revista copilariei-proiect word-modulul ii

REVISTA LUNARA

A

PRESCOLARILOR

GRADINITEI CU

PP NR.6,

ALEXANDRIA

JUD. TELEORMAN

NR.1-MARTIE

2009

REVISTA COPILĂRIEI- GRĂDINIŢA CU PP NR. 6 ALEXANDRIA

AvizulIŞJTR

Luca (Ştefan) Georgeta-Proiect Word-Specializarea Informatică, Seria 22

Colectivul de redacţie

Ed. Gherghina DoncuţăManagerul Instituţiei -

Prof. Georgeta Ştefan

Colaboratori:

Ed. Alina BoangherEd. Mihaela CînuEd. Constanţa CosteaEd. Valerica DanEd. Daniela FeraruEd. Stanca

GheorgheEd. Elena LeşeanuEd. Liliana LunguEd.

Cătălina MecleuşEd. Ioana NăparăEd. Mariana NedaEd. Irina NicolescuEd. Gabriela ŞeicaruEd. Diana VîlsanAs. med. Florica VeleaContabil:

Adina Vlad

Adresa redacţiei:Grădiniţa cu Program Prelungit Numărul 6 Alexandria,Str. 1907, nr. 45. cod 140012, Alexandria, jud. Teleorman,Tel. 0247312924,Fax.0247312924,E-mail: [email protected],Blog: http://gradinita6alexandria.blogspot.com/

SUMAR

Scrisoare către cititori-pagina 3-

Scrisoarea preşcolarului către colectivul Gradiniţei Nr. 6

-pagina 4-Consideraţii

-pagina 5-Poezia „Portul meu”

-pagina 5-Legile copilului

-pagina 6-Rolul poveştilor în dezvoltarea copiilor

-pagina 8-Cartea cu sfaturi pentru părinţi

-pagina 9-Proiect de dezvoltare educaţională

-pagina 10-Preşcolarii grupei pregătitoare „A”

-pagina 11-Pagina copiilorGhicitori pentru cei miciJocul-activitatea fundamentală a copilului

-pagina 12-Pagina de sărbătoareDe ce sărbătorim „Ziua Mamei”?

-pagina 13-Poezia „Mama”

-pagina 14-„La mulţi ani, MAMĂ!”-diplome pentru mămici

-pagina 15-

http://gradinita6alexandria.blogspot.com/

mailto:[email protected]


I. SCRISOARE CĂTRE CITITORI

Dragi copii ,

Doriţi ca activitatea voastră şi succesele obţinute să fie cunoscute şi apreciate?

Doriţi ca evenimentele importante trăite împreună, în grădiniţă, să rămână vii în sufletul şi mintea voastră?

Doriţi să cunoaştem şi să realizăm c â t mai multe lucruri împreună?

Dragi părinţi,

Doriţi să cunoaşteţi mai bine activitatea GRĂDINIŢEI NUMĂRUL 6, a succeselor obţinute de noi, a nevoilor şi dorinţelor grădiniţei noastre?

Doriţi să ne bucurăm împreună de munca copiilor noştri?



„Eu sunt copilul.Am venit în lumea ta despre care nu ştiu nimic.

De ce am venit, nu ştiu.Cum am venit, nu ştiu.

Sunt curios, eu sunt interesat.

Eu sunt copilul.Tu ţii în mâinile tale, destinul meu.

Tu determini în mare măsurădacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.

Dă-mi, te rog, acele lucruriCare mă vor îndrepta spre fericire.

Educă-mă, te rog,Ca să pot fi o binecuvântare pentru lume.....”


SCRISOAREA

PREŞCOLARULUI

CĂTRE

COLECTIVUL

GRĂDINIŢEI NR.

6



CONSIDERAŢII:

Apariţia editorială “UNIVERSUL COPILĂRIEI” a preşcolarilor de la Grădiniţa cu Program Prelungit Numărul 6 Alexandria, este de departe un lucru inedit, dar în acelaşi timp nemaipomenit de binevenit, în condiţiile în care lumea copilăriei, cea dominată de poveşti, de miraculos, tinde să.....dispară încet, încet.

Prezenta publicaţie este de asemenea, expresia proiectului educaţional cu tema: ”Folclorul copiilor şi umorul”, proiect ce a luat viaţă datorită crezului nostru că portul popular reprezintă un document de viaţă şi trebuie considerat ca atare.

Director,Gherghina Doncuţă

POEZIE

Portul meu

“Portul meu cel românesc

E uşor să-l ghiceşti.

Fata-i îmbrăcată-n ie,

Fota-i strânsă-n betelie.

La mijloc cu cingătoare,

Şi obrajii ca o floare.Băieţii au toţi iţari,

Cuşme uite aşa de mari.

La mijloc cu brâie late

Strâns legate într-o parte.

Şi se leagăna în jocUite-aşa, aşa cu foc".



"Miracolul oricărei copilării este că, oricât de apăsătoare ar fi împrejurările în care se petrece, sufletul copilului păstrează o inocentă sub atingerea căreia totul împrumută ceva din farmecul unui basm. Şi chiar dacă, odată cu trecerea anilor, inocenţa se va pierde, ceea ce ramâne va fi memoria intactă a întâmplărilor trăite în acea vreme. Din acest motiv nici o copilărie nu poate fi urâtă, oricât de hidoase ar fi condiţiile în care ţi-e dat s-o trăieşti." (Alexandra Noica-Wilson)

LEGILE COPILULUI

Nu mă răsfăţa. Ştiu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi!Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Asta mă aşează la locul meu.Nu folosi forţa cu mine. Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi raspunde mult mai bine dacă sunt condus.Nu fi inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură şi mă face să încerc să scap nepedepsit, indiferent ce fac.Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine. Asta mă va face să-mi pierd încredera în tine.Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supăra. Voi încerca să capăt şi mai multe „victorii".Nu te supăra prea tare cand îţi spun "te urăsc". Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să-ţi pară rău pentru ce mi-ai făcut.Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.

Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul purtându-mă ca o "persoană importantă".Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea să fac şi singur. Asta mă face să mă simt ca un copil şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.Nu-mi menaja "relele obiceiuri", acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă-mi vei vorbi blând între patru ochi.Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea e chiar şi mai slabă. E mai bine să acţionezi aşa cum este cazul, dar hai să nu vorbim despre asta decât mai târziu.Nu încerca să-mi ţii predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine sau rău.



Nu mă respinge când pun întrebări

cinstite. Dacă o faci, vei constata că nu

te mai întreb şi îmi caut informaţiile

în altă parte.

Nu-mi răspunde la întrebările

prosteşti şi lipsite de sens. Altfel, voi

încerca mereu să te agăţ de mine cu

asemenea întrebări.

Nu încerca niciodată să arăţi că eşti

perfect sau infailibil. Mă faci să simt

că nu voi putea să te ajung niciodată.

Nu te teme că petrecem prea puţin

timp împreună. Ceea ce contează este

cum îl petrecem.

Nu te teme dacă eu sunt speriat. Voi

deveni şi mai speriat. Arată-te tu

curajos!

Nu uita că eu nu pot creşte fără o

grămadă de încurajări şi înţelegere,

dar câteodată o apreciere, chiar

câştigată cinstit, este uitată.

Mustrarea batjocoritoare nu.

Poartă-te cu mine cum te porţi cu

prietenii tăi; atunci voi deveni şi eu

prietenul tău. Ţine minte, învăţ mai

mult de la un model decât de la un

critic.

Nu băga prea mult în seamă

indispoziţiile mele. S-ar putea să

profit de faptul că îmi acorzi mai

multă atenţie când sunt bolnav.

Nu mă feri de consecinţe. Trebuie să

învăţ din experienţă.

Nu îmi cere explicaţii pentru

comportările mele greşite. Câteodată

nici nu ştiu de ce am procedat asa.

Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii

uşor şi atunci spun minciuni.

Nu mă face să simt că greşelile mele

sunt păcat. Trebuie să învăţ să fac

greşeli fără a avea sentimentul că nu

sunt bun de nimic.

Şi, în afară de asta, eu te

iubesc foarte, foarte mult...

te rog, iubeşte-mă şi tu în

schimb!


Ed. Gabriela Şeicaru

VI. ROLUL POVEŞTILOR ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR

Scufiţa Roşie, Albă ca Zăpada, Harap Alb sunt doar

câţiva dintre eroii care populau lumea noastră de copii. Trăiam alături de ei, de zeci de ori,

întâmplările prin care treceau şi parcă tot nu ne săturam. Ne străduiam să memorăm fiecare

întămplare şi fiecare replică în parte şi ne imaginam că într-o zi vom spune aceleaşi poveşti

copiilor noştri.

Din păcate, eroii copilăriei noastre sunt străini multor micuţi de astăzi. Ei au fost înlocuiţi

de Şhrek, Nemo, Tom şi Jerry, personaje la fel de interesante dar parcă fără farmecul eroilor de

basm. Prea puţini părinţi găsesc timpul necesar pentru a spune copiilor poveştile cu care au crescut

ei înşişi. Poveştile au fost pe nedrept uitate, şi sunt pe nedrept ignorate. Ele sunt pline de poveţe şi

întâmplări din care copiii pot trage învăţăminte utile: să nu fim neascultători ca Scufiţa Roşie, să nu

fim răutăcioşi ca mama vitregă a Albei ca Zăpada, şi lista ar putea continua.

Din poveşti, copiii află care sunt consecinţele defectelor şi calităţilor umane, care sunt

efectele faptelor bune si rele. Antitezele atotprezente în basme îi ajută să facă diferenţa între bine şi

rău, între minciună şi adevăr, între laşitate şi curaj, îi învaţă care sunt calităţile pozitive şi care sunt

defectele cele mai comune ale oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările

basmului, copilul învaţă despre lumea din jur, fără să fie el însuşi pus în situaţii periculoase sau

dificile.

Un alt avantaj major al poveştilor este acela că stimulează imaginaţia şi fantezia copilului.

Povestitorul foloseşte cuvinte pentru a descrie imagini pe care copilul nu el vede. De aici începe să

funcţioneze imaginaţia celui mic care este nevoit să construiască în minte peisaje, chipuri, situaţii.

În afară de imaginaţie, poveştile stimulează intelectul copiilor care se străduiesc să reţină

cât mai multe detalii ale poveştii, sâ memoreze cuvintele folosite de părinte pentru a fi capabil să le

reproducă.

Nu trebuie să uităm nici de rolul benefic pe care poveştile îl au asupra afectivităţii unui

copil. Frica, bucuria, iubirea sunt trăite de copil la intensitate maximă, fără ca el să fie pus în

situaţii periculoase sau dificile. Există părinţi care îşi fac griji în legătură cu emoţiile prea puternice

provocate de personajele negative. Copiii mai sensibili poate ar fi bine să beneficieze de o variantă

puţin



“îndulcită” a poveştii, însa în rest, nu avem de ce să ne temem. Să nu

uităm că la un moment dat copilul va trebui să ţină piept lumii care nu

este întotdeauna atât de frumoasă pe cât ne-am dori. Poveştile îl pregătesc

pentru momentul în care se va confrunta cu situaţii neplăcute. Oricum,

basmul îi transmite copilului că totul se va termina cu bine, la un moment

dat, iar la această vârstă este bine să trăiască cu acest gând.

Chiar şi la vârste foarte fragede, poveştile au un rol important în

dezvoltarea copilului. Un bebeluş de câteva luni nu înţelege nimic din ce i se spune, însă ascultând

poveşti învaţă foarte mult despre limbaj, intonaţie, felul cum sunt create sunetele şi ce înseamnă

ele.

Pe lângă efectul benefic asupra copilului, să nu uităm de rolul poveştilor în relaţia părinţi–

copil. Lipsa timpului îi face pe mulţi dintre noi să îşi abandoneze copiii în faţa televizorului, la

desene animate, sau în faţa calculatorului, la jocuri. Câte un basm spus măcar o dată la câteva zile,

crează între părinţi şi copil acea legătură specială dintre doi oameni care trăiesc aceleaşi senzaţii,

au aceleaşi sentimente şi îşi imaginează aceleaşi şcenarii. Complicitatea creată şi limbajul comun

construit de părinte şi copil îmbunătăţeşte mult relaţia dintre cei doi. Momentul poveştii este unul

special şi poate să se păstreze peste ani, când nu va mai fi nevoie de poveşti, dar va fi nevoie de

discuţii ca între prieteni.

Ed. Elena Leşeanu

VII. CARTEA CU SFATURI PENTRU PĂRINŢI


Copilul învaţă după cum trăieşte, astfel:

Când copilul este criticat, el învaţă să condamne.

Când copilul este tratat cu ostilitate, el devine bătăuş.

Când copilul este ridiculizat, el învaţâ sa fie timid.

Când copilul este certat în permanenţă, el învaţă să se simtă vinovat.

Când copilul se simte tolerat, el învaţă să fie răbdător.

Când copilul este încurajat, el învaţă să fie încrezător.

Când copilul este preţuit, el învaţă să aprecieze.

Când copilul trăieşte în dreptate el învaţă să fie cinstit.

Când copilul trăieşte într-un mediu care îl apreciază (aprobă), el învaţă să se placă pe sine.

Când copilul trăieşte într-un mediu în care se manifestă acceptare şi prietenie, el învaţă să găsească dragostea în lume.

Ed. Diana Vîlsan



VIII. PROIECT DE DEZVOLTARE EDUCAŢIONALĂ TITLUL PROIECTULUI :

„Valorificarea folclorului în învăţământul preşcolar”

Am iniţiat acest proiect plecând de la faptul că, folclorul este

din ce în ce mai puţin prezent în viaţa preşcolarilor, ajungându-se

chiar la necunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice zonei din

care provin.

Astăzi, chiar şi cei mai mari dintre noi, nu-şi mai amintesc de

portul tradiţional românesc sau de cântecele populare româneşti.

Dacă am fi mai conştienţi de tradiţiile noastre, am putea să

apreciem frumuseţea portului popular, a dansului şi cântecului

românesc, a meşteşugurilor tradiţionale, atât de mult apreciate de

străini, şi câteodată prea puţin de noi, cei care trăim pe aceste

meleaguri.

Am considerat oportun acest proiect educaţional deoarece

prin implementarea lui este posibilă desfăşurarea activităţii cercului

„Atelierul fanteziei” în cadrul căruia activitatea de învaţare este

completată cu activităţi educative, extraşcolare: serbări, concursuri,

şezători.

Prin desfăşurarea activităţii cercului, voi urmări familiarizarea

elevilor cu frumuseţea datinilor din străbuni şi transmiterea lor la

generaţiile următoare, formarea unor abilităţi practice necesare mai

târziu în viaţă, dezvoltarea simţului estetic, precum şi petrecerea

timpului liber într-un mod plăcut şi util, mai ales că în oraşul nostru,

copiii nu au cinematograf, teatru sau alte locuri de petrecere cu folos

a timpului liber.

Prin activitatea cercului urmăresc păstrarea şi transmiterea

obiceiurilor şi a tradiţiilor populare, dezvoltarea la preşcolari a

trăsăturilor de caracter cum ar fi: sârguinţa, punctualitatea,

conştiinciozitatea. Si totodată, aprofundarea trăsăturilor ce exprimă

atitudinea copiilor faţă de societate, faţă de munca, faţa de ei înşişi,

dezvoltarea memoriei, gândirii, deprinderilor de a căuta, simţul

estetic şi acţiunile creatoare.

În cadrul cercului,

cunoştinţele nu constituie

un scop în sine, ci un mijloc

de informare şi de

dezvoltare a potenţialului

creator al preşcolarilor prin

formarea unor capacităţi şi

deprinderi intelectuale şi a

unei atitudini de cunoaştere,

bazate pe dezvoltarea

spiritului de observaţie, a

memoriei a independenţei

de gândire şi a creativităţii,

formarea unor priceperi şi

deprinderi practice de

realizare a unor lucruri utile

din materiale din

natura (seminte, frunze)

materiale refolosibile.

Sper ca acest proiect

să contribuie la cunoaşterea

de către preşcolari a

folclorului local, iar aceştia,

la rândul lor, să sensibizeze

părinţii şi comunitatea

locală privind păstrarea şi

transmiterea pe mai departe

a culturii populare şi o mai

bună colaborare între

grădiniţă şi familie.

Ed. Stanca

Gheorghe


IX. PREŞCOLARII GRUPEI PREGĂTITOARE „A”



X. PAGINA COPIILOR

1. Ghicitori pentru cei mici

Ghicitorile îmbogăţesc vocabularul

preşcolarilor şi dezvoltă gândirea şi

imaginaţia creatoare.

(CĂŢELUL)

Mi-e prieten, cel mai bun,

Însă de-l superi te muşcă!

(CEAŢA)

Ce trece prin sat

Şi câinii nu latră?

(MELCUL)

Voinicel cu cornişoare,

Umblă cu casa-n spinare.

(MINGEA)

Zece-o bat să intre-n plasă,

Unu-o prinde şi n-o lasă.

(MORCOVUL)

Şade moşul în cămară,

Cu mustăţile afară.

(NUCUL)

Înalt cât casa,

Verde ca mătasea,

Dulce ca mierea,

Şi amar ca fierea.

(OUL)

Am o casă văruită,

Înăuntru locuită.

2. Jocul - activitatea fundamentală a copilului

Jocul este activitatea cea mai importantă pentru

copil, el dezvoltăndu-şi în acest mod

personalitatea. Când un copil se joacă,

înseamnă că este sănătos. Agitaţia, activitatea,

mişcarea din timpul jocului îi produc copilului

mic starea de bucurie.

Prin intremediul jocului, copilul mic şi

preşcolarul îşi consolidează cunoştinţele şi

acumulează altele noi.

Impune reguli jocului, astfel îl ajuţi să-şi

dirijeze acţiunile, inhibi anumite manifestări

necuvenite şi îl faci să comunice cu ceilalţi

participanţi la joc.

Despre copil şi activităţile lui, Eduard

Claparede a spus: ”jocul este singura atmosferă

în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi

în consecinţă, poate să acţioneze. A ne întreba

de ce se joacă copilul înseamna a ne întreba de

ce este copil. Nu ne putem imagina copilărie

fără râsetele şi jocurile sale.”



http://www.pentru-copii.ro/cresterea-si-dezvoltarea/prescolarul/

http://www.pentru-copii.ro/cresterea-si-dezvoltarea/copilul-mic/




XI. PAGINA DE SĂRBĂTOARE


1. De ce sărbătorim Ziua Mamei?

Ziua mamei îşi are originea în festivalul dedicat mamei

zeilor, pe nume Rhea în Grecia Antică. Aceasta era soţia lui

Cronos (zeul timpului) şi mama tuturor zeilor şi zeiţelor din

Olimp.

În perioada anilor 1600, în Anglia, se celebra "Sâmbăta

mamelor" în săptămâna a patra a postului Paştelui pentru a

sărbători mamele. În acea perioadă majoritatea erau oameni

săraci ce lucrau ca servitori pentru cei bogaţi, iar cu ocazia „Zilei

mamei”, ei o celebrau în casa stăpânului lor, iar mamele aveau

permisiunea de a o petrece alături de persoanele dragi.

Odată cu apariţia creştinismului, "Mama Biserică" a

înlocuit treptat "Mama Zeiţă", majoritatea ceremoniilor ce

cinsteau pe Cybele au devenit ceremonii pentru cinstirea Mariei,

mama lui Iisus Hristos. Mamele reprezentau puterea spirituală ce

ne-a dat naştere şi ne protejează. Cu timpul, cele două sărbători s-

au amestecat şi au devenit una singură, numită "Ziua Mamei".

Julia Ward Howe, a propus în anul 1872, pentru prima oară

în Statele Unite ale Americii, sărbătoarea dedicată mamei, o zi

dedicată totodată şi păcii. Mai târziu, în anul 1907, s-a început o

campanie condusă de Ana Jarvis pentru stabilirea zilei naţionale a

mamei. Aceasta a reuşit să convingă Biserica din Virginia pentru a

sărbători ziua mamei în luna mai, moment în care se comemora

doi ani de la moartea mamei sale. Julia era foarte ataşată de mama

sa, iar după moartea acesteia, împreună cu sora sa a încercat să

stabilească o zi specială numai pentru mame. Ziua mamei era

dedicată nu numai mămicilor ci şi copiilor, pentru a învăţa să

aprecieze dragostea pentru părinţi deoarece unii deseori îşi

neglijează mama.


2. „MAMA”

“Cine vă-ngrijeşte,

Cine vă iubeşte,

Zi de zi munceşte

Pentru a vă creşte?

Ne dăm seama,

Este mama.

De sunteţi vreodată

Trişti sau supărati,

Cine vă sărută

Ochii-nlăcrimaţi?

Ne dăm seama,

Este mama.

Basme minunate

Cine povesteşte,

Jucării frumoase

Cine dăruieşte?

Ne dăm seama,

Este mama.”


Julia era convinsă că o zi dedicată mamei va duce la

creşterea respectului fată de părinţi şi va uni foarte mult familiile.

În urma campaniei conduse de Julia, prima zi a mamei a fost

stabilită pe 10 mai 1908. Florile specifice acestei zile speciale au

devenit garoafele, florile favorite ale fostei doamne Jarvis, mama

Juliei. Acum, garoafele roşii reprezintă simbolul unei mame încă în

viaţă, în timp ce o garoafă albă comemorează pierderea ei.

În anul 1910, a avut loc prima proclamaţie a „Zilei Mamei”,

citită de guvernatorul statului Virginia. Apoi, această zi a fost

sărbătorită şi de Oklahoma, în acelaşi an, iar din acel moment,

„Ziua Mamei” a fost celebrată în toate statele.

În anul 1914, „Ziua Mamei” a fost proclamată ca fiind zi de

sărbătoare naţională în a doua duminică din luna mai. În ziua de

azi multe ţări sărbătoresc „Ziua Mamei” în perioade diferite, însa

Danemarca, Finlanda, Italia, Australia şi Belgia aniversează „Ziua

Mamei” în aceeaşi zi cu cea a Statelor Unite.

Ed. Liliana Lungu


XII. DIPLOME PENTRU TOATE MĂMICILE!



revista copilariei-proiect word-modulul ii

Documents