revista 9 1 2013_lectura

În acest număr semnează: Florin DOCHIA, Serghie BUCUR, Oana MERCA,

Maria BĂRAN, Ana-Maria CONSTANTIN, Florin FRĂȚILĂ, Theodor CODREANU,

Christian CRĂCIUN, C. TRANDAFIR, IulianMOREANU, Mioara BAHNA, Elena-Corina CERNICA,

Geo GALETARU, Iulian SÂRBU, TheodorMARINESCU, Gheorghe RÂNCU, Țicu GOLDSTEIN,Marina NICOLAEV, Elena DINU, Denisa LEPĂDATU,Octavian MIHALCEA, Silvia BITERE, Daria DARID,

Diana TRANDAFIR, Valeria MANTA TĂICUȚU, IoanLILĂ, Liviu COMŞIA, Gherasim RUSU TOGAN,

Monica MUREŞAN, Lucian GRUIA, Ionel BOTA,Sorin VÂNĂTORU, Rashit GASHI, Baki YMERI,

Blandine LE CALLET, Liliana ENE, Paul CLAUDEL,Octavian ONEA, Victor STEROM, Laura ŞERBAN,

Dan RĂDULESCU, Ştefan Al.-SAŞA

Revista Nouă

Fo n d a t ă d e B o g d a n Pe t r i c e i c u H A S D E U l a 1 5 d e c e m b r i e 1 8 8 7S e r i a a I V- a , e d i t a t ă d e C e rc u l L i te ra r « G e o B o g za » d i n a p r i l i e 2 0 0 4

Anul X nr. 1 (74) /2013 http://revistanoua.servetown.com

Apare la CÂMPINA, ROMÂNIA

- apare de saşe ori pe an -

Cercul Literar «Geo Bogza»al Casei Municipale de Cultură Câmpina

Revista NouăFlorin DOCHIA (redactor-şef)Ştefan Al.-Saşa (secretar de redacţie)

Acest număr apare cu sprijinul financiar alConsiliului Local Câmpina

5 lei ISSN 1223 - 429X

Textele propuse spre publicare se trimit înformat digital, cu menţiunea «Pentru RevistaNouă» prin e-mail [email protected] sau

[email protected]

Sediu: Casa Municipală de Cultură «GeoBogza», str. Griviţei, nr. 95, cod poştal105.600 Câmpina, jud Prahova, email:

[email protected]

Materialele nepublicate nu se înapoiază.Responsabilitatea pentru conţinutul textelor

aparţine în exclusivitate autorilor.Tiparul executat la PREMIER Ploieşti

CUPRINS: editorial - Florin DOCHIA - Cărţile anului 2012. La Câmpina / 3eveniment - Serghie BUCUR -Marţi, 8 ianuarie 2013, Câmpina a împlinit 510 ani! / 4 175 de ani de la naştere - Oana MERCA, B. P.

Hasdeu – monstrum eruditionis / 9 eseu - Maria BĂRAN - Spiritul postmodern eminescian / 19 eseu -Ana-Maria CONSTANTIN, Din istoria optzeciştilor. Matei Vişniec / 22 poezie - Florin FRĂȚILĂ / 24

ancheta - scriitură masculină - scriitură feminină: Theodor CODREANU, Principalul criteriu de evaluare aliteraturii să fie cel estetic / 25; Christian CRĂCIUN, Ţinute şi ţinuturi unisex / 27; Florin DOCHIA, Câte cevadespre dominata dominantă / 29; C. TRANDAFIR, Discuţia continuă / 34 semnal - Din Gulag / 36

ethica minima - Iulian MOREANU, A treisprezecea povestire cu un copil / 37 semnal - Emil LUNGEANU,Călător în Parnas / 40 cronica literară - Mioara BAHNA - Despre paradisuri iluzorii. Andrei Codrescu:

Wakefield / 41 daruri de primăvară - Christian CRĂCIUN, Alchimie şi ojă; Îmbăierea / 45 eseu - Elena-Corina CERNICA, Procesul absurdului la Kafka / 48 cartea străină - Maria BĂRAN, John Fowles –

Mantissa / 54 proză - Geo GALETARU, Omleta de la capătul zilei / 56; Iulian SÂRBU, Cumpărături în ziuade marţi 13 / 57 eveniment - Theodor MARINESCU, Două cărţi remarcabile lansate la Biblioteca „Dr. C.I.

Istrati” / 59 eveniment editorial - Gheorghe RÂNCU, Hasdeu şi Iorga despre cultura populară / 62 interviu - Țicu GOLDSTEIN: „Etica Prima şi poezia au fost la sufletul meu dintotdeauna” (Marina Nicolaev) /

66 gânduri - Elena DINU / 75 poezie - Denisa LEPĂDATU / 76; Octavian MIHALCEA / 78; Silvia BITERE /80; Daria DARID / 82; Diana TRANDAFIR / 83 cronica literară - Valeria MANTA TĂICUȚU: Laurenţiu-Ciprian Tudor - Capul cu păsări / 86 note de lectură - Cărţi comentate de Ioan LILĂ (France): Florin

Dochia, Elegii de pa strada mea / 88; Diana Trandafir, Poeme cu ceasuri şi flori / 89; Aurel Avram STĂNESCU,Abstracțiuni cantabile / 91 note de lectură - Liviu COMŞIA: Sinele polemic / 93 note de lectură - Cărţicomentate de Gherasim RUSU TOGAN: Mihai Vasile, Sonatele lunii / 95; Mihaela Gaftoi, Noptiera cu fluturi/ 98 note de lectură - Monica MUREŞAN: Octavian Mihalcea – tensiuni lirice într-un peisaj cu idei / 102

note de lectură - Lucian GRUIA: Vali Nițu, Secunda celestă / 106 note de lectură - Ionel BOTA,Contemplaţia fără sfârşit sau despre un tragism al graţiei / 107 reflecţii - Sorin VÂNĂTORU, Veşnicia şi

sensul morţii; Borcanul cu prenadez; Auschwitz / 108 poeţi din balcani - Peregrinările albaneze ale unuipoet kosovar: Rashit Gashi (Baki Ymeri) / 110 repere europene - Blandine Le Callet, Dix rêves de pierre(Prezentare şi traducere: Liliana ENE) / 112 poeţi francezi - Paul CLAUDEL / 114 iubiri de scriitori -

Gherasim RUSU TOGAN, Alexandru Odobescu şi nefericiea de a fi nesăţios cu viaţa / 115 teatru -Octavian ONEA, Domnul Hasdeu şi domnişoara Julia lucrează sau Biroul directorului / 121 breviar -

Victor STEROM: Traian T. Coşovei, Aerostate plângând; Nichita Danilov, Imagini de pe strada Kanta; IoanMoldovan, Recapitulare; Horia Gârbea, Pantera sus, pe clavecin / 129 translaţii - Florin DOCHIA,

Chanson pour Inanna, 9 (Versiune franceză de Laura ŞERBAN) / 131 cronica muzicală - Serghie BUCUR –Trio de aur; Radu Kiss; Seri simfonice memorabile / 132 cronica plastică - Dan RĂDULESCU: Marcel

BEJGU; Valeriu SCĂRLĂTESCU / 137 cronica plastică - Serghie BUCUR - Inga EDU; Emil CRAIOVEANU;Alice NECULEA / 139 folclor – Restituiri din viaţa familiei Vasile Badiu din Câmpina (Gherasim RUSU

TOGAN) / 143 eveniment plastic - Salonul de toamnă 2012 (Serghie Bucur) / 144 evenimenteditorial - Dublă lansare la Casa de Cultură «Geo Bogza» din Câmpina: scriitorii Florin Frăţilă şi Christian

Crăciun (Theodor MARINESCU) / 146 exerciţii de stil - Parodii de Ştefan Al.-SAŞA / 149

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 3

Florin DOCHIA

Cărţile anului 2012.La Câmpina

editorial

Chiar aşa! Surpriza anului 2012 a fost luarea în

seamă de către legislativul şi administraţialocale a producţiei editoriale, adică aautorilor câmpineni de literatură şi acărţilor lor apărute în anul 2011!Subvenţionarea de la bugetul local aunor demersuri literare, unul dintre elefiind chiar revista de faţă, chiar în condiţiide constrângeri financiare, era deja unplus în „carnetul de bal”. A alege dintreapariţiile editoriale ale anului semnatede autori locali unele care ar părea, laacel moment, semnificative cultural,augmentează meritele unei deschideripentru care au a binemerita fărăîndoială, consilierii locali şi primarul. Darşi creatorilor li se cuvin laude, pentru cătoţi fac literatură nu pentru vreun folospecuniar, ci pentru că se simt datori săîmpărtăşească şi din preaplinul fiinţei lor.Poate exista viaţă fără literatură? sună oîntrebare veche. Da, se poate răspunde,dar acea viaţă merită să fie trăită?

Că au fost nemulţumiri, că fiecare şi-alăudat realizarea plasând-o în vecinătateageniului şi unii au aruncat anatemăasupra unui juriu altfel cinstit şi foartebinevoitor, este de înţeles nu numai pemeleagul românesc, ci oriunde aiurea.Mulţi chemaţi, puţini aleşi… ca la orice„concurs”. (Cineva îşi susţinea producţiuneaeditorială foarte serioasă argumentând

cu recenzia apărută într-o publicaţiesatirică…). Dar nu voi insista aici, ca să nuse creadă că fac campanie pro domo.

Cu sau fără legătură la evenimentulmenţionat, anul editorial 2012 laCâmpina a însemnat, după ştiinţa mea,14 titluri, dintre care 13 au avut şilansările cuvenite în faţa publiculuiinteresat, la Casa Municipală de Cultură,La Biblioteca Municipală sau într-o locaţieprivată foarte spectaculoasă (grădinaunui arhitect peisagist). Desprevaloarea acestor scrieri s-au pronunţatşi se vor mai pronunţa criticii literari şicititorii. Dacă bugetul local va permite,se vor acorda din nou premii CarteaAnului. Concurenţa va fi interesantă,pentru că, dacă pentru 2011 au fostalese trei volume de poezie,propunerile anului 2012 sunt maivariate şi mai dificil de evaluat.

Avem trei cărţi de poezie (MariaDobrescu, Mireasa de sare - debut,Diana Trandafir, Poeme cu ceasuri şi flori,Ştefan Al-Saşa, Rondeluri triste, vesele şipolitice – ultimii doi, beneficiari ai câteunuia dintre premiile din anul anterior.

Avem 2 cărţi de publicistică: FlorinFrăţilă, Rămân să disper printre ai mei şiChristian Crăciun, Circumstanţiale,apărute şi lansate concomitent, într-oadevărată sărbătoare a cărţii, cu o sală aCasei de Cultură arhiplină şi entuziastă.

4 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Două cărţi de proză: roman deEmanoil Toma, Exilat în mine însumi, şipovestiri de Iulian Moreanu, Cerbulînsetat, la care am putea adăuga şi o atreia, insolita carte compozită a lui DorinBoroianu, Arheologia sinelui, în careproza, poezia, reportajul, eseul reflexiv şifotografia se întrepătrund într-un demerscultural dificil de catalogat.

Critica şi istoria literară suntreprezentate de reeditarea, după 16 ani,a volumului Ion Creangă. Spectacolullumii de Constantin Trandafir şi studiuldoctoral Radu Tudoran. Între biografie şidestin de Cristina-Gabriela Dinu.

Studiile de etnologie sunt rezervate şiacum lui Gherasim Rusu Togan, cuHasdeu şi Iorga. Cultură şi civilizaţietradiţională. Reprezentări mitologice:ezoterism, magie, mit şi Tinereţea,Cătănia Războiul. Pagini din istorianeamului.

Ultimele două, dar nu cele din urmă,se înţelege, desigur, sunt notele decălătorie ale lui Constantin Trandafir, Ocălătorie în Imperiu. De la Câmpina laPetersburg şi culegerea de eseuri Prins înlumea cuvintelor semnată de mine,Florin Dochia.

Este foarte posibil să existe şi alteprezenţe editoriale ale unor autoricâmpineni, dar fie discreţia lor, fie vreunorgoliu conduc la absenţa regretabilă dinpeisajul cunoscut nouă, celor dinpreajma Revistei, a Cercului literar „GeoBogza”, a Bibliotecii Municipale.

u

Jumătatea secundă a mileniului alII-lea după Hristos, îşi adaugă, încultura istorică românească, la 8ianuarie 2013, încă 10 ani deexistenţă atestată documentar aCâmpinei. Între Cer şi Pământ,promontoriul pe care de 510 anidăinuie satul şi vama, oraşul şi maiapoi municipiul Câmpina, şi-arevendicat statutul de aşezare urbanăcu implicaţii civilizatoare în Europa şipe Mapamond. Câteva file ale acesteiepoci – parcurse dramatic până azi,le-au reînviat, cu acest prilej,personalităţi de marcă ale urbeitutelate de trinitatea spiritualăGrigorescu-Istrati-Hasdeu. Marţi, 8ianuarie 2013, timp de două ceasuri,în sala „George Hanibal Văleanu” acasei Tineretului, un public numerosa asistat la ceremonia aniversării„Oraşului cu cei mai mulţi intelectualila mia de locuitori” din România !

SolemnitateJubileul de 510 ani a fost deschis

cu Imnul Câmpinei, compus şi interpretatde medicul Mihai Constantin. Pefundalul secvenţelor filmului despreCâmpina, Imnul a sunat modest,momentul şi intenţia meritând

Serghie BUCUR

Marţi, 8 ianuarie 2013,Câmpina a împlinit 510 ani!

eveniment

intonarea lui cu acompaniament de oorchestră profesionistă, iar publiculsă-i fi arătat respectul cuvenit,ridicându-se în picioare!

Numele localităţiiConsemnăm aici, constrânşi de

spaţiul tipografic, din aserţiuneascrisă a autorilor Albumului Câmpina510 ani, istoricii Alin Ciupală şi ŞerbanBăleanu, împreună cu dl. AndreiIonescu, lingvist : „Primul imbold debun simţ e să presupunem o originelatină pentru Câmpina, anumecampus – i = câmp, câmpie. Zăbovindasupra cuvântului latin, surpindemcâteva excepţii întăritoare pentruaceastă ipoteză etimologică atât despontană şi de firească. (...) La Ciceroîntâlnim (consemnată în dicţionarullui G. Guţu, din care iau şi celelalteexemple) sintagma montes et campos(peragrantes) = (străbătând) munţi şicâmpii. Dintr-o persepectivă militară,campus e câmpul deschis de luptă :

numquam in campo sui fecitpotestatem = niciodată nu s-a lăsatprins în luptă la câmp deschis. (...) Oaltă accepţie din latină recomandă,de asemenea, realitatea desemnatăprin cuvântul campus pentruînchegarea unei aşezări omeneşti:teren de activitate publică, cu unexemplu din Pliniu cel Tânăr: patetomnibus honoris et gloriae campus =câmpul de luptă pentru onoare şiglorie deschis tuturor. (...) Un altsusţinător al ipotezei latine estemarele lingvist Iorgu Iordan.Toponimul Câmpina nu e pentru elpropriu-zis moştenit din latină, ci oformaţie pe un teren românesc, underivat al cuvântului câmp”

Vechimea ei„(...) Cea mai veche menţiune,

despre existenţa acestui sat o avemdin anul 1503 Ianuarie 1, când întresocotelele Braşovului, era trecut întretârgurile şi satele româneşti şiaceastă Câmpină. În acest an plecaspre ea un negustor încărcat cu marfădin Braşov. Pe acea vreme se aduceaudin Braşov: cuţite, pânză de Nuremberg,şei, hamuri, podoabe de cai, arcuri,săgeţi; iar Romînii vindeau în Braşov:boi, vaci şi ceară. Încă pe la 1500 un:„Mansul, Şerban şi Costea negustoridin Câmpina, duceau Saşilor vecini,mai ales ceară”. (Prima menţiunedocumentară a localităţii, ianuarie1503, preluată de prof. StoicaTeodorescu din Lucrarea lui NicolaeIorga, Istoria comerţului românesc,


volumul I: Monografia oraşuluiCâmpina. Istorie şi documente, StoicaTeodorescu, 1924). Şi acum, actulfondator al Câmpinei de acum 510ani, aflat în Arhivele Statului Braşov,Primăria Braşov, Ab. III, a VI/a din1503, f. 3, existent în ediţiile din 1990şi 2003 ale Monografiei Oraşului /Municipiului Câmpina, semnate deSilviu Dan Cratochvil: „8 ianuarie1503. „ITEM MANSUL DE KYMPENAHABET CERAM CENTENARIA 4.1/4SOLVIT FLOR1 ASP. 34”. In româneşte:„De asemenea MANSUL de KYMPENAa avut 125 livre ceară şi a plătit 1florin şi 34 de aspri”.

Speach-uriDl ing. Florin Buda a moderat

reuniunea jubiliară, în calitatea degazdă, ca director al Casei Tineretului(inaugurată acum 30 de ani, pe 15ianuarie 1983), prin urmare domniasa a invitat la a rosti alocuţiunile, pecâţiva dintre invitaţii evenimentului.Georgică Severin a adus un mesaj înnumele Senatului României, propunândun moment de reculegere înmemoria istoricului Silviu DanCratochvil. A sugerat apoi ca ziuaCâmpinei să fie fixată în miezul verii,pentru ca toţi locuitorii Câmpinei sătrăiască momentul aniversar. Deculoare politică opusă aceleia aprimarului municipiului, acesta apromis totuşi sprijinul său pentruproiectele sociale şi investiţionalefinanţate de UE. Deputatul VirgilGuran, după scurta referire la faptul

că reprezintă oficial forul parlamentaral ţării, a nuanţat cu convingere,doleanţele sale pe plan politic şisocial, subliniind sobru şi categoric,urgenţa revigorării economieioraşului, având, ca economist deprofesie, ambiţia să contribuie directla această re-naştere a oraşului său.Florin Frăţilă a enunţat prezenţa înviaţa publică a Câmpinei, a comisieide Cultură şi Sport pe care o conduceîn cadrul Consiliului Local, urmândapoi, drept lansarea oficială, o amplă


expunere a Albumului jubiliarCâmpina – 510 ani, de către autoriilui, distinşii istorici Şerban Băleanu şiAlin Ciupală. Despre călătorii străinicare au trecut prin Câmpina lacumpăna veacurilor XVIII şi XIX acuvântat prof. Gh. Modoianu.Doctorul în Istorie, prof. GheorgheRâncu a expus, foarte pe scurt,însemnătatea acestei sărbători şi acomentat ediţia nr. 3 / MMXII arevistei ANUAR, editată, cu sprijinulfinanciar al Consiliului Local, deSocietatea de Ştiinţe Istorice dinRomânia (la a 61-lea an de existenţă)Filiala Cîmpina (de 23 de ani), al căreipreşedinte – laborios şi prolific –domnia sa este. Un excelent discurs asusţinut d-na dr. Jenica Tabacu,directoarea muzeului Julia Hasdeu,,cu tema Câmpina lui Hasdeu şiGrigorescu. Senzaţia evenimentului aconstituit-o evocarea a 3 audienţe laGheorghiu Dej, povestite cu lux deamănunte, în nota tragi-comică aîmprejurărilor, cu personajeautentice, de dl prof. Alin Ciupală.Mulţumind publicului prezentprecum şi membrilor ConsiliuluiLocal, cu precădere sponsorilor careau finanţat Albumul jubiliarCâmpina-510 ani, dl ing. HoriaLaurenţiu Tiseanu, primarulCâmpinei, a solicitat celor doipoliticieni – Severin şi Guran –sprijinul concret pentru obţinerea defonduri europene, în binele tuturorcâmpinenilor, pentru anii următori.

Autori şi cărţiÎntr-o scurtă alocuţiune, Liliana

Ene, directoarea Bibliotecii municipale«Dr. C. I. Istrati» a trecut în revistănumele scriitorilor din Câmpina, alecăror cărţi Consiliul Local le-a finanţatapariţia în anul 2012. Ele au fostlansate atât în sala acestei Biblioteci,cât şi în sala Costantin Radu a Caseide Cultură Geo Bogza. Lista acestorapariţii pune în valoare contribuţiaautorităţii locale, astfel:

Intervenţii ad-hocCerând îngăduinţa să spună câteva

cuvinte care adăugau evenimentului,motive de mândrie dar şi deprofundă tristeţe, au apărut în faţaasistenţei d-na ing. Constanţa Comanşi dr. ing. Ştefan Mocuţa. D-naComan – 32 de ani de serviciu laInstitut - a amintit că, sala în caretocmai are loc jubileul, a fost vremede 20 de ani sediul SesiunilorŞtiinţifice ale Institutului, după care aevaluat contribuţia BiblioteciiEngleze la accesul la literaturile despecialitate, prin fondul de carteînfiinţat de dânsa şi un grup deintelectuali, acum 15 ani, apreciindoportunitatea acestei instituţii înrândul tineretului studios, îndreptatcătre învăţământul superioroccidental. Traumatizat, pur şisimplu, de dispariţia dezonorantăpentru Câmpina şi elitele ei ştiinţificeşi culturale, a Institutului deCercetări de pe Bulevard, dl dr.ing.Ştefan Mocuţa a deplâns


dezastrul care a şters pentrutotdeauna această „Mândrieştiinţifică a României, fala Ştiinţeipetroliere româneşti, Citadelacercetării în domeniul compex alpetrolului naţional şi mondial, În1990, cu 3600 de angajaţi – cremacercetării noastre, care au fostaruncaţi pe drumuri dintr-un condei!Marea şcoală a petrolului românesc,cu 60 % din studiile şi cercetările ei,pentru străinătate ! Elită care asusţinut, cu sacrificii uriaşe, de-alungul a 30 de ani de pasiunemuzicală, concerte şi recitaluri cuecouri europene – în plin erăcomunistă! –, în sala Institutlui şi însala Monovici, cu participarea unormari muzicieni, precum Ştefan Ruha,Valentin şi Ştefan Gheorghiu, IonDacian, Lola Bobescu ş. a.. Emoţionatşi dezamăgit, dl Mocuţa a mairemarcat cele 3 ediţii ale IstorieiPetrolului Românesc, scrise dedânsul, dar care nu sunt amintite înnici o lucrare de gen sau bibliografie.

Istorie, emoţii şi protocolDl Florin Dochia, directorul Casei

de Cultură „Geo Bogza” şi redactorulşef al Revistei Noi, a proiectat, pe unecran, imagini din filmul despreCâmpina de demult şi ceacontemporană, iar Cristina Vochin apovestit cum a reuşit să redactezeimagistica dvd-ului editat cu ocaziaaniversării Câmpinei. După unmoment muzical oarecare – cuarhicunoscute piese folk marcaCenaclul Flacăra – Adrian Păunescu,amatoristic interpretate – parte dinpublic a prins, cu eforturi, câte unexemplar al Albumului şi dvd-uluiCâmpina-510 ani, ceilalţi sperând cădl Horia Tiseanu va trage curând untiraj suplimentar care să-i mulţumească.Până atunci, un excelent BufetSuedez a liniştit şi împăcat spiritele,cu uimitoare gustări şi antrenantelicori, iar discuţiile au deprins febrileintensităţi amicale, optimiştii urândorganizatorilor, autorităţilor şigazdelor să ne întâlnim şi-n 2023, şi-n2033 şi aşa mai departe!


Moto: Trebuie să fii bolnav,dezechilibrat, nebun, ca să poţi descoperi

geografii spirituale care – în urmă – vorechilibra şi vor însănătoşi pe alţii.

(Mircea Eliade, Oceanografie).

Un român universalA spune despre Hasdeu că e un spirit

de o tulburătoare vastitate, un geniucopleşitor prin întinderea şi diversitateaoperei, a-l aşeza în descendenţa luiDimitrie Cantemir, alături de Heliade şiIorga, ar însemna, în fapt, a comite unloc comun. Despre genialitatea luiHasdeu s-a scris mult (şi sperăm să semai scrie!), multe adjective encomiastices-au ataşat de-a lungul timpului numeluisău, şi poate încă nu suficiente în raportcu meritele, dar mai ales cu detractărilela care a fost supus în timpul vieţii.Hasdeu n-a fost dintre cei căroracontemporaneitatea să le ridice prea desosanale. Nu le-a cerut, dar sigur a crezutcă le merită şi, poate, în omeneasca luislăbiciune, le-a aşteptat. A primit cel maiadesea ura şi resentimentele celor care îivor fi invidiat acribia, puterea decuprindere spirituală, curajul exprimăriiunor puncte de vedere inedite sau alabordării unor teritorii nedesţeleniteîncă. Le-a răspuns tuturor acrimonios,n-a iertat pe nimeni şi nu a uitat penimeni. Adesea şi-a cheltuit galant, ca un

prinţ adevărat ce se considera, nu banii –pe care cel mai adesea nu-i avea - , cierudiţia în câte o antanagogă provocatăde cine ştie ce cuvânt spus sau scris deun contemporan. De multe ori, dacăurmărim mecanismul dreptului la replică,rămânem uluiţi de arsenalul de erudiţiepe care Hasdeu îl afişa pentru a răspundecuiva pe care îl ştia net inferior.

S-a remarcat1 deja că, încă de laînceputurile culturii române moderne,există două tendinţe contrare: pe de oparte, aspiraţia spre universalitateilustrată de Dimitrie Cantemir, B.P.Hasdeu, M. Eminescu, N. Iorga şi, pede altă parte, tendinţa anti-universalăavând ca punct central românulautentic rezultat din simbioza perfectăîntre mediul său cosmic şi cel social.Acesta din urmă ar fi maculat şi şi-arpierde originalitatea dacă ar fi smulsdin matricea sa spirituală (credinţăîmpărtăşită de Creangă, Vlahuţă,Sadoveanu, Cezar Petrescu,sămănătorişti etc.). Hasdeu aparţinefamiliei de mari spirite polivalente,capabile să domine întinse teritorii alecunoaşterii şi să exceleze pretutindeni, cuo agilitate stupefiantă şi o uimitoareforţă productivă, observă Paul Cornea2.Eliade considera3 că puţini creatori saucărturari români au reuşit să depăşeascăprovincialismul cultural aşa cum aufăcut-o Eminescu, Hasdeu, Iorga sauBlaga, adică tocmai acei creatori care aucrezut cu tărie că o cultură autenticăromânească trebuie să fie naţională, însensul de fructificare şi continuare atradiţiilor spirituale ale neamului.

Hasdeu este un monstrum eruditionis,care se înscrie perfect în imperativeleepocii sale, o epocă de adevărată

175 de ani de la naştere


Oana MERCA

B. P. Hasdeu –monstrum eruditionis

emulaţie culturală. Mircea Eliaderemarcase, în notele critice la ediţia deScrieri literare, morale şi politice, din1937 că anii 1821 – 1880 au fost singurajumătate de secol de megalomanieromână, când noi ne credeam centruluniversului. Ceea ce caracterizeazăîntreagă această epocă este setea demonumental, de grandios.4 Hasdeu seîncadrează perfect în acest portret robotal cărturarului român schiţat de Eliade.Predispoziţia nativă spre planurigrandioase (jurnalul5 adolescentuluiHasdeu relevă proiecte culturale de oprofunzime şi o amplitudine care greucadrează cu vârsta şi chiar cumanifestările efective ale tânărului deatunci, dovadă că avem în faţă o naturăhistrionică deloc uşor de intuit înaspectele sale intrinseci) şi cultura solidăachiziţionată au făcut din tânărul de 20de ani un om fără complexe, care invocanume sonore ale culturii universale cu ofamiliaritate descurajantă pentru mulţidin cei ce-l citeau, care avea convingereacă poate să corecteze orice teorie atâtatimp cât avea argumente ştiinţifice, carenu avea teama de a se confrunta în opiniicu orice alt specialist, indiferent de taliaacestuia, în fine, un tânăr şi apoi un adultcare păstra nealterată convingerea căochii Europei erau aţintiţi asupraRomâniei, că în toate cancelariile marilorputeri se iţeau planuri pro sau contranoastră, dar mai ales că un astfel demoment este unic în istorie şi poporulromân trebuie să profite şi să se afirmeplenar la nivel european. Hasdeu esteomul care priveşte Europa fără angoaseşi fără frustrări, de la înălţimea reală aerudiţiei sale. Paşoptist prin aceastăatitudine de situare în raport cu restul

lumii europene, Hasdeu găseşte înclimatul Statului Român în curs deformare locul ideal în care să-şimanifeste patriotismul funciar şi nativavoinţă de creaţie la dimensiunimonumentale. Într-o epocă aconstrucţiilor giganteşti (în plan social,politic dar mai ale cultural), Hasdeusimte că ar putea fi alesul care să-şi punăvasta cultură în slujba neamului. Veaculnostru ar trebuie să-l recitească peHasdeu măcar pentru a prelua aceastăatitudine demnă, de confruntare francă,nu de supunere oarbă faţă de o Europă acărei parte integrantă suntem. De laaltitudinea similară a genialităţii, Eliadeintuieşte că regăsim la Hasdeu cea maibună atitudine spirituală şi politică faţăde Europa pe care o poate avea Româniamodernă6, orice alt mod de raportareavând consecinţe nefaste.

Prin voinţa de a restructura şi aasimila toate achiziţiile culturale şiştiinţifice, locale şi universale într-oteorie originală, Hasdeu poate ficonsiderat cea mai complexă personalitateculturală românească din toate timpurile,precursor chiar al lui Eminescu.

Istoric, filolog, lingvist, etnopsiholog,folclorist, etnograf, dramaturg, romancier,poet, filosof, ziarist, arhivar, arheolog,politician, profesor, academician, savant,poliglot, orator, un mare român şi cel mainefericit tată – acestea ar fi liniile dintr-oposibilă schiţă de portret.

Aceasta seducţie a întregului, asintezei, a exhaustivului, la care seadaugă credinţa în existenţa uneilegături secrete între toate fapteleumane şi toate disciplinele particulare încare s-a exersat omul vreodată, în toatelocurile şi în toate timpurile, este, se


pare, ceea ce i-a inspirat întreaga activitate- incredibil de vastă şi de diversificată.7

Modelul paternCu atât mai captivant ni se pare cazul

cu cât, mergând pe firul biografic,întrebarea care se ridică firesc este cândşi de la cine va fi căpătat Hasdeu atâtaştiinţă de carte. La 20 de ani, cânddescindea în patria mult visată – înîmprejurări romantice, cu urmăriri şiameninţări de extrădare, împrejurări pemarginea cărora Hasdeu a brodat de-alungul timpului până la a fi greu de a leelucida fără echivoc - tânărul are ocultură solidă grefată pe o matricespirituală definită deja. Se comportă catoţi tinerii epocii – e galant, cheltuitor,face paradă de descendenţa sa nobiliară– dar, spre deosebire de aceştia, are idei,idealuri şi curajul de a le afirma deschisîn revista pe care o editează destul derepede după instalarea sa la Iaşi.

Omul fără diplome (mărturisirea îiaparţine şi o găsim într-o scrisoareadresată Iuliei pe când aceasta, aflată laParis, îşi neglija sănătatea muncind pânăla epuizare pentru examene şi teza dedoctorat) ajunge profesor universitar,rector şi apoi academician graţie uneiculturi de o întindere neegalată în epocă.

S-a observat de către toţi biografii cămodelul patern va fi fost decisiv pentruformarea tânărului.

Fiul unui om învăţat, AlexandruHasdeu, care ar fi putut juca un rolimportant în peisajul paşoptist românescdacă destinul nu l-ar fi purtat pe altemeleaguri, Tadeu Hasdeu s-a născut însatul Cristineşti, judeţul Hotin, la 26februarie 1838, după cum se arată încertificatul de naştere8. E de presupus că

tatăl, care era implicat în sistemul şcolar,slujind la mai multe şcoli din sudulPoloniei, îl va fi influenţat şi controlatpână la un punct. În definitiv, pedagogulAlexandru Hîjdeu intuieşte corectgenialitatea nativă a fiului, uluitoarea luicapacitate de memorare, forţaexcepţională de muncă pusă în slujbaunei apetenţe de cunoaştere pe caretatăl le exploatează din plin, grefându-şi,în plus, propriile aspiraţii spreuniversalitate. Mai mult, credem că nu elipsită de temei presupunerea că tatălacţiona în baza unui program pedagogicpremeditat9 în care studiul istorieinaţionale, limbilor străine, al literaturii,al folclorului era considerat de maximăimportanţă. Dorinţele tatălui s-au întâlnitperfect ca aspiraţiile fiului. Acest lucru sepoate observa din scrisorile către şi de laAlexandru Hăjdău, în care regăsim omixtură între sentimentele de profundrespect şi tonul camaraderesc cetrădează o obişnuinţă a comunicăriilibere între cei doi. Cele mai multe dintrescrisorile tatălui conţin îndemnul lamuncă neobosită, la permanent studiu şiconsecventă autoperfecţionare10.

Rămas orfan de mamă de mic, Tadeu(acesta îi era numele de botez pe care îlva schimba, la venirea în ţară, cuechivalentul românesc Bogdan) creştecu modelul patern ridicat la rang de idolşi netulburat de nicio rivalitate (poatedoar cea de circumstanţă a unchiuluiBoleslav, om cult cu preocupărinaturaliste, alături de care petrecevacanţele la Cristineşti.). De altfel,Alexandru Hîjdău este, la rândul său, unom de o impresionantă cultură, cupreocupări culturale diverse, dublat deun patriot de excepţie care credea cu


tărie în destinul superior al poporuluisău. Aceste două linii fundamentale –aspiraţia spre o formaţie enciclopedică şinaţionalismul – îi vor fi transmise fiuluica datorii de onoare. Biblioteca familiei,apreciată la vremea aceea drept unadintre cele mai dotate, cu cărţi rare şifoarte valoroase, este universul din careporneşte marea aventură hasdeeană.Conţinutul bibliotecii numără cărţi defilozofie, istorie, filologie, folcloristică,beletristică, dicţionare, gramatici etc.,după cum rezultă din inventarul făcut cuprilejul donării unei părţi considerabilecătre Biblioteca Şcoalelor din Iaşi11. Totaici trebuie căutată pasiunea lui B. P.Hasdeu pentru istoriografie. Bibliotecatatălui conţinea operele generaţieiredutabile de istoriografi francezi12 acăror lectură îl familiarizează pe tânărulînvăţăcel cu efervescenţa epocii.Textele elaborate de Hasdeu înainte devenirea în Moldova sau rămase simplebruioane sunt o mărturie apreocupărilor tânărului interesat defilosofia vremii (unul dintre manuscrisetratează biografia şi opera luiGiambattista Vico, de pildă), precum şilecturile ample ce includeau istoricifrancezi sau ruşi precum A. Thierry,J. Michelet, I. Karamzin.13

Tot modelului patern trebuie să-iatribuim încă o coordonată ce va fipermanenţă a spiritului hasdeean:democratismul. Considerăm justeobservaţiile potrivit cărora contextulistoric al adolescentului Hasdeu esteresponsabil în mare parte atât pentruaceastă coordonată, cât şi pentrunaţionalismul său. Moştenind o tradiţiea cultului patriei strămoşeşti (coborândîn timp de la bunicul Tadeu şi

accentuată de tatăl care a avutpermanente neplăceri cu autorităţileţariste tocmai datorită atitudiniinaţionaliste), Hasdeu a fost crescut(într-un imperiu cu ideologiepanslavistă) în mitul ginţii latine alesede Providenţă pentru o misiunesuperioară. Pe de altă parte, familiaHasdeilor a fost, de-a lungul existenţeisale, aproape mereu în poziţia demarginalizată, dacă nu chiar supusăoprimărilor de tot felul, ceea ce arputea fi o explicaţie pentru atitudineademocratică a tatălui, transmisă fiului.G. Munteanu14 consideră că anumitepasaje din jurnalul de tinereţereferitoare la soldatul rus pot fiinterpretate ca un preambul al acesteiconcepţii democratice care, de-a lungultimpului, îşi va vădi aceeaşi parţialitate(în ciuda provenienţei sale nobiliare,Hasdeu se va simţi toată viaţa solidarcu opinca).

Tot moştenire de familie pare să fie şipoliglosia. Hasdeu vorbea, se pare,greaca, latina, rusa, poloneza, germana,franceza, italiana, spaniola, engleza,dialectele slavone, islandeza, suedeza,sanscrita şi tot aşa până la, afirmăspecialiştii15, 26 de limbi!

Urmărind comportamentul lui Hasdeuca tată: extrem de grijuliu cu achiziţiileculturale ale fiicei sale, atent la temeinicacunoaştere a limbii franceze,sacrificându-şi confortul şi bunul traidoar ca fiica lui să poată face liceul înstrăinătate, acolo unde ea urma să-şi deaşi doctoratul, întreţinând cu Iulia ocorespondenţă aproape zilnică, este depresupus că Hasdeu nu face altcevadecât să aplice principiile parentale înspiritul cărora se formase.


Etapa harkovianăExistă şi opinii potrivit cărora puterea

uluitoare de muncă şi de cuprindere aacestui spirit amplu nu este străină delocul naşterii sale 16.

În ceea ce priveşte formarea lui B. P.Hasdeu până la venirea în Moldova, G.Munteanu concluzionează: La 19 ani, câţiavea în 1857, personalitatea lui eraconfigurată în aproape toate privinţele,desigur ca urmare a înrâuririi exercitatede învăţatul său părinte (pe care maitârziu a absolutizat-o totuşi: Singurulmeu dascăl a fost tatăl meu.), a munciisale tenace de autodidact (pe care deasemenea a absolutizat-o: …am devenitistoric, lingvist şi filolog, dar m-amformat eu însumi, ca autodidact în toateputerea cuvântului), precum şi amediului social şi intelectual rus, care l-aformat într-un chip hotărâtor:specializarea ca slavist şi rigoareametodelor de investigaţie ale savantului,umanismul literatului şi poziţiademocratică a omului politic nu s-arputea explica fără aportul profesorilor săide la Universitatea din Harkov, al marilorscriitori clasici ruşi şi al democraţilorrevoluţionari17.

Considerăm că este dificil de stabilitîn ce măsură trecerea lui Hasdeu pe laHarkov i-a influenţat substanţialpreocupările ulterioare. Fără a eludaînsemnătatea modelelor pedagogice, nucredem că supraaprecierea lor ar ficorectă. Deşi s-a afirmat18 că Hasdeu afost influenţat de unii profesori de laHarkov, în lipsa unor dovezi sau mărturiiperemptorii aceste afirmaţii rămânsimple presupoziţii care, în cazulpersonalităţilor de tipul lui Hasdeu nutrebuie supralicitate. Mai mult, oamenii

cu inteligenţă excepţională, dar şi cutemperament ca al lui, rareori acceptăfăţiş vreun fel de dependenţă, cu atâtmai puţin în domeniile lor de interesunde aspiră să fie deschizători dedrumuri, aşa cum Hasdeu a afirmat înrepetate rânduri că se consideră.

Hasdeu datorează totul sau nimicmediilor şcolăreşti pe care le-afrecventat? Cert este că avea o uluitoareputere de a absorbi orice informaţie i seoferea. Dacă aruncăm o privire maiatentă la titlurile lucrărilor pe care lecitea în această perioadă, sau la tematicastudiilor pe care fie le pregătea, fie lepreconiza, e lesne de înţeles că Hasdeupornise deja pe un drum personal deformare, atras de propriile intereseştiinţifice, ambiţionând să-şi găsească ocale proprie în domeniile abordate. Niciun nume din lumea universitarăharkoviană nu se profilează însă camodel, dovadă că nu către acest nivelţinteau aspiraţiile tânărului. Singurulconsultant – de altfel singurul căruiaHasdeu a recunoscut vreodată că i-ardatora ceva din punct de vedereintelectual – rămâne tatăl său de la care,probabil, moştenise puterea de muncăgraţie căreia putea să devoreze rafturiîntregi ale bibliotecilor în timp record.

Temperament efervescent, cu o seteuriaşă de cunoaştere şi o capacitatemnemotehnică rară, Hasdeu – românprin origine şi prin educaţia primită - ar fifost acelaşi, indiferent de cultura în careşi-ar fi trăit copilăria şi adolescenţa,deoarece aspiraţia spre universalitate şiadânca pătrundere a faptului că drumulcătre aceasta este obligatoriu înţelegereaspiritului naţional sunt două coordonateinalterabile ale conştiinţei culturale a


acestui monstrum eruditionis. În paralel cu studiile universitare, din

mai 1854, Hasdeu experimentează şiviaţa de soldat în regimentul de husari alcontelui Radetzki de la Mirgorod.Aparent, Hasdeu se dedă în aceastăperioadă unei vieţi mai degrabăconcupiscente. Jurnalul său din aceastăepocă arată însă că preocupărileintelectuale nu erau deloc pe plansecund. Intuind că fiul său - epicureu cufire inconsecventă, atrasă spremanifestări dintre cele mai contradictorii- s-ar putea afla în pericolul de a rătăcicalea, pierzându-se în frivolităţi ce l-arputea costa, Alexandru Hîjdeu îi trimitescrisori mobilizatoare, trasându-i, într-unfel, direcţii pe care şi-ar dori să leurmeze, precum în scrisoarea datată 12iunie 1854: Nu lăsa şi ocupaţiile literare.Citeşte, citeşte mult; de asemenea, scriemult; dar chibzuieşte, prelucrează ceeace scrii; cultivă-te mai departe singur,pentru care învaţă neapărat limbagermană., pentru ca, peste câteva zile, sărevină cu îndemnul: Citeşte şi termină-ţisingur învăţătura.19

Îndemnurile tatălui nu rămân fărăecou, dovadă a ascendentului pe careacesta l-a avut asupra fiului său.Independent de activităţile salecotidiene – uneori în totală contradicţiecu acestea, ca, de pildă, atunci când seconsumă în galante cuceriri sauromantice dueluri –, Hasdeu îşi continuăgigantica muncă de acumulare a unorinformaţii din domenii diverse şi deprelucrare a acestora. Interesul pentruistoria neamului, pe care o ridică larangul de mit, începe să se contureze totmai evident. Aspirând să limpezeascăînceputurile, romanticul Hasdeu se

întoarce asupra zorilor istoriei noastreconcentrându-şi interesul asupramitologiei dacilor, interes pe care nu-l vapierde niciodată.

În truda care nu poate să fi fost decâtsisifică prin diversitatea domeniilor pecare le urmărea – istorie, folclor,lingvistică, filologie, filozofie – trebuiecăutată sămânţa erudiţiei colosale careavea să uimească pe unii sau sădetermine invidia altora, dar şifundamentul divagaţiilor spectaculoase –adevărate parade de cultură – pe care leva oferii în toate studiile sale şi, de multeori, în editorialele din ziarele pe care le-aredactat sau la care a colaborat.

Etapa moldoveneascăEste evident că, o dată cu venirea în

Moldova, (16 februarie 1857 20) Hasdeuîncheie etapa acumulărilor esenţiale dincare îşi va trasa liniile ulterioare deconcepţie, dar şi perioada nebuniilorjuvenile, pentru a arată, curând, că esteun tânăr cu idei şi idealuri pe care nu vaîntârzia să le afirme, cu o pregătire într-adevăr enciclopedică, toate dublate de osemeţie moştenită a unui neamconştient de sine. Vorbim de acum decâteva concepţii directoare solidfundamentate, Hasdeu neezitând să lelanseze de la tribuna ziarelor pe care leva edita aproape singur: România (1858 -1859), Foaea de storia romana (1859),Foiţa de istoria şi literatura (1861), DinMoldova (1862 - 1863). Tânărul dedouăzeci şi ceva de ani uluieşte prinmulţimea cunoştinţelor sale şi prinnoutatea ştiinţelor pe care le stăpânea.Era o orgolioasă vehemenţă în titlurile şirubricile prin care îşi distribuia Hasdeuştiinţa: Diplomatologia, DreptulComercial, Archeologia, Glosologia,


Isografica, Bibliologia, Odoporica,Iconica, Filologia, Bibliografia,etc.. Citateîn limbile slave, în greacă şi latină, înlimbile romanice şi germană – vastăorientare în economie politică, ştiinţelejuridice, arta militară, iconografia, ştiinţenaturale, lăsau pe drept cuvânt, impresiaunui Pico della Mirandola., noteazăEliade în notele la ediţia critică aoperelor lui Hasdeu21.

Şederea la Iaşi, din 1858 până în 1863reprezintă perioada afirmării lui Hasdeucare, în stilul ce-l va caracteriza de acumîncolo, se impune cu impetuozitate ca unspirit acerb polemic, gata să-şi expunăopiniile, să atace fără rezervă numelemari ale momentului, un lider de opiniecare, din nefericire, va fi atacat nu prinmijloacele ştiinţifice pe care le-ar fiacceptat şi, probabil contraatacat cuargumente solide sau seducătoaredemonstraţii ştiinţifice şi logice - aşa cuma făcut-o de câte ori a avut prilejul - , ciprin acţiuni de cabală atent orchestratede adversari care simţeau că tânărulavea, dincolo de impetuozitatea vârstei,o condiţie intelectuală greu de egalat.

Mircea Eliade remarca22 faptul că toţioamenii noştri de cultură care participăla tradiţia enciclopedică au avut încomun politica şi activitatea de gazetaripolitici. Într-adevăr, imediat dupădefinitiva sa trecere în Moldova, Hasdeuse implică în publicistică scoţând ziarulpro-unionist cu titlu semnificativ: România.

La 1 octombrie 1859, Hasdeu estenumit bibliotecar al Bibliotecii Şcoalelordin Moldova. Trecând peste condiţiile încare s-a făcut această numire23,momentul ni se pare semnificativdeoarece este primul proiect de mareanvergură pe care Hasdeu îl schiţează şi

chiar îl aplică parţial. La cererea expresăa ministerului, Hasdeu întocmeşte unproiect - Despre organizarea şicompletarea bibliotecii naciunale -pentru organizarea şi dotarearespectivei biblioteci care se dorea a fidemnă de statutul de bibliotecănaţională. Raportul pe care îlîntocmeşte Hasdeu vădeşte, pe de oparte, o superioară înţelegere a roluluicărţii şi implicit al culturii în formareaunei societăţi democratice, şi, pe de altăparte, este prima dovadă publică aaspiraţiilor spre universalitate aletânărului care credea că orice bibliotecăpublică cată (sic!) să fie în cel mai maregrad enciclopedică24. În acest sens,Hasdeu insista pe necesitatea cabiblioteca să achiziţioneze cărţi dintoate domeniile, mai ales cărţile rare şimai greu accesibile. Toate acţiunile pecare le va întreprinde în calitate debibliotecar vor fi consecvente cudezideratele cuprinse în raportul-proiect. Credem că numai un om deerudiţia lui Hasdeu putea susţine cuatâta energie25 un proiect de oasemenea anvergură precumorganizarea unei biblioteci naţionale.Mai mult chiar, notele lui Hasdeureferitoare la modul de organizare abibliotecii sunt printre primele încercăride biblioteconomie la noi.

Între timp, enciclopedismul luiHasdeu devenise un fapt evident.Erudiţia sa determină autorităţile să-lconsidere persoana cea mai potrivităpentru călătoria de studii în Polonia, laCracovia şi Lemberg, practic primarecunoaştere oficială a calităţilorsavantului. Cu aceeaşi pasiune şi puterede selecţie, Hasdeu reuşeşte să culeagă


documente importante ceea ce vaatrage, în cele din urmă, recunoaştereameritelor sale chiar şi de adversarii cureputaţie precum V.A. Urechia şi TituMaiorescu.

Întreaga sa activitate din aceastăperioada dovedeşte nu numai vocaţia luipolivalentă, dar mai ales obsedantanevoie de a căuta începutul, de a fipionier, tentaţia de a se lansa pe drumurinebătute încă la noi. Erudiţia saînspăimântătoare26 vădită în toatestudiile ce-i poartă semnătura, gustul săupentru polemică, spiritul vivace, lucid şimereu la pândă, cuvântul şfichiuitor,ironia muşcătoare relevate în ziarele pecare le-a patronat, frapau sau, cel maiadesea, şocau, ceea ce – îndrăznim săcredem – era departe de a-i displace.

Chiar dacă în această perioadăHasdeu nu realizează nicio operăcapitală, acum se conturează distinctpersonalitatea literatului şi a savantului şise conturează evident direcţiileprincipale ale preocupărilor sale27.

Etapa bucureşteană. A treia etapă din existenţa lui Hasdeu

începe în 1863 când este numit membrual Comisiei istorice şi al Comisiei moşiilormănăstireşti, se pare chiar la sugestiadomnitorului Cuza, căruia nu-i eraustrăine nici meritele publicistuluidemocrat, nici erudiţia acestuia. Deciziavine într-un moment oportun pentru că,evident, mediul ieşean risca să sufocecalităţile reale ale savantului, târându-l înpermanente polemici şi controversecărora Hasdeu nu putea - şi nu va puteatoată viaţa - să le întoarcă spatele.

Maturizat de experienţele de pânăacum, deja rodat în lupte deschise cuadversari redutabili, cu experienţă ca

publicist (pe lângă faptul că editase dejatrei reviste proprii, îl regăsim în calitatede colaborator, mai ales în decursulanului 1861, după dispariţia Foiţei deistorie şi literatură la Ateneul Român allui V.A. Urechia, Trecutul, Dacia, TribunaRomână, contribuind cu studii istoriceerudite28), ca profesor şi bibliotecar,Hasdeu este, la 25 de ani, pregătit să seavânte în proiectele ştiinţifice faustienepe care le visase din copilărie şi spre carefusese neîncetat îndemnat să aspire.

Viaţa lui Hasdeu cunoaşte un momentde aşezare: o întâlneşte, în 1863, pe IuliaFaliciu cu care se va căsători doi ani maitârziu, cea căreia, spune el, îi datoreazătot ce a realizat mai bun, se afirmă înpublicistică drept o voce care contează,se implică în politică sperând că va fichemat de cei ce conduceau destineleţării să-şi pună cunoştinţele (istorice,lingvistice, de drept, de economie etc.) înslujba patriei care traversa un momentcrucial, îşi amplifică activităţile ştiinţifice,dar şi pe cele literare.

În 1864, Hasdeu începe o etapă nouăîn activitatea sa ştiinţifică: publicareaArhivei istorice a României, în care vaaduna, până în 1868, colecţii dedocumente comentate istoric şi filologic.

Faptul că era poliglot îi permiseseaccesul direct la sursele istorice,lingvistice, filologice sau la studiile defolcloristică ale celor mai reputaţioameni de ştiinţă ai timpului său, toateacestea conlucrând la formarea uneiculturi excepţionale. Studiile saledospesc la propriu de erudiţie. În notelede subsol sau în comentariile dininteriorul lor, Hasdeu face trimitere lacărţi şi autori aproape necunoscuţiromânilor înainte de el.


Afirmarea în lumea ştiinţificăAnul 1873 aduce o altă schimbare în

viaţa lui Hasdeu: moartea tatăluivenerat. Indubitabil, acest evenimentnefericit prilejuieşte bărbatului de 35 deani un moment de reflecţie şi de bilanţcare pot fi responsabile de faptul că, deacum încolo, Hasdeu îşi concentreazăîntreaga putere de muncă spredomeniul ştiinţific.

Urmează ani faşti pentru savantul acărui genialitate este recunoscută deacum şi la nivel internaţional. În 1873publică Istoria critică a românilor, îndouă volume, operă ce îi va aducesporirea considerabilă a prestigiului său,recunoscut şi la nivel oficial prin decretuldin 3 februarie 1874 prin caredomnitorul îi decerna medalia de aurpentru istoria naţională. Destul derepede vine şi recunoaşterea din partealumii ştiinţifice: în octombrie 1874,Hasdeu inaugurează cursul de filologiecomparată la Universitatea din Bucureşti.

În 1876 este numit director alArhivelor Statului, în 1877 i se creează ocatedră specială la Universitate şi esteales membru al Academiei Române,pentru ca publicarea celor două opere deerudiţie şi sinteză – Cuvente den bătrâni(1878 - 1881) şi Etymologicum MagnumRomaniae (1886 - 1898) să-i asigurenotorietatea în lumea ştiinţificăeuropeană (cel puţin în anii respectivi,când Hasdeu nu ezita să contrazică chiarcelebrităţi ale momentului, pentru că,ulterior, influenţa concepţiilor hasdeenela nivel european este consideratănesemnificativă de către uniicercetători29), fiind delegat oficial alRomâniei la diferite congrese saumanifestări ştiinţifice. Erudiţia lui nu

trecuse neobservată de către forurileştiinţifice internaţionale care îl alegmembru, după cum cu neascunsămândrie subscrie pe pagina de titlu aultimului volum din EtymologicumMagnum Romaniae: Membru alAcademiei Române, al AcademieiImperiale de Ştiinţe şi al SocietăţiiImperiale arheologice de la St.Petersburg, al Societăţii de Lingvistică dinParis, al Academiei Regale din Belgrad, alSocietăţii Academice din Sofia, alSocietăţii Neolingvistice Americane dinBaltimore, al Syllogului filologic ellenicdin Constantinopole etc.

În februarie 1882, devine membru alSocietăţii de lingvistică din Paris lapropunerea celor mai reputaţi lingviştifrancezi ai momentului: Michel Breal şiAbel Bergaigne, şi, în acelaşi an estenumit preşedinte al Societăţiienciclopedice române.

Din momentul în care a călcat pepământul visat al patriei, Hasdeu a fostanimat doar de o trăire, singura pentrucare făcut vreodată concesii: dragosteapentru neamul său pe care îl visa mândruşi neatârnat, capabil să-şi decidă singursoarta. Întreaga sa activitate ştiinţifică,publicistică, politică se subordoneazăacestui ideal. Concepţia lui se opunecategoric celei junimiste, cu care apolemizat ireconciliabil întreaga viaţă, iardivergenţele nu trebuie căutate înantipatiile personale - se ştie Hasdeu şiMaiorescu nu au găsit niciodată omodalitate amiabilă de comunicare – ciîn profunzimea viziunilor: dacă junimiştiierau mai deschişi, dar şi mai docili faţăde cultura apuseană, Hasdeu a fost celmai fervent apărător al păstrăriinealterate a profilului nostru naţional


Lumea ştiinţifică îşi va înceta mirajuldupă moartea Iuliei. Interesul lui Hasdeupentru proiectele anterioare scade totmai mult până la abandonarea lor. Dupămutarea la Câmpina, se ştie că alteorizonturi îl atrăgeau şi-l absorbeau.

Apetitul exacerbat pentru a cunoaştetotul a avut, firesc, şi consecinţenegative. Multe dintre proiectelehasdeene au rămas doar proiecte.Referindu-se la acest aspect, BarbuLăzărescu nota concesiv: Pentru fiecarecontrast al acestui spirit, pentru toateviile lui inconsecvenţe răspundeenciclopedismul său.30

___________________1 Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii,

Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 19.2 Paul Cornea, Aproapele şi departele,

Editura Cartea Românească, Bucureşti,1990, p. 264.

3 Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii,Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 210.

3 Mircea Eliade, Prefaţa la B.P.Hasdeu,Scrieri literare, morale şi politice,Tom I şi II,ediţie critică cu note şi variante de MirceaEliade, Fundaţia pentru literatură şi artăRegele Carol II, Bucureşti, 1937, p. XXXVIII

4 Pentru lista integrală a acestorproiecte, vezi Iuliu Dragomirescu, Ideile şifaptele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, ed.Saeculum Vizual, Bucureşti, 2007, p. 50.

6 Ibidem.7 Mona Mamulea, Studii de istorie a

filosofiei româneşti, coord. I. Pogorilovschi,ed. îngrijită de Mona Mamulea, Bucureşti,Editura Academiei Române, 2006, p. 109-132.

8 Referitor la data naşterii, vezi I.Oprişan, B.P. Hasdeu sau setea de absolut.Tumultul şi misterul vieţii, Ed. Vestala,Bucureşti, 2001, p. 82-89.

9 Mihai Drăgan, B.P.Hasdeu, Editurapentru literatură, Bucureşti, 1963, p. 42.

10 Cf. George Munteanu, B. P. Hasdeu,Editura pentru literatură, Bucureşti, 1963,p. 6 -7.

11 Pentru titlurile conţinute debibliotecă, a se vedea George Munteanu,op. cit.

12 Cf. Ovidiu Pecican, op. cit., p.98.13 B. P. Hasdeu, Folcloristica, vol. I, ed.

Saeculum, I.O., Bucureşti, 200314 G. Munteanu, op. cit., p. 11 -12.15 Cicerone Poghirc, B.P.Hasdeu,

lingvist şi filolog, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1968, p. 74.

16 Mihai Drăgan, op. cit.,p. 41.17 Ibidem, p. 14.18 Afirmaţiile aparţin unor cercetători

precum G. Munteanu, Al. Graur.19 Apud Mihai Drăgan, op. cit, p. 57.20 Ibidem.21 Mircea Eliade, op. cit., p. XL.22 Ibidem, p. XL23 I. Oprişan înclina să vadă în graba cu

care i se oferise lui Hasdeu acest post oconsecinţă a donaţiei pe care acesta ofăcuse amintitei biblioteci, donaţieconstând în 4000 de cărţi din bibliotecapersonală a lui Alexandru Hîjdeu. I.Oprişan, B.P. Hasdeu sau setea de absolut,ed. Vestala, Bucureşti, 2001, p. 167.

24 Apud I. Oprişan, op. cit., p. 169.25 Pentru detalii, vezi I. Oprişan, op.

cit., cap. Biblioteca naţională ideală, p. 168– 172.

26 Mihai Drăgan, op. cit., p. 84.27 Cicerone Poghirc, B. P. Hasdeu,

lingvist şi filolog, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1968, p.60.

28 Ibidem, p. 89.29 Ovidiu Pecican, op. cit.

30 Barbu Lăzăreanu, Cu privire laB.P.Hasdeu, Bucureşti, editura Cultura Ro-


mânească, p. 9.Nu putem aduce contestaţii prozei

eminesciene, deoarece aceasta rezistă încomparaţie cu prozele altor autori aivremii. Fantasticul eminescian trebuieprivit cu atenţie, în contextulfantasticului cult românesc al epociirespective. Invocând teme precumnaţionalismul şi genialitatea, dreptperimate, Eminescu este contestat chiarde unii poeţi ai generaţiei optzeciste.

Mihai Eminescu este în literaturaromână creatorul unei opere carestrăbate timpul, nesecată prininterpretare, şi netocită de repetaterostiri. S-a observat o îmbogăţire a nouluicontext literar liric cu citate aparţinândmarelui poet, această inserare avânddrept scop contrastul, sau pur şi simplufiind un termen de referinţă. Avem de aface aşadar cu o reactivare, o readucerela viaţă a originalului, cu ajutorulcitatului. Aşa le e menit oamenilor mari,ca pe măsură ce trece timpul, să-i veziînălţându-se la orizont. Marii cugetătorinu sunt ai lor, nici ai celor pe care îiînconjoară ci sunt ai tuturor ţărilor şiveacurilor. A trăit cu mintea în altă lume,lume ce nu se potrivea cu cea reală. Avrut să treacă rece prin faţa realităţii,năzuinţă ce nu s-a putut împlini, căcisufletul lui nu era zbuciumat numai depatimile lui personale,ci de durerile unei

întregi omeniri. Versurile lui vor trăiveşnic; şi-n toate locurile noastre, şi-ntoate timpurile, au stăpânit şi vor stăpânidezvoltarea neamului românesc. Aceastăvastă operă are de spus fiecărei generaţiicâte ceva; indiferent cât de rebelă şinonconformistă ar fi aceasta.

Nici un om până la el nu a pututasimila, cu atâta desăvârşire, civilizaţiilepopoarelor apuse şi ale celor moderne.Eminescu a rămas, prin versurile sale; acântat iubirea, s-a îngrijit ca versul să fiefrumos, dar ceea ce-l interesa mai multera ideea. Or, dacă forma esteschimbătoare, ideea este cea carerămâne şi înfruntă veacurile. Poeziile luioglindesc o fire de idealist în luptă cubrutalitatea vieţii. Căci se întâmplă faptuluniversal că „ultimul mare romanticeuropean” să-şi păstreze o neştirbităcapacitate de a solicita sensibilitatea şispiritul omului modern, care are nevoiede Eminescu nu numai dintr-o curiozitateintelectuală, ci şi pentru dezlegarea deminte şi suflet a propriilor tensiuni. Estelimpede că receptarea operei luiEminescu în viziunea noastră se află la unpunct de răscruce, iar cercetarea – într-un mare impas. Eminescu este, totuşi, unscriitor din secolul al XIX-lea, un romanticdefazat care ar trebui recitit fărăprejudecăţi,fiindcă are încă multe să nespună. Nu ştim care este ecoulromanticilor din alte literaturi, de ce şicum sunt ei citiţi astăzi, ştim însă căpentru români, Eminescu este poetul deacum şi de aici, transgresând veacul său,şi trăind într-o perpetuă actualitate, celcare ţine încă marea lecţie de poetică aliteraturii române,în lumina lui înălţându-se Blaga, Bacovia, Barbu, Arghezi, şiNichita Stănescu şi toţi ceilalţi care se

eseu


Maria BĂRAN

Spiritul postmoderneminescian

înscriu în sistemul nostru de valori.Izvoarele care au constituit o veritabilăsursă de inspiraţie pentru marele poet aufost: budismul, filozofia greacă şi filosofiaindiană, metafizica germană. Eminescuînsă nu filozofează niciodată; propoziţiilelui sunt veritabile viziuni; Mitul careapare aproape peste tot în opera luiEminescu este cel orfic cuvintele„cântec”, „liră”, „harfă” sunt cel mai desîntâlnite, iar de corifeul romantismuluigerman Novalis îl lega un profund respect.

Despre viaţa pământeană a oricăruipoet mărturiseşte propria sa poezie.Îmbogăţind limbajul poetic cu cea maifrumoasă limbă românească „biciulrăbdat se-ntoarce în cuvinte”, şi având ungust estetic aparte, Eminescu putea săne mai încânte multă vreme dacă nu sestingea în al treizeci şi treilea an al vieţii…Exigent cu sine însuşi, poetul a dus luptenecontenite cu limba, fapt evidenţiat maiales în poeziile postume de după 1870 încare a picurat cel mai frumos grai românescşi în care am aflat câte ceva despre traseeleelaborării. Postumele sunt de mareajutor în studierea operei eminescieneîntrucât prezintă admirabil zbuciumul,străduinţa la care este supus poetul,chinurile facerii versului; şi acestea dinurmă nu sunt deloc puţine. Nu găsim încelelalte poezii ale sale o autocritică maimare, o mai acerbă căutare a formeiunice, perfecte, o mai subtilă prezentarea imaginilor fericirii, o mai adâncăintrospecţie a creaţiei, ca în postume.Autorefenţialitatea ia din ce în ce maimult locul referenţialităţii. Intervine şi întextul lui Eminescu conceptul demoarte/dispariţie a autorului; fireşte nuîn sens fizic .Aşa cum spunea Derrida înScriitura şi diferenţă:” A scrie înseamnă

să te retragi. Nu sub cort ca să scrii, cichiar din scriitură. Să eşuezi departe depropriul limbaj, să-l laşi să se emancipezeori să se avarieze, s-o ia de capul lui,singur şi pricăjit. Să dai frâu liber cuvântului.A fi poet înseamnă să dai frâu libercuvântului. Să-l laşi să vorbească singur,ceea ce nu poate face decât în scris.”1

Astfel, totul stă sub marea metaforă aabsenţei, iar acţiunea de a scrie devineegală cu moartea. “ […] Apariţiapostumelor n-a fost întâmpinată, cumne-am fi aşteptat şi cum s-ar fi cuvenit,cu unanim entuziasm. Începând cu aceldiabolic spirit, care n-a pregetat să acuze,cu documente falsificate, de plagiat peCaragiale, şi sfârşind cu învăţatul şisubtilul critic literar Ibrăileanu, nu puţineau fost vocile care s-au ridicat împotrivapublicării postumelor, pe motivul că elear dăuna gloriei poetului.” - Perpessicius,Studii Eminesciene. O dată cu apariţiacărţii Opera lui Eminescu de G. Călinescu,şi a poeziei postume din ediţiaPerpessicius, iese la iveală în premierăsofisticatul laborator de creaţie literară alpoetului, totul rămânând doar laipostaza de proiect.

Textualismul a avut un oarecareimpact şi asupra operei eminesciene,interpretările textualiste dorind sădemonstreze prin metafore aletextualităţii autoreferenţialitateatextului. Acest proces al metaforelortextualităţii se poate observa şi în Odin şipoetul, unde adâncurile mării îngheţateîn care poetul se visează înecat este ometaforă a scufundării poetului în propriultext.Poetul dispare în labirintul de cristalîngheţat, creat de propria operă. Textulpoate fi numit metaforic, dar şi etimilogicfolosind termenii: ţesătură,urzeală,


textură, reţea. Statutul textualităţii estedefinit de caracterul ei relaţional.

Apariţiile autobiografice sunt maiaccentuate în postume, în comparaţie curestul creaţiei unde poetul şi-a dorit amascare a biografiei. Eminescu nutrebuie supus unei „revizuiri “ de ordinestetic deoarece nimeni nu-i contestăcapabilitatea, ci trebuie „revizuită”mentalitatea noastră, a tuturor, caretrebuie să formulăm în alt mod sensulacţiunilor sale culturale. O cercetareamănunţită a istoriei receptării va ducela recuperarea unei imagini lipsite detabuuri, a unui poet cu o gândire extremde complexă, şi o vioiciunea acţiunilorculturale de mare amploare,cu o paletăexpresivă diversă. O mare personalitatefascinantă a culturii şi literaturii românebântuit deopotrivă de calităţi şi defecte,o fire contradictorie de o pluralitatenemaiîntâlnită,un mânuitor al cuvintelorrare. Oricum, România de azi merită unalt Eminescu decât cel din epocacomunistă; merită imaginea unuiEminescu postmodern. Opera unui poeteste o căutare de noi descoperiri, deaceea trebuie să căutăm întotdeaunaalte şi alte imagini. Câţiva tineri auîncercat cu pana lor postmodernistă sădărâme soclul pe care era aşezat poetul;dar nu le-a mers. Toate trec. Eminescurămâne. Faptul că mulţi au încercat să-lconteste, nu face altceva decât să-lpăstreze ca pe un poet viu, nu ca pe unmit literar.

În primele decenii după moartea luiMihai Eminescu, chestiunea postumelora agitat mult instanţele critice. E bine săfie publicate? Nu dăunează imaginiipoetului, consacrate de antume? Trebuiepublicate, chiar dacă nu exprimă voinţa

poetului?Deşi lucrurile păreau destul declare la un moment dat, după tipărireamai multor volume din ediţia Perpessicius,Ion Negoiţescuîn Poezia lui Eminescususţine faptul că studiul postumelorpoate duce la o răsturnare a laturii criticeasupra poeziei lui Eminescu. GarabetIbrăileanu nu a fost de acord cu redareapostumelor publicului larg deoarecedeformează imaginea poetului, acesteafiind cel mai bine studiate de cercetători,iar Tudor Vianu mărturiseşte în Prefaţa laPoezia lui Eminescu că va face o analiză aacestora în măsura în care „prezintăînsuşirile unor realizări artistice”. Singurulcare realizează o integrare firească încomentariul critic este G. Călinescu.

Dacă pentru R. Barthes „plăcerealecturii vine evident de la anumiterupturi (sau de la anumite coliziuni)” aşacu mărturisea în Plăcerea textului, şipoeziile ironice eminesciene fac uz de ointermitenţă a deconstruirii imaginilor.Eminescu face câţiva paşi în spate pentrua-şi priv iironia; se distanţează depropriile remarci ironice. Fiinţa estereconstruită la nivelul discursului prinrevenirea succesivă a planurilor,citatele… etc. Postumele lui Eminescu auun grad mai mare de metastabilitatedeoarece trăsăturile şi traseele elaborărisunt mult mai transparente, efectele despontaneitate putând fi captate maisimplu. Imaginea poetică capătă odemitizare în poezia eminesciană.Cauzele pot fi multiple, începând de lainconsecvenţa afectivă a cititorului, pânăla nemulţumirea faţă de ambientulliterar existent în acele vremuri.

____________1 Jacques Derrida, Univers, Bucureşti,

1998, p. 105


Scriitor român format în cadrul„Cenaclului de Luni”, Matei Vişniec adebutat în poezie cu La noapte va ninge(1980), urmat de Oraşul cu un singurlocuitor (1982). Cel de-al treilea volum,Înţeleptul la ora de ceai (1984), i-a adusPremiul Uniunii Scriitorilor din România

pentru „Cea mai bună carte de poezie”.Cartea este structurată în trei părţi – I.Viaţa arhaică, II. Viaţa simbolică şi III.Viaţa concretă.

Poeziile sale îl înfăţişează ca un poetexclusiv al citadinului – „un spaţiu alaglomerării şi regularului, în care însăarhitectura este mai degrabă butaforie,un spaţiu eleat, în care timpul pare că aîncremenit, în care nu se întâmplăaproape nimic, iar oamenii au gesturimecanice, trăiri anonime, fiind, aşadar,actori derizorii pe o scenă lipsită deanvergură, cu reacţii minimale,mecanomorfe”1. Existenţa pare să fiemarcată de banalitate. La o primă vedereversurile creează impresia că viaţa sederulează „fără conflicte prea mari”. Însă,tocmai anodinul antrenează o tensiuneinterioară, o dramă a descompunerii, oteamă de cufundare ireversibilă înobscuritate, care constituie fundamentulvolumului Înţeleptul la ora de ceai (1984).

Poemul care se citeşte pe sine estepoate cel mai bun exemplu pentru ailustra caracterul autoreferenţial al

textului, trăsătură cu predilecţiepostmodernă. Poemul reprezintă „uninstrument gnoseologic şi, în acelaşitimp, o făptură dotată cu o fiziologieproprie, cu un metabolism ficţional ce nupoate fi eludat şi o alcătuire monadică,autotelică, într-un anumit sens”2. Întregultext se desfăşoară urmărind conflictuldintre sufletul şi trupul poeziei, „cuspasme homerice, cu convulsii tragice, înciuda aspectului caligrafic al naraţiuniilirice. În astfel de bijuterii poetice,Matei Vişniec amestecă, în modul celmai înalt, acuitatea reprezentărilorspirituale cu frisonul unei experienţevulnerabile, ameninţate de dezintegrareşi pierderea sensului”3.

Cititorul pătrunde în adânculpoemului o dată cu acesta: „poemul seîntoarce asupra sa / şi începe să secitească pe sine / se descifrează încet,pătrunde în adîncul său”. Poemul areviaţă proprie, el simte şi experimenteazădiferite trăiri în timp ce seautocontemplă „cu sfială, zîmbeşte,scoate un ţipăt de uimire”. El seautoanalizează şi pătrunde astfel îninteriorul propriei „fiinţe” („pe măsură cepoemul se citeşte pe sine / el se înţelegepe sine”), înţelegând că existenţa sa esteindependentă de existenţa lumii de carese detaşează („şi dispare încet dinunivers”). În continuare, într-un momentde revelaţie („poemul se opreşte o clipă,se uită în spatele său /la cele citite”), elîşi descoperă conştiinţa, care începânddin această clipă este valorificată îndetrimentul materiei sale aflată subsemnul efemerităţii: „nu vede decît / odîră albă şi subţire care la rîndul ei / setopeşte în cenuşa deasă a zilei”. În strofaurmătoare se conturează conflictul între

eseu


Ana-Maria CONSTANTIN

Din istoria optzeciştilorMatei Vişniec

corpul poeziei („ai să dispari, ai să disparipentru totdeauna / urlă cuvintele care aumai rămas necitite”) şi sufletul ei luatprin surprindere de atacul cuvintelor („n-are nici un rost să dispari / îi şopteştepoemului / duhul poemului, speriat,zbîrcit ca o lămîie”). Poemul se detaşeazăde el însuşi, devine pentru o clipăspectator asistând deranjat la propriulconflict („dar poemul rînjeşte groaznic”),pentru ca apoi să se întoarcă sălbaticasupra lui cu o poftă de a se devora „şidin nou / se aruncă asupra sa precumgîndacul / asupra firimiturii de pîine /poemul se îndîrjeşte, pătrunde în /propriile sale măruntaie înghiţindu-le cuurlet”. Poemul care se citeşte pe sinedevine poemul care se devorează pe sine(„din această pătrundere nu rămîne decît/ nimicul – alunecos şi rece”) până cândepuizarea este completă: „poemul enebun, se înţelege pe sine şi / se citeştepe sine pînă la ultima suflare”. Deşi cu unconţinut consumat aproape în întregime,nebunia care orbeşte poemul îl face sănu ţină cont de ultimul cuvânt care îicere îndurare şi îi spune că fără trup, fărămaterie fizică, existenţa lui se năruie:„pînă cînd ultimul cuvînt cade îngenunchi / şi urlă de durere, sînt ultimulcuvînt, / îi spune, ai să mori odată cumine”. Singurul sentiment ce îi rămânepoemului este tristeţea ca un efect alpoftei nemăsurate de sine care îlcopleşeşte, determinându-l, în ciudaavertismentului cuvântului cel din urmă,să facă gestul ultim: „poemul e trist, golitdeja de toate / cele citite, se repedeasupra ultimului cuvînt / şi-l citeşte aşacum osînditul / citeşte ultimul zîmbet depe faţa călăului”. Sfârşitul este anunţatde „un ţipăt suav, o lovitură de aripă”

după care nu mai rămâne decâtamintirea poemului: „albul care seîntinde peste tot / ceaţa şi acoperişurilepline cu apă / sînt tot ce a mai rămas dinpoem”. Cunoaşterea, omniprezentă,marcă fundamentală în versurile acestuipoet, „se reabsoarbe, în astfel de cazuriîntr-o extază a uimirii, reacţiile se topescîntr-o mecanică celestă, imponderabilă,cu zvîrcoliri de fantasmă. Aerul acesta denedumerire calmă, de redempţiuneironică în care e învăluită fiinţaneputincioasă face din lirica lui MateiVişniec o stenogramă perfectă adisperării civilizate, în care inteligenţajoacă rol de anestezic”4.

În Textul, realul şi detaliul biografic seîmpletesc, aspect ce îl apropie pe MateiVişniec de poezia unor colegi degeneraţie, oferind o raportareasemănătoare la cotidian, la evenimenteşi elemente ale vieţii, o poezie ca opagină de jurnal. Poetul nu doar îşideconspiră actul creaţiei, dar îi spunecititorului şi data la care a scris Textul –„Am scris acest text în ziua de 20februarie / într-o duminică”. În continuareaminteşte cum a petrecut acea zi cumenţiuni foarte bine punctate: „ştiu cătocmai ieşisem / de la teatrul bulandra //prin dreptul berăriei gambrinus mi-amaprins / o ţigară şi mihaela mi-a spus căea se duce / acasă că e răcită eu am luat-o prin / cişmigiu // aveam la mine o fisă şiam dat un telefon / într-un loc dar nu mi-a răspuns nimeni // m-am învîrtit ovreme prin faţă pe la / union dar toatebiletele se vînduseră / nu se mai puteaintra aşa că m-am dus // acasă şi am datdrumul la tranzistor / am răsfoit cîtevaziare umede şi dintr-o / dată mi-a venitchef să scriu şi // am scris”. Iată un


exemplu de poezie postmodernă în carenu este nevoie de prezenţa niciunuisimbol, a cărui scriere este ad hoc şi alcărei conţinut este împânzit de elementeale realului („teatrul bulandra”, „berăriagambrinus”, „cişmigiu”, „union”). Din noune este sugerată ideea că poezia nutrebuie neapărat să fie profundă pentru afi poezie. Unul dintre aspectele pe care lepropune poezia postmodernă estetocmai acesta – ea „declară războimetaforismului, lirismului şi oricăreimetafizici în travesti (...) Versurile se lasăinvadate de viaţa de zi cu zi, de detaliulbiografic, de impresiile colectate înstradă, în apartamentul de bloc sau întrenul de navetişti, de omenesculexperienţelor dramatic-derizorii, lexiculpoetic se democratizează şi seîmpestriţează, sintaxa se pliază pe celemai variate registre stilistice, de la cel altiradei bufone la cel reportericesc. Poetulnu mai vrea să oficieze. Poetul scrie.Adesea, scrie despre faptul că ar vrea săscrie. Sau despre faptul că scrisul rescriece a fost deja scris”5.

____________1 Iulian Boldea, Matei Vişniec.

Scenografia aşteptării, „Ramuri”, nr.1/2008 pe http://revistaramuri.ro/index.php? id=93&editie=10&autor=Iulian%20BOLDEA (ultima accesare23.04.2010)

2 Ibidem.3 Radu G. Ţeposu, Istoria tragică &

grotescă a întunecatului deceniu literarnouă, Ediţia a III-a, Cartea Românească,Bucureşti, 2006, p. 117.

4 Ibidem. 5 Liviu Papadima, Prezentul de ieri, de

azi şi de mâine, „România literară”, nr.45/2004.

Florin FRĂȚILĂ

Minut de luciditate

Noaptea trecută am adormit butonând sentimente

În palma fragilă a refuzurilor taleApoi am visat că te ridic în grad de motivDe pe urma căruia dragostea caută

să se mai nască o datăÎn nopţile albe din imaginea sufletului meuCe întâmplare ciudată să mă trezescCu capul pe masa de bucătărie!

Nud filosofic

În ultima răsuflare a trăirilor noastreFilosofii se zgârcesc să mă cheltuieCa pe ultima leţcaie înainte de leafăMă învinuiesc că am trimis dragosteaSă se odihnească sub linia frântă sânilor tăiŞi nici măcar nu le-a spus căÎmi zâmbeşti complice nedesfăcută încă.

Ce rămâne din noi

Îmbătrânesc cu inima în dinţiCa o curvă bătrână legată de patŞi asta îmi dă dreptul să cuget.Cugetare:E o copilărie să crezi că fericirea femeiiDe lângă tine şi se datoreazăEa se naşte, trăieşte şi moare odată

cu pasiuneaFaţă de idealul masculinCare eşti tu cel mult o zi şi câteva ceasuri

în noapteRestul este doar o luptă fratricidăA unor orgolii de specialişti în cauze

pierdute.

poezie


Theodor CODREANUPrincipalul criteriu de

evaluare a literaturii să fiecel estetic

Istoria literară atestă că răspunsurilela dilema pusă nu au înclinat niciodatăserios de o parte sau alta a balanţei.Profitabil ar fi să replicăm cu un dublureferenţial sau într-o logică trivalentă. Sepoate demonstra că există un specificfeminin al scriiturii femeilor, desigur, darşi o anume feminitate a scriiturii unorautori bărbaţi. Poezia Anei Blandiana,spre exemplu, musteşte de feminitateainconfundabilă a scriitoarei, pe cândromanul Adela al lui G. Ibrăileanu are şi ocertă doză de delicateţe feminină.Filosofii chinezi ar putea invocaalternanţa şi echilibrarea principiilor yinşi yang în orice manifestare artistică şiexistenţială. Invers, sunt şi scriitoare la

care potenţializarea principiului masculinprimează, dezvăluind vigoare a scriiturii,ca la Emily Brontë sau la HortensiaPapadat-Bengescu, dar şi în aceste cazurifeminitatea se manifestă, la prima, prinstihial, iar la a doua, prin plăcerea bârfei.O a treia valenţă ar putea milita pentruindistincţia între artă feminină şi artămasculină, fiindcă arta e una singură întot atâtea ipostaze câţi autori veritabiliexistă. Literatura română are scriitoareremarcabile, de la Magda Isanos la

ancheta


Într-un secol XXI care pare a se hrăni, din punct de vedere cultural, din rămăşiţeleveacului anterior, abordările analitice serioase asupra artei scrisului nu mai sunt foarteprezente. Subiectele tezelor pe teme literare ţin mai degrabă de istoriografie, decât deo interpretare axiologică dintr-o perspectivă cât de cât originală asupra scriiturii. Cutoate acestea, proliferează iniţiative de genul atelierelor de „scriere creativă” sprijinitemai degrabă pe experienţe personale şi nu pe studii aprofundate asupra mecanismelorcompunerii textului, domeniu în care secolul XX a fost foarte generos.

În acest context, „Revista Nouă” îşi propune o serie de anchete asupra scriituriişi „secretelor” sale, din perspectiva creatorilor înşişi - fie de ficţiune, fie de criticăliterară sau eseu; fie de poezie, de proză, de memorii-jurnale ori de reflecţiesocio-filosofică. Aşadar, vom începe cu:

Credeţi că există caracteristici relevante care disting între oscriitură masculină şi o scriitură feminină? Dacă da, care suntacestea? Dacă nu, cum s-ar explica absenţa unei diferenţieri, înviziunea domniei voastre?

Gabriela Adameşteanu şi GabrielaCreţan, dar nu pentru că sunt femei, cifiindcă au talent, în primul rând. Că oexegeză nuanţată poate distingeparticularităţi feminine, şi asta esteadevărat. Instructivă, din acest punct devedere, mi se pare cartea GeorgeteiAdam (teză de doctorat), Imaginarulpoeziei feminine. O secţiune de aur(Editura Niculescu, Bucureşti, 2010). Segăsesc acolo teorii, teoreticieni (GastonBachelard, Albert Béguin, Hugo Friedrich,Gilbert Durand, Mircea Eliade, JeanBurgos ş.a.), concepte şi analizeinteresante privind opera unor autoaredin literatura românească (AnaBlandiana, Ileana Mălăncioiu, AngelaMarinescu, Carolina Ilica, Mariana Marin,care beneficiază de studii aparte) şiuniversală. Doamna Georgeta Adamdistinge particularităţi feminine la nivelantropologic, arhetipal,psihologic/temperamental, lingvistic,tematic. Aşadar, problema e serioasă. Îngenere, istoriile literare apelează şi ele lasecţiuni ca Poezia feminină, Prozafeminină etc. Unele, la modul ironic, cumprocedează Marian Popa în masiva luiIstoria literaturii române de azi pe mâine(I-II, Editura Semne, Bucureşti, 2009).Poezia feminină este abordată în cincisubcapitole. Primul se intitulează Femei(Constanţa Buzea şi Ana Blandiana,cotate ca mari poetese), apoi, Femei,femei, după care – Femei, femei, femei,după care – Femei, femei, femei, femei şi,în fine, Femei.

Pe de altă parte, cum ar putea sugeraşi subcapitolele lui Marian Popa, deşi nue cazul, există un îndelungat „război”între cele două sexe, spiritul patriarhalpărând a fi beneficiarul net al acestuia,

chiar şi pe tărâm artistic, cu toate căfemeile scriu încă din antichitate. Unintelectual de valoarea lui TituMaiorescu, „fustangiu”, creator decenaclu cu prezenţă feminină la Junimea(„haremul lui Maiorescu”, cum i-a zisEminescu), era, în realitate, un misogin,care nu a ezitat să afirme: „Cum amputea să încredinţăm soarta popoarelorpe mâna unor fiinţe a căror capacitatecraniană e cu 10 la sută mai mică.” Laantipod, „misoginul” Eminescu a înălţatfeminitatea pe cea mai înaltă treaptă aexistenţei.

În modernitate şi în postmodernitate,cu mult mai viguroasă pare reacţiafeministă, întinsă dincolo de dobândireaegalităţii în drepturi cu bărbaţii. Astăzi,feminismul a devenit parte în doctrina„politicii corecte” şi se manifestă cuvigoare… masculină şi-n literatură.Scriitoarele se iau la întrecere cu bărbaţiipână şi în ceea ce priveşte modaimaginilor pornografice şi scatologice înliteratură. O Elena Vlădăreanu faceconcurenţă cu brio lui Mihail Gălăţanusau lui Alexandru Vakulovski.

Mişcarea feministă din Statele Uniteale Americii intenţionează să schimbe nunumai canonul biblic, acuzat de„patriarhalism” (vezi romanul de răsunetal lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci), darşi canonul literar. Tradiţionalele antologiiNorton sunt acuzate că nu includsuficiente nume de femei. ElaineShowalter propune, nici mai mult, nicimai puţin, să se boicoteze conceptul decanon literar occidental (vezi celebracarte a lui Harold Bloom, CanonulOccidental), culpabilizat că este prea„masculin” prin considerarea luiShakespeare drept centru iradiant al


canonului literar occidental, şi să setreacă la un nou canon, în care„literatura feminină” să fie în prim-plan.Calul de bătaie au devenit Mark Twain,Ernest Hemingway, D. H. Lawrence şiNorman Mailer, cititorii fiind chemaţi să-iboicoteze, să nu pactizeze, prinidentificare, cu eroii acestora. Oadevărată „comedie ideologică aerorilor”, fiindcă un Harold Bloom nu s-agândit nici o clipă să elimine scriitoareledin canon. El nu a ezitat să aşeze încentrul canonului literar american atâtpe Walt Whitman, cât şi pe EmilyDickinson.

Iată de ce se cuvine ca principalulcriteriu de evaluare a literaturii să fie celestetic, nicicum ereziile ideologice,feministe, religioase, sexuale etc.

Christian CRĂCIUNŢinute şi ţinuturi unisex

Pentru prima oară de când răspund laAnchetele Revistei Noi, (minunat că s-aureluat) regret că nu e locul unei analitici„ştiinţifice”, demersul eseistic mi se parevădit insuficient în acest caz. Aş simţinevoia unei etalări bibliograficeedificatoare. De altfel, chiar formulareachestiunii de azi porneşte de la aceastăpre-supoziţie: faptul că ar exista / sau nuelemente cuantificabile care să identificefără rest un anume tip de scriitură.Premiza asta mi se pare în sinechestionabilă, o perpetuare a mitologieiscientiste a structuralismului de acum ojumătate de secol. De aceea mi se paremai interesantă observaţia din preambulprivind proliferarea atelierelor de

„scriere creativă”, prin contrast cu oanume scădere a preocupărilor pentruteoria literaturii. Chestia asta conţine, lao analiză atentă, câteva dintre impasurilemajore ale postmodernismului. Abolireanoţiunii de valoare, în primul rând. Sauideea că „arta scrisului” se poate învăţa,reducând scrisul astfel la partea lui demeşteşug. Este şi asta, cu siguranţă, într-o măsură mai mare sau mai mică, dupăautor, dar nu este numai asta. Slova defoc şi slova făurită, zicea Arghezi,propunând o sexuală, alchimică, unireîntre cele două, sub cerul unei unicePoezii. Fericite vremi de sinteză…! Aiciam o nelămurire, nu-mi dau seama dacăimplacabila corectitudine politică mi-arimpune să susţin că există diferenţe descriitură masculin/feminin (pentruîncurajarea identităţii de gen), sau,

dimpotrivă, că nu există o astfel dediferenţe (pentru apărarea egalităţii întregenuri).

În fond, ce ar trebui făcut? O analiză


cantitativă (calculatorul, metodelematematice ale unui Mihai Dinu, de unincredibil rafinament epistemologic… arfi neapărat necesare) pe un număr foartemare de texte. Din literaturi diferite, dinepoci diferite. Aici s-ar putea măsura nunumai diferenţe de gen, ci şi diferenţe degen literar. Pentru că s-ar putea, dau unexemplu ipotetic, să avem o diferenţieremarcantă masculin/feminin în genul epicşi una mult mai mică în cel liric. Şi la cenivel am situa măsurarea? Fonologic,morfologic, stilistic, tematic? Sau:presupunând că există indici de separareîntre scriitura masculină şi cea feminină,cum se schimbă ei în timp: să spunem dela romantism încoace, de când autoareleîncep să aibă un cuvânt de spus. Dacă seschimbă, presupun, într-un alt mod şi înalt ritm scriitura masculină de ceafeminină. Cum vedeţi, am numaiîntrebări şi nici un răspuns. Mi se pare ocapcană să ne situăm la nivelulpsihologiei individuale sau psihologieicreaţiei. Psihologia e altceva decâtstilistica şi e departe de a fi o ştiinţăexactă. Aici e limpede că există diferenţe,dar e mult mai puţin clar cum se traducacestea la nivelul textului. Sigur că existădiferenţe de acuitate a observaţiei, defineţe analitică, de curaj al abordăriiexistenţiale, dar ţin ele de gen, sau pur şisimplu de individualitatea creatoare? Ediferită Marguerite Yourcenar de MichelHouellbecq, ca să dau un exemplu laoarecare întâmplare, diferită pentru că efemeie sau pur şi simplu pentru că ealtfel de scriitor? După ce s-ar face oevaluare cu metode matematicesofisticate a unui număr foarte mare detexte s-ar putea, eventual, stabili aceiparametri cu o recurenţă semnificativă

pentru a plasa un text în categoria M sauîn categoria F.

În fond, încercând să înţeleagăcondiţia actuală a actului de a scrieliteratură, preambulul anchetei noastreridică o chestiune mult mai dificilă: cumse schimbă locul, situarea literarului înlumea contemporană? Pentru că aici mise pare că, sub ochii noştri, se petrececeva cu adevărat important, care tocmaipentru că este sub ochii noştri nu esteuşor de sesizat. Se schimbă loculliteraturii în formula condiţiei umane afiinţei post-post-moderne. Astaînseamnă schimbarea literaturii înseşi,fireşte. De aici, de exemplu, aceastăcontradicţie sesizată cu fineţe înintroducerea acestei anchete: faptul căproliferează atelierele de creative writingîn absenţa evaluărilor axiologice. Dealtfel, axiologia a fost deja evacuată dinpreocupările omului recent, fiind odisciplină fascistă, discriminatorie, camcum era genetica pentru miciurinişti. Maifrust spus: facem fără să ştim de ce şicum facem. Nu ar fi un mare bai asta,sute şi mii de ani literatura mare s-afăcut în absenţa auto-teoretizării. Astaera însă din belşug compensat deacceptarea unei transcendenţe care„cobora” blagian, într-un fel sau altul, înactul sacru şi misterios al inspiraţieicreatoare. Omul de azi refuză însăprezenţa oricărei transcendenţe, atât încotidian cât şi, mai ales, în actul creaţiei,pe care îl vrea „controlat” raţional (văamintiţi lecţiile despre Corbul lui Poe şiconstrucţia lui totalmente planificată?).Or, raţiunea nu are sex. Şi cu asta m-amîntors la ţenchiul voroavei. Nu am dat, sevede lesne, nici un răspuns decis, nici pronici contra, doar m-am învârtit în jurul


cozii de gânduri. Nu ştiu, pur şi simplu,dacă există diferenţe identificabile şireproductibile între o scriitură masculinăşi una feminină. Asta nu înseamnă căliteratura ar fi unisex, ea trădează însăceea ce noi suntem pe cale să pierdemsub tăvălugul uniformizant alprezentului: individualitatea. Dacă maicomplicăm şi jungian analiza, încercândsă identificăm elementele de animus vs.anima dintr-un text, atunci chiar riscămsă ne rătăcim printre întrebări. Ce amface cu un text în care predominăelementele M, dar care în adâncime estebine irigat de (e)fluviile animei?

În sfârşit, pentru a încheia acestperiplu printre nedumeriri, aş mai puneşi chestiunea travestiului (mă gândescinclusiv la cunoscutul titlu cărtărescian).Cu alte cuvinte, autorul are capacitateade a-şi travesti scriitura? De a mă înşelape mine, ipocritul lector, vânzându-mi

scriitura M drept F şi viceversa? Nu mărefer la moda stupidă a doamnelor carevor să scrie „bărbăteşte” („sunt odoamnă, ce p_ _a mea!”), nici aefeminaţilor metrosexuali, nici aliteraturii „celui de-al treilea sex”, încăfără ecouri notabile la noi. E aici şi ochestie de simplu vocabular, nu numai de

estetică, pentru care limba română nupare suficient pregătită. Ci, pur şi simplu,revin la obsesia mea: există un nucleu deadâncime, indiscernabil al textului, încare confuzia, masca dintr-un nivel desuprafaţă, să nu mai fie posibilă?

Înţeleg din această enumerare pentrumine însumi că întrebarea despre douăfeluri – ipotetice – de scriitură duce,inevitabil, spre chestiunea insolubilă acondiţiei scrisului într-o lume tot mairefuznică a lecturii şi a valorii de orice fel.Utopist negru de felul meu, prevăd olume în care cititorii şi scriitorii vordeveni, asemenea creştinilor din primeletimpuri, locuitori ai catacombelor şivânaţi fără milă ca foarte periculoşiduşmani ai ordinii sociale. Nu mai e multpână atunci, dar suficient ca noi cei deazi să n-o mai prindem. Departele eaproape.

Florin DOCHIACâte ceva despre

dominata dominantă

Indiferent la posibile anateme dinsprecorecţii politic, nu voi nega evidenţele:există elemente care diferenţiază oscriitură feminină de o scriiturămasculină. Demarcarea a apărut, desigur,din iniţiativa scriitoarelor, în concertulgeneral de afirmare a individualităţiisexului frumos, şi a pus accentele pecriteriile estetice, surdinizate, în general,în discursul critic asupra literaturii scrisede femei, în favoarea criteriilor tematice.Conceptul de „scriitură feminină“(écriture feminine) se vrea înţeles ca oreprezentare literară a experienţei


genului, culturală, în esenţă, pornind dela realitatea conform căreia corpul umanşi diferenţa sexuală sunt întotdeaunatrăite în cultură şi mediate de valorile,opoziţiile şi discursurile acesteia. RevistaLa Quinzaine littéraire consacra un dosarestival în 1974 (n° 192) răspunsurilorscriitorilor la întrebarea „Scriitura are unsex?”, exact atunci când apăreau, simultan,două volume pe acelaşi subiect: Parolede femme de Annie Leclerc şi Speculum.De l’autre femme de Luce Irigaray. Dar şirevista Voix et Images, din Quebec, areun număr special (în 1992) dedicat„scriiturii masculine” (Sous la directionde Agnès Whitfield!).

În viziunea unui R. W. Connell(Gender & Power, Polity Press, London,1987), „feminitatea şi masculinitatea nusunt esenţe, ci moduri de a trăi anumiterelaţii. De aici rezultă că tipologiilestatice ale caracterelor sexuale trebuie săfie înlocuite de istorii, analize deproducere simultană a unor seturi deforme psihologice.” Toate bune, esteevident că imaginea realităţii estediferită odată ce unghiurile de vederesunt diferite. Istoriceşte, poziţia socială afemeii a satisfăcut întâietatea viziuniimasculinizate asupra vieţii cotidiene,asupra posibilităţilor şi cerinţelorspirituale. Îndelungată vreme, scrierileautoarelor au avut mai degrabă odimensiune exotică, chiar dacă, s-a spus,romanul modern a fost inventat de femeipentru că ele nu „aveau acces”, prineducaţie, la „genurile nobile”, cum ar fipoezia. La princesse de Clèves de Mmede La Fayette este primul romanpsihologic modern („une héroïne del’inaction” - Marie Darrieussecq). Cel maivândut roman vândut vreodată în lume

este scris de o femeie: Margaret Mitchell.Femeia, în viziune masculină, e obiect

de admiraţie, de adoraţie, se transformăşi acţionează în funcţie de unelesentimente confuze pe care le trezeşte însufletul bărbaţilor ori după determinărisocial-politice şi etice. Deşi poate ocupaun loc central într-o ficţiune, glasul eirăzbate greu până la noi, esenţa eipsihologică rămâne ascunsă. Se pare cănu e suficientă rezolvarea comodă prinexpresii precum eternul (mister) feminin.În viziunea prozatoarelor, eroina setransformă din obiect (sexual) în subiectcunoscător, dominat de probleme specifice,închis, eventual, într-un trup frumos.Portretele feminine puternice dinliteratură depăşesc limitele convenţionaleşi rămân întipărite în mintea cititorilordatorită complexităţii lor şi a rolului defactor motrice al ficţiunii.

În viziune feminină, scriitura masculinăar însemna „o perspectivă universalizantă,purificată de frivolităţi, interesul publicdeasupra celui personal. Pagini pe care leciteşti cu respect, cu senzaţia clară căsunt importante, ca te îmbogăţesc, cătrebuie să te ridici la nivelul lor.”Tradiţional, masculinul e asociat curaţiunea, cultura, spaţiul public, iarfemininul cu pasiunea, trupul, natura,spaţiul privat. Însă „romancierele,precum femeile din politică, sunt multmai aproape de cotidian decât bărbaţii”,afirmă Florence Montreynaud.Marguerite Duras însăşi socoteşte„scriitura masculină” una prea apăsatăde idee, de intenţie demonstrativă. Şi totea afirmă categoric, într-un interviu:„Proust, Stendhal, Melville, Rousseaun’ont pas de sexe.” Tot de acolo (1) secuvine să extragem constatarea că


„există o relaţie naturală şi intimă, care alegat întotdeauna femeia de tăcere şiastfel de cunoaşterea şi de ascultareasinelui. Acest lucru i-a condus scriituraspre o autenticitate care lipseşte înscriitura bărbaţilor, unde structura ţineprea mult de cunoştinţele ideologice,teoretice.” Interesant, în context, estereproşul direct ce i se face lui RolandBarthes, care a scris despre dragostefraze „fascinante, meticuloase,inteligente, literare, dar reci. E cinevacare nu ştie dragostea decât din citit sauvăzută de la distanţă, fără a cunoaştetemperamentul, impulsurile, durerea. Înel nu există nimic care să nu fie extremde controlat. Acest lucru numai datorităhomosexualităţii lui, în vreme ce Proust aputut, aruncat fiind în labirintul pasiunii,să facă din asta, în acelaşi timp,literatură.” În altă parte (2), Duras afirmăcă literatura feminină este „violentă şidirectă”, în condiţiile în care arareoriviolenţa este menţionată de criticii carese apleacă asupra literaturii feminine îngeneral. Violenţa apare, în scrierileMargueritei Duras, la două niveluri: îndialogurile cu celălalt şi în tăcerile carereprezintă, aici, depăşind schemeletradiţionale de comunicare, singuraalternativă la violenţă în cele mai multesituaţii. „Tăcerea femeilor, afirmă Duras,este de aşa natură încât are consecinţeextraordinare.” Ca să închei excursuldurasian, citez, semnificativ: „Scriupentru a mă vulgariza, pentru a mămasacra şi, apoi, pentru a mă priva deimportanţă, pentru a mă calma: căcitextul îmi ia locul, astfel că eu nu maiexist. Nu ajung să mă eliberez de minedecât în două situaţii: prin ideea desinucidere şi prin aceea a scrisului.”

Scrisul la pandant al sinuciderii? Iată ofrumoasă idee specific feminină! :)

Regăsim şi în mărturisirile unei AnnieErnaux reflecţii asemănătoare: „care estelocul meu, scriitor venind dintr-o lumedominată, dar având cultura lumiidominante şi scriind despre oameni careaparţin mai mult sau mai puţin acesteilumi dominante? Vreau să le arăt viaţaunui om, dar şi separarea sa depovestitoare, care sunt eu: cum să potscrie aşa fără să trădez din nou? Cum sănu trădez din nou? Singura scriitură carenu este o scriitură a trădării, am observatdupă numeroase încercări, este scriiturafactuală.” (3) Şi: „Se poate asemănaaceastă scriitură [feminină] cu scriituraproletară din anii 30 sau cu literaturarurală. Ceea ce este comun în literaturafeminină de după anii 1970 e o anumităexaltare, o violenţă, normală, de altfel,pentru persoane care se simt dominate.Această mişcare a permis femeilor de azisă îndrăznească să scrie despre propriulcorp.” Se pare că aici este una dintre„rupturile” vremii din urmă în scriiturafeminină şi în scriitură, în general.

Referindu-se la proza Ilenei Vulpescu,Lucia-Gabriela Pleniceanu, autoarea uneilucrări doctorale cu tema „Lumeafeminină în literatura engleză şi română”(una dintre încercările timide de analizăa literaturii feminine, mai mult[re]prezentări de tip istoric/antologist),afirmă cu mare candoare că „o marecalitate a prozei (şi poeziei) româneşti depână la 1989 este decenţa, pudoarea. Înacest roman (Arta conversaţiei, n.m.)pretins erotic nu există nicio scenăerotică, nici măcar nu este sugerată, deşidoctoriţa, o femeie sănătoasă, nu este osfântă. Un fel de ipocrizie, semn de


civilizaţie totuşi, se observă înconversaţiile ei meşteşugite despre amorşi dorinţă.” Avem aici o dovadă că nuneapărat cele mai relevante opiniidespre „scriitura feminină” şi prezenţa eipe piaţa / în viaţa literară vin dinsprefemei. Căci nici înspre studiile solide,altfel, ale doamnei Elena Zaharia-Filipaşdespre literatura feminină nu aş trimite,domnia sa respingând de facto existenţaunei „scriituri feminine” (cu toate cădesfide, în acelaşi timp, şi ideeaexegeţilor interbelici conform căreialiteratura este o vocaţie bărbătească) şiînlocuind criteriul diferenţei de sex cuafirmarea tematicii diferite, a uneianumite sensibilităţi şi creativităţi, a unuistatut ontologic diferit şi a unei frontiereculturale. Lasă că şi Eugen Negrici afirmă(Iluziile literaturii române): „Nici stilul,nici viziunea artistică şi nici planulmoralei actului creator nu furnizeazădestule argumente viabile pentru a ataşaun sex anume literaturii.” Avem şi aicinumai o greşită punere a întrebării saucomoditatea unui răspuns ce ascundedoar lejeritatea analizei? „Nici nu sepune problema ataşării unui sexliteraturii, ci este vorba de trasarea unorprincipii care disting legăturile şiopoziţiile fundamentale între noţiunidominante cu funcţie de comandă şicontrol al gândirii, manifestate în scris înoperele literare. Dacă operele prezintă,printre trăsături, intimitate,fragmentaritate, sensibilitate, luciditate,introspecţie ş.a.m.d., atunci pot fiînscrise într-o paradigmă a scrisuluifeminin” – răspunde, din perspectivăbachelardiană, Melinda Crăciun. O„analiză cinstită” semnează, pe blogulpropriu, Simona Vlad: „Scriiturilor

feminine le rămâne disponibil, cuprecădere, un public feminin. Public ce,la rândul lui, din motive afective, sesimte mult mai atras de scriituramasculină, decât de cea feminină.Asemenea afirmaţie poate să parăridicolă şi ofensatoare, mai ales că multedin cititoarele pasionate se considerăstructuri cerebrale, emancipate şidetaşate de angoasa sexualităţii. (Adicănoi, fetele, suntem mândre desexualitatea noastră, ne-o trăim din plin,dezinhibat, dar ne credem superioarebărbaţilor când vine vorba să separămvalorile. Doar apanajul judecării cumintea din pantaloni e al lor, nu alnostru!) Dar, oricât de ridicol ar părea,îndrăznesc să afirm ca sexualitatea joacăun rol important în alegerea lecturilor şi,deocamdată, de departe, autorii rămânîn topul preferinţelor publicului cititor,care, după cum bine se ştie, este formatpreponderent din femei.” Ce să-i faci?Unde este o Madame Bovary ieşită dinpana unei femei? Dar o nouă Anna Karenina?

Ar fi bine de stabilit, totuşi, sine ira etstudio, dacă este „scriitura feminină” oscriitură specifică. Atâta vreme cât trecedincolo de dimensiunea politică,angajată, asumată deliberat, centrată peevocarea corpului sexual, sarcinii,naşterii, de la o scriitură sexuată, care dăseamă de intimitatea femeii şiexperienţele personale cruciale şisemnificative doar pentru ele, spre oscriitură care să recupereze identitateanegată de normele societăţii patriarhale,de limbajul/vocabularul masculinizat alacesteia. Există un limbaj al bărbaţilor şiun limbaj al femeilor, dacă este să neluăm după „french theory” şi studiileunor Luce Irigaray sau Hélène Cixous.


Autoare de literatură au încercat să „sesalveze” prin masculinizarea vulgară alimbajului propriu şi eşecul era după colţ.Altele au garat în enclava de sorginteamericană numită „Chick Lit” (4), o lumeîn care cititorii - de ambele sexe - nu au agăsi, cel mai adesea, nimic relevant, înafara unei superficialităţi şi suficienţeînspăimântătoare.

Din partea scriitorilor femei,avangardiste sau reacţionare, esteadoptat un discurs care denunţădominaţia masculină, dar aceasta nuînseamnă neapărat o aderare lafeminism. (Trebuie făcută o delimitareatentă între arta feminină şi artafeministă!) Desigur, protestul a femeilorreferitor la instituţiile literare denunţăbărbaţii ca singurii proprietari aicanoanelor estetice, dar indică, deasemenea, o opoziţie între autori femei,care nu intenţionează să lupte subacelaşi steag, în special din cauzaopiniilor lor diferite cu privire laactivitatea de scriitor. Acest antagonismapare cu acuitate mai mare odată cuacest concept de „scriitură feminină” şirecunoaşterea relevanţei sale în criticaoperei. De la Simone de Beauvoir, laMarguerite Duras şi Julia Kristeva, suntfemei care participă la producţia esteticăşi teoretică a curentelor în care suntrecunoscute. Aceste prezenţe femininerelevă posibilitatea de a combinaapartenenţa sexuală şi inovaţia esteticăîn spaţiile cele mai autonome ale lumiiliterelor. Dar se aud şi voci care respingcategoric/violent vreo clasificare: „E oproblemă agasantă, căreia aş vrea să-irăspund cu un dos de palmă pe obrazulcelui care o pune: uterul meu, pantofii cutoc, culoarea rujului de pe buze sau

prima cifră a numărului asigurării socialenu au nimic de-a face cu literatura, vărog.” (Nina Yargekov) (5). În acelaşi timp,avem un paradox interesant: prinpunerea în practică a unui deziderat deegalitate, cercul feminist se închide şimai mult, se izolează într-oindividualitate specială şi suficientă sieşi.

În L’écriture-femme (PressesUniversitaires de France, 1991), BéatriceDidier face un demers sintetic interesant,degajând aspecte specifice care seregăsesc atât în stil, cât şi în temelescrierilor semnate de femei:

- legături cu autobiografia înromanele lor

- ideea conflictului între dorinţa de ascrie şi ostilitatea societăţii (ironia,desconsiderarea…)

- atracţia pentru anumite categoriiestetice: poeticul, mirabilul, goticul

- un anumit accent pe dimensiunileconfidenţei

- frecvenţa imaginilor obsedante,precum copilăria şi fascinaţia pentru oaltă femeie

- folosirea unui limbaj mai liber(tin)- o anumită oralitate- un stil marcat de o unduire

interioară, metafore, un limbaj colorat şisurprinzător

- o relativă carenţă de evenimenţial,puţine întâmplări

- o scriere a corpului feminin văzut şiresimţit de femeia însăşi

- o sensibilitate extremă- o percepţie diferită a timpuluiDar problema centrală, subliniază

Béatrice Didier, rămâne aceea că femeiareclamă un drept de identitate în raportcu o societate care i-o neagă. Aceastăproblemă este evidentă cu privire la


trecut, dar rămâne şi azi, căci o partenumeroasă dintre femei sunt tratatedrept inferioare, în ciuda egalităţii oficiale,o fantasmă a persecuţiei poate persistaîncă, după atâtea secole de bariere, iarinamicul este chiar în femeile înseşi.

Se cuvine, totuşi, să generalizăm câtmai puţin şi să acceptăm faptul că unelefemei pot avea, cu voie sau fără voie, oscriitură deloc „feminină”, iar unii bărbaţipot scrie, de voie sau de nevoie, cu osubliniată şi delicată „feminitate”. Bachiar ne putem alătura Ninei Yargekov,de mai sus, sau canadianului DanielGagnon: „Scriitura este de domeniulpublic, nimeni, bărbat sau femeie, nu opoate acapara. Scriitura nu a suferit dinpricina absenţei femeilor în secoleletrecute şi nu ar suferi din pricina absenţeibărbaţilor în secolele ce vor veni. Scriituraexistă prin ea însăşi, fie că stiloul esteţinut de o femeie sau un bărbat. Scriituraeste. În scriitură, eu nu sunt nici bărbat,

nici femeie, sunt dincolo de sex.” (6)Până la urmă, cum spunea Simone de

Beauvoir: „nu te naşti femeie, ci devii”.____________(1) (La Passion suspendue. Entretiens

avec Leopoldina Pallota della Torre,Seuil)

(2) Susan Husserl-Kapit, An InterviewWith Marguerite Duras, Journal ofWomen in Culture and Society

(3) (Je voulais venger ma race, proposrecueillis par Grégoire Leménager, LeNouvel Observateur, 2011)

(4) [genre fiction which addressesissues of modern womanhood, oftenhumorously and lightheartedly]

(5) „C’est une question agaçante, queje souhaiterais balayer d’un revers demain en jetant à la figure de celui qui lapose : mon utérus, mes chaussures àtalon, la couleur de mon rouge à lèvresou le premier chiffre de mon numéro desécurité sociale n’ont rien à voir avec lalittérature, s’il vous plaît.” Editions POL,Atelier, avril 2010; Korunk, martie 2010,Cluj-Napoca, Roumanie

(6)(Voix et Images, Volume 18,numéro 1 (52), automne 1992, Lesécritures masculines)

C. TRANDAFIRDiscuţia continuă

Nu-i exclus ca disputa în chestiuneatitulară să fi apărut de când compunliteratură şi persoanele de genul feminin,adică de foarte multă vreme. Totuşi,noţiunea ca atare s-a născut prindeceniul al doilea al secolului XX, subimpulsul mişcării feministe de maiînainte.

Există într-adevăr asemenea tipuri descriitură? Prin ce anume se disting eledacă se disting? Dar literatura n-aredecât gen gramatical, susţin încăinflexibilii, tot mai puţini. Aşa credeam şieu pe sprijinul unui raţionament(simplist, sofistic?), care nu ţinea seamă


de fond, ci de formă. Că, adică, există, săzicem, scrieri cu nuanţe „feminine”, darnu toate aceste sunt în funcţie de gen.Nu totdeauna se cunoaşte dupăsemnatar care este genul acestuia. S-aauzit, bunăoară, de „proza feminină”, darniciodată de dramaturgie feminină, nicide critică, teorie şi istorie literară, nici deeseu (cică ar fi prin excelenţă ambigen),nici de reportaj etc. cu asemeneacalificări. În celelalte arte şi în general,diferenţierea nu se face.

Raymond Jean se ocupă în cartea saPractica literaturii de „scriiturifeminine”. Parcă sunt prea puţine„feminarii”, cum le numeşte el, pentru adesemna o literatură feminină înînţelesul propriu, superior, al cuvântului.De la esteticianul francez şi din altepuţine surse să aducem aici nişteexemple, cu scuze pentru nedorita şipresupus impresie de pedanterielivrescă. Dar pentru vivacitatea discuţiei,merită să vedem pe viu şi câtevaargumente ale autorităţii. De pildă,„textul-amant” al lui Helene Cixous ecunoscutul „text amoros” fără genanume, dar la doamna Cixous înseamnăaplecarea specială către vis, o acuitatesui-generis a simţurilor, de unde rezultăun text ca activitate a erosului catravaliu, aproape în sensul obstetric alcuvântului. Altă scriitoare, ChantalChawaf (care publică o carte la edituraFemmes!), povesteşte tot despre„naştere”, şi anume a unui text „scos peviu dintr-un trup de femeie”, o scriiturăce „duce către o realitate biologicăadâncă”. E acel dincolo de erotic desprecare vorbea Octavio Paz. Pulsaţiabiologicului, semn al literaturii feminine,reiterează. Dominique Rolin scrie

eclatant şi cu neasemuită senzualitatedespre „nebuloasa corporală” cadescărcare sau tresărire a dorinţei(„cuvintele sunt sexe”, comenteazăRaymond Jean). La Monique Witing,„luptătoarele” încep prinautocunoaştere, „legile secrete ce leguvernează «specia» şi mai alesminunata, fascinanta simbolică a sexuluilor”, şi continuă cu schimbarealimbajului din ordinea lui seculară (careaparţine bărbaţilor). Această modalitatear fi literatură feminină! Totul, cam înfelul Doamnei de Recamier, pare că sepetrece „pe scena trupului”. La rândul ei,Marguerite Duras distinge o „privire defemeie” specifică unui anumit tip descriitură. Spune reputata scriitoare:„Privirea unui bărbat n-a găsit aceafuncţie de scufundare, de îngropare adiscursului într-un loc în care, el seanulează, tace, se suprimă – pe care oare privirea unei femei”.

Interesant e că se pot face analogii deacestea şi cu scrisul unor autori cafrancezii Proust („esthète et un peufeminin”), Claude Simon, Michaus,Rabelais (!) La noi, Camil Petrescu, AntonHolban, Mircea Eliade şi alţii.

Cum ziceam, literatura este,gramatical, de genul feminin. Dar esteoare şi atunci când scriu persoane degenul celălalt al fiinţelor omeneşti? Cât îipriveşte pe hermafrodiţi (Hermes +Afrodita), e greu de spus, deşi ei,hermafrodiţii, sunt trecuţi la genulmasculin în morfologia limbii române.Ce-i drept, muzele sunt toate de genulfeminin, ele i-au inspirat pe toţipământenii în arte. E de înţeles căbărbaţii au tras mai abitir cu ochii cătreele ca să le insufle spiritul creaţiei


artistice. Dacă ne gândim la Sapho, e deînţeles. Mai încoace, a crescutcolaborarea intersexului feminin câtpriveşte artisticul, dar nu cine ştie ce,până la amplificarea mişcării feministe,care tinde astăzi, din zi în zi, către un noufel de matriarhat – inclusiv în literatură.Dacă o ţinea cum s-au pornit fetele dinspaţiul danubiano-pontic în tranziţie,genul feminin devenea tot mai bărbătos(„Zoe, Zoe, fii bărbată!”)

La noi, s-a publicat în 1935 oantologie de poezie „feminină” cuprefaţă de E. Lovinescu: Evoluţiascrisului feminin în România. Aici scrie„scepticul mântuit” negru pe alb: „Poeteprin natura sentimentelor, femeile suntrareori poete şi prin artă”. Tot eldiscriminează mai târziu: „Literatura nue în genere o vocaţie feminină – dincolode relaţiile sentimentale”. Dar se ştie ceşi cum a scris marele critic despreliteratura femeilor, înainte de toatedespre autoarea Femeii în faţa oglinzii.Adevărul e că literatura a evoluat cătreprincipiul modern şi convergent:masculin-feminin, cu toată fluiditateagraniţelor. Ideea apare şi în cercetărilemai apropiate de timpul nostru. Spreilustrare: Elena Zaharia-Filipaş, Studii deliteratură feminină, Georgeta AdamImaginarul poeziei feminine. O secţiunede aur, Bianca Burţa-Cernat Prozafeminină interbelică.

Nu e vreo descoperire afirmaţiapotrivit căreia în cazul operelor cugreutate axiologică scindarea nu mai arenici un rost. Ceea ce nu înseamnă căsubiectul s-a închis.

o

Din Gulag

În toamna lui 2012 în Sala Coloanelora Palatului Culturii, a avut loc lansareavolumului „20 de ani în Siberia”, deAniţa Nandriş – Cudla, o carte cereîmprospătează memoria victimelorGulagului sovietic. La eveniment auparticipat Mircea Cosma – preşedinteleConsiliului Judeţean Prahova, LaurenţiuRebega – vicepreşedintele ConsiliuluiJudeţean Prahova, Nicolae Boaru –directorul Bibliotecii Judeţene „NicolaeIorga”, precum şi reprezentanti aiinstituţiilor culturale şi de învăţământ(C. E. „Virgil Madgearu” şi C. T. „TomaN. Socolescu”).

Cartea prezintă destinul AniţeiNandriş – Cudla, o femeie născută în1904, în Bucovina, remarcându-se cultulfamiliei şi a obiceiurilor. „Eu m-am născutîn anul 1904, în satul Mahala, judeţulCernăuţi. Am fost şapte fraţi, şase băieţişi eu, o fată. Părinţii au fost ţărani, adicăgospodari, cum era timpul pe atunci.Aviau pămîntul lor, ţineau vite, cai, oi,porci. Să plătia un bir la stat, după cîtpămînt avia omul. Cu asta s-au ocupatpărinţii. Copiii, dacă au crescut, au mersla şcoli mai departe.” Cartea poaterivaliza la nivel de literatură cu volumelelui I. Slavici, Agârbiceanu sau I. Creangă.

Monica Lovinescu remarca faptul că„... povestirea Aniţei Nandris-Cudlaaduce o mărturie esențială, dar şi pentrureconstituirea staturii țăranuluibucovinean: o statura net aristocratică,pe care metamorfozele provocate decomunism o aruncaseră nu numai întrecut, ci, s-ar spune, aproape înlegendă.” (RED.)

semnal


În spatele curţii, lipită de un colţ alcasei aceleia mari, rămasă de laamericani şi în care locuiau mai multefamilii, era o magazie. Construită dinlemn şi acoperită cu tablă vopsită înmaro, adăpostea o grămadă de lucruridespre care nu se ştia sigur cine laadusese şi ale cui erau.

Se găseau acolo, numeroase bucăţi descândură, mai lungi sau mai scurte, colacide sârmă, unelte de grădinărit mâncatede rugină, diverse lucruri ce-şi avuseserălocul ani de zile în bucătărie, saltele princrăpăturile cărora ieşeau smocuri de câlţicenuşii, tăblăraie, ţevi de toate mărimileşi grosimile, câţiva saci cu paie, bucăţi decamere de bicicletă, încălţămintedesperecheată, rame de tablouri date cubronz galben, ziare şi reviste de tot felul,bucăţi de preş, piroane, cutii goale deconserve, fâşii de perdele, o oglindă debaie pe jumătate întunecată şi cu patrugăuri deformate în colţuri, câtevapufoaice uzate şi lucioase de atâtapurtat, şi multe alte mărunţişuri, inclusivobiecte mici de mobilier: scăunele,noptiere deschiolate, taburetedemodate, sertare de la cine ştie cebirouri, două cuiere cui strâmbe ş.a.

Un adevărat bazar din care oricine luace şi când îi trebuia, contribuind înacelaşi timp la mărirea inventarului său. Ise defecta cuiva un reşou şi nu-l mai

putea repara? – îi găsea un loc în magaziaaceea colectivă. Se rupea coada uneistrecurători ori plasa vreunei site? – erauaduse în magazie. Orice obiect se stricaori nu mai era folositor îşi prelungeaboala în acel loc folosit în comun.

Copilul şi cei doi prieteni ai săi, fraţiiMirel şi Luminiţa exploraseră înnenumărate rânduri acea mare încăpereşi de multe ori găsiseră noi obiecte pecare nu le văzuseră până atunci. Odatăau descoperit un cuibar cu câteva ouă,isprava unor găini cine ştie de pe undeajunse acolo, pentru că nici unul dintrelocatarii casei nu creştea păsări. Mamalui Mirel le-a clătinat ca să vadă dacă nucumva sunt clocite, apoi le-a spart perând, a mirosit gălbenuşurile intacte cepluteau în albuşul transparent şi a gătit oomletă mare şi pufoasă ca un cozonac pecare copiii au mâncat-o de parcă erachiar o prăjitură. Altădată au dat pestenişte insigne ciudate, cu păsări ţinând ocruce în cioc, pe care tatăl lui Mirel, careera ofiţer de pompieri le-a confiscatimediat ce copiii i le-au arătat. La fel afăcut şi cu o cartuşieră aproape putredă,din care gloanţele cine ştie de când şi înce zburaseră, omorând, rănind sau doarzdrenţuind diverse obiecte ori pierzându-sepur şi simplu în văzduhul din care nu aumai revenit pe pământ.

De multe ori, magazia folosea ca locde jucat pititea, şi te puteai ascunde înea mai bine decât dacă ai fi fost afară.Pentru că locul acela era, pe dinăuntru,pur şi simplu uriaş, imens, şi oricât desigur ai fi fost pe tine spunând că l-aiscotocit în întregime, până la urmă îţidădeai seama că tot mai rămăsese uncotlon încă nedescoperit. Într-o vreme,cei trei prieteni şi-au zis că ce-ar fi să

ethica minima


Iulian MOREANU

A treisprezeceapovestire cu un copil

meargă prin el de-a lungul şi de-a latul, ozi întreagă, ca să vadă unde vor ajunge,dar au renunţat la idee, de teamă ca nucare cumva să se trezească în cine ştie celoc de unde nu vor mai şti cum să se întoarcă.

Într-o zi, trecând pe lângă magazie,copilul a auzit venind din interiorul un felde cântecel pe care îl fredona cu ointonaţie bine controlată, aproapeteatral, Luminiţa. În mod obişnuit,Luminiţa avea o voce uşor piţigăiată, daracum, ştiindu-se singură, făcea vizibileeforturi pentru a şi-o mai îngroşa puţin,rostind în acelaşi timp cuvintele rar şiapăsat, accentuând mult semnele demirare şi întrebare ale textului, urcând şicoborând tonul parcă sub îndrumareaunui dirijor. Era o porcărie pe care copilulo mai auzise şi la unii dintre colegii săi.Aceştia se amuzau grozav pentru că,repetând de câteva ori, aluziv şi râzândprimele litere a două cuvinte şi venindapoi cu completarea cuvintelor, careastfel întregite nu mai aveau nimic urâtîn ele, lăsau de înţeles că doar auditorulse gândea la prostiile subînţelese. Adică,să-i fie ruşine celui care se gândeşte laaşa ceva…

Copilul îşi lipi urechea de uşa de lemnşi ascultă nevenindu-i parcă să creadă căLuminiţa era cea care cânta cu atâtaconvingere: Ce te uiţi în pu?… Ce te uiţi înpu?… Ce te uiţi în putina mea?... Parcă tun-ai pu… Parcă tu n-ai pu… Parcă tu n-aiputina ta?!... Ce te uiţi în pi?… ce te uiţiîn pi?… Ce te uiţi în pivniţa mea?... Parcătu n-ai pi… parcă tu n-ai pi… Parcă tu n-aipivniţa ta?! Uimit, copilul ascultă de maimulte ori acest refren, pentru a seconvinge că nu se înşela, şi că, sigur, ceacare „cânta”, era chiar Luminiţa! Da, da!Luminiţa cea cuminte, ruşinoasă şi

sfioasă! Cum de putea să facă una ca asta?Împinse puţin uşa magaziei şi se opri.

Ştia de mai mult timp că balamaleleacesteia nu scârţâie, dar nu putea risca.Mai împinse puţin, apoi încă puţin şiintră. Vocea Luminiţei se auzea venind deundeva de după una dintre saltelele decâlţi. Deopotrivă curios şi surescitat, darşi convins că face un lucru ce nu secădea, copilul se apropie tiptil, pe vine,până când reuşi s-o vadă pe Luminiţa,stând în fund pe un val de preş ciuruit demolii, fără ca aceasta să-l poată zări dacăs-ar fi întors pe neaşteptate, şi fără aavea habar de prezenţa lui la numaicâţiva paşi de ea.

Luminiţa ţinea câte o păpuşă decârpă în fiecare mână şi din felul în carele mânuia rezulta că cele două, un„băiat” şi o „fată” îşi adresau reciprocîntrebările cântecelului, însoţite degesturi semnificative. După terminareainterogaţiilor cântate, Luminiţa izbea decâteva ori, cu putere, cele două păpuşicap în cap, parcă pedepsindu-le, şi o luaapoi de la început. După câteva minutese plictisi de cântat, lăsă păpuşiledeoparte şi se uită în jur, nehotărâtă cesă mai facă. Apucă din apropiere obucată de oglindă şi o sprijini de o cutiede carton aflată pe o glastră înaltă, delut, aşezată cu gura în jos. Scoase dintr-un buzunar al rochiţei un tub de ruj şiîncepu să-şi dea cu el pe buze. Era atâtde serioasă încât copilul abia reuşea să-şistăpânească râsul. Luminiţa trebuia să seaplece puţin spre oglindă. Se depărtaapoi de ea, mişca din cap la stânga şi ladreapta, după care se ştergea nemulţumităla gură cu o batistă. Relua acţiunea,strângea din buze pentru a uniformizacantitatea de ruj pe ele, iar cu un deget


încerca să le traseze un contur cât maicorect. Tot nu era bine, se strâmba înoglindă şi relua, îmbufnată, operaţiunea.

Până la urmă, Luminiţa se plictisi şi deacest lucru şi scoase din acelaşi buzunaro sticluţă de ojă. Desfiletă capacul,înmuie minuscula pensulă în sticluţă şiîncepu să-şi aplice pe unghii pasta roşie.Copilul ştia că Luminiţei îi plăcea să-şifacă unghiile. Odată încercase chiar să şile dea cu apă în care mestecase o ziîntreagă o bucată de mină dintr-un creionchimic, fără să obţină vreun rezultat, iarastă primăvară îşi aplicase pe unghiipetale mici, din florile zarzărului roşu cecreştea în grădina care de asemenea erafolosită în comun. De data asta, reuşitaera mult mai sigură, având în vedere căfolosea chiar ojă adevărată, şterpelită dintrusa mamei sale. După ce termina deaplicat puţină pastă roşie, Luminiţascutura energic din mână pentru calichidul vâscos să se usuce mai repede.Ba, mai şi sufla deasupra degetelor.

La un moment dat, fata dădu semnecă vrea să se ridice de pe valul de preş şisă iasă din magazie. Copilul se lăsă şi maimult pe vine, deşi acolo unde era pitulat,după o noptieră cu uşa deschisă,atârnând într-o singură balama ruptă şiea pe jumătate, era destul de ferit deprivirile fetei, chiar dacă aceasta ar fitrecut la doi metri de el, având în vederecă-şi aşezase peste cap, cu gesturiminime şi precise o pufoaică sfâşiată.Problema era că aceasta mirosea îngrozitor.Un amestec ciudat de acru, fum deţigară, păcură şi nămol de baltă. Laînceput îl suportase cu greu, dar treptatse acomodase cu izul acesta îngrozitorcare ar fi provocat leşinul şi al unui câineobişnuit să umble şi să scormonească

prin cele mai infecte gunoaie.Luminiţa rămase însă pe loc, şi luă iar

în mâini cele două păpuşi pe care letrosni cap în cap, cu o ură nefirească,până când din ele începu să curgăghemotoace de vatelină: na!, na!, na!...Ce-o fi supărat-o atât de mult? Nu maifredonă însă cântecelul acela urât.

Plictisit, şi cu regretul că nu seabţinuse să o privească pe furiş peLuminiţa în momentele ei de intimitate,la care nu va putea face niciodatăreferire, copilul se pregătea să se ridiceşi, prefăcându-se a fi intrat tocmai atuncipe uşa magaziei, să-i dea răgaz fetei să sepregătească într-un fel pentru aceastăîntâlnire „întâmplătoare”, când Luminiţa,sărind direct în picioare îşi dădu repedejos de pe ea fustiţa, trăgând-o dintr-odată peste cap cu o mişcare sigură şihotărâtă. Rămase într-un maieuţ cubretele foarte lungi şi subţiri şi o perechede chiloţei a căror dungă din dreapta îiintrase mai mult de jumătate în fundulalb, ca două mingiuţe apropiate.

Un fior ca un curent electric îistrăbătu copilului coloana, iar gura i seumplu brusc de o salivă pe care simţeacă nu o poate înghiţi. Simţea că în curândse va sufoca şi că Luminiţa îl va găsiacolo, fără viaţă, când va catadicsi să iasădin magazie. Fata îşi scoate apoi, cugesturi leneşe, maieuţul, apoi chiloţeii.Le aşeză peste rochiţă, şi începu săplimbe bucata de oglindă prin faţatrupului plăpând ca o păpădie. Îşi apăsăsfârcurile ca nişte nasturi ai sânilor săiîncă neformaţi. Îi plăcea şi nu-i plăceaceea ce vedea. Strâmba din nasul caredevenise şi mai cârn, iar boticul şi-l mişcadintr-o parte în alta, parcă îşi clătea guradupă ce se spălase pe dinţi.


Inima copilului îi ajunsese tocmai îngât, unde simţea că i se zbate ca o pasăreprinsă în cursă. În urechi îi bubuiau zecide tobe şi faţa îi luase foc. Pe sub firelede păr din bretonul mic râuleţe detranspiraţie îşi făceau loc, sărate, însprecolţurile gurii. Le înghiţi. Respira directprin gură, precipitat, dârdâind uşor deparcă s-ar fi aflat lângă un frigider cu uşadeschisă, dat la maximum.

Luminiţa coborî bucata de oglindăspre partea aceea, pe care o mângâie cublândeţe, cu doar un deget, în cercuri dince în ce mai mici care se retrăgeau cătreun centru nevăzut. Acum zâmbea, fărăun motiv clar. Îşi ridică palma spre celedouă mici umflături în care se aflaunăstureii aceia rozalii, şi-i alintă şi peaceştia, apoi lăsă oglinda jos. Îşi puse laloc maieul, şi când să-şi tragă şi chiloţeii,scoase un ţipăt care însemna deopotrivăspaimă şi bucurie, ceea ce-l derută de totpe copil. Şi-i apropie de ochi întinzându-icât putu de mult şi, după ce sări de pevalul de preş, începu să ţopăie. Se potolirepede, şi-i puse în mare grabă trecându-ipeste picioarele ca nişte fuse, apoi îşitrase pe ea şi fustiţa, fără a mai fi atentăsă şi-o aşeze bine; parcă acoperise cu eaun arac. O luă la fugă printre acele multenimicuri ce se înşirau în drumul spre uşamagaziei, şi când trecu pe lângă copilulcare se chircise de tot sub pufoaică,speriat ca totuşi să nu fie descoperit îispuse, fără a-l privi: am devenitdomnişoară!... am devenit domnişoară!...Şi tu ai rămas un mucos prăpădit!...

v

Emil LungeanuCălător în Parnas

Editura Dacia XXI, colecţia „Discobolul XXI”.„Insolită ca formulă şi probabil fără

precedent, „încercarea monografică” de faţă,concepută integral în versuri în chipul uneiepopei (!), propune în cheie ludică un portretliterar Florentin Popescu supus judecăţiicititorului atât cu opera propriu-zisă, cât şi cufragmente din exegeza ei de până acum,adăugându-le comentarii şi contribuţiipersonale originale printr-o diversitate detehnici mergând până la intertextualism liric,reportaj, interviu, pamflet, autobiografism şichiar dialog dramatic.

Prodigios peregrin, inventiv creator decânturi hesiodice, Emil Lungeanu s-a decis sădefrişeze abundenta vegetaţie a Călătorieiprin Parnas. A avut în vedere cam tot ce spunpe seama lui Florentin Popescu numeroşii săicomentatori. A rezultat un joc viu, înpaisprezece capitole versificate, ultimul unulautoscopic, cât şi un mesaj de egalădezinvoltură ludică menit să aline izbucnirilelirice, hrănite în ritmul sprinten al unuiexerciţiu afectiv dedicat, cum spuneam,camaradului de drumuri literare FlorentinPopescu.

Emil Lungeanu ştia ce ştia: în felul său,meşteşugit, stăpâneşte o sumă de viziuni,invocă umanitatea necoruptă a notelordominante ale celui care traversează, cabiograf, reporter, poet, lector de variiorizonturi, o amplă experienţă de atelier. Potcrede că Florentin Popescu merită pe deplinîncercarea monografică ce i-a fost destinată.În fond, vitalitatea lui intelectuală seîntâlneşte cu omagiul celuilalt, glumeţ, pejumătate grav, eminamente spectaculos.După ce reţetar ? Păi, după şederi tainice înmijlocul nisipului aurifer presărat deFlorentin Popescu, peste aşteptări, cu pepitede adevărată literatură.

Henri ZaLIs

semnal


Transpunere contemporană a mituluifaustic, romanul Wakefield – apărut în2004, dar publicat de Editura Polirom,Iaşi, în 2006, cu traducere din limbaengleză şi note de Ioana Avădani – al luiAndrei Codrescu, scriitor american (n.1946) de origine română, e pus, de laînceput, sub semnul livrescului, prinmotto-ul din nuvela omonimă a luiNathaniel Hawthorne, după careImaginaţia, în sensul propriu al termenului,nu era unul dintre talentele lui Wakefield,sugerându-se, astfel, între altele, unadevăr ştiut de toată lumea, şi anume cănimic nu e nou, că totul se repetă, înacest caz experienţa plecării personajuluieponim de acasă, pentru a-şi înţelegeraţiunea de a (mai) exista şi, pe de altăparte, anticipându-se aportul livresculuiîn viaţa sa (drept care chiar e apostrofat-ironizat de Diavol, chiar din Prolog: – Osole mio! Îi detest pe indivizii ăştia livreşti!).

Ca şi Faust, Wakefield e vizitatintempestiv de Diavol, însă, dacăpersonajul lui Codrescu e mulţumit (sauaşa crede la momentul acesta) deexistenţa pe care o duce (are o locuinţacivilizată, agreabilă, admirată sincer chiarşi de oaspetele încornorat, e înconjuratde cărţi, care sunt pasiunea lui, are ocarieră de succes, e, aşa cum îi replicăoaspetelui care vine să-i spună că viaţa îie pe punctul de a se termina, o persoană

respectată, un bărbat în floarea vârstei),în schimb, Satanik / El Malefico este celcare traversează o perioadă de frustrări(fiindcă, în lumea lui, ca şi în cea umană,demonii se confruntă unii cu alţii,generaţiile mai noi, teribiliste, cu cele maivechi, se organizează tot felul de reuniunila nivel înalt, conferinţe vizând o NouăOrdine Mondială, temându-se ca lumea,ajutată de ei să se îndepărteze enorm deDumnezeu, să nu se întoarcă tocmaiîmpotriva maeştrilor: În ultimul timp,numărul întâlnirilor demonice a crescutneplăcut de mult), ceea ce-l face să seadâncească frecvent în meditaţii, fiindcăa descoperit că lumea e o pădure desemne şi o carte deschisă pentru cine areochi să vadă. El vrea să vadă, săînţeleagă, mai ales că un aspect aldisciplinei pe care şi-a impus-o (…) esteinterdicţia fermă de a afla viitorul. În plus,el nu poate suferi flecăreala diavolilor cugură mare care se bagă în vorbăneîntrebaţi şi care fac mare caz din oriceşi, pe acest fond de angoase existenţiale,de câte ori are prilejul, posesorul decopite şi de coarne, se retrage înautentica lui peşteră din Carpaţi, unde îşipermite momente de perfectă relaxarealături de şiruri de nimfe care îl vizitează.

Apariţia ex abrupto a Diavolului şi, deci,a fantasticului, în existenţa oarecum banalăa lui Wakefield, deşi, măcar teoretic,presupune impactul cu un univers careare ca principal atribut, cel puţin printradiţie, maleficul, nu-i genereazăpersonajului trăiri spectaculoase, nicichiar în măsura în care află că ar putea fiîn pragul finalului propriei vieţi, pentru că,pe de o parte, prin vasta cultură pe care oare şi la care face deseori referiri, ştie deposibilitatea unor asemenea interacţiuni

cronica literară


Mioara BAHNA

Despre paradisuri iluzorii

Andrei Codrescu:Wakefield

uman-demonic, iar, pe de altăparte, tocmai subliniindu-i-seabsenţa imaginaţiei, personajulpoate simţi prezenţademonului ca fiind, de fapt, ocompletare a sinelui sau chiarparte din sine. Zelda însă,cea mai bună fostă prietenăşi agentul lui de turism, îiatrage atenţia că daimonul şinu demonul este îngeruldestinului său, acel gardianşi călăuză a vieţii sale uniceşi, dacă persişti în greşealade a-ţi confunda daimonul cu un demon,vei căpăta ce cauţi.

În cele cinci părţi ale cărţii, careurmează după Prolog, respectiv Vechiulcartier, Typical, Wintry City, Vestul şiAcasă, reiterând, în bună măsură,experienţa ontologică a personajului luiHowthorne, eroul lui Andrei Codrescu, îioferă cititorului, ca personaj-reflector,panorama lumii americane de la sfârşitulsecolului al XX-lea (când un rol însemnatîn evoluţia vieţii economice şi politiceamericane, în primul rând, dar cuinfluenţă şi asupra celei mondiale, l-aavut scandalul sexual, avându-i caprotagonişti pe preşedintele american deatunci, Bill Clinton, şi pe Monica Lewinsky),care, pe lângă trăsăturile specifice,înrădăcinate, şi le adaugă pe cele aleprezentului cât se poate de artificial.

Printre tribulaţiile călătoriilor, seîncheagă, însă, pe lângă imaginea deansamblu a societăţii, cea a vieţiipersonajului, divorţat de soţia de origineromână, Mariana, plecată cu fiica lor,Margot, locuind într-un mare oraş (Wakefieldtrăieşte singur în cartierul cel vechi alunui oraş-port plin de răsfăţuri), are un

singur prieten, un rus,arhitect de meserie, lucrândca taximetrist şi având oînţelepciune şi o experienţăde viaţă de excepţie (furnizorde sfaturi sau unul dintrefilozofii neştiuţi ai Americii),ca urmare a (ne)şansei de atrăi în două lumi, diametralopuse, Ivan Zamyatin, pe carel-a cunoscut undeva, învecinătatea Cercului Polar. Înce îl priveşte, Wakefield,citeşte mult – un viciu privat,

pe care şi-l asumă şi Maggie, una dintrefemeile a căror prezenţă în viaţa lui e pepunctul de a-l face să creadă că a găsitautenticitatea căutată, şi tot eacomentează: E un viciu grav…, dar estesingurul care nu face rău nimănui –,călătoreşte prin ţară conferenţiind despreorice, este vorbitor inspiraţional, chiardacă nu orice fruct este mărul lui Newtonşi, fiind foarte bine plătit, este scriitorambulant şi conferenţiar în aproape oricedomeniu (…). Păstrându-şi o naivitateemblematică, perorează despre orice:viaţă, bani, artă sau arhitectură, fiindcăîntotdeauna ideile îi vin la plezneală, dincărţi, articole de ziar, conversaţii la caretrage cu urechea. De aceea, Zelda îldiagnostichează cu exactitate: Nu ştiinimic despre nimic. Dar ştii cum să teprefaci. Cred că ăsta e talentul tău.

Plecat aparent sub imperativul aflăriivieţii adevărate, autentice, convenit cuDiavolul, explorând vieţi alternative, eroulromanului lui A. Codrescu e, de fapt, ghidatde ceea ce Tacit numea saeculum, iar EugenLovinescu – spiritul veacului, corespunzândaproximativ lui Zeitgeist („spiritul timpului”,în germană), şi drumul pe care-l străbate


aminteşte de romanul lui Kerouac, la carechiar face trimiteri naratorul, însă noapteaamericană a lui Kerouac era un carnavalşi America însăşi de abia se trezea.

Călătoriile lui Wakefield – drumul nu eradoar o simplă modalitate de a ajunge dintr-un loc într-altul, ci şi un fel de a fi, un modsimbolic de a vedea viaţa însăşi – creează,totodată, pretextul radiografierii lumiiamericane, cu opulenţa şi sărăcia ei, cu inşiilucizi, legaţi de concret, şi cu visătorii, fireştisau drogaţi, cu prostituatele, homosexualii,alienaţii, naivii, excentricii de toate felurile,corporaţiile, multidis-ciplinaritatea şitransculturalitatea, Art Nouveau, simulacrelede locuinţe de la periferiile marilor oraşesau din deşert, cu camionagiii, autostopiştii,barmanii, producătorii şi furnizorii desoftware, cu luptele mai mult teoreticedintre susţinătorii fast food-ului şi cei aihranei naturale, cu imigranţii şi problemelelor aduse din ţările de origine, cutelefoanele celulare, a căror existenţă îlderanjează până şi pe încornorat, care,confruntat cu noile tehnologii, se declarăîn faţa eroului romanului depăşit: Îmipare rău să te dezamăgesc, spuneDiavolul cu obidă, dar nu am nicio putereasupra celularelor, computerelor,televiziunii prin cablu, comunicaţiilor prinsatelit şi microundelor, deşi, altădată,internetul, de pildă, e definit ca instrumentdintotdeauna de lucru al lumii lui,dezvăluit în cele din urmă şi oamenilor.

O trăsătură a registrului stilistic alcărţii e ironia, manifestată atât la niveluldiscursului narativ, în ansamblu, cât şi lacel al vorbirii personajelor, combinatăadeseori cu umorul. De exemplu, dupăce Necuratul îşi mărturiseşte limitele îndialogul cu Wakefield, naratorul comentează,întrebându-se retoric: Cine ar fi crezut că

Diavolul are atari probleme specificevârstei de mijloc? De asemenea, stabilindtermenii pactului, din moment ceadversarul / partenerul său nu-şiprecizează miza, spre clarificare,Wakefield cere lămuriri, făcând aluzie lacutuma populară şi la cea livrescă peaceastă temă: Şi nu cere tradiţia să-miceri sufletul în schimbul acestui târg? ElMalefico este însă şi el obosit de veşnicieşi, privind spre televizor de lângă omulpe care nu îl lasă – la un moment dat,când îi trece prin cap să moară şi săabandoneze cursa – să-şi ducă gândulpână la capăt (Să nu îndrăzneşti! spuneDiavolul apucând volanul), constată că şiel ar vrea să moară, dar e nemuritor.

În căutarea vieţii autentice, pentru carea mai primit răgaz de un an din parteavizitatorului său atipic (nici măcar nu avenit la miezul nopţii, ci în jurul orei zece,seara!), personajul descoperă o Americăducând o existenţă care se vrea lucrativă,în toate domeniile şi chiar dacă rezultatulscontat se îndepărtează ca fata morgana,acesta îi propune lumii lui, dispusă înaproape orice situaţie să-i plătească banigrei spre a-i vorbi despre orice (spreexemplu despre aspersoarele de incendiipe care el le confundă cu pompele, riscândsă provoace mânii devastatoare), pentrucă se află în America, ţara belşugului, undeaproape totul e permis, dar, în primul rândvisul – visul american! Şi atunci, nu enemaipomenit faptul, de exemplu, cămama unuia dintre cei doi gay careformează un cuplu, Neal şi Bob, altfelrespectabili oameni de afaceri, este hippy?

În acest context, Wakefield proclamă:Moneda viitorului este poezia! DarPoeziile-încă-nescrise sunt cea mai depreţ marfă pe care o puteţi cumpăra cu


banii voştri. Şi-şi argumenteazăaserţiunile, arătând că Poezia este ceamai înaltă expresie a oricărui limbaj,primul enunţ fiind posibil de vreme ce şibanii constituie un limbaj: poţi crede căvorbele acestui limbaj îţi aparţin, dar elesunt rostite chiar în acest moment de omulţime de oameni. Iar afirmaţia lui vineca un corolar al satirei la adresa societăţiide consum, la care face dese referiri, ca,de pildă, când observă despre conviviilui, de după o conferinţă, că oameniiăştia îşi află inspiraţia numai înrestaurante, unde cei privilegiaţi desoartă cheltuiesc la o singură masă câtvenitul unui sătuc peruvian sau cât toatemicile împrumuturi acordate într-o zi deBanca Mondială croitoreselor indiene.

Andrei Codrescu alcătuieşte, deci, ununivers romanesc pe două paliere:omenesc şi drăcesc, iar tensiunile, înambele, sunt, mai mereu, la cele maiînalte cote, dar nu atât din pricinainteracţiunilor – pentru oamenii secoluluipe sfârşite XX, ceilalţi apar, în discuţii,aproape exclusiv în interjecţii sau înimprecaţii, fără sensul propriu alcuvântului, fără a mai crea frisoane caaltădată –, cât, cu precădere, din cauzaproblemelor de funcţionare a propriuluisistem. În cazul demonilor însă, lucrurilesunt mult mai complicate, câtă vremelumea umană este în mare parte rezultatulacţiunii lor, iar, în tenacitatea de a-i scoatede sub controlul Divinului, i-au creat şi i-audezvoltat până într-atât latura drăcească,încât această continuă perfecţionare le dăbătaie de cap tocmai maeştrilor şi, deaceea, se gândesc la soluţii spre a le stopaevoluţia: Au existat şi discuţii, că ar trebui,pentru reducerea costurilor, să le inoculămun virus, la toţi deodată, în loc de atacurile

astea de cord individuale… Astea costăbani, nu glumă! Frământările pe care li leinduc lor înşişi oamenii, demonii leconsacră enorm de multă energie,consumată în dezbateri interminabile,pentru că, în timp ce unii dintre eiapreciază că: Datoria noastră este să neasigurăm că vor avea succes, deschizândvastele noastre rezervoare de cunoştinţecelor mai buni cercetători şi, de asemenea,să-i facă pe oameni să renunţe la oriceurme de preocupări biologice sau sociale,naturale, încât: Dacă tăiem calea deproducere a acestor urme, eliminăm totalsolidaritatea de specie, lăsând creaturaumană animată doar de interesul propriu,adică de interesul nostru, Demonul luiWakefield e de părere că Dumnezeutrebuie trezit ca să-şi apere Creaţia, altfel,chiar raţiunea lor de a exista va dispărea.

În privinţa lui Wakefield, poate tocmailucrul pe care îl observă cu neplăcere la eldemonul este un atu în ruperea, în celedin urmă, a pactului: Diavolului nu-i vinea crede că Wakefield nu aleargă dupăceva tangibil, aşa cum se întâmplă cuaproape toţi ceilalţi, iar un taximetrist –nu Ivan Zamyatin! – pe care îl îndeamnăsă-şi apere drepturile încălcate, cuajutorul legii, îl întreabă stupefiat: Din ceAmerică vii tu? Şi, dacă Demonul aredestule probleme ideologice, sinonime,în acest punct al evoluţiei lumii lui, cuproblemele existenţiale, lovitura depistol, pe care a tot aşteptat-o Wakefield,ca început al maratonului său, impus deadversarul devenit partener, este anulată,acesta lăsându-l să-şi vadă cum ştie deviaţă, ceea ce personajul şi face: Se duceacasă să citească. Ce altceva ar putea săfacă un iubitor de linişte într-o lume care-şiagită ciocanele?


Christian CRĂCIUN

Pentru că este luna martie, m-amgândit să dăruiesc cititoarelor douătexte mai aparte, un fel de „exerciţiiimpuse”, rezultate în urma unorsimpatice pariuri, nişte „impromptu”-uriîn jurul unor teme delicate (ce cuvântdesuet!), scrise pentru a-mi dovedi mieînsumi că se poate. Rătăcite pe bloguri,textele s-au bucurat de ecouri favorabile,probabil tocmai pentru inactualitatealor de viziune. De aceea m-am decis săle ofer demnitatea uneori funebră atiparului. să vedem dacă rezistă…

Alchimie şi ojă

Puţine imagini care se îmbie ochiuluipe lumea asta sunt mai delicate, maisenzuale, mai provocatoare de reverii,mai complexe, mai misterioase şi,finalmente, mai frumoase decât o femeiecare-şi dă unghiile cu lac. Este, de fapt,un complex de imagini, un happening, unwork in progress care se cere descifrat curăbdare. Este mai întâi contrastul dintreseriozitatea demiurgică a persoaneiconcentrate ca în faţa definirii unei lumişi mărunţimea de petală de margaretă apetei de culoare aprinsă careîmpodobeşte capătul sidefat al degetelor.Femeia care îşi face unghiile este oapariţie. Este ea însăşi o operă de artă:luxe, calme et volupté, cum zice poetul.Abia ieşită din baie, strălucitoare, abiaîmbrăcată într-un halat sau în ceea cenumai prea-galanta limbă franceză poatenumi un negligé, femeia este în acesteclipe bucurie pură, desprinsă de oricemotiv. Este suficient să-i percepi într-o

fracţiune scânteia din ochi sau să vibrezila vibraţia ei secretă care radiază.Ritualul căreia i se dedă într-ovoluptuoasă solitudine este un act deintimă vrăjitorie. De transmutaţie abanalei excrescenţe cornoase într-oprelungire de flacără incendiatoare apropriei frumuseţi. O alchimie secretăprinde fiinţă dinaintea noastră. Oricefemeie care îşi face unghiile este o micăjaponeză prin travaliul în miniatural,eleganţa coregrafică a mişcărilor şităcere. Un sfinx zâmbitor cu un mini-pămătuf care transformă filmulalb-negru în color. Periodica înnobilarecolorată a unghiilor are, în fond, osubstanţială încărcătură alchimică.Elementul inferior este transformat înesenţa pură a Frumuseţii. Neobservatul,umilul, săracul apendice cornosconcentrează în el incandescenţaRăsăritului şi Apusului deopotrivă.

În al doilea rând, scena aceastademnă de marii pictori este o sinestezieexemplară. Culoarea, parfumul, tactilulmătăsos, sunetul dulce, se împreuneazăîntr-o nuntă vaporoasă. „Les parfums, lescouleurs et les sons se répondent”.(Baudelaire, Correspondances). Mirosulcombinat al acetonei şi al ojei, al trupuluiproaspăt îmbăiat e ca un mic drog carete poartă într-o lume de vis, de osenzualitate nestăvilită. Imagineatrupului într-o tensiune gimnastică(trebuie pictate şi unghiuţele de lapicioare) sporeşte şi ea amintireaparadisului. Sau pre-viziunea lui. Suntemîn faţa unei lecţii de perfecţiune. Şi a uneilecţii de libertate, probabil că niciodatănu e gândul mai liber, mai puţin încordatca în aceste câteva minute în care,copilăreşte încordat, pictează cu mici

daruri de primăvară


pete de culoarea sângelui scoicatransparentă a degetului. Chiar o femeiepradă deznădejdii celei mai adânci areceva sublim în mica scenetă de alcov,lăsând să cadă picătura roşie odată cupicătura lacrimii. Mă întreb cum ar puteafi filmată o astfel de scenă. În primulrând, ea ar pierde aportul nepreţuit alcelorlalte simţuri. Apoi, cum să redaiacea mişcare atât de elaborată, dediscretă, încât se confundă cuîncremenirea statuară?

Un bărbat îndrăgostit e cel care nu seenervează de aşteptare privindu-şi iubitaîn complicatul dans al manichiurii, ciacela care, dimpotrivă, vede în astadezvăluirea unei taine la care este făcutfericit părtaş. Căci nu există imagini maidelicate, mai senzuale, mai provocatoarede reverii, mai complexe, mai misterioase,şi, finalmente, mai frumoase decât ofemeie care-şi întinde pe unghii într-unstrat subţire simbolul sângelui tuturorvictimelor sale potenţiale.

Îmbăierea

Primul lucru care se poate spunedespre o femeie care face baie este căgestul acesta nu este pentru ea înprincipal igienic. Are alte semnificaţii,este un gest ritual, presupunând înconsecinţă 1. Sacralitate şi 2. Valoareestetică. Fără să aibă nimic indecent sauexhibiţionist, o femeie făcând baiepresupune totdeauna un ochi privitor. Ease mişcă instinctiv ca şi cum ar fi privită.De aceea totul se topeşte în spectacol.Se ştie că pentru antici nudul era semnulsfinţeniei, de aceea o femeie purtându-şicu graţie nuditatea (graţia se învaţăcorporal, după aceea abia vine graţia de

a purta veşmintele şi de a gesticula, ca oconsecinţă. Nu există femeie graţioasă înrochie de ceremonie şi stângace înintimitatea nudităţii sale) este zeiască.Prezenţa oglinzii nu e pentru femeiarafinată semn de egolatrie, narcisism,vanitate. Ci o necesitate vitală.Frumuseţea trebuie dedublată pentru aputea fi îndurată. Trupul femeii este prinel însuşi o capodoperă, îmbăierea nuface decât să lumineze aceastăcapodoperă. Coregrafia îmbăierii poateavea, sigur, o importantă dimensiuneerotică. Este, chiar, erosul pur, purificatadică de orice contingenţe. Femeia lascaldă îşi este autosuficientă. Nimic înplus nu mai e necesar. E semnul păciiinterioare şi al autocunoaşterii. Numaifemeia se poate cunoaşte prin acest actnon-raţional şi non-sentimental, ci fizic.Atât de fizic, încât trece dincolo. Sigur căliturghia aceasta intimă presupune omagnifică sinestezie, de la poveştilefabuloase despre cosmeticaleleCleopatrei până astăzi. Toate simţurilesunt solicitate la maximum, văzul(desigur!), parfumurile, alifiile,mângâierile care nu se mai termină,sunetul apei, poate chiar femeiafredonează abia sesizabil o frântură demelodie… Este Simbolismul întrupat. Otoană de modă recentă cinematografiazăaceastă scenă într-un decor detelenovelă: lumânări parfumate, petalede trandafiri, săruri şi spume de baie,pahar de băutură fină. Ca orice esteexcesiv şi prea săritor în ochi, acest decorstrică tocmai austeritatea gestului decunoaştere, mimează doar, falsificând,poleind realitatea.

Una dintre cele mai pictate scene dinVechiul Testament este tocmai povestea


Suzanei făcând baie şi pândită de cei doibătrâni libidinoşi. Mă uit la celebrultablou al maestrului Guercino Suzana şicei doi bătrâni. Îmi place în viziunea luică există aici o separaţie netă de planuri:frumoasa femeie, prezentată în plinălumină şi în voluptoasa carnaţie deloc detop model, ci foarte naturală, este atâtde concentrată asupra ei înseşi, încâteste total ruptă de realitatea din care facparte cei doi obsedaţi. Interesantă este şiatitudinea acestora: unul, văzut dinprofil, o urmăreşte cu bolnava curiozitatelacomă specifică acestui tip de scene.Celălalt însă, surpriză, nu priveşte spreSuzana, ci spre mine, privitorul tabloului.Se instituie astfel un inedit dialog, vreasă mă ia complice la scena de voyeurism,îmi atrage atenţia, cu indexul ridicat, şicu o mişcare accentuat dinamică menităsă sugereze că fericirea acestei Imagininu poate dura decât foarte puţin, cătaina la care îmi este dat să asist nu estedată orişicui. Căci asta este, în ultimăinstanţă, o femeie care se scaldă, o taină.Nu numai pentru bărbat, ci chiar şipentru ea însăşi. De aceea, purificareaeste, pentru femeie, totdeauna însoţităde contemplare, femeia nu îşi încheieniciodată scalda fără să se contemple(răutăcioşii spun admire... dar ad-mirarea, venirea la mirare, ce estealtceva decât începutul filozofiei?)îndelung în oglindă. Cine va putearezuma vreodată (chiar femeie fiind)puzderia de gânduri care alcătuiescpânza de păianjen a acestei contemplaţii?De la freamătul nerăbdător deexperienţe al puberei la slava liniştită a„femeii de 30 ani” şi până la femeiamatură vânând cu o disperare neştiutăde nimeni semnele Timpului pe acest

trup al slavei stătătoare, cum îi spune IonBarbu. Apoteoză şi tristeţe, deci filozofiene apare din nou îmbăierea zeuluifemeie. Îmbăierea suspendă timpul.Intrând în baie, femeia iese dinvremelnic. Devine operă de artă.

Dacă o femeie trebuie educată să-şipoarte cu eleganţă nuditatea, poate căun bărbat, în sensul de gentleman, artrebui educat să privească la fel deelegant nuditatea femeii. Asta nu excludedorinţa, dar exclude trivialul. Anatomiainclude bucuria. O femeie la baie, singurăcu sine, singură în sine, lucrează lajustificarea Creaţiei. Timpul petrecut deea în baie ni se pare nouă, profanilor,totdeauna prea lung. De fapt, înceremonialul, complicat ca o învestire,plin de etape şi trape, niciodată înţelesepe de-a-ntregul de altcineva, îmbăieriifemeia aduce un tribut, de care în generese fereşte, naturalului. Miile de mari şimici trucaje de care se foloseşte încotidian pentru a-şi îmbogăţifeminitatea, afectarea, dispar şi rămâneea însăşi. Cred că multe femei plâng însingurătatea băii şi nu e nimictelenovelistic sau melodramatic în asta. Eo secvenţă a ceremoniei. Am evitatînadins versantul erotic al scenei. E preaevident pentru a fi interesant. În modparadoxal, niciodată femeia nu ascundemai multe decât atunci când e completgoală. Cine crede că văzând a şi înţeles,se înşeală amarnic. Dez-văluirea e ultima,cea mai vicleană viclenie a Evei care,astfel, se ascunde pentru totdeauna.

ERevista Nouă nr. 1 (74) /2013 47

Proza literară a suferit schimbăriimportante în secolul trecut, datorate, pede o parte, dinamicii literare, iar pe dealta, rezultatelor obţinute în unelecercetări din domenii precumpsihanaliza, filosofia, sociologia,lingvistica, antropologia etc., cunoscutede scriitori şi adaptate contextului literar.De exemplu, în unele romane aleVirginiei Woolf (Spre far, Valurile) seîntâlnesc modalităţi rafinate ale analizeipsihologice, aflate într-o bună vecinătatecu cercetările ştiinţei psihologiei dinvremea respectivă. Proza lui FrançoisMauriac, mai ales cea din perioadainterbelică – Cuibul de vipere, deexemplu –, este foarte apropiată deproblematica morală adusă în actualitatede pe anumite poziţii filosofice şiteologice. Problemele filosofice i-au atraspe unii scriitori din secolul amintit, iarconsecinţele pot fi observate înaccentuarea caracterelor simbolic şiparabolic ale operelor literare. Acestecaractere pun în evidenţă, printre altele,un anumit aspect al condiţiei umane:supunerea acestuia faţă de mecanismeleabsurde ale unui univers inuman, în careomul, totuşi, trăieşte. Acest aspect poatefi „citit” în romanele lui Franz Kafka,îndeosebi în Procesul şi Castelul şi, deasemenea, în povestirile şi nuvelele sale.Alţi scriitori care au creat şi în perioada

interbelică (dar şi mai târziu), precumHermann Hesse (în Jocul cu mărgelele desticlă), Ernst Jünger (în Pe falezele demarmură) folosesc alegoria şi parabolapentru a protesta împotriva unorideologii şi doctrine politice, cum ar fifascismul, mai bine zis, împotriva relelorpe care acestea le-au provocat atuncicând au devenit programe politice, chiarpolitici de stat.

În literatura secolului al XX-lea, Kafkaocupă un loc important, pe fondulproblematic schiţat mai sus. El şi-aproiectat scrierile în aşa fel încâtabsurdul existenţei umane să fie ilustratîn mai mare măsură decât alte aspecteale acesteia. Este vorba despre existenţaumană supusă constrângerilor„iraţionale” ale căror sursă se află înimpersonalitatea mediului social, îndegradarea sa valorică. Individul estecopleşit de greutatea mediului socialcroit nu pentru a-l proteja pe el. De fapt,există un conflict deschis şi perpetuuîntre individ şi spaţiul public, descris cuminuţiozitate de Kafka. Ilustrareaabsurdului vieţii umane, a conflictuluidintre individ şi lumea sa, este prezentă,ca tehnică literară, în toate scrierile luiKafka: în romane (Procesul, Castelul,America), în povestiri şi nuvele(Verdictul, Colonia penitenciară, Vizuina;Metamorfoza ş. a.), în Jurnal.

Romanul Procesul, publicat în 1925, laun an de la moartea autorului, prezintăun an (ultimul) din viaţa unui acuzatpentru o vină pe care nu o va cunoaşteniciodată cu claritate.1 Acţiuneaconstruită în roman este pusă de autorsub semnul supoziţiei, al îndoielii. JosefK., personajul principal, este „ridicat”chiar în ziua în care împlineşte 30 de ani.

eseu


Elena-Corina CERNICA

Procesul absurdului la Kafka

Doi necunoscuţi apar şi îi declară că estearestat; dar motivul arestării nu estecunoscut. Eroul este lăsat, totuşi, liber.Josef K., deşi uimit la început, acceptăsituaţia. A doua zi îşi reia viaţa normală,redevenind prim-procurist la o marebancă. Este însă trimis să cautetribunalul, unde urma să fie interogat; îlgăseşte în podul unei clădiri cuapartamente şi camere de închiriat.Judecătorii hotărăsc să-l cheme lainterogatoriu doar duminica, pentru anu-i perturba activitatea zilnică dincursul săptămânii. Numai că, datorităintervenţiei unei rude, pe nume AlbertK., este angajat un avocat, Huld. Dinacest moment, viaţa lui Josef K. seschimbă din nou: la slujbă nu se maipoate concentra asupra sarcinilor, clienţiidevin nemulţumiţi; eşecurile sunt pusepe seama angajării avocatului. Înasemenea condiţii, mai apare şiconcurenţa unui coleg, fapt careaccentuează criza sa. La sfatul unuiclient, îl cunoaşte pe pictorul Titorelli,

angajat la tribunal: picta tablouri pentrujudecători. Datorită acestuia, află căexistă mai multe tipuri de achitări încazul procesului său: achitarea reală,achitarea aparentă şi tărăgănarea lanesfârşit. Nici una din acestea nu îlscutea pe K. de proces. Ceea ce se vaîntâmpla contrazice, cumva, ideeadespre aceste tipuri de achitări: Josef K.va fi ucis.

După vizita făcută pictorului,directorul băncii la care lucra îi dă oînsărcinare: de a însoţi un oaspete dinItalia în vizita acestuia prin oraş;întâlnirea este stabilită la Catedralaoraşului, iar în locul oaspetelui italianapare un preot. Acesta îi mărturiseşte căprocesul îi merge prost şi că va fi socotitvinovat şi va fi condamnat. Preotulanunţă, de fapt, sfârţitul lui Josef K. Înseara în care împlinea 31 de ani, el esteluat de acasă de doi necunoscuţi şi dus lao carieră de piatră, unde este ucis: i seînfige un cuţit în inimă. Cu câtevamomente înainte, cineva, de la o clădire


Franz K

afka d

e Carl K

öh

ler

apropiată, se aruncă în gol, iar K.surprinde întreaga scenă. Toate acesteîntâmplări pot alcătui o „viaţă”? Se potpetrece ele într-o „lume”? În măsura încare K. ia totul în serios, fără a conştientizasuficient rosturile propriei sale situaţii,lumea sa este cu totul absurdă.

Titlul romanului – Procesul – indicădirect faptul că avem de-a face cu unroman alegoric. Este vorba, în planulacţiunii, despre un „proces” deculpabilizare răsfrânt asupra individului,mai bine zis, asupra oricărui individ. Dar,în planul tehnicii literare, este vorba şidespre un „proces” de ambiguizarestilistică, reprezentat de diferenţa dintreevidenţa şi subsidiarul scriiturii, atentîntreţinută de scriitor. „Procesul” începeşi continuă sub semnul îndoielii; evidenţaeste înlocuită rapid de o complicaţieapărută pe neaşteptate; apoi „procesul”se limpezeşte, însă pentru a deveni, dinnou, obscur, lipsit de ordine şi, mai cuseamă, complicat.

Contextul literar în care a fost scrisProcesul este dominat de elementeexpresioniste şi suprarealiste. Pe celedintâi Kafka le-a îmbogăţit considerabil.Prin atmosfera creată în scrierile sale,prin destinul personajelor din romane,povestiri, nuvele, el s-a apropiat foartemult de fondul atitudinal şi chiar ideatical existenţialismului. De altfel, alături dealţi scriitori anteriori, cum ar fiDostoievski, Franz Kafka este autorulunor scrieri semnificative pe liniaexistenţialistă care porneşte de laKierkegaard şi trece către Sartre, Camus,chiar Eugen Ionescu. Cu toate acestea, elnu este, propriu-zis, un scriitor„existenţialist”. Afilierea literară rămâne,până la urmă, o problemă. Mariana Şora

spune, în acest sens: „în lumea literelorKafka e o apariţie la fel de singulară pecât a fost de stingher în viaţă. Nu seaseamănă cu nimeni, nu se leagă de niciun alt nume, nu face parte din nici ocomunitate şi din nici o mişcare literară.”2

În ciuda acestor dificultăţi de situareistoric-critică a scriitorului, întrebărilecititorului sunt fireşti. De exemplu, în cemediu (social, uman) este posibil unastfel de proces, ca acela descris deKafka? Poate într-un mediu „modern”,într-o societate care şi-a pierdut reperelesacre, cum ar spune Mircea Eliade,mediu care privilegiază birocraţia,insinuată în cele mai ascunse aspecte aleexistenţei umane individuale. În acest fel,spaţiul privat al individului este violat, iaracestuia nu-i mai rămâne nimic de făcutîn afară de a se supune, a consimţi. Dacăacceptăm un asemenea acord întrerealitatea acestui mediu şi „procesul”descris de Franz Kafka, atunci acesta esteun scriitor realist. Numai că lucrurile nustau în mod direct astfel. Scriitorulfoloseşte parabola. Folosite cu mare artă,tehnicile acesteia îi permit scriitorului să-şiconstruiască personajul, în aşa fel încâtparabola să nu perturbe nuanţa derealitate (şi ea construită în roman).Astfel, Josef K. participă la o lume care îidevine oarecum familiară; el este deacord cu ceea ce i se întâmplă, deşi aratăcontinuu că nu este vinovat.

Întâmplările, derulate într-un singuran, se petrec în interiorul tribunalului şiîn alte spaţii închise, adevărate imaginiale lumii absurde. Acţiunile lui Josef K. şiale altor personaje (printre acestea, oprostituată, un pictor, o proprietăreasădubioasă, un avocat) se leagă între eleartificial. Ele nu formează o succesiune


coerentă de evenimente, aşa cum artrebui să stea lucrurile în situaţii normalede viaţă. Autorul întăreşte aceastădimensiune a absurdului, a lipsei delogică în desfăşurarea faptelor, pentru ailustra un aspect fundamental alexistenţei umane. La drept vorbind,lucrurile pot fi luate şi aşa. Mai mult,deseori fiecare simte absurdul faptelor alcăror subiect sau obiect este el. Temaromanului o constituie confruntareafiinţei umane cu regulile, legile lumiiexterioare ei, al căror sens ea nu îlînţelege, motiv pentru care fiinţa umanădevine o victimă a propriei sale lumi.Alegoria kafkiană pune în scenăsocietatea, prin instituţia tribunalului, şipe individul care îi rămâne mai degrabăexterior. Societatea însăşi îl urmăreşte peindivid – pe fiecare ins prin ceilalţi – şi îlconstrânge să se simtă vinovat. Chiardacă de cele mai multe ori nu există şi oevidenţă a motivelor vinovăţiei. În ultimăinstanţă, absurdul cuprinde în aceeaşimăsură individul şi mediul public,societatea. El reprezintă formula de viaţăa omului într-o societate modernă.

Personajele romanului sunt zugravitede autor în funcţie de ceea ce el vrea sătransmită în mod esenţial, anume faptulcă există un conflict deschis şi continuuîntre individ şi societate. În discuţiadespre personaje trebuie pornit de lafaptul că Josef K. nu este altceva decâtimaginea romanescă a lui Franz Kafka.Cei mai mulţi critici ai operei kafkiene auobservat că romanul acesta, asemeneacelorlalte scrieri ale lui Kafka, se bazeazăpe un filon autobiografic. K. este, de fapt,simbolul eului autorului. Fiecarepersonaj adăugat în roman – deexemplu, prostituata, preotul, avocatul,

pictorul, aprodul, soţia acestuia, unstudent, negustorul, cei doi indivizi dinfinal ş. a. – exprimă un aspect alsocietăţii şi o latură a conflictuluipersonajului principal cu aceasta. Fiecareexprimă, de asemenea, un reper al căiiurmate de K. spre eşecul său final. Defapt, fiecare accentuează deruta lui K.Preotul, de exemplu, este exponent alfatalităţii: nu-i oferă, de fapt, un sprijinpentru a-şi stabili apărarea, nici nu-lajută în alt fel. El apare mai degrabă caun intermediar între K. (acuzatul) şijustiţia omenească reprezentată detribunal. Aşadar, salvarea nu-i poate venilui Josef K. nici de la instanţa divină,trădată, cumva, de cel care ar trebui să oreprezinte aici.

Josef K. pare a fi propria sa victimă; el„îşi închipuie că lucrurile vor continuamereu în acelaşi fel şi că se află încă înlume, deşi, încă de la prima frază, el esteizgonit din ea. Greşeala lui Josef, ca şi,fără îndoială, cea pe care Kafka şi-oreproşa în vremea când scria cartea, estede a voi să câştige procesul în chiar acealume căreia crede că-i aparţine încă, darunde inima sa rece, seacă, existenţa sade celibatar şi de birocrat, indiferenţafaţă de familie – trăsături de caracter pecare Kafka le regăsea în el însuşi – îlîmpiedică să rămână.”3

Motivul labirintului accentuează notade spaţiu închis în care se desfăşoarăacţiunea. Josef are o atitudine deacceptare a situaţiei: el anticipeazăieşirile din acest labirint, dar nu leîncearcă şi nici nu ajunge să le forţeze: leacceptă, pur şi simplu, pentru că, defapt, se consideră un locuitor allabirintului. Înţelegem mai bine aceastăidee, dacă, simbolic, ne raportăm la


modelul cultural al labirintului, construitde grecii antici: lui Josef K. îi lipseşteAriadna. Fără îndoială, cu un astfel depersonaj, simbolul labirintului nu ar maifi sugerat lumea închisă, mediulsupratehnicizat, birocratizat, în caretrăieşte omul modern.

Unul dintre cuvintele cheie, după cumsocotesc unii critici, este „legea”. Daracest cuvânt funcţionează în senssimbolic, deoarece Kafka pune pe seamalegii însuşi absurdul. Cu ajutorulîncrengăturii semantice şi simbolicecreate prin acest cuvânt, creşte înintensitate sugestia de suprarealitate alabirintului în care se află, totuşi, câtevainstanţe, pe care legea le îngăduie, înprimul rând, tribunalul: el însuşi simbolal unei ordini care o închide pe ceanormală, sufocând-o. Tribunalul devineînsăşi realitatea. Iată o intervenţie apictorului Titorelli semnificativă pentruideea anterioară: „- De ce vă miraţi?întrebă pictorul, la fel de mirat. Suntbirourile tribunalului. Nu ştiaţi cătribunalul are birouri aici? Aproape înfiecare pod există birouri ale tribunalului;de ce n-ar exista şi aici?”4 Tribunalul esterăspândit peste tot. Societatea însăşieste un tribunal, un spaţiu destinatjudecării fiecăruia dintre noi. Dar aceastăjudecată o înlocuieşte pe cea aşteptată,finală. În fiecare clipă a existenţeinoastre participăm la o judecată, chiar şiatunci când priza noastră la realitate esteslabă şi ne socotim liberi. Putem fi liberiîntr-o societate organizată ca untribunal? Iată una dintre întrebările denuanţă existenţialistă căreia Kafkaîncearcă să-i ofere un răspuns, înProcesul, folosind mijloace literare.

Universul tribunalului, adică al

labirintului care este societatea,reprezintă lumea în care se găsesc toatereperele vieţii umane, dar ale unei vieţicare şi-a pierdut rădăcinile. Individul esteasemenea rătăcitului într-un locnecunoscut, populat, totuşi, cu chipurifamiliare. Când intră în tribunal, Josef sesimte rău şi trebuie scos afară pentru a-şireveni. Dar cei care îl scot pe Josef înafara tribunalului se simt şi ei rău, odatăieşiţi. Fiecare este adaptat la un mediuspecific. Josef K. se va adapta la mediuloferit de tribunal, în sensul că îi vaaccepta ordinea, legea. Şi, cu toate că ise aplică pedeapsa capitală, el este unadaptat. Tocmai pentru că a ajuns aici,acceptând legea sistemului, atribunalului, el este ucis.

Foarte uşor se pot face legături întreaceste idei puse în forme literare şianumite orientări culturale ale vremii încare au fost scrise şi publicate operele luiFranz Kafka. Unele trimiteri în acest sensau fost făcute mai sus. Dar punctul devedere potrivit căruia Kafka nu poate filegat de nici un curent, model, manifestliterar al timpului respectiv rămâne înpicioare. De altfel, cum se cunoaşte,Kafka nu a primit în epoca sa orecunoaştere semnificativă. Scrierile saleau fost „descoperite” postum: este cazulromanelor, toate publicate după 1924,anul morţii autorului. Redescoperireapostbelică a lui Kafka are legătură cuatmosfera labirintică a perioadei celuide-al doilea război mondial şi cu însăşimişcarea literaturii către forme aleabsurdului, apropiate de cele construitede Kafka (prin Ionesco, Beckett, Camus ş. a.).

Un critic actual, Susan Sontag (1933-2004), consideră că întreaga operă a luiKafka a fost interpretată din trei direcţii.


„Cei care-l citesc pe Kafka drept oalegorie socială văd studii de caz alefrustrărilor şi absurdităţii nebuneşti alebirocraţiei moderne şi ale manifestării eiultime în statul totalitarist. Cei care-lcitesc pe Kafka drept o alegoriepsihanalitică văd dezvăluiri disperate alespaimei în faţa tatălui, anxietăţi decastrare, sentimentul propriei neputinţe,starea sa de sclav al propriilor vise. Ceicare-l citesc pe Kafka drept o alegoriereligioasă arată cum K. Din Castelulîncearcă să obţină accesul în ceruri, cumJosef K. din Procesul este judecat detainica şi inexorabila dreptate a luiDumnezeu ...”5 Dar această situaţie nueste în dezavantajul operei în cauză.Dimpotrivă, pot fi descoperite, prinreluarea sa, idei, imagini, probleme,situaţii, atitudini pe care le putem folosiîn vederea propriei noastre cunoaşteri şirecunoaşteri. Interpretările multiple aleacestei opere îi dovedesc prospeţimea,valabilitate, frumuseţea literară.

În acord ce ceea ce stabileşte în moddirect critica literară, putem constata căromanul Procesul poate fi considerat şica mărturie a unei experienţe, avândrolul unui avertisment, privind posibiladezumanizare a omului. Dincolo deparabola kafkiană, străpunsă, uneori, dereflecţii pur realiste, aflăm imagineasocietăţii în care trăim. Mai bine zis,imaginea unei societăţi care se află la oanumită distanţă de realitatea noastră,dar care poate deveni oricând, prin noiînşine, mediul nostru de viaţă. Dinaceastă perspectivă, lectura Procesuluiconstituie un bun prilej pentruînţelegerea unor aspecte ale vieţii propriicare intră în „logica labirintului”. Intrareaîn labirintul societăţii nu este benevolă,

dar, pe de altă parte, odată intraţi, nu neeste interzis a forţa ieşirile din labirint.Procesul lui Kafka i-ar putea fi de foloscelui care, rătăcit în labirint, poateîncerca să nu devină el însuşi, cumspunea un filosof, un infern pentruceilalţi. Nu este vorba desprenesupunere şi revoltă, cât despreluciditate, despre puterea de a găsi, chiarîn labirint, o cale de ieşire. Evenimentelevieţii noastre pot intra în logicalabirintului, dacă ele îşi capătăsemnificaţia din afară, doar dinconvenţiile publice. Dovada o avem înceea ce i se întâmplă lui Josef K.: i seanunţă acuzaţia chiar când împlineşte 30de ani şi este ucis în ziua în care împlinea31 de ani. Un an, aşadar, adică un ciclucomplet al vieţii, foarte asemănător, casimbol, cu Marele An despre carevorbeşte Mircea Eliade în legătură cutimpul sacru şi timpul profan. Este înstare Josef K. să sesizeze sacralitateapropriului său timp de viaţă? După cum îlzugrăveşte Kafka, nu. La fel se poateîntâmpla cu oricine. Dar un model alratării poate fi instructiv: iată un motivpentru care romanul lui Kafka este citit şiastăzi cu folos.

___________________1 Ed. rom.: Franz Kafka, Procesul,

Editura pentru Literatură Universală,1965; trad. Gellu Naum.

2 Mariana Şora, Prefaţă la Kafka,Castelul, Editura pentru Literatură,Bucureşti, 1968; p. V.

3 Maurice Blanchot, Spaţiul literar,Editura Univers, Bucureşti, 1980, p. 62.

4 Procesul, Ed. cit., p. 265.5 Susan Sontag, Împotriva

interpretării, Editura Univers, Bucureşti,2000.


Atunci când am auzit pentru primadată numele cărţii - Mantissa, eramconvinşi că acest nume trebuie să-iaparţină unei fete; ne-am înşelat. Aveamsă aflăm definiţia abia la sfârşitulromanului: „mantisa este o adăugare -nu foarte importantă, aplicată unui textliterar sau unui discurs; este o „notabene”. Aşa cum bine spunea Fowles înroman: „Uneori te întrebi, chiar dacă nucumva au inventat literatura, ca să serăzbune, ca să-i inducă deliberat îneroare pe bărbaţi distrugându-le atenţiaşi făcându- i să-şi irosească aspiraţiileintelectuale şi vigoarea mintală cumantisse şi trivialităţi, cu nişte bieteumbre pe perete.” Romanul are patrucapitole, iar fiecare dintre ele are câteun motto, ce face aluzie la faptul că totuleste un joc al dragostei şi al întâmplării.

Cartea este roman şi metaroman înacelaşi timp. Înainte de toate, este unroman; iată şi romancierul: MilesGreen, care „se ofileşte” în ciudanumelui sugestiv, pierzându-şi forţa şiputerea de creaţie. Ca în orice ţarăcivilizată, victima este salvată de osocietate prevăzătoare. În casadomnului Green apare imediat odoamnă doctor Delfie, care decidespitalizarea acestuia într-o clinicăspecială. Iată cum natura este salvatăde cultură! Până acum, nimic anormal.

Abia acum porneşte acţiunea propriu-zisă. Deoarece pacientul are problemede creaţie, i se va administra untratament pentru refacerea forţelorprocreatoare. Zilnic, Dr. Delfie şiasistenta Cory (între noi fie vorba, suntuna şi aceeaşi persoană), supunromancierul unor lungi sesiuni deexerciţii sexuale, din ce în ce maicomplicate şi pline de imaginaţie.Pacientul nu e de accord, fiind încorsetatde jenă şi convenţiile sociale însă estesubjugat gradual şi irevocabil: „Se simţeanu mai puţin oripilat, şocat şi indignat,decât fusese cu puţin timp înainte, darera prea slab pentru a o impinge petânăra şi insistenta infirmieră”. Camerade spital, fără uşi , şi izolată acustic,devine un univers plăcut, pacientulrevenind la potenţa sa creatoare de laînceput. Însă când dependenţa desenzuala femeie ajunge până laparoxism, are loc o ruptură, şi crizarevine. Mr Green este internat din nou.

Iată şi metaromanul: caracteristicileromanului sunt incluse în el însuşi.„Modern prose is nothing, but fiction”:„sunt una dintre nefericitele creaturiimaginare pe care mintea ta bolnavăîncearcă să le scormonească din neant”.„To write about literature is moreimportant than writing literature itself”.„There is no connection betweenauthor and text; this isdeconstruction”; rolul autorului estepur aleatoriu şi agenţial.

Textul ne lasă impresia că merge înfaţa autorului aşa cum Samuel Becketspunea : „We don’t speak, languagespeaks of us”. Din punct de vederepostmodern, cei doi eroi ascund ceva,ce ar fi cu greu recunoscut. Miles Green

cartea străină


Maria BĂRAN

John FowlesMantissa

este izolat de căi moderne. Dată fiindsituaţia, jocul spiritului este confundatcu cel sexual. Mintea eroului este ţinutăprizonieră în spaţiul psihic: „Nu mă poţiţine aici împotriva voinţei mele; nici tunu poţi ieşi din propriul tău creier”. Nuexistă cameră de spital, ci numaimintea bolnavă a autorului; nu existăpereţi gri ci doar griul din mintea sa; nuexistă o uşă spre hol ci doarcomunicarea cu exteriorul.

Partenera autorului posedă multenume, de la Dr. Delfie- nume marcat desugestii oraculare, ea devine Erato-numită de greci muza poemelor liricede dragoste. Erato poartă diversedialoguri cu autorul întrupând diversepersonaje. Ea este fiica lui Mnemosyneşi are opt surori de aceeaşi vârstă, toatedintre ele muze. Doreşte să-i redea

memoria autorului. Jocul sexual alspiritului este un joc al pierderiiidentităţii. Mr Green şi Doctor Delfie,subjugă spiritul corpului, dar îleliberează pe cel creator. Folosindstrategii psihanalitice, doamna doctorrecuperează memoria pacientului său şiîl pune între predecesorii pe care-iajutase înainte.Este momentul în caremuza ia locul autorului.Dar jocul setermină. Erato îşi aminteşte deaventurile sale cu Shakespeare, (erafemeia brunetă din sonete) Homer(Odiseea), Horaţiu (Lesbia) şi Ovidiu semetamorfozează în stilul punk şi intră înpatul pacientului.

Scriitor experimentat, Fowlespractică ambiguitatea drept „modusvivendi” în actul scrierii şi universuluifictiv. El face uz de intertextualitatejonglând între mitologie şi ficţiune:„Mantissa, this exposal of the cause ofpsychic and sexual liberation, wastesitself in an explosive , self indulgenterotic fantasy”. Ceea ce ni s-a părutinteresant, este descrierea pe careautorul o face femeilor, încluzând-oaici şi pe Erato: „Sunt nişteadolescente perpetue;asta-i problema;nu au nici simţul timpului, nici almăsurii, şi nu ştiu când e cazul să secomporte potrivit vârstei lor; iar Eratoeste un exemplu grăitor.”

Totul devine text; romanul şimetaromanul, corpul şi anatomia luidescoperită; cu o adăugare: mantisa.

fRevista Nouă nr. 1 (74) /2013 55

Geo GALETARU

Omleta de la capătul zilei

Stăteau în jurul mesei ca niştemanechine ţepene şi curăţele, nişteproşti cu ciucuri. Doar clopoţeii la gât lelipseau, altfel, poate, m-aş fi ridicat de laînceput şi aş fi plecat, fără să mă mai uitînapoi. Oamenii ăştia îmi hotărau soarta,sau, mă rog, o felie din ea. Aliniaţi de lastânga la dreapta sau invers, depinde dince parte priveai scena, începând cupapagalul multicolor din capul mesei.Individ cu o responsabilitate uriaşă îndesfăşurarea mascaradei care sepregătea, o dată pe lună, cu ometiculozitate aproape indecentă.Cravata de un roşu ţipător i se lăbărţa pealbul imaculat al cămăşii proaspătscrobite. Iată întruchiparea sfinteiautorităţi locale, îmi repetam fără umor,dar şi fără speranţă, cu privirea agăţatăde cei cinci nasturi care se înşirau,conştiincioşi şi strălucitori, deasupraburţii impozante a personajului.„Dumneavoastră aţi cumpărat imobilul încauză?” Vocea languroasă, aproapeşerpuitoare, cobora din cer pe pământ,se prelingea ca o liană sonoră pe pereţiiurâţi ai încăperii, cu încetineala unuiresort pe jumătate stricat, punct, linie,punct, mai departe, spre îmbâcseala dincreiere. „Nu, tataie, n-am cumpăratnimic, eşti în afara chestiunii”, vocea însăsună cuminte, pacificator, căci urletul afost reprimat în faşă, trebuie să te porţicivilizat, băiete, ei sunt cavalerii meseipătrate, ei sunt capetele pătrate din jurulMesei Rotunde. Mieunatul strident şiprelung al pisicii ne surprinde pe toţi, ne

trezeşte brusc din solemnitateacaraghioasă în care ne bălăceam minţileşi trupurile. Marele conducător îşi înfigespasmodic unghiile în catifeaua roasă afeţei de masă, se ţine zdravăn, parcăpentru a nu fi luat de vânt. Capetelecelorlalţi se mişcă involuntar în sus şi-njos, apoi lateral, căutând cu înfriguraresursa puseului sonor care le face să leţiuie urechile clăpăuge. Cozile pufoaseale armatei de feline mătură covorul,hârş, hârş, ce ţi-e şi cu lenea asta aamiezii de mai, e de-ajuns un pic decaniculă şi fiarele încep să se pisiceascăprin colţuri umede şi răcoroase, cughearele ascunse-n teci. Din coridorulînchis, în formă de L, se zăreau câtevacorzi de vie şi coroana opulentă acireşului de lângă gardul curţii. Ascultamrespiraţia sacadată a bunicii, din patulînalt de lemn, al camerei micuţe, cupodea pe jos, şi ştiam că dintotdeauna afost aşa, adică mereu cineva trăgea sămoară în preajmă şi tu trebuia să-i asculţineputincios gemetele resemnate şi să-isuporţi privirea fixă, ca un reproş tardivşi inutil al vieţii care se pregătea să plece.Nu plângeam, deşi o iubisem pe bunica,toţi spuneau că semăn cu ea şibineînţeles că această constatare oumplea de o mândrie zgomotoasă şioarecum ridicolă, dar aşa era ea, bunicaacelor ani îndepărtaţi. Coroanaimpresionantă a cireşului din curte, dinspatele sârmei care împrejmuia micuţavie sădită de tata, acea coroană verde şitrufaşă se profilează pe un cer de unalbastru intens, sfidător, ca o pasăre carese pregăteşte să se desprindă şi sădispară acolo sus, în lumea nevăzută aînaltului. Bunica suspină în patulimpunător din tindă, pe unul dintre

proză


geamurile coridorului închis se zbate omuscă verzuie, un bâzâit subţire şisâcâitor întrerupe solemnitatea aceeachinuită care s-a instalat, deja, înpreajma morţii. Ştiu că bunica nu mai aremult de trăit, de pe buzele ei sedesprinde, poate, ultima suflare, şi eustau în coridorul răcoros şi tăcut, la doarcâţiva metri de ea, şi aştept caireparabilul să se producă, aştept culăcomie şi nerăbdare s-o văd pe bunicamurind. Barca se înclină uşor şi vârful eiascuţit despică apa limpede şinetulburată încă de nici o pală de vânt,undiţele zac pe fundul bărcii şi pe bancadin mijloc se odihneşte şapca udă aprietenului meu, el începe să dea dinmâini şi-mi arată ceva, dincolo depiciorul podului pe care ţâncii cu pielearămie s-au tolănit fericiţi la soare, apaclipoceşte aproape fără zgomot, probabilun cârd de peşti mici se zbenguie lacâţiva centimetri sub creasta apei. Acumar fi momentul să apară monstruladâncurilor, fiara subacvatică de zecemetri lungime, cu coada bătândnăprasnic valurile şi făcând să-i zornăiemilioanele de solzi aurii şi verzi, acum euşi prietenul meu încremenim de spaimăşi aşteptăm excitaţi să se producăevenimentul, în fiecare vară, când venimla lac, aşteptăm să vedem apărândmonstrul şi stârnind ţipetele copiilor depe mal, dar apa rămâne liniştită, doar câteun peşte minuscul îi tulbură neclintirea,căci undiţele proiectate-n mit n-au maimişcat de două mii de ani. Timp în care şibunica moare, dar nu atunci, în ziua aceeatoridă de mai şi străjuită de coroanaimensă a cireşului de lângă gardul curţii, ciun pic mai târziu, când aşteptarea nu maiavea nici un farmec şi siluetele ţepene şi

caraghioase din jurul mesei îşi savurauvictoria, cu o plăcere nemaipomenită, deneînţeles pentru mine, martor tăcut şineputincios la comedia lor intermitentă,haideţi, băieţi, m-aţi învins de data asta,mergeţi liniştiţi la casele voastre şi lanevestele voastre, luaţi temeinic tigaia înmână şi preparaţi-vă omleta cea de toatezilele. O meritaţi, zău aşa.

Iulian SÂRBU

Cumpărături în ziua de marţi 13

Tocmai îmi terminasem treburile laserviciu. Trebuia însă să fac un ocol pe lasupermarket să mai fac niştecumpărături. Aveam o mică listă de lanevastă-mea. Mă sunase şi mama soacrăsă mă roage să-i cumpăr detergentpentru maşina de spălat. Zece kile a ziscă-i ajung.

Ajung la magazin. Nu iau cărucior. N-aveam prea multe de luat. Detergentuloricum urma să-l duc în mână. Îmi iau uncoş de la intrarea în autoservire. În drumspre raionul de detergenţi, mă opresc sămă uit la nişte tricouri pentru bărbaţi.Sunt la reducere. În loc de 40 de lei suntnumai 18. Găsesc unul modelul care-miplace şi e şi mărimea mea. Îl pun în coş.Cumpăr detergent şi restul fleacurilor cele mai am pe listă. Nu-mi mai iau sacoşă.Am să le car în mână. Maşina am parcat-o aproape de intrare. Am avut noroc săgăsesc loc. Chiar dacă azi e marţi 13.

Pun cumpărăturile pe bandă şi, pemăsură ce casiera le scanează, le adun


grămadă la capăt şi le aranjez sub formaunui mic balot. Aaa, iată şi tricoul. Chiarîmi place cum arată! Îl agăţ de un şurubde pe margine. Nu vreau să –l amesteccu restul cumpărăturilor.Scot portofelulşi plătesc. Mai discut puţin cu casiera, îmiiau cumpărăturile şi merg la maşină.Încarc totul în portbagaj şi demarez spresocri. Îi predau detergentul mameisoacre. Îi dau şi bonul spre decontare.Mama nu vrea să rămână datoare.

În sfârşit ajung acasă. Puncumpărăturile la locul lor. Deodată simtcum mă loveşte ceva aşa ca un fulger. Îmidau seama că nu am tricoul. Fug lamaşină şi scotocesc prin portbagaj. Nuvreţi să ştiţi câte minuni am prin el! Jurcă am să fac ordine cu prima ocazie. Îmiaduc aminte că l-am agăţat de şurubul dela bandă. Şi acolo l-am lăsat!

Sar în maşină şi fug înapoi lasupermarket. Ajung la casa unde amplătit cumpărăturile. E aceeaşi casieră. Îiexplic cum stă treaba. Tricoul nu mai eraunde îl lăsasem eu.

- Arătaţi-mi bonul vă rog! zice casiera.Îmi dau o palmă peste frunte. Bonul l-

am lăsat la soacră-mea.Sar din nou în maşină şi alerg la socri.

Mama soacră se agită când mă vede. Nuştie ce s-a întâmplat. Îi explic că îmitrebuie bonul.

- Păi l-am aruncat la gunoi, îmi spuneea foarte calmă.

Fug la bucătărie. Găleata e goală. Aflude la socru-meu că tocmai a dus gunoiul.Îl pun să-mi descrie exact în ce zonă aaruncat gunoiul. Cobor jos şi mă îndreptcătre tomberoanele de gunoi. Am uitatcă sunt îmbrăcat la patru ace, am avutazi şedinţă cu patronul. Ei, fie ce-o fi.Încep să scotocesc în gunoi, aplecându-

mă în interiorul tomberonului. Amconcurenţă. Încă două persoanescotocesc şi ele prin gunoaie. Se uită lamine şi-şi fac cruce. Nu am timp, cautrapid. Victorie! Găsesc bonul. E cammototolit şi are şi două pete, dar astaeste. Şi miroase cam nasol.

Când ajung la lumină în parcare,constat că m-am murdărit de lacontainerul cu gunoi. Mă şterg rapid cu ocârpă şi mă urc în maşină. Ajung lamagazin şi fug la caserie. Acum e altăcasieră. Îi explic care-i treaba agitândbonul. Mă trimite la biroul de informaţii.Aici vorbesc cu o tipă care se uită chiorâşla mine. Ia bonul cu două degete,ţinându-l la distanţă. Discută, undeva înspate, cu o colegă. Revine la mine şi îmispune că nu a fost depus niciun tricou cucodul respectiv la obiecte pierdute declienţi.

Trag o înjurătură. În gând. Ei, dă-lîncolo de tricou! Deja m-a costat cammult dacă socotesc benzina consumatăcu fâţâiala pentru recuperarea bonului.Unde mai pui oboseala mea şi hainele ceput a gunoi. Şi totuşi nu sunt împăcat cufaptul că nu am tricou.

Intru din nou în autoservire. Am unsingur scop. Să cumpăr alt tricou. Îmialeg unul care se aseamănă cu celpierdut. Ăla era însă mai frumos. Ei, astaeste! Ajung la caserie, ţinând strâns înmână tricoul. Ăsta n-am să-l mai pierd.Casiera se luptă cu mine ca să-mi iatricoul.

- Domnule, daţi-mi tricoul să-l scanez!În sfârşit ajung acasă ţinând tricoul

strâns în mână. Se pare că aşa am şicondus maşina. Cu tricoul în mână!

Offf, ce zi am avut astăzi! Păi sigur,doar e marţi 13!


2012, anul belşugului de carteautentică lansată (două teze de doctorat,lucrări etnofolclorice originale, culegeride editoriale şi de jurnalism, antologiede poezie, cronică militară, proză scurtă,rondeluri, poeme, monografii, romane,jurnale etc.) marchează strălucitcontribuţia câmpinenilor, precum şi aunor autori din Floreşti, Ploieşti şiBucureşti la dezvoltarea culturii locale.

Obişnuiţi cu dubla, tripla şi pentalansare de carte, câmpinenii au fostsurprinşi marţi, 18 decembrie, laBiblioteca „Dr. C.I. Istrati”, de noua formăde prezentare – simultană, a două lucrărisemnate de acelaşi autor, prof. dr.Constantin Trandafir.

Prima carte, „O călătorie în imperiu –De la Câmpina la Petersburg”, apărută laEditura Premier, Ploieşti, 2012, 151 p., cufoto color, cuprinde: „Prolog”: „N-amcălătorit niciodată peste graniţa scumpeinoastre patrii până în anul de graţie1980”; „14 capitole” dintre care amintim:„Înainte de a porni la drum”, „Plecarea”,„«Fata vrăjită», Ucraina”, „Kievul, «Centrulortodoxiei ruse”, „Kiev, peisaj şi cultură”,„Riga, mon amour” etc.; „Addenda”.

A doua carte lansată, „Ion Creangă –Spectacolul lumii”, Editura Premier,Ploieşti, 2012, 205 p., este proiectatădupă următoarea structură: „Argument”;„Notă pentru volumul de faţă”; „6

capitole”: „Spectacolul receptării”, „Scenaliteraturii”, „Lumea magică a jocului”,„Lumea în sărbătoare”, „Carnavalul”,„Cultura populară a râsului”; „Note şicomentarii”; „Bibliografie generală”;„Indice de nume”.

Încântat de prezenţa numeroasă aspectatorilor la reuniunea literară şi înspecial a consilierilor municipali, aautorilor de cărţi, precum şi a celor 17elevi răsplătiţi cu „Burse de merit” decătre corporaţia Tenaris, scriitorul FlorinDochia a prezentat lectorii activităţii:prof.dr. Christian Crăciun, prof.dr. CristinaDinu, prof.dr. Gh. Luncă şi a făcut câtevaaprecieri critice legate de volumelelansate: „Cele două cărţi ale d-luiprofesor Constantin Trandafir, fac partedin setul celor 15 lucrări, apărute în anul2012, cu autori câmpineni (...). Impresiamea este că avem de-a face cu oconstrucţie de cea mai bună proză decălătorie. Componenta estetică estefoarte importantă. Avem de-a face cu unfoarte bun povestitor, ceea ce leagăfiresc cele două cărţi. Totul porneşte şidecurge ca o poveste”.

Sincer, dar şi cu rafinamentintelectual, dl. Christian Crăciun aprecizat: „Deşi suntem pe poziţii politicetotal diferite, în domeniul literar vorbimaceeaşi limbă şi ne stimăm reciproc.Principala caracteristică a operei estedidacticismul, în sens bun al cuvântului,nu peiorativ. Prin didactic înţeleg arta dea explica. Meritul cărţii constă înplăcerea, voluptatea lecturii. Adoptă oanalitică a receptării, o metodă modernăfoarte utilă, folosită cu succes şi deNicolae Manolescu. Autorul aducepunctul său de vedere. Creangă tinde sădevină un scriitor ermetic, intraductibil.

eveniment


Theodor MARINESCU

Două cărţi remarcabilelansate la Biblioteca

„Dr. C.I. Istrati”

Creangă este un autor extrem de dificil”.Cu eleganţă, d-na Cristina Dinu şi-a

exprimat bucuria participării la o lansareimportantă de carte şi a arătat că„generaţia tânără minimalizează actulculturii. O carte nu face altceva decât săne bucure. Există o profundă legăturăîntre cele două cărţi. O călătorie pentrusine, o călătorie pentru cunoaştere”.

În acelaşi ton, dl. Gh. Luncă a făcutunele aprecieri legate de activitateapublicistică a prof. C-tin Trandafir, cureferiri asupra tezei de doctorat aautorului (Paul Zarifopol).

Cu vocea uşor voalată – datorită,probabil, unei laringo-faringite, pe care atratat-o cu umor subtil – C-tin Trandafir amulţumit organizatorilor: ConsiliuluiLocal, prin Marian Dulă, BiblioteciiMunicipale, d-nei Liliana Ene, Casei de

Cultură, d-lui Florin Dochia. Deasemenea, acesta a mulţumit celor treilectori „pentru excelentele cuvinte”. „Amscris cărticica în anul 1980 –mărturiseşte, în încheiere, autorul –jucându-mă. Este un jurnal de călătorieîn URSS. (...) Am văzut opera lui Creangăca un spectacol al lumii. Noi suntemactorii, iar sus este regizorul. Spectacoluleste o sărbătoare”.

În aplauzele prelungite, moderatorulFlorin Dochia a oferit, din parteacolegiului redacţional al „Revistei Noi”,Diploma de Onoare criticului şi istoriculuiliterar Constantin Trandafir, pentrucontribuţia deosebită la realizareapublicaţiei respective.

Ultima lansare din 2012 s-a încheiatcu o sesiune de autografe şi cu un bogatbufet suedez.


FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE «EMILBOTTA»

EDIŢIA a II-a, ADJUD 18 – 19 MAI 2013

REGULAMENT1. La concurs pot participa autori care nu

au depăşit vârsta de 30 de ani, nu suntmembri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutateditorial.

2. Sunt acceptate minim 5 şi maxim 10poezii, în 5 exemplare, la un rând, font TimesNew Roman, dimensiuni 12, obligatoriudiacritice.

3. Lucrările dactilografiate în 2 (două)exemplare şi pe suport CD sau DVD vor fitrimise pe adresa Casa de Cultură „TudorVornicu” – Municipiul Adjud, stradaLibertăţii, nr. 7, cod poştal 625100, cumenţiunea pentru FESTIVALUL CONCURS DEPOEZIE „EMIL BOTTA”.

4. Lucrările se trimit până la data de 1 mai2013. Ele vor purta în loc de semnătură unmoto ales de autor. În coletul poştal va fiintrodus un plic închis (având acelaşi motto),care va conţine un curriculum vitae alautorului. Se va specifica: - numele şi

prenumele autorului; - motto-ul pus pe pliculmic şi grupajul de poezii; - locul şi datanaşterii; - studii; - activitate literară; - adresacompletă; - numărul de telefon.

5. Lucrările nu se returnează, ele urmând aintra în patrimoniul Concursului „Emil Botta”.

6. Laureaţii vor fi anunţaţi până la 12 mai2013, pentru a fi prezenţi la festivitatea depremiere, care va avea loc la Casa de Cultură„Tudor Vornicu” Adjud.

7. Juriul concursului va fi alcătuit descriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia.

8. Juriul va acorda următoarelor premii:- Premiul I – 500 lei- Premiul II – 300 lei- Premiul III – 200 lei.Juriul îşi va rezerva dreptul de a redistribui

anumite premii.Vor fi acordate în funcţie de posibilităţi,

premii ale unor reviste literare.9. Organizatorii vor asigura cazarea,

transportul şi masa (diurna) invitaţilor.Relaţii suplimentare:tel: 0744891319 – prof. Catană Ion; tel: 0723719439 - prof. Spirescu Paul

invitații


CONCURSUL DE POEZIE DE DRAGOSTELEOAICĂ TÂNĂRĂ, IUBIREA… Ediţia a XIII-a, 26 aprilie 2013

Centrul Cultural al municipiului Piteşti, prinrevistele de cultură Cafeneaua literară şiArgeş, organizează ediţia a XIII-a aConcursului naţional de poezie de dragosteLeoaică tânără, iubirea…

La concurs pot participa creatori cu vârstepână în 35 de ani, care nu sunt membri aiU.S.R. şi nu au câştigat un premiu la ediţiilenoastre anterioare.

Concurenţii vor trimite pe adresaorganizatorului câte 5 poezii de dragoste,creaţii originale, nepublicate în volum, fiecarepoezie fiind printată sau dactilografiată pecâte o singură pagină, semnată cu numele

real al autorului şi având indicat nr. detelefon.

Toate cele cinci poeme vor fi cuprinse într-un singur document cu extensia .doc, culescu corp 14, Times New Roman CE, mărime150. Textele vor fi expediate fie la adresa e-mail [email protected], fiepoştal, pe adresa Centrul Cultural Piteşti, Str.Calea Craiovei nr. 2, Casa Cărţii, Bloc G1, sc.C, et. I, cod 110013 Piteşti, jud. Argeş, fie sevor depune direct la sediul Centrului CulturalPiteşti, până la 15 aprilie 2013.

Manuscrisele nu se înapoiază.Juriul va fi format din membri ai U.S.R

desemnaţi de organizator.

Responsabil de proiect Virgil DiaconuDirector Carmen Dumitrache

Gherasim Rusu Togan s-a apropiat deopera celor doi savanţi, dată fiind formaţiasa etnografică şi folcloristică, dublată de oreală acribie introspectivă asupra culturiipopulare româneşti. Prin volumul de faţăautorul este pus în faţa unei dificileîntreprinderi, în contextulmonumentalităţii formaţiei celor doi, ca:istorici, enciclopedişti, etnografi şietnologi, profesori şi iniţiatori de şcoală,curente şi reviste, publicişti şi editori,oratori şi critici, literaţi şi creatori de noidomenii în planul culturii naţionale şi nuincursul pe care şi l-a propus GherasimRusu Togan impune ca volumul său să fieparcurs pe îndelete, nu ca o lectură rapidăde roman de după - amiază, ci ca un studiuamănunţit şi abisal asupra căruia trebuiesă te apleci, cuantificând o bogată sursă deinformaţie, de cunoaştere şi în mod specialde a înţelege planul analizei propuse. Estela fel de veridic, cel puţin din perspectivanoastră, că autorul nu şi-a propus să leanalizeze contribuţia adusă la cunoaştereaculturii poporane de la noi, punându-i pecei doi savanţi comparativ faţă în faţă, câtmai ales de a se apropia dintr-un unghi câtmai favorabil, şi anume cel alcomplementarităţii lor.

Totul este pus într-o formulăinterogativă: dacă Hasdeu n-ar fi existat,Iorga nu ar fi fost atât de mare prinvastitatea operei sale. De aici şi o constatarece trebuie înţeleasă în prezentarea lui

Hasdeu şi a lui Iorga, ca apărători aineamului românesc, ca doi străluciţicombatanţi în planul frontului istoriograficcu detractorii istoriei românilor.

Etnograful câmpinean surprinde corectprin studiul său, că prin cercetările şilucrările scrise cei doi enciclopedişti şi-auadus o mare şi reală contribuţie laumplerea acelui „vid, gol istoric”, de circa omie de ani, ce corespunde fenomenuluimarilor migraţii euro-asiatice de laînceputurile evului mediu şi până laexplozia obştilor săteşti româneşti sprestatalitate. Cei doi istorici demareazăanalizele lor de la sat (obşte), înţeles nu cao entitate bazată pe relaţiile de rudenie, cipe raporturile de muncă şi de creaţieanonimă în planul coexistenţei etnice, înraportul direct economic, social, lingvistic,cultural şi religios, dar şi militar cu alogeniiveniţi în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Se completează astfel un tablou veridicasupra psihologiei şi mentalului românescdin care au descins: munca, omenia şiospitalitatea, răbdarea, rezistenţa şitoleranţa mai ales faţă de străini. În planuletnopsihologiei româneşti s-au activat înadstrat (contactul şi influenţele străinemulate pe coloana vertebrală a românilor),cu precădere în evul mediu şi epocafanariotă a ceea ce reprezintă şi astăzi:necinstea, hoţia şi şmecheria, diminuareaempatiei etnice şi toate completate delene, dezbinare, credulitate - delăsare -laşitate, mergând până la lipsa respectuluifaţă de lege, faţă de muncă şi faţă decelălalt (n.n.).

Autorul surprinde acea melancolieoptimistă specifică românului, mai ales înplanul ajutorului divin, aflat într-oimplacabilă aşteptare, decât în şi prindirecta implicare în modelarea propriuluidestin etnic. De altfel, el îi încadrează încurentul autohtonist, cu precădere pe

eveniment editorial


Gheorghe RÂNCU

Hasdeu şi Iorgadespre cultura

populară

Hasdeu, în timp ce la Iorga se adaugă otendinţă preeuropenistă, specificăromânilor din perioada interbelică.

Cei doi titani ai culturii româneşti s-auapropiat de cultura populară veninddinspre perspectiva unei cercetăriistoriografice. Folclorul şi etnografiaanonimă, atât în plan individual, cât şicolectiv, au devenit instrumente înabordarea continuităţii româneşti.

Hasdeu şi Iorga, consimte autorul, s-auintersectat puţin în contemporaneitatealor: în timp ce magul de la Câmpina era laapusul carierei, Iorga se afla în plinăascensiune. În vreme ce B. P. Hasdeu aexcelat aproape în toate (etnologie,etnografie, folclor, lingvistică, literatură şiistorie), Nicolae Iorga a excelat în istoriaglobală, căreia i-a subsumat folclorul şiartele populare. Gherasim Rusu Toganapelează corect la afirmaţia lui G.Călinescu,

care referindu-se la Hasdeu reliefa că,acesta a izbutit aproape peste tot, pentruca despre Iorga să afirme că a fost minor înfiecare activitate, dar măreţ prin vastitateaoperei sale. În vederea explicării culturiimoderne româneşti cei doi au abisat pânăla izvoarele ascunse ale culturii poporane,manifestând o pasiune romantică, dar şi cuaccente pozitiviste faţă de tot ce a fost şieste românesc.

Completându-l pe autor, am continuacă Hasdeu, ca filosof al istoriei, a fost atrasşi a excelat în spaţiul cosmogonicromânesc, căutat în toate formele culturiipopulare, pentru ca Iorga, mai pragmatic,să fie personalitatea de cea mai maremărime, ce şi-a propus să stabilească şi săexplice relaţia/raportul dintre spiritulteoretic al românului şi simţul aplicativ,practic. Aceasta explica obstinenţa cu careIorga s-a aplecat asupra descrieriimeşteşugurilor la români, despreextraordinara capacitate de împrumut,de preluare spre formele tradiţionale aleexistenţei sale.

Exegeţii, indiferent de ce parte a baricadeicomparative s-ar afla, au sesizat structuracontradictorie la cei doi în raportul dintrerigurozitatea ştiinţifică, dar şi aplecareaspre fabulaţie atunci când argumentelelipseau (cu precădere la Iorga dinperspectiva noastră). Este la fel de adevărat,însă, că în vasta lor operă cei doi s-au axatpe triada depistare-cercetare-editare, încare liantul era dat de interpretareadatelor, supuse metodei comparatiste.

Fin observator şi cunoscător al opereilui B. P. Hasdeu, profesorul Rusu afirmădespre savantul de la Câmpina, că a fostprimul gânditor român ce a cercetatcultura populară pe baza unei metodologiiştiinţifice. Demersul hasdeian începe de lafondul anonim, de la cultura nescrisă,orală, de la cutumele ce intră în mit şi rit,


îmbrăcate într-un ezoterismcomplementar, de la credinţele păgâne lacreştinism. Hasdeu a excelat remarcabil înplanul mitologiei carpatiene, transcendândspre filologie şi filosofia limbajului. LaHasdeu, limba este principalul instrumentde descifrare a misterelor unui popor,depăşindu-şi prin aceasta nu doarînaintaşii, cât şi pe majoritatea urmaşilorsăi. A parcurs aproape toatecompartimentele lingvisticii moderne,lăsându-şi amprenta creatoare în fiecaredintre ele. S-a aplecat cu o remarcabilăacribie asupra teoriei straturilor, atât înplan etnic, cât şi în plan lingvistic, autorulvolumului de faţă considerându-l un geniude o „înspăimântătoare vastitate”, „ca oconştiinţă cu uşile deschise”.

Din perspectiva lui Gherasim RusuTogan rezidă şi faptul că, până la Hasdeunimeni nu a abordat folclorul în manierăştiinţifică, el fiind şi întemeietoruletnopsihologiei şi a etnologiei comparate,definind folclorul ca o operă anonimă acolectivităţii. Profesorul şi scriitorulconsemnează la fel de corect: dacă D.Cantemir este părintele etnografieiromâneşti, B. P. Hasdeu este adevăratulctitor şi iniţiator al cercetării ştiinţifice afolclorului. Autorul este preocupat înexplicaţiile date în a surprinde preocupărilehasdeiene asupra substratului dacic, caautohtonist el reîntorcându-se la dacismprin doină, frunza verde, datini şi obiceiuri,prin basm, mit şi căutarea elementelorpăgâne ce au transcendenţa în creştinismulmioritic. La Gherasim Rusu Togan, magulde la Câmpina este evocat şi ca un vizionar,ca un veritabil sociolog care, plecând de lachestionarele începute, prefigurează şiconstruieşte profilul psihologic alromânului.

Noi am completa, că în 2003 România aaderat la Convenţia internaţională de

salvgardare a culturii tradiţionale şi afolclorului ca parte componentă apatrimoniului universal. Precizăm, doar, căRomânia a intrat în patrimoniul universalprin ritualul căluşului şi prin doină, şi că deaici un merit, ca piatră de temelie, i-aaparţinut lui B. P. Hasdeu.

Continuându-şi demersul, GherasimRusu Togan se opreşte la Nicolae Iorga, cala cel mai prolific autor de cărţi, studii şiarticole (peste 6000, n.n.). Iorga a fostsedus de folclor, susţine autorul, nu doarca un cercetător remarcabil, cât mai ales înexplicarea substratului traco-geto-dacic şi azestrei specifice cu care s-a intrat şi s-a ieşitdin complexul proces al romanizării. Deşi s-aapropiat de lumea satului şi din perspectivăsămănătoristă, Iorga a legat intrinsec şicorect transhumanţa de formele simple delocuit la români, implicând în descrierilesale, obositor de amănunţite, câteodată,habitatul de la stână şi casă, insistând peornamentaţia interioară şi exterioară,pentru a finaliza cu biserica, portul,ornamentaţia ţesăturilor, meseriile,meşteşugurile, uneltele şi nu în ultimulrând cu simbolistica iconografică. De fapt şiautorul este surprins la Iorga de aceastăinsistenţă a descrierilor până la detaliu.Faţă de B. P. Hasdeu, Nicolae Iorga a pus undeosebit accent şi pe aspectele de viaţăeconomică şi socială, construind imagineavieţii cotidiene la români, ca nimeni altul,până astăzi. Ca etnolog şi etnopsiholog, N.Iorga leagă şi explică viaţa arhaică a lumiimedievale de viaţa cotidiană, caargumente indubitabile ale continuităţiiromâneşti.

Folcloristul câmpinean face în volumulsău şi o scurtă incursiune în lumeabasmului, completându-i pe cei doi savanţiîn planul naşterii basmului ca mit, acirculaţiei şi a interferenţei cu celelalteşcoli europene, reliefând la Iorga


asiduitatea cu care acesta a urmăritperiplul basmului din India şi Orient îngeneral, prin Bizanţ şi Europa, sesizândimpactul creaţiei şi al vieţii, ca oconfruntare inevitabilă dintre bine şi rău,de la zoroastrismul mazdaisto-persan şipână la feţii-frumoşi, zmeii şi zânele dinbasmele româneşti.

Autorul sesizează şi faptul, că faţă deHasdeu, Iorga a acordat un real interes faţăde Biblie şi circulaţia cărţii religioase laromâni, dar mai ales, că savantul de laVălenii de Munte, prin implicarea în viaţapolitică a trecut de pe poziţiileautohtonismului spre cele ale unuieuropenism, instalat în preajma declanşăriicelui de-al doilea război mondial la mulţiintelectuali români.

Abordându-şi volumul din perspectivapalierului culturii şi al civilizaţiei tradiţionalela români, Gherasim Rusu Togan era firescsă nu acorde spaţiul necesar şi pentrupoziţiile celor doi savanţi din perspectivaraporturilor interetnice. Este de fapt vorbadespre antisemitism, înţeles la cei doi nu înforma manifestărilor violent fizice, cât maiales a unei critici aduse evreului de pepoziţii intelectualiste şi creştin-ortodoxe.Dacă la Eminescu, teama faţă de evreu eraînţeleasă ca una specifică societăţiiromâneşti moderne, de la jumătatea sec.al XIX-lea (creşterea lor numerică şiconcurenţa adusă capitalismuluiautohton), la Hasdeu, antisemitismul săuse explică prin tinereţea petrecută înmediile ruseşti şi polono-ucrainiene. Într-oscrisoare remisă lui Lazăr Şeineanu,Hasdeu mărturisea că a fost şi a rămas unantisemit. În 1866, în „Studiu asupraiudaismului” B. P. Hasdeu scria, învinuindu-i pe evrei: că nu muncesc, nu produc, darîn schimb se înmulţesc şi se îmbogăţesc,împrăştiind seminţele corupţiei şi ale mitei.Critica adusă lui Hasdeu pentru

convingerile sale antisemitice, manifestatedoar în plan ideatic şi în nici un caz în planfizic, ni se pare o injusteţe evidentă dinpartea unor autori de după 1989, ce auexcelat prin interpretările lor subiective şinefondate, decăzute din planul etic alabordărilor ştiinţifice.

La Iorga, situaţia este oarecum diferită.Istoricul Oldson afirma că antisemitismullui Iorga a fost de o eleganţă diferită. LaIorga şi la Hasdeu, ca de altfel lamajoritatea românilor, antisemitismul aîmbrăcat o haină religioasă, generată detradiţiile specifice bisericii, dar mai alesortodoxismului românesc. De fapt, la Iorga,în al doilea deceniu interbelic,antisemitismul său s-a diluat, el opunându-se conceptului rasial şi violenţei susţinutede Garda de Fier.

Actuala societate românească, atentăsau nu la disputele existente, la uneleacuze ce se aduc unor mari şi foştiintelectuali români, nu are, încă, creionatăo poziţie bine stabilită. De aici şinumeroase abordări şi critici ce umbrescopera unor mari creatori, printre care şi ceitrei menţionaţi în rândurile de faţă.Credem că este necesară punerea sub lupacercetării şi a acestor aspecte ce îşiaşteaptă răspunsul din partea publiculuilarg. Mentalul postdecembrist, şi dinnefericire abordările mai multor autori,consacraţi prin studiile lor au supus criticiişi demitizării activităţii şi operelor unormari personalităţi ale culturii româneşti dinsec. al XIX-lea şi al XX-lea.

Nu putem încheia recenzia noastră fărăa recomanda cu toată seriozitatealecturarea volumului ieşit de sub peniţascriitorului şi folcloristului Gherasim RusuTogan, ca o contribuţie deosebită laexegeza făcută operelor lui Hasdeu şi Iorga,precum şi a complementarităţii dintrecultura populară şi cea cultă.


Un interviu de Marina Nicolaev

De curând am avut privilegiul să îlcunosc, la evenimentul excepțional dedicatPremiilor Alexandru Şafran 2012, pecelebrul traducător, scriitor, redactor,eseist şi poet Țicu GOLDSTEIN

– Bucureştean get-beget, scriitorul şitraducătorul Ţicu Goldstein ireversibilpoartă în memorie secvențele unui oraş-puzzle, al nostalgiilor amare. Copilăriadumneavoastră a fost marcată tragic decel de-al doilea război mondial. Care esteamintirea cea mai emoționantă din aniicopilăriei?

– M-am născut la Bucureşti în 1929,anul marii crize, nu spun economice,pentru că nu a fost doar economică. Înorice caz pot să spun că pentru familia

noastră a fost anul declinului. Ne-am mutatpractic dintr-o locuință mai bună, - m-amnăscut pe strada Logofătul Tăutu (dinvechiul cartier al Văcăreştilor, demolatăarbritar în anii 80, unde „populaţia israelităa devenit predominantă în această zonă, înspecial după marele foc din anul 1847.Evreii se stabilesc pe străzi ca Bradului,Vulturi, Nerva Traian, Colonel Orero,Pitagora, Udricani, Mămulari, Sfântul IoanNou, Jigniţa, Olteni, Mircea Vodă, HaiduculBujor, Labirint, şi o parte însemnată din

interviu


Țicu GOLDSTEIN:

„Etica Prima şi poezia aufost la sufletul meu

dintotdeauna”

S-a născut la 7 octombrie 1929, înBucureşti. Copilăria sa a fost marcată decel de-al doilea război mondial. Studiilesale şi le-a făcut la Liceul Teoretic„Cultura”, Facultatea de Filozofie dinBucureşti (1951-1955). A fost o lungăperioadă de timp neobositul redactor alemisiunilor de ştiință şi anticipație alRadiodifuziunii Române, un apropiat alscriitorilor români de science-fictionAdrian Rogoz, Vladimir Colin, IonHobana, Horia Aramă, Burschi Gruder,Galia Maria Gruder, Dorel Dorian, SandaRadian ş.am.d. Mai târziu, între 1973-1990 a ocupat funcția desociolog-cercetător în domeniul familieişi copiilor la Institutul de Igienă şiSănătate Publică - Bucureşti. Din 1980 -colaborator la publicațiile comunitățiisale mai ales la „Revista Cultului Mozaic”şi apoi la „Realitatea Evreiască”; din1993 - colaborator la „Minimum”(Israel); din 1996 - la „Hazionut” (Israel),„Maximum” (Israel), precum şi la„Buletinul Ierusalimului”. Autor anumeroase conferințe pe teme iudaice,comunicări la Centrul de Studii şiCercetări Iudaice al FederațieiComunității Evreieşti din România, unneobosit autor de traduceri din operelelui Moshe Idel, Alexandru Şafran,apărute în Editura „Hasefer”.

Calea Călăraşilor. Ca urmare a acesteimutări apar şi străzi cu denumiri specifice:strada Israelită, strada Halfon, stradaSinagogii, strada Spaniolă, strada rabin dr.Beck, strada Goldfaden, strada JacquesElias, strada dr. Iacob Felix, strada Palestina”– sursa: Anca Ciuciu „Martori tăcuţi. Străzi,sinagogi şi magazine din Bucureşti” n.n.) lachirii mai ieftine, în locuințe mai amărâte.Pe Logofătul Tăutu acolo, tata avea unatelier şi un ucenic sau doi – eu am cunoscutdoar unul singur, Mitică, era țigan şi despreel o să vorbesc la un moment dat, maitârziu. Da, copilăria e copilărie, ne jucam catoți copiii, ne plăcea teatrul improvizat lacolțul străzii. Am făcut şcoala (ŞcoalelePrimare Unite) pe strada Colonel Orero(astăzi dispărută, strada Colonel Orero seafla undeva la intersecția dintre CaleaDudeşti şi strada Mircea-Vodă, n.n.)cartierul era Văcăreşti ca o endogrupare,acolo, puteam zice ca ne puteam simțiîntre noi, deşi la colțul străzii erau niştetineri care ne mai fugăreau cu nişte puşticu alice şi pentru care eu eram să fiu călcatde maşină, de tramvaie, ca fugisem şitraversam Văcăreştiul, fără să mă mai uit înstânga sau în dreapta. O bandă de copii încare era strecurat şi puțin antisemitismpentru că pe colțul străzii pe Negru-Vodăerau Băile Meltzer. Probabil erau niştenemți şi cu atât mai mult aderau la acțiuniextremiste. Deci, şcoala pe care am făcut-oerau Şcoalele Primare Unite, unde erampremiant, pe urmă nu am mai fost, cu timpulm-am emancipat. Dar spre deosebire dealții, care afişau cu mândrie - mi-amintescvecini - sau aveau pe perete înrămate câteo mențiune şcolară, eu cu premiul I - decorațiilealea aurite - stăteau totdeauna sub pat caşi cum ar fi fost un lucru derizoriu. În fine,fiind născut în zodia Balanței, eu țin foartemult la simbol, - Balanța este întotdeaunasemnul dreptății, al echilibrului, iar în

iudaism dreptatea este foarte importantă,se zice de-altfel, cea mai importantă şi caatare, am ținut ca la un reper.

S-a întâmplat aşa că în 1940, am datadmitere la un liceu Liceul Ferdinand pecheiul Dâmboviței, alături de Templulspaniol care a fost distrus până în temeliiincendiat, o parte chiar de elevii şcolii, uniidintre ei legionari. În vară, am dat examenşi am fost admis şi în toamnă am fostmătrăşit pentru ca au intrat in vigoarelegile acelea de ostracizare, rasiste şi m-amtrezit dintr-odată aşa, al nimănui. Eramdestul de tânăr, tata nu mai avea atelierul,era un foarte bun liber-profesionist,dăduse la mica publicitate un anunț şi aşaa intrat în case remarcabile unde arestaurat sau lustruit mobila, la ArmandCălinescu, Liviu Rebreanu şi mulți alții. Şieu m-am simțit aşa superfluu, am făcut totfelul de şcoli complementare, o şcoalăparticulară „Alexandru Buiu” şi în cele dinurmă am aterizat la Liceul Teoretic Cultura,pe strada Sf Ioan cel Nou, ca bursier. Dupăcare, mai târziu, Facultatea de Filozofie.

Şi pentru ca m-ați întrebat de amintiridin copilărie nu pot să trec pesterebeliunea legionară. Trebuie să ştiți căNegru-Vodă era strada care dădea spreTemplul Spaniol şi paralel se afla Căuzaşi,unde era Institutul Medico-Legal. Acolo aufost depuse cadavrele celor care au fostmăcelăriți în pogromul din 1940. E greu decrezut că la mijlocul secolului XX se puteauîntâmpla asemenea lucruri. Bine, caGermania anticipase deja din 1938 înlucrurile astea înfiorătoare. Dar atunci m-am confruntat şi cu alte fenomene deizolare, pentru că un număr de cunoscuți s-au adunat pentru că plecau în Basarabiacrezând că acolo le va fi mai bine. Aunimerit şi ei din lac în puț. Dar în aceastăreuniune de familie (noi eram prieteni, nueram rude), deodată a năvălit o haită de


legionari care au spus următorul lucru: săse ducă unul din familie să procure bani derăscumpărare, dacă nu, va fi vai de capulnostru! S-au dus, s-au împrumutat, însfârşit, ce-au mai făcut, până la urmă s-auîntors. Însă actele de plecare au foststrecurate de către gazde în buzunarele adoi copii (unul dintre ei eram eu) că altfelera şi mai prost dacă vedeau ce şi cumunde pleacă. În cele din urmă ne-au lăsatbaltă. Doar că ne-am pomenit într-o bunăzi chiar vis-a-vis de locuința noastră cu unuldintre ei. Vă dați seama, domnul Gramacare era inspector la STB, la transportulpublic, la tramvaie! Am înghițit cu noduriaceastă vecinătate care îmi amintea demomente destul de tragice. În orice caz amtrecut prin momente îngrozitoare.

Mă simt dator să evoc un martordeosebit al evenimentelor spre cinsteamemoriei lui. Am stat în timpul rebeliuniilegionare baricadați în casă câteva zile,îngroziți şi fără alimente. Mitică, fostulucenic al tatălui meu, a venit totuşi şi ne-astrecurat prin uşa abia întredeschisă, căcinu mai aveam încredere în nimeni, niscaivamerinde. Reamintesc acest lucru şi pentrufaptul că tatăl meu l-a pomenit înainte de amuri. Fie-i amintirea binecuvântată!

Dar a trecut şi perioada asta, a fostrăzboiul, a căzut o bombă chiar la 4-5 metride locuința noastră. Dar ce vreau să spun?

- O copilărie tragic marcată debombardamente şi antisemitism...

- Copilăria e copilărie, când începeaalarma, Ciobănel, cățelul nostru, mergea înfruntea celorlalți, era primul care ajungeala bietul nostru adăpost (adăpostul nostrufost o pivniță). Până am descoperit că lafirma Bata, pe o stradă apropiată, acolonumai familiile bune româneşti aveaudreptul să se adăpostească, la noi înpivniță ce puteai să faci? Dupăbombardament, doar țevile au fost sparte,

lumina era suspendată, pe urmă am aflatcă bomba era de calibru mai modest, ceacare a căzut în apropiere. Dar la noi era caun ritual, mergeam în adăpost, cântam, erachiar un loc de întâlnire. Până labombardamentul următor, noi copiii,băteam toba, o ulcea, făceam cântece,glume. Copilăria noastră a fost sub bombe.

Mă întorc la Liceul „Cultura” să vă spuncă acest liceu a fost un loc de refugiubinecuvântat pentru intelectualii evrei.Practic era o adunătură, pentru că nu maiera vorba de mari profesionişti, pentru căaici s-au refugiat avocați, medici, arhitecțide meserie şi trebuiau să câştige şi ei opâine şi predau o materie sau alta, deci numai erau toate rigorile unei şcoli obişnuite,normale. Fratele meu (Marcel Goldstein,1924 - 1986 n.n.) era cu cinci ani mai mare,el a făcut o şcoală mai ca lumea, eu însăaveam un scris aşa, „laba gâştii”, dar mărog, am prins şi bătaia în şcoală, profesoarade caligrafie ne călca în picioare. Era puținisterică, avea o linie destul de dură dinlemn de tei, cu care îți îngroşa palma cuîncă 2-3 cm. Bătaia se zice că e ruptă dinrai, dar mă rog, sfântul Augustin se plângeacă nu a fost bătut îndeajuns ca să fi învățatmai mult, de exemplu. Dar după acesteperegrinări, am făcut şi şcoala sanitară,care m-a ajutat la un moment dat când amfost mătrăşit de la Radio, să pot lucra laInstitutul de Igienă şi Sănătate Publică.Când s-a făcut reforma învățământului şiau fost practic desființate liceele teoretice,trebuia să mergem la un liceu tehnic. Şidupă acest liceu tehnic, - noi nu făcuserămdegeaba acest liceu – nu mai eram bunipentru facultățile pe care le doream, citrebuia să rămâi tehnician sanitar, căcipentru asta făcusem noi şcoala aceeatehnică, asta nu ni s-a spus. Totuşi amreuşit să trec la Filozofie care mă interesamai mult. Cam acesta este tabloul ca să


zicem aşa, al copilăriei.- Un moment semnificativ al vieții dv a

fost întâlnirea cu rabinul Alexandru Şafran.Ce influență a avut această întâlnire?

- În 1942 la vârsta de 13 ani am pus BarMitzvah (Bar Mitzvah ori Bar Mițváreprezintă o ceremonie religioasă evreiascăde pasaj spre maturitate şi având loc lavârsta de 13 ani n.n.), confirmareadintotdeauna în iudaism, în viața evreiascăcă eşti bărbat, că ai devenit matur, că airesponsabilități şi de asemeni tot ritualulcare revine unui bărbat. Am pus BarMitzvah la Templul Coral când templul erapatronat de rabinul şef Alexandru Şafran.Am fost şeful promoției, spun asta pentrucă eu am vorbit în numele „cohortei” mele.Au fost mai mulți prezenți la Bar Mitzvah înaceeaşi zi. Cu ocazia aceasta, am strânsmâna pentru prima oară lui AlexandruŞafran. Sigur că nu ştiam atunci mai ales,că ne vom reîntâlni peste mai multedecenii, dar pentru mine care veneam latemplu în mod destul de obişnuit,prelegerile lui erau nişte repere. Avea ocharismă şi o strălucire care bineînțeles, căm-au captivat. Tata mergea mai des laMalbim (Malbim, construită în 1848, cumotive maure. Renovată 1904, reclădită în1928, reparată după cutremurul din 1977.Dărâmată în anii 80 n.n.) – era acolo peVăcăresti pe o stradă plasată interesant,sinagogă demolată de Ceauşescu. Şi tatamergea la această sinagogă foarte umilă,acolo se simțea mai în largul lui. În schimbpe mama, pe fratele meu şi pe mine, neatrăgea Templul Coral care mi se păreaînalt ca o catedrală, bineînțeles, păstrezimaginea asta din copilărie.

Blândețea acestui mare rabin Şafran şicunoştințele lui au fost nişte repere care ceau semănat atunci au fost cu rod. Şi s-a maiîntâmplat o treabă care, peste mai multedecenii, a readus din nou, în față, chipul lui

Alexandru Şafran. Şi anume, la o aniversarea mea. O naşă de-a mea (la noi şi nu numaila noi, o naşă este o persoană consideratămembră a familiei) aşa că naşa mea (mairar la evrei) care emigrase, era analfabetă.Eu, absolvent de Filozofie, am corespondat20 de ani cu această analfabetă care îidicta soțului ei răspunsurile la scrisorilemele. Ea umbla în tot Israelul cu scrisorilemele să le arate altora. Erau scrisori dedomn. Şi m-a întrebat ce carte aş dori sauce îmi doresc. Eu, bineînțeles o supăr penevastă-mea când de fiecare dată la ziuamea îi spun: o carte. (Este un cadou maiieftin şi la urma urmei, e un cadou care măinteresează mai mult decât alte obiecte.) Şii-am spus de „Cabala” lui Alexandru Şafran.Ea mi-a trimis-o dar nu a ajuns la mine.

- Volumul era cel în franceză, „LaCabale” de Alexandre Safran, apărut laEditura Payot, Colecția Religions &spiritualités, Paris, în 1960.

- Da. Cum în perioada aceea lucram laRadio, ca redactor la emisiuni de ştiință,m-am plâns în stânga şi în dreapta şi dintr-odată un coleg mi-a spus: „Uite ce e, orudă de a mea este la ˮCenzura cărțiistrăineˮ. Şi dacă şi cartea ta a venit, eu ți-oprocur.” Am rămas stupefiat. Şi dupăcâteva zile a venit să-mi spună cu regret căa văzut cartea dar e o carte de mistică şicare merge la topit! Deci, spun astea ca săştim măsura lucrurilor. Peste ani, prinprofesorul Carol Iancu, am luat legătura cuAlexandru Şafran de la care am primitaceastă carte a lui. S-a refăcut într-un fellegătura. Iar încă mai târziu, s-a întâmplatiarăşi o chestie interesantă că am primit untelefon de la editura Hasefer dacă amaceastă carte (director era Ornea cu carefusesem coleg, deci ne cunoşteam). Amfost coleg şi cu Iosif Sava la Filozofie. Şi euam venit cu cartea şi cu alte cărți la mine întaşcă – am fost bine inspirat – şi, de ce?


voia să-mi împrumute cartea s-o deaaltcuiva să o traducă. Şi eu zic că suntbucuros că pot împrumuta pentru cătrebuie, e momentul să revină în țară şi peaceastă cale Alexandru Şafran. Deci a luatcartea cu împrumut, cartea a apărut darcopyright-ul l-a primit altă editură. Dar eule-am spus celor de la Hasefer, nu vănecăjiți, şi am adus altă carte a luiAlexandru Şafran, Memoriile sale, zicându-le: „Dacă aceea e fundamentală, asta eurgentăˮ. Şi iată-mă cu memoriile intitulate„Un tăciune smuls flăcărilorˮ. Astfelaceastă carte a apărut în 1996 („Un tăciunesmuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască dinRomânia, 1939-47ˮ, Ed. Hasefer, Bucureşti,1996 n.n.) şi bineînțeles că a fostmomentul unei legături trainice şi carepână la sfârşitul vieții marelui rabin afuncționat, să spun aşa, o prietenie care s-a transmis şi fiicei sale Esther StarobinskiŞafran (Esther Starobinski-Safran esteprofesor emerit de Histoire de la penséejuive la Universitatea din Geneva n.n.) carea fost o continuitoare a tatălui său lacatedra de iudaistică de la Geneva şi fiuluisău Avinoam Şafran, neuro-oftalmolog deprestigiu european. Deşi de altă meserietotuşi dr. Avinoam Şafran a avut o anumităeducație, o anumită cultură. Există o cartea lui publicată, pe care cred că am să i-osolicit, despre Medicină şi iudaism. Da, ascos o asemenea carte despre care puținiştiu. Şi puțini vorbesc, dar arată că pentruel, această ramură nu e deloc străină. De-altfel este un venerabil practicant şi tobăde iudaism, ce să mai vorbim. Deci aceastălegătură s-a materializat în apariția a cincisau şase cărți. Practic, majoritatea cărțilorlui Alexandru Şafran, publicate în Romania,le-am tradus eu. O relație nemaipomenită.Când a fost în România (a venit dupăaproape o jumătate de secol! n.n.), şi avorbit într-o limbă frumoasă românească,

Matilda Caragiu - sora actorului TomaCaragiu, care e lingvistă şi care a fostprezentă la Academia Română când AlexandruŞafran a primit titlul de Academician - aspus că sub cupola aceasta nu s-a mai auzitde la Sadoveanu aşa o limbă românească!Extraordinar, pentru că acolo, la Geneva,nu cred că avea prea mult cu cine vorbiromâneşte, decât cu Sara, soția lui.

– Ați tradus simultan zeci de cărți deistorie, filozofie sau literatură. Filologînnăscut, sunteți preocupat de literatură şieste ştiut ca ați tradus în română o serie delucrări de iudaică, din franceză, ați scrisarticole ştiințifice, eseuri, filozofie. Neputeți povesti despre operele şipersonalitățile care, de-a lungul timpului,au rezonat în cariera dumneavoastră detraducător?

– Trebuie să spun că da, în acelaşi timp,pentru că au fost două ramuri pe care le-am frecventat în principal în traduceri: unafilozofică şi una istorică. Ramura istorică aținut în mod special de Carol Iancu, pe carel-am descoperit în BCU – bibliotecaîmpuşcată – la Fondul secret, în vremeaaceea. L-am descoperit cu lucrarea lui debază, „Istoria evreilor din Româniaˮ. Amintrat cu el în corespondență. Şi iarăşi unepisod cu „tremuriciˮ pentru că în vremeaaceea (înainte de 89 - n.n.) a avea ocorespondență cu străinătatea era ochestie deocheată, deşi am corespondat şicu prieteni pentru care bineînțeles am şiplătit. Iar Carol Iancu m-a rugat să îi trimitdin „Monitorul Oficialˮ nzmele celor 888de evrei căzuți în războiul din 1877, cugradele, cu date, cu toate, care au fostprimii încetățeniți şi copiii lor probabil aubeneficiat de unele drepturi cetățeneşti. Şieu am trimis, zic cu ˮtremuriciˮ, cine ştie ceîşi închipuiau autoritățile; şi ca să nu letrimit măcar de pomană, câte 10, 10, 10bucăți ca să văd dacă ajung. Şi au ajuns. Şi


i-au fost de folos. Deci şi cărțile lui CarolIancu cu excepția uneia singure, care aapărut la Polirom, le-am tradus eu.

Dar pe linie filozofică nu doar acesteaau fost tabloul ci am mers pe mai mulțiautori francezi: André Neher şi EmmanuelLévinas - (1906, Kowno Kaunas, Lituania -1995) filozof francez, evreu de origine, custudii de filozofie la Strasbourg (1923-27) şila Freiburg (1928-29), n.n.) - , care au fostpentru mine nişte repere extraordinare.

Din Lévinas, am tradus ˮDificila libertateˮ(Hasefer, Bucureşti, 1999 n.n.) pe care credcă România liberă a recomandat-o pentruo introducere la Lévinas, pentru că totuşiLévinas, care a fost studentul lui Heidegger,era destul de criptic, bine consolidat lingvisticîntr-un limbaj mai dificil şi un loc depătrundere a fost această carte „Dificilalibertateˮ.

Tot de aici a fost şi comunicarea mea laIaşi care a fost publicată de „Observatorulculturalˮ intitulată „Lévinas - Etica Primaˮ.Ce vrea să spună? La „Etica Primaˮ trebuiesă spun explicit nu implicit, este o critică laadresa filozofiei de până la Heidegger şi laHeidegger. Adică nu ontologia este peprimul loc pentru el, ci etica. Etica a fostcălcată în picioare de două regimuribarbare şi de două războaie mondiale careau avut loc. Deci a pus în față Etica şirăspunderea omului față de lume şi univers.

Aici aş mai vrea să adaug că pe aceastălinie am scos câteva cărți foarte interesante.Cartea lui André Neher o altă figurădeosebită, reprezentativă, de care o săaflați dacă o să citiți aceste cărți: „Cheileidentității iudaiceˮ, „Moise şi vocațiaiudaicăˮ, „Faust si Maharalul din Pragaˮ.

Să nu se uite însă un lucru că eu suntcel care a publicat prima carte a lui MosheIdel (filosof şi cercetător al Cabaleiisraelian, originar din Târgu Neamț,România n.n.) „Mistică şi mesianismˮ.

Zâmbesc pentru că atunci când carteaera aproape tipărită, mi-a dat un telefon cusufletul la gură Moshe Idel de la Ierusalimsă-mi spună: „Te rog, cu cerul şi pământul,să fie dedicată mamei meleˮ.

- Istoria familiei dumneavoastră este cutotul aparte. V-ați gândit să vă scriețimemoriile sau o monografie?

– Da. Monografie, pretențios spus, dartrebuie să spun că alături de mine estesoția mea, doctor Volia König, dintr-omamă vieneză şi tată român şi un bunicevreu. Familia ei a trăit tragedia europeanăa celor două mari catastrofe: nazismul şicomunismul. Fugind din una în alta, a plătittribut ambelor, nu numai cu viața în timpulrăzboiului ci şi lagăre, foamete, sclavie. Noine-am cunoscut la Ateneul Român şi, deşifiecare aveam altă profesie, ne-au unitmuzica, arta, cultura, poezia, dragosteapentru frumos. În medicină ea a făcut multbine oamenilor, mai ales celor bătrâni, căciprofesa gerontologia. Ca hobby preferat,poezia. A şi tradus din poeți remarcabilimai puțin cunoscuți la noi:

Hilde Domin şi Rose Ausländer. Dați-mivoie să profit de ocazie şi să citesc înpremieră, câteva din traducerile care mi s-au părut interesante din Erich Fried(Născut la 6 mai 1921, Viena şi mort la 22noiembrie 1988 în Baden-Baden, ErichFried a fost poet, traducător şi eseist evreuaustriac, refugiat din timpul războiului înAnglia. Alături de Hans MagnusEnzensberger şi Wolf Bierman, estereprezentantul literaturii angajate de limbăgermană după cel de-al doilea războimondial. De asemenea, este considerat celmai bun traducător de Shakespeare înlimba germană, n.n.):

Teama şi îndoialaSă nu te îndoieşti de acelaCare-ți spune că îi e teamă


Dar să te temi de acelaCare îți spune că nu cunoaşte îndoieli.

Minciuna despre picioare scurtePicioarele mai marilor minciuniNu sunt întotdeauna chiar atât de scurteMai scurtă este adeseaViața acelora care nu cred în ele.

PotrivireSe spune despre un poetCă este unul care adună cuvinte.Nu este aşa.Un poet este unul pe care cuvintele îl adunăDar care, mă rog,Dacă are ghinion,Cuvintele îl sfâşie total.

Status quoCine vrea ca lumea să rămânăAşa cum esteAcela nu vrea ca ea să rămână.

- Cine e Felix Goldstein?- Acum să vă spun şi câteva cuvinte

despre fiul nostru, Felix. A absolvitmatematica la Bucureşti şi arte vizuale laIerusalim. (1996-2000 Photography, Videoand Computer Imaging, Bezalel Academyof Art and Design. În 2001, doctorand înVideo and New Media, University of Artsand Design UIAH, Helsinki, Finlanda n.n.)S-a stabilit la Viena. A scris poezie subpseudonimul David Ioachim. Apreciatelogios de Nichita Stănescu. „Trecea opasăre de lemnˮ (Editura Papirus Media2006, n.n.) este placheta pe care eu amreuşit să i-o tipăresc mai târziu, din careextrag câteva poeme din 1979:

UmbreUmbre umblă-n casa meaUmbre-n mintea mea perindăUmbre şi umbrela-mi da

Umbre umblă în umbra mea.

Umbre umbros copac umbreaPeste ale noastre umbreUnde umbra umbrei staSta şi umbra umbrei. (15 dec. 1979)

Ochiul holbatAşteptam ochiul holbat să mă priveascăşi să văd ce zice

Aşteptam ochiul holbat să mă măsoareşi să mă trimită în temnița orbirii.

Aşteptam ochiul holbat să ridicedin sprânceană şi să se mire.

Aşteptam ochiul holbat să se închidăŞi să mă viseze.

Aşteptam ochiul holbat să se apleceşi să plângăAşteptam ochiul holbat să se şteargăşi să surâdă.

A predat matematica la şcoliinternaționale la Helsinki şi în Timorul deRăsărit în limba engleză, precum şi laBucureşti şi la En Ghedi în Israel. FelixGoldstein a participat cu expoziții defotografie artistică în Israel, Statele Unite şiGermania.

- Mai puțin sunteți cunoscut ca poet. Cene puteți spune despre poezie şi creațiile luiȚicu Valer – pseudonimul dumneavoastră?

– De fapt, poezia a fost la sufletul meudintotdeauna şi dintre poeții preferați afost şi Fundoianu (alias Benjamin Fondane- pseudonimele literare ale lui BenjaminWexler (14 noiembrie 1898, Iaşi - 2 octombrie1944, lagărul nazist de exterminareAuschwitz, Polonia) a fost un critic, eseist,poet şi teoretician literar franco-român deetnie evreiască. n.n.) pe care şi soția mea îl


aprecia. Cu ea am început cu Eminescu şisalt peste timp, cu Fundoianu.

Dar am trecut la un gen de poezie haikumai puțin prețuit, din păcate, răspândit înJaponia şi în lume. Am şi scris latricentenarul Bashō, părintele genului, celcare a stabilit canoanele haiku-ului,vorbind cu acea ocazie despremondializarea haiku-lui. O mişcare destulde populară şi ăsta e punctul sensibil şinevralgic că fiind populară, de masă, maigreu de stabilit ce şi cum, ar scrie toatălumea poezie şi ar fi copleşită de mulțimeaasta, puşi toți să scrie. Deci exigența e maimare aici, decantarea şi cunoaştereapropriu-zisă acestei sfere destul de exoticepentru tărâmul nostru, chiar şi pentrucritica şi istoria literară.

Dar în domeniul acesta şi-au încercatpana şi nume mari: Ezra Pound, OctavioPaz, Ungaretti, Borges, şi la noi AlexandruStamatiad, Nichita Stănescu, AugustinDoinaş, Sorescu ş.a.

Haiku-ul rămâne greu de echivalat printraduceri, pentru că poezia aceastapresupune o mare concizie, o aluzie lanatură, la inefabil, la vacuitate şi,bineînțeles, elementar, originalitate. Eu ampublicat şi aici e o poveste, unde şi cum ampublicat eu primul volum. S-a întâmplaturmătorul lucru, că doi prieteni pictori auavut o expoziție la Simeza. Şi noi, fiind aşaun triplet de amici, am zis, hai să punem lafiecare tablou câte un haiku. Rezultatul afost interesant, pentru că pictura fiind non-figurativă nu a fost pe gustul multora, înschimb au fost captivați, mulți dintre ei, deaceste poezii. Ca atare, unul dintre ei,editor, m-a căutat şi m-a şi editat. Primulvolum, prima plachetă a fost „Muntelevisuluiˮ, al doilea „Veşnicia trece prin clipăˮ(„Splinters of eternityˮ, Ediție bilingvă,Editura Verus, Bucureşti 2011 n.n.).

Trebuie să vă spun că nu am decât o

referință aici în față, dar esențială dupămine, trimisă de Leon Volovici (căruia i-amtrimis şi lui un volum în 2011 şi care mi-atransmis următoarele rânduri): „Spune-i terog poetului Țicu Valer – ăsta erapseudonimul meu literar – că placheta luide poeme haiku Veşnicia trece prin clipă afost pentru mine o surpriză şi o revelație.Atâta concentrare de intuiție şi prospețimeasociativă, totul comprimat la maximum,plin de sugestie şi meditație, încărcate demelancolie îți dăruiesc o stare de spiritcare să-ți permită să continui tot aşaˮ.

Câteva cuvinte despre haiku: sunt 3stihuri, 17 silabe 5, 7, 5. Nu are rimă. Deexemplu:

Sfârşit de erăoglinda lumii țăndăriclavirul mut.

Oglinzi strâmberedau fidel lumeao pânză de Bosch

Suflet grav,de-am şti la umbra cărui zeune veştejim...

Dintr-un calendarprecum frunzele toamneizilele se duc.

Dau. Era un poma fost cândva şi oma fost o lume.

Perplexitatesă rătăceşti drumulspre tine însuți

Un pisc de atinso iarnă de străbătut –partea omului.


Dar nu am scris numai haiku. Iată acum,la apus de soare, în amurg, am scos în afarăde poezie şi această carte pe care arecomandat-o călduros Ion Vianu, omonografie pentru istoria literaturii, „CilibiMoise un filozof popularˮ. (Cilibi Moise:1812, Focşani - 31 decembrie 1870,Bucureşti). On revient toujours... E primulautor evreu de limbă română şi uluitor estecă acest moralist era analfabet, dar ungeniu oral. L-a îndemnat Moses Gaster (Dr.Moses Gaster - 17 septembrie 1856,Bucureşti - 5 martie 1939, Abingdon, MareaBritanie -, a fost un român-evreu de ritsefard, rabin, filolog, istoric literar, publicistşi folclorist, cu deosebire în domeniul limbiişi culturii române şi al studiilor iudaice,luptător pentru emanciparea evreilor dinRomânia şi un important conducătorsionist. n.n.) care aduna broşurelele lui careau ajuns la tiraje de neimaginat azi, de mii.Şi l-a îndemnat pe Moses Schwarzfeld săadune tote broşurele astea şi să facă unvolum. Volumul acesta a fost reeditat în1936. Şi eu l-am reeditat după 2000, „CilibiMoise, Vestitul în Țara Românească:practica şi apropourileˮ (Cilibi Moise,„Practica şi apropourile lui Cilibi MoiseVestitul din Țara Româneascăˮ, Craiova,1883; 2a ed., Bucureşti, 1901; Ediția din2000 îngrijită de Ticu Goldstein, EdituraHasefer, Bucureşti, 136 pagini, n.n.) cartecare a fost remarcată de Ion Vianu,spunând că este o carte scurtă cadimensiuni, dar substanțială. Eu l-amprezentat pe Cilibi Moise la conferințainternațională lui de la Montpellier. Peurmă am editat antologia de autori evrei„De la Cilibi Moise la Paul Celan. Antologiedin operele scriitorilor evrei de limbaromânăˮ 1996 Bucureşti Ed. Hasefer, adicăde la Cilibi Moise aliteratul la un mareprofesionist al literelor, Paul Celan.

- Domnule Țicu Goldstein, sunteți o

personalitate activă, dedicată. „Ce n’estpas la fin. Ce n’est même pas lecommencement de la finˮ, după cumspunea Winston Churchill. Ce proiecte noiv-ați propus?

– Omul propune, Domnul dispune.Totuşi doresc să strâng laolaltă,

publicistica şi comunicările într-un volumpentru că unele din ele cred că merită săfie păstrate, să zic aşa. Şi mai vreau să scoto plachetă intitulată „Eternități de o clipăˮşi dacă permiteți să citesc, cu anticipație,câteva dintre acestea:

Se aprind steleDoar luna se ascundeGreieri la taifas.

Darul toamneiAur pe alei, pe străziCâtă risipă!

Tăcerea taSfâşie noapteaOdată cu mine.

Tablele legiiÎn deşertul din noiSfărâmate zilnic.

La zidul plângeriiUnii se roagăAlții se întreabă.

Deschid fereastraPe caisul înfloritUn melc alpinist.

Acest din urmă haiku se numeşteSenryū, fiindcă aduce a glumă, a epigramă,a umor.

- À bientôt, j’espère! Domnule ȚicuGoldstein, vă mulțumesc.


Elena DINU

un•poem•fantastic•Se•deseneaza•în•crochiuri•de•fum•pe•acoperisul•albastru•cand•nourii•tac•concentrati•ân•adâncimi•de•ape

7.02

TRUP e sufletul azi.GREU ca un mort.UITATFĂRĂ DE prohodire. NĂDEJDE.

2.02

UmblaCuvântulÎnToateMădulareleSădindDoruriAdânciCaRănileStrigătelorMute

2.02

a Unuia, dintr- Unul,toata inima I se aduce dar,implinita de rod, in clipe de neinserare

1.02

cerc:roata de foc, în tunet, roata de inel pe

deget, roata de tron, roata-nimb, roata-coroana pe capul plecat, roata-cununade martor/ martir, roata de flori, roata deinimi legate prin Cuvânt, în Trup

17 ian

Înger - Semnde Cuvânt pe pământ

cerc:Înger - Semnde Cuvânt pe pământprezent

13.01

a iubi din Inima Taa trăi din Viaţa Taa gândi din Cuvântul Tăuun pic din Tine (.) a Fi.

cerc:a iubi, a trăi, a gândi, a Fi din Inima Ta,din Viața Ta, din Cuvântul Tău, dinTine. un pic.

13. 01

Alb ninge pe roşu, în ranasuflare pe foc, de răcoareveşmântdin lumină!

12.01

s-a înfăşurat în aripă timpul şi nu-şi maivrea sens12.01

ploua.vertical(a)!harde dar

11.01

dearipaingeruluimeuaurespiratdureriletoateexplodateinalburidelumina

7 ian

om cerşit de iubire am venit cu ninsoareşi îngeri de foc,om de humă-mi degust veşnicia din clipede-albastruri din aripi, şi tot,om, dorit în Lumina mă vrea iarăşiIubirea să potsă primesc.

5 ian

iar a pecetluit luna cu ChipulLuminii de-nceputuri - Nefăcutul.

2 ian

gânduri


Denisa LEPĂDATU

Uitaţii poeţi

poeţii statuicu priviri uitateprăfuitealeg începutulclipelor flămândecărţi necititeîncăsuspinăstrângând luminităcuteîntrebări griîn buzunare de sufletde ploaieunite

Prima lectură publică

mi-a îngheţat sufletulde emoţieastăzialuneca virgulape şoaptele melecuvintelefremătausperanţe topitepe căldurafiorilorsfârşiţi încapcanaîndoielii

Bieţi actori

ne-am născutprimind roluriştim piesadar greşimuitând versul final

purtăm aşa amintirice locuiescsuflete înrămateîn tabloulvieţiiaşteptândnemurirea

Castel de piatră

palat pe dealdin flori croitflori albe caaripi de îngercasteldin vremuri de aur pecând cavaleriila pace dădeau şisoarele mereulumina pe cerul brăzdatde razeîn el se aflau mariîmpăraţi dar acumnumai legenda a mairămas dinMarele Castel dePiatră

Păsări ca gândul

ca gândul plutescidei cuvinteneînţelese de nimenisingure se aşeazănu vorbescîţi arată lumeaaşa cum o vădgânduri ascunseemoţii ce plângfără oprireîntre foile vieţiialbe sau colorateca sufletul meu

poezie


Flori pe suflet

pe sufletul meucresc florigrăbiteies prinferestre acoperindneîmpliniteleviselăsatesă cadăpe frunzeîmpletitecu rouădin şasedimineţicântatepe şasecorzide chitară

Iluzia unei şoapte

fulg ce priveşte seninprintre genele aripiţinând palmele pe orizontsărut îngheţatapasă înveşmântate gânduriîn ţurţuride iubire topiţiflăcări mirate ce ardinimi create din vise cernutefără-nţelesmă împiedic de-o şoaptăprelinsă departeiluzii risipite-nmagie

Dor

felii de tristeţemă ţin flămândăzâmbete ruptelipsesc din

tremuratele lacrimipe inimaîncercatăde dor

Infinitul sau perfecţiunea

iubireao sumă egalăfără restla împărţireacu fericireaînmulţitărezultă un numărcareadunat cu termeniinecunoscuţiai sincerităţiiobţineminfinitul sauperfecţiunea

Înveleşte-mă ploaie

înveleşte-mă ploaiemi-e frigm-au udatpuncteleşi virguleledin rândul chemăriispre noritremură mirareaatinsăde suspinulcâtorva ghilimelece sărutăîntrebărileaşezate pe liniide dialogia-le pe toateşi usucă-letristeţeacaramelizându-lecu iubire


Octavian MIHALCEA

FUM

cine a văzut noaptea în faţa luminiiva îndepărta uşor sferele plutitoaredupă luciul încărcat cu păsări adormitetotuşi aproape lângă izvoarecu linia roşie încerci triumfătoare fluide –model fixînrămarea viselor curbe alăturinumai din viaţă respirând neaşteptatulfum aspru

DOAR AŞA ÎNVIE

ar trebui să fie lacrimi fierbinţiînflorite picătură peste picăturădoar aşa învie armele victorieipe acei încă mulţi pereţi ai crăpăriiplutirea – întotdeauna singură până lamarginene e nevoie să adormi printre libere foiscursene mai trebuie să facem altceva!de sus vorbesc despre durerea ploiloriubitoarele curenţilor veneţieni întorşispre viaţă

CELE CE NU SE ÎNGROAPĂ

castelul – mic semn interzis pasiunilorgrandioases-ar scălda peste orbirea ecvestrelor statuirisipite câmpului care tocmai a învinsvom fi doi printre săbii şi leila orele mult prea timpurii ale stingeriiodată cu lichidul verde osândit să trăiascăpentru gloria celor ce nu se îngroapăcaii vor adulmeca sentiment dupăsentimentvechi pietre sfâşiate

ALTE PIETRE

întâi pietrele – centrală aglomerare a

gusturilor foarte elevate

la modă printre zile fără noapte

apoi mesele plutitoare aroma fumului

scump

masat doar de învingători când îşi

relaxează Shiva colţul ochiului

e mult prea multă aglomeraţie

se râde numai indirect astfel că suntem

aproape

aruncaţi din balconul puţin încăpător al

lemnelor fine

la loc între mereu alte pietre alte spaime

cu trecerea timpului încercuit cu urmele

degetelor împrejur

pe cunoscutele ziduri dintr-o dată fără

urmă

ŞI TOTUŞI UN CHIP

uşa îngerului deschisă plus o nuanţă (ocru

discret)

pentru acea pată viitoare

ieşit din epicriză rescriu tocmai pe aceleaşi

ţărmuri

altă scufundare marină undeva

între pericolul retezării şi Salomeea

dansând

vine ziua – maternal glas lăudat cu

devoţiune transfiguratoare

cum spuneai tu pe vremea flagelului

şi totuşi un chip stă ascuns acum lângă

mine

tot cu întoarceri dimineţi învelite în

cearceafuri reci

geamăt prin somnul celor mai bune

intenţii

poezie


ASCENDENT

distanţa neagră e potrivită oricărui sufletîncearcă tăria petalelor!atenţie nu e vorba de floarea albastrăcoarnele taurului nu mistuie anotimpurile deşi ar trebui să o facăîn spatele cunoscutului munte aşteptatînconjuratcu retezarea capetelor singurătăţiiavem în comun ascendentul apelorpânză avangardistă acoperind templul

DE JOS ÎN SUS

apare dimineaţa încărcatăcu neschimbaţii paşi mici unul după altultot unul după altulfericit apoi că lucrurile sunt calmebineînţeles tot într-o nemişcată orizontalădar fără cârjele opririi pe loccâteodată venele aruncă secunda în urmaluminiităiere de jos în sus pe linia semnuluipe linia vieţiipe linia sângelui

DIN PROFIL

moartea trezită brusc din somn de câiniidimineţiiieri existau variate îngheţuri în faţasingurei porţi cu mare carismăobişnuită deja pentru acea poză de arătatlumiiaşteptam ceva dispus la estetice încadrărisoarele surprins din profil şi nu numaica niciodată clipirea cinstei se strecoarăfără experienţă printre fire albemăcar acum citeşte corect mesajul

buzelor inegale!albume uitate dezvăluie taina uneoriîntunecată a trezirii lanţuluilanţul care coboară

CHIAR ULTIMA IUBIRE

crăpate romburi ca model pentru scenacolţuluiatunci când plantele oglindesc intrări sauieşiri dintr-o zonăoricum foarte sensibilă delocîntâmplătoarela etaj sărbătorim altă naşteremai jos arde chiar ultima iubire îngăduitădupă sânzieneatenţie la treptele arse pe ruguri trecuteîn nefiinţămereu vertijul periculos deasupraîngerului de pământatrage unghiurile întotdeauna recivântul e foarte aproape – roată de sticlătrăitoareîn singurii ochi ce ştiu să mulţumească

PASĂREA-PLEOAPĂ

poate odată a zburatsau parcă nu era decât umbra flăcăriipe care unii dintre noi o vor vedea laplecarepenele moi prea colorate încă descoperăun colţ de prăbuşirelângă alte şi alte oglinzi neîntoarsecine va plânge?săgeţile risipite nu mai vorbesc despreunice ploi fierbinţiocoliri fără noroc spre această crucificatăaripă a transformăriiretragere între pleoape zburătoarepoate o rugă


Silvia BITERE

dreptul meu la visare

prietenii mei imaginari sunt oameniiadesea trecătoripestriţi ori plecaţi de acasă din cine ştie ce motivse poate demonstra existenţa unora prindecupaj artisticde exemplu ieri am decupat un păun şi el aşaîngâmfatmi-a spulberat încrederea că mai pot fi şi altfelam zis bun trebuie să dau drumul unei ape săcurgăşi vedeai da vedeai peştii cum înoată doi câtedoi în pereche cum se hrăneau creşteau şinimeni din lumea astanu se întreba măcar de ce oare doar vai şi vai

era o vreme ca astăzi neştiutăcând un peşte tăcea pentru că aşa face el deobiceisau cum ai spune tu despre lună că are douăfeţeori balerine cu picioare diforme nu există nu-iaşa

tristeţea ca şi bucuria treceau cum ai trece otrecătoareadesea trecători adesea trecătoarepoţi tu să-mi alegi un munte şi să scrii pe el“nu te uit nu mă uita”

divertisment

afară vremea era de basmuşor trasă pe sfoară sau ca un ciorap de femeie peste chipul unuibărbat fermecătorîn rest fumigenă şi confeti

am câteva chestiuni importante de rezolvatcum ar fi capul acesta pe care îl port cu minezi de zi ar mai fi pisica vecinului care în fiecare

dimineaţă îmi dăfireşte bună dimineaţaîi răspund politicos printr-un miau blocul se prăbuşeşte

ridic din umeri privesc pe geamul dinbucătărieel face cele mai bune clătite din lume - îmispun în gândîi măsor pasul dintre frigider şi aragaz apoi strâng într-o cutie lucrurile vechile expediez pe o adresă oarecare

telefonul sunăeste mamacare mă aşteaptă de cinci săptămâniîntr-un zepelinsă-mi dea vestea cea marecă nu mai avem niciun vecin şi că tata s-apierdutprin casă

în regulă îmi achit datoriile de mâine mă mut în altă dimensiune

cadenţă

tot aşa era într-o ziascultam la radio vremea (cum să asculţi la radio vremea?)

şi deodată m-am pierdut

(poetica)afară începuse să ningărafale de vânt spulberau inimiacoperite cu promoroacă

silvia este copil eu sunt copilsăpăm scări abrupte în noi de vreo zece anidoar doar vom reuşi să zburdăm pestecâmpii

imaginea cu tine şi cu berbecul sacrificate tot ce amvalea asta lungă porneşte din palmăşi nu ştiu ce voiam să-ţi mai spun

poezie


feţele nevăzute ale zăpezilorîn niciun caz nu voiesc a divulga înspre voi

ce-mi aparţine.(ce-mi aparţine?)păi, uite, dacă într-o bună zi mă voi trezi dinvis iubită nespusfereastra s-ar deschide dinspre mine însprevoisute de baloane să-şi ia zborulîn parc, o femeie să-ţi ofere un şerbet lângăsobătoţi bărbaţii, mai cu seamă, toţi, dasă-ţi întoarcă un zâmbet de poştaştu, de colo, nu te-ai fâstâci?păi, să spunem: e iarnăşi oamenii iarna dorm sub glugăsau –când te-a acoperit zăpada ultima dată?da, acum, îmi amintesc!o femeie, un bărbat, ninsori dese.

vedeţi?

da, doamnă, aveţi dreptateîn podul palmei îmi duc zilele.cu mâinile, cu genunchii rotunzi,cu tălpile mele venetice, adunata

şi somnul, dacă mă întrebaţi,îl împart cu dumneavoastră. şi peste toate astea, de mi-ar mai da unsingur ochi, Dumnezeu...

vedeţi?

ce şfichiuială de vreme suntemcunosc două cuvinte, vi le spun:dor şi dorrestul urmează aşa -când devin aievea, pe rând, şoim, căprioară,animal de câmpieori om mă recunoaşteţi, nu?

pildă

cărţile din care ies iepuri ca dintr-un jobenmă văd ascuţităşi creioanele toate colorate dansează pemasă în ritmuri de salsapentru mine au capîn secunda următoare îmi dau viaţa pentruun pahar de vin iscat dincombinaţia de roşu purpuriu cu gleznele talejuvenileah copilă!diseară la prima livadă cu pruni să taciprin ea umblă câiniiau coada în vânt şi colaci de împărţitdacă prind unul că-ţi dă târcoale de nu mă jurde nu scuip în palme până se face o valelungă sus în sprânceana tasă-l ucid şi-apoi să beau din eliar tu trecătorule tăietor de lemne sau ce oi filasă-mi nişte bani la streaşină când plecisă-mi pot săpa singur groapa

flash

felul omului nu se vinde nu se cumpărănu se împrumută nici duşmanului şi nici prietenuluise donează omului istoric cu bătăile inimiicu ceasornicul şi cu toate medaliile primite întimpul vieţiişi nu după decesfelul omului se deosebeşte de felulanimalelorprin lipsa de libertatedin picioare îmi pot face merse felul meu de a merge aseară vântul încremenise în sprânceana tape dealuri sub dealuri după curcubeiealergamadu-mi omule o cană cu apăsă beaufelul omului nu se curăţă de elel intră în pământ şi de acolo nu ştim unde

se ducem-au chemat să-mi împrăştie oaseles-ar putea să lipsesc o vreme din spaţiul acesta


Daria DARID

bateriile

auzul este lespede numelui tău repetatîn gând.o mână prea lungă atârnă pe podea pipăinddupă văzdupă şoşonidupă iubirea taca un auxiliar al timpului meuastea ocupă aproape tot spaţiul din încăpere.*nu ştiu de cât timp stau aşaa fost o zi din aia în care s-a lăsat întunericulde cum aiînchis uşa după tine.*mersul meu metalic într-o cuşcă sălbaticămersul taie podeaua taie pământul(raza se prăbuşeşte de o parte şi de alta aunui strigăt desârmă)îmi taie tălpile. îţi taie glasuldurerea rupe pastilaîn două în patru o pisează între dinţi.podeaua înghite apa din pahar. durerea măînghite pe mineîmi ia văzul îmi pune repede în locun difuzor uriaş la care fredonează răbdătormoartea.*tu vii uneori şi schimbi bateriile

Visul

dimineaţa aceasta este zimţatăpuţin aplecată pe spatecât să urci treptele către un alt cer. unul maimic în care să nute pierzi de dumnezeu*să nu înghiţiacest dumicat din nume de tot felulnu trebuie înghiţit

ci făcut cuibtăcerii*sau poate ai să-ţi dresezi glasulsă mă aducă înapoiaşa cum orice câine aduce bucăţica de lemnomului iubit

îngerul galben

văzul tău este făcut din păsări de pradăiar cătuşa de morţi din pieptţine trupul cald*tu îţi scoţi ochiişi îi înlocuieşti cu nişte castane în coajăprin ele văd cum creşte copaculca un neoplasm pe cer*încoace ne surpă luminatatăl nu se mai alătură la masăpasărea mută îi desface toaca din pieptputrezită oricum

apoi se face tot mai transparentă.

moartea e tot un semn din naştere

pieptul tău era o teacă în care se retrăseseDumnezeuşi întreg pământul de sub tălpile Sale*orice cuvânt pe care-l făceam îţi sfărâmaglasuliar depărtarea lăsa urmede fier încinscare-mi dumicau respiraţiacu obişnuinţa cu care morile de vântmestecă cerul*ne completam,ochiul meu era un rugunde ne încălzeammoartea

poezie


Bătăi de inimă forfecate

la cât de ameţită sunt acum inima ar putea fila fel debine o schelăpe care singurătatea se mută de colo acolo şineconvinge că suntemuna şi aceeaşi piesă pe care îngerul oîntrebuinţeazăpentru a da viaţăîncăperii.

fereastra o deschide un soare plânsziua dincolo de noi e un negativmai vechidoar lucrurile care au importanţă suntvoalate.

De după tăcerea asta interpusă, recunoaştemcu bună ştiinţărespiraţiaagitată a morţiica şi cum ar fi pierdut trenulcu oamenipărăsiţi

Spuză

patul de spital e alb de jur împrejurcâţiva baloţi de tăcereca nişte zaruri cu feţele şterse

fac o cingătoare din aşteptare şi-mi aruncgândurile pefereastră

doctorul are ochii la fel de steriliprecum mânuşile sale de plastic albprecum ultima noastră îmbrăţişaredin vată medicinal

ţipătul meu înşurubat în coloana vertebralăa vântului se tot loveşte de geampereţii de spital sunt albistau la o coadă oarecarede griji

privirea mea a lins toată lumina de pe geamun simplu ceas de peretenu ţine de urâte doar un burghiuîn coaja singurătăţii

peste noapte cineva a vopsit geamul cu albpalmele mamei s-au prefăcutîn spuză pentru rugăciuniafară Dumnezeu frământă pâine.

aşchiere

să nu mai exagerezi

să inspiri doar atât cât trebuie. aşa.

să-ţi arăţi dinţiidoar până acolopână să plesnească foliile astea dedesubtulcuvintelor

ceva despre oameni. înlesnesc singurătatea.

ceva despre tine. nu foloseşti niciodatăumbra

ce trebuie făcut din gâtul acesta. un vulcande tăcere.

s-a aruncat şi-n tine cu pietre. de aiase târăşte cerul

în momentul următor pufneşti în râs.atât de mult invocatele bătăi ale inimii nusunt decât un mod genialprin care moartea bocăne la uşă

şi cum să nu-ţi vină să calci în picioare toţioameniicare-şi potrivesc inima după ceasul ăla verde-nchis depereteapoi mor.

nu-i nimic, îţi repeţi. până şi dumnezeutrece peste.


Diana TRANDAFIR

DIN ROSTUL APEI

Captivitate

mă-ntorc să recuperez rostul poveştiiîmi aduc aminte cum mă ţinea neclintităzile întregicu mâinile legate la spateîn colţul memorieiîmi înclin urechea către şoaptelesăpate adânc în pereţica într-o hârtie poroasăce mai păstrează în colţul de sustiparul adevărului vechiîmi întorc privirea spre oglinda din colţca spre o dimineaţă fără greşealăpeste care stau aplecatăgemând sub încordarea tresăririlorce se nasc mereudin uitare

Amprente

Nu există ştiintă exactăci numai amprente gălăgioaseziua care nu figurează în calendarlimbile streşinite de imparţialitatea

cuvintelor.Din tot ce-am iubit au rămasispitele închise în seifuri şi băncifără vreun gust definit.Inima e un biet animal domesticitcare încă se zbate.Inevitabilă boltă a pietrei ce zboarădin mâna celui fără de vină.

Călătorie spre nord

Sângele proaspăt scos din cutiese scurgea între Bucureşti şi BraşovStraniu e că asta se făceafără zgomotşi nici nu păta.Călătoria spre nord

îşi deschidea toate ferestreleca spre lumina propriilor ochi.Pulsul sângelui încetadoar atunci când zăpada înroşităprindea iz de osii de lemnadormite pe lângă flintelealiniate frumos.Metaforele sunt un fel de zgură.Amestecate în băuturăşi împinse spre inimărămân mereu pe fundul paharului.

Black holes

deasupra mea nu e nimicnu e nimenitoate au fost vânduteîmpreună cu clorofila din jurde aceea parcurile municipalesunt nişte gropi negre să mă instalez aşadarla gura sobeispada salvatoare nu-mi cade din mânădoar aerul se consumăşi stinge ultima pală de vers

Pericole mici

Totuşi au rămas câteva pericole micipodul legănatdeasupra undelor învolburatesau vântulce dă pinteni prezentuluidezvelind statuile albefierbinţi/păcate ancestraleacoperite stâns peste ochi.Vibraţiamângâie luminaca pe o blană de tigru.În pacea arbuştilor liliachiirespiraţia din urmărămâne agăţatăde aripa ciocârlanului.Sângele lui căt bobul de macs-a coagulat instantaneuîn cele câteva flori.

poezie


Catrene

Unde e acel gând nescrisCe-adună stelele-n abis,Pe care ţărm s-o fi opritCând şoapta mării a murit?

Ascunde-ţi lacrima-n atlazSă nu mai curgă pe obraz,Din sufletul brumat în valRămâne umbra ta pe mal.

Înc-un ocol şi lasă-n lutCorăbii ce nu le-ai avut ;De le cufunzi adânc în mitSe-nchide ochiul obosit...

Retorică

Aş vrea cu tine să ajung departeÎntr-un deşert enorm, diamantin,Unde privirea cerul o desparteÎn valuri de nisip cu bobul fin.

Dezintegrată în culori spectraleFantasticul îl cheamă în abis,La marele ospăţ fără pocaleAmăgitor, alb, urgisit în vis.

Căci rânduit sub legile străineDeşertul mustu-şi fierbe în rubineIar patima o rupe în fărâmeOfrandă apelor ce susură în tine.

Simplă filosofie

Ziua un coş plin cu rufepoveşti despre sinespuse pe voci repezitedacă ai avea intenţia să pari filosofai scrie romane ai umple foi cu ziua de ieriîmpăturită de o mie şi o mie de oriînţelesul se sparge mereuîn bucăţi cu contur inegal /porţelan veritabil

nu ai greşi prea multnici în cazul în careporţelanuls-ar dovedi a fi fals

Ficţiune

după ploaieîi plăcea să intreîn subsolul caselor părăsitecredea că va întâlni şobolani cu ochi roşiigăsea numai îngericu aripi zbârnâitoarede bondari mici si bezmeticilovindu-se de pieptul săuiar şi iarimaginile se multiplicau la nesfârşitpână când deveneaustrânsoare de zid igrasios

Apa

Ploua ca la tropice,cerul ofta şi plângea,Păream tot mai nesiguri, rătăciţiprin aburii moi de cafea.

Întâmplător m-ai atins,fulgerele spânzurate de ploiau secerat îndelungapa scufundată în noi.

Ca un animal lunecoscornul lunii se scurgea în pustiu,Prizonieră sub lacătul greuploii devenisem sicriu.

Pe sub tâmpla ferestreigreoaie apa pândea, licurea,Întinzandu-şi nervurile, îşi sclipea înspre noi mâna rece, albă si rea.

Mai târziu am deschis uşa larg,sufocată, dimineaţa băltea.Recviem pentru regenerare

ochiul meu se lichefia.


Pentru Laurenţiu-Ciprian Tudor,puterea cuvântului se pritoceşte întăcere întotdeauna pândită de primejdiaprăbuşirii în gol, poetul trebuind să semăsoare cu înălţimile şi să-şi păstreze, cutoată îndemânarea de care este capabil,echilibrul: „un acrobat mergând pe un firde oţel/ o mână pe corzi/ aşteptândliniştea cu încordare” („Liniştea ca opisică arlechin”). Cuvintele pot aveatoate atributele vieţii (hrană, trup,destin), putând, aşa cum ne învaţăscrierile sfinte, să dea viaţă, să creezeoameni, lucruri, întâmplări, să fieînceputul şi sfârşitul universului,născându-se pe sine din sine: „apoicuvântul e despicat în patru/ şi pus lauscat pe vârful muntelui/ neapărat pevârf, să se vadă/ să ni se întipărească maibine în minte/ apoi cuvântul uscat bine,se rupe/ jumătate devine steag [...] /jumătate devine hârtie/ pe care cuvântule scris mai mic” („Puterea cuvântului”).

Poemele incluse în volumul „Capul cupăsări” creează un imaginar poetic încare pot fi identificate repere exotice/mitice/ fabuloase („cearceaful răcoros alMarmarei”, Bosforul, Ithaca), peisajecare-şi modifică permanent contururile(„pe poiană/ din mixarea iubirii/ turlelede lapte se ascut/ până în doar cerul devară” – „Pe poiană”), păduri „imitândapele” ori cascade „ca în alergare

caprele”.Titlul volumului, „Capul cu păsări”, ar

putea trimite la o lectură în cheieurmuziană, numai că la poetul braşoveannu poate fi depistată dimensiuneatragică/ absurdă a discursului. Metaforasugerează, mai degrabă, nostalgiazborului, nevoia de depăşire/survolare acotidianului; poetul colecţionează uimiri,tablouri „cu natură tainică”, respiraţii(„încerc eu însumi să respir lent/ să numă mişc/ ca să nu tulbur suprafaţa deapă a clipei”), redescoperă, odată cudragostea, „muzica trupului” („fiecareclipă este încă un nod/ cu care mă legi demuzica trupului tău/ şi de trupul muziciitale” – „înainte de noi”). Discursul estecalm, reflexiv, nu lipsit de profunzime,dar, pe alocuri, tributar unui spirit ludiccare nu-i este propriu poetuluibraşovean: „ochii mei vultureşti/ dupăpăsărescul tău trup,/ statutul tău defruct/ şi gura salivând/ ne face Una/rostogolită peste secunde, ştiri,/ moarteameţită,/ nechezatul se termină-n cal/urechea în muzică/ şi vedereaa mea sedeşiră din tine” – „Totuna”).

De la un poet tânăr, care a debutat în2003, te-ai putea aştepta, ca cititor, la olegitimare „generaţionistă”/douămiistă;Laurenţiu-Ciprina Tudor nu aparţine, însăniciunei generaţii, el îşi caută timbrulpersonal într-o luptă permanentă cusine, cu influenţele filosofico-religioaseşi, nu în ultimul rând, cu acel cuvântzămislitor, care, viclean şi mişcător canisipurile, alunecă, refuzând captivitateaîn text. Formaţia religioasă a poetului, dealtfel, îl transformă într-o voce lirică fărăvârstă, nu întotdeauna sigură pe sineatunci când experimentează erosul orilatura ludică a existenţei: „O, nostalgie cu

cronica literară


Valeria MANTA TĂICUŢU

Laurenţiu-Ciprian TudorCapul cu păsări*

mirodenii/ zaharicale cu gust de netimp/mierea fericirii lipeşte degetele/ de cer/eu fac o rugăciune de ţărm/ întotdeaunasolară/ (Crist face croaziere pe Bosfor/mergând pe ape” („Istanbul, amintire-stampă 2010”). Unele poeme, graţioasefără îndoială, au ambiţia explicativă şiretorica predicilor de duminică, dar sesalvează, parţial, prin dimensiuneareflexivă: „eu cred că păsările sunt frunzedin rai/ purtate de Duh între lumi/ acolosunt copaci de vrăbii/ de rândunele şi decocori/ acolo cum nu e, cu adevărat,toamnă/ şi nici moarte/ frunzele trebuiesă se plimbe/ între lumi// sufletul meu etot o pasăre/ din arborele vieţii;/ când vaveni primăvara în rai/ Duhul o să-l strige-napoi/ abia atunci trupul meu/ va fifrunză” („Frunze”). În alte poeme,accentele franciscane se dizolvă în mit,părând să se sugereze nevoia uneisubtile legături între vremurile creştine şi

cele precreştine, între fascinaţia Grecieiantice, incontestabilă, şi mărturisireacredinţei în Crist: „zboară/ pasărea Iisusîn sus/ O, rege al păsărilor/ ştiu/ zborulcopt se face lumină/ adevăratele păsărise topesc// ştiu Doamne/ că Icar a greşit/iartă-l/ lacom de înălţimi/ a crezut căzborul e fizic/ că omul e pasăre de carne”(„Regele păsărilor”).

Laurenţiu-Ciprian Tudor nu este unpoet revoltat, departe de el tăgada şiîndoiala, dar trebuie remarcată ironia, îndoze farmaceutice, cât să sugereze totuşică inteligenţa autorului este cea care ţineîn echilibru ipostaza supunerii mistice şineliniştea întrebătoare: „şi cu stoluri/ mi-e capul cuib/ inima/ mă sui pe dealuri/ şitrimit semnale/ unele mor/ unele se-ntorc înapoi/ altele se suie la cer;/ vă zic/poetul/ e ca un columbofil râzător derugăciuni” („Columbofilul 1”).

Obsesia păsărilor (cu simbolisticăerotică, dar şi mistic-filosofică) esteliantul poemelor din volum, în generalneunitar ca viziune şi tematică: „ca omânăstire de apă/ e şi iubirea ce-ţi port/o ţin în gură/ şi o dau porţionat puilor depasăre/ din capul cuib/ din inimavulturească/ se face că atunci când ştiucă te iubesc/ orice respiraţie miroasefrumos/ a roze” („Poem pentru Loredanacare nu se trece”).

Cred că Laurenţiu-Ciprian Tudor dămăsura talentului său mai cu seamă înpoemele scurte, concentrate,esenţializate, care ascund, în loc sădezvăluie, şi încifrează, în loc să diluezeprin explicaţii: „Dumnezeu tace/ locuiescîn tăcerea Lui/ ca-ntr-o casă, uneori, prealargă” („Flash-uri 37”).

* Ed. Arania, 2012


Florin DochiaElegii de pe strada mea

Poetul Florin Dochia se ascultăcântecul stelelor pierdut într-o modestiecare îi stă bine, pentru că este princiară:

„Mă voi întoarce în lumina de dincolode obscuritate / cum se-ntoarce munteleîntotdeauna / în grăuntele de nisip, /cumse-nchide el acolo şi doarme /cu toateanimalele, /şi cu toate pădurile, /şi cutoate torentele, /şi cu alpiniştii lipiţi destâncile antropomorfe, /ca nişte desenerupestre /pe care numai eu le mai văduneori, /când sânul tău se dezbracă deplajă /şi se cufundă în valuri.” (Elegia 37)

Detaşarea de realitate îi dă acesteia,realităţii, un suav sens poetic, pentru căpoetul nu are timp să bată câmpiainundată de mărăcini, el şlefuieştemantia de zăpadă a lumii şi a-i citipoeziile este un chin pe care mi-l asumcu bucuria christicului ce şi-a crucificattrecutul în fervoarea viitorului:

„Se întâmplă să pierzi zi de zi /laloteria unui Dumnezeu nepăsător, /lesjeux sont faits, rien ne va plus! /scrie pefruntea Sa luminoasă /şi tu nici n-aiapucat să alegi /un număr sau un cuvânt,/tu încă n-ai iubit şi n-ai urât, /n-ai gustatdin nuriturile terestre, /n-ai ascultatcântarea cântărilor, /nu te-ai privit în

oglindă, /n-ai citit psalmii lui david /şi nicireclamele la pasta de dinţi /şi laconservele de peşte, /les jeux sont faits,rien ne va plus! /eşti anunţat, /adicăprogramul cu publicul s-a-ncheiat /mâineeste lunga zi liberă, /se vor ridicarugăciuni către cer, /se va sacrifica mielulcel blând, /pentru ca şansa să-i ajute pecei norocoşi.” (Elegia 38)

Este multă cultură metafizică aici,bine filtrată de sensibilitatea poetului:

„Ploaia vine ca o iubită uitată, /mereuîn momente nepotrivite, /iubesc ploile,/spune o femeie altădată frumoasă /şi dece nu ar fi crezută, /şi pe ea a uitat-ocineva, cu siguranţă, /şi pe ea nu oaşteaptă nimeni, /de asta se ascunde subierburi, /în curtea castelului, /va fi opeluză frumoasă /pe care se vor jucanişte copii orfani, /recuperaţi de călugăridin războaiele lumii, /şi femeia tare se vabucura, /tare se va bucura, /va veni ca oploaie /într-o după-amiază de august,/când leneveşti pe nisipul fin /al unei plajeînchipuite. (Elegia 41)

Cu ani în urmă, un alt visător perpetuu,Saint-John Perse, se lansa într-un discurspoetic fascinant, dar la Florin Dochiaemotivitatea trăirii se înscrie în limitelegrandioase şi geniale ale metaforei:

„Am găsit urechea lui van gogh /înfântâna lui duchamps, /era udă de o apăalbastră, /ca şi cum, copil fiind, /vărsasemcerneală /pe istoria artei moderne /de laînceputuri până în prezent. /Acum e caun tatuaj pe inimă, /ca şi când aş fi înarmată, la infanterie, /rătăcit în lanuri degrâu şi de secară /peste care corbiiplanează flămânzi” (Elegia 42),

pe când la Saint-John Perse predominaintensitatea culorii, detaliul metaforic:

„Frémissement alors, à la plus haute

note de lectură


Cărţi comentate de

Ioan LILĂ(France)

tige engluée d’ambre, de la plus hautefeuille mi-déliée sur son onglet d’ivoir.”

Şi, atunci, ce altceva este poezia? Florin DOCHIA este unul dintre cei

mai profunzi scriitori ai momentului, caretinde să atingă desăvârşirea, cum numaizeilor le este permis!

Diana TrandafirPoeme cu ceasuri şi flori

O scriitoare din Romania (Cîmpinaprahoveană), Diana TRANDAFIR, pe carenu am avut onoarea să o cunosc, ca să-isărut mîna cu veneraţie, a publicat douăvolume de poezie, care nu numai că m-auîncîntat cu profunzimea sensibilă aautoarei, dar mi-au şi redat încrederea înperenitatea artei poetice pe plaiul nostruMioritic ! Mai au timp poetele să sededice poeziei ? Casa, muncile zilnice,copiii... Ei bine, cînd talentul esteincontestabil, poeta se detaşează decondiţia ei feminină şi scrie. Şi bine face !Ziceam că este bine că se scrie mult înRomania. Parcă o mulţime de scriitori austat ascunşi în spatele operelor lor. Eu nusînt critic, nu am orgoliul ăsta, cum, dealtfel, nu am nici un orgoliu ! Îmi place sămă plimb pe străzile zilei şi să fiu întrebatcît este ora. Dacă am norcul ăsta; dacănu, nu, îmi văd de drum. Mai ales că nicinu am ceas ! Cele două volume au titlurisemnificative pentru valoarea lor:“Translucide” şi “Poeme cu ceasuri şiflori”. Să începem cu primul, care este, lafel ca şi celălat volum, structurat în treicapitole, deşi ele nu reuşesc să spargăunitatea tulburătoare a volumului: “Altăninsoare”, “Inteligenţa umbrei” şi“Doamna cu rozariu”. Şi iată de ce:

pentru că alta este, de fapt, esenţaintimă a volumului structurat în tematicipline de graţie. Oglinda, de exemplu, cutoate tainele ei neînţelese, în care nepierdem pe noi înşine şi ne regăsimparcă mai diafani ! Şi iată poeziile:“Ochean” – “albul oglinzii”, “Ego” –“Numai rămîne decît apa oglinzii / rece şigrea”, “Nocturnă” – “secunda întoarsă pedos”, “Nume” – “lumina se unduieşte”.Alte poezii sînt picturale: “Roata” -“culorile ar cădea peste lucruri”, “Finis”(opus corona ?) – “Pe glezna dreaptăînfloriseră / cîteva lacrimi”, “Poezie” –“aplic un strat subţire de / iluzie”,“August” – “holda seamănă tot mai mult/ cu singurătatea luminii”, “Situaţielimită” – “Cădeau norii din cer / ca niştesfinţi alungiţi / de pe rama orizontului”,“Pastel matinal” – “rănile boltite aledealului / sînt înflorite”, “Frică” – “alăturise întinde cîmpul / cu floarea soarelui /sus cerul cu nori cenuşii “, “Policrande” –“Pictînd aşteptarea / pe sînii rebeli”.Trimiteri subtile la cultură: “Strigătul” laBrîncuşi – “Strigătul cocoşului / umplegolul cu lumină albă”, “Singurătate încafenea” la Edgard Allan Poe – “Nevermore”, “Reglare de conturi” la Proust –pagina cu salcîmi / daţi în floare”, “Înceasul al doisprezecelea” la Gide –„pentru o clipă m-am oprit din scris /cînd să alunece nu ştiu unde / pana devultur murind”, “Noiembrie” la LucianBlaga – “păsările se lovesc de peretelezilei”, “Altă ninsoare” Gauguin – “tabloulcu floarea soarelui”, “Pictură” la Biblie,“urma păsării în aer” - “Ochiul” la NichitaStănescu, “Naufragiu” la HenrietteYvonne STAHL. Şi vin acum la rîndpoeziile pe care eu le-aş cita în întregimeşi le-aş semna fără nici o ezitare, dar cum


să o rănesc în felul acesta pe graţioasascriitoare Diana TRANDAFIR ? Şi iatăpoeziile: “Veşmînt”, “Somn”, “Spectru”,“Întîlnire”, “Altă ninsoare”, “Noapte”,“Spectacol”, “Copilărie”, “Visul”, “Dupănuntă”, “Don Quijote”, “Istorie”, “Naturămoartă”, “În van”, “Vameş” ! Şi citez laîntîmplare, pentru a nu crea senzaţia căalung fluturii din aerul gîndirii: “Lucrurileprivesc obosite / de prea multe naşteri /somnul începe în ele / trece dincolo demine / prin sita îngerilor / încearcă să numai existe / decît prin venele lor albastre/ fragile / de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Şio altă poezie, care nu are nevoie decomentariul meu: “Piatra şi marmura / îşiscot inima la vedere / Ca un soare albtrimite săgeţi / ce se strecoară în retină /Lumina îngheagă arcul de triumf / seunduieşte în torsuri / în bărbi încîlcite /în sîni şi pe pulpe / în vis de zeiţe şi zeinenăscuţi // Inima parcă începe sătremure.” (“Michelangelo”)

UNELTE ŞI INOROGI, SENTIMENTALE,MIRESME AMARE

„Oare cum e să fii / căutător decomori / printre ruine ?”

Aici este cheia, în aceste trei versuri,pentru a descoji aceste fructe şi a legusta miezul savuros. O minimăobservaţie, dar esenţială: cifra trei are osemnificaţie magică pentru DianaTrandafir. Nu la sfînta treime mă refer, cila acel principiu care nu concepe,pentru a nu cădea, mai puţin de treipicioare la o masă. Mărturisesc cuemoţie că sînt deja bătrîn (de vreo zeceminute !) şi că îmi scriu cu disperarecărţile (bune, rele – nici nu mai areimportanţă, pentru că nu mai pot să lepublic, şi mai sînt şi sărac pe deasupra şipe dedesubt !). Şi, cu toate astea, cele

două volume m-au captivat de laprimele versuri, aşa că am lăsat totul lao parte şi m-am delectat cu acestepoezii după principiul (nefilozofic !),care susţine că prima impresie contează! Iată prima poezie din ciclul “Unelte şiinorogi” O să observaţi imediat căinorogii poetei au gust de zăpadă ! “S-aobişnuit să depăşească / mereu liniacontinuă / Locuieşte într-o ceainărie /unde întoarce mereu / cheiţa ceasuluide pe perete / Avea cîte un prieten / lafiecare colţ de stradă / dar au ajuns cutoţii în rai / Cu cît lipsesc mai mulţioameni / cu atît sufletul lui acoperătotul / şi începe să împrăştie / un mirosde mosc şi lămîie / Duhul acestamicşorează / cruzimea ceasului / cumecanism demodat / atent la vedeniiledin somn / pînă trec podul” (“Curgere”)Iată că am citat întreaga poezie care mi-a adus aminte de “La chanson d’undadaïste / qui avait dada o cœur /fatiguait trop son moteur / qui avaitdada o cœur. “, dar aceste patru versurinu scad cu nimic delicateţea poeziei,dimpotrivă. Acum ar trebui să fac uncomentariu inteligent, dar mă abţin,pentru că poezia nu trebuie povestită,ea este emoţie pură sau nu este nimic !Să mai citez o poezie: “Aezii privescspaţiul / pînă devine concav / madoneleîncep să se tînguie / cu ochi rugători /Sunetul harpei e doar / o floare decarne / strecurată într-o batistăîmpăturită / ca un trifoi în album /Catedralele îşi ştrangulează / turnurilestropite cu var şi lumină / incendiindnoaptea / pînă cînd se topeşte / Iubiteledispar tot mai grăbite-n iatacuri / să-şidevoreze captura / o dată cu visulmîntuitor” (“Poetică”). Ar trebui acum


să citez poezia următoare (“Blues”) –“foc neclintit / printre fluturii galbeni”).Sau “Clişee cu imagini”, cîntecul delebădă al poetei Diana TRANDAFIR !(“nisipul trupului meu”). Toate poeziileau acel parfum indefinit al cuvintelor, cesînt puse unele lîngă altele ca să redeaemoţia pură a talentatei poete.“Mîngîierile tale / din casa de iederă”,“În atelierul de potcovit inorogi /viscolul se topeşte / cu pleoapelestrînse / şi genunchii la gură”, “Existăatîtea zăpezi / din care să-ţi faci uncontur”, “În jurul gleznelor mele / şi înspaţiul curb dintre noi”, “încăperilegoale / despărţite de lume”, “Din harpăpot răsări / oricînd / două răsuflărigemene / ca două aripi de ceară”, “Eraseară şi apele verzi / tresăltau deodatăcu cerul”, “Dimineaţa miroase a mărfermecat / şi a libelulă hrănită cusmirnă”, poezia “Reduta” (pag. 42) artrebui citată toată, pentru că în ea s-acuibărit arta poetică a poetei! “Vrei săgăseşti îngerul verde“ – iată o culoarecare apare obsedant în poemeleautoarei, şi bine face, pentru că verdeleeste culoarea eternităţii. Şi îi mai placculorile roşu şi galben ( Gauguin ). “Ia-mă la braţ şi plimbă-mi / sufletul puţin”.“Mă îmbrac într-o piele de crin” (“La estde Eva”) Poezia “Pe plajă” este de ocandoare atît de delicată... încît trebuiesă o citez toată: “Să ne întîlnim din nou/ unde ne-am iubit astă vară / cu mîinileîmpletite / topind şerpi între degete (iaro trimitere discretă, la “Thalasa” luiMacedonski !) / şi sorbind seceta /odată cu nisipul clepsidrei // Trupurileîncă puteau să mai strige / atît deputernic / încît să cutremure cerul //dar noi am tăcut “. “degetele ei lungi /

ca o jerbă albă de crizanteme” (Peplajă”). Şi acuma un “Avertisment”! –“poligonul de tragere / unde sesălbăticesc stelele / şi se fac păsări depradă” ! Găsim mai încolo şi “livada cuvişini” a lui Cehov ! “Autumnală”,“Inocenţă”, “Anamneză”, “Sincronism”,“Fluiditate”, “Zbor”, şi “Căldură mare”,ar trebui citate în întregime, dar dejaam depăşit măsura cu aceste minunăţiide poeme scrise cu sufletul şi cu talent!

Aurel Avram STĂNESCUabstracțiuni cantabile

MOTTO: « Je ne sais pourquoiMon esprit amer

D’une aile inquiète et folle vole sur lamer. »

Paul VERLAINE

Sub semnul astral al lui PaulVERLAINE se regăseşte pre sine AurelAvram STĂNESCU în volumul«Abstracţiuni cantabile», publicat într-oexcelentă formă grafică de editura PIM,Iaşi, 2012 – editură ce trebuie menţionatăpentru profesionalismul ei. Calitateagrafică a volumului este indiscutabilă!

Toate scrierile din acest volum stausub zodia complexă a vieţii: “Umbre defum privesc disperat pe ferestre”(“Programarea omului. Atac”) Asta estedrama umanităţii: Ce ne aşteaptă dincolode aceste umbre existenţialiste ? Poetultrebuie descifrat cu atenţie, pentru că însufletul lui vibrează poezia eternităţii ! La“Abstrcţiuni cantabile “ eu aş adăuga“suav-dramatice”.

Iată cum se naşte poezia în sufletullui Aurel Avram STĂNESCU: “Ieri am visatoglinzi prăfuite, / livezi în crepuscul; /


omătul topit curgea în suspine”(“CRIPTICA”). Poezia lui are profunzimealimpede a lacurilor montane!

Şi apoi: Viaţa este drumul pe caremergem, cu sufletele pline de iubire,până ne pierdem de noi înşine! “acei anifrumoşi şi fermecaţi (...) cu dungilesubţiri şi arse de pe grătarul de metal.”Adică, arderea interioară, trăirea cuintensitatea valurilor care macinămalurile şi îneacă cerul într-un visvisceral de zăpadă purificată! Impactulcuvintelor în crearea poeziei doar dindelicate tuşe picturale, fără de violenţape care viaţa o aruncă, impudică, înlumea reală. Astfel, realitatea capătăvalenţe poetice, livreşti. “la mine pestradă trotuarul are altfel de bolovani” (...)“plîng cu un ochi”! Dar nu pe stradă, ci însuflet, vrea el să ne spună cu instrumenteleartei poetice! Ochiului interior îl obsedaşi pe Nichita Stănescu... care îl consideraca pe o pecete a sufletului, ochiul fiindobsesiv prezent ca starea de graţie apercepţiei vieţii!

Dar, cu toate că scriitorul îşi asumătrăirea sufletească în versuri pline degraţie, cu sensibilitate, el nu şi-o deplînge,ci o metamorfosează în iubirea aiaabsolută, de care sîntem cu toţii însetaţi.

Poetul este un visător absolut:“Iubeşte-mă laconic în cuvinte” (“Iubireindecisă”) Nu este ăsta adevărul vieţii ?Tăcerile ne adîncesc în pierderea de sine,avem nevoie de mîngîieri fastuoase, astaeste poezia, vrea poetul să ne transmită.Pe fruntea lui plutesc desăvîrşite“draperiile amurgurilor”!

În Constanţa, unde trăieşte AurelAvram STĂNESCU cu familia lui, se aflăbustul lui Publius Ovidius Naso, şi oparalelă poate fi gîndită, pentru că pe

amîndoi îi uimeşte proiecţiasentimentului de iubire în viaţa astaprozaică, din care ne putem salva numaicu metaforele poetice ale vieţii. Iată cescrie pe soclul bustului lui Ovidius: “Aicizace Ovidius Publius zis Naso, / Care-aiubit femeia, talentu-i l-a ucis ! /Trecătorule, dac-ai iubit vreodată, un piccărarea las-o / Şi zi-i să-i fie somnul maidulce ca un vis !” Iar scriitorul nostruzice: “Ţi-am căutat inima prin deşert, /pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită“ (...) “sufletul – l-am hrănit cu smirnă şi-au răsărit chiparoşi; “ (“Deşertul negru”)

Nu este aici cea mai pură imagine aiubirii prin arta poetică? Ce poate fi maicutremurător? În “Impulsuri”, pag. 12,(“sufocat de cuvinte”), poezia curgedelicată: “drumurile sînt presărate cuflori” (...) potecile, cărările, drumurilesînt pline / de lapte şi miere.”, pentru că,în poezia “Cercuri exclusiviste”, să sedetaşeze de sine însuşi, pentru a avea opercepţie mai profundă a poeziei la ceamai emblematică trăire: “probabil în altevieţi am fost un bard nemulţumit / destarea lucrurilor.”

Sigur, “draperiile amurgurilor” îidefinesc poezia şi trebuie să subliniemîncă o dată graţia interioară, pentru căversurile curg din propria lor metaforă,adîncind-o: “draperia amurgurilor ratate/ în uzura fanteziilor deja împlinite.”

Şi acum începe să se expună privirilorinterioare ale poetului materia gîndiriiprofunde: dacă dragoste nu e, nimic nue! Aşa se termină o epistola a lui Pavel, înBiblie, aruncîndu-ne într-o mareneliniştită ! Şi viaţa, atunci, la ce seraportează ? “las-o să viseze toată viaţa”,dar apoi revine, ispăşit prin iubire: “şilîngă tine, / lipit de tine... / te-aş fi privit


pînă în adîncuri.” Poate fi descris un altsimţămînt mai profund al vieţii ?

Şi începe, ca la Voltaire, „A Mem duChâtelet”: «Si vous voulez que j’aimeencore / Rendez moi l’âge des amours;»Henry Miller i-a spus lui Anaïs Nin: «vivreest plus important qu’écrire sur la vie.»Între aceste două extreme, Aurel AvramStănescu alege sentimentul nostalgic:«Eşti singura (…) / îţi scufunzi scrisulermetic / în cochiliile pietrificate alemelcilor.» (…) «şi să ascund frumuseţeazilei numai în tine ! » Şi urmeazăadevărata trăire: «Ţi-am căutat inimaprin deşert, / pe-ntinderi de nea amgăsit-o desfrunzită (…) sufletul - / l-amhrănit cu smirnă şi-au răsărit chiparoşi ».

Şi iată o poezie pe care nu oanalizăm, ci o lăsăm să se exprime prinea însăşi asupra vremelniciei speranţeidin sufletele nostre însetate de iubire. Oreproduc pentru a nu se crede cătrunchez poeziile, dar nu am aici niciintenţia şi nici spaţiul pentru a rescrieîntregul volum: («Ieri iubeai într-unfel»): «Viaţa - / un joc în care iubeşti sănu fii singur, / te amesteci în săli de bal /şi faci tumbe neîntrerupte / pierzîndu-ţiharul unei apetenţe fără margini. /Cursorul nedoritelor promisiuni / sezbate dramatic, / controleazărecompense / într-o nouă zi în careiubeşti altfel.»

Iată cît de emoţionantă este trăireapoetului: “Era atît de fericită, voia să-mişoptească: Hai acasă, în odăile noastre culună, vino în patul meu, la sînii mei, mi-edor de tine, mi-e dor de noi.”

Aurel Avram STANESCU este un poetremarcabil, «la nesfîrşit / în jocuriparalele.» - cum afirmă el însuşi înpoemul « Luna se multiplica nehotărîtă.»

Romanele scrise după 1989 s-aueschivat să parcurgă evenimentele aceluidecembrie. Sau când au făcut-o, s-aumărginit al expresia părţii întunecate, aconflictelor întreţinute de ipotezeleistoricilor, fără a propune direcţii inedite decercetare literară. Sau, în fine, s-au oprit laaspectul mesianic al momentului, aşa cumconstruieşte Augustin Buzura în al său„Recviem…” Fapt este că în loculresponsabilităţii scriitorului despre carevorbea scriitorul norvegian BjornstjerneBjornson, laureat la Premiului Nobel, îndiscursul de la Stockholm, nu preaafectează scrisul românesc. Dar una pestealta e bine că măcar s-a încercat subiectulşi nu am rămas prizonierii „facerii lumii”după fantezia proprie, cu personaje caresfârşesc în psihologii nebuloase.

Între scriitorii care încearcă ieşirea dinlabirintul tematicii predilecte şi fărăvaloare estetică, se află şi Emanoil Tomacare după ani buni în care a creat o operăpoetică, după opinia noastră superioarăprozei sale, sfârşeşte totuşi tentat de epic,aşa cum se întâmplă de-o vreme cu poeţiinoştri. După un roman neconvingătorintitulat „Libertatea de-a fi lichele” (2011),încercare polemică necruţătoare, mai binezis o satiră mundană, scriitorul revine cuun roman care de astă dată, cu puţinesupralicitări, are şansa de-a rămâne înatenţia cititorului. E vorba despre romanul„Exilat în mine însumi” (Ed. Armonii

note de lectură


Liviu COMŞIA

Sinele polemic

Culturale, Adjud, 2012) unde introspecţiadevine o tehnică promiţătoare deinvestigaţie a naturii omeneşti. Mă grăbescsă adaug că trecerea din trecut în prezentevidenţiază un exerciţiu scriitoricesc demare supleţe şi rafinament, astfel încâtdelimitarea temporală, prin intrările şiieşirile din sinele convulsiv al lui Damian,personajul încărcat de biografiascriitorului, nu împiedică în nici un felpercepţia celor două planuri ale naraţiunii.

Damian are toate ingredientelepsihologice ale martorului credibil. Provinedintr-o familie cu taţi abuzivi, el însuşimoşteneşte violenţa pe care societatea i-ocultivă. Trece prin toate etapele deveniriisinelui intelectual care scrie şi editează orevistă culturală, trăieşte printre scriitoriafectat de comportamentul şi mentalitateaacestora, revine dintr-un trecut halucinantîntr-un prezent mizer, de contrabandă cums-ar spune. Valorile perene sunt îngropatesau falsificate de vânătorii cu instinctebune care acced la putere fără procese deconştiinţă pe care le socot chiar inutile.

Scriitorul Emanoil Toma izbuteşte, dinpuţine linii, cu un epic ponderat să refacădefuncta societate socialistă multilateraldezvoltată şi, în acelaşi timp, s-o pună faţăîn faţă cu noua societate democrată.Damian priveşte în sine şi descoperăîntreaga mizerie, turpitudinea,meschinăria, lăcomia, cruzimea fiinţeiumane, care zac ascunse sub lozinci şiclişee propagandistice identice, dar folositeîn împrejurări diferite. În acest consens,între cele două societăţi nu câştigă nimenipentru că una demolează ceea ce aconstruit cealaltă în folosul aceluiaşi grupcare nu dă doi bani pe calităţile şi valorilefiinţei umane.

Sinele lui Damian este depozitarulacestor depuneri insalubre, dar care totuşinu-i afectează fondul său uman. Reacţiile

lui Damian, cu câteva excepţii, suntmotivate narativ, acceptabile şi fireşti. Darpatima şi apoi scena torturării aşa zisuluiterorist sunt afectate de violenţa gratuită,spectaculoasă, aş zice cinematografică.Revenirea obsesivă la asasinatul de laOtopeni din 1989 şi mai cu samă la faptulcă asasinii au rămas printre noi ne poateoripila, dar scriitorul are calitatea deresponsabil, adică ar fi fost de notatimplicarea sentimentală printr-unpersonaj. Aici, însă, abdicând de ladiscursul de până acum, scriitorul se vedeîn toate detaliile ascuns în spatelepersonajului său. Iată credinţa sa: „Joculdement al libertinajului democratictransformase respectul pentru persoane şipentru tot ce era bine aşezat într-o hazna.Violenţa verbală era primul lucru carefrapa…”. Sau: „Mâncatul seminţelor era ungest nobiliar adus de revoluţie şi erapracticat de tinerii însurăţei, care seara seamestecau cu copii în intrândul de la scarablocului”, Şi: „Derbedeismul era nouadoctrină în toate domeniile vieţii sociale şipolitice, încurajat de fel de fel de mişcărinihiliste ori anarhice şi din nefericire ceiaflaţi în capul mesei dădeau semnalelepentru acest comportament”.

Într-un cuvânt, dl. Emanoil Toma nepune pe gânduri. Ne aduce un subiect demeditaţie dintre cele mai dureroase alecontemporaneităţii. O carte polemică princare ni se înfăţişează calea spre sine şi deaici înapoi spre lume. Cu tehnică corectaplicată, bazată pe impresia mozaiculuiepic, în care scenele alternează în joculprezent-trecut, cu fragmente de jurnal saucu simularea unor documente însoţite depersonaje reale, desprinse din viaţacotidiană, aşadar, cu ajutorul acestortehnici scriitorul Emanoil Toma ne dăsperanţa unor întâlniri scriitoriceşti devaloare…


Mihai Vasile şi multitudineasemnelor sale de comunicare:„Sonatele lunii” o carteînvăluită în magie, singurătateşi spirit doritor de împliniricreatoare

Magiile locatarului „camerei 41”întind o fascinaţie maladivă asupra uneivieţi, definind un creator cu o voinţă deexcepţie, capabil de a se defini printr-unmod de comunicare fascinant-metaforic,surprinzând dramele unei vieţi supusevitregiilor şi atâtor impedimente obositortrăite.

Puţine sunt spiritele de culturăprahovene, şi nu numai, care să se ridicela înălţimea scriitorului-profesor de artedramatice şi referent cercetător, precumMihai VASILE. În fapt, respectivapersonalitate nu-i singura neglijată decătre „organele” ce-ar avea datoriacetăţenească să se ocupe, nu doar prindiplome decolorate de vreme, şi deaceşti truditori care lustruiesc, oricum, larândul lor, cât de cât, cărările atât degreu accesibile, chiar şi pentru interesaţiisincer, de valorile atât de scumpe alelumii prahovene! Dar să-mi fie scuzatderapajul, acum, când „votul”a fostaproape de „limita promisiunilor posibile”!

Cu referire la activitatea acestui omde cultură, mă consider printre cei care îiurmăresc, de ani, arderea în planulcreaţiei, dar referinţele mi le restrângdoar la Mihai Vasile-scriitorul.

Din ale sale amănunte biografice careîncheie cartea de faţă, desprindem:Debutează în revista Amfiteatru, în anul1971. Publică apoi, poezie şi proză, înrevistele Luceafărul, Viaţa Românească,Convorbiri Literare, având şi o susţinutăactivitate publicistică în domeniiştiinţifice. Din operele publicate amintim:Mic dicţionar de termeni literari,Şaptezeci şi şapte - poezie şi proză, 2007,Lecţia de anamneză. Dialoguri despreteatru, 2009, Albumul Prahova. A fostredactorul revistelor de cultură Atelier 21şi Orpheus 2002-2006. Trecem pesteactivitatea de la teatrul Equinox,„conceput, în viziunea autorului, ca unspectacol de interferenţă a mai multoracte”. Asemenea, din succinta prezentarenu poate să lipsească nici invitaţiaGuvernului francez, din anul 1997, cu unstagiu la Universitatea Lyon Lumiere 2 ces-a cuplat cu interferenţe actoriale curegizori de renume, culminând cuFestivalul mondial de muzică barocă dela Ambronay, împreună cu regizorulBruno Cohen şi alte acţiuni.

Aşadar, vasta acţiune culturală a luiMihai Vasile o rezumăm, din lipsă despaţiu, dar şi din comandă socială, în a-idefini personalitatea, vizând ultima saapariţie editorială, spusă de asemeneatăcerii multă vreme, „Sonatele lunii”. Sărezoneze creaţiile sale literare cu acestemomente de viaţă? Ne întrebăm!

Cartea se compune din trei proze,anticipate de elementele referenţiale dinpseudo-prefaţa cu titlul dramatic pentru

note de lectură


Cărţi comentate de

Gherasim RUSUTOGAN

existenţa din totdeauna a creatorului „Ocarte despre singurătate, despresingurătăţi sau camera 41”.

În paginile acestei introduceri,autorul explică, în fapt, propria samanieră artistică, dar mai ales genezacelor trei povestiri, autorul adaugă: „Esteo carte care vine nici prea târziu, niciprea devreme pentru mine. Este, poate,o revanşă pe care şi-o ia, acum, scriitorulcare aş fi putut să fi dacă…”

Atunci care-i sensul cărţii de faţă, neîntrebăm, retoric. Răspunsul. Scenariinarative, de tip Marquez, altoite pedrama spirituală a individului trăitor nudeparte de o asemenea lume,compatibilă pretutindeni şi nu doar atât!

Dar să descifrăm înainte de toate,cele două scenarii narative. Povestirea„Sonatele lunii”, de la care provine şititlul volumului, pare să fieconvingătoare pentru specificul creaţieiautorului nostru. Ne întâmpinăprocedeul amintit mai înainte, respectivcel al dispunerii biplane a epicii, într-oordine identitară specifică ficţiuniiplăsmuite de către autor. Între cele douăplanuri-osatură ce structureazăpovestirea „Sonatele lunii”, liantul ceasigură epicul este Filip, neostoitulcălător ce-şi caută propria identitate,prin ieşirea în afara spaţiuluiconcentraţionar al propriei saleexistenţe. În fapt, Filip se caută pe sine,cu rost de a-şi împlini idealul: realizareascenariului de film, după romanul luiAdolfo Bioy Casares, din Buenos Aires,acolo unde pe vremuri îl cunoscuse şi pemarele Borges…

Filip pleca dintr-o lume domestică,răpit totuşi de o pasiune devoratoare. Olume compozită, existând sub forma unui

clan izolat, compus din femei izolate laun conac în care fiecare dintre ele sedistingea printr-o ratare aparte. Supuseunui ritual de factură epistolară, femeilevor asculta de voinţa majordonului, subapăsătoare prezenţă a stăpânei,încremenită în jilţul ei . Cheia acestuiritual o aveau cele două surori, Marta şiClara, sub presiunea ultimei se vor citiscrisorile primite de la Filip sau, în fapt, ojustificare a nestatorniciei lui Filip, pecare o descoperim într-una din scrisorilece se citesc ritualic: „Rana mea denevindecat se datora refuzului Martei dea avea un copil cu mine”.

În celălalt plan „ficţional”, respectivcel de la Buenos Aires, în CartierulBedlgrano, Filip se întâlneşte cu domnulAdolfo. Intenţia sa era bine definită: „Arfi vrut ca scenariul după „Invenţia luiMorel” să-l lanseze în lumea bună afilmului…Dar ne oprim aici cu relaţiile.Un fapt inedit, introdus de către scriitor,ca marcă a efectului compoziţional, oferăcititorului una din cheile înţelegeriiactului narativ: „Deci eroul nostru estesingurul viu într-o lume fantomatică,cinematografică. Aşa se explică şinecomunicarea totală dintre personajulviu şi stafiile tridimensionale din filmul încare încearcă să intre şi nu poate”

Refuzul lui Morele este cauzat deconvingerea superiorităţii invenţieisale, „El vrea doar să conserve pentruel şi pentru mica lui eternitate,săptămâna aceea în care vrea să spunăfemeii pe care o iubeşte tot ce n-aputut să-i spună niciodată. Şi atunciinventează un aparat care înregistreazătot ceea ce se întâmplă cu ei toţi încursul acelei săptămâni şi care, odatăcu mareele, se pune în mişcare şi redă


la nesfârşit povestea înregistrată”. Filipreuşeşte de altfel să pătrundă şiintenţia ascunsă a lui Morel: „Aparatulăsta, invenţia lui Morel, le răpeşte şisufletul, îi lasă adică să moară fărănimic înăuntru… Înţelegi ? Morel vreasă pună sufletul în fantomele aceleacare bântuie insula…” Însuşi autorulpăstrează în povestea sa taina ce oduce cu sine, dincolo de forţacinematografului: „ Eu vorbesc aicidespre o invenţie totală, despre cumpoate un om, diabolic, recunosc să-şirezolve taina de moarte”. În planficţional, la discuţie participă „cealaltă”Martă, căreia îi mărturiseşte existenţa,„în lumea asta foarte departe… ofemeie cu acelaşi nume ca al dumitaleşipe care am iubit-o atât de mult încât,atunci când m-a înşelat cu un altbărbat, am simţit nevoia să o părăsescnumai ca să nu mă răzbun… Pribegescde mult timp prin lume numai ca să ouit, dar îmi e cu neputinţă…”

De o mare forţă expresivă suntscenele în care este prezent clanul de laconac, cu mulţimea de femei ce trăiescdramatic sub seducţia trecutului, pestecare pluteşte, obsesiv, imaginea lui Filip.

Cea care va schimba psihologiagrupului va fi Tanţa, care adaugă pesteucigătorul sentiment al dorului pentruFilip al Martei, şi „în liniştea aceia demoarte, „Sonata lunii”. Ea vametamorfoza întregul grup: „Tanţa seîntoarce în camera ei, schimbă aculpick-up-ului şi, deodată casa se umplede sunetul acela vioi, ritmat şi vesel alpărţii a doua…” Dăruită unui dansaproape ritualic, ea fascinează întregulgrup: „Sufrageria se umple deodată debucuria asta molipsitoare…” Culminând

cu moartea Sidonei, clanul pare că sedisipă în cele din urmă, urmare amorţii lui Filip într-un banal accident demaşină, în inima Bucureştiului. La unpas de locul dramei, o clipă, se aflase şiMarta, care, totuşi „trece mai departeşi se cufundă în oraşul care pare că numai vrea să adoarmă”, reîntorcându-seîn inima clanului deja schimbat…

Cu elemente de factură poliţistărezolvată, pare să fie şi intriga nuvelei

„Caietele Prinţului”. Prozator cu forţănarativă şi inventivitate în structurareamaterialului, Mihai Vasile s-a cantonat însfera unei proze ce ne trimite înspresursa optzecistă, din familia căreiadesigur că-şi abrogă deschis apartenenţa.

Ne întâmpină în proza sa feluritemedii sociale, nu lipsite de o atmosferălugubră, cu personaje la fel de diverse,căzute în stări obsedante şi alteleproiectate în universuri ficţionale demare forţă reverbativă. Clanul defemei, Filip, şi mai nou, amicul săuCristian, din „Caietele Prinţului” ş.a.sunt intermediarii prin care autorul nepreumblă prin medii, evenimente şisondarea unor obsesii, din care nu seexclude nici autorul însuşi.

Obsedat de pachetul pe care amiculsău Cristian îl aduce la cârciumainsalubră din apropierea gării, autorul selasă în voia jocului creat de către acesta,în fapt obsedat de a reînnoda fire deviaţă din trecut, printre care evocareaunor întâmplări din ziua debutului săuliterar: „Am venit, la un moment dat, lamasa voastră… Toată ziua plănuisem cumsă te întâlnesc şi să-ţi spun cât de multmă bucur.” Retrospectiva reînviată deamic este fulminantă: „Mi-ai spus chiarîn seara aia că m-ai putea ajuta să intru şi


eu în cetate… da că pe tine te-a durut încot… Nu te-a mai interesat să deviiscriitor… Pentru tine era suficient să-ţidemonstrezi că poţi face şi asta, în timpce noi, ceilalţi, de pildă eu, a trebuit săne chinuim pentru fiecare amărâtă devictorie… Aşa că după ce am terminat cuşcoala m-am pus pe scris şi am bătut pela porţile editurilor”. Finalul obsesieirespectabilului său amic va şoca, dealtfel, prin motivarea „devenirilor saleartistice”.

Suspansurile care apar pe parcursulpovestirii sunt completate prin sondărifine în mediul din jur, personajeleadiacente, precum barmaniţa ce va jucaun rol cheie în dezlegarea enigmei, cât şiinsistenţa analizării propriului săucomportament, tensionat mai ales debăutura consumată. Senzaţiile seaglomerează, atmosfera cârciumii devineapăsătoare, autorul simţindu-şi cădereaîn transă şi reverberarea unui trecut,urmare a fotografiilor găsite în „pliculalbastru” adus e prietenul său. Spaţiuldevine astfel prilej de regăsire a unorîndrumători într-ale scrisului, de”şedinţele de redacţie de pe stradaBrezoianu…”, prilejuri, în plancompoziţional, de a-şi „textualiza”povestirea cu relicte de vechi creaţii şicitate din scriitorii timpurilor

Aminteam mai înainte de aderenţaautorului la optzecişti, în fapt propria sageneraţie de creatori, fapt dovedit deaceastă adevărată frenezie a revenirilor,ce-l cuprinde în povestirea de faţă. Câtprieşte firele narative ale creaţiei defaţă, uşor se poate observa prezenţaunei „dezordini” sever controlate, şimijlocite de posibilităţile combinatoriinicicând epuizate.

În fapt, aşa cum se poate uşorobserva pe parcursul lecturii acestei cărţitemeinic construită, textele sunt supuseunor distorsiuni voite, unor multipleposibilităţi de „scenografiere” amaterialului, dovezi certe ale prezenţei înspaţiul literar a unui autor dedicat cupatimă frumosului.

Dar deşi s-ar mai putea multe despus, întru închiderea cercului şiregăsirea obsedantei biblioteci, însprecare ne trimite adeseori autorul, neretezăm incursiunea în aceastăinteresantă carte, cu îndemnul de a ficitită!

Despre nişte fluturi ascunşiîntr-un folder: Mihaela Gaftoi,Noptiera cu fluturi

Sentimentul nostalgic al adolescenţeipierdute, cu poezia şi contradicţiile eicomponente,mănunchi argintiu, rămas înacel undeva izvor de poezie învăluit îndistincţie magică; acestea îmi sunt, într-oprimă irizare, stările ce mi le trezescscrierile (proze şi poeme „Noptiera cufluturi” de Mihaela Gaftoi (EdituraLibertas, 2012).

Compusă din „ nocturne şi fugareînsemnări… pentru a se întoarce la eleatunci când fluturii memoriei sale îiumple camera cu baterea lor”, carteapoartă girul eminentului scriitor şiprofesor Mihai Vasile, promotor al uneiample mişcări culturale, cu nuanţeample, în spaţiul Prahovean.

Revenind la „Noptiera cu fluturi”,observăm de la o primă lectură faptul căautoarea încearcă o mulţime deipostazări în spaţiul narativ, îmbinând în


osatura lui poeme sau simple haikuuri,proceduri e altfel prezente şi la alţiscriitori, demult intraţi în sfera clasicilor.

Cu referire la materialul narativ,autoarea recurge la proceduri diverse,semne ale unor lecturi temeinice, princare îşi coagulează materialul într-o grilăexpresivă, nu lipsită de proiecţii înplanuri existenţiale, provenind dindiverse situaţii de viaţă, receptate princoncizie şi talent. Astfel, scriitoarea sededublează şi îşi dublează totodatăplanurile narative: al realului şi al ficţiunii(imaginarului). În care dintre eleexcelează ca „autenticitate”? Să neintroducem, aşadar în construcţiapovestirii „Vară de hârtie”:

Mediul de cartier provincial esurprins în zăpuşeala verii. Decordevastat de nepăsare, în fapt, un satclonat pe ideea „modernităţii”, saturatde plictis şi banal, populat de personajediverse, la fel de uzate precum întregulambalaj al acestei arătări de civilizaţie,extrasă parcă dintr-un peisaj dantesc.Scriitoarea inventariază de altfel cu unacut simţ al observaţiei tot acest arsenal,component al unei civilizaţii mineralizatăde căldura toridă. Să recapitulăm:„chicotele neobosite ale copiilor…”; „tufeverzi cu bobiţe albicioase care, strivitesub talpa încălţămintei pocnesczgomotos”; după care, în secvenţecinematografice se oferă privirii: „La ofereastră sunt agăţate pe sârmă hăinuţealbe e nou-născut”; „ la o ala, stă ofemeie grasă”, a cărei înfăţişare capătădimensiuni statuare: „ sprijinită în coateca un sfinx”, după care focarulobiectivului se localizează pe „Un bătrâncu braţele ochelarilor prinse cu liţă,(care) îşi târşâie picioarele sătule parcă

să-l care pe asfaltul încins…” după caredecorul se încarcă de viaţă.

Descoperim în compoziţia povestirii,pe lângă consistent redare a decorului,excelente contururi portretistice printuşuri cu fineţe şi sugestiv trasate, ceademenesc pe cititor la lectură…Şi astfeldescoperim pe „Nea Gavrilă de la parter(care) meştereşte la Dacia lui, din când încând ştergându-şi sudoarea ce i seprelinge pe ceafă cu o batistă murdarăde vaselină”, „De la etajul cinci, o femeieîn capot cu buline albe şi cap bandajatîntr-un fileu albastru strigă la un băieţelsă nu mai alerge că e transpirat deja”. Îndecor îşi mai fac prezenţa şi altecuriozităţi ale acestei lumi, precum „ Undomn cu păr uleios, pantalon de treningdin supraelastic şi tivul desprins într-oparte, maiou alb întins pe abdomenulproeminent”, surprins într-o ipostazădeloc potrivită cu zăpuşeala zilei: „batecu mişcări energice o carpetă înflorată”Lui i se adaugă „ O cucoană bondoacăîntre două vârste, cu degetele încărcatede inele…” apoi „Două tinere stridentfardate (care) îşi leagănă şoldurile late şisânii pe jumătate dezgoliţi” ca până laurmă „plutonul uman” să fie încheiat de„Un puşti de vreo şase anişori, cu faţainvadată de pistrui şi păr de culoareamiezului de dovleac copt ce) galopeazăîntr-un picior pe o trotinetă ruginită,moştenire de familie”.

Să ne fie scuzată insistenţa pe acestpasaj, dar rostul declină de la sinecapacitatea scriitoarei de a reuşi săcapteze pulsul mediului atât debinecunoscut sieşi viaţă, şi nu în ultimulrând capacitatea de a nuanţa factologic orealitate vitregită de datumurile binelui.

Cât priveşte planul imaginarului, în


care se proiectează scriitoarea pe sine,eleste cauzat tocmai de această lume, pecale de a se mineraliza, odată cu propriasa existenţă. Salvarea îi vine din actulcreaţiei, reuşind să-şi construiască o alta,invadată de răcoare, sub seducţia acvaticuluiaflată fiind: Ţipete de păsări întretaievăzduhul. Pescari cu pantaloni suflecaţi…Peştii scânteietori, parcă tăvăliţi prin prafde diamante…, îşi iau avânt şi sar la unmetru deasupra apei…”, Decorul seînviorează cu imaginea de excepţie: „Doicai albi cu coame de mătase aleargă liberipe plajă” şi în final „Câţiva pescăruşiplutesc în derivă pe valuri asemeneabărcuţelor de hârtie care plutesc uşor pesuprafaţa apei din lighean”.

Şi prin această ultimă asociere,scriitoarea reîntregeşte tabloul iniţial.Părăseşte planul ficţional, revenind larealitatea cufundată în banal şi inconştienţă.

Cu ce alte „oferte” ne tenteazăpovestirea de faţă? O mânuire sigură adialogului şi monologului, arta descrieriiîn tuşuri bine conturate şi nu în ultimulrând o predestinată proiecţie a propriuluisău destin într-un cerc monoton, lipsit desperanţe. Şi totul, la un loc, redate cu osiguranţă stilistică de invidiat.

Desprinderea din monotonie, banal şiinsuficienţă prin forţa cutezătoare avisului, le descoperim în povestirea„Albumul cu fotografii”, unde Katia, carecolecţiona fotografii într-un Album, prilejprin intermediul căruia „îşi face şi rezervepreţioase de poveşti” îşi va descoperi şicalea evadării din banal şi monotonie.Remarcăm de astădată tehnicasecvenţierii narării, prin surprindereaunor gesturi esenţiale, extrăgându-sedoar „miezul narativ”.

Din acelaşi motiv, credem că se cere

luată în atenţie şi compoziţia „ Eva şi încăceva…” scrisă cu decenţă şi concizie, într-o grilă narativă ce ne trimite la proza luiMircea Eliade, a cărui tehnică şi-aasimilat-o: conac părăsit de stăpâni,rămas sub veghea servitorului Sandu,„cel de pe vremea domnului Codrescu ălbătrân”, singurul ştiutor de apariţiile Eveila conacul părintesc, în diverse locuri şiipostaze, preocupată de a-şi împlinitabieturile pe care le frecventase înviaţă… Tehnica structurării materialuluisurprinde prin aceeaşi procedurăcompoziţională, întâlnită şi-n alte poveştişi cu pricepere mânuită de către scriitoare.Secvenţele se succed cinematografic,într-un decor cu atmosferă de nelinişte,mister şi de taină. Ne referim la apariţiileEvei: „în camera de lucru… umflându-şivolanele fustei, în faţa şevaletului pescaunul cu picioare înalte ca de girafă şispătar mic împodobit cu vulpi sculptate”;„alteori se ivea de-a lungul plajei, înlumina blândă a sfinţitului”; „Câteodată,dimineaţa, când apărea dunga rozalie arăsăritului seghemuita în pledul cuciucuri mari, trandafirii în balansoarul elemn din ceardacul conacului”. Momentulsublim pare să fie cel al revelării vârsteice-i fascinase ieşirea din copilărie prindarul primit: „ iapa primită în dar de latatăl său”, pe care o scotea din grajd,reluând-şi o veche pasiune: „pornea îngalop pe dealurile din împrejurimi”.

Cu acurateţe, prozatoarea noastră îşiexersează şi forţa e a penetra în sferaunei minuţioase analize psihologice , prinuzitarea alternării de planuri, umbră şilumină, implicând trăirile bătrânuluiservitor Astfel, „A rămas înmărmurit. Înfaţa şevaletului… se afla Eva”.Imprimând-i proiecţie în planul realului,

100 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

scriitoarea „îi dă viaţă”, respectivnotându-i gesturi,tabieturi: „Ţinea încăuşul palmelor o ceaşcă aburindă dincare sorbea cu gesturi rare şinestingherite…”. De-aici, contradicţiiledintre firescul şi nefirescul situaţiilor,concis comunicate şi cu atât maiconvingător: „S-a tras repede din dreptulferestrei şi a alergat la uşă. Era zăvorâtă…Apoi s-a întors pe vârful picioarelor ca săse încredinţeze că n-a fost o iluzie. Aprivit din nou înăuntru pe furiş, cujumătate deochi. Era ea”. În secvenţaurmătoare însă proiecţia din minteabătrânului se răstoarnă: „ Bătrânul şi-adus batista la frunte, ştergând-şipicăturile de ploaie şi de sudoare…; cânda ridicat privirea nici urmă de Eva… Nicinu avea cum să fie.” Şi doar în clipaaceasta, o parte din enigmă se lasădesferecată, prin utilizarea ei dreptargument de a spulbera confuziile dinmintea martorului: „Eva murise în urmăcu cinci ani iar părinţii ei hotărâseră să semute în capitală la scurt timp după ce seîntâmplase nenorocirea”. Şi totuşiincertitudinea persistă: „Nu era cuputinţă, dar… iat-o, aşa cum o ştia dinultima perioadă a vieţii ei”. Portretulfetei prinde aici viaţă, într-o anumemăsură constituind punctul iniţial dincare se trece în cu totul alt plan:„...înaltă, zveltă, cu părul până la brâu, cao cascadă, cu ochii mari, rotunzi ca opăpuşă de porţelan şi chipul scăldat e unsurâs dulce, de fetiţă poznaşă”. În parteasa ultimă, prozatoarea ne sugereazăfaptul că între cei doi protagonişti sestabileşte o relaţie „umanizată”; mai alesdin partea servitorului care începuse să-ipoarte grija: „Când trecea mai mult timpîn care ea nu apărea, se temea ca nu ca

nu cumva s-o fi alungat-o cu cine şie cenechibzuinţă”. Până şi calul îi devenise încele din urmă docil Evei. Succint, înfinalul povestirii, autoarea ne dezleagăprezumtiv, motivele revenirii enigmaticeiEve: Aici pictase primul tablou, aicidevenise ceea ce fusese până înmomentul tragediei. Aici…”

Aminteam în partea iniţială a cronicii,despre „sentimentul nostalgic aladolescenţei”, pe care, însă, îldescoperim, cu o mai accentuată forţăpulsativă în poeziile presărate printrepovestirile volumului. Desigur, ele „joacăşi rolul unui liant imperceptibil careconferă rotunjime volumului”, după cumobservă tânărul critic şi om de culturăBogdan-Lucian Stoicescu, în cronica sadin „Labirint”,anul 1, nr. 2, 2012, daraduc, ca expresie, şi un suflu aparte,câteva chiar surprinzându-ne prinmodernitatea lor. Cităm: „pierdut-ammisterul / din floarea de rouă / … /pierdut-am sensul luminii / din ochiul deapă…” (Poem regăsit). Sau : „plouă cuzile, cu ani, cu vieţi / …/ plouă cu carneamea, cu mine/…plouă cu ziduri reciprăvălite peste palmele mele/… plouă cupaşii tăi care au trecut peste mine/…plouă cu ecoul paşilor tăi /… plouă cuuitare/……. plouă… plouă şi gata”.

Lăsăm cititorului spaţiul interpretărilor…Autoarei îi oferim, răbdători, spaţiul

potrivit ca durată, până ce ne va oferi unal doilea volum, mai ales că nişte dusevremuri revin agasant, odată cupersonajele acelor timpuri; autoareamărturisind: „…îmi închipui o întâlnire alor la masa veche de lemn de subumbrar” (Şifonierul bunicii). Şi adăugămnoi scenariului rostul: să ne ritualizezealeasa întâmplare, prin vraja poveştii”!

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 101

Rareori mi s-a întâmplat să primesc ocarte de la un autor pe care să nu-l potdefini – recepta de la prima lectură. Iatăcă trebuia să se întâmple şi aşa ceva şi săcaut o cale sau o cheie prin care să amacces la acest suflet liric tulburător dar şiinaccesibil, complex şi încifrat. Dar cumnimic nu e chiar aşa de simplu cum parela început, mă pomenesc că stauuitându-mă la cheie fără a găsi nicio uşă,deci nicio broască. Interesant şi palpitantar fi fost să fie prea multe uşi, prevăzutecu încuietori la care aceasta să nu sepotrivească. Îmi zic atunci că nu cuajutorul lucrurilor celor materiale voiputea pătrunde şi deschide uşa de accesşi că un portal energetic poate fi străpunscu ... cheia minţii. Care este cel mainimerit şperaclu neconvenţional.

Am aşadar volumul „Poezii” *) deOctavian Mihalcea, autor pe care nu îlcunosc propriu-zis şi aş avea şansa de a-lcunoaşte prin intermediul producţiei salepoetice. Încerc să-mi sistematizez pecoala de hârtie impresiile, notând ceeace ar putea fi stratul de bază – ce înţelegdin prima lectură şi ajung a lucra înparalel cu da şi nu, pe două coloane, pecare le înlocuiesc cu real şi imaginar,apoi le tai şi le redenumesc – concret /abstract - iar notiţele se îndreaptă maimult spre a doua. Dar tot este ceva: amgăsit repere categoriale. Textele nu par a

avea structură, sunt scurte, dar nuaceasta pare a fi cauza pentru care nu austructură şi par enunţuri eliptice. E defapt o tehnică. Aşa vrea autorul şi, pânăla urmă, voi afla de ce. Până la urmăînsemnând chiar ultima poezie din carte:„traiul serilor în vernil/peste orice venealbe plutitoare /...// prin pădureasomnului secret // cifrul adoarme dejatrăit/pietre negre/oase sub cerul adânc”(Vene plutitoare) În loc de concluzie,găsim o avertizare! Semn că de faptaceastă carte este rotundă şi finalul doarrelativ, ca parte din întreg.

Dintre teme, două ies în evidenţă în„Poezii”: visul şi actul creaţiei – atât înpoezie cât şi în pictură.

Dar mai întâi câteva cuvinte despretehnică.

În plin spaţiu imaginar, ai impresia defilm fotografic, poezia devenind aceamoving picture. Există un „miez alfotografiei”, impresiile devenind detaliiiar acea imagine secvenţială poate fi datăfie mai repede fie cu încetinitorul.Simbolurile sunt inserate uneori ca mesajsubliminal. Tot aşa cum tristeţea,desperarea şi dezolarea străbat printrecuvinte aparent fără legătură, de parcăfotografia ar fi decupată intenţionat iarversurile formează un colaj. Aceastătehnică a colajului ajută sau face posibilăermetizarea textului, restrângereaoperându-se pentru scoaterea detaliului.Aspiraţia către infinit pleacă tocmai dinfinitul cotidian. Aspirăm la o bogăţieinfinită, dragoste şi tinereţe infinite, darle trăim înlăuntrul ori în ramele finitului,în graniţele simţurilor şi ale trupului –aşadar într-o fotografie la care degeabane tot uităm, că nimic nu mai poate fiadăugat şi nici colorat. Dacă nu te

note de lectură

102 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Monica MUREŞAN

Octavian Mihalcea –tensiuni lirice într-un

peisaj cu idei

mulţumeşte o poţi tăia şi remonta,alăturând chipuri ori elemente altfelcomplet disparate.

Pe de altă parte, Poeziile îţi dau aceasenzaţie pe care o ai când după ce vezi opoartă întredeschisă, intri şi tepomeneşti nu într-o curte, nu într-o casăci undeva într-un peisaj ireal, între nisipşi piatră, cactuşi roşii şi ierburi albastre.Pe măsură ce dai pagina, apare un nouelement ori detaliu al acestui peisajimpresionist pus în operă de autor. Deunde te aşteptai să fii întâmpinat cu unsurâs şi pus la masă, te pomeneştisingurul ajuns acolo. Ai zice un decorscenografic auster pentru o piesă cu unsingur personaj. Pentru a nu deranjareprezentaţia, rămâi acolo pe acea scenă,imobil şi tăcut. Observi că nu este unsolilocviu, pe lângă acea fiinţă apare şi oumbră căreia i se adresează iar aceastarăspunde monosilabic, uneori râzând,alteori plângând sau bătând un soi decod Morse. Piesa începe cu o tăcereîntreruptă doar de nişte bătăi insistentede parcă cineva ar ciocăni la uşă.Personajul recită dintr-o carte, iar umbrareacţionează ciocănind când mai rar cândmai repede ori insistent.

Ajuns în spaţiul scenic al cărţii, ca uncititor de cursă lungă devenit spectator,îmi pun întrebări, cum ar fi: ce vrea săspună autorul, unde vrea el să mătrimită, dacă mă emoţionează, are mesajşi dacă nu, de ce, schimbă el ceva înmine, ş.a.m.d. Şi mă întorc la teme.

Există lucruri pe care ţi-ai dori să levezi şi nu le suportă realitatea, în schimbele se află şi se transformă altundeva,trecând acea linie fină şi invizibilă departea nevăzută ori cealaltă parte arealităţii, care nu este ireală cât mai

degrabă non-reală. Ele există odată ce ţise revelează şi întocmai ca la întoarcereadintr-un vis le poţi reproduce în fiecaredetaliu şi amănunt pornind de la locul însine şi reproducând detalii de sunet şiculoare, de portrete făcute unor oamenipe care în realitate nu i-ai cunoscut orivăzut niciodată. Cum e posibil, afli abiadupă ce ani de-a rândul citeşti zeci şi sutepoate mii de pagini consacrate de alţiiacestui domeniu. Încetul cu încetul – însădupă mulţi ani în timp uman – găseşticele mai bune explicaţii (în variantaoptimistă!) şi ajungi să-ţi faci o părere pepotriva propriei capacităţi de a înţelege.Până la urmă reuşeşti să-ţi explici cupropriile cuvinte, folosind propriileexpresii acordate cu modul tău degândire, mai succint ori mai arborescent,sau cu înflorituri (nu şi în cazul de faţă)mecanismele unor taine precum este ceaa visului. Nici autorul nu a procedataltfel, versurile sale trădând preocupăripentru acest domeniu: dacă în „Numai opânză ruptă” e confesiv: „uşi bântuite înmiezul fotografiei//relativ târziu acasăîmpotriva organelor ce mă ţin treaz/aminvidiat mormântul apei fără tine”, în„Pariu” are revelaţia unor „întoarselipsuri insomniace/a doua zi prin vis”.Visul este văzut (ori explicat) aşadarmetaforic ca o pânză ruptă, prin care sestrecoară a doua zi doar frânturi dintr-ofotografie, adică doar cele ce reuşesc săse întoarcă prin uşa dimineţii, a trezirii.Într-un alt text găsim bine definită şi aceastare de regret de după întoarcerea dinvis: „după dispariţie va rămâne cornul/rana supraomului nisipos/presândtainicele respiraţii/nevăzute ziua” (s.n.)(Va rămâne cornul)

Chiar dacă poezia sa ermetică nu-l

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 103

duce pe cititor spre o zonă misterioasă şiatrăgătoare, ea îl aduce ori conduce prinsimboluri într-un univers altfel inaccesibiloricui; asistăm la proiecţia unor stăripoetice, reverii, meditaţii... comparabileîn general unor fotograme în sepia, cu raretuşe de culoare. Culoarea predominantă- ori fondul nisipiu - ne dă ea însăşi indiciiasupra unei aproximări a duratei ori avechimii preocupărilor poetului pentruaceastă codificare /decodificare. „trebuiasă fie simplu”, îşi recunoaşte el sieşi (maibine zis umbrei sale), într-o tentativă dea explica dar şi de a (se) înţelege: „glisezpe cărţile condamnării/a fi cel mai adorat/sau cel mai urât/dintre locuitorii acesteipărţi simple (...)// sunt umbra mea” - aşadarîn acest proces al unei autoevaluări esteconştient de faptul că mesajul său s-arputea să nu fie înţeles şi că există risculde a nu fi iubit de prezumtivul său cititor.

Iată-l pe poet căzut pradă frământărilorşi temerilor privitoare la actul artistic. Decealaltă parte, stă cititorul care nu arecunoştinţă despre toate acestea. Ba chiarnu are nevoie de problemele altuia, îiajung ale sale, cu prisosinţă! Şi atunci,cum să aibă loc întâlnirea... ?! De celemai multe ori, din păcate, nici nu are.Ambii ratând acea unică şansă a uneiexperienţe nemijlocite şi de a face untransfer de opinii, de a dărui şi a primi, aasculta şi a înţelege. Undeva, în colţulsău, poetul va rosti că ar fi putut fi oîmpărtăşire, dar aşa... e „o cununietăiată/de îngeri captivi”. Iată cât depuţine cuvinte, dar cât de multe sensurise pot dezvolta, nuanţe şi legături întreele... descoperindu-ne în autor urme aleunui romantism pur, un neo-romantic,fiinţă neînţeleasă, deşirată de pasiune şicondamnată la singurătate şi lipsă de

iubire. Găsim chiar un autoportret sfâşietor,definitoriu poetului damnat: „sufletînchis între fluidele fascinului” – iată cetensiuni lirice într-un singur vers! -, dupăcum se pare că a fost predestinat denişte muze îndoliate: „cu dantelă neagrăpe umerii goi/fiecare muză poartăalături/blestemele cele mai lungi”.

După ce a pătruns dincolo, cum-necum,am crede că cititorul nostru va rătăci înacel spaţiu al imaginarului ce lasăurmătoarea impresie: „vremea ne face săintrăm în ascunzători/roşul nostru dintransele de noapte//căutăm malul//douălacuri vecine//încă arde steaua princiară/(...)//încercare a nisipurilor arse” (Transeîn noapte). Ne găsim conduşi de un ghidimaginar printr-un spaţiu al unor proiecţii,un peisaj cu idei şi impresii gata maturate:„podul pe sub care am trecut /...// culorilesomnului variază întâlnirile / dincolo deveghea simţului poţi deschide ochii//pelinia intrării nu este decât tunelul/caldcald cald în extaz//intrarea lumii noastrese vrea singură/etapă jubiliară dus-întors/simbol deschis pe veci” (Singura intrare).Chiar dacă e nevăzut, el a lăsat totuşinişte repere pentru noi: „umbre la capulpatului/se preling urme roşii//pulsezpeste drumul închis/de acolo/îngheaţă-mi trecerea/în jurul porţilor” (Am lăsaturme). Respirăm uşuraţi, în acel „acolo”al autorului (poate planeta lui, de ce nu?)putem respira, există viaţă! Ba ni se face„Deschis” o invitaţie foarte clară – astfelaflăm când: „spre sfârşitul oricărorsăptămâni”, unde: „luna înşelătoare sus”cât şi cum: „aproape tremurând”. Existăşi o descriere succintă a evenimentului:„ai păşit ai fost trimis/pe uşa deformată/din faţa triunghiului”. Eşti îndemnat săai „Curaj”: „fugi cu mine în lume/pe

104 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

aspre încercuiri /...// curajul nu e decâtun regret/rupt din sufletul echilibrului”.

E floare la ureche, aşadar, să teconformezi acestei invitaţii, cu singuracondiţie de a găsi triunghiul. Pentru a-lgăsi, mergi la Dicţionarul de simboluri şiafli că „Simbolismul triunghiului sesuprapune cu acela al numărului trei. ...stă la baza formării piramidei...Corespondenţele dintre numere şi figurilegeometrice sînt absolute. Cîtă vreme omuleste jocul contrariilor, el nu poate da niciun înţeles cercului (...) Toate îi scapă:triunghiul, pătratul, steaua cu cinci colţurişi pecetea lui Solomon cu şase braţe. Dacăomul nu s-a născut din punct de vederespiritual, aceste figuri geometrice îşi ţinsecrete simbolurile, care corespundnumerelor 3,4,5, şi 6. (...) cu vârful în sussimbolizează focul şi sexul bărbătesc; cuvârful în jos, apa şi sexul femeiesc.Pecetea lui Solomon este alcătuită dindouă triunghiuri inversate şi semnificăîndeosebi înţelepciunea omenească. Îniudaism, triunghiul echilateral îlsimbolizează pe Dumnezeu, al cărui numenu este voie să fie rostit. (...) în alchimie,simbolul focului, ca şi acela al inimii.” **)

Exact ca atunci când după ce ai văzutceva doar în treacăt întorci capul, spre afixa mai bine o imagine, şi în cazul de faţăsimţi nevoia de a te întoarce recitindtextele din paginile dinainte: „gestulpoate înnopta la infinit/îndoire pesteramele respiraţiei/trebuia să te îneci/când comprimai suma limitei// esteticăefemeră” (Trebuia să te îneci) şi alunecânddin acesta, următorul: „mereu împleteştipiatra vechiului oraş//spui că ploaia artrebui să renască/de trei ori în inimapământului” (De trei ori în inimă).

Octavian Mihalcea iese din realitate şi

parcă face o operaţie pe cord deschispoeziei. Ori o anestezie. În acea stare apoeziei îi trec prin minte flashuri, nume,chipuri, râsete, ţipete. Până adoarme.Apoi brusc rolurile se inversează: autorule anesteziat de poezie. Partea dreaptă i-aamorţit; atunci scrie cu cea stângă: „aispune că planeta focului e blondă/capielea arsă pe trupul mării gol” (Poem cumâna stângă). Îşi zice că trebuie săînfrunte realitatea încă o zi până ce se vaputea descotorosi de ea şi o va pune încui. Unde e normalul, în narcoza poezieiori în trezirea visului? Mai ales dacă posezicapacitatea de a vedea în infraroşu, ai ovedere termică - nu şi una obişnuităfiindcă nu ţi-ar folosi la nimic, mai alesnoaptea: „un bulgăre tânăr/ pământean/se poate masca doar/pe întuneric/lângătortura pereţilor goi” (Bulgăre).

Dar cititorul nostru face parte dinUniversul cititorilor absoluţi, tot aşa cumautorul face parte din Universulcăutătorilor absoluţi. Amândoi fac partedin Universul colecţionarilor de absolut.La terminarea cărţii, cititorul o punedeoparte şi simte nevoia să se culce.Poate a obosit. Alături găseşte o foaie cuo notiţă. Nu îi aparţine, a reţinut-o deundeva de pe Internet: „Fiecare gând,cuvânt sau emoţie provoacă o vibraţie înfiecare celulă a corpului şi lasă acolo oimpresie adâncă”. Iată un final bun, îşimai spune... adoarme şi în vis autorul îirăspunde prin cuvintele din Cele maifrumoase naufragii: „cunoaşte-mădoar/sub acea margine/închisă departe”.

________________*) Octavian Mihalcea, Poezii, Ed.

Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2012 **) Dicţional de simboluri, vol. 3, Ed.

Artemis

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 105

Născut la 12 noiembrie 1952 înlocalitatea Ungureni, Dâmboviţa, ValiNiţu a absolvit dreptul şi jurnalismul,conduce revista „Impact” din Târgovişteşi realizează o emisiune (talk-show) la TVColumna din oraşul menţionat.

Ca poet a publicat mai multe volume,unele în ediţii bilingve româno-albaneze,româno-franceze, româno-ruse.

Volumul pe care-l prezentămcititorilor, Secunda celestă (Ed.Bibliotheca, Târgovişte, 2012) apare înediţie trilingvă, traducerile în limbafranceză datorându-se Corinei Luca, iarîn limba engleză, Andreiei Puşcaşu.

După cum menţionează şi titlulcărţii, personajul principal este timpul.Dacă în volumele anterioare acestaera perceput de autor, în general cuseninătate mioritică, în buna tradiţieromânească, conform căreia omuleste parte integrantă a universului,acum, cu trecerea anilor, curgerea saireversibilă aduce nostalgie, reverie şiamintirea iubirilor trecute: „... sunăprelung ceasul tăcerii celeste/ şi mădojeneşte blând dimineaţa/ cu ochiultimpului deschis/ desluşesc cuvântuliubirii/ scris de copil” şi ceasul bate.„... tic tac de apus”. (ceasul tăceriiceleste) Trăirile lirice atingândincomunicabilul, este invocată tăcereaatotcuprinzătoare.

Simbolul trecerii timpului esteclepsidra care înregistrează momentelevieţii rememorate justiţiar cu scopterapeutic: „... hai să ne cunoaştemgreşelile/ pentru a călători în picioare/prin timpul din esenţa clepsidrei”(clepsidra ce ne curge)

Tristeţile dobândesc acente de revoltăcitadină, provocate de relaţiile socialeterfelite moral: „... sunt trist în dimineaţadinspre ziuă/ (...)/ şi cafeaua poartădoliu/ suferind răceala unui timp cucearcăne” (clipe celeste).

În relaţia cu timpul, Vali Niţu sedovedeşte heraclitian, zilele curg spreîmbătrânirea iminentă: „m-amdezbrăcat de încă o dimineaţă/ şi măsimt mai sărac/ în meditaţiileîngenunchiate pe rid” (...mai sărac).Unele poezii amintesc de cifra 57, adicăde numărul anilor pe care i-a împlinitautorul când le-a scris.

În poezia care dă titlul volumului,autorul lucid îşi consideră poezia martorăa trecerii şi petrecerii prin lumeaefemeră: „...în ochii timpului îmi privescmâna/ ce-şi scrie pe un cerc/ nu se maiîntoarce niciodată/ arcul ceasului celest”(secunda celestă).

Compensarea nostalgiilor o aduc:iubirea, cultul părinţilor, contemplareanaturii, credinţa.

Elogiul mamei devine recunoştinţăpentru rodnicia fiinţei dar se încarcă şi denostalgii datorate trecerii timpului:„...scumpa mea maică prea bătrână/anotimp cu aripi dintr-o frescă/ dăruitdin inima-ţi pură” (ramul tău, măicuţă)

Viaţa cu bune şi rele modeleazăpoezia autorului. Dincolo de dezastrulprovocat de cutremurul din 4 martie1977, se petrece o minune, născându-se

note de lectură

106 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Lucian GRUIA

Vali Nițu - Secundacelestă

Raluca, fiica poetului.Iubirea curată constituie sensul

existenţei noastre de fiinţe muritoare:„...Ştii ceva iubire?/ cred în flori../ şi amîngenunchiat pe pământul ce le dă viaţă/aşa cum eu sunt hrănit de iubirea taspecială/ ce este atât de aproape desufletu-mi” (arcul celest) Rodul iubirii,copiii ne justifică existenţa.

Din punct de vedere stilistic, Vali Niţuuzitează de imagini fruste, uneori rebele,incitante. Modernitatea expresiei acâştigat în incisivitate şi a acutizattristeţile provocate de trecerea timpului.

Alunecând spre toamna vieţii, autorulnu şi-a pierdut sentimentalismul curat,adolescentin, în versurile de dragoste:„... reverenţă/ pentru tine femeie-cântec/ cu melodia unor acordurifecunde/ (...)// meriţi poeme tu floarealbă/ în fiecare zi să fie 8 martie/ pefaleza ta de eternitate” (reverenţă de 8martie)

Poezia lui Vali Niţu, câştigă, de lavolum la volum, expresivitate, incisivitateşi profunzime.

Oinspirată carte de poezie, probabiluna din cele mai bune apărute în anuleditorial trecut, într-un clasament seriosal primelor zece, să zicem, estefascinanta Crucea de muguri (Bucureşti,Editura Semne, 2012, 82 p.), monument

al discursului suveran despre fiinţamarilor risipiri în poemul destinuluipentru un autor care, totuşi, a adusdestule lucruri bune, demne de reţinutpentru bilanţul creaţiei literare dinultima jumătate de veac. Aurel M.Buricea este un scriitor cu o traiectorieconstantă valoric, cultivând în lirica safarmecul discret al ritmului clasic,sonorităţile oraculare ale unui pietismactiv pentru cuvântul proiectat înmiracolul versului de a se insinuamatricial în percepţiile noastre capârguire a esenţei lumii omului însunetul-poem.

Aşadar, clipa de poezie care seduce înnoul volum al lui Aurel M. Buricea are caspecific o individualitate instinctuală deparnasian modern, un imaginar copleşitde mesaje ale convertirilor fascinaţiei înconstrângeri ale nostalgiilor prime, tememai vechi sau mai noi antologând ritmulfascinaţiei dintr-un cotidian devorat dediscursiv liric. Sonetul are aspectul uneibadinerii ingenioase, idee, formă şisentiment îmbinându-se cu vanitateacare arbitrează ca să elibereze energiametaforei din citatul despre viaţă alversurilor. Cuvântul, litera întreţin oanume conduită a investigaţiei, beţiacontemplaţiei fără sfârşit: „Cine mi-a ziditcasa din sonete/cu ferestrele deschisespre lume/de face lumina pe rime spume/cine intră nu poate să regrete// călduraverii o trăiţi în cuvânt/imagini pictate cuharul divin/pentru singurătate găsiţialin/chiar dacă prin cuget bate aprig vânt// se văd pereţii din lanuri de grâu copt/floarea soarelui cântă-n culori/plângenecunoaşterea în cifra opt//Cel UnulNenăscut trece-n litere/Sfânta rugăciuneprin care adori/când se deschid ale humii

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 107

Ionel BOTA

Contemplaţia fără sfârşitsau despre un tragism al

graţiei

artere” (Casa din litere, p. 34).Lirica este, desigur, expresivă şi

peisajul sentimentelor predispusimaginativului. Elanul gradual asimileazăcombustia ideilor şi miza registruluipendulează între emfaza melancoliilor şiispita parabolei. Tranşee romantice suntstrăbătute, de-o parte şi de alta, ca unexerciţiu al unui ceremonial devoalândidentităţi şi evocând opţiunea reabilităriiludicului în ipostaza meditaţiei moderne.Sonetul lui Aurel M. Buricea opereazăprin revelare şi percepţia cititorului einterogativă. Eul e profetul retortelorlumii de a invoca tragicul aforistic ca uncontemporan al lui Quintilian, Institutiooratorica.

Autorul nu e un arheologsentimental, dar sonetele par mai alesdiscursuri de purificare, dau senzaţia depoezie continuă. Duhul reflexivităţiipoate edifica un tragism al graţiei: „Cegreu am urcat în timp acest munte/înarborii nopţii plânge o cruce/nimeni nuştie ce soartă ne-aduce/de dincolo se-ascund imagii crunte//cugetul viu care-şidivulgă taina/se schimbă-n natură prinanotimpuri / în orice iarnă avem altechipuri/se trece viaţa aşa cum schimbihaina//atâtea stele s-au topit în gene/nicio forţă nu le poate pătrunde/spiritulîn suflet se mai ascunde//spre lumea de-apoi ne poartă alene/cum creşte oul încorbul ce zboară/se stinge vremea-n noiultima oară” (Crucea din muguri, p. 70)

Un magician arcadic, consacrându-semitului reintegrării prin adoraţie, priniubire, Aurel M. Buricea este autorul unei

cărţi remarcabile de poezie.

Sorin VÂNĂTORU

Veşnicia şi sensul morţii

Cine suntem, de unde venim, încotromergem.

Suntem respiraţia neantului,venim din melancolia materiei,mergem spre estuarul nimicului.

Viaţa este neantul organizat până larefuz. Orgoliul lui nemăsurat se oglindeşteîn negarea lui perpetuă, într-o conştiinţădiscordantă de a fi. Creierul, ochii, gura şigesturile noastre omeneşti sunt modul luide a se dezvălui.

Omul a făcut o idee fixă din dorinţa dea naşte, de a aduce pe lume, uitând că înfelul ăsta nu face decât să-i ofereneantului un exces de fiinţă.

De ce vrem să existăm, mai degrabădecât să nu existăm?

Care este argumentul raţional, dupăcare e mai bine să fim decât să nu fim?

Motivaţia este iraţională, dar atunci sănu ne mai plângem că viaţa e dureroasă.

A fi în viaţă este echivalent cu a fi înneant. Nu identic, deoarece neantultrebuie să se dezvăluie în strigătul nostrude viaţă, să fie o revelaţie a unei torturicontinue în conştiinţa cotidiană.

Încerc să neutralizez neantul, vorbindcontinuu despre el, să-l bagatelizez prinexersarea lui sistematică, prin trăirea lui,cel puţin mentală.

Nimeni nu a vrut să vină pe lume,numai noi vrem ca altul să vină! Cel careprocreează este asupritorul celui care nuvrea să fie.

reflecţii

108 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

De fapt, dăm naştere nu unei alteconştiinţe, ci nouă înşine în altul, copilulnu este al nostru, el este o excrescenţă aneantului în inima neantului conştientizatcare suntem.

Înainte de a ne naşte am fost morţi? Săscriem o ştiinţă a veşniciei. În veşnicie esteposibil orice, chiar şi moartea neantului.Ce gândeşte o bucată de carne?

Dacă privim invers, dinspre moartespre naştere, vom observa că logicamaterială a faptului de a te naşte eaceeaşi: veşnicia, momentul morţii, viaţaînsăşi, momentul naşterii, până în istoriamateriei, până în Big-bang şi mai departe.

O celulă bărbătească a întâlnit o celulăfemeiască, trei secunde, până la apariţianoii conştiinţe, două secunde, o secundă,neantul se învolburează în el însuşi şiorganizează aminoacizii, doi milimetripână la catena moleculei de citozină, ojumătate de secundă, nişte enzime oarbedau buzna peste o proteină în mişcarehaotică, un sfert de secundă, ceva simte opiele rece, viitorul tău se apropie, undestin impus, o nanosecundă şi ieşi dincortexul unei materii inexprimabile, tedesfaci din splendoarea de a fi nimic.

Veşnicia e limitată. Când îşi aminteştede om, ea trece din eul ei nelimitat, înprezenţa ta.

E o veşnicie pe care o vom scoate dinminţi şi din nemăsura ei, să ne ţină minte!

Viaţa ta de mort prin sinucidere

Adevărată sinucidere este viaţa.Detaşează-te de tot şi trăieşte din

curiozitate.În viaţa ta de mort prin sinucidere,

aşează-te pe trotuar şi aşteptă un sens

metafizic al vieţii tale. Un prim semn alacestui sens va fi poliţistul care va apărea,şi-ţi va cere buletinul de identitate.

Borcanul cu prenadez

Prin această iluzie care este literatura,vrem să schimbăm legile electronilor şimoleculelor.

Universul e patologic şi are nevoie deaceastă beţie terapeutică a scrierilornoastre.

Sunt foarte bucuros. Mi-a reuşitscrierea, îmi zic.

Mă uit în dreapta: un băţ de chibrit stăla 67,45 de grade faţă de borcanul cuprenadez. Îl privesc fix şi încep să măîndoiesc de ceea ce scriu.

Auschwitz

Am fost împins pe marginea gropii,plină cu cadavre. În aşteptarea glonţului,am zărit, pentru o fracţiune de secundă,intelectul lui Dumnezeu, avea o mutră detarat mintal, se uita la mine chiorâş, ce, numă recunoşti ?

N-am apucat să-i zic ceva verde în faţă.Au aruncat var peste mine. M-amdestrămat şi-am început să mă scurg larigola divină.

De atunci, scriu continuu.

Cadavrul din groapa comună e fratelenostru, nu Elvis Presley!

Nu scriu cu cerneală, scriu pe frunteaAdevărului Absolut cu respiraţia gazaţilor.

Scopul minţii noastre nu este misterulAdevărului Absolut, ci posibilitateacamerei de gazare.

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 109

Peregrinările albanezeale unui poet kosovar(Pelegrinimet shqiptare

të një poeti kosovar)

Odată, în timpul viselor mă întâlneam cu ofată frumoasă, într-o biserică părăsită. Deobicei, eu ajungeam primul, fiind uimit de cenu intra nimeni în acea biserică, pe care auprăbuşit-o turcii după invazia otomană înKosova. Biserica părea frumoasă, cu picturi aleFecioarei Maria, Iisus Hristos, George Castrioti,Gjon Buzuku etc., în timp ce scările dinmarmură albă, aproape te invitau să te urci lacer, prin rugăciunea Tatăl Nostru. Şi chiaracum, ne întâlnim pentru prima dată cu uncreator de poezie a acestei zone afectate 500de ani de stăpânirea otomană şi 100 de ani decătre colonialismul sârb.

Deşi suntem împotriva teoriei banale decrearea unei noi națiuni (kosovare saumoldovene), sau a unui steag artificial, fărăsimbolurile națiunii, asa cum este cel adoptattemporar de analfabeții servilismului politickosovar, nu avem nimic împotriva sintagmelortetovar, kărciovar sau kosovar, deoareceacestea nu sunt expresia divizării, ci doveziistorice ale zonelor noastre locuite de un spiritcomun, de sufletul albanez. Cine esteîmpotriva acestui punct de vedere sărecitească poemul lui Mitrush Kuteli dedicatKosovei, pe care l-a brodat în Bucureşti, lavârsta cea mai bună a maturităţii luiintelectuale şi patriotice. Poetul nou, RashitGashi, care are venerabila vârstă 80 deprimăveri, ne-a fost prezentat de un alt poet,care a implinit 70 de primăveri (AdamZaplluzha). Rezumatul poeziilor din cartea„Drumurile peregrinării” dl. Gashi l-a dedicatcopiilor, nepoților şi nepoatelor sale, dar şituturor rudelor cu ocazia centenaruluiIndependenței Albaniei. Poezia sa este subinfluența metaforică a începutului etern,învocând locul de naştere şi patria ca o valoaresublimă a existenței. Tema centrală ainspirației lui este lirica patriotică.

Conform lui Mursel Gashi, toate

peregrinările, evacuările sau exodurile dinistorie, au fost foarte violente şi crude, aşacum s-a întâmplat cu poporul nostru de-alungul istoriei. Prin urmare, există mai mulţialbanezi în lume decât în patria mamă,Albania, Kosova şi alte teritorii etnice. Aceastaeste o durerea majoră a autorului care îlchinuieste şi, prin urmare, şi-o exprimă prinversurile poemelor din acest volum alperegrinarilor. Autorul scrie despre patrie,despre Dreniţa, zona cea mai distinsă şi unicădin Kosova, între Câmpia Kosovei şi CâmpiaDukaghinului. Acest lucru îl îngrijorează multpe autor. Rashit Gashi a scris despre suferințapoporului sub ocupația consecutivă a puterilorstrăine, despre deportările în masă, torturile,violul şi crime individuale şi colective, despredezastrele naturale, despre eroii martiri aineamului, despre artiştii şi scriitorii prieteni,amicii şi admiratorii. (Baki Ymeri)

ANOTIMPURILE ANULUI(Stinët e vitit)

Patru anotimpuri nedespărţite,Ca patru surori,Primul anotimp primăvara,Vine cu flori şi alte bunătăţi.Vara soseşte ca o mireasă,Grădini gătite cu flori colorate,Ogoare pline ochi de grâu auriu,Se întrec ţăranii la muncă.Târziu toamna arămie, Coace fructele livezilor,Culege strugurii din vie,Crestele munţilor îngâlbenesc de frunze.Şi-ntr-o seară apare iarna cu ger,Acoperă câmpiile şi munţii,Cu cearşaf din stele de omăt,Şi hibernează până vine primăvara,Cu soare şi cu floriŞi spunem iernii drum bun!

DIALOG CU MINE ÎNSUMI(Dialog me vetëveten)

Sunt aceşti ani grei ca plumbul,Cu amintiri învălmăşite,

poeţi din balcani

110 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Nu sunt liniştit nici treaz nici adormit.Astept şi plâng.Aştept o stea care s-a desprins din cer,Care a dispărut ca un meteor,Mi-a furat razele soarelui.Am aşteptat degeaba şi am plâns,Patru ani destul de grei,Aşteptând minunea.Că într-o zi va veni ca într-un vis,Zâmbind ca înainte,Să-mi văd femeia şi să o văd pe mama.De care m-a cuprins dorul.Eu cu mine discut în noapte,Mi-am spus, măi nebunule,Nu există sfinţi: Musa şi Krishta,Care reînvie din nou mortul.Nu te lăsa legile eternităţii,Nu te lăsa mormântul să ieşi afară,Sunt în van zvonurile,Că poţi să reînvii.Convinge-te că pe pământ şi în cer,În soare, pe lună, în stele şi în univers,Orice lucru care naşte şi creşte,În pământul mama se întoarce.

IDILA TINEREASCĂ(Idila rinore)

În oraşul vechi peste cetate,Într-o frumoasa zi de primăvară,Doi tineri s-au îndrăgostit,Ca doi porumbei călători.Pe malul Vardarului Cel cu multe poduri,Curge râul in liniste,Discută Luli cu Lulia,Aprinse cuvinte de dragoste.Recita versurile lui Naim:„Pulbere şi praf mă voi face,Să poţi călca pe mine!”,„Cât de frumoasă este luna mai,Înfloreşte natura mamă,Cântă privighetoarea".„Mă vezi cu buzele răzând,Ai vrea să vorbeşti cu mine,Eu cu tine voi vorbi draga mea,

Că nu pot să îndur tăcerea".„Fata frumoasă trandafir,Nu-l păcăli pe băiat,Este tânăr şi nu îndura,Nu-i umple batista cu lacrimi".Inimile se aprind flacăra şi foc,Se arunca Luli ca săgeata,Peste sânul Lulei cu suflet de aur.

AMINTIRILE COPILĂRIEI(Kujtimet e rinisë)

Îmi vin aiurea în minte,Multe amintiri ale copilăriei,Nu pot uita grijile Din vârsta tinereţii.Evoc bucuria mamei,Care m-a crescut şi făcut bărbat.femeia şi copiiÎn inimă îi ai şi nu te uită niciodată.Mi-ai spus ca într-o zi, Ne vom vedea cu vechii camarazi,Şi vom sta la poveşti Ca să ne treacă dorul ca în tinereţe.Dar acea zi nu a venit de loc, S-a pierdut împreună cu apusul soarelui,Au venit alte zile grele,Acoperite cu nostalgie.

PE DEALUL ARBERIEI(Mbi Shpatin e Arbërisë)

Curg zilele destul de greu,Timpul se scurge tern şi nemilos,În suflet şi în inimă avem dureri,În mijlocul nostru nu mai eşti tu.Suntem îndureraţi, cei rămaşi vii.Te-ai grăbit aşa de tare,Nu ţi-a păsat de noi,Acum pe Dealul Arberiei,Tată şi fiu se odihnesc alături,Închişi în cuibul întunericului,Eu sărmanul de la balcon,Contemplu Dealul Arberiei,Unde odihnesc oasele tale,Prietene de viaţă şi de copilărie.

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 111

Blandine Le CalletDix rêves de pierre

Publicaţia franceză Le Point face ungest cultural generos: prezintă cele maibune titluri ale începutului de an prinfragmente relevante. Am ales s-o facemşi noi într-o pagină, două, spre a oferiposibilitatea unei comparaţii cu mişcărilecreatoare contemporane de pe la noi şi aafla câte ceva despre reperele pieţeiculturale din Hexagon.

Aşadar, Zece visede piatră, Blandine LeCallet, Editura Stock,248 pagini, 18 euro.

Autoarea, laureatăa „Prix des lectrices deTerrafemina en 2012”(pentru La Ballade de Lila K), finalistă la„Grand Prix RTL-Lire 2013” (câştigătorulse va anunţa de Ziua Mondială a Poeziei,21 martie), maître de conférences delatin à l’Université Paris-Est Créteil,imaginează (uneori în urma uneimeticuloase munci de documentareistorică) ultimele ore ale unor defuncţiuitaţi, ale căror epitafuri i-au produsemoţie sau au intrigat-o. Macabru?Deloc. Marea forţă a acestor omagiipostume sub forma unor texte elegiaceeste chiar aceea de a nu alege niciodatăcalea uşoară (Marion Cocquet). Există osensibilitate fără prefăcătorie, o emoţiecare nu interzice nicidecum ironia şiumorul negru. Zece texte, în acelaşi timppoetice, feroce, tandre, dramatice,nostalgice sau contradictorii, ilustrând oomenire mereu asaltată de aceleaşipasiuni, aceleaşi temeri şi aceleaşisperanţe.

Place de Grève

Te privesc. Eşti palidă şi tremuri puţin –mai degrabă de frig decât de teamă.

Aerul este îngheţat, dar în ochii tăi estemereu acelaşi foc.

Îmi zâmbeşti, indiferentă la tot ce neînconjoară. Ai dreptate: aceste momente

sunt nepreţuite; să le păstrăm doarpentru noi.

Ni s-a ordonat să facem linişte. Nu e grav.Noi ştim să vorbim cu ochii.

Pari uşurată, aproape fericită. E frumosafară. Pentru noi, cerul este în

sărbătoare. O rază de soare trece pestefruntea ta, agaţă în părul tău reflexeroşiatice şi miere. Mi-ar plăcea să-mi

îngrop privirea în el, să-i încercdulceaţa, să-l respir, ca altădată; dar

bineînţeles, e imposibil. Nu contează.Să te admir ajunge pentru a-mi

satisface dorinţa.

Nu te-ai schimbat în trei luni, ca şi cumnimic, nici angoasa, nici insomnia, nici

maternitatea, nu îţi putea alterafrumuseţea. Tinereţea îţi străluceşte în

soarele de decembrie. Şaptesprezece anide o graţie fără pereche.

Buzele tale se mişcă în linişte, îmi spun teiubesc. Şi eu te iubesc, draga mea. Din

câte îmi amintesc, te-am iubitdintotdeauna.

Când încă eram copii, nu mă gândeamdecât la tine. Erai vie, zburdalnică, uneori

fricoasă (bănuitoare), dar atât defrumoasă încât nimeni nu ajungea să te

repere europene

112 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

dojenească vreodată. Împreună, amînvăţat să dansăm passepied, branle gai,

pavana. Iubeam aceste figuri impusecare ne uneau într-o armonie aproape

miraculoasă. Iubeam să ne simţimcorpurile mişcându-se la unison,

înclinându-se, îndoindu-se, atingându-seuşor. Nu ştiam încă ce e iubirea, dar dejadansul, cu neliniştile şi încântările lui, ne

oferea perspectiva.

Uneori, uitând lecţia, ne apucam să neînvârtim râzând până ce vertijul ne

arunca la pământ. Când mă gândesc laasta, îmi spun că deja căutam acest

sentiment de beţie şi de pierdere de sinepe care am ştiut să îl găsim împreună,

mai târziu, în alte jocuri.

În unele nopţi, te ghemuiai lângă mine înpat şi-mi şopteai: Încălzeşte-mă! Îţi luamîn mâini picioarele tale mici şi îngheţate.

Le frecam cu putere fremătând,emoţionat, şi tu protestai cotcodăcind

când îţi mângâiam pulpele pentru a măamuza: Julien, mă gâdili! Au încercat săne despartă. Ştiu că ai suferit mai mult

decât mine în acea perioadă. Iartă-mă căte-am lăsat să crezi că te-am uitat.

Când te-am revăzut – cât ai crescut! – şimai frumoasă, nu îmi reveneam. Atunciam înţeles; sunt evidenţe ca loviturile de

trăsnet: te iubeam, te iubisemdintotdeauna şi te voi iubi mereu.

Eu aveam şaisprezece ani, tudoisprezece. Eram bărbat şi femeie. Ceeace trebuia să se întâmple, s-a întâmplat.Nu am încercat să rezistăm; la ce bun?Ştiam, şi unul şi celălalt, nimic nu ne

putea împiedica.

De prima dată, am ştiut gesturile, ca şicum ele erau înscrise în carnea noastră.Ne-am iubit fără teamă sau stângăcie.

Nici nu ţi-a fost rău. La final, ne-am spusunul altuia mulţumesc, devorându-ne cu

sărutări.

Deschisesem o spărtură într-un zid cepărea inviolabil. Ştiam ce implica asta,

dar eram de acord: am privit gauralărgindu-se fără remuşcări; ne-am lăsat

duşi de torent.

În lunile care au urmat, am făcutdragoste, câteodată chiar de mai multeori, ca şi cum bănuiam că momenteleerau numărate. O forţă imperioasă ne

arunca unul asupra celuilalt, corp la corp,suflete pereche. De îndată ce puteam, neluam cu frenezie. Era uşor, îţi aminteşti,castelul era aşa mare, şi noi cunoşteam

atât de bine fiecare ungher secret.Uneori, ne mulţumeam să urcăm scaradin turnul de sud-est până la camera

mea, unde soarele intra în valuri. Acolosus, eram fericiţi, nepăsători ca Adam şi

Eva înainte de căderea lor, doi inocenţi înParadisul terestru.

Într-o după-amiază, am gravat pe ungeam cu diamantul pe care-l purtai la

degetul arătător iniţialele noastreînconjurate de o mare inimă. Ele trebuie

să fie acolo încă şi sper că vor rămânepentru eternitate, amintind de noi...

Prezentare şi traducere:Liliana ENE

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 113

NE DESPĂRŢIM AICI

Ne despărţim aici, tu ai ajuns, Iată copilul, locul şi casa ce te-aşteaptă. Prietene de drum, am mers pe-o cale dreaptă Din zori şi până-n ceasul târziu dinspre apus.

Ei, bine, adăpostul visat ţi l-ai găsit. Strigă: Sunt eu, deschideţi, m-am reîntors acasă!

Femeia te aşteaptă cu cina, ce-ţi mai pasă De cel cu care o zi ai mers! Tu ai sosit.

Bătrâna-ţi mamă te aşteaptă, soţia-ţi bună şi cuminte

Te-aşteaptă. Prinde-le-n braţe cu iubire!Tot restul e nimic. DumnezeireE-n mângâierea pruncului. ‘NainteE pentru tine bucurie sfântă.Bea-ţi vinul, pâinea caldă ţi-o mănâncă!În faţa mea cărarea-i lungă încă.

SPRE EXIL

Nu-mi spune că bolta-i albastră! - E ora patru, Aeru-i tare, soare nu-i, bolta-i albastră, grea

de rouă. Nu-i nimeni - Nu e ziuă, mai rămâi!

Simt cum miresmele de floare urcă - Plouă.

Nu-mi spune că pământul e plin de infiniteCărări de oameni cu privirile-n lacrimi care

mintNu-mi spune că e vremea de somn, taci,

totul minteŞi soarele şi noaptea cu stelele-i de-argint.

Nu-mi spune... - Nu. - Ce lucru neştiut,Tulburător! Şi-apoi? - Apoi umbră molatică-n

rotire,Plictisul. Nu, să nu-mi spui iubire!Parcă aud urcând spre mine-acest cuvântNu, nu-l rosti! Tu să nu spui iubire.

IUBIRE! Eu de doruri bolnav sunt, bântuit!Vorbind despre iubire, zicând mereu iubireŞi ieri, şi azi, şi mâine totul opac devineŞi irosindu-mi timpul uit chiar de-a fi trăit.

Iubesc! - Ei, şi? - Iubesc! - Pe cine? - Iubesc! -Hai bine taci!- E seară. Iubesc. Bărbatul copil devine, iată, Se-aprinde iarăşi focul, căldura stă să-nceapă - Nu-mi spune că în neguri tot cerul se îneacă.

Traducere de Paula ROMANESCU

poeţi francezi

114 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Paul CLAUDEL (1889 -1955)

Nume de rezonanţă în literatura franceză din prima jumătate a secolului XX, Paul Claudel afost un căutător de sensuri în forţa intrinsecă a cuvântului care-i era deopotrivă: iubire şicredinţă.

Cele două poeme alese pentru REVISTA NOUĂ sunt construite pe baza naraţiei reflexiv-discursive,împletită cu dialogul purtat în subsidiar cu un presupus convorbitor. Acesta poate fi un amic cusuflet de rouă sau chiar umbra molatică-n rotire.

Naraţia în sine include fapte cotidiene ridicate, pe alocuri, la rangul de simbol. Tonul folosite meditativ iar comparaţiile metaforice servesc la sublimarea unor însuşiri deosebite. Astfel,consemnarea faptelor ori a momentelor este fulgurantă, de un dramatism simptomatic, reflexde preaplin, dar şi reacţie împotriva preţiozităţii conexate. Noutatea prefigurată în acestepoezii, constă într-o atitudine ontică, precum într-o emoţie naturală a acesteia. Poetul PaulClaudel nu face altceva decât să consemneze cât mai simplu şi mai direct cu putinţă trăirilesincere, autentice ale existenţei, în ce are ea mai semnificativ, totul, evident, la modulsimbolic. (Victor STEROM)

O personalitate formată în mediirafinate şi diverse, asimilând o culturădurabilă şi elevată, de model clasic, cuprelungiri, în plan ideologic, în programulpaşoptist european, Alexandru I. Odobescu„îşi va pune vocaţia de cărturar şi estetsub semnul responsabilităţii faţă deafirmarea naţională”, dezideratfundamental al epocii sale şi nu numai (1).

Hotărât să se apropie de linia esteticiipromovate de Titu Maiorescu, tânărulAlexandru Odobescu se va dezlănţui înpasiuni ce ţin mai mult de comportamentulromantic, mai ales prin exploziile sale deordin pasional şi prea puţin dirijat deechilibrul ce viaţa însăşi îl impune. Spredeosebire, însă, ca artist se va desăvârşiexemplar, ca rafinat aristocrat, însetat decunoaştere, şi nu în ultimul rând, opersonalitate ştiinţifică excepţională,între ilustrele personalităţi din a douajumătate a secolului al XIX-lea, românesc.

Crescut, şi în parte educat de omamă predispusă spre atitudinijustiţiare, Catinca îşi va găsi lângă fiul eiechilibrul pe care soţul nu i-l va dăruiniciodată şi mai ales în urma unor ieşirişocante pentru acele timpuri: „seînfăţişase poporului suveran cu păruldespletit şi îngenunchease în faţa soţuluireacţionar ca să-l înduplece să dea cutunul în căuzaşi”, la 1848 (2).

Spre deosebire de mamă, tatăl, fost

ofiţer în armata rusă, va juca un rolnefast la evoluţia de la 1848, arestândguvernul provizoriu, şi astfel în epocă,înscriindu-şi numele drept „omul-tirancare-şi trimite nevasta la furcă” (2).

Cu studii începute în casa părinteascăşi continuate la „umanioare”, în Liceul„Sf. Sava”, apoi la Paris, unde este însoţitde mamă şi de sora sa Maria, AlexandruOdobescu, după trecerea bacalaureatului,va frecventa cursuri de arheologie laSorbona, iar „ după terminarea Facultăţiide litere, fără a susţine examenul delicenţă”, ca şi alţi contemporani de-ai să,în septembrie 1855, revine în ţară.

Viaţa pariziană îşi pusese amprenta;după a sa mărturie: „A fost un timp -acela când noi, tinerii studenţi înstrăinătate, ne bucuram de a fi la Paris,mai vârtos pentru că acolo găseam maimultă voie deplină de a ne iubi patriafără sfială, de a învăţa cu ardoare istoriaşi limba ei, de a croi şi a potrivi pe seama-itoate cunoştinţele ce nepregetatulnostru patriotism ne da prilej şi îndemnde a ni le agonisi în acel centru de liberelumini” (3). Revenea în ţară, ne asigurăG. Călinescu, „un tânăr ochios,sprâncenat, cu o faţă grecesc-măslinie,dar rotundă ca la un ţăran de munte, deo frumuseţe de camee în toate liniile,de un zâmbet moale şi distant” (4), caren-avea nimic din „grandoarea militară atatălui”, ci, dimpotrivă, „dedat studiilorcu pasiunea unui lord… estet subţire,iubitor de lux şi de mâncare delicată,risipitor de parale ca un fecior de banigata”, aşadar calităţi şi defecte ce-l vorproiecta în zonele cele mai influente alesocietăţii vremii, supusă, după cum secunoaşte, unor incitante presiuni demodernizare.

iubiri de scriitori

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 115

Gherasim RUSU TOGAN

Alexandru Odobescu şi nefericirea de a fi

nesăţios cu viaţa

În acelaşi timp, tânărul spilcuit înmediul parizian, ca „om de lume înnăscut”şi „boier în faza timidităţii, încă”, îşi vacontinua şi în mediul bucureşteanaventurile galante, fascinându-şiadmiratoarele şi punând pe gândurimamele doritoare de a-şi aranja odrasleleşlefuite la pension. Şi totuşi, se căsătoreşteneaşteptat de tânăr, respectiv la vârstade 24 de ani, fapt ce ne îndreptăţeşte săcredem că şi-n acest moment al vieţiifiului, a interveni voinţa asprului său tată.

Prin dărnicia naturii, până la urmă,aleasa inimii sale este o tânără pepotrivă, Saşa Prejbeanu, descendentă,deşi „colateral” a unei vechi familii deofiţeri ruşi, din spiţa generaluluiBagration, mort în urma lupelor de laBorodino şi imortalizat de Lev Tolstoi încelebrul roman „Război şi pace”; iar înpartea feminină provenind din vestitafamilie a Văcăreştilor, din a cărui spiţă s-acoagulat dinastia arhicunoscuţilor poeţi,cărora Odobescu le va închina omonografie pe măsură.

Căsătoria, în 1858, cu o femeie ceaparţinea aristocraţiei bucureştene, îidau noi impulsuri în plan social, de undeşi funcţiile în care este proiectat,revenim, deşi studiile nu-i autorizează,formal, asemenea grăbite deveniri. Şitotuşi, este numit director la culte,ministru în cabinetul lui Kogălniceanu,director la Teatrul Naţional.

Pasionat de arheologie, în 1857 vaface o călătorie la monumentele istoricedin Argeş şi Oltenia, surse pentrudisertaţiile despre Mânăstirea Curtea deArgeş şi Legenda Meşterului Manole, cele va ţine la Academie.

De asemenea, continuarea călătorieiîn Transilvania, la Sibiu, pentru a cunoaşte

Brukenthalul şi urme de istorie româneascăde pe aceste meleaguri, vor fi concretizateîn ale sale „ Scene istorice din cronicileŢării Româneşti: respectiv nuveleleMihnea Vodă cel Rău şi Doamna Chiajna,incontestabil, capodopere ale genului.

Dovezi ale reputaţiei obţinute îndomeniile etnografiei şi arheologiei esteşi participarea sa ,în iulie 1862, la Braşov,ca delegat la Congresul Asociaţiuniitransilvănene, preocupat fiind de port,obiceiuri, tradiţii, surse pentru elaborareastudiilor sale viitoare. Pe linie arheologică,în 1866 începe explorările de laPietroasa, întârziate din pricina holerei.

Bântuit de neastâmpăr şi curiozitateştiinţifică, ne reprezintă autoritar îngruparea europeană ce pregăteşteExpoziţia universală de la Paris, la care vaşi participa, oferind cunoaşterii Cloşca cupui de aur, dusă mai apoi şi în Anglia,fapt ce dezlănţuise scandal soldat cuacuze la adresa scriitorului, privindintenţia înstrăinării preţioasei comori.Dar cu toate acestea, nu căzuse îndizgraţie, obţinând şi în continuareposturi şi funcţii diverse. De referinţăîntre 1880-1885 este cea de secretar alLegaţiei române de la Paris, ocazie ce-l vadetermina să-şi aducă în oraşul-luminăîntreaga familie; respectiv pe Saşa soţia,şi fiica lor Ioana.

În planul creaţiei, Odobescudesfăşoară o bogată activitate literară şiştiinţifică,fapte care se vor solda cuprimirea în Academie (1870),definitivarea capodoperei sale eseisticePseudo-Cynegeticos (1874), obţinereacatedrei de istoria arheologiei laUniversitate; acţiuni ce-i vor netezidrumul pătrunderii în viaţa diplomatică,mediu potrivit pentru felul său

116 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

„grandilocvent” de a fi, adoptând înexpresia lui G. Călinescu, „ moravurilemarilor moşieri, trăind pe credit şineputând să renunţe la niciuna dinplăcerile vieţii” (5)

Desigur că viaţa pe picior mare, ce oducea la Paris; pe de o parte în mediulfamiliei, pe de alta, în anturajul boem ce-lfrecventa cu o risipă financiară considerabilă;acest mod de viaţă îl predispune la fel şifel de tranzacţii, de la împrumuturi şipână la arendarea moşiilor. În fapt,postul e la Legaţie îl va pierde tocmaidatorită cheltuielilor financiareexagerate, posibil moment cheie îndeclinul material şi moral al scriitorului-savant. Reţinem faptul că încă din 1875,urmare a sechestrelor, prudentă Saşacere separaţia bunurilor faţă de soţ” (6).

„Oricât de modeste îi erau veniturile,observă G. Călinescu, am crede căOdobescu ar fi trăit onorabil. Însăconformaţia sa balzaciană îl face să fixezeîntâi un fel de existenţă şi numai apoi săavizeze la mijloacele de a-l realiza” (7).

Urmarea acestui mod de viaţă îl ducela căderea în situaţii penibile, precum unşir de sechestre, presiuni de a-şi înstrăinamoşiile, împrumuturi umilitoare;renunţări dureroase pe moment, daruitate cu repeziciune şi reluate cuinocenţă şi fără problematizarearepercusiunilor posibile. La rândul ei,Saşa nu se dovedeşte prin nimic mairealistă. Dimpotrivă, la revenirea soţuluiîn ţară, epuizat financiar, consoartarămâne pe mai departe la Paris, ca şicum viaţa lor nu s-ar fi dereglat prin crizefinanciare şi neputinţă de redresare.

Posibil că acesta să fie fost momentulcare să ducă la dezagregarea căsniciei şi, maidramatic decât aceasta, la distrugerea

vieţii unuia dintre cele mai strălucitoarespirite ale veacului al XIX- lea.

Revenit în ţară, greutăţile materiale,mai ales, îl determină să accepte posturişi funcţii modeste, incomparabile cu celeîn care strălucise mai înainte, precumprofesor la liceul particular al lui AnghelDemetrius, iar în 1892 obţine funcţia dedirector al Şcolii

Normale din Bucureşti. Să nu uitămfaptul că fusese titularul unei catedreuniversitare, iar a semn al acestei nobilefuncţii, în 1895, va prezida la Iaşi Comisiaconcursului universitar, pentru propunerealui Nicolae Iorga la catedra de istorie.

De-acum înainte, viaţa scriitorului-savant va deveni coşmar de suferinţe,până la prăbuşirea sa în neant. Are „ieşiriviolente”, observă patronul liceului„Sfântul Gheorghe”, Anghel Demetrescu,dar nu se fereşte ca, pe datorii să trăiascăasemenea unui nabab, dar într-osingurătate de eremit. Rareori câte unprieten sau elevii cei mai buni ai liceuluierau invitaţi la masă, oferindu-le, neinformează G. Călinescu imaginea unui„nabab cu datorii”. În plus, devenisemorfinoman, din vina unui medicparizian, se pare, care-i tratase niştenevralgii (8). Desigur, neglijat de soţie,sub veghea căreia trăise, aceasta fiind laCurtea de Argeş, în familia fiicei sale.Accesele de gută i se repetă şi boala seagravează iar „Spre şaizeci de anisindromul Lolita îşi scoate colţii” (9).Aceasta era situaţia scriitorului-savant,Alexandru Odobescu, când o cunoaşte peprofesoara de geografie HortensiaKeminger, fosta soţie a lui Carol Davila şiapoi căsătorită cu un anume D. Racoviţă,rămasă prematur văduvă cu doi copii, dinprima căsătorie, cu 30 de ani mai tânără

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 117

decât el: „Una dintre cele mai străluciteminţi ale secolului XIX-leanu a rămasimun la atracţia „ iubirii interzise” pentruo femeie cu treizeci de ani mai tânără”,glosează în tonalitatea amatorului decancan-uri, autorul mai sus amintit.

Odobescu o cunoscuse prin intermediulprietenului său Anghel Demetrescu; eafuncţionând ca profesoară de geografie,iar apropierea lor s-a realizat prinintermediul cadourilor de tot felul, acopiilor, pe care-i invita la masă, în călătorii,până şi la Curtea de Argeş, sensibilizându-şichiar şi soţia, cu afecţiunea faţă de copiiiamantei sale. La rândul ei, fatidicafemeie, cu scopul dezvinovăţirii, va notaîn jurnal: „Acest om s-a apropiat de minesub pretextul că ajută şcoala undeactivam… Comportamentul lui, scrisorileşi florile ce-mi trimitea, lesne mi-audovedit că era prada unei mari pasiunicare-l făcea să sufere”.

Suntem astfel martorii unei dramespecifice artistului care, iubitor al lumiicărţilor, un Des Esseintes valah, înexpesia lui Nicolae Manolescu, setrezeşte din această hipnoză, ieşind dinnou în cotidian, dar rămânând incapabilde a-i mai înnoda firul.

I. L. Caragiale divulgă în „Gazetapoporului”, din noiembrie 1895, chiarmărturia lui Odobescu, respectivreproducându-i scrisoarea pe care i-atrimis-o lui Anghel Demetrescu, făcândmea culpa şi-n acelaşi timp lamentându-sepentru starea de victimă, conştient totuşică „nebun n-am fost dar am căzut pradă”:

„Pentru ea, Hortensia Racoviţă, m-am certat cu tine, pentru că eramgelos pe trecutul ei, pentru că îmiînchipuiam că tu ai fost amantul ei, şiastfel nu te mai puteam suferi, te uram

din toate puterile sufletului…Cu toată răutatea şi trivialitatea

acestei femei, o iubesc aşa, încât sunt cudesăvârşire convins că fără amorul ei artrebui să mor, fără acest amor, viaţa n-armai putea avea nici un cuvânt pentrumine. Sunt nenorocit, sunt adâncnenorocit… spune tuturor că nebun n-amfost, dar că, cu inima peste fire,simţitoare, am căzut pradă uşurinţei şivulgarităţii simţurilor unei fiinţe fărăinimă, fără conştiinţă” se deplângescriitorul, considerând-o „adevăratulmormânt al inteligenţei, al iluziilor, bachiar al vieţii mele”.

În continuare, autorul Scrisoriipierdute îşi adaugă propriul săucomentariu:

„Pasiunea lui Odobescu pentruHortensia l-a făcut ca în cei patru ani derelaţie, să suporte „certuri, pretenţii decheltuieli absurde, trădări pese trădări,toate făţişe, minciuni şi tertipuriînjositoare, urmate toate de iertare şi dereconciliere din partea femeii.

Şi iar de-a capul amăgiri, laşitate şi înfine un grosolan „dacă-ţi place…”

Culmea stranietăţii situaţiei ce seiveşte în această nefirească relaţie, peSaşa, alături de care trăia, totuşi, „într-oprietenie protocolară”, în expresiaautorului celebrei Istorii Literaturii,încearcă să o convingă de starea princare trece, solicitând-o chiar să intervinăîn a-i favoriza relaţia matrimonială cuaceastă femeie. Ca urmare, ea îlînsoţeşte la mama văduvei, unde se punela cale următorul scenariu:

Nefericitul amorez este trimis încamera de alături, iar cele trei femei seconfesează, alarmate de exploziasentimentală a bătrânului scriitor, ca

118 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

până la urmă, furioasă, mama văduve săexplodeze într-un refuz categoric, însoţitde argumente irefutabile, precum vârsta,starea civilă, gura lumii ş.a. Inculpatulaude totul şi cade frânt.

Dar să ne întoarcem la G. Călinescu:„Fu salvat de la o primă încercare desinucidere… şi-atunci reînnoi scrisoarea,în noaptea de 8 spre 9 noiembrie.Introducând pe rând doi medici, peintrări deosebite, acest erou de romansentimental colectă o suficientă doză demorfină şi se sinucisese” (10).

Drept justificare, femeia fatală, intratăîn dizgraţia urbei, găseşte ca motiv alsinuciderii deficitul financiar alscriitorului care ar fi fost somat să deasocoteală, greu de elucidat în cazul său,cu referire la modul în care a cheltuitfondurile Societăţii de arheologie.

Pentru profesorul universitar şidiplomatul Mircea Anghelescu, cât şipentru mulţi alţi admiratori ai scriitoruluişi savantului, „Gestul rămâne inexplicabil,în esenţa lui, cu toate explicaţiilesugerate în celebra scrisoare lăsată descriitor care deschidea drumul spre oexplicaţie senzaţională a biografiei sale,rămasă din fericire fără asemenea urmări(pasiunea funestă pentru o femeie multmai tânără, „adevăratul mormânt alinteligenţei, al iluziilor, ba chiar al vieţiimele”, aşa cu inexplicabilă rămâne înesenţă chiar literatura sa, cu toateglosele ce se succed de un secol încoace,pe marginea ei…” (11)

Un punct de vedere mult mai credibil,cu referire la moartea scriitorului, este,credem, cel al lui Dorinel Tronaru,enunţat sintetic: „La 10 noiembrie 1895,ajuns la disperare din cauza bolii,Odobescu se sinucide printr-o supradoză

de morfină” (12)Am adăuga în plus ideea că orice

judecată s-ar enunţa, cu referire ladrama scriitorului nostru, va trebui săţină seama de ruina materială în carecăzuse, de bolile ce i-au ruinatmoraliceşte viaţa, de singurătatea în caremonştrii feluriţi s-au trezit din somn; ladozele de morfină ce le consuma fără niciun control medical, stări şi stări care i-aunăscut coşmarul acelei conştientizări afaptului că până şi târzia sa iubire este deasemenea un fiasco şi toate la un locstări ce-i favorizează căderea liberă, fărăcontrol şi recuperare posibile!

Cu rost de închiderea cercului: adaos Pentru astâmpărarea curiozităţii

lectorului şi a dreptei aşezări aprotagoniştilor în contextul dramei,fundamentându-ne cercetarea pe sursedemne de încredere, adăugăm cele ceurmează: Profesoara HortensiaKeminger era descendenta unei familiide cartografi; bunicul său fiind geometrual principatului Moldovei şi coepitrop alcopiilor lui Nicu Ghica-Comăneşti. Larândul său, Hortensia îşi va dedica viaţageografiei, atât ca profesoară cât şi caeditoare de manuale şi studii geografice.Rigidă şi grosieră în comportament, cafemeie trecută prin două căsnicii ratate,ea va profita mult de firea risipitoare ascriitorului, dar distanţându-se cuuşurinţă în cazuri precum în cazul acesteirelaţii nefireşti, şi fără să rămână marcatăprin ceva de urmările ei, dimpotrivă, înscurt timp se „rerecăsătoreşte”!

Familia scriitorului:Soţia sa, Saşa a continuat să trăiască

departe de Bucureşti, respectiv o vremela Curtea de Argeş, îngrijită fiind decătre fiica sa Ioana. Reamintim faptul că

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 119

după ce Odobescu se angajează înnefericita idilă cu Hortensia, el facetotul ca soţia să rămână departe decăminul conjugal; „Amantul bătrân,observă G. Călinescu, implora soţieilibertatea, făcându-i aluzie la calmulşederii lui la Bucureşti, reproducescriitorului una din scrisorile trimise:

„Restez, resez, je vous en supplie aArgeş, prenez la vie de dehors acvecplus d’indifference. Celle de l interveureste le vrai bonheur. Et celle-la vous lavez-Je dis acela pour nous cheresenants, et pour toi aussimje le dis, machere sacha, ca tu sais que je suiscontent de te savoir la-bas…” Mai multdecât atât, Odobescu chiar îimărturisea supărarea că cea care avea„quellque afection” pentru el, prinintrigile cuiva, era pe cale de a fidestituită”. (13) Această îngăduinţădeplină dintre soţi era, credem,rezultatul pasivităţii ce s-a născut înurma atâtor catastrofe materiale,finalizate, aşa cum s-a şi menţionat maiînainte prin separaţia e bunuri ceavusese loc în anul 1875 urmare asechestrelor ce au avut loc (14).Însingurată şi neîmpăcată de căsniciafetei, având un soţ brutal şi nepăsător,Saşa se stinge la Piteşti, la 18 iunie1922, unde Ioana se mutase cu familia.

La rândul său, Ioana divorţează desoţul „dur” şi se recăsătoreşte cuavocatul ei cu zece ani mai tânăr, cu catrăi 33 de ani. Nesăbuită, semănând cutatăl ei, Ioana şi-a risipit fără de nici uncontrol averea, iar după moartea soţului,în 194o, a fost dusă la azil, unde murisăracă i uitată de toţi, în plin războimondial, 1942. Cu regret, G. Călinescunotează despre ultimii descendenţi ai

acestei glorioase familii: „În vreme e toţiceilalţi au cruci de piatră, crucile de lemnale Saşei şi Ioanei,rupte şi acelea,răsar canişte pari din fâneaţă” (14). Azi, urma loreste înghiţită complet de vreme…

Şi astfel, privind retroactiv, apelămtot la G. Călinescu, pentru care viaţa luiAlexandru Odobescu a fost a unui„inocecent savant de familie bună” care„nu-şi poate raţiona nici o voluptateintelectuală” (14). Iar pentru esteticulTudor Vianu, opera lui Odobescu a rămastânără…o citim astăzi cu plăcerea cu carepare a fi fost scrisă şi pe care o vor regăsitot alte şi alte generaţii de cititori” (15).

_________________1. Dicţionarul Literaturii Române de la

origini până la 1900, Editura Academiei,1979, p. 639.

2. G. Călinescu, Istoria Literaturii… p.343).

3. Cf. Istoria literaturii române…, Vol.II, Editura Academiei…,1968, p. 706).

4. G. Călinescu, op. cit., p. 3435. ibidem.6. ibidem, p. 3507. ibidem, p. 352.8. ibidem9. Doinel Tronaru, Viaţa scriitorilor

români. De ce s-a sinucis AlexandruOdobescu, în Adevărul.ro. Cultura, 9ianuarie 2011.

10. G. Călinescu, op. cit.,11. Mircea Anghelescu, Alexandru

Odobescu, un veac de eternitate12. Dorinel Tronaru, op, cit.13. Călinescu p. 353 14. ibidem, p. 350.15. Tudor Vianu, Arta prozatorilor

români, Editura pentru literatură şi artă,1966, p. 84.

120 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Octavian ONEADomnul Hasdeu şi domnişoara

Julia lucreazăsau Biroul directorului

Culegere de mottouri, în douătablouri

NOTĂ: Începutul piesei a fost publicat în„Dacia literară”, Serie nouă, Anul XXIV, Nr.1-2(112-113), Iaşi, Ianuarie-Februarie 2013, p.29-36.

TABLOUL IIO cameră mare, din apartamentul

Directorului General al Arhivelor Statului dela Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti.Acţiunea se petrece în anul 1886.

SCENA 9B.P.Hasdeu şi Iulia HasdeuSCENA 9Iulia Hasdeu, Alexandru Macedonski, Petre

Ispirescu, Barbu Delavrancea, AlexandruVlahuţă, G. I. Ionnescu-Gion, C. Dimitrescu,Ion Georgescu, Th. D. Speranţia, D. D.Racoviţă, Victor Bilciurescu şi Un Soldat

SOLDATUL (ciocănind şi deschizând uşa 1):Mai mulţi domni! (Aceştia intră. Soldatulînchide uşa.)

IULIA: Poftiţi, poftiţi! D-le Ispirescu! (Îiîntinde mâna.)

ISPIRESCU: Trebue să fiţi fata D-lui Hasdeu,Domnişoară Ileana Cosânzeana.

IULIA: Mă faceţi de basm, D-le Ispirescu.(După ce se salută cu Iulia, Ispirescu dă mânacu Macedonski; la fel vor face toţi.) D-leDelavrancea! (Îi întinde mâna.)

DELAVRANCEA: Domnişoară Iulia!IULIA: Vă aduceţi aminte de examenul meu

de Sciinţele Naturii, din clasa a II-a a LiceuluiSfântu Sava?

DELAVRANCEA: Văz şi acum ochii mari şistrălucitori, cu gene lungi şi umede, cari văînghiţeau toată figura, afară de fruntea

imensă pentru un copil. Văz şi acum fiinţafermecătoare, cu mersul, cu gesturile, cuatitudinile ei graţioase, o minune de 10 ani.

IULIA: Aveam emoţii, D-le Delavrancea. Nu-i aşa, D-le Profesor Ionnescu-Gion? Încă nureuşeam, la Naturale, la Geografie şi la LimbaLatină, să iau nota zece. (Îi întinde mâna.)

GION: Orgoliile masculine ale unorprofesori, ce-şi mascau astfel, printr-oseveritate granitică, uluiala în faţa minunateieleve, înzestrată cu alesele onoruri alesciinţei. Frumoasa copilă, într-ai cărei ochi şipe a cărei frunte strălucea lumina cea maiintensă, dar şi cea mai gingaşă, a sciinţeimoderne. Strălucita inteligenţă care, prinbogăţia însuşirilor, întrecea asceptăriletuturor, trecând peste legile firei. Steauastrălucitoare, care lumina atunci pe boltaRomâniei.

IULIA: Mă faceţi să roşesc de atâtea laude,D-le Gion.

GION: Care nici nu-s destule, cum ar ziceamicul Caragiale. Mai ales după succesulstrălucit al examenelor de Retorică şi deFilosofie de la Sorbona şi înscrierea pentrulicenţa în Filosofie la Facultatea de Litere şiFilosofie în Sorbona Parisului. Sper ca atâteaşi atâtea cursuri de la Sorbona...

IULIA (întrerupându-l): Şi cusururi.GION: Fie şi cusururi, ce cată să fie găsite

unei Domnişoare îndrăsneţe de urmeazăFilosofia. Sper ca ele să nu arunce o umbrăasupra veseliei ce luminează întruna figuraDumneavoastră gingaşe.

IULIA: Şi bolta României. N-aveţi nicio grijă,D-le Gion. Căci voi lua mai departe lecţii decanto, D-le compositor ConstantinDimitrescu. (Îi întinde mâna.)

DIMITRESCU: Îmi pare bine de ce-mi audurechile, Domnişoară Iulia. Şi cu cine anume?

IULIA: Cu tenorul wagnerian Lauwers. S-aarătat încântat de vocea mea, după ce amcântat împreună cu el câteva arii. (Îi întindemâna lui Vlahuţă.)

VLAHUŢĂ: Alexandru Vlahuţă. Cum se face,Domnişoară Iulia, ca un cap atât de gingaş săaibă atâta minte?

IULIA: Sciu şi eu, D-le Vlahuţă?! Dacă ne

teatru

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 121

uităm la bărbaţii de dinaintea mea:străbunicul Tadeu, bunicul Alexandru şi tata,şi în juru-ne, poate pentru că m-am născutîntre hârtii. (Îi întinde mâna lui IonGeorgescu.)

GEORGESCU: Ion Georgescu. Sunteţi aşa dediafană, Domnişoară Iulia, că nu ştiu cum v-aş putea aşeza în marmoră.

IULIA: Se vede că sunteţi sculptor, D-leGeorgescu. Deşi eu am fost modelată întâi înlut. Lutul primordial. (Îi întinde mâna luiRacoviţă.)

RACOVIŢĂ: Racoviţă-Sfinx, DomnişoarăIulia.

IULIA: Timpul poate încremeni cu noi, D-leRacoviţă. (Îi intinde mâna lui Speranţia.)

SPERANŢIA: Punem de-o anecdotă, ca sănu fim aşa de încremeniţi?

IULIA: De ce nu?! Doar sunteţi TheodorSperanţia, nu? (Îi intinde mâna luiBilciurescu.) Şi Dumneavoastră?

BILCIURESCU (îmbrăcat în uniformă delocotenent): Am onoare: Locotenentul VictorBilciurescu, Domnişoară Iulia.

IULIA: Vai, dar ce impunător sunteţi, D-lelocotenent! Mai-mai să-l întreceţi pe D-lProfesor Gion, care întotdeauna mi-a impusprin ţinuta sa dârză, cu părul Dumnealuiperie...

GION: Numai prin ţinută?IULIA: Acuma şi Dumneata, D-le Gion...

Vă rog să luaţi loc. Pe unde găsiţi.MACEDONSKI (în timp ce toţi se aşază,

inclusiv Iulia, începe să recite Noaptea deMai):De ce v-aţi reurca în sfera abstractelor seninătăţi?Închisă dacă vă e lumea, recoborîţi-vă-ntre roze.Parfumele din Mai înalţă reînnoite-apoteoze,Şi-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenesci

virginităţiEste fioru-mpreunării dintre natura renăscutăŞ-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit;Cântaţi: nimic din ce e nobil, suav şi dulce

n-a murit.Simţirea, ca şi bunătatea, deopotrivă pot să

piarăDin inima îmbătrânită, din omul reajuns

o fiară,Dar dintre flori şi dintre stele nimica nu va fi

clintit,Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit.

DELAVRANCEA: Noi am venit. Dar undeeste D-l Hasdeu?

IULIA: Tata este şi Dumnealui aici, dar văroagă să-l scuzaţi că întârzie puţin.

VLAHUŢĂ: Foarte frumoase versuri: „Veniţi:privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit!”

DIMITRESCU: S-ar putea compune şi unlied, aşa-s de frumoase.

VLAHUŢĂ: Cum se cheamă poesia, D-leMacedonski?

MACEDONSKI: Noaptea de Mai. Am adus-opentru primul număr al revistei.

TOŢI: Bravo, D-le Macedonski! (Îl aplaudă.Manuscrisul trece pe la toţi, până laBilciurescu.)

IULIA: Domnilor, pe mine vă rog să măscusaţi. Şi aşa eu nu am nici un amestec înrevista Dumneavoastră. Tata mi-a spus numaisă vă întâmpin, iar Domniile Voastre să văvedeţi de treabă. Vă roagă numai să-icomunicaţi ceea ce aţi hotărît.

GION: Puteţi să rămâneţi cu noi,Domnişoară Iulia. Avem nevoe de forţeproaspete.

IULIA: Îl aveţi pe tata. Şi la 48 de ani, elrămâne o forţă proaspătă. Bună seara!

TOŢI: Ne pare rău că nu rămâneţi. Bunăseara, Domnişoară Iulia! Sărutări de mâini D-nei Hasdeu! (Iulia iese.)

SCENA 10Aceiaşi, fără Iulia Hasdeu,

MACEDONSKI: Domnilor, şi eu am simţitnevoea de forţe proaspete la „Literatorul”.Întâlnindu-mă cu mai vechiul meu amic,tînărul locotenent Victor Bilciurescu, autorulpoesiilor Versuri în metru antic şi În fânul decurând cosit, i-am propus să cumpere titlul„Literatorului” şi să treacă în comitet caproprietar al revistei.

BILCIURESCU: Am cumpărat prin tribunaltitlul revistei şi, împreună cu D-l Macedonski,am pornit colinda pe la diferite personalităţi

122 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

din lumea scriitoricească, spre a câştiga câtmai preţioase colaborări.

MACEDONSKI: Am discutat amândoi cui săîncredinţăm direcţiunea revistei, gândindu-ne să căutăm o persoană cu mare autoritate.Eu am vânturat ideea să încredinţămconducerea revistei D-lui Hasdeu.

BILCIURESCU: Iar eu, sciind că D-lV.A.Urechia, fiind Ministrul InstrucţiuniiPublice, trimisese pe cheltuiala Statului pe D-l Macedonski la Paris, în calitate deconservator al monumentelor publice dinRomânia, să studieze organizaţia din Franţa,am emis părerea să apelăm în acest scop laD-l Urechiă. Spre marea mea mirare, D-lMacedonski a stăruit pentru D-l Hasdeu.

MACEDONSKI: Pentru că D-l Hasdeu estesingurul care a putut susţine o polemicăvictorioasă cu „Convorbirile literare”.

VLAHUŢĂ: Şi de ce trebue să fim noi înrăspăr cu „Convorbirile literare”? Nu cumvapentru a vă apăra de infama epigramă ce aţifăcut în contra lui Eminescu?

MACEDONSKI: Nefericita epigramă n-a fostla adresa nefericitului Eminescu. (IntrăB.P.Hasdeu.)

SCENA 11Aceiaşi şi B.P.Hasdeu

VLAHUŢĂ: Fugi Dom’le d-acilea, că n-o sămă convingi Dumneata toată viaţa!

HASDEU: Are dreptate D-l Vlahuţă. Dar maiîntâi să vă salut pe toţi!

TOŢI: Bună seara, D-le Hasdeu!HASDEU: D-l Macedonski n-o să poată

convinge pe nimeni, nici patru secole de-aciînainte, că n-a atacat atunci pe Eminescu.Dar şi Eminescu l-a atacat pe D-l Macedonski.

MACEDONSKI: Când am primit medaliaBene Merenti, a scris în „Timpul” că sunt uncatâr intelectual, care duce cititorii prin locurimalfamate, sub pretextul de a face à la Alfredde Musset. Că spitalul, balamucul şi cârciumasunt singurele locuri ce furnizează sujeteartistice literatorilor de la „Literatorul”, careeste o întreprindere scandaloasă. Că înaceste spitaluri cu atmosferă infectă,

mărginirea intelectuală a pretinşilor autori nue întrecută decât de malonestitatea lorplagiară şi de obrăznicia cu care ei pe ei înşişise proclamă mari autori.

HASDEU: Aş vrea să lămurim clar un lucru.Acceptând direcţiunea revistei, nu am făcut-oca să-l atacăm pe Eminescu. Nu. Eminescuare locul său colosal în literatura română.

VLAHUŢĂ: Bravo, D-le Hasdeu!HASDEU: Eminescu a scris multe versuri

admirabile. Însă meritul lui cel covârşitor, unmerit de principiu, este acela de a fi voit săîntroducă şi de a fi întrodus în poesiaromânească adevărata cugetare ca fond şiadevărata artă ca formă, în locul aceleiuşoare ciripiri de mai ’nainte, care era foarteigienică pentru poet şi pentru cititor, scutindu-id’o potrivă, pe unul şi pe celalalt, de oricebătae de cap şi de orice bătae de inimă.

VLAHUŢĂ: Admirabil spus! Acceptând săvin sub conducerea D-lui Hasdeu, sciam căDânsul are o judecată dreaptă.

HASDEU: Eminescu va fi oricând binevenitla revista noastră, D-le Vlahuţă, fiindcă sciucă sunteţi prietinul lui. Şi tocmai d’aceea ampus condiţiunea să vă număraţi printreredactorii revistei.

VLAHUŢĂ: Vă sunt foarte recunoscător, D-leHasdeu.

HASDEU: Eminescu e din acele firi semeţe,înalte, vrednice de solia ce le-a dat-oDumnezeirea, cari nici o dată n-au întins omână cerşitoare către vreo mărirepământească, către acei ce uită că nu săraciispălau picioarele lui Isus, ci Isus a spălatpicioarele săracilor. Aşa poet este Eminescu.

DELAVRANCEA: Atunci de ce ai acceptatdirecţiunea revistei, stăpâne?

HASDEU: Tocmai de-aceea, D-le Delavrancea.Dumneata eşti un apărător elocinte. Nu vreisă facem un exerciţiu de memorie?

DELAVRANCEA: Desigur, Stăpâne.HASDEU: Primul Dumitale volum, D-le

Macedonski, a fost Prima verba, nu-i aşa?MACEDONSKI: Aşa e.HASDEU: Pe cel de-al doilea, Poesii, cu

frumoasele Nopţi: Noaptea de Aprilie,Noaptea de Septembrie şi Noaptea de Iunie,

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 123

l-ai dedicat lui Maiorescu, aşa-i?MACEDONSKI: Aşa-i.HASDEU: Ba ai citit şi la Junimea. Noaptea

de Noembrie. Şi era şi Eminescu, aşa-i? MACEDONSKI: Aşa-i.HASDEU: Ergo: dacă e aşa, dacă D-l

Macedonski a căutat ocrotire la însuşi D-lTitu Maiorescu, mentorul Junimei, în sînulcăreia s-a desăvîrşit Eminescu, de ce să nu-iîntindem şi noi mâna, D-le Delavrancea?

DELAVRANCEA: Ai dreptate, Stăpâne.HASDEU: Sciţi deviza pe care o pusesem în

fruntea „Columnei lui Traian”: „Românism înDemocraţiă. Democraţiă în Românism.” Dece să nu acceptăm Democraţia şi înliteratură? În literatura română, în specie.

DELAVRANCEA: Ai dreptate, Stăpâne.HASDEU: Avem noi o literatură atât de

mare, ca să ne permitem să excludem unpoet de talia D-lui Macedonski? D-lMacedonski a greşit. Greşală enormă, deneertat. Pentru asta a plătit, plătesce şi vaplăti. Şi după moarte. Dar de ce, pentrugreşala lui individuală, să plătească întreagaliteratură română?

DELAVRANCEA: Ai dreptate, Stăpâne. D-lMacedonski are o voce distinctă la noi, în pascu ceea ce se întâmplă acum în literaturaeuropeană. Merită încurajat şi susţinut sămeargă mai departe.

HASDEU: Dându-mi-se dreptate, să trecemla treabă! Ai găsit sediu pentru revistă, D-leLocotenent?

BILCIURESCU: Da, Stăpâne. Pe StradaRegală, No. 16. Un local central, dar camneîncăpător. Are numai două odăi, din carepe cea de la drum am hotărît-o pentruredacţie şi administraţie, iar pe cealaltăpentru direcţie şi întruniri.

HASDEU: Oricum, direcţiunea nu va fi acolodecât la întruniri.

BILCIURESCU: L-am închiriat pe cinci ani.HASDEU: Era încurajator pe şapte.BILCIURESCU: Atât s-a putut, dată fiind

zona în care am vrut să fie.HASDEU: Vă propun să ne întâlnim în

fiecare Sâmbătă seara, la orele 9. Toatematerialele vor fi citite cu voce şi vor fi

supuse discuţiei celor de faţă. Cele ce vorîntruni aprobarea maiorităţei, se vor primispre a fi publicate în cel dintâi număr. Astăzia venit cineva cu manuscripte?

MACEDONSKI: Eu am adus Noaptea de Mai.DELAVRANCEA: D-l Macedonski ne-a

recitat-o. A fost primită cu aplause.VLAHUŢĂ: Foarte bune versuri. Mişcătoare

şi inspirate.HASDEU: Deşi n-am fost de faţă, mă supun

şi eu maiorităţei. Avem dară prima poesieadjudecată pentru primul număr. Se poatetrimite la tipar.

MACEDONSKI: De-ndată?HASDEU: De ce nu?!

SCENA 12Aceiaşi şi O Ordonanţă

BILCIURESCU (se ridică şi deschide uşa 1):Leat!

ORDONANŢA (apare în pas alergător şi iaposiţia de drepţi): Ordonaţi!

BILCIURESCU: Ia birja şi pas alergător laTipografia Socecu, unde am fost dupăamiază. Duci hârtia asta pentru revista D-luiHasdeu şi te întorci imediat! Fuga marş!

ORDONANŢA: ’Ţeles! (Iese.)

SCENA 13Aceiaşi, fără Ordonanţă HASDEU: Armata e armată. Să ne mişcăm

şi noi fuga marş! A mai adus cineva?BILCIURESCU: Eu, Plâns de clopot, versuri.VLAHUŢĂ: Iertarea, tot versuri.HASDEU: Se anunţă o revistă plină de

poesie.ISPIRESCU: Eu am adus basmul Sarea în

bucate.DELAVRANCEA: Hagi-Tudose, nuvelă.RACOVIŢĂ: Teatrul nostru, studiu.HASDEU: Foarte bine. Le veţi citi îndată.

Mai ’nainte însă, câteva cestiuniorganisatorice. Întâi, Comitetul de direcţie,care să se aleagă prin bună învoiala celor defaţă.

MACEDONSKI: Începem cu Directorul, carenu poate fi nimeni altul decât D-l Hasdeu.

124 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

TOŢI: Bravo, bravo! Să trăiască Stăpânul!BILCIURESCU: D-l Hasdeu a fost ales

Directorul revistei prin aclamaţii. Nu poate sălipsească din Comitet D-l Macedonski, de lacare a pornit propunerea revistei.

TOŢI: De acord şi cu D-l Macedonski.BILCIURESCU: D-l Macedonski a fost ales şi

Dumnealui în Comitet. D-l Hasdeu a fost deacord să primească direcţiunea, dacă-iaducem redactori pe D-nii Delavrancea şiVlahuţă.

TOŢI: Fie şi D-nii Delavrancea şi Vlahuţă.BILCIURESCU: Se ia act că au fost admişi şi

Dumnealor.MACEDONSKI: Şi nu în ultimul rând, D-l

Bilciurescu, proprietarul revistei.TOŢI: Bravo, bravo!BILCIURESCU: D-le Hasdeu?HASDEU: Să mulţumim celor de faţă şi să-i

aşteptăm pe cei venitori.MACEDONSKI: Formatul revistei va fi in

quatro mare, fiecare număr urmând a avea40 de pagine.

BILCIURESCU: Hârtia velină, de foarte bunăcalitate, de la Fabrica de hârtie de la Buşteni.

HASDEU: Vom publica numai lucrărioriginale şi inedite. Pentru tipografie, văd căs-a vorbit deja cu D-l Socec.

BILCIURESCU: Tiparul va fi excelent.MACEDONSKI: Date fiind condiţiile

tipografice şi colaboratorii, tirajul va fi unulmaximal: 2.500 de exemplare.

BILCIURESCU: Este un tiraj riscant. D-lHasdeu propusese un tiraj dublu, de 5.000 deexemplare.

ISPIRESCU: Astronomic!MACEDONSKI: O spune un tipograf cu

atâta experienţă în spate.DELAVRANCEA: Vă contrazic. Stăpânul are

dreptate. El scie să aprecieze cel mai bine.HASDEU: Vă veţi convinge toţi că am

dreptate. Dar în cestiunile financiare nuîncape democraţia. Cată să fim rezonabili,banii fiind ai D-lui Bilciurescu. Nici eu şi niciDumneavoastră nu putem dispune pe baniiD-lui Bilciurescu. În definitiv, e vorba numaide o amânare de câteva numere, ca săajungeţi la tirajul meu.

GION: Ce periodicitate va avea revista?HASDEU: Lunară. Va apărea la 15 ale lunei.MACEDONSKI: Dată fiind noua alcătuire a

Comitetului de redacţie, vom începe cu anul I,numărul 1.

VLAHUŢĂ: Titlul revistei?MACEDONSKI: „Literatorul”, se înţelege. Nu

pentru „Literatorul” aţi venit?VLAHUŢĂ: Protestez! Eu am venit pentru D-

l Hasdeu. Nu pot primi să conlucrez şi săfigurez în Comitetul de redacţie al uneireviste la care n-am colaborat mai înainte.

SPERANŢIA: Nu-i nimic, colaboraţi acum.VLAHUŢĂ: De vreme ce s-a hotărît să se

înceapă cu anul întâi, numărul unu –propunere ce vine de la însuşi D-lMacedonski – nu înţeleg de ce s-ar schimbanumai continuitatea apariţiei, şi nu şi titlulrevistei?!

DELAVRANCEA: Mă asociez părerii D-luiVlahuţă.

MACEDONSKI: Domnilor, dar aţi fostchemaţi la revista „Literatorul”.

HASDEU: Staţi puţin! Ce sens are să văcertaţi? Parcă sunteţi copiii mei de la Archive.

MACEDONSKI: Mai ales că am ajuns la oconstrucţiune atât de frumoasă.

BILCIURESCU: Exact.HASDEU: După părerea mea, titlul nu are

nicio însemnătate, dacă cuprinsul e înnoitorşi interesant. Personal, am schimbat euînsumi titlul revistei „Din Moldova” în„Lumina”, fiindcă fusesem acusat deseparatism. Deşi numai de separatism nuputea fi vorba la mine. Voisem doar să ţintradiţia cronicărească: „Nasc şi la Moldovaoameni”.

VLAHUŢĂ: Cine să se nască la „Literatorul”,D-le Hasdeu?

HASDEU: Cine e să se nască, se va nasce.SPERANŢIA: Ce nasce din pisică.MACEDONSKI: D-le Hasdeu!HASDEU: Domnilor, pe mine vă rog să mă

scusaţi. Sciţi cu toţii că am o groază de treabă.SPERANŢIA: Cine nu are groază de treabă.

D-le Hasdeu?HASDEU: Ai dreptate, D-le Speranţia.

Parafrazându-l pe Eminescu: „Nu de treabă

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 125

mă cutremur, ci de vecinicia ei...” Vă las săhotărîţi. La urmă, cine stinge lumina, să-micomunice ce aţi hotărît. Seară luminată!

TOŢI: Seară bună, Stăpâne!HASDEU (retrăgându-se): În fond, e o Nouă

revistă.

SCENA 14Aceiaşi, fără B.P.Hasdeu

VLAHUŢĂ: Aţi auzit ce-a spus Stăpânul: evorba de o Revistă nouă.

MACEDONSKI: Nouă în conţinut, dar titlulrămâne acelaşi. Existenţa „Literatorului” areaproape un deceniu.

VLAHUŢĂ: Conţinut nou, revistă nouă.Titlul cel vechi este compromis, în urmacolaborării unor diletanţi şi debutanţi, ce n-au dat dovadă de nici o făgăduinţă.

MACEDONSKI: „Dintre sute de catarge” –ca să-l citez şi eu pe Eminescu al Dumitale –care bat la porţile literaturii, cine să scie câteoare şi, mai ales, care vor isbândi, cine se vaafirma?! E uşor la sfîrşit, când tragi linie. Darla început, când ai în faţă prima verba?! Pecine să-ncurajezi, pe cine să laşi?! De ce să nudai fiecăruia o şansă?!

VLAHUŢĂ: Ia nu-l mai cita Dumneata peEminescu. Ai văzut ce a scris despreDumneata Eminescu în „Timpul”, că ai o„fisionomie de frizor”!

GION: Este singurul articol pe careEminescu l-a semnat în „Timpul”.

VLAHUŢĂ: Ca să se vadă că el singur îşi iarăspunderea, şi nu o lasă pe umerii întregiiredacţii. Deşi, ca redactor al „Timpului”, tot elavea întreaga răspundere

MACEDONSKI (care a rămas interzis lapenultima replică a lui Vlahuţă): Ce vrei săinsinuezi cu asta, Domnule?

VLAHUŢĂ: Nu insinuez nimica, boule!Eminescu te-a făcut de-a dreptul frizer.

MACEDONSKI: Cum îndrăsneşti,Domnule?! (Pune mâna pe un candelabru.)

VLAHUŢĂ (apucă şi el un candelabru):Numai să te apropii, filfizonule!

MACEDONSKI: Domnule Bilciurescu!BILCIURESCU (scoţând sabia din teacă):

Opriţi-vă-ţi, Domnilor! Candelabrele sunt aleStatului. Jos mâinile de pe averea Statului!Puneţi imediat candelabrele pe masă! (Ceidoi se execută.) Ce va zice D-l Hasdeu cândva afla că redactorii săi s-au bătut în BiuroulDirectorului şi au dat foc Arhivelor?!

SPERANŢIA: Care şi ele sunt ale Statului.BILCIURESCU: Exact. Suntem în Arhivele

Statului şi nu îngădui scandal! Dacă totuşiţineţi morţiş să vă încăeraţi, n-aveţi decât săvă duceţi în codrul Vlăsiei. Imediat!

MACEDONSKI: Aşa, D-le Bilciurescu?BILCIURESCU: Aşa. Nu înţelegeţi că prin

gâlceava Dumneavoastră se nărue toatăstrădania de până acum? Iar dacă aveţisurplus de energie, vă poftesc mâine laRegiment, să vă dau pe mâna unui sergent.Să vedeţi dacă veţi mai putea să ridicaţimăcar pana să scrieţi, necum candelabrele.

SPERANŢIA: Candelabrele Statului.MACEDONSKI: Eşti părtinitor pentru

Vlahuţă, D-le Locotenent. Ai să-mi daisocoteală!

BILCIURESCU: Dau socoteala numainevestei mele.

SPERANŢIA: Pe care nu se scie dacă o ai.BILCIURESCU: Procedez astfel fiindcă

situaţiunea cere imperios atitudinea aceasta,fără nicio slăbiciune.

MACEDONSKI: Dacă-i pe-aşa, am plecat dinacest cuib de şoareci.

VLAHUŢĂ: Atunci de ce-ai mai venit?!DELAVRANCEA: Şi cu revista cum rămâne,

D-le Macedonski?MACEDONSKI: Nu voi să mai sciu de nicio

revistă.DELAVRANCEA: Bine, dar aţi fost ales în

Comitetul de redacţie. Aţi primit chiar în faţaStăpânului.

MACEDONSKI: Cum am fost ales, aşa pot fişi demisionat.

GION: Ne-aţi demonstrat cu Noaptea deMai că sunteţi demiurgic, D-le Macedonski.Mărturisesc că nu sunt dumirit ce vă poatedetermina să vă despărţiţi de o situaţie cesingur v-aţi creat şi cum găsiţi cu cale să vălipsiţi de o înjghebare la a cărei urzeală aţifost un părtaş sârguitor.

126 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

BILCIURESCU: Şi pentru care aţi făcut şioarecari jertfe. Numai pentru banala ambiţieca noua întreprindere să fie botezată într-unfel şi nu într’altul.

MACEDONSKI: Banală ambiţie, zici, D-leBilciurescu. Să nu mai vorbim... Dumneata,D-le Locotenent, n-o să ai niciodată rezon cătocmai pentru această banală ambiţie te-amcontactat şi am ajuns aici. Plec definitiv. Şi-miretrag şi manuscriptul Nopţii de Mai de laTipografie. Ca să nu te mai ostenesciDumneata să trimiţi Ordonanţa. Nu vă ureznoapte bună, Domnilor. (Se duce spre uşă.)

VLAHUŢĂ: „Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!”

GEORGESCU: Doar suntem la Mihai Vodăcel Mare.

DIMITRESCU: Dar nu şi în cea de pe urmănoapte. Sper.

VLAHUŢĂ: Drum bun, cale bătută!MACEDONSKI: M-ai tras pe sfoară, D-le

Bilciurescu.BILCIURESCU: Nu sunt eu aşa o persoană,

D-le Macedonski. Şi ţi-o declar în faţa acestorDomni din lumea scriitoricească.(Macedonski iese.)

SCENA 15Aceiaşi, fără Macedonski

GION: Neplăcută situaţie. BILCIURESCU: Ce-i spunem acum

Stăpânului?!SPERANŢIA: Ca la raport. În cuvinte puţine.

Că D-l Macedonski a plecat definitiv.BILCIURESCU: Şi revista?DELAVRANCEA: Nu ziserăţi că ai cumpărat-

o Dumneata?BILCIURESCU: Exact.DELAVRANCEA: Deci noi avem revista

înregistrată la tribunal. Aşa-i?BILCIURESCU: Exact.DELAVRANCEA: Şi avem şi Comitetul de

redacţie.SPERANŢIA (imitându-l pe Bilciurescu):

Exact.VLAHUŢĂ: Atunci ce ne mai împiedecăm de

D-l Macedonski? Un agitator şi un nevrotic.

BILCIURESCU: D-le Vlahuţă, Dumitale îţiconvine, căci Dumneata eşti acum în locul D-lui Macedonski. Dar e în joc onoarea mea.

SPERANŢIA: Lasă, Dom’le, onoareaDumitale de familist, când adinioarea amstabilit că eşti becher.

BILCIURESCU: Onoarea mea de militar şionoarea mea de om.

DELAVRANCEA: D-le Bilciurescu, aredreptate D-l Speranţia. Câtă vreme noi facemo revistă nouă, cu un titlu ce n-are niciolegătură cu „Literatorul”, nici Dumneata n-ainicio răspundere faţă de D-l Macedonski.Ascultă-mă pe mine ca avocat.

DUMITRESCU: La urma urmei, puteţi să-ispuneţi D-lui Macedonski să-şi ia„Literatorul” înapoi. Nouă şi aşa nu netrebue.

BILCIURESCU: Nu vorbesc eu cu D-lMacedonski. N-aţi văzut că la urmă s-arecriminat împotrivă-mi?

DUMITRESCU: Vei găsi Dumneata omodalitate să i-o transmiţi.

DELAVRANCEA: Gata cu D-l Macedonski.Basta! Să ne ocupăm de revista noastră. Cetitlu-i punem?

SPERANŢIA: Exact cum a spus D-l Hasdeu:„Noua revistă”.

VLAHUŢĂ: Cine rămâne să-i comunice?DELAVRANCEA: Cine altul decât

proprietarul revistei?! D-l Bilciurescu.BILCIURESCU: Rezon.DELAVRANCEA: Aşa, D-le Bilciurescu.TOŢI (ieşind): Noapte bună, D-le

Bilciurescu.VLAHUŢĂ: Şi vezi cum te descurci cu

Stăpânul.BILCIURESCU: M-am descurcat eu cu

Dânsul şi până acum. Noapte bună!

SCENA 16Bilciurescu, apoi şi B.P.Hasdeu

BILCIURESCU (bate la uşa 2): DomnuleHasdeu! (Niciun răspuns. Deschide uşa şiiese. Se aude:) Stăpâne! (Mai face câţivapaşi:) Stăpâne!

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 127

HASDEU: Da, da, îndată. (Bilciurescurevine. Apare şi B.P.Hasdeu.) Eram cufundatîn lectură. Ei, ce-aţi făcut? Dar scurt. Mai ammult de lucru. Dimineaţa trebue să vinăfeciorul de la Tipografie să-i dau materiepentru Dicţionar.

BILCIURESCU: Am înţeles. D-l Macedonskis-a despărţit de noi.

HASDEU: Păcat. Avea o şansă săsupravieţuiască, într-un timp care-i estefoarte ostil. Dar şi aşa, faptul c-o vreme a fosttovarăş cu noi şi că se va vorbi despre asta, osă-i prindă bine şi Dumnealui. Titlul revistei?

BILCIURESCU: Cum aţi spusDumneavoastră: „Noua Revistă”.

HASDEU: Prea e calchiată după „LaNouvelle Revue”. Mai bine „Revista nouă”.

BILCIURESCU: „Revista nouă”, stăpâne.HASDEU: Atunci, Sâmbăta viitoare, la

sediul Revistei. Să luaţi şi un pian pentru D-lConstantin Dimitrescu. Noapte bună! (Îiîntinde mâna.)

BILCIURESCU: Am înţeles, să trăiţi! Noaptebună, Stăpâne! (Iese.)

SCENA 17B.P.Hasdeu şi Iulia Hasdeu

HASDEU (deschide uşa 2): Iulia!IULIA: Da, tată dragă.HASDEU: Poţi să vii, draga tatei.IULIA (intrând): Aţipisem puţin.HASDEU: Ar trebui să te odihnesci mai

mult, draga tatei. Ai toată viaţa înainte, şi nutermene, ca tata.

IULIA: Ba da, tată dragă, fiindcă în doi anivoi să termin tot. Spune-mi, ce s-a hotărît curevista?

HASDEU: Se va chema „Revista nouă”.Macabronski s-a suspendat şi a plecat.

IULIA: Muschetarul pintenat.HASDEU: S-ar zice că am scăpat de un

buclucaş. Dar hai să lucrăm! Curând-curândva fi noaptea jumătate. (Amândoi lucrează întăcere.)

SCENA 18B.P.Hasdeu, Iulia Hasdeu şi Un Gardian

public

GARDIANUL (se aude de afară): Miezulnopţii! Se dă stingerea în tot oraşul!

HASDEU: Gata, a venit garda civică. Noaptebună, draga tatei! (Pendula bate miezulnopţii.)

IULIA: Noapte bună, tată dragă! (Hasdeu osărută pe frunte. Iulia iese pe uşa 2.)

GARDIANUL (intră fără să bată pe uşa 1):Bună noaptea, D-le Hasdeu!

HASDEU: Bună să-ţi fie inima, ca fasoleaVinerea, Moş Grigore! Punga cu tiutiun ogăsesci în dulap, la locul ei.

GARDIANUL: Noaptea asta mă las defumat, D-le Derector. Dar aş vrea să-mi daţi ohârtie, ca să fac un raport.

HASDEU: Ai pe biurou câte coale poftesci,Moş Grigore.

GARDIANUL: Mulţam, mulţam, D-leDerector. Ştiţi, stăm noi şi ne gândim: pentruce vă străduiţi atâta, D-le Hasdeu?

HASDEU: Am o misiune. Pentru mine şineamul românesc. Noapte bună, MoşGrigore! (Iese pe uşa 2.)

GARDIANUL: Noapte bună, D-le Hasdeu!HASDEU (se aude): Nu uita să stingi, Moş

Grigore.

SCENA 19Un Gardian public

GARDIANUL: Ia să văz eu cum i-ar staneamului meu să stea în fotoliul D-luiDerector! (Se aşază pe locul lui Hasdeu şi semaimuţează.) Ei, dar vremea mea a trecut.Despre fecior, ce să zic? Nu s-au prins buchilede el şi pace bună. Cât despre nepot, ăstamicu’ fuge de carte ca Dracu’ de tămâe. (Ia ocoală şi un toc şi scrie): Ra-port. Dom-nulHaş-deu a-re o-mi-si-u-ne. Am ve-du-to cuo-chì mei. Gri-go-re Cart. (Presară cenuşă, osuflă, împătureşte coala şi o bagă în buzunar.Suflă în candelabre şi iese.)

128 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Victor STEROM

Traian T. CoşoveiAerostate plângândEd. Tracus Arte, Bucureşti, 2010

Cunoscut şi recunoscut, poetul TraianT. Coşovei scrie şi în acest volum, opoezie ceremonioasă, neocolită denelinişti metafizice, încărcată deparfumurile vieţii diurne şi trecătoare,mărturisindu-ne legătura permanentă cusemenii. Mesajul liric se desfăşoară de lainevitabile dureri spirituale până laacceptarea teribilei şi imanenteiperspective a aşteptării. Realul şificţiunea se întrepătrund şi compun oatmosferă obsedantă, în poeme de largărespiraţie în care autorul suferă un„proces” de dezagregare sufletească.Plăsmuirile intuitive şi premoniţiiledescinse din tărâmurile înfiorate alefiinţei, îl invadează şi îl sufocă pe TraianT. Coşovei prin „jocul” lor înnebunitor. Înfine, poetul foloseşte dragostea caunitate de măsură a spiritului printr-otulburătoare confesiune poetică şi estepe deplin capabil de a lăsa să se iveascăîn toată splendoarea ei, în tot inefabilulsemantic, o sensibilitate curajoasă întrucelebrarea unui limbaj suprarealist, înpas cu timpul care i se potriveşte.

„Ascult un cântec nou care nu măvrea./ Trag cu urechea la voci/ care nuvor să audă de mine,/ Tot mai mult,surzenia începe cu o amintire/ şi setermină cu o uitare de sunete./ De undeatâta grabă de a uita/ în plină aducereaminte?/ Uite, floarea de cactus! Ea, celpuţin/ nu uită să-şi amintească/ o datăla o sută de ani!” (în plină aducereaminte)

Nichita DanilovImagini de pe strada KantaEd. Tracus Arte, Bucureşti, 2011

Prezenţa poetului ieşean NichitaDanilov (născut la 4 aprilie 1952 în satulClimăuţi, comuna Muşeniţa, judeţulSuceava) în peisajul liric românesc nu ţineîntru totul de generaţia sa. Doar uneleaccente cât de cât ludice ar putea sugeraapropierea.

Prin aceste „Imagini de pe stradaKanta” îl găsim într-o viziune romantic-expresionistă. Lirismul acesta e uşor auster,metaforic, obsedat de reverberaţiasemnelor profetice. Aşadar, poezia marcaNichita Danilov dezvăluie o psihologiesecundarizată întru simbol şi parabolă, înfine, de cunoaştere creştină. Criticul RaduG. Ţeposu îl sintetiza ca pe unul dintrepuţinii noştri poeţi cu vibraţie metafizicăadevărată, fiind mereu în disputa dintretrăire şi ontic. Fantezia e la el o formă aviziunii, iar insolitul imagisticii, un mod dea „traduce” criza inferiorităţii. Aş puteacompleta portretul liric, dar mai alesspiritual al lui Danilov, spunând că elcontinuă în timp şi îl completează fericit peDaniel Turcea - un alt poet de esenţemistice; însă, Nichita Danilov păstreazăelemente expresioniste ale viziunilorcrepusculare, încercând să găseascăpunctul de sprijin al unui echilibru necesar,deopotrivă, pentru poezie şi pentru autor.

„Numele tău /ca o piele de bivol/întinsă la uscat, pe terasă, / lîngă un întreg/maldăr de rufe, / ondulându-se încolo şi-ncoace / în bătaia vântului./ Întins într-unşezlong,/ ridic un pahar de vin roşu,/pentru cei morţi/ dar şi pentru cei vii./Apoi scrijelesc/ cu un cuţit numele/ meupe faţa de masă/ şi o arunc de pe terasă înstradă...” (Pe terasă)

breviar

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 129

Ioan MoldovanRecapitulareEd. Dacia XXI, Cluj Napoca, 2010

Poemele semnate de Ioan Moldovan înacest volum închid în ele trăirile unui sufletîncercat de vămile existenţei, mărturisite înversuri de o cuceritoare expresivitate lirică.Ele trec drept alintare distilată la nivelulspectacolului diurn. O confesiune într-undramatism a cărui combustie de substanţăa comunicării rafinează moral acomodareacu ritmurile cotidianului. Aparentdezinvolte, pe un ton personal, aproapepatetic ce reclamă o reculegere care e dejao filtrare a sensibilului, poemele marcaIoan Moldovan cuceresc printr-osinceritate capabilă să fixeze atenţiaprecum un stil împins spre o conştiinţă alimitelor.

Aşadar, autorul nu refuză, badimpotrivă, ordonarea logică aamănuntelor, de parcă ar vrea să le evoceîn exhaustivitate coerenţa lor structurală,relaţională rezidând în emoţie reflexivă. Nude puţine ori poetul Ioan Moldovan ridicăsentimentul de cunoaştere la proporţiinebănuite (incredibile) întotdeauna printensiunea trăirii asumate şi prin uimire,iubire, vis şi candoare. O vitalitate cândliniştită ca o apă ajunsă în câmpia luminatăde soarele verii, când exuberantă.Rafinamentul şi eleganţa traduc în acestepoeme nevoia de identitate, de ordine, destabilitate.

„Cu timpul am să inventez moarteaamânată/ sun un cer etern şi binevoitor/casele s-au moleşit, inclusiv casa dinAustria/ puţin din convoi mai cred întimpul prezent/ ce s-a uitat e bun uitat/ ces-a visat e o promisiune de supravieţuire.”(Timpul prezent)

Horia GârbeaPantera sus, pe clavecinEd. Tracus Arte, Bucureşti, 2011

„Culegerea de versuri a lui HoriaGârbea se citeşte bine, atrăgându-neatenţia că autorul nu este numaidramaturg, prozator, comentator şipublicist, dar şi un poet veritabil.” (DanCristea).

Versurile din acest volum apar„guvernate” de o energie care poatepreschimba exultanţa în dramă, discursulliric în atitudine, spontaneitatea înluciditate, interogaţiile, chiar subsidiarefiind ori directe, sunt aici diagrama uneidramatice zbateri între real şi dorinţă.Horia Gârbea pare a fi un suprarealistcare îşi ordonează stările onirice printr-oexpresie muzical-barocă. Un pitorescmultiform, o excitare a unei fanteziiimpresioniste în stare să creeze o lumespecifică şi specială, al cărei conţinutreţine atenţia, ca orice lume venită dintr-o sensibilitate capabilă de a purificarealitatea. Spre acest univers liric, poetulHoria Gârbea tinde, în virtutea unuiimpuls liberator, să-şi ducă gestul princare i se poate integra trecereapragurilor de sus, deschiderea uşilorcătre cerurile poeziei moderne şicotidiene.

„nu plîng/ la traviata/ doar cînd tocceapă/ lacrimile mele/ miros ca o gură demort/ bărbaţii nu plîng/ spune proverbulchinez/ totuşi mie mi se întîmplă/ tocceapă şi plîng/ miroase atît de urît/ alacrimi cu ceapă/ şi afară e primăvară/maşinile claxonează nervos/ frîneazănervos/ păsările zbiară în faţa ferestrei/atîta zgomot/ atîta zgomot/ pentru cîtevalacrimi” (fereastra deschisă)

130 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Florin DOCHIA

Chanson pour Inanna, 9

je viens vers toi comme si je rentrais chez moi,

tu es le chemin de retour,

la calèche, tu l’es, tirée par deux chevaux, l’un blanc, l’autre noir,

habillés de dentelles rouges comme habillés de sang,

je transporte mes rêves avec elle par les souterrains bleus

de l’eau et du ciel.

je viens vers toi comme si la guerre était finie

et le roi nous appelait à la parade,

il débouchera les tonneaux de vin et il libérera

les femmes dans les places publiques, pour nous débarrasser

des mauvaises habitudes du champs de bataille,

pour nous laver l’odeur de poudre à canon,

pour nous mettre en croix les corps aux carrefours,

après nous avoir dévoré les entrailles,

après nous avoir réduit les sentiments à un seul

et celui-là si délié, comme un voile de mariée,

c’est le sentiment que nous avons vaincu, que demain existe,

mais ça, c’est une vision traîtresse, je viens vers toi

comme si je t’avais déjà inventée et tu étais queque chose d’autre

qu’un dessin au fusain sur lequel il pleut

sans arrêt et duquel il restera, jusqu’à ce soir

seulement mon coeur en papier jauni

et rongé aux bords.

Versiune franceză de Laura ŞERbaN

translaţii

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 131

Serghie BUCUR

TRIO DE AURSortit drept uvertură la stagiunea 2012-

2013 a Filarmonicii Paul Constantinescu,totodată un dar divin primit de aceastăexcelentă instituţie, la apropiata aniversare avârstei de 60 de ani, recitalul solistic susţinut,pe traseul Turneului Extraordinar alcelebrelor viori Stradivarius şi respectivGuarnieri, aflate în mâinile măiastre alevioloniştilor Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru,cu acompaniamentul maestrului HoriaMihail, la pian, în seara zilei de joi, 20septembrie 2012, a fascinat şi a apropiat şimai tare şi mai profund, de MUZICĂ, publiculmeloman al Ploieştiului!!! Plină până la refuz(biletele vânzându-se cu o lună înainte), salaIon Baciu a sexagenarei Filarmonici din stradaAnton Pann, a focalizat Trio-ul Croitoru-Mihail-Prunaru, exact două ore din viaţafiecăruia, în electrizanta magie a unora dintrecele mai notorii lucrări interpretate de aceşti„Trei Crai ai Sunetelor Muzicii” (a propos dememorabilul film american, cu Julia Roberts).Prin urmare, unică serată instrumentală, cutrei titani ai genului interpretativ, răsplătiţi cuvaluri de aplauze şi rechemări la rampă,fundalul nefiind altceva decât acea superbăinfuzia sonoră excepţională, pe care publicula absorbit-o cu toată fiinţa lui!

Cuvântul care poate să rezume solisticacelor Trei Magi este IMPECABIL!

Pe de o parte interpretarea, pe de altaprofunzimea estetică a repertoriului abordatde aceşti Lorzi la Curtea Eutherpei, aşeazăacest Turneu în matca sintetizată inteligentîntr-un flash postat în ante-penultima paginăa luxosului program al mirifcei seri (pe carelumea s-a întrecut să-l procure cu doar 5 lei!)şi care, citat, spune aşa: „Noi suntemmuzicieni şi nu numai: filosofi, economişti,istorici, oameni de afaceri, uniţi de pasiuneapentru muzică şi de dorinţa de a schimbapercepţia asupra imaginii României atât în

rândul românilor cât şi al concetăţenilornoştri din Uniunea Europeană”! Patriotismd’a capo al fine, doamnelor şi domnilor!Stenic şi impecabil!

Scenariul recitalului oferit ploieştenilor,pe 20 răpciune, după 7 ore spre seară, asugerat ideea de „duel” între protagoniştiiGabriel Croitoru şi Liviu Prunaru, în sensul celmai uman cu putinţă: cu „armele” născătoarede Muzică, de marea muzică a lumii,universală – cum o mai numim. De altfel,programul, prin voci ale unor personalităţiale criticii muzicale româneşti, ne lămureştecu asupra de măsură şi de aceea „duelul”urmărit cu sufletul la gură, dar şi cu inimilegata să ne sară din piepturi, a relevat încăodată paşii izbutiţi de Trio-ul Croitoru-Mihail-Prunaru, în direcţia menţionată într-un altflash pe care, din acelaşi program, îl citez:„Noi vrem să continuăm activ la schimbareaimaginii României în lume prin muzică... Undomeniu în care suntem în mod indiscutabilcompetitivi... Să sprijinim adevăratele valoriromâneşti în intenţia de a construi o bazăculturală solidă pentru tânăra generaţie”.Repertoriul – extrem de dificil, compensat deo execuţie cum spuneam, impecabilă, dar şide un uzaj psihologic terifiant – a pus înevidenţă geniul fiecărui solist şi laolaltă, greu,dacă nu imposibil (şi la ce ar folosi ?) deadjudecat de unul sau altul, trofeulînvingătorului!

Interiorizat şi grav, chiar şi când radiază deo bucurie sinceră, ca un copil etern, maestrulGabriel Croitoru păstrează perfecţiunea caunitate de măsură (n-am alte cuvinte) aviolonisticii domniei sale! Alternanţa cuimpetuosul şi pateticul Liviu Prunaru, larampă, a rezultat într-un legato memorabil,exultant, pe un crescendo al virtuozităţiidominate de detaliu şi precizie, de nuanţe şisensuri – substanţa vocaţiei sale. Exotic înTambruina chinezească, a lui Fritz Kreisler,suav în Salut d’amour, al englezului EdwardElgar, maestrul Gabriel Croitoru ne-a purtatcâteva clipe prin salonul imperial din „Război

cronica muzicală

132 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

şi pace”, cu Valsul din Suita a II-a, de DmitriŞostakovici, ca apoi să venerăm dansatoareledin Fantezia Carmen, de Pablo Sarasate,dezlănţuite în Puerta del Sol.

Un Pan viu, fiul Pepelei, Liviu Prunaru ne-a uluit cu alonja arcuşului său, însufleţindfiecare măsură, fiecare sunet, cu o siguranţăde sine exemplară! Având, de altfel, onoareasă deschidă serata solistică, dânsul s-adesprins din panoplia marilor virtuozi,amintindu-mi de magnificul Ion Voicu, îndese rânduri. Scherzo-ul de Johannes Brahmsa reverberat în timpanele şi sufletele noastre,urcând apoi, prin Aus de Helmat-ul luiBedrich Smetana, ca înspre soare, prinRomanţa lui Johan Svendsen şi lirica HejreKati a lui Jeno Hubay.

Toate aceste giuvaieruri sonore, înritmurile pianistului de clasă Horia Mihail.

Dar a urmat pauza şi, după ea, „furtuna”– magica desfăşurare de frumuseţi sonice, peportativele Sonatei (se înţelege că pentrudouă viori şi pian) în Sol minor, de Haendel,ale Sonatei în Do major, de Prokofiev şi aleSuitei opus 71, de Moszowski. La vioaraStradivarius, Liviu Prunaru, la vioaraGuarnieri, Gabriel Croitoru iar la pian, HoriaMihail! Bis-urile de care n-au scăpat, au adusmultora, pe obraji, lacrimi de bucurie şi deextaz. Am fi vrut să nu se mai termine...Triumful acestui Trio de Aur ne-a copleşit!

RADU KISSSuperb! Uimitor! Genial! – Acestea au

fost cuvintele pe care, sugrumat de emoţie,le-am rostit şi repetat cu lacrimi în ochi,fascinat de virtuozitatea violonistului-minunecare, în seara zilei de joi. 27 septembrie2012, a interpretat, sub bagheta magică amaestrului Radu Postăvaru, înacompaniamentul Orchestrei FilarmoniciiPaul Constantinescu, Melodiile lăutăreşti dePablo de Sarasate! Entuziasmul publicului l-arechemat de vreo 4 sau 5 ori la rampă,numeroşi melomani ridicându-se în picioareşi aplaudând frenetic, cuceriţi de talentul

micului mare violonist Radu Kiss – un solistimpresionant prin precizia şi siguranţaexecuţiei, prin efortul muzicianului înzestratde natură cu darul viorii, dar pe care sutelede ore de exerciţii l-au şlefuit perfect,prefăcându-le în magie! Magie pe care amtrăit-o în continuare, pe durata interpretăriiCapriciului numărul 5, de Nicolo Paganini,drept bis! Chemat din nou la rampă, şi dupăacest triumf solistic, după care sala a izbucnitîn ovaţii şi bravo-uri strigate din toate părţile,toată lumea realmente în picioare, cuprinsăde euforia ce i-o infuzase excepţionalainterpretare a acestui superlativ artist alarcuşului!

Însuşi maestrul Radu Postăvaru eracucerit de eminenta transpunere în sunetede o covârşitoare abundenţă a talentuluiexprimat pe cît de sobru, de grav şi deconvingător, pe atât de penetrant princonstrucţie şi melodicitate. Natural, ca şi cumaşa fusese firesc să cânte din Sarasate şi apoidin Paganini, la doar 13 ani împliniţi pe 26aprilie trecut, Radu Kiss mi-a amintit de copiiigeniali ai Viorii, precum George Enescu şiYehudi Menuhin! Sunt încredinţat că RaduKiss este pe urmele acestor monştri sacri aiviolonismului! Pregătit în liceul de MuzicăSigismund Toduţă din Cluj, sub îndrumarea d-nei profesoare Felicia Cristea, Radu Kiss estedeja un nume în lumea solistică a viorii,începând din 2009 încoace, renumele fiindsusţinut de seria de premii de Excelenţă,printre care şi cel de la Ploieşti, concomitentcu premiul Emy Drăgoi, conferite în acest an– fast pentru el, fast pentru noi – publiculcare l-a aclamat, cum am spus, cu disperatăbucurie!

Secretele arcuşului pe care mai întâi Tatăllui – Adrian Kiss, „regretatul concertmaestrual Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca” i l-a pus lui Radu, în mâini, odată cuvioara, au prins formă, tehnică şi sunetemirifice, graţie profesoarei Felicia Cristea –căreia, din acest colţ de pagină îi adresămfelicitările noastre! Complexe şi dificile,

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 133

Melodiile lăutăreşti ale pamplonezului PabloMartin Meliton Sarasate y Navascuez (1844-1908) cuceresc mapamondul fiindcă merg lainimile oamenilor, ele sunt ecourile tristeţilorşi ale bucuriilor acestora, Sarasate modelândîn ritmuri, măsuri şi viguroase modulaţiimelosul popular hispanic. Nuanţele şisensurile au fost percutante şi ardente.Focosul ritm iberic a reverberat fortissimo,mânuţa stângă a micului mare solist clujean aînsufleţit cu pasiune şi siguranţă cele patrucorzi ale vrăjitei sale viori! La o diferenţă denumai 3 ani între ei, în 1852 Sarasate uimeaauditoriul din Pamplona, cu primul săuconcert; în 2012, la 160 de ani distanţă, RaduKiss electrizează publicul din Ploieşti, cu olucrare accesibilă numai maeştrilor, ca apoi,acelaşi public – surescitat de o incredibil devirtuoză execuţie, să-l zeifice pe acelaşi RaduKiss pentru bis-ul exemplar pus în valoare:Capriciul 5 de Paganini!

Simfonicul ploieştean şi-a deschisstagiunea – 2012-2013 – printr-un cuvântinaugural rostit de maestrul Corneliu NicolaeIrimia, directorul Filarmonicii PaulConstantinescu, urmat de Jocurile populareromâneşti din Transilvania – compoziţie în 5mişcări, a faimosului dirijor şi pianistConstantin Silvestri (1913-1969), prima partea serii concertistice din 27 septembrie.Dantelăria sonoră, brodată în acordurileorchestrei conduse de maestrul RaduPostăvaru, a sonorizat motive folcloricetradiţionale, de mare efect melodic şi artistic,secvenţe din părţile a IV-a şi a V-areaducându-mă în atmosfera jurnalelor deactualităţi care deschideau orice spectacolcinematografic prin anii 60-70. Apropieri sauasemănări cu pasaje din creaţia muzicală aaltui mare muzician în epocă, MarţianNegrea. Ardealul s-a reliefat de la o mişcarela alta, în oamenii lui fie la muncă plecaţi, fiela hore şi învîrtite duminica aprinzând„bătăturile” cîrciumilor sau prin iarmaroace,pe muntele Găina şi cine mai ştie pe unde, caîn „Ion” al lui Rebreanu! Specificul românesc,

iată, răzbate după o jumătate de secol, într-oproaspătă partitură, numai pentru că avem oorchestră profesionistă şi un dirijor al ei pemăsură!

Similitudine pentru partea a III-a serii zileide 27 septembrie, dedicată Simfoniei a VI-aîn Si minor, supranumită Patetica, de PiotrIlici Ceaikovski (1840-1893). Publicul respirădezinvolta paradă a baghetei maestruluiRadu Postăvaru şi jubilează la fiecare acord şimăsură a sexagenarei Orchestre ploieştene,cum cu întreaga lui fiinţă s-a transpus înAdagio-Allegro non tropo, în Allegro congrazia, apoi în Allegro molto vivace şi, de-adreptul furat de visare şi melancolii, în acelmistic Adagio lamentoso, „încercând fiecaresă ghicească” ce se ascunde într-o muzicăatât de enigmatică!

*Ne este dat să întâlnim astfel de

instrumentişti la vârste ale copilăriei adeseaincredibil de mature, peste nivelul de regulănormal, veritabile personalităţi ale rampei,care, în felurite concursuri şi festivalurieuropene sau peste ocean, fac deliciul preseişi al cronicarilor şi criticilor muzicali, fiindpremiaţi răsunător! Filarmonicile şi diferiteale instituţii cu ceva profil muzical / cultural,îi aduc – dacă au bani şi spaţiu – în sălimodeste, cu public discutabil, puţini dintre eiajungând în Concerte oficiale şi de prestigiu,de pe urma cărora aceştia să câştige – cumeste absolut normal – banii meritaţi!

SERI SIMFONICE MEMORABILENe grăbim să trecem în revistă acele seri

muzicale ce credem că au mântuit de rele şipăcătoase murdării cotidiene, cugeteleacelor vrednici melomani care lasă nimicurilela o parte şi iau loc în stalurile FilarmoniciiPaul Constantinescu din strada Anton Pann 4,manageriată de maestrul Corneliu NicolaeIrimia, precum şi într-ale Atheneuluiomonim, din strada Armoniei 10, almaestrului Alexandru Bădulescu, preferândvraja binefăcătoare a marii Muzici. Grabă

134 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

dictată de timpul – tot mai dur cu noi, şi despaţiul tipografic – pe cât de darnic, pe atâtde strunit de reguli redacţionale. .

Joi, 17 ianuarie, dirijorul Liviu BUIUC şiorchestra Filarmonicii Paul Constantinescuau prezentat publicului trei lucrări de amplărezonanţă în muzica universală. Debutul pe2013 l-au oficiat cu Simfonia nr. 9,„Jerusalem”, „De te-oi uita, Ierusalime”, deLiana Alexandra (1947-2011), compoziţie cuinserţii sonore ebraice, precum: JerushalaimShel Zahav, Hava Nagila ori un cântec sefarddin secolul al XIX-lea,. în trei mişcărijuxtapuse: moderato-allegro-moderato.Melomanii cu o pronunţată cunoaştere aMuzicii de acest gen, au regăsit, datoritădeosebitei interpretări, acele „procedee deprelucrare armonică, redimensionateacustic şi structural” - mărturisite de ilustracompozitoare. Au urmat Uverturile laoperele Maeştrii cântăreţi din Nurenberg,respectiv Tanhauser, de Richard Wagner(1813-1883), la Nabucco şi respectiv ForţaDestinului, de Giuseppe Verdi (1813-1901),capodopere care au conscrat de peste unsecol şi jumătate, doi uriaşi compozitori aiveacului al XIX-lea. Maestrul Buiuc şiorchestra au frazat cu dezinvoltură fluxurilede un dramatism mereu covârşitor, mereuprovocatoare, Wagner şi Verdi reprezentândculmile componisticii secolului XIX – al noiiRenaşterii în Europa modernă.Profesionalismul Orchestrei PaulConstantinescu ni s-a relevat, dacă mai eranevoie, într-o altă pagină a celor 60 de anide carieră muzicală: deschiderea fastuoasăa stagiunii 2013. La o săptămână, pe 24ianuarie, ne-am bucurat de re-întâlnirea cudecanul de vârstă al dirijorilor Filarmoniciiploieştene, care este Maestrul IlarionIonescu Galaţi – sobru şi totuşi tandru înrelaţia cu orchestra şi publicul – care îlaplaudă repetat. Venerabilul şef deorchestre, după ce a rostit un cuvânt demulţumire melomanilor, a cucerit din noupreţuirea acestora, împreună cu orchestra şi

două superbe soliste – vocală, sopranaNicoleta Stoica şi instrumentală – pianistaMaria-Cristina Ionescu. Prima, de un plin defervoare rol, în Concertul pentru voce şiorchestră, de Reinhold Gliere (1875-1956),voluntar şi stenic, viu şi patetic, a doua, învibrantul Concert în Sol pentru pian, deMaurice Ravel (1875-1937). Frumoaselesoliste au studiat şi absolvit Liceulploieştean de Artă şi Muzică, de pe Bobâlna,„Carmen Sylva”, repurtând fiecare un succesieşit din comun; dovadă bisurile cerute prinaplauzele în valuri şi numeroasele buchetede flori primite din sală ! A doua zi, subcupola Atheneului Paul Constantinescu, almaestrului Alexandru Bădulescu, asulchitarei, Costin Soare a fascinat publicul cuo serie de lucrări epocale aparţinândnemuritorului Johann Sebastian Bach (1685-1750): Suita pentru lăută în La minor BWV995 şi Suita pentru lăută în Mi minor BWV996, în transcripţiile maestrului solist. DinToru Takemitsu, piesa All in Twilight, iar dinBenjamin Britten, Nocturnal op. 70.Evenimentul s-a înscris în proiectulitinerant, de recitaluri şi conferinţe„Nocturne şi Dansuri” programat înBucureşti, Ploieşti, Cluj, Braşov şi Iaşi. Aurmat o pleiadă de juni solişti – elevi aiaceluiaşi Liceu „Carmen Sylva”, podiumulFilarmonicii fiind aureolat, în seara de joi /31 ianuarie, de violonista Adela Ancuţa – înFantezia la opera Carmen, de George Bizet(1838-1875), partitură Pablo de Sarasate(1844-1908), de Dan-Andrei Văleanu, cuConcertul în Mi bemol pentru clarinet, deFranz Kramar-Krommer, de violonistulMădălin-Gabriel Pandelescu, în Melodilăutăreşti, de Sarasate, de Ştefania Istrate înVariaţiuni pe o temă de Rossini, pentruflaut, de chitaristul Silviu Grosu în Conciertode Aranjues, de Joaquin Rodrigo (n. 1902) şide impetuosul Alexandru Mihai, înConcertul pentru vioară nr. 47, partea I, deSibelius. La pupitrul dirijoral, exuberantulvrăjitor al baghetei, maestrul Ovodiu Bălan!

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 135

Prima joi din februarie, pe 7, pe scenaFilarmonicii Paul Cosnstantinescu, subbagheta dirijorului Iurie Florea, miraculosulviolonist Vlad Mihai Hârlav Maistorovici aaruncat sala în extaz, interpretând magistralConcertul în Do minor pentru vioară şiorchestră, de Jan Sibelius (1865-1957).Născut la Ploieşti (2 iunie 1985) şi şcolit laLiceul de faimă europeană „Carmen Sylva”,absolvent al Universităţii Naţionale deMuzică din Bucureşti şi bursier al RoyalCollege of Music din Londra, Vlad MihaiHârlav Maistorovici a excelat încă din primaparte a Concertului, Allegro moderato,pentru ca în a doua, Adagio di molto, săpregătească triumful apoteotic pescherzzoruile şi fortissimoruile părţii finale, atreia, Allegro ma non tanto, în manierayehudi-menuhin-iană. Echilibrul aînmănunchiat părţile acestui Concert,conturându-se într-un triptic alascendenţelor melodice de veridică facturănordică. În execuţia virtuozului violonist VladMihai Hârlav Maistorovici – cu care maestrulIurie Florea a consonat ireproşabil - ,partitura Concertului în Do major de JanSibelius a devenit – la 110 ani de la scrierealui – o esenţială capodoperă în carierasolistică a junelui violonist Vlad Mihai HârlavMaistorovici !

În seara de joi / 14 februarie, impozantapianistă Ioana Maria Lupaşcu ne-a exaltat cuarmoniile Concertului în La minor, de FrantzSchubert (1797-1828), sub bagheta sobruluiditijor Leonard Dimitriu. Melancoliile –modus-ul vivendi al nefericitului muzicianvienez, creator al Liedului – au iradiat dinclaviatura atinsă cu precize şi dezinvolturafrazării cu virtuozitate, Ioana Maria Lupaşcuaspirând – cu eleganţă – spre schubertizareaauditoriului. Patetică în mişcarea finală,Allegro vivace, Ioana Maria Lupaşcu ereiterat măiestria la o nouă cotă valorică.Ceea ce i-a reuşit, spre încântarea publicului.Performanţa a fost dublată de un bisexuberant din Ludovic Lamothe: Iconic suite.

Şi a venit şi seara de joi / 21 februarie,magnifică seară simfonică, datoratăexcepţioanlei interpretări a Concertului în Laminor pentru pian, de Edward Grieg (1843-1907), de către angelica pianistă Daria IoanaTudor! La nici 16 ani (născută pe 25 iulie1997, la Ploieşti), domnişoara Tudor a ridicatsala în picioare, la capătul impecabilei saleexecuţii, publicul urmărind o Daria-IoanaTudor viguroasă, incandescentă şi foartepersonală pianistă. Înzestrată cu osensibilitate organică, dublată deprofesionalismul dobândit prin darulînnăscut şi exerciţiul pianistic asiduu, pecoordonata unei profunde culturi muzicale,Daria-Ioana Tudor a atins superlativulsolisticii sale, publicul ovaţionând-o culacrimile emoţiei în priviri!

136 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Dan RĂDULESCU

Marcel BEJGU

Artist ploieştean, născut în septembrie1951, studii la Iaşi şi Bucureşti, profesorîn cadrul liceului de arta „Carmen Sylva”,U.A.P.-ist cu ştate vechi, numeroaseexpoziţii în ţară şi străinătate.

În primul rând peisagist. Linii subţiri,fragile, aproape de pragul ruperii,imaginează coronamente ce unescpământul, prin vegetaţie, cu cerulnesfârşit. Tensiunea lor răzbate dinîntreaga construcţie a lucrării,răsfrângându-se asupra privitorului: da,dacă-ar fi cumva s-ajungă-n tablou,printr-o minune, ar rămâne tot nevăzut.Cu siguranţă nu s-ar încumeta să tulbureprin paşi, gesturi ori cuvinte locurile atâtde fixe, desprinse cumva de ele însele,furate de artist şi apoi aşezate cumintepe suportul textil. Şi, în realitate, ca oconfirmare a acestui gând, nicio fiinţăumană nu populează peisajele, indiferentde anotimp, hibernal, autumnal sau deprimăvară. Doar uneori, câte o pasărestrăbate văzduhul şi liniştea, întrerupândprin zborul ei fix acalmia imaginii deansamblu.

Chiar dacă lasă impresia că fuge deoameni, Marcel Bejgu încearcă, din cândîn când, să şi-i apropie, timid, păstrând ooarecare distanţă: din depărtare priveştecătre sate, acolo unde „s-a născutveşnicia” (L. Blaga) - Nostalgie, Satuluitat – simboluri ale deplinei înţelegeri,comuniuni ale omului cu natura – „…oraşul a distrus satul, becurile-au înlocuitstelele.” (S. Baştovoi), iar gestul e firesc,căci numai înfăţişate astfel, mici,

înconjurate de dealuri şi brazde, ele îşiaflă locul în imensitatea universului.

Şi cerurile sunt de o monotonieaparte, aproape străvezii, parcă numaisub acoperământul lor complexitatealumii se echilibrează.

Aparent, nicio frunză, nicio creangănu se mişcă. Totul e strâns în pete deculoare, vârfurile copacilor stau cât pe-aici să se desprindă şi să se piardă înînălţimi, dacă n-ar fi crengile delicate, canişte fire de aţă, iar trunchiurile le leagăde pământul doar un pic mai închis decâtcerul de deasupra.

Prin acest artificiu reuşeşte MarcelBejgu să-şi individualizeze „Marginea dedrum”, „Mestecenii”, „Lunca”, „Plaiul”:linia solului împarte sinuos compoziţia întrei, jos câteodată până către mijloc,pământul din care se desprind copacii,înspre centru, coronamentul şi, în sfârşit,în partea superioară, începând să seridice dintre crengi şi ramuri, un supra-orizont ce se pierde în nesfârşirea celestă.

O cromatică din poveştile copilăriei,nu idilică, lumina atotprezentă, tonurilede brun, galben, verde, toate secontopesc străveziu, firav, ca-ntr-unzâmbet de după-o mirare. Rar, câte-undrum abia trasat…

Continua mişcare a naturii, foşnetele,vântul, leapşa norilor, chiarimperceptibila mişcare de rotaţie aPământului, nu lasă închegat nimic, de-asta spuneam mai-nainte aparent, unuşor freamăt, ca un fior, străbatepeisajele lui Marcel Bejgu. Dar, dacă-ntredeschidem ochii, atunci emoţia seopreşte parcă, pentru o clipă, două, trei,desprinzându-se pânzei, aşa cum s-alăsat furată şi realităţii şi, de aici, se-aşează-n sufletele noastre…

cronica plastică

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 137

Valeriu SCĂRLĂTESCU

În sala cea mică a muzeului memorial„Nicolae Grigorescu”, rezervatăexpoziţiilor temporare, l-am găzduit, dedata aceasta, pe artistul ValeriuScărlătescu.

Pe simeze s-au aşezat cuminţi, canişte amintiri, 20 de lucrări, majoritateaportrete.

Despre domnia sa am mai vorbit, înspecial despre felul în care vede şiînţelege fiinţa umană, aşa că, despreacest aspect, astăzi, am să mă preocupmai puţin. Totuşi, ceea ce ţin săreamintesc, este că portretistica luiValeriu Scărlătescu îmbină nu numaitema propriu-zisă, ci şi un pretext anume– în spatele motivului se ascunde, defapt, un minunat joc cromatic, ceînlocuieşte clasicul desen; acum, liniilede contur, ce închipuie personajele, senasc din alăturarea diverselor suprafeţecolorate.

Identitatea celor ce populeazătablourile, uneori apare explicită,„Adela”, alteori stă ascunsă sub alibiultitlului: „Rochia neagră”, „Omul şipasărea”.

De fapt, vreau să amintesc câtevarepere despre ceea ce se numeştearmonia unei lucrări. De obicei,atunci când te hotărăşti, ca pictor, săte eliberezi de sub tutela presantă adesenului şi să evadezi în lumeasubtilă a culorilor, cred că armonia dăcele mai mari dureri de cap: întâi, eclar că obţinerea ei rezidă într-o bunăcunoaştere a regulilor, dar, apoi, ca şiîn cazul desenului, există riscul uneialunecări înspre un anumit

formalism, care nu este fecund.Valeriu Scărlătescu depăşeşte această

piedică. Echilibrul lucrărilor sale este dat,spaţial, prin dispunerea personajelor,întotdeauna, către centrul compoziţiei,iar când nu se întâmplă acest fapt, celpuţin ele tind prin acţiunile întreprinsecătre mijlocul pânzei, precum în „Fata cutrandafiri”.

Simetria cromatică este realizatăprintr-o trecere graduală prin mai multetonalităţi ale culorii şi prin speculareanuanţelor acesteia. (Pentru cei care nuştiu, tonalitatea unei culori se obţine prinamestecul acesteia cu alb sau negru, iarnuanţa este jocul, dacă vreţi aşa, culoriicu ea însăşi şi cu alte culori).

De cele mai multe ori, personajelelui Valeriu Scărlătescu se complac culipsa faciesului sau îl au abia schiţat,dar rolul lor nu este doar acela ca, prinsimpla prezenţă, să echilibreze spaţiul,ci, mai ales, să-l facă inteligibilprivitorului de rând – fără nicio ofensă– pentru ca acesta din urmă să nu selase intimidat de puterea şicomplexitatea culorilor.

Siluetele sunt prelungi, îndeosebiatunci când personajele sunt statice, însăasupra lor pluteşte o anume apăsare, caun răsuflu al unui oftat, atitudinereflectată foarte bine în „Chipulamintirii” şi „Cap încoronat”. Alteori,apar uşor elansate, doar pentru a sugeramişcarea.

Se pare că trei lucrări îl însoţescconstant pe Valeriu Scărlătescu de-alungul expoziţiilor sale, de unde deduc căîi sunt şi cele mai apropiate: „Cupa demurano”, „Omul şi pasărea” şi„Toboşarul”.

Atunci când alege natura statică

138 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Valeriu Scărlătescu preferă săconstruiască, iată, alt motiv – „Cupa demurano”, albastră, pare aşezată pe unvitraliu orizontal, ce îngemăneazăbucăţi cromatice roşii, albastre, galbeneşi albe. Iar fundalul mov şi planulapropiat, oranj, prin depărtareasugerată de rece şi apropierea,inspirată de cald, pe de o parte, scot înevidenţă centrul de interes, iar pe dealta, prin dimensiunile uşor apropiate,creează un joc de proporţii cestabilizează întreaga compoziţie.

Aminteam, tot cu alte ocazii, că titlulunei lucrări este un excelent prim pasînspre înţelegerea acesteia. Atunci cândse orientează către non-figurativ, precumîn „Arhitectură în bleu”, ValeriuScărlătescu imaginează, sub forma unorzone întinse de culoare, uşorgeometrizate, două structuri de bază alearhitecturii, stâlpul şi grinda. Iar dacăalbastrul-deschis pare că uşureazăîntreaga structură, brunul-roşcat alfondului acutizează greutatea intrinsecăa materialului.

Avantajul, dacă îi pot spune aşa, uneiexpoziţii temporare într-o casămemorială, ţine în primul rând deempatia pe care o resimte publiculvizitator, obţinută prin recreerea uneilumi acum dispărute, ceea ce, clar,trezeşte un uşor sentiment de nostalgie,dar şi de provocarea unei anumiteimplicări personale, datorată spaţiuluimic, intim, de expunere. Ideiilegenerate de contactul direct cu operade artă, bucuriile şi, de ce nu,nemulţumirile, nu se pierd în spaţiivaste, precum în marile muzee, ci seîntorc, ca nişte ecouri, rămânând maimult timp în sufletele noastre.

Serghie BUCUR

Inga EDU

Peisagistica lui Nicolae Grigorescu –într-o sinteză neo-impresionistă, cusonore reverberaţii din Poema Românăşi din Rapsodiile I şi II, ale lui GeorgeEnescu – aceasta este esenţa picturală alucrărilor expuse de frumoasa artistăplastică Inga Edu, pe simezele Galerieide artă din Ploieşti, începând din searazilei de vineri / 25 ianuarie 2012 !Temperament senzual structurat deecourile poeziei romantismului scăpatdin mofturile eclatante ale falsei vieţiurbane, încetăţenit şi statuat desloganul lui Lucian Blaga – Eu cred căveşnicia s-a născut la sat –, Inga Edu nise relevă, prin această panoramare aPeisajului românesc, într-o strălucităempatie cu eternitatea – spaţiul desorginte rurală al veşniciei ! Săracirămân sufleteşte aceia care n-au intratîn Galeria cu Pesiajele frumoasei IngaEdu! Căci frumuseţea acestei artisteplastice, ca şi inima provinciei în a căreiinimă s-a născut, Basarabia dintotdeaunaa românilor, a răzbit, în fiecare din celevreo 30 de uleiuri şi pasteluri, laconcurenţă parcă, în culori exemplare, deo materialitate sculpturală, în contrasteconturate matematic şi totuşi atât denatural aplicate cu şpaclul – admirabil =sentimental – folosit asupra pânzei, deInga Edu ! Frumseţea este maximacondiţia artistică trece, în cazul Ingăi Edu,în Frumuseţea – condiţie a esteticii,fiindcă, de la o personală la cealaltă,Inga Edu împrospătează ideile şisensurile creaţiei sale plastice. O

cronica plastică

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 139

necurmată prospeţime vigorează fiecaretablou semnat de Inga Edu, explicândun nou început al vieţii trăite simultande pictoriţă şi de privitorul opereidomniei sale!

Norocul de a fi fost anul trecut laHârsa, în plin peisaj al TabereiInternaţionale Vasile Grigore, Tabărăpatronată de maestrul Victor Adam,într-o duminică de iulie torid – din carepricină peisajul, la figurat, luase foc, mil-a reiterat cel puţin lucrarea Iulie laHârsa – tablou care m-a teleportat înacelaşi loc – aprins atât de solaritateasahariană a amiezii, cât şi de tonifiantaenclavă de galben păstos aplicată dreptcopacul dinaintea casei nu ştiu căruionorabil sătean, adusă în prim-plan dealbul peretelui cu fereastră şi uşă dinlemn, sub dealul într-un suavcărămiziu delimitat, dar – mai ales – deincandescenţa aşternerii pe suport astării picturale trăite de Inga Edu ! Nupoţi privi şi în acelaşi timp înţelege unulei sau un pastel Inga Edu, dacă nu tetranspui în tensiunile care domină –muzical – suava făptură de toatălumea adulată: Inga Edu! Există încreaţia domniei sale o perpetuăîngemănare a Cuvântului, a Sunetului şia Culorii, altfel, cum să îmi expliccontinua exuberanţă în care plutesc,uitându-mă (şi revenind) la: Butuceni(R = reţinut), ulei şi, separat, pastel – ouliţă cotind printre garduri şi ziduri, pesub arbori umbroşi, cu locuinţe cuoameni uitaţi de vreme; la Casăbătrânească – un ecorşeu aladăpostului din preistorie inventat deom, spaţiul – în tuşe grave, mohorâtedar primitoare – unde viaţa nu arenimic din ceea ce se întâmplă cu noi –

aceia care, vrem-nu vrem, musaitrebuie să „ţinem pasul cu viaţa”!; laCetatea Râşnov, la Cetatea Braşovuluişi la Strada din Sibiu – secvenţe dinepoci care şi astăzi istoria ne face sătresărim, fiindcă încă mai suntem –care câţi mai suntem – în România !Vin, de-acolo, strigăte de războinici şisolemne marşuri voievodale…; la Pemalul apei – o temă cu ecourigrigoresciene în stilul personal IngaEdu (scenă moromeţiană, fărăMoromete – tras la umbra lizierei înverdele de Mai, păzit acolo de Achim şiNilă, după ce puseră la cale pe ce-o săcumpere alt cal şi altă căruţă – celevechi, în buza râului cu cerul în el); lapastelurile de o graţie când exaltatăcând sobră, minunat integrate înexpoziţie: Canal în Veneţia sau laVeneţia I şi II – colţuri ale Quatrocento-ului - Cinquecento-ului peninsular,secolele Renaşterii inclusiv a Europei; îivăd pe Alecsandri în braţe cu ElenaNegri, plutind pe apele dintre zidurilepalatelor cu loggia etajate, într-ogondolă roşie, cu umbrar din catifeaazurie, la un capăt Paolo, vâslind, lacelălalt, Giussepe cu mandolina, înplină Barcarolă; umbrele contrasteazăstenic cu perdelele de lumină a clipeilor intime;la Seară londoneză şi laPeisaj din Londra – spaţii britanice dinepoca lui Sherlok Holmes şi a primuluivapor cu zbaturi, gata să plece peTamisa spre a trece pe sub Bridge …defilând de-a lungul imperialuluiWestminster; şi dacă insist, îi văd peByron şi pe Bălcescu, hoinărind cătreHyde Park, unde o mulţime cenuşie, cuşepci şi bocanci fără şireturi ridicăpumnii venoşi, cerând ceva patronilor.

140 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Emil CRAIOVEANU

La cumpăna anilor 2012 – 2013, pesimezele Galeriei de Artă aPloieştiului, strada Victoriei nr. 4,maestrul Emil Craioveanu expune, într-o manieră care îi este caracteristică şi îldistinge între artiştii plastici prahoveni,prin stil şi viziune, pictură şi graficădominate de figurativ. Concepţia arteidomniei sale ne-o relevă atâtdualitatea stil – tehnică, pe suprafeţeingenios şi logic alese, cât şidiversitatea redării viziunilor,diversitate ce ne-o defineşte înprogramul acestei expoziţii – deschisăpublicului între 20 decembrie 2012 şi10 ianuarie 2013 –, pe spaţiul unuifoarte concis eseu intitulat „Linie,Pată, Punct”. Expresii ale gândiriiartistului plastic căruia profesia dematematician i-o influenţeazăstatornic, cu rezultate adeseasurprinzătoare şi memorabile, lucrărileexpuse la Ploieşti resuscită interesulpublicului faţă de creaţia plastică afilozofului în care maestrul EmilCraioveanu apare cu elocvenţacurajului bine temperat. Sigur că,microeseul plasat în pagina a 3-a aprogramului personalei lui, face dintr-odată accesibilă înţelegerea fiecăreilucrări şi preluarea de către privitor aacelor senzaţii care, din substanţa lorimagistică, dezvoltă tot atâteasentimente capabile să contureze ideileproprii acestuia. „Într-o LUME aabundenţei de imagini, ne întrebăm –spune artistul în acest eseu – cum aapărut PRIMA IMAGINE şi cum a fostfixată ? Pe treapta evoluţiei imaginileau apărut relativ târziu ca VIZIUNI şi nu

copiind REALITATEA (Peisaj, Dealuri,Copac I, II şi III, Marină) sau pe o axămai extinsă a timpului, reinterpretareaunei lucrări de acum 40 de ani, făcutăîn practica de liceu într-o fabrică unde,din depozitul de deşeuri metalice amales acele elemente ce m-au condus lao reprezentare umană stilizată ce amtransformat-o acum – şi exemplificămaestrul Craioveanu – în ZEU I, apoi înZEU E, în încercarea de a găsi un„frate”, având ca sens plasticVERTICALA”. Tableta, după o etalareexplicită a multora dintre lucrărileexpuse, conchide indiscutabil: „LINIE –concret, imaginar, gest, simbol. PATA –translatarea în viaţă a planurilorexistenţei. PUNCT – accent, nuanţă,schimbare, un alt început”.

Criptic în aparenţă, artistul plasticEmil Craioveanu face, ca şi cum ardemonstra în faţa clasei, pe tablă, cucreta, elogiul celor TREI elemente dincare îşi construieşte ARTA în tablouridintre cele mai provocatoare. Un limbajtipic logicii artistului plastic, ni-l restituienu atât inscripţionarea fiecărei lucrări,cât percepţia retinei şi, atenţie, sonoravibraţie a ei, în ciudate arpegii dinJohann Sebastian Bach (1685-1750) sauAnton Brukhner (1824-1896).. Motivcomplex alcătuit, spre exemplu, în„Autoportret”, unde, în capela dinLeipzig, în postura organistului care, întimp ce cântă Oratoriul de Crăciun, alter-ego-ul său execută, în catedrala dinViena, Missa Solemnis. „Coloana” dinstânga chipului artistului, prin roş-albastrul ei arborescent, schiţeazăaceastă dublură cu „Îngerul” din dreaptatabloului, aflat la porţile Veşniciei,înarmat cu suliţă şi scut. Observând cu

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 141

atenţie lucrarea, acesta este ajutat de opletoră de Sfinţi – armie a Cerului, a luiDumnezeu, de veghe la pacea Nevăzutului.

Să ascultăm, pentru că merită – şiasta ne uşurează „accesul” în cele maimulte din lucrările expuse –, ceea cemaestrul Emil Craioveanu spune maideparte, în subtilul său microeseu.„Obiecte din spaţiul de lucru (stauetacal, steag, propria-mi lucrare din tablăde alamă) încărcându-le cu osemnificaţie (a privitorului poate fidiferită), au constituit punctul deplecare în „Cal-Călăreţ”, în „Martir I”. La„Pasăre II” am ajuns plecând de la oschiţă primită de la fratele meu, Vasile(artist plastic), reinterpretând-o ca unremember, ca o meditaţie la un sufletcare a plecat. Un element folosit în maimulte lucrări este COLOANA de laCăscioarele (Neolitic, 5000 î.e.n.) carem-a atras prin simplitatea,modernitatea ei, combinareaelementelor decorative indicându-ne unmodel evolutiv al individului, alsocietăţii, un model ADN având ca sensVERTICALITATEA, menirea. O selecţie de5 lucrări, transformate într-o poveste:AXA I – INFORMAŢIA vine de Sus, peverticala... „Precum în Cer aşa şi prePământ”; ZEU I – Ne creăm ZEIIDENTITARI (Spaţiu-Memorie); ZEU E –Artistul se hrăneşte prin canalulINCONŞTIENTULUI COLECTIV, legândInformaţia de Memorie; PEISAJ –Spaţiu-Substanţă; COLOANA P – Lumeaşi-a pierdut evoluţia lineară: ÎNCOTRO?”

Artistul plastic Emil Craioveanu neinvită la reflecţie şi acţiune mentală. Cugravitate şi răspundere. Ca filozofulinteresat de semnificaţiile pământeneale deloc banalelor Linii, Pete şi Puncte!

Alice NECULEA

Aşa s-a intitulat Expoziţia dePortrete întâlnite de noi, pe simezeleGaleriei de Artă a Ploieştiului, în ziua de8 noiembrie 2012, sub semnăturaartistei plastice Alice Neculea,cunoscută personalitate a vieţii publicea Filialei UAP Prahova, directoareaadjunctă a Muzeului judeţean de Artă.Circa 25 de portrete executate măiastruîn cărbune, la mărimi care îngăduieochilor să descifreze caracterulfiecăruia dintre personajele desenateaerisit şi expresiv, au surprins privirilenoastre cu stări sufleteşti excepţionale,chiar şi în cazul acelora aflaţi în poziţiiaparent obişnuite. Doamna AliceNeculea ne-a oferit, pe anverguraacestei parade a chipurilor unora dintrecolegele şi colegii domniei sale, opanoramă caracterologică remarcabilă,de genul La Bruyère – o semanticăpsihologică admirabilă, capabilă săgenereze empatii reconfortante,luminoase şi (est)etice memorabile.Lucrările nu au purtat numele reale alemodelelor ilustrei graficiene, ciinscripţii inspirate de versuri saumetafore inspirate, evident, delungimea de undă – poetică şi filozofică– activă între artistă şi chipurilepersonajelor transpuse în deseneviguroase, cu linii de forţă eminamenteviguroase, apte să dezvăluie simţăminteşi convingeri, dorinţi şi aleatoriiipostaze interioare.

A încerca acum să individualizămaceste impresionante deseneportretistice, ar fi o strădanie care armicşora valoarea artistică a acelorazugrăviţi de artista noastră, negru pe

142 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

alb. Suntem siguri şi încântaţi că, prinaceastă Expoziţie, ne-am aflat, înschimb, faţă în faţă cu personalităţi alelumii plastice prahovene, încântaţi săpurtăm cu fiecare, un dialog sui-generis. Metaforele ataşate tablourilor,în loc de numele reale ale acelora carei-au pozat doamnei Alice Neculea,desigur, au sporit poezia fiecăruia,avantajând atât efortul pictural cât şimesajul fără cuvinte ce răzbate dinfiecare desen. Negreşit, mizând peinteligenţa şi sensibilitatea privitorilor /privitoarelor, artista plastică AliceNeculea a realizat ceea ce, pringenericul Expoziţiei, a propusdirectamente acestora: o splendidăsarabandă de Expresii reverberândlaolaltă în Impresiile trăite ad-hoc.Credem că a fost o experienţă inedită,un test al capacităţii acelora care îicaută operele şi îi preţuiesc izbânziletranspuse în culori, atunci cândpictează sau în fortissima nuanţă anegrului – carbon sau tuş, atunci când,precum în cazul de faţă, distinsa artistăAlice Neculea a oferit publicului osuperbă suită de stări sufleteşti, înesenţa unor zâmbete sau elanuri saubucurii de-o clipă, cu tăria duratei.

Doamna Alice Neculea a însufleţitlumea care i-a vizitat plina de vervă şifarmec expoziţie a Expresiei omeneşti,pe care privirea publică a înregistrat-otonic, în revărsarea Impresiei colectiveoptimiste, fără de care Arta domnieisale nu poate respira şi, prin urmare, n-ar ajunge la noi.

s

RESTITUIRIDIN VIAŢA FAMILIEI VASILE

BADIU DIN CÂMPINA

CÂNTECUL PRIVIGHETOAREIMaria Badiu, VESEUD, SLIMNIC, SIBIU

Într-o grădină încântătoare,un fiu de rege stă şi-ascultă.La o micuţă privighetoare,care prin arbori se dezmierda. (BIS)

Vino la mine, o păsărică,vino la mine, nu te sfii.Nu-ţi fie frică de-a mea privire,că ţi-oi promite a te-ngriji. (BIS)

Îţi voi da hrană şi tot ce-ţi place,cu a mea cupă te-oi adăpa.În colivia cea mai frumosă,ca pe-o regină te-oi aşeza. (BIS)

Îţi multumesc ţie, o, fiu de rege,de fericirea ce mi-ai promis.Decât regină şi-n colivie,mai bine-n codru să mă dezmierd. (BIS)

NOTĂAcest cântec a fost cules de mama mea,

Maria Badiu (1922-1987), moaşe în satulVeseud/ Sibiu. Cântecul era cântat de mamala nunţi şi alte petreceri.

Maria Badiu a fost inregistrată pe bandăde magnetofon la Câmpina la vârta de 58 deani de către fiul ei Vasile Badiu şi nepoţi, laun eveniment în familie. Cântecul a fosttransferat apoi pe casetă şi redat in ziua de 8Martie 1988 la o serbare oganizată de cătrebaieţii noştrii Florin (1974-) şi Mihai (1978-)în onoarea mamei lor Maria Victoria Badiu.

Gherasim RUSU TOGAN

folclor

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 143

Salonul de toamnă 2012

Ediţia 2012 a Salonului de Toamnăprobează încă odată profesionalismul şiemulaţia valorii artistice a lucrărilor expusepe patru secţiuni: pictură, grafică, artădecorativă şi sculptură. Genuri predilecte aleminunaţilor noştri artişti plastici, acestea auîntrunit lucrări una şi una, reprezentative înansamblul Galeriei de Artă a Ploieştiului, subpatronajul ideatic-concret al Valorii ! Evitândcu consecvenţă monotonia, organizatorii auexcelat încă odată, construind în faptExpoziţia într-o logică a frumosului realizatăîntr-o regie discretă şi emoţionantă.

Compoziţia lui Miltiade Nistoroiu ne-asugerat un impuls în interiorul unui atomsupus fisiunii; geometria desenului a fixat osecretă mişcare nucleară, a materiei, învarianta browniană, pe care artistul a „văzut-o”.s Un joc al luminilor într-un spaţiudomestic am descoperit în Natura statică cutufănele, a maestrului Valter Paraschivescu;dispunerea focalizată a acestor flori detoamnă străpunge umbra fundalului pe careartistul le-a lăsat să se proiecteze,prefigurând nuanţe dintr-o sonată ce unvioloncel o cântă în surdină undeva, în afaratabloului. Ca într-o nuvelă de Gib Mihăescu,par exemple La Grandiflora sau din BraţulAndromedei, maestrul Victor Munteanu alăsat privirii noastre masa personajelorprincipale, cu o austeră Natură statică înaşteptarea locatarilor – oameni de viaţă,cum ni i-a lăsat autorul romanului Rusoiaca.Pentru ca în odaia alăturată, unul din aceştiasă fie proprietarul Cupei de Murano –figurativul ulei ale maestrului ValeriuScărlătescu. Nonconformist asiduu în picturasa, Tiberiu Adet ne pune gândirea laîncercare cu a dânsului lucrare în englezănumită: Age of loneliness. Pare a schiţa oabsidă într-un palat din secolul XV, luminată

noaptea de spirite adunate la sfat asuprasoartei oamenilor din aşezarea de baştină alor. În româneşte, titlul acestei cripticepicturi, sună cam aşa: Vârsta / AniiSingurătăţii. Eboşa unui basm ni s-a părut adeconspira Scări şi chiparoşi – uleiul AneiOprişoreanu, în tonuri triste şi formeapocaliptice. Simplitatea generatoare demister ne-o propune Cristian Anghel însimetricul Pod, o construcţie hidraulico-poetică resuscitantă. Din balconul realităţiiînconjurătoare, Daniela Rândaşu ne-a adusdinaintea ochilor stâncile de la Santorini,aprinse de amiaza mediteraneeană, dar şi demăiestre tuşe învecinându-se cald-rece, înforme aproape umane. Visul de vară smulsîn clipa lui vizibilă, de penelul GeanineiSfinteş, amplifică fiorul Înălţării maestruluiEmil Craioveanu, văzută de un artist adept alconstrucţiei matematice, în ritmuri şisonorităţi cosmice; este aici ceva din Joculsecund al lui Ion Barbu, secunda de explozieuniversală a poeticii barbiliene. Şi iată-ne îndimineaţa zilei de 27 ianuarie / 8 februarie1837, cînd poetul Serghei Puşkin cade răpusde glonţul tras de adversarul său,aventurierul francez Dantes, care l-aprovocat la duel, în urma intrigilor ţesute lacurtea ţarului Rusiei, Nicolae I Pavlovici(1825-1855); urmare câtorva geniale tuşe denegru pe sienna arsă, jobenul nefercitiuluiscriitor rus a căzut pe câteva cărţi şi o batistăalbă, datorită extraordinarul pictorului careeste maestrul Florin Şuţu, pe care domnia sal-a denumit Recuzită sentimentală. Osocotesc, dimpotrivă, Recuzita acestui tragiceveniment istoric ! Reflectam astfel, în faţaLiniştei caselor pictate de poetul bucovineanCorneliu Sântioan Cubleşan, odihnindu-neîmpăcaţi cu soarta, sub uriaşul copac dinToamnă aurie, a maestrului Marcel Bejgu şi,mai abitir, între clăile de fân din Lumină înaugust, a maestrului Ion Şinca. Un graţiospoem, poate de mărimea şi splendoarea

eveniment plastic

144 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

unui hai-ku, ne-a dăruit suava pictoriţăElisabeta Stănciulescu, în Povestea toamnei– zbor şi muzică, geometrie şi balet. Cătrecare şi-a îndreptat privirea ciclopicul ochi dinuleiul Nelinişte, patetică secvenţă sf,semnată de Veniamin Caminschi. Pe subbraţele arborelui tratat în manieră asiatică,din Tribut lui Kim 2, ciudatul acrilic alMihaelei Laslo, în timp ce Autera LoredaneiEne aşează floral, pe fondul striat de brunuri,roua Nopţii de Mai, a lui Macedonski.Trecem printre vasele cu flori şi fructe alemaestrului Ovidiu Paştina, ale MarileneiGhiorghiţă, Floricăi Ionescu şi Mariei Urian,auzim versuri din Octavian Goga, privindturnul bisericii şi casele din Tihna rurală aMihaelei Ilie, din Coşbuc, văzând uriaşularbore din Spre seară, a Valeriei Zahiu, păşimmai departe pe uliţa întomnată din uleiulmaestrului Dan Alexiu, uliţă undeva prinUrlaţii de astăzi şi rămânem locului,admirând Casă la Hârsa – structura arhaică aunor zidiri, într-o convorbire cu Kronos,pictură a frumoasei Inga Edu, pe moşiaomonimă a maestrului Victor Adam. Stăruimsă pricepem Apocalipsa maestrului FilipKollo (care, nu este exclus să arătăm aşa,după 21 decembrie, cum ni s-a tot pervestitmediatic), ne reculegem în faţa aureolei dinCrepusculul Danielei Moraru, stăm să găsimtotuşi un titlu lucrării Fără titlu, a luiAlexandru Bardaş, ca şi Compoziţiei luiPanaite Mihăilă şi revenim cu picioarele pepământ, datorită Pesiajului oltenesc, aldoamnei Maria Băbuşanu, datorită Maluluigârlei (copilăriei) maestrului Virgil Potârcă,avem o clipă de relaxare în faţa pesiajuluiMirelei Petria şi, parcă dintr-un interior cuSuleyman Magnificul – sclavul iubirii, gata săse ivească, însoţit de Hurrem, pe subarcadele cu coloane din Baia nimfelor(Hamam-ul Sarayului lui Suleyman), deConstantin Mazuru, respirăm pe unul dinDealurile spre Văleni, ulei al Anei-Maria

Barbos, în şoaptele Apusului peste Cascais,de Emil Mica şi intrăm în vorbă cu puştiul dinPortretul Ritei Bădulescu, apoi cu apetisantaMoira, din acrilicul senzual al Lidiei Nicolae.

Obosiţi? Deloc! Ne atrage atenţia ideeaistorică şi religioasă din Divinitate, de RalucaVasilescu, Compoziţia în puncte, aidomaunui goblen, a Marielenei Marian, perlămdintr-o Nocturnă de Chopin, lângă Naturastatică a Speranţei Ştefănescu şi Muşcate-lela fereastra Ancăi Maria Drăgoi. Urmeazăhieraticul cărbune Undeva... candva...,portret Alice Ana Neculea, picassianul Caiisălbatici, ai Marianei Voicu, Structurileruginii ale Ioanei Neculea, gratii din canalulsubteran al Parisului Mizerabililor lui Hugo,în contrast cu duioasa Altă orhidee, a IleaneiDăscălescu.

Pătrundem în măreţia şi forţa Naturii,prin Grota Miresei de la Slănic, o stranie şiexpresivă acuarelă a maestrului Ionel Dunea,în care descifrăm meticulozitatea stampeijaponeze şi ondulatoria privelişte în peretelede sare sub care legendara mireasă adispărut pe aripile deznădejdii. Pe val-uleternizat de Cristian Dinu ne întoarcem laoperele artiştilor decoratori Lucreţia Milea,care ne-a pus pe gânduri cu labirinticul d-sale Cub, Mihail Manta – eliptic foarte, înDialog-ul său totuşi sugestiv, şi atingemcapătul periplului în spaţiul sculptorilor:răsfăţata Chat noir, lucrată în lemn şi alamă,de Adrian Nicolae, ţuculescianul Înger înpiatră, al lui Cristian Bedivan, simpaticultandem trotinetă-puştulică, din Pe roţi, lemncioplit de Ştefania Stroe. Misticul bronz alamestrului Alfred Dumitriu, denumitRugăciune, alcătuieşte un triptic semnificativ– în preajma Sărbătoririi NaşteriiMânturitorului – cu bustul în gips al lui Christ,de Justin Bratu şi emoţionantul ansamblu,de asemenea în bronz, intitulat Întâmpinare,capodoperă a maestrului Ştefan Macovei.

Serghie BUCUR

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 145

Dublă lansare la Casa deCultură «Geo Bogza» din

Câmpina: Scriitorii Florin Frăţilăşi Christian Crăciun au lansat,

cu un remarcabil succes, cărţilelor: „Rămân să disper printre ai

mei” şi „Circumstanţiale”

Lui Florin Frăţilă:În titlul ce l-ai dat nu-i clar.Cine-s ai tăi, ce îi botezi?Gândindu-mă, m-ai pus pe jar.N-oi fi din stirpe de englezi?

Lui Christian Crăciun:Atent la vorbe şi nuanţe,Concluzionezi în consonanţă:Lucrarea zisă „Circumstanţe”„Nu e un tom de circumstanţă!”

(Ştefan al.-saşa)

„Oglinda de azi” - o veritabilă „Şcoală deJurnalism”, după cum o definea maestrulSerghie Bucur - a facilitat redactorilor şicolaboratorilor săi publicarea în volum adiferitelor articole literare, politice, istorice,artistice. Păstrând tradiţia, scriitorii FlorinFrăţilă şi Christian Crăciun au adunatarticolele apărute în cadrul rubricilor lor(“Cuvântul care înţeapă” şi, respectiv,“Editorial”) şi le-au ordonat cronologic învolumele “Rămân să disper printre ai mei”(90 de articole realizate în intervalul mai2010 - august 2012) şi “Circumstanţiale” (263de articole scrise în perioada noiembrie 2004- decembrie 2011).

Prezentate într-o ţinută grafică deosebită,unitară şi elegantă, ambele cărţi au fostrealizate la Editura Premier (Ploieşti), dupăun proiect editorial comun, cu coperţile şitehnoredactarea semnate de Florin Dochia.În Prefaţa volumelor, autorii au făcutsublinieri/ mărturisiri interesante: “În tot

timpul apariţiei sale, «Cuvântul care înţeapă»şi-a asumat rolul şi răspunderea de a critica,argumentat şi fără menajamente, atât tarelesocietăţii contemporane, cât şi putereapolitico-administrativă” (Florin Frăţilă); “Nicio clipă nu mi-a trecut prin minte, de-a lungulanilor în care am scris constant despre viaţanoastră politico-socială, că voi aduna la unmoment dat toate aceste efemeride într-ocarte (...). Sunt câteva idei fixe care revin întoate articolele_ democraţia, libertatea,imposibilitatea de a reforma PSD-ul, necesitateamemoriei istorice şi a educaţiei, imagineaunei Europe a culturii” (Christian Crăciun).

Activitatea s-a desfăşurat sâmbătă, 27octombrie, în sala “Constantin Radu” a Caseide Cultură “Geo Bogza”, în prezenţa unuipublic numeros, în mijlocul căruia au putut fiobservaţi: senatorul George Severin,primarul Horia Tiseanu, viceprimarul IonDragomir, consilierii locali Marian Dulă,Viorel Bondoc, Daniel Ioniţă, consilieruljudeţean Jenica Tabacu şi editorul celor douăcărţi, Marian Ruscu.

„Astăzi - îşi începe cu dezinvolturăspeech-ul Florin Dochia - când presupun căv-aţi gândit la un eveniment rar, fiindcă selansează două cărţi odată, avem douăvolume de publicistică. Autorii care au apărutîn hebdomadarul «Oglinda de azi» suntdiferiţi: unul debutant în volum, iar altul amai produs cărţi, inclusiv cu teza de doctoratdespre Eminescu, poetul naţional”.(Aplauzeprelungite)

Programul, bine gândit, a alternatcuvântările cu un mini-concert de chitarăinterpretat de Constantin Tituş.

Jovial, cu un farmec aparte, Florin Dochiaa moderat cu discreţie activitatea, citând dinopera autorilor: „Textele domnilor FlorinFrăţilă şi Christian Crăciun au apărut iniţial înrubricile „Cuvântul care înţeapă” şi„Editorial”. Ceea ce făcea „CÂRLIGUL”, secolultrecut, vrea să facă astăzi Florin Frăţilă. Elreuşeşte să realizeze istoria clipei. Texte deatitudine în care autorul se implică direct.

eveniment editorial

146 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Demnitatea şi cinstea sunt pe cale dedispariţie. Atitudinea etică este elementulesenţial al textului lui Florin Frăţilă. Titlul nueste un titlu optimist. Ştie că nu rezolvăfoarte multe, este subiectiv înţepându-i,satirizându-i pe oameni. Oameni care suntmici, oameni despre care Florin Frăţilă a scriscu bucurie, cu răutate, oamenii aceştia audevenit deja personaje”. În acelaşi sens, încercând să fie cât mai concret, criticulliterar prof. dr. Christian Crăciun a vorbit cuaplomb despre “speranţă şi disperare”,deoarece, apreciază domnia sa, ambele cărţivorbesc despre asta: “Speranţa este punteacare leagă aceste două cărţi. Florin este ladebut, deşi are o activitate jurnalisticăîndelungată. A făcut-o cu un act dematuritate bine conturat. La noi, ziarenaţionale de calitate nu avem, ceea ce esteun handicap pentru cultura generală. S-adezvoltat, în schimb, presa locală. Ziarul dinCâmpina «Oglinda de azi» a făcut un

exerciţiu democratic, o remarcabilăcontinuitate. Florin Frăţilă încearcă săîndrepte lucrurile. El scrie bine şi acid, e rău,dar nu este vulgar. Atacă, se apără, ceea cetrebuie să facă un publicist al concretului. Ela scris despre realităţile strict locale. Eu amscris despre problemele naţionale. Este ofoarte bună carte de debut. Se vede în acestetexte durerea. Lucrurile se pot, totuşi,schimba.” Mulţumeşte, de asemeneapublicistului Florin Frăţilă pentru ceea ce facela ziarul „Oglinda de Azi” (Aplauze) Prezent lareuniune, poetul Marian Ruscu, editorul celordouă cărţi lansate, a apreciat calitateadeosebită a lucrărilor şi s-a angajat că, şi înviitor, va răspunde cu aceeaşi promptitudinela solicitările câmpinenilor.

Aprecieri interesante a făcut şi criticul şiistoricul literar prof. dr. Constantin Trandafir:“Am colaborat şi colaborez din când în cândla ziarul «Oglinda de azi». Tema esteapropiată, complementară literaturii.

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 147

Christian Crăciun este un eseist de taliesuperioară. Este printre acei 5-6 eseiştivaloroşi din ţară, în viaţă. Am colaborat laEVENIMENTUL, Jurnalul de Prahova şi dupăaceea la OGLINDA. Pe o pagină scriam eu, pealtă pagină dl. Crăciun, care avea o poziţiecontrară celei pe care o am eu. Am colaboratfoarte bine cu cei doi, la rubrica «Pro şiContra», dar n-am înţeles niciodată cine erapentru şi cine era contra. Cartea d-lui Frăţilă,deşi este la debut, este foarte bună. El s-aformat la locul de muncă şi ulterior aterminat o facultate de jurnalism. Se vede oforţă a scrisului. Scrie cu o lejeritatesurprinzătoare. Are un mod de exprimare cumultă aplecare literară, ceea ce face caarticolele sale să fie citite cu multă plăcere.PS-urile sunt, de asemenea, extrem deinteresante”.

Aprecieri deosebit de pertinente au maifăcut:

Mihaela Căciuleanu (producător TVR):“Apreciez sinceritatea lui Florin Frăţilă înarticolele pe care le-a scris de-a lungultimpului. Simţim permanent tăişul cuvintelorcare înţeapă. Totul porneşte de la cetăţeanulaflat în legitimă apărare la statutul de liderde opinie”.

Florin Dochia: “Paradoxal, cartea d-luiCrăciun este diferită de cea a lui Frăţilă. Are o«orientare fără fasoane». Christian Crăciunare alte opinii, pe care nu le are patronul şitotuşi ziarul le-a publicat”.

Alin Ciupală: “Este un regal să participi lao conferinţă ţinută de Christian Crăciun,autor reputat de eseuri .Domnia sa este unAndrei Pleşu pentru noi. Are un doctorat, ocultură enciclopedică, dar nu are... o catedrăuniversitară”.

Christian Crăciun: “Eu nu sunt uncomentator politic. În aceste articole suntmai mult un moralist. Îmi asum o totalălibertate în realizarea acestor articole.Politica ar trebui să ne unească, nu să nedezbine”.

Emanoil Toma: “Apariţia ziarului «Oglinda

de azi» este pentru mine o bucurie. Cei doiprotagonişti, prin articolele lor, fac ca ziarulsă se vândă. Cărţile sunt ca un măr: ojumătate a lui Florin Frăţilă, cealaltăjumătate a lui Christian Crăciun”.Nicolae Geantă: “Christian. Crăciun este unuldintre oamenii României de la care amînvăţat foarte multe lucruri. Dl. Frăţilă nueste un poet al urâtului, este un moralist caregăseşte soluţii”.

Florin Frăţilă: “Sunt emoţionat, suntcopleşit de prezenţa atât de numeroasă ainvitaţilor la activitatea noastră. Voi încerca,prin forţa cuvântului scris, să mai îndreptcâte ceva aici (...). Nu accept gândul că fiulmeu va ajunge, peste câţiva ani, săpărăsească ţara sau, mai rău, să regrete că s-a născut român” (Aplauze prelungite).

Nelipsit de la reuniunile literare,epigramistul Ştefan Al. Saşa a încântatpublicul cu producţiile sale:

D-lui Florin Frăţilă După ce-om sfârşi lansareaŞi-om purcede la agapăNu vă prinde, cred, mirareaCă şi vinul lui înţeapă!”

D-lui Christian Crăciun Volumul scris cu mult avântŞi uns cu toate celePe unii-i urcă înspre stelePe alţii-i bagă în mormânt.

Sesiunea de autografe şi bufetul suedezasortat, au încheiat, în ritmurile de cafee-concert ale pianistului Serghie Bucur, oexcelentă reuniune literară.

Theodor MARINESCU

u148 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

Andrei VELEA

cuvânt pentru ‘nea fane

’nea fane se gândea să-şi facă acolo

printre drojdieri, o strană

bea zilnic dintr-un pahar soios

şi n-avea nici pensie, nici bani

nu exista cineva acasă

care să-i spele izmenele

sau să-l întrebe despre vreo ciorbă

părea resemnat ’nea fane,

cred că se mutase aici

de când se zidise cârciuma

meseriaşii depuseseră mărturie

„’nea fane, o să-ţi dau de pomană un

zgudulău

când vei pleca dincolo”

i-am făgăduit vesel

’nea fane n-a zis nimic

şi a plonjat în paharul lui soios

scormonindu-se prin buzunare

pentru contravaloare

unei alte otrăvi

(„un gând pentru ’nea ticu”, în „lumea

e o pisică jigărită”, pag. 70)

Bogdan GHIU

FEBRUARIE, ÎN POPLACA, ORA 1.25

Nu mai întreţin focul.

Vreascurile din vatră au murit,

uşa trosneşte –

te zvârcoleşti transpirată poţi pica

din coşmarul tău,

din cererea de angajare

pe care ai notat că vrei

să lucrezi – te cred – e

mai bine – la grajduri, te

cred, e 1977, mai bine, gândesc

te-aş dona aşa ingenuă, drogată

cu sprâncenele pensate, pictate pe o

fizionomie

arabilă, câmpului acoperit cu zăpadă

murdară, cooperativei locale.

Te zvârcoleşti în coşmarul tău

într-unul ambiguu, mult mai

degringolarizat, din care vei ieşi

leşinată.

Coşmarul tău nici nu-i coşmar. E doar

minorul

motiv de-aţi pupa, din

complezenţă, sprâncenele…

(„NOIEMbRIE, ÎN bUCUREŞTI, ORa

0,53”)

exerciţii de stil

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 149

Parodii de Ştefan Al.-SAŞA

panoramic editorial cărți primite la redacție

150 Revista Nouă nr. 1 (74) /2013

panoramic editorial cărți primite la redacție

Revista Nouă nr. 1 (74) /2013 151

te iubesc Familia mea(Anna Katja Manea)

revista 9 1 2013_lectura

Documents