru DUMITRU

Secretar de redacţie:Constantin STRÃINU

Revista este editatã de Asociaţia „LA DRUM”

Adresa redacţiei:Tulcea, str. Grivitei nr.32

telefon: 0721-222974

E-mail:revista@ladrum.org

Website: www.ladrum.org

ISSN 1844-4377

cupr ins

4

16

35

56

67

11

21

38

62

69

15

27

50

64

72

Jurnalul de la Morena

Custodele care a trăit poezia

Bărbatul de stat

Piloţi români pe cerul în flăcări (III)

Grădina Carolinei

Lumea Tăcerii

Zina și Sorin

Geoparcul dinozaurilor

Jurnalul Angelei Lefterescu (V)

India

Profesorul Grigorescu

Neculaie Purcărea

Dinozaurii din Ţara Haţegului

Mareșalul Alexandru Averescu

Arhivele Transcendente

31

Specii de dinozauri din fauna cretacică a Bazinului Hațeg

Zalmoxes (Rhabdodon) robustus

Dinozaur ierbivor , biped din grupul iguanodonților, un component reprezentativ pentru paleocomunitatea din Bazinul Hațeg. Fragmente ale scheletului său au fost întâlni-te atât în cadrul Bazinului Hațeg, precum și în diferite alte zone ale Transilvaniei. Rudele apro-piate ale sale se cunosc din Ungaria, Austria, Franța si Spania; acestea însă au dimensiuni aproape de două ori mai mari. In pofida dimensiunilor relativ mici, sche-letul acestui dinozaur era surprinzător de ma-siv și greoi (de unde și numele de “robustus”), comparativ cu alte forme înrudite. Din acest motiv, este probabil că uneori, când păștea, se deplasa pe patru picioare, în timp ce pentru a scăpa de prădători alerga doar pe picioarele din spate.

Dromeosaurid

Dinozaur carnivor, de talie mică (1,2-1,5 m. Înalțime), cu picioare zvelte, dar puternice. Dinți conici ascuțiți, cu margini crenelate, servind sfâșierii prăzii. Vâna în haită și folosea, pe lângă ghearele de seceră și dinții puternici, strategia cooperării pentru a putea doborâ prăzi de dimen-siuni mult mai mari. Hărțuirea prăzii, alegerea și izolarea exemplarelor vulnerabile (bolnave, tinere), atacul din mai multe direcții - toate acestea făceau probabil parte din arsenalul tactic al dromeosauri-delor din Hațeg. În final, prada obosită și rănită era doborâtă prin loviturile executate “din săritură” cu ghearele în formă de seceră.