REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXI · NR. 10 (703) · OCTOMBRIE 2010

� �

� �

CK

NNICOLAEICOLAE BBREBANREBAN ■ M■ MANOLESCUANOLESCUNNICOLAEICOLAE BBALOTĂALOTĂ ■ A■ ABISULBISUL LUMINATLUMINAT

ŞŞTEFANTEFAN BBORBÉLYORBÉLY ■■ UUNIVERSITATEANIVERSITATEA –– IERIIERI ■■PPRINRIN GAURAGAURA CHEIICHEII

Carte româneascăDDANIELANIEL CCRISTEARISTEA EENACHENACHE ■■ LLYRICAYRICA MAGNAMAGNA (II)(II)MMAGDAAGDA UURSACHERSACHE ■ D■ DEE LALA NNECULUŢĂECULUŢĂ LALA GGUŢĂUŢĂ

Clubul Ideea Europeană■ R■ REMEMBEREMEMBER ■ C■ CONTEMPORANULONTEMPORANUL (1881 – 2011)(1881 – 2011)

AAURAURA CCHRISTIHRISTI ■ A■ ADRIANDRIAN MMARINOARINO ––UNUN DDONON QQUIJOTEUIJOTE ALAL LITERELORLITERELOR EUROPENEEUROPENE

NICHITA STĂNESCU

2

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVID

Corespondenţi din străinătate:MONICA SĂVULESCU-VOUDOURI (GRECIA)EMIL RAŢIU (ITALIA)EUGENIA DUMITRIU (SPANIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULA

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor:Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

Număr apărut cu sprijinul Administraţiei FonduluiCultural Naţional

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii realizatede AURA CHRISTI în Grecia

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

ModeleNICOLAE BREBAN � MANOLESCU/ 3Cartea viselor (13) de IRINA PETRAŞ/ 4Cărţi, cărţi, cărţiALEX ŞTEFĂNESCU � DIAMANT/ 5(Con)texteMARIA-ANA TUPAN � CANON SAU LISTĂ?/ 6Cronica literarăŞTEFAN BORBÉLY � UNIVERSITATEA – IERI. PRIN GAURA CHEII/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � LUMILE LUI MOSARI/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � ADRIAN MARINO – UN DON QUIJOTE AL LITERELOR EUROPENE/ 9LecturiIRINA CIOBOTARU � JURNALUL-OROLOGIU. SCRIITORUL-CEASORNICAR/ 10Vieţi de cărţariMAGDA URSACHE � DE LA NECULUŢĂ LA GUŢĂ / 11LecturiCONSTANTIN CUBLEŞAN � POVESTE DE DRAGOSTE LA ÎNCEPUTDE LUME/ 12LecturiIONEL NECULA � SIMONA GRAZIA DIMA ŞI ACTIVELE DOXEI/ 13CărţiIULIAN BOLDEA � GEOMETRIE ŞI RIGOARE CRITICĂ/ 14Pe cont propriuLIVIU IOAN STOICIU � ROMÂNII S-AU SĂTURAT DE MODUL CUM ECONDUSĂ AZI ŢARA/ 15ModeleNICOLAE BALOTĂ � ABISUL LUMINAT/ 16ModeleMARIAN VICTOR BUCIU � N. MANOLESCU DESPRE PROZA ROMÂNEASCĂ/ 17Cartea româneascăDANIEL CRISTEA ENACHE � LYRICA MAGNA (II)/ 18Clubul Ideea Europeană■ REMEMBER ■ CONTEMPORANUL (1881 – 2011)/ 20PoemeLIVIU IOAN STOICIU/ 24CărţiPAUL ARETZU � ELEGIILE LUI GELLU DORIAN/ 25Evenimente în trei mii de semneDIANA MEŢIU � ÎNTRE DOUĂ LUMI/ 26CărţiSIMONA-GRAZIA DIMA � OAZE DE BUCURIE ÎN RĂZBOI/ 27Corespondenţă din SpaniaEMIL RAŢIU � ZYGMUNT BAUMAN ŞI LUMEA LICHIDĂ/ 28Cronica plasticăLUIZA BARCAN � „O PATĂ DE CULOARE” SAU O LECŢIE DE PICTURĂ/ 29Antologiile ConteJOSÉ LUIS ZERÓN HUGUET/ 30Traducere de Rodica GrigoreCorespondenţă din IsraelG. MOSARI � MOMENTE CULTURALE ÎN ŢARA SFÂNTĂ/ 31FilmDANA DUMA � FASCINAŢIA PORTRETULUI FEMININ/ 32FilmCĂLIN CĂLIMAN � CENTENAR IVA DUGAN/ 33LecturiJEANA MORARESCU � UNIVERSUL „COAGULAR” / 34Carte străinăRODICA GRIGORE � ÎNTÂLNIREA CU ISTORIA ŞI CĂUTAREA FERICIRII / 35Corespondenţă din BelgradEMIL RAŢIU � „ŢARĂ DE DINCOLO DE NEGURI”/ 36Corespondenţă din AngliaLUCIA DĂRĂMUŞ � COMPENDIU DE SUICIDOLOGIE/ 37PolemiceMARIN RADU MOCANU � UMBRA LUI CARAGIALE/ 38

Cum ar fi să ai cărţile preferate la un click distanţă şi să le poţi citi oriunde te-ai afla?Sau ca biblioteca ta completă să încapă într-un fişer pe laptop, desktop, iPad sau orice alt reader?Acest lucru devine posibil odată cu lansarea CorectBooks, prima librărie digitală din România care oferă cărţi editateîn format electronic.Vino în data de 1 octombrie 2010, ora 10:00, la Hotel Crowne Plaza din Bucureşti, sala Magnolia şi află maimulte despre acest proiect de la:Dl. Sorin Roşca Stănescu – director general Virtual Big Bang Acad. Eugen Simion – scriitor, profesor universitar, membru al Academiei Române şi al Academiei EleneAcad. Nicolae Breban – scriitor, membru al Academiei RomâneDl. Valentin Nicolau – scriitor, proprietar al Grupului NemiraDna. Aura Christi – scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din RomâniaCorectBooks este primul proiect dintr-o serie de iniţiative care se vor lansa în luna noiembrie 2010 şi vor alcătui ceamai complexă platformă online integrată din România.

Aela Cotabiţă

Prima librărie digitală din RomâniaCorectBooks

Un important critic şi istoric literarcare s-a născut într-o zi de marenoroc. Ce a făcut el din şi cu acestnoroc – noroc, cel, după cum ştim, tors

de Lachesis, una din cele trei Parce, care l-a urmăritşi-l urmăreşte de o viaţă – aceasta-i o altă chestiune.Despre aceasta, şi despre aceasta ne vom rezerva untimp să ne ocupăm, deoarece el este, indubitabil,unul din martorii reali – adică unul din cei care auasistat şi au mărturisit – ai literaturii contempora-ne.

Manolescu mi-a fost, ca şi Matei, un prietenfoarte apropiat, e adevărat, nu la prima tinereţe, ceaformatoare, lansatoare, ci într-un moment cândaveam o altă mare nevoie de... asistenţă, încurajareşi legitimare, la urma-urmei, nu numai a proprieimele arte, ci şi a poziţiei mele în societatea româ-nească. Adică după întoarecerea mea în ‘72 din pri-mul meu exil, cum îi spun, şi când, redus (dur şibinefăcător!) la situaţia de la început, de liber scrii-tor profesionist – am purtat, în plus, acea „stea gal-benă” a dispreţului şi neînţelegerii agresive, pe carenu numai evreii au trebuit s-o poarte sub imperiulbrun, dar şi unii, puţini, dintre noi, care au avutimprudenţa, geniul ciudat al prorocirii relelor carese vor abate asupra – nu, nu numai asupra culturii,ci şi a neamului căruia îi aparţineam!

Fiu de profesori, Apolzan după numele tatălui,care au trebuit să sufere rigorile, ostracizările şichiar temniţele stalinismului, a avut norocul – tână-

rul Nicolae Manolescu, încă din anii facultăţii de filo-logie, tracasat şi el şi repudiat de organele comunis-te – să găsească un „mentor”, un protector în persoa-na profesorului şi jurnalistului de talent, fost deţinutla rându-i în acelaşi stalinism orb şi răzbunător;l-am numit pe George Ivaşcu. Căruia, Dej sau, maiprobabil, Maurer i-a încredinţat revista ministeruluiculturii, Contemporanul, din care, exceptând inter-viurile ample şi elogiile aduse omului sovietic,Ivaşcu a făcut o tribună culturală de mare nivel, câtse putea de bună seamă în acei ani: deceniile şase şişapte. În deceniul opt, la propunerea dictatorului,pentru a-l înlocui iute pe Breban la conducerea pri-mei reviste literare a ţării, România literară, dupăce Breban îşi trimisese demisia de la Paris în semnde protest faţă de începutul dictaturii personale a luiN.C., Ivaşcu împreună cu N. Manolescu au preluatRomânia literară; unde acelaşi Ivaşcu a încercat,după puteri, să focalizeze forţele pozitive ale litera-turii. (Neocolind ocazia, cum spunea el însuşi, de adebrebaniza revista, cum mărturiseşte azi criticulliterar trăitor la Paris, fost membru al redacţiei,Mircea Iorgulescu!).

Fapt absolut memorabil şi extraordinar în felulsău, tânărul, foarte tânărul şi apoi maturul critic N.Manolescu a ţinut fără întrerupere, vreo trei decenii,la cele două hebdomadare ale culturii române, croni-că literară. Slujind literele contemporane, pe autorii

vii, pe cei decedaţi, pe cei aflaţi în ţară sau aiurea;una din primele grave admonestări – interdicţii,topiri de tiraj – i-a fost aplicată pentru Antologiapoeziei moderne unde, curajosul critic care se încercaşi în istorie literară, având curajul de a insera scrii-tori neacceptaţi de partid, de critica oficială sau„fugiţi” peste mări şi ţări. În timp ce unii colegi aisăi, la fel de prestigioşi, ţineau cronică „cu rândul”,în timp ce alţii au ales exilul (primul MateiCălinescu, apoi, mai târziu, Lucian Raicu şi MirceaIorgulescu), N. Manolescu şi Eugen Simion au rămaslocului, „la post”. Iar, spre deosebire de ceva mai vârst-nicul E. Simion care reuşea performanţa unică de aîncerca o sinteză a literelor contemporane – cele 4volume ale Scriitorilor români! – absentând, uneori,un timp mai lung sau mai puţin lung de la cronicaapariţiilor, N. Manolescu n-a mişcat din locul său de„sentinelă ageră şi vigilentă” a valorilor, conştient căse afla pe unul din avan-posturile importante, vitale,ale luptei nu numai pentru consemnarea calităţii, avalorii, precum şi a imposturii, ci şi ale unei atitu-dini de tip anti-sistem, explicit anti-comunistă; înultimul deceniu Manolescu a dus aproape o directăcampanie anti-dictatorială, cu armele retoricii litera-re. Această luptă, acest efort intens, explicit de a nuda înapoi, au făcut mai mult decât să-i confere„grade”, „stele” de „comandant” al literelor vii; calită-ţile acestea s-au lipit cumva de persoana lui, creân-du-i o aură, inexplicabilă pentru mulţi, o aură şi unprestigiu de care s-au bucurat foarte puţini maeştri

ai receptării în nu tocmailunga istorie a literelormoderne. Pentru aceasta afost, poate, comparat cumagistrul clasicităţii româ-neşti, inspiratorul autono-miei esteticului la noi şi alartei pentru artă, protectorullui M. Eminescu, şefulConvobirilor literare, dar şiprim-ministru al României,Titu Maiorescu.

După cum uşor putemobserva, adagiile vechi latinese verifică şi în literele româ-ne; după cum am învăţat laşcoală de la pedanţii noştriprofesori, nu-i aşa, Fortunasadjuvant audaces! Zeiţahazardului, Fortuna, l-a aju-tat pe critic, într-un fel şidupă revoluţie; dacă, înainte,spre deosebire de egalii săi,un Eugen Simion de exem-plu, de care ani la rând l-adespărţit o insistentă şi pen-tru mine inexplicabilă, surdă

adversitate, a fost pedepsit de cerberii regimuluiaflaţi în Universitatea bucureşteană şi ţinut în maiumilul post de lector – E. Simion era profesor! – şi,spuneam, nu numai pentru faptul că a refuzat să-şipropună candidatura de a intra în partid – dupărevoluţie, încă o dată norocul – sau unul dintre tri-mişii, mesagerii acestuia sau a acesteia, ai Fortunei!– l-au ajutat! Poate! Şi... l-au îndemnat să-şi transfe-re prestigiul în politica care lua atunci, în primii aniai deceniului al zecelea, forme absolut turbulente.

Să zăbovim puţin asupra perioadei ante-revo-luţionare, care a fost, pentru bătăiosul şi lucidul cri-tic, cu siguranţă, infinit de lungă şi de obositoare,fiind totodată şi un timp al formării şi întăririi cre-dinţei că destinul unui mare critic se împleteşte culupta şi o ciudată, aproape maniacală perseverenţă,convingere că soarta naţiunii se leagă inextricabil,dramatic de soarta literelor, aşa cum au arătat unMaiorescu, un Eugen Lovinescu. Cum susţineam şialtădată, la începutul deceniului opt, eu însumieram aproape singur, fără casă, fără un post, fără unvenit cât de cât sigur şi luptam să-mi scriu romanulcare trebuia să-i convingă pe mulţi – mai ales peunii! – dintre colegi şi conaţionali că „Breban nuînnebunise!” (după apariţia, ‘în 73, a Îngerului degips, intoxicarea securităţii a lansat un alt zvon, con-form căruia „Breban ar fi colonel sau... însărcinat cumisiuni speciale”, zvon care a prins mult mai bine,încurajându-i pe nu puţini dintre colegii mei caresperau mereu că „Vodă se înţelepţeşte!”, să nu sesolidarizeze cu mine!), atunci, în acele condiţii, N.Manolescu mi-a propus prietenia şi solidaritatea sa.Astfel, aproape un deceniu – sau, mai ştii, mai puţin;Ivasiuc a fost trăznit de cutremurul din 4 Martie –am construit o triadă amicală, de o extremă tensiu-ne şi vivacitate intelectuală. Nu, nu mi-a făcut croni-că la romanul „înjurat” de criticii oficiali, Îngerul degips, mi-a lăudat în schimb, singurul, fără reţinere,romanul Bunavestire, în Mai ‘77, fapt pentru care afost pedepsit prin interdicţia, luni în şir, de a ţinecronica literară.

În acest timp publica nu numai cărţi exempla-re, printre care Contradicţia lui Maiorescu, care afăcut să curgă multă cerneală, dar, mai ales, încerca-rea sa de sinteză a romanului românesc, Arca luiNoe, ce adoptă o metodă stilistică originală, parafra-zând poate o posibilă istorie a prozei naţionale dupăabia un secol de dezvoltare şi afirmare. Manolescu seprofilează şi ca mentor al unei generaţii, numită azia optzeciştilor, conducând, în lunea fiecărei săptă-mâni, un cenaclu literar, într-o cameră dosnică aCasei de cultură a studenţilor. După el au mai con-dus cenacluri literare studenţeşti şi alţi colegi ai luiManolescu, precum fostul dogmatic stalinistCrohmălniceanu, care a arătat în deceniul opt o sur-prinzătoare faţă eclectică, binevoitoare valorii, înafara politicului, sau Mircea Martin, estetician derasă, care au lansat, fiecare, aproape curente litera-re printre tineri. Dictatura tot mai pronunţată, maigrotescă, mai neverosimilă, a făcut ca aceste grupări– fireşti, aproape anodine într-o societate cât de câtnormală – să pară şi să fie cu adevărat mici cratereincendiare de fermentare nu numai a calităţii litera-re, ci şi a revoltei. Ca aproape tot ce a atinsManolescu, în cursul uneori sinuos al carierei sale,cenaclul condus de el, suprimat brutal după câţivaani de „municipiul de partid”, a prins, până azi, dacănu o aură de legendă, oricum... un sunet şi o rezo-nanţă aparte. Aproape simbolică!

A vrut, oare, N. Manolescu să-şi imite modelulîn politica literară, pe Maiorescu, şi să se lege de opromoţie, de un grup de tineri promiţători?Volumaşul liric, scos pe banii autorilor, Aer cu dia-mante, a fost aproape ca un strigăt al victoriei celorpatru emuli, stâlpi activi ai cenaclului: Ion Stratan,Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Florin Iaru.Modelul literar al lui Manolescu cel de la începuturi,în stil ca şi în modul de a analiza şi compara, era celcălinescian! Oricum, Manolescu, venind în fiecareseară de luni la acea mică, febrilă adunare tinereas-că, făcea o clară, surprinzătoare excepţie de la orarulstrict al vieţii sale private, deoarece, spre deosebirede Maiorescu şi Lovinescu, el, Manolescu, nu „pri-mea acasă”. Nici n-o prea avea, de altfel; în aceavreme trăia undeva, la marginea Bucureştiului, înapartamentul Danei Dumitriu, cu care era prietenintim. �

fragment

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

3

© A

UR

AC

HR

ISTI

Nicolae BrebanManolescu

Fapt absolut memorabil şi extraordinar în felulsău, tânărul, foarte tânărul şi apoi maturul critic

N. Manolescu a ţinut fără întrerupere, vreo trei decenii, la cele două hebdomadare

ale culturii române, cronică literară.

■ semnal ■ Editura ContemporanulBogdan Mihai Dascălu, Fiul nisipurilorColecţia Biblioteca Contemporanul▪ Roman

Un roman de excepţie, cu o intrigă deprima mână. Un roman care se citeştecu sufletul la gură.

Aura Christi

12/01/1967 - ChişinăuDebutează în 1983. În 1993 părăseşte Chişinăul şi se mută la Bucureşti. Înfiinţează – în octombrie 2003,împreună cu Andrei Potlog – Fundaţia Culturală Ideea Europeană, Editura Ideea Europeană, apoi, în 2005,Asociaţia şi Editura EuroPress. Semnează în prestigioase reviste din România, Franţa, Germania, Belgia,Italia, Suedia, Rusia, S.U.A, Bulgaria. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-Clubului.În prezent, operele sale sunt solicitate de agenţii şi editorii literari italieni şi se află în curs de traducere şipublicare în Italia.

Cercul sălbaticCel mai recent roman al Aurei Christi este dramatic, având ca erou o femeie tânără care, cu senzaţia suferin-dă că se zbate alergând într-un cerc, trăind o singurătate atroce şi câteva experienţe la limită, recurge la sui-cid ca la o ultimă tentativă de a-şi salva puritatea sufletească. Gestul Dianei Berlinski, eroina cărţii, este unrefuz categoric, radical, de a deveni aidoma celor din jur, de a accepta macularea, jocul în mediul taxat dinstart ca fiind unul de o mediocritate agresivă, suficientă sieşi. Romanul constituie o escavare a subconştientu-lui individual al unei tinere care există pe limita rezistenţei, o sondare a abisurilor fiinţei, realizată în cheieoriginală pe urmele marilor maeştri ai romanului modern: F. Dostoievski, M. Proust.

Raluca Lazarovici, Ora, Torino, 25 septembrie 2010

Culoarea sufletului

Se pare că oamenii depozitează informa-ţiile sub forma unui mănunchi de dateşi semnalmente legate de un anumitsentiment, trăit la un moment dat.

Când e necesară recuperarea unei informaţii dinmemorie, mintea este programată să completezespaţiile goale. O face, însă, ţinând obligatoriu seamade culoarea/nuanţa cu care le-a impregnat de laînceput sentimentul. Freud observa şi el că ordonăminformaţiile în depozitul nostru mental funcţie detrăiri. Un fel de-a spune că totul e interpretare şi„minciună” personalizată.

„Culoarea nu este un atribut al substanţei, ci oactivitate (sau o reactivitate) care se manifestă încondiţii determinate” (Gaston Bachelard). Sau, altfelspus, ceea ce se oferă privirii noastre nu este un dat,ci un lucrat şi, deci, un artificiu. Prizonieri ai proprii-lor noastre limite senzoriale, acceptăm realitateaindubitabilă a aparenţei şi ignorăm liniştit adevăra-ta faţă a lucrurilor. Tot astfel, sufletul nu este unatribut al omului, ci rezultatul activităţii sale asupralumii şi asupra sinelui, adică efectul cunoaşterii.Nuanţele sunt infinite. Culoarea sufletului existănumai numită, spusă, transformată în cuvinte.Acestea pot evidenţia ori limpezi, dar pot oricând şiinventa o realitate psihică, joc fascinant şi plin de pri-mejdii; „înăuntrul” e un obiect cu culori nebănuite, olatenţă care se supune limbajului spre a fi înzestratăcu calitatea de aparenţă cu iz de certitudine.Rezultatele sunt imprevizibile. La Camil Petrescu,autoanaliza este un mod de a trăi; scriind, încearcăsă se înţeleagă şi să se construiască în acelaşi timp.Identitatea se dobândeşte într-o lucrare orgolios-demiurgică, perfect reflexivă. La Anton Holban,disecţia rămâne o modă, chiar dacă originală.Experienţele sale nu circumscriu eul, ci-l risipescîntr-o mişcare dureros centrifugă. Primul scruteazăstări reale, caută şi află o salvare în verbalizarea pro-priei existenţe; este capabil să realizeze un dialog cusine. Celălalt provoacă deliberat crize, monologheazăepuizant; nu cuvântă pentru a putea trăi, ci trăieştespre a putea cuvânta. E un Manole care-şi dărâmă

singur zidurile luând loculdestinului. Se autodemo-lează iar şi iar, din plăce-rea şi, mai ales, voinţa dea se observa. Este un„suflet livresc” (PompiliuConstantinescu), nemilos, înrudit cu A. Gide prin„filosofia neliniştii şi aventurii” (G. Călinescu). Laamândoi, aceeaşi cruzime detaşată, vecină cu obiecti-varea absolută într-o proză de subiectivitate excesi-vă. Citim în Jurnalul lui Gide:„Pot spune că nu de mine m-aminteresat, ci de conflictul anumi-tor idei cărora sufletul meu le-afost doar scena şi în care funcţiamea nu era atât aceea de actor,cât aceea de spectator, de mar-tor”; în Isabela, se lamenteazăalintat, ipocrit: „Ce frumoasă ar fiviaţa şi cât de uşor de îndurat arfi mizeria noastră, dacă ne-ammulţumi cu relele reale, fără săplecăm urechea la fantomele şimonştrii din mintea noastră”.Anton Holban crede la fel: „Aurmări clipă de clipă propria-ţiemoţie şi evoluţia ei înseamnă sănu mai ai nici un sentiment pur,nealterat de o cercetare migăloa-să şi inutilă”. Autoanaliza aproa-pe patologică mistifică orice senti-ment. Fantomele minţii, altera-rea sentimentului, otrava mistifi-cării sunt asumate orgolios, eleînchipuind, la Holban cel puţin,un blazon al superiorităţii şinobleţei de spirit. Psihologic,eroul lui Holban e lipsit de tan-dreţe, aceasta presupunând dis-tanţare melancolică: o privire cu ochii întredeschişi,care să surprindă atât vibraţiile infime ale detaliului,cât şi conturul cert al întregului. E ceea ce reuşeşte

Camil Petrescu. Prea aproape şi cu ochii larg des-chişi, Anton Holban se rătăceşte în propriul interior.

Ceea ce la Camil Petrescu se traduce prin„eram”, „simţeam” (imperfectul refacerii de sine), la

Holban devine subjonctivul sus-pendat, imperativ al voinţei („tre-buie să fiu”, „trebuie să simt”).Cunoaşterea plastică vizată deautorul Ultimei nopţi… este înlo-cuită de una muzicală, a variaţiu-nilor pe aceeaşi temă: „Să găseştimereu noi aspecte aceluiaşi senti-ment”, având totodată conştiinţaposibilităţii şi imposibilităţii ori-cărei definiri. Autorul JocurilorDaniei se joacă improvizând măştifanteziste, populând imaginarul.Este o trudă permanentă de aexplica, voinţa conştientă de a-şiexcita toate simţurile, însoţită de„gustul de noi dezastre”. „Am vrutsă scriu o carte tristă”, mărturi-seşte prozatorul, divulgând brutalconvenţia literaturii. O scenă deintensitate emoţională maximăeste motivată cu o sinceritatedebordantă. Gestul a fost făcut „casă mă simt tot mai vibrant”.Groaza sa este până-ntr-atât tru-cată, încât acceptăm cu îndoială opropoziţie ca aceasta: „Singurullucru ce mă preocupă cu adevărateste moartea sub toate formele ei”.

Pentru că obsesia exterioară a morţii nu este şi senti-ment al morţii. Nereuşind să egaleze taina/spaimasimţită total de Camil Petrescu în Ciclul morţii ori înNe-a acoperit pământul lui Dumnezeu, moartea luiHolban atinge monotonia lugubră şi cochetă a sfârşi-turilor continui bacoviene. Spusă mereu („Nici obucurie nu rămâne nealterată de gândul destrămăriifatale. Ideea morţii a devenit la mine un tic”), ea estecuvânt înainte de a fi sentiment. Nu traduce, ci înlo-cuieşte o stare. N. Manolescu vorbea despre „unroman al gândurilor”. Prefăcând toate detaliile încuvânt, precipitat, fără a le lăsa răgazul să fie, ajun-ge la un efect „pe dos”. Preferinţa exclusivă pentruminiatură îl împiedică să simtă şi să gândească ostare în întregul manifestării ei, s-o câştige.Totodată, ştie să extragă toată voluptatea chinului,într-o suferinţă autentică. Cercuri concentrice deluciditate şi detaşare, suprapuse într-o proză capri-cioasă şi artificială. Ca visul? �

4

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Plănuită de mult, ca o urgenţă introdusă în ritmurile scrisului meu de amănuntul căvisez enorm, Cartea viselor porneşte de la două, pentru mine, adevăruri. Mai întâi,ceea ce vezi, simţi, înţelegi, pe scurt, trăieşti în vis/prin intermediul viselor este o expe-rienţă de consistenţă şi însemnătate egale cu ale experienţei diurne, în stare de veghe.Şi visele intră în definirea de sine, şi ele lasă urme, şi ele te construiesc. Pe de altăparte, povestea-vieţii-în-stare-de-veghe şi povestea-viselor-nopţii (voi face această dis-tincţie între zi şi noapte fiindcă nu dorm niciodată în timpul zilei, iar Cartea e a vise-lor mele) sunt ambele interpretări subiective şi larg condiţionate de contexte, sunt fic-ţiuni la distanţă egală de Adevărul absolut, niciodată nouă la îndemână. Le desparte,poate, o singură diferenţă: faptele şi ficţiunea vieţii tale diurne au sau pot avea mar-tori, cele ale viselor tale, nu. De aici şi circumspecţia – firească, de altfel – cu care suntpriviţi povestitorii de vise. Nimeni nu poate proba „adevărul” şi acurateţea relatărilortale de dincolo. Nici măcar aparatura sofisticată a psihiatrilor şi neurologilor de azicare măsoară, orbeşte, pe dibuite, impulsuri şi crispări ale trupului/creierului carevisează. Dar e de precizat imediat că nici lectura vieţii diurne, nici a celei nocturne nusunt ultime şi definitive, în cazul amândurora încap oricând remanieri, re-lecturi,funcţie de date noi, de o ştiinţă/înţelegere mai adâncă a detaliilor. Şi amândouă suntacte ale creierului tău. Cel puţin deocamdată, însă, visul e o experienţă strict indivi-duală, o aventură singuratecă – nu te poate însoţi nimeni, nici un om în carne, oase şigând! – şi, de cele mai multe ori, neclară şi stranie chiar şi pentru visătorul însuşi. Darasta nu înseamnă nicidecum că visul nu e parte din tine, din enciclopedia ta persona-lă, cu voia ori fără voia ta. Nu ştiu cum apar visele, spunea Jung, dar, „dacă meditezidestul asupra lor, totdeauna iese ceva din ele…”

© LA

UR

AP

OA

NTĂ

Irina PetraşCartea viselor (13)

CAMIL PETRESCU

ANTON HOLBAN

Romanul Istoria romanţată a unuisafari, apărut anul trecut, a adus-o peDaniela Zeca în prim-planul vieţii lite-rare. De mai multă vreme se ştia că ea

nu este o autoare ca oricare alta, că are ceva impor-tant de spus, dar abia acest roman a dovedit-o într-un mod incontestabil. Ce va urma? se întrebau cuîngrijorare sau cu mefienţă cei interesaţi de evoluţiasa.

Răspunsul a venit zilele acestea, prin apariţia,tot la Editura Polirom, a unui nou roman semnat deDaniela Zeca: Demonii vântului. Autoarea este inte-resată în continuare de lumea arabă – povestea sepetrece aproape în întregime în fabulosul Dubai,centrul financiar al Emiratelor Arabe Unite – dar nurepetă nimic din cartea care i-a adus o rapidă noto-rietate. De data aceasta ea ne conduce, demonic-seducătoare, în lumea pietrelor preţioase, creându-ne senzaţia că devenim noi înşine personaje într-unbasm din O mie şi una de nopţi. Poate că romanul arfi trebuit să înceapă cu formula magică Sesam, des-chide-te!

Înainte de orice altceva trebuie spus căDaniela Zeca dovedeşte o surprinzătoare competen-ţă – ştiinţifică şi afectivă – în evocarea şi descriereanestematelor (cărora li se adaugă aurul, argintul şitot ceea ce ne mai vine în minte când ne gândim laAli Baba şi Edmond Dantès, la comorile din legende-le româneşti şi la cele din filmele despre tezaureledin corăbiile scufundate). În această privinţă, a com-petenţei, ea ne oferă un show comparabil cu acelasusţinut de Patrick Süskind în romanul Parfumul.În mod evident, şi cartea scriitoarei noastre ar puteafi ecranizată, în acelaşi stil fastuos în care a fosttranspusă pe ecran ficţiunea prozatorului german.Dar... cine va pune la dispoziţie pentru asta şaizecide milioane de euro?

Diamantele şi rubinele, safirele şi turcoazele,smaraldele şi perlele ca şi zeci şi zeci de alte neste-mate sunt glorificate cu o precizie terminologică şi,în acelaşi timp, cu o exaltare mistică, nemaiîntâlni-te în literatura noastră. Îţi vine să crezi că noaptea,într-un atelier secret, Daniela Zeca şlefuieşte pietrepreţioase şi se îmbată de frumuseţea lor nepămân-tească. Este de mare efect integrarea unor termenide specialitate în superbe poeme în proză închinatecelor mai scumpe şi mitologizate minerale din lume.Ceea ce face Mircea Cărtărescu din anatomia corpu-lui omenesc sau astronomie în romanul Orbitor faceDaniela Zeca din ştiinţa pietrelor scumpe în Demoniivântului.

În centrul romanului se află Saiyed, un bijutiervirtuoz şi lipsit de genealogie (la scurtă vreme dupăce s-a născut, a fost găsit abandonat pe trepteleBăncii de Comerţ şi Industrie, iar guvernatorul băn-cii l-a adoptat). Scriitoarea îi schiţează un portretsomptuos-poematic:

„Avea pielea smeadă şi ochi cenuşii, cu o uită-tură ca sticla. Unii îl credeau evreu, iar alţii armean,dar, pentru că nu exista o dovadă clară a originii lui,îi spuneau Bijutierul, căci cu asta se ocupa. Nu făceadoar negoţ, ci crea giuvaiere pentru toate femeile dinoraş care îi treceau de vitrine şi de firma fosforescen-tă din faţa uşii, îndrăznind să păşească în magazin.Diamantele ca de gheaţă, din sipetele luminate elec-tric, le trăgeau suflarea din piept, în timp ce topazul,cu lucirea lui azurie, le înfiora ca atingerile unuiamant. Bijutierul ştia ce le place. Ştia mai bine decâtun doctor şi decât un duhovnic, căci era îmblânzito-rul luminii care trecea prin cristal, prin cuarţ şi princorindon.”

Pasionat de arta de giuvaergiu, Saiyed duce oviaţă austeră, de călugăr, dezinteresându-se de plă-cerile lumeşti. Totuşi, se îndrăgosteşte succesiv demai multe femei – Liona, Alesia, Gerardina – într-unmod exaltat şi periculos, ca tot ceea ce este dus pânăla paroxism. Sclipirea pietrelor preţioase şi străluci-rea femeilor sunt admirabil asociate în Demonii vân-

tului. Cu un instinct artistic sigur, Daniela Zecacombină văpăile reci ale diamantelor cu cele fierbinţiale dragostei.

Saiyed este un om, desenat în linii sigure, dareste în acelaşi timp un destin. Un sentiment al meni-rii fiecărei fiinţe omeneşti străbate întregul roman,dându-i o rezonanţă profetică.

Scriitoarea excelează în arta portretului.Principale sau secundare, personajele care se perin-dă prin faţa cititorului ies din pagina cărţii şi par săexiste aievea. Încă un exemplu:

„Într-o zi, la un prânz, Hara i-o prezentă peLiona. Le găsi pe-amândouă în restaurant şi atuncio privi de aproape. Era o femeie de treizeci de ani,de-a dreptul frumoasă. Avea o figură ca trezită dinsomn, cu buza de sus un pic în afară şi ochii miraţişi chihlimbarii, pe sub un breton de păpuşă. Aceastănedumerire a feţei, uşor somnambulă, le lăsa oimpresie greu de uitat şi bărbaţilor, şi femeilor.Toată lumea o privea lung, în timp ce ea părea căpluteşte.”

Şi mai este ceva demn de remarcat. Fiecareportret se transformă repede într-o poveste, parcăpentru a dovedi că o făptură omenească este ceea ceeste, dar şi ceea ce a fost. Imediat după ce îl caracte-rizează pe Ibrahim, poreclit „Mânuţă”, calfa luiSaiyed, autoarea face o incursiune succintă în trecu-tul lui:

„Ibrahim lucra ca un rob, ca un lunatic, urmă-rind găoacele aurului şi platinei cu alte puteri decâtale unei calfe obişnuite. Nu găsise altul ca el. Îl ştiade copil şi, în plus, îi lega un secret pe care Bijutierulîncă nu îl împărţise cu nimeni: băiatul era găsit, cumel însuşi fusese, în urmă cu ani, în vremuri mai line.”

„Mânuţă crescuse între bărbaţi, la un schit.Mai erau şi alţii acolo, orfani ca el. Se-ngrijeau devite, spălau în altar şi aduceau apă pentru straturi-le de zarzavat.

A fugit dintre popi deîndată ce stareţul care îlînfiase murise. A răbdat de foame, apoi a cerşit şi, încele din urmă, s-a aciuat la un turc, pielar şi artizanîn aramă, care l-a crescut între fiii lui. Avea patrubăieţi şi o fată, dar erau firavi ca nuielele, scăldaţi în

lapte şi zahăr, cum le zicea tată-său adoptiv.”Poveştile se desfac una din alta, în stil oriental.

Magnetismul exercitat asupra cititorului se explicăşi prin fastul lor stilistic, care face uneori atingere culuxurianţa imagistică din proza lui Fănuş Neagu. PeDaniela Zeca o particularizează însă o discretă iro-nie mefistofelică, de negăsit la alţi autori. Ea nepovesteşte, de exemplu, că guvernatorul băncii, tatăladoptiv al lui Saiyed, moare înecat într-o piscină. Şiadaugă:

„A doua zi, dimineaţa, în sicriul deschis doarpentru familie, Guvernatorul stătea rigid ca un os depeşte, aşteptând să devină un praf de sare între şis-turile de sub deşert.”

O adevărată performanţă artistică poate fi con-siderată – judecând ansamblul – reprezentarea sin-tetic-poetică a spiritului oriental. Şeicul Mo este, dinaceastă perspectivă, un „crai de Curtea-Veche” alpeninsulei arabice:

„Lui Mo îi e drag cam tot ce sclipeşte: pelteauaşi zahărul, vinul alb licoros, frunzele de eucalipt.Perlele şi monedele, briantina. Pleoapele smălţuitecu fard şi unghiile ca rodia ale metreselor.Chimberlitele albăstrui şi lingourile, uleiul – subpresele de măsline, icrele aurii. Şi petrolul împinge ocrustă de raze, curcubeu măcinat în artere de păcu-ră.

Mo adoră fântânile cu ciucuri de apă, caimaculdin lapte şi mohairul. Mănuşile lui cu borduri dehermină, cidrul rece, băut la umbră şi parfumul demosc.

Mo adoră să stea în poză. Să vâneze mistreţi şisă-şi sugă măselele după ce a mâncat fazan.

Mo se dă în vânt după zmeie, după găteli deburic şi după mânji tineri. Îi mai plac felucile carezboară pe valuri şi mirosul de zgură mărunţit îngalop.

Dar mai mult şi mai mult îi gâdilă nările sme-renia oarbă a supuşilor săi, închipuirile lor cuminţişi ştiute, în care se-ascunde noapte de noapte, pre-cum un hoţ.”

În sfârşit, nu ne putem despărţi de roman fărăa aminti interferenţa spectaculoasă realizată deDaniela Zeca între lumea arabă şi lumea româneas-că, prin reconstituirea, cu mijloace literare, a istori-cului tezaurului de la Pietroasa. Într-un raport decomplementaritate cu savantul studiu al lui Al.Odobescu, autoarea aduce la lumină oameni şi faptedin secolul nouăsprezece, din perspectiva unui tânărarab. Un rol important joacă în naraţiune familia (degreci stabiliţi în România) Monteoru, în a cărei casăvine o parte din protipendada vremii:

„La vila cu parc, tot mai mulţi oficiali vin să-şibucure timpul liber şi să se înfrupte la oaspeţeleLicăi [Monteoru, n.n.]. În afara familiilor Carp,Hariton, Haret sau Tissescu încep să apară artişti,cum ar fi scriitorul Mihăescu-Nigrim ori pictorulConstantin Petrescu, iar acesta din urmă, după ovreme, l-a adus aici şi pe Ressu. Graţie erudituluiginere al lui Monteoru, Angelescu, zis Cărămidă,pătrund în salon şi savanţi, precum doctorulSaligny, care a publicat analizele chimice ale apelorminerale, făcându-le cunoscute în zece limbi sau pro-fesorul Wilhelm Dörpfeld, devenit celebru în urmasăpăturilor de la Troia, şi care acum, ar vrea să stu-dieze versantul de nord al dealului Cetăţuia.”

Romanul Danielei Zeca te încântă şi te face săvisezi. Ceea ce dovedeşte că ţii în palmă un diamant,nu o bucată de sticlă. �

ALEX. ŞTEFĂNESCUBucureşti OP 22, CP 22alex2108145@yahoo.com

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Alex ŞtefănescuDiamant

� CCăărrţţii,, ccăărrţţii,, ccăărrţţiiÎnainte de orice altceva trebuie spus

că Daniela Zeca dovedeşte osurprinzătoare competenţă –

ştiinţifică şi afectivă – în evocarea şidescrierea nestematelor (cărora li seadaugă aurul, argintul şi tot ceea cene mai vine în minte când ne gândim

la Ali Baba şi Edmond Dantès, lacomorile din legendele româneşti şi lacele din filmele despre tezaurele din

corăbiile scufundate).

DANIELA ZECA

6

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Termenii periodici de modernism şi post-modernism pot fi consideraţi ca şi cla-saţi în studiile occidentale, fiind defi-niţi printr-un set de parametri sau tră-

sături caracteristice la care s-a ajuns prin consensdisciplinar prin anii ‘80. În România, în schimb,după decenii de tăcere ţâfnoasă asupra subiectului,s-au încins, cu întârziere tipică, spiritele, ambiţiilerevizioniştilor mergând până la propunerea unui„canon românesc” (Sorin Antohi). Botezurile sunt întoi: „neomodernişti”, „antimodernişti”, „antimo-derni”, „modernişti verticali” sau „laterali”, „epifa-nici” sau „programatici”, „retro” sau pur şi simplu„disperaţi”, scriitorii ultimului veac sunt fugăriţi petabloul periodic al istorei literare în vederea uneisituări cât mai adecvate.

Cum deviza modernismului a fost „înnoirea”,un titlu de genul „Modernismul retro în romanulromânesc interbelic”, de Paul Cernat, intrigă. Ca şicum s-ar fi aşteptat el însuşi să întâmpine rezisten-ţă, autorul îşi ia la drum şi o umbră virgiliană: peAntoine Compagnon care a publicat în 2005 o cartecu acest titlu (Les Antimodernes). Acesta, scrie PaulCernat, „a ridicat de curând (...) problema existenţeiunei modernităţi reactive, a outrance faţă de progre-sismul anticipator al ideologilor modernizării post-iluministe. Există, în definitiv, o modernitate anti-modernă, aşa cum există un modernism nostalgic,paseist, „reacţionar” sau clasicizant.” Dacă lucrurilear sta cu adevărat aşa, periodizarea istoriei literareşi-ar pierde sensul şi utilitatea, căci iată, la sfârşitulmodernităţii, am da, din nou, de o structură de opo-ziţie, asemănătoare celei dintre epoca modernă şiEvul Mediu. John Jervis, sociolog de laUniversitatea din Kent, a folosit însă termenul de„transgresiune a modernului” în titlul unei cărţipublicate cu şase ani înainte de Copagnon, în sensulde sublimare hegeliană: încorporare a ceea ce a fostla alt nivel.

Diferit de modernitate este, aşadar, modernis-mul, apărut în posteritatea epocii luminilor, a căruicritică la adresa marilor sale mituri a fost radicaliza-tă în epoca postbelică. Jervis examinează rescriereamodernităţii în secolul al XIX-lea, sau, mai bine zis,a scenariilor ei definitorii. Sub impactul noilor teoriidin fizică şi biologie (ereditate, atavism, câmp, iar,ulterior, entropie) dispar încrederea în raţionalitate,în progresul neîntrerupt al societăţii sau raseiumane, în soliditatea şi predictibilitatea lumii fizice,aşa cum se crezuse a fi universul descris de legilenewtoniene. Modernismul şi postmodernismul s-audistanţat critic de mdoernitate, dar manifestându-setot ca un spirit raţionalist, în concordanţă cu dateleştiinţei. Compagnon a aplicat schema lui Jervis încazul Franţei şi mai trebuie să adăugăm că el a fostprecedat, cu aproape două decenii, de J-F Lyotard(Réécrire la modernitée, Cahiers de philosophie 5,1988). Abordat separat de avangarda istorică,modernismul nu este progresist, nu se opune tradi-ţionalismului ci, interpretând revoluţia tehnologicăşi explozia urbanistă ca pe nişte simptome ale dege-nerării şi nevrozei societăţii occidentale, caută resur-se de spiritualitate în enclave pastorale (Contesa deNoailles, E.M. Forster şi Evelyn Waugh, ThomasWoolf...). Punând realitatea între paranteze, ei

resuscită un peisaj transsubstanţiat în imagine cul-turală (medievalismul ciclului arthurian, la Waugh,legendele Rinului, la Wagner, balcanismnul, „depe-iorativizat” , cum scrie Paul Cernat, sau transfiguratde Anton Pann. Nu saltul în trecut este important, cicel ontologic, din istorie în artefact. Amurgul crailormateini aduce cu amurgul eroilor Germaniei sau aiarisocraţiei franceze (Proust), britanice (WyndhamLewis), italiene (D’annunzio). Nu este o atitudine„retro” limitată la romanul românesc interbelic.Modernismul pune realitatea, fie ea „moldoveneas-că” sau „muntenească”, între paranteze. Purismulbarbilian nu era nici el un simptom al tradiţionalis-mului, ci contemporan cu manifestul publicat de LeCorbusier şi Ozenfant în 1920 în L’Esprit Nouveau.Cele două ipostaze ale spaţiului fictiv – lirismulmatematic contra „plăceri brutale ale sensurilor” –alcătuiesc o polaritate care structurează întregulimaginar al Jocului secund.

Etimologic, critica înseamnă disociaţie, or pri-virea din avion estompează diferenţele specifice.Dacă proza modernistă a inclus şi „realismul dur” şi„obiectivismul perspectivei naratoriale” şi „romanelepoematice”, ne întrebăm cum se mai definesc realis-mul şi romantismul? Ne gândim că energia consu-mată pentru modificarea terminologiei, care estecomună, de obicei, unei generaţii şi unei comunităţidisciplinare internaţionle, şi care inspiră etichete, degenul modernism prospectiv şi retrospectiv, ar fiputut fi cu mai mult folos investit în studii de genea-logie sau exerciţii de contextualizare.

Înţelegerea operei de artă în lumea flexibilăintelectual a occidentalilor este istorică şi perspecti-vală. Modificarea grilei de lectură nu este condiţio-nată de ambiţia ierarhizărilor sau de idiosincraziagustului criticului, cu alte cuvinte, de o nietzscheanăvoinţă de putere, ci are exclusiv valoare instrumen-tală. De exemplu, „axioma” că romantismul a fostcondiţionat, sub raportul temelor şi retoricii, de filo-sofia politică, mai precis, cea referitoare la eveni-mentele din Franţa revoluţionară, a adus-o pe JaneAusten dintr-un plan marginal încentrul paradigmei romanuluiromantic. Influenţa unor idei pro-venite din Germania despre supra-om şi relaţia sa cu masele, desprefrăţia masculină creatoare devalori, l-au „modernizat” pe D.H.Lawrence, în vreme ce gustulmodernist pentru moduri non-rea-liste, cum ar fi aventura eroică,l-au „adjudecat” modernist peHemingway. În mod similar, repre-zentarea caracterelor sexelor şi arelaţiei dintre ele, avându-l camodel pe Otto Weininger, dinEnigma Otiliei este motiv, pentrucritica culturalistă, de a-l includeîn canon. Ce este, oare, „paseist” înfilosofia unui contemporan, dinsecolul al XX-lea, dar mai ales atâtde influent ca Otto Weininger ?Tipologia sa a fost împrumutată deîntreaga sexologie modernistă.Dacă naratologul anilor ’50 l-ar fiexclus pe Călinescu, deoarece nu afolosit tehnica monologului interiorla persoana a treia, noua filologie, contextualizantăşi genealogică, îl canonizează pe Călinescu.

Deschidem o altă carte cu aceeaşi diadă întiltu, Modernism şi antimodernism, care promite dedata aceasta, „noi perspective interdisciplinare”.Este un volum apărut la Editura Cuvântul, coordo-nat de Sorin Antohi, conţinând comunicări la o con-ferinţă internaţională găzduită de redacţie în 2008.Publicat în deschiderea volumului, studiul luiHayden White, „Primitivismul şi modernismul”avansează idei cu adevărat revoluţionare. În binecu-noscuta sa carte, intitultată Metaistorie, autorulidentifică modele paralele de codificare simbolică aistoriografiei secolului al XIX-lea, tratând autorii caretoricieni independenţi de o presupusă epistemă aveacului. În studiul de faţă, White comasează treiversiuni ale primitivului într-una singură, violânddistincţii categoriale de care se poate face abstracţiedoar ieşind din sfera culturii europene. Istoricul lan-

sează ideea cu totul surprinzătoare că modernismulca impuls de a înnnoi trecutul, de a-l transforma înceva nou este legat, în Occident, de creştinism. Isusl-a transformat pe om în Adam cel Nou, adică omulprimordial. Ba chiar, dacă ne gândim mai bine,Protus a fost... Dumnezeu însuşi, care l-a creat peAdam. Trei revoluţiii – carolingiană, cea din secolulal XII (benedictină) şi Renaşterea – ar fi fost efectua-te de creştinism. Iată mecanismul eternei înnoiriasociat unui corp doctrinar care recomanda viaţacontemplativă, dispreţ pentru oraşul lui Cain, de pepământ, privit ca loc al exilulului, şi suspendândumanitattea în imensul vid dintre cădere şiJudecata de Apoi... Nu rimează însă progresul civili-zaţiei cu asceza recomandată de călugării luiCharlemagne, nici renaşerea benedictină din sec. alXII-lea, care a introdus scrierile lui Aristotel în învă-ţământul scolastic şi a încorporat elementele demagie orientală cunoscute prin cruciaţi, cu înnoireacristică, şi cu atât mai puţin Renaşterea (antichităţiipăgâne) din prospera Italie a secolului al cincispreze-celea. Reforma religioasă, protestantismul, a însem-nat, mai ales în varianta puritană, revenirea la spi-ritul Vechiului Testament, la viaţa antică.

Al doilea primitiv invocat de White aparţineantropologilor. Este omul îmbrăcat în iederă, veninddin codru, al folclorului medieval, simbolizând supu-nerea naturii de către europeanul occidental. În sfâr-şit, White menţionează primitivul exotic care a fasci-nat pe artiştii modernişti, prin energia subconştien-tului libidinal. Dacă facem apel la estetica luiWorringer, însă, sursa fascinaţiei a fost alta.Desenele abstracte de pe pereţii peşterilor dovedeaumoderniştilor fuga de realiate a omului primitiv,încercarea lui de a se elibera de spaima pe care i-oproducea şi de a-şi căuta refugiu în jocul liber alimaginaţiei.

Asocierea dintre modernism şi politicile dedreapta e un loc comun, dar Roger Griffin şi ValentinSăndulescu merg mai departe, juxtapunându-leideologia celui de al Treilea Reich. Poetica moderniş-

tilor – Woolf, Wyndham Lewis,Nietzsche – conţinea ingredientede genul dispreţ pentru mase, cul-tul artistului şi al eroului sau alaltor indivizi de excepţie, dar eirămân, oricum, foarte departe deextremismul unui regim fără preo-cupări pentru cultură, afară deimboldul de a scoate pistolul, cândse vorbea de ea... Poate că progra-mul lor ne-ar fi lipsit de emoţiiletari ale show-ului Nichita sauColumbeanu, dar, altminteri, toc-mai dezgustul pentru politică adeterminat pe aceşti scriitori să-şicaute refugiul în artă.

Reproşurile aduse lui Nietzschedemonstrează încă o dată impor-tanţa contextului în care e perce-put un text sau autor. Anarhistulgerman nu a păcătuit prin cevamai grav decât Byron, atunci cânda creat tipul rebelului social, anar-hic şi aristocrat, sau decât Pope,atunci când scrie, în CazulWagner, despre necesara împletire

dintre umilinţa sufletului creştin, de sclav, şi impe-tuozitatea voinţei de putere a spiritului stăpân.Faptul că ideologi nazişti şi l-au anexat pe Nietzschestă la originea alăturării filosofului acestei mişcăriantisociale. Îl vedem astfel pe gânditorul deconstruc-ţiei duse la ultimele consecinţe, care a eliberat gân-direa de toţi idolii şi de metafizică, sancţionat pentruun presupus scenariu performativ al genocidului.Dacă Heidegger îl apăra invocând semnificaţia psi-hologică a conceptelor cu care opera, e util să neamintim şi că Nietzsche nu a acordat vreunui con-cept o altă natură decât tropică, metaforică.

Dacă Paul Cernat miniaturizează subiectul,contribuitorii la antologia Antohi experimenteazăriscant. �

(CON)TEXTE

Maria-Ana TupanCanon sau listă?

Etimologic, critica înseamnădisociaţie, or privirea din avion

estompează diferenţele specifice.Dacă proza modernistă a inclus şi„realismul dur” şi „obiectivismul

perspectivei naratoriale” şi „romanelepoematice”, ne întrebăm cum se maidefinesc realismul şi romantismul?

PAUL CERNAT

Clujeanul LUCIAN NĂSTASĂ desfăşoa-ră o extraordinară şi oarecum singula-ră muncă de istoric al vieţii privateintelectuale, cercetând, pe urmele

metologice ale lui Bourdieu şi ale şcolii sale, tranzac-ţiile de bunuri simbolice din mediul universitarumanist românesc din perioada 1864-1948, pânăacum apărându-i trei volume masive din acest dome-niu, toate la Editura Limes a lui Mircea Petean:Tineri din spaţiul românesc la studii în străinătate.1864-1944 (2006), „Suveranii” universităţilor româ-neşti. Mecanisme de selecţie şi de promovare a eliteiintelectuale (2007), respectiv Intimitatea amfiteatre-lor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor „lite-rari”. 1864-1948 (2010), cronica de faţă propunân-du-şi să se ocupe de aceasta din urmă. Înainte de aintra în detalii, două precizări de contextualizare şide substanţă: spuneam că Lucian Năstasă desfăşoa-ră o muncă „oarecum singulară” în peisajul nostruacademic, pe simplul motiv că în domeniul biografii-lor genealogice cel puţin, contribuţii substanţiale adat la noi şi Mihai Sorin Rădulescu, pe care autorulclujean îl are în vedere şi-l şi corectează atunci cândnevoile o cer. Pe de alta parte, e de precizat din capullocului că, structural cel puţin, Nastasă este un fac-tualist, ceea ce înseamnă că este în stare să citeascămii de volume pentru a extrage un singur detaliurelevant (sub aspect bibliografic, lucrarea este impe-cabilă), ştie ce şi când să citeze (volumul se citeşte cuun zâmbet complice în colţul gurii, majoritatea deta-liilor fiind absolut savuroase), dar cu interpretareastă mai prost, „extensiile” sale umaniste fiind nu odată amatoristice, aproximative.

Aşa că, ori de câte ori istoricul ridică capul dincolbul memoriilor pe care le citeşte, pedanteriile iesla suprafaţă, prejudiciind textul. E regretabil că,extrem de plastic fiind, Năstasă nu are simţul ridico-lului academic, alternând brusc voluptatea de a priviprin gaura cheii cu o scrobeală catedratică rigidă,involuntar comică, discrepanţa dintre umorul cucare autorul investighează – în prima parte a cărţii,de pildă – nesfârşitele ohtaturi şi suspine ale vieţiiamoroase ale universitarilor „literari” şi seriozitateade eprubetă a unor comentarii „din off” fiind, nu odată, ucigătoare. La pag. 140, bunăoară, aflăm ceeste logodna: „un angajament de căsătorie, o declara-ţie de intenţie în faţa familiilor celor doi şi a comuni-tăţii din care fac parte.” La pag. 66 ni se spune – cubibliografia franceză de rigoare... – ce este dragosteacarnală: „...rezultatul impulsurilor imediate, indivi-dul fiind mai puţin predispus la raţiune şi pudoare.[...] Dragostea carnală refuză de obicei angajamente-le concrete pentru o stabilitate a legăturii, respingeideea de cuplu şi de familie în sens clasic [sic!].Amorul carnal se îndreaptă spre prostituate, femeiuşoare, legături întâmplătoare etc., având ca scopsatisfacerea rapidă a dorinţelor sexuale [...] Iar acesttip de conduită este favorizat în primul rând demediul adolescentin şi studenţesc.” [sic!] După Sade,dandysm, decadenţa europeană sau estetismul cor-poral de care tot vorbeşte descendenţa nietzscheană,până la postmodernism – ca să nu-l mai menţionămpe Foucault – trebuie să fii cel puţin constipat săscrii asemenea naivităţi, dar ele nu se opresc aici,pedanterii catedratice similare apărând, de regulă,în partea introductivă a fiecărui capitol. Iată, depildă, o motivaţie pentru impulsul de căsătorie:„indivizii – iar în cazul nostru intelectualii – găsescîn organizarea matrimonială [sic!] principii de exis-tenţă umană relativ [sic!] atrăgătoare şi avantajoase,prin căsătorie căutându-se liniştea căminului, unplus de confort şi mai ales siguranţă.” (p. 73)

La pag. 211, Freud ar suferi enorm citindurmătoarea simplificare eronată: „...agresivitateaeste şi o formă de conservare de sine, dar şi de a creaun supra Eu.” Supraeul e cu totul altceva decât per-sonalitatea accentuată compensativă de care vorbescle Bon şi Leonhard: ceea ce vreau să sugerez printoate aceste exemple – de care cartea abundă – estecă Lucian Năstasă trebuie apreciat în limitele disci-plinei factuale obiectivante pe care o practică, oricetentativă de generalizare sau de extrapolare intepre-tativă aducându-l pe nisipuri mişcătoare. Chesti-

unea e importantă, fiindcă prima jumătate a volu-mului cel puţin – cea dedicată erosului şi extensiiloracesteia, de la logodnă la aventurile extraconjugalepe care le savurează universitarii „literari” – nuexplică relevanţa intelectuală a cercetării, concreti-zată în ipotetica relaţie de condiţionare relativă din-tre persoană şi operă. Adică, pot rezona favorabil laideea că „mereu şi mereu oamenii au avut parcă cevade ascuns, de disimulat” (p. 7), istoria făcută „pringaura cheii” justificându-se în consecinţă ca anecdo-tică recuperativă, dar nu pot accepta eliminarea ope-rei în favoarea biograficului anecdotizant, adică„imperativul abandonării paradigmei clasice om-operă, în care – spune autorul la pag. 9 – s-au închispână acum numeroase demersuri biografice”, pentrua-şi întări ulterior în mod abuziv ideea: „Întocmiteadeseori dintr-o perspectivă hagiografică, cu menireaevidentă de a ridica statui, de a crea eroi, chiar ste-reotipuri, prin privilegierea operei în detrimentulvieţii [!!!], multe din ele ocolesc efortul restitutiv alunui veritabil curriculum vitae, ceea ce presupunetemeinice anchete arhivistice ori interviuri, prudenţăîn recompunerea şi asocierea faptelor şi un excesivspirit critic.” Continuarea demonstraţiei e viciatădin start, „opera unor cărturari de la noi” fiind soco-tită nimic altceva decât „o lamentabilă compilaţiedupă diversele produse culturale vest-europene, vehi-culată pe aici ca ceva [cacofonie...] original şi deose-bit”, însă persist în a crede că rolul unor incidenţebiografice şi al cercetării legate de acestea este exclu-siv acela de a orienta atenţia asupra operei, de aexplica motivaţiile umane profunde ale profiluluispiritual al cuiva şi de a releva unele iradieri care nupot fi explicate fără scrutarea biografiei.

Altfel spus, nu faptul că cineva este ascetic înviaţa sa privată mă interesează, ci modul în careascetismul respectiv este sublimat intelectual sauspiritual, devenind fapt de creaţie. Pot trece pesteciudăţeniile comportamentale ale unui scriitor sauuniversitar, dacă opera lui este sublimă, bine con-struită, lucrată cu vocaţie. Acestea sunt aspectele pecare cercetarea – impecabilă, de altfel – a lui LucianNăstasă nu le explică, nici acolo unde – Hasdeu, depildă, sau Maiorescu sau E. Lovinescu – ar fi fostnevoie de un efort minim pentru a înţelege conexiu-nile. Mulţi universitari pe care cartea îi aminteştes-au implicat în mişcarea legionară, a cărei dimen-siune spirituală lipseşte din carte, deşi explicănumeroase aderenţe, capitulări sau persecuţii. Sesimte, în general, pe parcursul cărţii, o anumită reti-cenţă a autorului de a înţelege că „homunculii” pecare îi investighează sunt, de fapt, scriitori şi crea-tori, opera lor desfăşurându-le pe un palier la care,structural din păcate, Lucian Năstasă nu are acces.De aceea, indiferent cum am privi-o, cartea sa repre-zintă expresia unui anumit resentiment insidios,explicabil cel puţin – datele psihologice şi personalenu le ştiu... – prin incapacitatea de a accepta că fina-litatea unui creator se consumă la nivelul spiritului,nu la acela al materiei. E ca şi cum ai scrie desprepărul vopsit al lui Baudelaire, omiţând cu obstinaţiefaptul că a mai scris şi Florile Răului...

În rest, cartea e savuroasă prin detaliile pecare le conţine, vorbeşte de la sine, neputând fi lăsa-tă din mână până la ultima sa filă. Aflăm din ea, depildă, că G. Călinescu îşi cunoaşte viitoarea soţie laŞosea, „în jurul unui Peugeot-bébé care se defectase”(p. 138), că Blaga făcea un duş rece în fiecare zi, ala-iul său nupţial fiind, cu expresia lui Nichifor Crainic,„expresionist”, că a doua căsătorie a lui Al. Philippide„s-a făcut ţărăneşte, cu lăutari, cu vornicei, cu nun-taşi care au călărit prin prejurul trăsurii, au chiuit şiau dat din pistoale” (p.148), că, neurastenic fiind,Ibrăileanu nu putea fi deranjat, soţia sa Elena circu-lând pe fereastră, „în dreptul căreia avea un taburet”(p. 205), că N. I. Popa şi P. P. Negulescu erau „bău-tori de lapte”, spre deosebire de Coco Dumitrescu,care, „toate nopţile, şampaniza la Cosma, pe bule-vard”, fiind ulterior scutit de la ore pe motivul„extincţiei vocii” (p. 217), sau că mulţi universitari leprescriu consoartelor cum să se îmbrace pentru acorespunde „etichetei” academice, hainele alesefiind, fără excepţie, aseptice, cenuşii, de „fată bătrâ-nă”. (Se practică şi azi...)

Ibrăileanu „mai toată viaţa a fost obsedat de«microbi», de ideea «infecţiei»:, ceea ce l-a făcut caaproape mereu să cultive o igienă dusă la extrem:după fiecare strângere de mână (când o făcea!) sedezinfecta cu alcool, nu era tolerată proximitateainsectelor – ca purtătoare de microbi – clanţele caseisale erau învelite cu vată şi îmbibate cu spirt, chiarcapetele ţigărilor erau supuse unui proces de sterili-zare înainte de a fi fumate, prin ardere cu chibri-tul...” (p. 428) În 1938, Nae Ionescu este îndepărtatdin învăţământul superior pe motivul „lipsei activi-tăţii ştiinţifice”; Odobescu, redutabil mediator matri-monial, face, la senectute, o obsesie nebună pentruprofesoara de geografie Hortensia Racoviţă şi, neob-ţinând-o, se sinucide cu laudanum; pentru a-şi defu-la sexualitatea, Blaga expediază de la VienaCorneliei „nenumărate cărţi poştale reprezentândnuduri” (p. 69). Etc. Detalii sunt cu miile, pot fi citi-te cu o pasiune ardentă... – sterilitatea lor spiritualăe problema, faptul că nu explică nimic relevant pen-tru economia operei, pentru realitatea pentru care,de fapt, creatorul faptului de cultură trăieşte („celă-lalt Eu” – cum spunea Proust).

Dincolo de ele, rămase în stadiu anecdotic ire-levant (dincolo de inerentul pitoresc pe care îl con-ţin), se întind câteva dintre liniile demonstrative deforţă ale volumului: decriptarea mecanismelor depromovare şi de tranzacţionare simbolică prin inter-mediul rudelor, al căsătoriilor şi mezalianţelor, rele-varea „clanurilor” universitare care deţin „putere” –şi care explică, în bună măsură, „cutuma” încuscriri-lor, a nepotismului şi a alianţelor venale din mediuluniversitar de astăzi, adevărate ceauşişme fărăCeauşescu (cabinet 1+ cabinet 2 + CPEX numit pro-rectori, Senat obedient şi decani...). Mai ales subaspectul relevării pârghiilor oculte de promovareacademică volumul e indispensabil, foarte bine făcutşi, totodată, deprimant, indicând un mecanism pecare foarte mulţi tineri îl resimt traumatic înmomentul de faţă: că fără a fi ruda sau fiul cuiva, căfără a-ţi calcula foarte bine apartenenţa la clanuri şifamilii de putere, şansa ta de a pătrunde în „Sistem”e aproape nulă. Cu alte cuvinte: că meritocraţia indi-viduală există, fără îndoială, în sistemul universitaractual, fiind însă, de regulă, o anomalie sistemică,un accident... �

Ştefan BorbélyUniversitatea – ieri PRIN GAURA CHEII

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

© C

ON

STA

NTI

NA

BU

LEU

■ noutăţi editorialeCorneliu ZeanaNu trădaţi, vă rog!Editura Ideea Europeană, 2010

Cartea pe care o ţineţi în mână estepericuloasă. Incomodă, scorţoasă,incendiară fiind, în mod cert, va deran-ja unele personaje, nelipsite de impor-tanţă, din arena politicii româneşti,care confundă adeseori politica cu dile-tantismul, trădând interesele susţinutecu atâta patos în campaniile electorale.În mod sigur, Nu trădaţi, vă rog! vaalarma edilii capitalei ce se întrec în adistruge „micul Paris” de pe vremuri.Această carte, aşadar, va deranja nupuţină lume prin scenele din viaţa

social-politică post-decembristă, cu atât mai mult, cu cât umorulşfichiuitor nu-i este străin nici pe departe autorului. Nici detaşa-rea…

8

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

G.Mosari este un scriitor neobişnuit.Şi nu numai pentru că împleteşte,în textura scrisului său, o fibrăumoristică de calitate, tot mai rară

în literatura noastră de azi, serioasă până la adeveni, câteodată, mohorâtă. Mosari cultivă însă cupredilecţie, dintre genurile moderne, literatura decălătorie: un gen care, pe măsură ce se voiajează maiuşor, este tot mai puţin frecventat de scriitorulromân. Din călătoriile pe care Mosari le face an dean, neabătut, se alimentează o proză fină, superioramuzantă şi, de ce nu?, instructivă, ce depune măr-turie că, în fond, destinaţiile care contează sunt celepe care le „priveşti” cu gândul...

Alături de literatura de călătorie, scriitorul –care este şi un impenitent gazetar (după cum atestăchiar corespondenţele din Ţara Sfântă publicate înrevista noastră) – mai frecventează şi proza scurtăpropriu-zisă, în descendenţă caragialeană, dovedin-du-se un moralist atent, însă nu inclement cu perso-najele sale, purtătoare ale unor tare umane, pare-se,eterne...

Totodată, G. Mosari este şi ceea ce se cheamăun cultural, implicat în viaţa literară româneascădin Israel şi în comunicarea dintre scriitorii românide acolo şi cei din ţară. Participă la toate manifestă-rile culturale româneşti din Ţara Sfântă, fie că evorba de lansări de carte, conferinţe sau spectacolede teatru; multe dintre acestea beneficiază de spriji-nul său, Mosari fiind un organizator pe cât de efi-cient, pe atât de discret. De aseme-nea, vine regulat în România, lan-sează cărţi, participă la întâlniri cucititorii, expune la târgurile decarte.

Dar, mai presus de toate, G.Mosari aşează literatura. Anulacesta, scriitorul este prezent înlibrării cu două volume de facturidiferite. Lumea lui Mosari este ocolecţie „la zi” a relaţiilor sale decălătorie, îmbogăţită cu noi expe-rienţe, în timp ce Tablete interna-ţionale* este „produsul” celeilaltepasiuni statornice a lui Mosari:gazetăria, pe care, de decenii bune,o transformă tot în literatură, înbuna tradiţie a presei româneştidintre cele două războaie mondiale,dându-i ţinută şi relevanţă cultura-lă. Formulele celor două cărţi, deşideosebite una de cealaltă, au destu-le elemente în comun, începând cuumorul subţire, tonic, al autorului.

Să începem cu Tablete-le. Ungen consacrat, se ştie, de Arghezi şi practicat, dupăel, de alţi câţiva mari scriitori, de la Fănuş Neagu şiIon Băieşu, la Radu Cosaşu şi I. Schechter. Mosarinu este un imitator al acestor modele ilustre. El nu

stă la masă, într-o cafenea din Tel Aviv, Bucureştisau Bacău, spre a-şi culege recolta personajelor şiîntâmplărilor, ci „despoaie” presa de întâmplărineobişnuite, petrecute pe glob, pe care apoi le „însce-nează” – cu mijloace ce trimit la recuzita clasică aumorului românesc – şi la transformă, astfel, în micinaraţiuni. Toate, se-nţelege, cu tâl-cul lor. Convingerea scriitorului,am mai spus-o şi altundeva, este căviaţa imită arta, după formulaparadoxală a lui Oscar Wilde, şi deaceea faptul de viaţă poate fi totatât de sugestiv ca unul inventat.Tablete internaţionale este însă unvolum cu o miză mai mare decâtaceea de a aduna întâmplări hazlii,impecabil narate de un om cu umorşi cu condei fin, de gazetar rutinat.

Mosari este un autor de fine-ţe, dar şi de o remarcabilă mode-stie. Are, cu alte cuvinte, o filosofieşi o viziune asupra literaturii, însăle ascunde bine în spatele umoru-lui, al (auto-) ironiei şi al unei sim-plităţi bine jucate: atât de binejucate, încât i-a devenit o a douanatură. Arta lui nu este gratuită,cum pare a sugera câteodată însuşiautorul, căruia îi place să treacă(uneori) drept un diletant superior.

În realitate, avem de-a face cu unprofesionist desăvârşit, al căruidevotament faţă de literaturaromână rămâne neştirbit dupădecenii de alia în Israel. Mosariscrie cu pasiune şi cu convingereacă arta nu este o simplă distracţie,ci implică adânc omul. Cu măreţiaşi... micimea sa, cu patimile şi vir-tuţile sale...

Însăşi culegerea de Tableteinternaţionale dovedeşte limpedecă tema scriitorului este omul, întoate ipostazele sale şi de pe toatemeridianele globului. Râzând sub-til, împreună cu noi, de defecteleumane, Mosari, fidel doctrineiantice, biciuieşte moravurile, sprea le face mai bune. Prostia(Dumnezeu – acuzat în proces),demagogia (Un chestionar), ipocri-zia (Amante), corectitudinea politi-că (Condamnatul) ş.a.m.d., pescurt, tarele fiinţei umane la înce-putul noului mileniu sunt „prinse”

ca într-un insectar, în schiţe ce pornesc – toate sau...aproape toate – de la faptul divers relatat în ziare. G.Mosari vede, însă, în aceste întâmplări altceva decâtfaptul divers, şi anume condiţia umană. Cu înălţimi

şi abisuri, victorii şi înfrângeri. În acest sens, tre-când dincolo de pojghiţa umorului, se poate spune căautorul este nu numai un moralist, ci şi un umanist.

Observaţia este întărită de lectura celui de-aldoilea volum pe care Mosari îl oferă cititorului în2010. Este vorba despre culegerea Lumea lui Mosari,ce conţine cele mai bune proze de călătorie ale auto-rului, împreună cu noi relatări, scrise de la apariţiamai vechiului volum Almanahul călătoriilor mele(2006) şi până azi.

Scriitorul a călătorit cam peste tot. A fost înEuropa, Africa, America de Nord şi de Sud, Asia. Avizitat ţări de mare rafinament şi civilizaţie, caFranţa, Germania, Elveţia, Austria, dar şi locurisemi-sălbatice ori cu o civilizaţie precară, caSwaziland, Zimbabwe sau Peru. A străbătut metro-pole cu pasul, însă la fel de confortabil s-a simţit şi înjungla amazoniană sau în savana sud-africană. Celmai bine se simte, evident, acasă, adică în Israel şi înRomânia. Peste tot, elementul care îi captează aten-ţia este, înainte de orice, omul. Omul şi, aş zice,amprenta pe care acesta o lasă asupra mediuluiînconjurător, fie că este vorba de omul metropolelorsau de cel al pampas-ului sud-american.

Desigur, Mosari are ochiul foarte bun şi ştie sădescrie excelent, cu o forţă a evocării vizuale de carenu devii conştient decât după ce începi tu însuţi să„vezi” locurile pe care scriitorul le pune în pagină. Elnu uzează, pentru a configura un tablou urban sau

un peisaj din natură, de efecteşocante, sclipitoare. Fraza sa estesubtilă, are un puls interior blând,şi o cuprindere tandră a spaţiului.Cu toate acestea, la o a doua lectu-ră realizezi că Mosari scrie precis,fără risipă de epitete şi de figuriornante, cu o stăpânire de sine cetrădează gazetarul cu vechi ştatede serviciu.

Însă în centrul oricărei nara-ţiuni, indiferent cât de spectaculoseste peisajul sau cât de copleşitoa-re este arhitectura, rămâne, cumspuneam, omul. De pildă, într-unuldin oraşele pe care le iubeşte celmai mult, Buenos Aires, după cea-suri (şi pagini) încântătoare despresplendorile marilor bulevarde, spi-ritul lui Mosari intră la un momentdat în alertă. Memoria sa develo-pează groaznicul atentat de la sina-goga centrală din Buenos Aires,petrecut cu câţiva ani înainte de

sosirea grupului său de turişti, şi această izbucnirede delir a unor indivizi sangvinari întunecă splen-doarea metropolei. Deducem de aici că Mosari credecă omul sfinţeşte – sau, dimpotrivă, degradează –locul şi că, dacă biata condiţie umană este ameninţa-tă de forţele iraţionalului, arhitectura magnifică nupoate face mare lucru pentru a opri răul...

Scriitorul a vizitat şi destinaţii de lux, caMonte Carlo sau staţiunile alpine elveţiene.Impresia mea este că, deşi personal nu este un omlipsit de mijloace, Mosari se simte puţin stingher înasemenea locuri, cărora... nu prea le vede rostul,intelectualmente vorbind. Ajuns la Monte Carlo, depildă, înregistrează cu o anume detaşare, chiar iro-nie, curiozităţile care au făcut din această localitateuna dintre destinaţiile favorite ale celor extrem debogaţi (Cazinoul, aglomerarea de celebrităţi, absen-ţa impozitelor). Totuşi, scriitorul se simte mult maibine în alte locuri, accesibile şi omului obişnuit, cumar fi Insulele Canare şi Baleare, Corfu sau Istanbul.Elementul uman, mai cald şi mai colorat în acestelocuri decât în staţiunile pentru miliardari, este celcare iluminează altfel şi peisajul, şi starea de spirita celui care scrie. Când oamenii comunică firesc –aşa cum se întâmplă în Spania, bunăoară –, între celcare observă călătorind şi locurile în care călătoreştese ţese un ţesut secret de complicităţi, iar locul, ca şioamenii, îşi dezvăluie mai uşor taina. Ca să nu maivorbim că G. Mosari, umorist el însuşi, apreciazămult ţările ai căror locuitori au umor...

Mă bucur că acest scriitor român din Israel nuîncetează, la mii de kilometri de ţara în care s-a năs-cut, să se simtă scriitor român. Mosari se simte res-ponsabil pentru darul limbii române şi răsfrânge şiasupra noastră această fascinantă experienţă caresunt călătoriile sale. Cu umor, cu inteligenţă, cu aceaascuţime de spirit care îi caracterizează dintotdeau-na pe evreii români, el şi-a creat un loc al său în lite-ratura română contemporană. �

* G. Mosari – Tablete internaţionale, EdituraCronica, Iaşi, 2010; Lumea lui Mosari, EdituraSigma, Bucureşti, 2010.

© A

UR

AC

HR

ISTI

Răzvan VoncuLumile lui Mosari

■ semnal ■ Editura ContemporanulAura ChristiFoamea de a fiColecţia Biblioteca Contemporanul � Jurnal & Corespondenţă & Memorii

„Această tânără scriitoare este animată de o rară pasiune formatoare. A se forma pe sine înseamnă totodatăa-i forma pe alţii. Nu ne miră recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar dacă nu este nicidecumvorba de a repeta epigonic experienţe consumate. Modelul poate (şi trebuie să fie) intrucâtva jucăuş. Ion Barbueste, în această perspectivă, un magister ludi. Cu o generozitate spontană, Aura Christi îşi împărtăşeşte expe-rienţele, e gata să dea sfaturi unor tineri poeţi, în continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorilecătre un tânăr poet.Iată, aşadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult,ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.”

Nicolae Balotă

„S-a constatat încă o dată o matură stăpânire a mijloacelor, un timbru aparte, original, în corul tinerei poezii şi, mai ales, o frumoasă ambi-ţie de a modela, de a uza de o întreagă gamă a tehnicii poetice în contrast curajos, aş zice, cu unii poeţi sau poete ale celei mai tineregeneraţii lirice ce uneori îşi diluează inspiraţia şi temele personale într-un manierism ce frizează moda sau teribilismul literar. Cele douăteme ale volumului — «regalitatea şi deificarea» — prin patosul reţinut, printr-un cult aproape clasic al formei, trădează orizontul, anvergu-ra ideatică a autoarei ce încearcă cu succes în acest volum să propună nu numai teme originale, dar să integreze în arta ei poetică modu-rile clasice ale bunei şi marei poezii româneşti şi universale.”

Nicolae Breban

Am citit cu reală simpatie, iar uneori-adeseori, cu profundă admiraţie pagi-nile dedicate strategiilor de rezistenţă,tuturor subterfugiilor gândite de

Adrian Marino (Viaţa unui om singur, EdituraPolirom, 2010) în scopul de a-şi păstra libertatea subperversul, inumanul sistem ceauşist. Parcă ar fipagini scrise de un polonez sau de un rus! Nu o dată,apropo, am făcut o paralelă între Marino – inclusivrezistenţa acestui mare spirit sub Ceauşescu – şimarele regizor Jersy Grotowski, rezistenţa căruiaeste descrisă exemplar de Eugenio Barba (EugenioBarba, Pământ de cenuşă şi diamant, traducere deDiana Cosma, Editura Ideea Europeană, 2010),autor care nu face abstracţie de strategiile puse lacale de comun acord cu ilustrul creator al teatrului-experiment polonez, strategii, trucuri menite să inti-mideze organele represive. Una dintre acestea con-sta în crearea unei reţele de admiratori în ţările occi-dentale, specialişti, recenzenţi care să scrie despreatipicul teatru polonez, creând astfel impresia repre-zentanţilor, servilor dictaturii poloneze că în cazul încare aceştia vor recurge la represalii, de îndată opi-nia publică din statele libere ale Europei va luanegreşit atitudinea cuvenită. De aici, multiplelejocuri, pânde, care prelungeau existenţa teatruluigrotowskian. Identic aproape procedează AdrianMarino, care descrie cu lux de amănunte modul de aedita cărţi şi de a-şi face publice succesele înOccident, pentru a lăsa impresia cerberilor dictaturiiceauşiste că este cunoscut peste hotare; în consecin-ţă, nu poate fi intimidat aici, în ţara lui, în plină dic-tatură, nu-i poate fi îngrădită libertatea de mişcare,fără riscurile inerente. Cu toate luptele şi succesele,cărturarul remarcă nu o dată faptul că „mă găseamdeci dezarmat, naiv, «rupt» derealităţile româneşti imediate”.Dezamăgirea provocată de ceea cea urmat după Revoluţia din 1989accentuându-i dorinţa de a seizola, de a rupe orice relaţieaproape cu lumea literară, cuinstituţiile culturale şi personali-tăţile din ţările europene, aflate,din punct de vedere cultural, într-o splendidă, probabil, meritatădecadenţă: „Experienţele au fostatât de profunde şi traumatizan-te, încât o întrebare a început sămi se pună cu tot mai mare inten-sitate. A devenit aproape obsesi-vă. În definitiv, de ce şi pentru ceam suferit? Şi cu ce urmări şirezultate? Ce sens a avut întregulmeu «sacrificiu»? Căci a fost, fărăîndoială, unul. Deşi nu-l exagerezşi nu-l «eroizez» în nici un fel. Şinu pretind nici o compensaţie saurecunoaştere publică. De lanimeni şi sub nici o formă”. (s.a.)

Pentru ca mai departe,aceleaşi constatări, amare,amare, iar şi iar, să revină,întrucât e vorba de „oimensă decepţie”, „un eşecşi un «faliment» total. Oagitaţie şi suferinţă inuti-le. Bune intenţii irosite şinu o dată calomniate”.

Decepţiile sunt, ine-vitabil, legate şi de presta-ţia clasei politice postde-cembriste, o clasă politicăalcătuită într-o proporţiealarmantă din pretinşioameni politici de un pri-mitivism evident, rapace,cu instinctul unei parve-niri joase înfipt adânc înconştiinţă, o clasă politicăfără coloană, ruptă de tre-cut şi de tradiţie, lipsită, înmajoritatea cazurilor, despecialişti, cu un spirit de omediocritate surâzândă,obraznică, aţâţat de seteade a se îmbogăţi pestenoapte. În chip firesc, în

asemenea medii un spirit ca Marino a „făcut mereuo figură de intrus, de inoportun, de inadaptat, în celmai bun caz”, retragerea din activitatea politică, da,constituind un gest de onoare, de demnitate, cu atâtmai mult, cu cât un biet scriitor nu are cum modificaabsolut catastrofica „supravieţuire”, cu vorbele luiAdrian Marino, „a comunismului în forme democra-tice”, perioada vizată de creatorul Dicţionarului deidei literare fiind, indubitabil, cea postdecembristă.Nu are cum un scriitor să urnească România dinperioada de premodernitate în care se complace,pare-se, la începutul mileniului al III-lea, discrepan-ţa dintre vârfurile care alcătuiesc, realmente, elitaacestei ţări – nu mă refer la elita abuzivă, exclusivis-tă, mondenă, care domină şi dictează de douăzeci deani – şi păturile de jos ale societăţii fiind flagrantă,în România neexistând, din nefericire, o clasă medie,de mijloc. Cât despre clasa politică, aşa-zisa clasăpolitică, iarăşi şi iarăşi, Marino are dreptate: „Ceputeam crede despre un aşa-zis «Parlament» alRomâniei care refuză comemorarea oficială aRevoluţiei de la 1848? O adevărată ruşine naţiona-lă!”

Nu o dată, în arena scrierii marinoene, revinekierkegaardiana dilemă sau/sau, autorul punându-se în situaţia de a alege: între cariera politică şi voca-ţie, între familie şi vocaţie, între onoruri şi vocaţie.Şi întotdeauna, având o puternică, indiscutabilăvocaţie de scriitor, autorul acestui incomod opusalege ceea ce se cuvine, întrucât, după cum se ştie dela iluştrii maeştri invocaţi nu o dată, „pentru scriito-rul adevărat, pentru omul de cultură autentic,«opera», «creaţia» trec, în mod firesc, pe primulplan”. Goetheana voinţă de limitare îşi arată multi-plele feţe în cazul autorului nostru aspru, dar drept

nu o dată; Marino are, apropo, stilşi în nedreptăţile sale. Aroganţape deplin justificată a domnieisale este pe măsura orgoliului şi aoperei date României. Probabil căacest autor – se pare că unul din-tre marii nedreptăţiţi ai istorieiliterare româneşti – şi-a câştigatinclusiv dreptul la… nedreptate.Pornirile-i amare, justiţiare, apa-rent ţâşnite din resentiment, suntconsecinţa suitelor de nedreptăţisuportate stoic de-a lungul uneidramatice existenţe exemplare deun cărturar unic în contextul uneiculturi marginale, rău cunoscuteacasă, rău tratate acasă, la ea,necunoscută şi, uneori, adeseori,dispreţuită în lume. Vina le apar-ţine, în primul rând scriitorilor;pe unii dintre aceştia îi incrimi-nează – ca şi Nicolae Breban înTrădarea criticii (Editura IdeeaEuropeană, 2009) – AdrianMarino, punând la stâlpul infa-

miei discordia înşurubată iremediabil în lumea lite-rară, aşa încât „căzut pe mâna hidoasă a «vieţii lite-rare», devii o victimă sigură. În orice caz, un obiectde senzaţie, în presă, denigrat, compromis, murdăritpublic. Am mai spus-o şi repet: nu mă tem nici deSRI, nici de Securitate. Cine vrea să mă verificen-are decât să consulte dosarele depuse la BCU Cluj.Dar de veninul fără scrupule al «vieţii literare» –într-un anume sens – mă tem, deoarece pasiunea şivoinţa sa de denigrare şi compromitere nu are niciun fel de limite”. Sau: „Eu (şi alţii) suntem de faptdezarmaţi. Orice acuzaţie devine posibilă. Orice«vânătoare de vrăjitoare» este permisă. Orice calom-nie justificată”. E suficient, în această ordine de idei,să ne referim la modul în care a fost receptată aceas-tă carte, la penibila, ignobila campanie de denigraremenită să-l descalifice, compromiţându-l pe AdrianMarino, ca orice om de bună credinţă, având judeca-ta necoruptă, să cadă, cel puţin să cadă pe gânduri.Adrian Marino completează suita de cărturari nobili,rari, transformaţi în victime ale CNSAS. Acuzele decolaborare cu securitatea sunt gratuite, nu existădovezi certe în acest sens. Nu există, conform uzan-ţelor, o sentinţă de colaborare dată de tribunal. Nupuţini (ex)scriitori însă, grăbiţi să calomnieze, sădenigreze, să-şi hrănească mediocritatea, ratareadin veninul aruncat în statuile acestei literaturi, îşivăd de… meseria lor, de denigratori consacraţi, răs-colesc prin dosare, smulg fragmente de file interpre-tabile etc., falsifică, inventează, bricolează pe seamaexistenţei acestui mare cărturar, fiindcă… dincolo demoarte, prin această carte-document al unui destinexemplar, autorul ei a deranjat nu puţină lumeimportantă, în consecinţă, el, autorul, e musai să fiediscreditat –: „Aceasta este starea lamentabilă aîntregii societăţi româneşti după jumătate de secolde teroare poliţienească. Este greu să nu fii decepţio-nat de o astfel de decădere şi descompunere moralăgeneralizată. Iar psihologia «dosarelor» şi a «infor-matorilor», sistematic alimentată, nu numai că oîntreţine, dar şi o amplifică în proporţii de masăcatastrofale. O epocă într-adevăr tristă, deprimantă,demoralizantă”. (s.n.) În asemenea condiţii, recursulla izolarea cvasitotală se înscrie în albia vie, activă anormalităţii.

Ce este Viaţa unui om singur? Nu cred nici pedeparte că acest dramatic demers – o încercare teme-rară de a scrie liber – constituie, după cum s-a scrisîn chip pripit, nejustificat, o tentativă de reglare aconturilor, nici o încercare a scriitorului de a se răz-buna. Covârşitoarea majoritate a celor care au scrisdespre carte… n-a înţeles nimic sau… n-a vrut săînţeleagă! Ori, şi mai grav: nu i-a convenit să pricea-pă pentru cine a scris Marino această carte-dinami-tă şi care au fost imboldurile, ce anume l-a mânat săpurceadă la o asemenea epuizantă, după cum recu-noaşte autorul însuşi, întreprindere: să scrie o carteincomodă, scorţoasă, o carte ce are puterea de a tescoate, câteodată, din minţi prin cele câteva nedrep-tăţi făcute (de pildă, lui G. Călinescu, lui IonCaraion, literaturii române taxată pe nedrept cafiind minoră, vieţii literare, văzute mai tot timpul înculori nu tocmai senine, scriitorului român, perceputca fiind, cu câteva excepţii, odios, mărunt, interesat,impulsionat de şapte ori pe secundă de oportunisme-le cotidianităţii etc., pentru a aduce câteva pilde dinsuita celor existente). O carte exemplară, scrisă deun spirit îndrăgostit de asperităţile absolutului, casă mă exprim niţel pompos. Şi atunci… acea impre-sionantă majoritate, la modul penibil, imatur, ca sănu spun imoral, s-a grăbit să facă exact ceea cedetesta marele ideolog, marele cărturar: a împroşcatcu noroi, calomnii, cu jegul greţos al invidiei, rea-voinţei, neputinţei de a reacţiona aşa cum se cuvineîn faţa unui fenomen de neînţeles în esenţă. Marinoeste – în contextual culturii române, al istoriei men-talităţilor autohtone – un fenomen. Un Don Quijoteal spiritului care nu are cum să fie înţeles decât decâteva excepţii, de câteva spirite ultraelitiste, spiri-tualiceşte înrudite cu autorul Vieţii unui om singur;oare câte să fie? Cinci? Zece? Treizeci? Într-o ţarăsubdezvoltată, cu o populaţie ahtiată de scandaluridubioase, fapte „eroice” ale fotbaliştilor etc. �

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

© N

ICO

LAE

BR

EB

AN

Foamea de a fi

Aura ChristiAdrian Marino – unDon Quijote al literelor europene

Goetheana voinţă de limitare îşi aratămultiplele feţe în cazul autorului nostruaspru, dar drept nu o dată; Marino are,

apropo, stil şi în nedreptăţile sale.Aroganţa pe deplin justificată a domnieisale este pe măsura orgoliului şi a operei

date României.

Un Don Quijote al spiritului care nu arecum să fie înţeles decât de câteva

excepţii, de câteva spirite ultraelitiste,spiritualiceşte înrudite cu autorul Vieţiiunui om singur; oare câte să fie? Cinci?

Zece? Treizeci?

ADRIAN MARINO

10

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Trebuie să devii lăuntric prin tine însuţi şi întine însuţi pentru ca El să fie în tine. Nu că ar tre-

bui să luăm ceva situat deasupra noastră. Nu!Trebuie să luăm din noi, să luăm din noi înşine, în

noi înşine.”(Meister Eckhart)

Într-un Remember din 1994, în Caietulalbastru, Nicolae Balotă reţine sentimen-tul produs de contemplarea splendidelorceasornice aparţinând barocului german,

expuse la Bayerisches Nationalmuseum din München.Ceasurile acestea, „iscate de ingeniozitatea maliţioa-să a vreunui Homo ludens”, îi luminează în adânculmemoriei incantaţia jocului copilăresc ce anunţa,printr-o „delicioasă ameninţare”, sosirea aşteptat-neaşteptată a „Omului negru”. La capătul enumera-ţiei mecanice, ordonată crescător (şi coborâtor,deopotrivă), se află „ora fatală” în care „aşteptareaapariţiei Sinistrului” ia sfârşit. „Epifania OmuluiNegru – scrie Nicolae Balotă –, apariţia unei ore pri-vilegiate ce urma să cristalizeze brusc fluxul amorfal orelor, în acel joc al copilăriei, îmi descoperea cevadin misterul orologiului. Acesta măsoară, desigur,trecerea, scurgerea imperturbabilă a orelor, dar ceeace-l face preţios este anunţarea Orei, a unei oreanume, insulă fermă într-o universală disoluţie atimpului.” În aşteptarea tainic tensionată a acesteiOre, viaţa adună şi risipeşte intensitate, urcă şicoboară, se luminează şi alunecă în tenebre, ca toateale lumii acesteia. „Ceasornicul pare să măsoare dis-pariţia orelor moarte – continuă Nicolae Balotă –;sau să anunţe mai degrabă apariţia, epifania timpu-lui viu.” În monotona cadenţă a ceasornicelor, deci,este şoptită fascinanta muzică a risipei clipei, omuzică ale cărei vibraţii se acumulează, paradoxal,pentru a da sens acelei ultime „anumite clipe alese,anunţate sau denunţate”, a trecerii în neant.Oameni şi firi, case şi oraşe, întâlniri şi pierderi, ges-turi, lucruri, gusturi, parfumuri, toate puncteazăportativul pe care tic-tacul orologiului anunţă o ire-mediabilă risipă. Şi, aşa cum „omul Barocului şi-aproiectat himerele, adică lumea şi pe sine, în ceasor-nicele sale”, Nicolae Balotă prinde, în generoaselesale notaţii din anii ‘54-’55, prezenţe vii ale prieteni-lor contemporani, judecăţi culturale, meditaţii reli-gioase, diagnoze politice... himere, lumea şi pe sine.Jurnalul devine orologiu care, „în modelul redus alfragilei lui construcţii”, arată lumea văzutelor şi anevăzutelor, himerele istoriei şi ale sinelui.

Caietul albastru este scris cu migala şi genero-zitatea unui artizan care face, prin însemnare şiînzestrare cu sens, o delicată legătură între spaţiu şitimp. Prin înregistrarea zilnică a faptului viu şi efe-mer, a imaginilor, a chipurilor, a impresiilor schim-bate cu oameni vii, a impactului produs de lectura-rea cărţilor vitale, Nicolae Balotă construieşte şi dătrăinicie atât de fragilei clipe. Ca şi când oamenii,cărţile şi constelaţiile laolaltă ar deveni piese pre-ţioase dintr-un dichisit orologiu baroc, apte să înzes-treze cu frumuseţe, ritmic, ora care trece şi pe ceacare vine. Scriitorul devine ceasornicar, iar opera-jurnal – orologiu prin care este anunţată petrecerea(în sensul vechi al cuvântului, sinonim cu moarteaclipei). Viaţa este înţeleasă de Nicolae Balotă ca per-manent efort de „întoarcere acasă”, un acasă ce nupoate fi localizat. Este o înaintare prin întoarcere înurmă, o „coborâre în adâncuri” sau o „anevoioasăascensiune”. Notaţia zilnică în jurnal este o aseme-nea întoarcere. Omul viu nu poate înainta decât

zăbovind cu mâna dreaptă şi condeiul în ceasul tre-cut, în ziua petrecută. În Caietul albastru se întreve-de, însă, o funcţie suplimentară a jurnalului-orolo-giu, aceea de a deschide calea timpului viu. Un timpasupra căruia autorul Caietului albastru are prilejulsă revină pentru a-i întregi rostul, zeci de ani maitârziu, când trecutul a devenit deja rotund şi încăr-cat. Şi atunci, exerciţiul înaintării prin întoarcereeste reluat ca pentru a întregi impresia logicii imba-tabile a destinului.

Între „piesele” acestui jurnal-orologiu, memo-rabile sunt portretele făcute monseniorului VladimirGhika, „cerchiştilor” sibieni, lui Edgar Papu, TudorVianu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Negoiţescu,Wolf von Aichelburg sau Ion Barbu. Acesta dinurmă, un „Cafegi-başa”, un „levantin”, un „paşăîmbătrânit, exilat din demnităţi şi din raiaua sa,prăvălit oblic în scaunul din sala păgână” a cafeneleide la Nestor este „prins” tocmai în delicata ipostazăa celui trecător. „Căci nu mai era cel de altădată,profesorul de matematici absconse, cu privirea pier-dută în reverii abstracte, cu mustaţa stufoasă şineagră acoperindu-i buza de sus, ca pentru a dez-minţi părul rărit, încă negru,petrecut cu grijă dintr-o parteîntr-alta a creştetului, acope-rind o chelie prea flagrantă. Nuera unul şi acelaşi nici cu ieni-cerul încruntat, fioros, dinunele desene mai vechi.”Zăbava aparent banală dincafeneaua de la Nestor, moti-vată de o criză de hipoglicemiea tânărului Balotă, devinesursa unui splendide probe demeşteşug portretistic. Scriito-rul-ceasornicar trece „în mân-tuit azur”, dincolo de timp şiperisabilitate, imaginea poetu-lui care, „cum şedea acolo,înclinat într-o parte ca turnuldin Pisa, şi tot atât de solid caacesta (...) mai arunca din cândîn când spre sală câte o privireîn iatagan tăios, priviri ceputeau să pară furibunde sauhulpave, dar ochii săi cercuiţi,culcaţi acum orizontal, eraupitiţi după arcada stufoasă aunor sprâncene revărsate pro-tector şi căutau mai curândînăuntru decât în afară”.

Cărţile sunt un alt prilej de „înaintare prinîntoarcere”. De la Farmacopeea Scandinavica laDoktor Faustus, de la Summa Theologica la Crimă şipedeapsă cărţile îl obligă pe Nicolae Balotă la medi-taţie, la o evaluare critică tonică, solid fundamenta-tă pe o fină cunoaştere a moralei creştine. MeisterEckhart, Maxim Mărturisitorul, Hans Urs vonBalthasar declanşează profunde, generoase medita-ţii religioase: situarea între fariseu şi vameş (sau,infinit mai riscant spiritual, şi fariseu, şi vameş),apocalipsa ca revelaţie, legătura dintre om şiDumnezeu, dintre relativitatea lumii şi absolutuldivin.

Nicolae Balotă mărturiseşte că acest jurnal,scris la o vârstă de cumpănă (douăzeci şi nouă – trei-zeci de ani) nu poate fi un itinerarium mentis inDeum, aşa cum se construiau cele din copilărie şi dinadolescenţă. Nu este rod al căutării Adevărului, căci

scriitorul, „mereu pieziş faţă de Dumnezeu, mereusub el [sub adevăr], înapoia lui, rareori zărindu-ldintr-o parte”, are conştiinţa riscurilor unei astfel deambiţii. Jurnalul care avea să devină, prin bunăvoi-rea destinului, Caietul albastru, este mai degrabărezultatul dorinţei de a da trăinicie fiinţei proprii şifiinţei celor din jur, de a scoate din efemeritate gân-dul, ideea şi emoţia. Istoria darnică în absurdităţimotivează, cu atât mai mult, reţinerea frumosuluiviu, a respiraţiei duhului din cărţi, a judecăţilor este-tice, a meditaţiilor teologale într-un jurnal (scriere„ascunsă”). Nu interogaţii, nu căutare a marelui ade-văr, nu scormonire după revelaţii („căci Diavolul caminciună este mai aproape de mine ca scriitor decâtDumnezeu Adevărul”), ci elogiu adus zilei apuse şideschidere răbdătoare şi cumpătată către timpul viuce va să vină. Horoscopul făcut tânărului NicolaeBalotă de profesorul sibian Wolf von Aichelburg(care îi anunţa pragul dintre 1955 şi 1956 – anularestării – ca răscruce destinală), ca şi horoscopulmedieval încărcat de poezie, citat în Caietul albas-tru, sau ca obiceiul de a deschide Sfânta Scriptură„la întâmplare” pentru a întrezări conturul alegeri-lor viitoare sunt toate probe (ludice) ale deschideriicătre timpul viu, permanent construit de timpul tre-cut. „Căci azi – scrie Nicolae Balotă în PrologulCaietului albastru – nu mai cred în fracturile totale,în salturile imprevizibile ale existenţei. Trăirile,chiar şi cele abisale, mutaţiile, chiar şi cele mai spec-taculoase, ale personalităţii şi vieţii noastre suntînscrise în ceea ce le precede. Şi uneori, dacă nuîntotdeauna, îşi au sursele mult dincolo de timpulanterior al biografiei noastre personale.”

Dincolo de aspectul său (ludic, adeseori) descriere prin care este zădărnicită curgerea timpuluiprin şi peste oameni, Caietul albastru al lui NicolaeBalotă este un act de smerenie în faţa limitelormemoriei şi un loc al mărturisirii (mai puţin al inte-rogaţiilor). Este generoasa şi serioasa scriere a celuicare nu se retrage din lume şi din veacul ostil pentrua-şi construi o iluzorie şi artificială izolare. Fără să

ştie, tânărul Nicolae Balotăînregistrează în jurnal paşii pecare conştient îi face pentru aproduce răsturnarea destina-lă, arestarea şi anii grei deînchisoare şi domiciliu forţatcare îi urmează. Luciditateapolitică, bunul-simţ ideologic,rezistenţa la „rătăcirile” şi la„ereziile veacului” (explicateprin mediul tolerant al formă-rii, prin apartenenţa la Bise-rica Catolică şi prin convinge-rile religioase) îl îndeamnă pescriitor să conceapă un memo-riu destinat Occidentului, încare să fie denunţate metodicabuzurile comunismului faţăde cultură, Biserică şi intelec-tuali. Despre acest memoriu şidespre credincioşii fraţi Boilăse pomeneşte constant înCaietul albastru. La fel cum sepomeneşte şi despre nevoia desacrificiu: „chiar suferinţa pro-babilă, ca urmare a acestuiact, este necesară pentru noi(...) ca o legitimare a actului

(...) simt că am nevoie (o nevoie vitală, spirituală,absolută) de un act de sacrificiu”. Alături de scriitor,de profundul om de cultură, de iubitorul de frumos,trăieşte omul credincios. Între estetic şi religios,tânărul Nicolae Balotă nu poate face conjuncţiadecât construindu-şi sacrificiul. Şi, pentru ca acestsacrificiu să nu alunece în minciună, el trebuie săurmărească binele celorlalţi, binele comun. Tocmaiaceastă preocupare dă greutate paginilor de jurnal,scrise în aerul tare al timpului limitat. Nu este vorbaaici doar despre o transfigurare a faptului cotidian înprodus cultural, despre o curăţare, prin literaturăfină, a faptului banal de banalitatea sa. NicolaeBalotă scrie şi trasează, astfel, linia către Fapta con-cretă a sacrificiului, a lepădării de sine. Caietulalbastru are, din acest motiv, şi valoarea uneiscrieri-fundament, prin care se anunţă un nod desti-nal şi o grea încercare. Din această încercare,Nicolae Balotă iese curat. În pofida tentativelor(periferice) de a demonstra că o asemenea curăţenieeste „în afară de sfera adevărului”, prefer să rămâncu credinţa acestei curăţenii decât cu „adevărul”.(Aluzia la F.M. Dostoievski nu este lipsită de simţulproporţiilor.) În Caietul albastru, Nicolae Balotă res-piră aerul providenţial al celui care simte adânc fra-gilitatea clipei. El ia din sine însuşi, în sine însuşi,mărturisind paşi către sacrificiu şi sens. Cartea încare pune această mărturisire a sinelui şi a imaginiilumii trecute prin sine pune o delicată greutate înpragul dintre timpul care a trecut şi cel care îiurmează. �

© D

OR

UH

ALI

P

Irina CiobotaruJurnalul-orologiu. Scriitorul-ceasornicar

■ semnal ■ Editura Contemporanul

Marian Victor Buciu10 + 10 prozatori exemplari nominalizaţi la NobelColecţia Biblioteca Contemporanul � Dicţionare

Mă aplec critic spre o literatură încă insuficient cunoscută, marcată în ultimele decenii şi de obsesia sau comple-xul Premiului Nobel. Atitudinea noastră comună fibrilează excesiv de relativizant sau absolutizant, încercând sădevină acţionară şi să provoace reacţiuni într-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic. Rămân laconvingerea că exemplaritatea este efectul stranietăţii privită ca insolită familiaritate. Testez, cum am mai spus,fondul autohton şi forma universală, în epica românească din secolul XX, evidenţiind experimentul substanţial, înmăsura în care se integrează în — şi face sau încearcă diferenţa de — epica occidentală. Dincolo de valoarea intrin-secă, prin traducere merituoasă şi meritată, se va arăta că literatura română, chiar şi prin proză, vine într-un(de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul şi hulitul Premiu Nobel…

Marian Victor Buciu

„România se împuşcă mereu în picior”.Denis Deletant

În acel Decembrie, simultan, la Bucureşti, laIaşi, la Cluj, la Sibiu, la Suceava, s-au scosdin librării cărţile lui Ceauşescu şi volume-le de omagii. Bun lucru! Numai că librăriile

care le găzduiseră au fost vizate, pesemne, dreptcomuniste, de vreme ce-au fost închise, una cîte una.O distinsă librăreasă de la Junimea ieşeană mi seplîngea, în ianuarie ‘90, că inşi furibunzi au somat-osă lichideze vitrina dedicată lui Eminescu. Chipurile,aniversarea poetului era obicei comunist, practică pro-pagandistică apusă. Eminescu ar fi reprezentat o idea-lizare generalizată, o eroare generalizată, o obsesiepopulară; ei se simţeau violentaţi de acest tabu naţio-nal.

Nu demult, un imens coş de gunoi a fost plantatde Reciclyng Ghost (grupul SA Ellite de la Facultateade Arte plastice, decorative şi Design) în faţa aceleiaşilibrării din Piaţa Unirii. Halal proiect! De ce nu în faţatarabelor gemînd de tabloide; de ce nu în faţa vreuneiedituri pe profit, gata să tipărească trash contracost(uri), fără vreo minimă selecţie. Cartea n-o ducebine în România, chiar dacă, în notă etnografică, nemai consolăm: criza trece, cărţile rămîn. Şi nu mă referla maculatură, ea trăieşte bine. Rebuturile se află întopul vînzărilor, fără ca necesara reacţie maiorescia-nă, În lături!, dinspre critica de întîmpinare să fie des-tul de fermă. Înregistrăm o foame şi o sete de tiparfără precedent, profesioniştii cuvîntului fiind înecaţide cărcălici grăbiţi.

Aici trebuie să fac o precizare: eu n-am intrat înbaremul „ideolitic” al cenzorilor-activişti, ca să-i regretcumva; dimpotrivă, am detestat şi detest logica lorspecială. Cu toate astea, trebuie repetat că literaturasubversivă, alegorică, scrisă anume ca să-i ocolească/amăgească, presupune un lector atent, avizat, compli-ce cu autorul. Or, cititorii avizaţi, pentru care reco-mandările „României literare” vechi contau, s-au camdus, ca şi relaţia de complicitate cu autorul preferat.Goniţi din librării de preţurile exorbitante(Humanitas deţine recordul), de „marfa” îndoielnică,de „ţepe”, cumpărătorii au cam părăsit locul, comerţulde subţire (cu carte) fiind rău avariat.

Televiziunea face totul ca să ne scoată cărţile dincasă. „Cititul îngraşă”, ne-a avertizat AndreiGheorghe. „Dacă vrei să te plictiseşti, citeşte!”, am maiputut auzi pe canalele TV. Eu aş spune că oameniicare n-au lume de hîrtie sunt cei plictisiţi. Şi-mi aducaminte de titlul unei emisiuni de divertisment intitu-lată Pusei mîna pe o carte (cartea fiind obiect de batjo-cură pentru teleaştii cu pricina), în care operatorulmuta obiectivul de pe un chip ridat pe buricul gol alunei fetiţe, care ar fi preferat să-şi bage mîna în acva-riul cu viermi decît între filele unei cărţi. Travelling„educativ” de pe mecla babei pe chipul frumuşel altinerei: aşa păţiţi dacă citiţi.

Am trecut de la cititul ca protest, din „iepocă”, lacititul care irită. Şi eu am înghiţit destule privirireprobative în tren, de pildă, ţinînd ochii în carte. „Aicinu-i sală de lectură! E tren, nu bibliotecă. Linişte păs-trăm acolo, aici e tren”, mi-au aruncat nişte jucători decărţi. „Tu stai şi citeşte în timp ce noi trudim cu cărţinecîştigătoare. Tre’ să scapi repede de cărţile astea casă faci ceva. Dă-le naibii de cărţi, cu îi trebă ca şicărţi?”

În era postGutenberg, plăcerea textului e depă-şită, ca şi lecturile pasionate, îndrăgostite. „Îmi placesă trimit mesaje cînd fac treabă mare”, am citit pe bur-tiera unui post TV. Cît despre „divanul” electronic,bine este să te ţii departe de comentatorii puşi pe celemai groase injurii. „Mediocrizare” sau „mediocretini-zare”, alegeţi! Eu cred că amîndouă la un loc. Judecînddupă cît de des apar în emisiuni, modelele impusetinerei generaţii sunt cuplurile Columbeanu şi Lis,plus clanul Prigoană, ori madam’ Tatoiu, care scapăprea des la microfon. Fiinţe cacofonice (rezistă lareguli gramaticale ca la viruşi periculoşi) sînt invitateşi aplaudate. Personajul lui Camil Petrescu,Lumînăraru, cel care se prefăcea orb pentru că nu ştiasă scrie, s-a clonat. Şi-mi amintesc de o emisiune cul-turală a lui Marius Chivu şi de necitiţii săi invitaţi.„Poate ştiţi cine a scris Iarna decanului”, s-a interesatamfitrionul. Că Mioara Roman habar n-avea. Cît des-pre tînăra din showbiz sau din modelling, ea o compa-ra pe Zelda Fitzgerald (se făcea vorbire despreAlabama Song de Gilles Leroy, Premiul Goncourt,2007) cu... Vidra lui Hasdeu. Iar domnu’ Cocoş, pre-zentat exemplar, era bărbatul însurat cu o femeie desucces social.

À propos de succes. A fi scriitor în vîrstă e, la noi,defect social. În afară de „boierii minţii”, de „idoliiforului” onoraţi cu asupra de măsură, conform legilorstrîmbe ale universului mediatic, literaţii, mai ales cei

bătrîni, n-ar face rating. Rating face „fata lu’ Bote”, cusînii augmentaţi. „Broaşte... destule!”, cum ar zice I.L.Caragiale. Cît despre poeţi, ce mare lucru? Doar ascris şi Băsescu o poezie. N-ar fi fost exclus să intreşi-n vreun manual alternativ de română, dacă nu i-arfi supărat pe neptuniştii-analişti T. Ungureanu/ C.Pârvulescu/ C. Preda cu supraimpozitarea drepturilorde autor. Au mai fost cazuri, nouă ne place să polime-ritizăm!

Şi uite-aşa am ajuns de la Neculuţă (poetul ciz-mar, ridicat în slăvi şi-n manuale de proletcultişti) laGuţă manelistul. Doar la OTV ne-a fost prezentat deDan Diaconescu-Direct „marele artist FlooorinSalam”. Vreţi versuri de domnu’ Minune în loc deMihai Eminescu? Asta vreţi, asta aveţi. Şi totuşi: n-afăcut rating Liviu Ciulei, la Profesioniştii EugenieiVodă, dacă emisiunea s-a re-transmis? N-ar fi făcutrating Dan Grigorescu, despre moartea căruia nu s-aspus nimic? Nici rafinatul poet Petre Stoica, trecutdincolo în tăcere, la 78 de ani? Nici Iordan Chimet,care a încetat din viaţă la 81 de ani, moarte ignorată?Ce nu ignorăm e sinuciderea Mădălinei Manole orifaptul neomis de ProTV, la ştirile de ora 5, că pe-oplajă din Franţa, Carmen Tănase şi-a pierdut dinţii deaur (ai personajului gitan Flăcărica) prin pietriş (23august, 2010).

Întrebat de ce nu apar scriitori între cei 10 pen-tru România, realizatorul, Mihai Tatulici, a susţinutcă publicul n-a votat la secţiunea respectivă şi basta.A preferat să opineze pentru secţiunile actori/ analiştipolitici/ jurnalişti/ miniştri/ interpreţi. Pentru scrii-tori, nu, n-avem public. De ce oare? Şi cine a pătatcanapeaua? Nu cumva flecărelile inoportune, vuvu-zeala culturală continuă şi-au făcut efectul? Marileiubiri culturale nu se mai poartă. Se produc atacuriimunde, dar bine concertate la personalităţi tutelare,la repere, ca Blaga, Arghezi, Crainic... Ni se repetă cătrebuie să terminăm odată cu fascinaţia pentruEliade, pentru Cioran, pentru... Călinescu? Un clovncu operă de trei parale, periodic pus la stîlpul infamiei.N-avem, chipurile, poezie şi, dacă există, trebuie agă-ţată în cuiul latrinei de la ţară, ca să citez pe un dile-mist, discipol al lui Brucan. E în modă să-i dispreţu-ieşti pe maeştrii prozei, iar filosofi nici că am avea. Leaduc aminte de-constructorilor că, la seminariile sale,atunci cînd studenţii erau în dificultate, Heideggerîntreba: Ce zic latinii? Şi „latinii” (AlexandruDragomir, Octavian Vuia, Constantin Oprişan) opinauca folos. Cînd filosoful a fost atacat de stînga franceză,iar omagierea sa la Sorbona a fost interzisă, „latinii”l-au apărat, organizînd memorabilul Colocviu dinCerisy la Salle. Închid paranteza.

Pe de altă parte, se supralicitează o anume„castă intelectuală”. Dacă vrea Humanitas, publicintellectual te face: ca şi-n socialism, performanţa cul-turală aparţine numai unora, pe alese.

Şi mai sunt, ca să sporească la maximum confu-zia, traducerile din scriitori mici cu funcţii mari; pestegraniţă, exportăm destui ipochimeni. Premiile USRconsolează de multe ori mediocrităţi, aflate pe valulrevoluţiei sexuale. Statul a declarat divorţ Cărţii,gata, s-a prescris. Şi de ce n-om fi avut încredere într-oformă de organizare statală a publicării şi difuzării?Nu de cenzura ceauşistă e vorba aici, ci de o cenzura-re a imposturii. Cum? Prin organizarea selecţiei ofer-tei culturale pe comisii de specialitate, cum s-a întîm-plat în interbelic. Nu-i complicat pe cît pare. Singurulnostru privilegiu în socialism erau cărţile ieftine de laMeridiane şi de la Univers, minunatele Globus, seriaRomanul secolului XX etc. Trebuia musai privatizatăeditura Minerva, specializată în ediţii de autor, caideologia să se ducă pe apa sîmbetei? După ce s-a plă-tit urît tribut politizării, să se plătească iarăşi? Amaruncat la coş interpretările inerţiale, cu tot cu autori(clasici).

Aud că în Polonia, Ungaria, dar şi în Rusia (ca sărămînem în spaţiul „est-etizat”), cartea se menţineaccesibilă, librăriile nu dispar, bibliotecile nu seînchid. Nici Cehia, nici Polonia nu se tot plîng că auliteraturi mici în limbi fără circulaţie. Nici, mai încolo,Olanda şi Suedia. Ce simplu ar fi fost dacă măcarMinerva şi Univers n-ar fi fost privatizate, dacă libră-riile ar fi rămas librării şi bibliotecile – biblioteci.

Am ajuns, după spusa fostului ministru alCulturii, Cultelor şi Patrimoniului, Teodor Paleologu)pe ultimul loc din Europa la vînzarea cărţii. Iar cuvîn-tul nu-i altul decît sabotaj, atentat la identitate cultu-rală. Spus limpede: miniştrii Culturii nu şi-au sprijinitcum ar fi trebuit obiectul muncii: Cultura. Leit-moti-vul? Nu sunt bani. Pentru monumente deteriorate;pentru biblioteci (clădiri şi fond de carte), pentru sala-riile bibliotecarilor; pentru muzeele de artă; pentruclădirile de patrimoniu; pentru casele memoriale înparagină. Institutul Cultural Român, zice media, arespins acţiunea Nichita Stănescu, proiect de 15.000

de euro, dar cel mai tare artist e TARA, dacă a costatInstitutul cu mult mai mult. Un fal(u)s public egal50.000 de euroi. Tipărirea a 12 reviste care apar subegida USR (informaţie Liviu Ioan Stoiciu) ar însuma800.000 de euro, cît banii făcuţi praf de Ridzi în cîtevaluni, ca ministresă. Cui ce-i pasă?

N. Manolescu vorbea, în presăptămîna alegeri-lor, de „sarcinile mai mult sindicale” pe care le-ar aveaacum Uniunea; de „o apărare” a unora dintre scriitoride „mizerie”. Mai voia „o deschidere, să fie un club caresă atragă oameni, să provoace discuţii”. Păi n-avemCazino? În 1993, sub Mircea Dinescu, salariaţii USRau rămas fără salarii. S-a pronunţat vorba spăimoasăfaliment şi, atunci, interimarul Laurenţiu Ulici aînchiriat Casa Vernescu, cu destinaţia Cazino. Soluţiaar fi fost cu mult mai simplă dacă (de la Kogălniceanucitire) funcţionarii ăştia, ei înşişi scriitori, ar fi accep-tat să facă treabă benevol, „patriotic”, eventual prinrotaţie. (O notă bună pentru recuzarea de la premii amembrilor Comitetului Director al USR.) Şi poate că –mai ştii? – măreaţa uniune (număra la 19 februarie‘65, Conferinţa pe ţară a US, 458 de membri; azi –scriitori mii), în loc să încerce să retragă calitatea deredactor şef adjunct al VR lui Liviu Ioan Stoiciu, maibine i-ar elimina din rînduri pe plagiatorii dovediţi.Dacă nu, excluderea lui Eugen Barbu a fost doar opoliţă. Dar de ce ar face-o? Rîndurile din ce în ce maidese ale USR cuprind tot soiul de pastiseuri. Calităţileprofesionale n-au avut importanţă cînd filiala Iaşi eracondusă de Valeriu Stancu. Iar degradarea statutuluide scriitor e greu de stopat. Meritocraţia e în minori-tate faţă de nulocraţia din USR.

Pe sigla USR figurează Casa Monteoru, locaţiede 70 de ani, pierdută. Simbolic? Aşadar trebuie săgăsim alt logo, vreo foaie veştedă, fostă frunză verde.Poate face unul Sorin Tara. Sau graficianul TudorBanuş, fiul poetei, pentru albumul căruia InstitutulCultural Român ar fi scos din buget o sumă uriaşă,cum se comentează pe bloguri. Tot simbolic mi se parefaptul, comentat de presă, că preşedintele InstitutuluiCultural Român, H.-R. Patapievici, a desfiinţat„Cultura” cînd împlinise un an.

„Dacă un organism nu reacţionează cînd esteatacat, atunci acest organism este fie pervertit, fiemort”, notează tranşant N. Breban. Amendament: niciîn dictatură n-au fost solidari scriitorii, cu atît maimult în libertate, cînd fiecare se vrea „croitor de pîne”,vorba lui Creangă, pentru sine şi atîta tot. Vocaţiaprieteniei e floare din ce în ce mai rară. Iar încrengă-tura GDS a cam acaparat capitalul intello, cu atît maimult cu cît de la inegalitatea şanselor (de origine, declasă) s-a trecut la inegalitatea şanselor materiale.Exilul în rue Bisson sau rue Saint-Honoré, înLindenthalgürtel ori în Jackson Heights s-a completatcu exilul din editurile importante, din revistele binedistribuite, din emisiunile care contează... Un exem-plu din alt spaţiu cultural? Fără rubrica de la Radio,Andrei Codrescu nu şi-ar fi publicat poezia la edituriimportante în SUA. Iar la Letterman, la o oră de vîrf,nu l-au dus cărţile, ci filmul Road Scholar. Şi un exem-plu din spaţiul nostru: ar fi fost considerată Uşa inte-rioară carte de prim raft, dacă autorul ei n-ar fi fostlider de opinie? Bine mediatizată, elita devine supra-elită. Altfel, rămîne tăcută (cuvîntul lui AdrianGavrilescu).

„Fiecare cititor se naşte singur”, crede DanielCristea Enache. S-o fi născînd el cititor talentat cucartea-n mînă, ca Minerva cu coiful, dar trebuie ajutatsă crească, să aibă în spate o bibliotecă (spus cu uncuvînt drag Aurei Christi) vie; să se descurce în acesttalcioc cultural unde Coelho cu Vrăjitoarea dinPortobello, de pildă, deţine primul loc la vînzări,urmat de Mihaela Rădulescu, cu panseurile pueriledin Despre lucrurile simple. Critica de întîmpinare săspună răspicat: Ajunge, răduleştilor!, înainte ca citito-rul să iasă din puterea magică a cărţilor bune. Îndem-nul sanscritologului Theofil Simenschy, adresat affe-tuoso studenţilor, era: „Nu citiţi cărţi bune!” Şi conti-nua, după o mică pauză: „Citiţi doar cărţi foarte bune,nu-i timp pentru cărţi bune”. Numai că Simenschy afost un intelectual total, un erudit, un enciclopedist,specie pe cale de dispariţie. Personal, prefer o sută decititori avizaţi decît zece mii de fani Coelho. Iar popu-laritatea nu-i neapărat atribut al valorii.

E Ion Barbu popular? O gogoriţă mi se pare şiafirmaţia „dacă nu te cere piaţa liberă de carte, nuexişti”! N-o fi existînd, oare, Lautréamont? Cititorul edezorientat de reclama nesăbuită, de supralicitareaunor false valori. Să le zic scriitori postimportanţi, caAlexandru Muşina? Nu, pentru că nu sunt aşa ceva.„Miha”. Dan Chişu şi alţii, eiusdem farinae, sunt buniPR-işti şi atîta tot. Numai că dezorientarea cititorilor(şi, ca efect librăriile goale), duce, inevitabil, la demo-larea statutului de scriitor. Mă tem că Adrian AluiGheorghe are dreptate spunînd că deşertificareaRomâniei a început din bibliotecă. Cine certifică unscriitor de talent, dacă nu cititorii de talent? Şi cumsă-l recunoască dacă e derutat de critica mică, piaris-tică, de agenţii de vînzări?

Încerc din greu să-mi reprim un sentiment al ire-mediabilului, mai ales că o aberaţie larg susţinută înmomentul actual e că valoarea estetică ar fi o himerăpentru literatura română. Nu spunea Baudelaire, cuamărăciune, că naţiunile fac tot ce pot ca să nu aibăoameni mari? Românii „recenţi”, cu siguranţă. �

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

11

VVVViiiieeeeţţţţ iiii ddddeeee ccccăăăărrrrţţţţaaaarrrr iiii

Magda UrsacheDe la Neculuţă la Guţă

12

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Discutarea romanului lui Petru Popescucred că trebuie începută de la titlu.Titlul în original, în limba engleză –Girl Mary – şi cel în limba română –

Fata din Nazaret – la ediţia acestuia, din 2010(Editura Curtea Veche. Jurnalul, Bucureşti.Traducere de Mihnea Gafiţa). Aici avem cu desluşire,pe de-o parte intenţiile autorului, ideea lui de bază, şitrimiterea naraţiunii (programată) prin sugestia tra-ducătorului, direct la mitologia creştină, la factologiabiblică, deci la o altă dimensionalitate în sensuri asubiectului. Girl Mary ar fi să însemne, destul deneutru, fata Maria, ceea ce este cu totul altceva decâtFecioara Maria, aşa cum cunoaştem personajul dinScripturi, ca fiind Maica Domnului, la care însă netrimite cu bună ştiinţă nominalizarea prin Fata dinNazaret. Acuma, e adevărat, fata din Nazaret arputea fi (şi în romanul lui Petru Popescu chiar este, înbună măsură) o fată oarecare dintr-un oraş al Iudeii.Numai că, avându-i părinţi pe Ioachim şi Ana, vorbin-du-se despre Iosif şi despre Pilat din Pont etc., devinelimpede că personajul Mariamne trebuie identificatcu Maria, cea care va da naştere, mai târziu, FiuluiOmului. Va da naştere – e de reţinut! – numai că totce se întâmplă în romanul lui Petru Popescu se întâm-plă înainte ca ea să aducă pe lume pe Mesia, deci esteromanul unei fete – nu oarecare, totuşi – din tribul încare anunţaseră proorocii că se va naşte Mântuitorul.În asemenea condiţii confuzia nu doar că e posibilădar devine şi obsedantă, căci pot exista cititori care sătreacă toată ficţiunea romanului sub semnul blasfe-miei. Ceea ce ar fi profund greşit.

Romanul lui Petru Popescu, masiv şi mustindde semnificaţii morale, recompune (cu siguranţă înurma unei meticuloase documentări) o epocă istoricăa antichităţii, în toată coloratura ei exotică (ni se pareazi), dintr-un teritoriu – al Galileii şi al deşerturilorarabe – aflat sub ocupaţia Imperiului Roman. Mânaprozatorului e sigură şi verbul degajat, ochiul atent ladetalii şi gândul încărcat de reverberaţii mitologice încorelaţionarea personajelor. El propune o intrigă pecât de simplă, pe atât de dramatică, pe tema iubirii, aunui cuplu de tineri inocenţi, dar şi a iubirii deoameni, a iubirii ca normă existenţială, marea iubire(„iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”) ce stă labaza dogmei creştine, marea noutate pe care o vaaduce Mântuitorul în lume. Dar, deocamdată acestanu şi-a făcut văzută prezenţa, fiind doar o speranţă,nutrită de certitudinea că va veni, cândva, pentru aschimba ordinea de înţelegere a rosturilor lumii.Această aşteptare, această pregătire pentru momen-tul sosirii Lui, îşi pune pecetea semnificativă pe facto-logia pe care Petru Popescu o imaginează, din detaliirealiste, plauzibilă şi totuşi parabolică, dincolo deinformaţiile extrem de sumare pe care le oferă mitolo-gia biblică în privinţa biografiei eroilor săi de dinain-te de revelaţia autenticităţii cristice pe pământ.

Mariamne este o fată abia ieşită din adolescen-ţă („Eu sunt Mariamne bat Ioachim, care am şapte-sprezece ani şi sunt la fel de înaltă ca mama mea”),harnică şi cuviincioasă, prietenoasă şi deşteaptă,cunoscătoare a legilor sacre ale seminţiei căreia îiaparţine, căci tatăl său e preţuit în obşte nu doar caun meşteşugar bun ci şi ca rabin: autoritate religioa-să. Este ascultată şi ea de prietenele ei; ştie să seroage şi, presimţindu-şi împlinirea femeiască, aşteap-tă cu nerăbdare să-şi cunoască soţul, pe care să-liubească şi de care să asculte ca supusă lui, din dra-goste, nu doar ca o servitoare, cum o îmbiase a-i fiApella (viitorul Pillat din Pont), trimisul romanilor îndeşert pentru a vesti evreilor că împăratul le îngădu-ia întoarcerea la vechile case, din localităţile de undefuseseră izgoniţi cu brutalitate. Acestuia îi plăcusefata, de cum o văzuse. Dar Mariamne ştie să-şi păs-treze curăţenia trupească şi sufletească, rugându-seDumnezeului lor, pentru toate cele, cu smerenie şi

încredere. „Ştiu că nu sunt cine-ştie-ce frumoasă, darnu mă tem de muncă, oricât de grea s-ar dovedi.Numai că, Dumnezeule Veşnic, nu mă lăsa dată cusimbrie, o să-nvăţ şi eu să vopsesc la fel ca mama, o săînvăţ şi tâmplărie de la tata şi mă mulţumesc şi cu celmai sărac dintre soţi. O să-mi ţin capul plecat şi o sărobotesc şi când mi s-o rotunji pântecul cu cel dintâicopil al meu, o să câştig eu măcar jumătate din traiulnostru zilnic şi-o să spun că soţul meu l-a câştigat petot, că el e mântuitorul meu. O să fiu atât de recunos-cătoare şi faţă de el, şi faţă de tine Ha-şem, şi-o să-ţirăsplătesc bunătatea, ZÃU că ţi-o răsplătesc! Şi, dupăaia, poate-mi îngădui să plâng pe săturate”. În curândîşi cunoaşte şi iubitul, în persoana tânărului tâmplarIosif, slujitorul lui Şalafta („Era cu un cap mai înaltdecât mine, dar tot un băieţandru – abia îi dăduserătuleele pe gât şi pe bărbie”), ucenic pe care Ioachim îlcunoştea deja şi îl preţuia („Şi e mai bun decât erameu la vârsta lui”). Între cei doi se naşte fiorul iubiriicurate, sincere şi vor şti să lupte, fiecare în felul său,împotriva tuturor întâmplărilor ce se urzesc, parcăanume să-i despartă. Despre Iosif se spunea că deve-nise steril, incapabil a zămisli prunci femeii lui, pen-tru că, nu cu mult în urmă, fiind pe câmp cu oile, seabătuse asupra lui un fulger din cer şi doar cu greucei apropiaţi îi salvaseră viaţa, îngropându-l înpământ până la bărbie, pentru ca să se scurgă din eltoată puterea acelui foc celest, de pe urma căruiarămăsese însă cu această neputinţă a procreerii („...părţile bărbăteşti ale lui Iosif care fuseseră prăjite defulger”). Dar Mariamne nu pare să dea importanţăvorbelor de felul acesta. Ea îi e credincioasă şi îşiaşteaptă măritişul. Refuză peţitori cu stare, se opunea fi trimisă ca slujitoare la Ierusalim, chiar dacă prinaceasta ar aduce anumite înlesniri de viaţă celor dinseminţia sa. Nu ezită să plece însă la drum, singură,în pustiuri, pentru a-l recupera pe Iosif ce fusese obli-gat să se îndepărteze de ea. Astfel, dragostea lor blân-dă şi caldă rezistă, pentru că Mariamne ştie să seroage neîncetat Dumnezeului lor, către care găseştetocmai calea curăţeniei sale sufleteşti şi trupeşti,deopotrivă. E o atitudine pe care prozatorul o tratea-ză oarceum mitic – pentru a nu spune filosofic sauteologic – situând-o în pandant cu atitudinea Evei,întâia femeie, prin care păcatul a fost introdus înlume. În acest sens şi dialoghează Mariamne cuDumnezeu, oferindu-şi inocenţa ca o cale de posibilărecuperare a virtuţii pierdute, vorbind în numele ace-lei Eve primordiale, al cărui destin şi-l asumă, perpe-tuat, toate femeile de pretutindeni şi din toate vremu-rile – destinul damnat al fiinţei femeieşti, procreatetocmai pentru a fi dătătoare de viaţă umană: „Când aidat naştere tuturor lucrurilor, ai avut vreo pereche?Nu prea cred, am văzut cum potriveşti frunzişul petrunchi şi cum doreşti să le împreunezi pe toate. Cândai făcut bărbatul şi femeia, ce-ai făcut? Ai luat de la elşi ai pus la ea. Se poate spune că de la început ne-aifăcut împreunaţi (...) Ne-ai lăsat în voia noastră, dupăce le-ai potrivit pe toate în jurul nostru şi pe următe-ai întors şi l-ai pus pe bărbatul meu să mă reclamela tine! După care, m-ai condamnat: de-acum înainte,în durere-ţi vei naşte copii şi bărbatul tău va fi stăpânpeste tine! Şi totuşi, chiar dac-ai fost atât de crud cumine atunci, demult, de mă mai doare şi acum cruzi-mea ta, eu tot te iubesc, să ştii, tot te iubesc aşa, cumintea pe care mi-ai dat-o şi care-şi doreşte atât demult să te înţeleagă (...) Totuşi, eu sunt din carne şisânge, iar bărbatul e făcut din ţărână”. (E aici cevadin smerenia lui Iov).

Scris la persoana întâia (aproape în întregime),romanul lui Petru Popescu apare ca o febrilă confesiu-ne a inocentei Mariamne, ce trăieşte în experienţa sade viaţă destinul femeii din totdeauna, apăsător printocmai sensul culpabil pe care i l-a dat acea Evă, de laînceput de lume. Dacă atunci, în acel illo tempore, lacare Mariamne se raportează mereu, sensul iubirii

pare să lipsească din relaţia sa cu bărbatul, cunoaşte-rea fiindu-i interzisă, şi tocmai de acea unirea lor cafactor de procreaţie apare drept un gest vicios, bla-mant, la celălalt pol al arcului întins de la începuturipână în clipa de fericire a Mariamne, aceasta se simtechemată a da un alt sens cunoaşterii, prin iubire,marcând astfel un alt început de lume, izbăvitor depăcat, prin tocmai curăţenia fiinţei sale virginale:„Iubire înseamnă să cunoşti pe cineva până-n străfun-dul sufletului său, Adonai, nu-i aşa?/ Şi iubireînseamnă să ştii să te temi./ Intr-o bună zi, o să tecunosc şi pe tine fără frică până-n străfundul sufletu-lui tău, Adonai, nu-i aşa?” Acesta i se arată ei, cum ise arătase odinioară lui Moise, printr-un semn mira-culos, acela al tufişului incendiat: „Am strâns înpalmă tufa de mir. Ce mai conta că mi-a zgâriatpalma, durerea înţepăturilor era un fleac faţă de fap-tul că-l auzeam vorbindu-mi”.

În toate dialogurile ei cu Adonai e o mare sme-renie dar şi o tulburătoare nelinişte integratoare:„Ehei, Adonai, cât de tare te-a mai dezamăgit fiică-taEva, de i-ai pus pe umeri o asemenea soartă! Ce-afăcut Eva cu adevărat, ce-au făcut toate femeile de-atunci, de bărbaţii le dispreţuiesc şi se tem de ele înaşa hal?” Alteori solilocviul, în marginea discuţiiloravute cu Domnul, e vibrant prin tocmai nevoiacunoaşterii: „Atunci, la începuturi, în grădină, înmomentul în care deschisese ochii, Eva îşi cunoaşteadeja viitorul. Ceea ce-l uimise, când încă nu se curăţa-se pe mâinile cu care crease, şi-l minunase până înadâncul sufletului, de zisese: E bună... Şi el îi cunoş-tea viitorul, dar ea şi-l cunoştea mai bine decât i-lcunoştea el. Iar când se hotărâse şi o gonise din gră-dină, ea îl lăsase pe el într-o asemenea singurătate,încât i se făcuse dor de ea cu fiecare bătaie a inimii (...)Aşa că, de atunci înainte, se simţise însingurat şicând gândea la bărbatul pe care-l crease, dar multmai însingurat când se gândea la femeie...” Mariamneare însă sufletul plin de dragostea cu care însuşiDumnezeu a creat lumea şi pe care doreşte cu adevă-rat să-l cunoască şi să-i fie de ajutor în a da lumii sen-sul adevărat pentru care a creat el lumea: „Ha-şem...pot să fac pentru tine ceva? – la care el a zâmbit maimult pentru sine:/ Poţi, Mariamne, poţi. Aşa o să fie,atunci./ Aşa să fie... ce anume? Dar am tăcut, deteamă să nu-şi ia înapoi promisiunea (...) Acum du-te,fiica omului şi mergi cu bine. Du-te înapoi. Calcă peurmele paşilor mei, ca să nu rătăceşti”.

Când Mariamne va lua seama că ea este aleasa– după cum înşişi proorocii vechimii o spuseseră – cădin dragostea ei pentru Dumnezeu se va zămisli acelace va fi să mântuiască omenirea, că fiul omului se vanaşte din fecioria ei fără de păcat, Mariamne îşi vaasuma cu demnitate menirea: „Gabriel, sub chipulbătrânului arab, rămăsese cu privirile aţintite asupramea./ – Oricine va fi acela care-mi va dărui un copil,am zis, eu îmi voi face datoria. O să mă străduiesc să-ifiu de folos şi voia Domnului se va face, să fii sigur deasta”.

Povestea romanului nu trece însă dincolo deacest moment. Eroina lui Petru Popescu rămâneMariamne, cea care se pregăteşte doar să primeascămisiunea unei noi Eve pe pământ, prin curăţenia tru-pului şi a sufletului, prin dragostea de careDumnezeu însuşi are nevoie pentru a izbăvi, prin ea,păcatele omenirii. Dar ea nu este încă născătoarea deDumnezeu. E aici, în această pregătire, prin dragostepură – a femeii, a lumii de fapt – o profundă tulbura-re umană, pe care prozatorul caută a o recompune,fără să supraliciteze teza biblică, ba din contră, prinîntregul carusel de întâmplări din viaţa diurnă aoamenilor simpli ca şi din strategiile luptei pentruputere ale mai marilor obştei, demonstrează calea deurmat pentru a ajunge acolo, la mitologia biblică. Eun roman parabolic, un roman de dragoste, dacă prinaceasta vrem să înţelegem însăşi cunoaşterea esenţeidivine a lumii.

Petru Popescu pleacă de la condiţia romanuluipopular azi, pentru a duce, prin ideatica propusă,întreaga construcţie epică a acestuia, într-o zonă deînţelegere mitologică (mitologie creştină) a unei facto-logii aparent diurne, privitoare la nevoia de puritateşi credinţă în iubire – iubirea ca paradigmă existen-ţială primordială a lumii. Motivul biblic, al naşteriiFiului Omului din Fecioară, se află doar la un orizontde aşteptare, pe care intriga îl sugerează fără echivoc,la care, de fapt, totul face trimitere, fără nici un fel dereţinere, dar nici cu dorinţa manifestă de a-l ilustrafactologic. Aici, în acest echilibru relaţionar al omuluicu transcendentul, cred că trebuie găsită calitateamajoră a mesajului romanesc al autorului. Eroina sarămâne doar fata Mariamne (încă nu s-a relevatMaria), despre care Scripturile ne dau puţine cunoş-tinţe. Prozatorul suplineşte însă vidul informaţionalcu preaplinul intuiţiei sale creatoare, în plan artistic,pe un subiect ce poate părea multora riscant (chiarperdant prin atingere cu dogmatica interpretativăcreştină a motivului marian), dar povestea sa de dra-goste are valenţe de înălţare sufletească şi religioasăîn deplină consonanţă cu semnificaţia istoriei cristice,despre care ne relatează Sfintele Scripturi. E, în totul,în acest roman de ficţiune, rafinament, decenţă şi maicu seamă emoţie şi fior autentic de trăire misteria-lă. �

Constantin CubleşanPoveste de dragoste la început de lume

■ semnal ■ Editura Contemporanul

S. DamianNu toţi copacii s-au înălţat la cerColecţia Biblioteca Contemporanul � Sub semnul lui Hermes

Am ales cazul de ruptură în evoluţia unor exponenţi proeminenţi din literatura română actuală, ruptură care a dusfie la impas, fie la regenerare. Pentru termenii conflictului un factor hotărâtor l-a constituit în condiţiile date epocaîn formele ei de constrângere şi de emulaţie. Sunt convins că în alte circumstante ecuaţia ar fi avut componentediferite. Nu sugerez că ar fi obligatorie restrângerea în ilustrarea pe care o propun, s-ar mai fi putut adăuga cuaceeaşi îndreptăţire, recunosc, şi alte aplicaţii. Analizele nu sunt exhaustive, ele insistă asupra unui fenomencaracteristic. Deruta ivită la unii pe traseu, parţială sau totală, s-a articulat pe planul angajării civice şi al închegă-rii estetice. Trebuie să remarc o diferenţă în abordare, deoarece unii din cei selectaţi (G. Călinescu, M. Preda) numai sunt în viată, aşadar pentru ei e exclusă posibilitatea unei schimbări de destin. A survenit pentru toţi necesi-tatea unei racordări la orizontul epocii moderne, la presiunea raporturilor de forţă, la năvala dogmatismului, la şan-sele unei sincronizări cu Europa. Imperios necesară a fost lepădarea de prejudecăţile naţionaliste şi provinciale,ieşirea din coşmarul ideologiei şi al somaţiei dure.

S. Damian

Mereu mi-am propus să scriu despreSimona Grazia Dima şi mereu aintervenit câte ceva neprevăzut caremi-a zădărnicit intenţia. Iar atunci

când, totuşi, am făcut-o intervenţia s-a pierdut prinredacţia unei reviste ieşene. Asta nu înseamnă cănu-i urmăresc evoluţia literară cu interes, cu grati-tudine, cu fervoare. N-aş zice că sunt un fan al scrii-toarei, dar sunt conectat la procesările sale şi măbucur de fiecare nouă apariţie vitrinieră. Poezia sa,cu metafora extrasă din viscolirile intelectului, darcu decontări sporitoare din fenomenalitatea există-rii, mi-a procurat, de-a lungul ultimilor ani, multebucurii receptive.

Mai recent însă, a revenit în circuitul public cuo carte oarecum ieşită din tipicul aşteptat, Labirintfără minotaur (Editura Ideea Europeană, Bucureşti,2008) rezultată din slalomul autoarei printre autorişi cărţi, faţă de care se poziţionează perceptistic şiexegetic cu toată galanteria de mijloace la vedere şicu tot fondul său percepistic de parc-ar vrea să vali-deze ideea kantiană a imposibilităţii obiectului fărăsubiect. Comentariul autoarei este adus într-o condi-ţie atât de subiectivă încât autoarea se suspecteazăsingură de un posibil narcisism, deşi, slavăDomnului, nu devoalează decât imaginea unui por-tret de cititor calofil şi bine aşezat în temeiuri. Înansablul ei, observa pe bună dreptate şi prefaţatorulcărţii, nimeni altul decât Mircea Horia Simionescu,este un fel de ghid bine armat sintetic şi totodată,artistic, seducător, privind fenomenul literar de stric-tă contemporaneitate. Il confirm pe reputatul scriitorşi subliniez apăsat că depoziţiile critice ale SimoneiGrazia Dima nu exonerează reflecţia lărgită şi susţi-nută de buna sa formaţie intelectuală.

Structurată în două diviziuni – prima consa-crată literaturii române, iar cea de a doua dedicatăcelei streine – comentariile autoarei străbat un veri-tabil labirint paideic, dar îl străbate maiestuos,ţinând în mână capătul unui fir ariadnic, nu pentrua-i călăuzi drumul spre ieşire din labirint, ci pentrua-i facilita vizitarea fiecărui compartiment şi pentrua nu lăsa resturi sau rămăşiţe neprocesate critic.Firul de care se foloseşte autoarea are mai mult uncaracter metodic şi propedeutic decât unul gnoseolo-gic. Magda Cârneci, bunăoară, repune în discuţierolul misionar, deopotrivă mistic şi social al poetului,cetăţean al patriei sale, dar şi al universului, iaraceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii.Lirismul Magdei Cârneci, mai crede exegeta, estecamuflat sub umbrela vastă a postmodernismului.La fel de cumpănit este şi comentariul la poezia luiGabriel Chifu, aptitudinea discursului său liric de acapta în rostire, de a transfera în registru liric teri-

fiantele sale stări noptaticeşi de a se detaşa pentru ascrie despre ele. Şi maispune ceva, ce mi se pareinteresant şi lămuritor:deşi iraţionalul îl inundă,nu-l poate duce cu sine.

De multe ori, notaţiaeste sumară, laconică, darsuficientă pentru a decupaesenţialul dintr-o efigiecărturărească. Brunea-Fox,de exemplu, asemeni celordin tagma sa, gonindnezăgăzuit pe autostrăzilerealului, nu ajunge nică-ieri. Cât despre Dan C.Mihăilescu, autorul uneiexcelente cărţi despreBucureşti, crede că a atinspunctul-cheie al dramei

neamului nostru în sublinierea faptului că neaderen-ţa lui la valoare se întemeiază pe întâietatea interese-lor imediate, în defavoarea principiilor, pe o judeca-tă gregară, iar nu pe o opţiune axiologică. Subscriemla concluzie. Totodată piramida lui Maslow, laromâni a fost răsturnată. Şi mai precizăm, tot aşa, însubsidiar, că, probabil, scepticul de la Răşinaridepistase temeiurile insistenţei sale asupra defecte-lor originare, cronice, şi arhetipale ale acestui popor,care n-a cochetat totdeauna cu asumarea esenţei, afundamentelor şi a raţiunii suficiente.

E surprinsă că Alex Ştefănescu, în volumulCeva ce seamănă cu literatura, (Editura Ştiinţa,2003), a risipit atâta energie intelectuală pentru adezvălui vulnerabilităţile unei literaturi amatorice,care aglomerează piaţa românească postdecembris-tă, dar consimte că demersul criticului se ipostazia-ză, în cele din urmă, într-un original manual de bunsimţ şi de bun gust literar. Ca unul care am cunoscutdestule însăilări submediocre şi mi-am atras atâteaaversiuni pentru faptul că mi-am spus părerea cusinceritate, subscriu la concluzia autoarei că asistămla o avalanşă de cărţi proaste, girate nu arareori denume prestigioase. Şi nu doar de nume prestigioase,dar şi de instituţii şi comisii de jurizare. Autori de unelementarism supărător, diletanţi lipsiţi de oriceorientare literară sunt gratulaţi cu premii şi recu-noaşteri publice care debusolează gustul şi exigenţaliterară.

Un medalion însorit, laborios şi cu valoare dereper bibliografic este consacrat poetei Aura Christi– o nouăzecistă traversată de mirajul scriitoruluitotal, care abordează cu o neobosită dăruire, camtoate genurile literare.

Pagini flamboiante mai consacră vrednica exe-getă şi altor cărţi şi autori precum Mariana Ionescuşi Ion Holban, Vasile Igna, Dan Bogdan Hanu, ViorelMarineasa, Gabriel Stănescu [un cărturar laborios şicu deschidere spre izvodirile diasporei din Occidentşi de peste ocean], despre criticul Radu Voinescu,despre prozatoarea Doina Popa, despre poetaMariana Filimon sau Anca Pedvis şi despre mulţialţi scriitori contemporani, pe care-i citeşte cu aple-care cordială, pentru a se putea pronunţa pertinent,deontic şi referenţial. Dacă mai adăugăm, la acestesuccinte consideraţii, şi comentariile autoarei pri-vind literatura unor cunoscuţi scriitori străini(Takashi Arima, Georg Trakl, Charles Baudelaire,Stephane Mallarmé, spiritualitatea islamică) avemimaginea unui veritabil excurs critic pe care SimonaGrazia Dima îl străbate cu pas maiestuos de eseistărafinată şi bine aşezată-n premize intelective.Depoziţiile sale critice se resorb din bucuria unor lec-

turi selective, autoarea ocolind cu obstinaţie plăs-muirile ce-ar reclama o atitudine mai reţinută sauchiar abrazivă. Oricum, opiniile sale ceremonioaserămân delectabile, înţelepte şi râvnite de mulţi tru-ditori cu pixul şi cu imaginarul plăsmuitor de înfio-rări rezolubile.

Regalul în formă fixă

M-am întrebat deseori de ce ţine poetul la acelM, care face legătura între nume şi prenume şi num-am lămurit decât după ce i-am citit cartea despreliteratura confraţilor săi brăileni. Acolo am găsit,printre altele, şi informaţii despre Manole Buricea –un producător de vinuri bune şi un partener denădejde al lui Fănuş Neagu la zaiafeturile de la Ulm.Cum decurgeau aceste petreceri prelungite şi binestropite cu zaibăr de bărăgan, nu mai ştim, dar fap-tul că regele contemporan al metaforei se simţeabine în compania plugarului petrecăreţ e un indiciucă găsise ceva la el care-l atrăgea şi-i bucura compa-nia.

Am făcut această mai lungă introducere pentrucă fiul lui Manole Buricea de la Ulm va continuaprietenia cu autorul Ingerului a strigat de-acolo deunde o lăsase bătrânul şi-o va drena spre o partiturăcărturărească. Prietenia lor, a poetului Aurel M.Buricea şi şugubăţului cu suflet de înger, FănuşNeagu, a traversat deceniile şi s-a şampanizat încadrul întâlnirilor publice cu cititorii – aspect desprecare avea să dea seama într-o excelentă carte cir-cumscrisă Elogiului prieteniei.

Cântecul reginei (Editura Danubiu, Brăila,2009) – ultimul florilegiu semnat de Aurel M.Buricea se înscrie în maniera cunoscută deja dinvolumele anterioare ale poetului. Autorul are toateşansele să se înscrie în galeria celor mai prolificisonetişti români – gen cultivat cu mare zel de poet.Toate volumele sale din ultimii ani – sporite de poetan de an – circumscrie această manieră sonetistăpentru care arată o aplecare infatigabilă. Există însonetele lui Aurel M. Buricea o conivenţă pilduitoa-re cu lumea, cu Dumnezeu, cu sine, de unde şi căldu-ra liturgică, lilană ce se degajă din versurile sale.Poetul este deja bine familiarizat cu exigenţele genu-lui de formă fixă pe care-l cultivă cu tot zelul şi nu m-ar mira să bată recordurile în materie. Îmi mărturi-sea, cu ceva timp în urmă, că intenţionează să alcă-tuiască o antologie cu lool sonete, ceea ce, evident, îlva propulsa către vârfurile genului. Prevalează, şi înacest volum, o relaţie mai specială cu transcendenţape care o invocă în versuri galvanice, glazurate şicatifelate. În crucea vremii fixat să rămân/ izvor devecie să fiu mereu/ de-a pururi trăitor în Dumnezeu/printre cuvinte argat şi stăpân (născut în virtual).Altfel, ce să spun? Plecat din Ulmul Bărăganului,Aurel M. Buricea poartă cu el, prin lume şi printimp, nostalgia locului de obârşie şi multe din sone-tele sale se resorb din acest topos binecuvântat deDumnnezeu şi de umbra celor dragi, strămutaţi înalte tărâmuri. Revin în satul meu natal cu drag/ şiîmi vibrează sufletu-n lumină/cântă în noi muguriidin grădină/ şi-al mamei zâmbet înfloreşte-n prag/n-am vrere să uit umbra ei de lut/ oriunde-aş fi chi-pul ei mă poartă/ nu vrea lumea să-mi dea altă soar-tă/ lumina sfântă mă vrea spre-nceput (dor de ulm).De asta îl ţin în graţii, îl citesc cu plăcere şi ori decâte ori mă-ntâlnesc cu versurile lui mă simt cuprinsde-o înfiorare indelebilă. Un lucru e sigur. Voi conti-nua să-i urmăresc evoluţia în speranţa că-mi va pro-cura, tot aşa, ocazia unor ceremonioase înfiorări. �

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Ionel NeculaSimona Grazia Dima şi activele doxei

Galeria Foişor, 19 septembrie -30 octombrie 2010

Adela Nicolau, astăzi Petrescu, s-a născut la Bucureşti în anul 1927. Din 1946 a urmat cursurile facultăţii de Filologie, absolvită în 1951. Începuse din 1945 săstudieze în atelierul Ceciliei Cutzescu Storck, iar din 1946 a urmat, în paralel cu filologia, anul pregătitor la Belle Arte, cu Nicolae Dărăscu. În 1950 artista s-acăsătorit cu scriitorul Radu Petrescu.A fost profesoară, alături de soţul ei, la Dipşa şi Prundul Bârgăului între 1951-1954, apoi s-a dedicat familiei şi picturii, studiind încă un an cu sculptoriţaTheodora Pop în atelierul acesteia. A desenat ades în parcul Ioanid şi în Grădina Icoanei, aproape de locuinţa sa, apoi, din 1968, a început să picteze o vedere dela fereastră, Scuarul. Expune de câteva ori la Saloanele Municipale, la Casa Schiller, în 1982, la Câmpulung, în 2005 şi la Galeriile Curtea Veche-Anticariat, în 2006, atunci alăturide membrii familiei: desene de Radu Petrescu şi Emil Grigorescu, pictură, fotografie şi obiect de Ion şi Ruxandra Grigorescu. După 1990 s-a ocupat intens de dac-tilografierea şi publicarea manuscriselor rămase de la Radu Petrescu, decedat în 1982. La sugestia soţului ei, Adela Petrescu a reluat în mai multe rânduri tema Scuarului, un petec de verdeaţă din inima Bucureştilor, aflat la întretăierea străziiDionisie Lupu cu Precupeţii Vechi. Pictura ei a fost intens apreciată de Horia Bernea, de Paul Gherasim şi de Radu Petrescu, delicatul ei susţinător. A picta o singură temă, din acelaşi unghi, studiind efecul de insolit al clarităţii luminii asupra motivului, a exprima misterul inexplicabil al unui loc familiar,perceput ca diafan, o apropie, dar o şi califică pe Adela Petrescu în zona celei mai bune picturi metafizice europene drept un artist singular, definitiv afirmat prindoar câteva lucrări de excepţională rezonanţă culturală. Vernisajul expoziţiei a avut loc duminică, 19 septembrie, orele 16,00 la Foişorul palatului Mogoşoaia.

Parteneri media: calendarevenimente.ro, senso tv, modernism.ro, zile si nopti, diseara.ro, artactmagazine.roDoina Mândru

Misterul unui scuarPictură de Adela Popescu

Preocupările de critică şi de istorie litera-ră ale lui Mircea Muthu s-au cristalizatîn jurul câtorva teme fundamentale: spi-ritul sud-est european şi reflexele sale

literare, raporturile dintre artele plastice şi literatu-ră, meditaţia asupra condiţiei literaturii şi a criticiiliterare etc. Din această perspectivă, cărţile sale(Orientări critice, Literatura română şi spiritul sud-est european, La marginea geometriei, Permanenţeliterare româneşti din perspectivă comparată,Alchimia mileniului, Liviu Rebreanu sau paradoxulorganicului, Cântecul lui Leonardo, Călcâiul luiDelacroix, Balcanismul literar românesc etc.) au izbu-tit să dea contur unui profil critic cu trăsături incon-fundabile, de incontestabilă originalitate şi distincţie,marcat de austeritate a ipotezelor şi de elevaţie a fra-zării. Mircea Muthu şi-a orientat eforturile spre câte-va probleme esenţiale, pe care le-a asumat cu obstina-ţie şi rigoare, identificând cu subtilitate semnificaţii-le şi implicaţiile cele mai insesizabile ale creaţiilorliterare ori ale unor fenomene artistice. Impunând încercetarea critică de la noi termenul de „balcanismliterar”, Mircea Muthu l-a privit din perspectivă com-parată, chiar dacă demersul său nu s-a rezumat delocla delimitarea unor noţiuni de ordin general, la iden-tificarea unor analogii şi corespondenţe între fenome-ne sau opere literare, ci s-a aplicat şi asupra concretu-lui, criticul recurgând la analiză ca la un corolar nece-sar al privirii sintetice, al generalizării.

În fond, Mircea Muthu este, în ciuda constante-lor sale preocupări de teorie literară şi de estetică, unaplicat, în măsura în care contactul nemijlocit, per-manent, cu textul posedă neîndoielnice virtuţi ante-ice. Criticul resimte, astfel, cu o oarecare nostalgiesecretă sau cu nedisimulată fervoare, nevoia de a-şiasuma opera literară în straturile sale cele mai subti-le, mai greu de sesizat, pentru că, în fond opera e ceacare verifică şi justifică intuiţia exegetului, recursulla concretitudinea textului fiind presupus ca o necesi-tate permanentă. De aceea, pentru Mircea Muthuconceptul de „balcanism literar” nu îşi consumă dina-mismul semantic în pură generalitate, ci se găseşteîncorporat în opere, în structura intimă a unui anu-mit fenomen literar, în teme şi motive recurente, cuanalogii şi deschideri fecunde. Balcanismul românesce înţeles ca un concept-cheie, capabil să absoarbă înarticulaţiile sale teoretice specificul culturii şi litera-turii noastre. De asemenea, cercetătorul a observat şicomentat, nu de puţine ori, multiplele conexiuni, rela-ţii şi apropieri între Orient şi Occident care s-aumanifestat în cultura noastră. În legătură cu persona-litatea lui Nicolae Iorga, de pildă, Mircea Muthuremarcă „înclinarea firească a spiritului nostru spreluminile Occidentului, fără să nege însă rolulOrientului”.

Apetenţa lui Mircea Muthu pentru analiza efi-cientă (dar deloc suficientă, adică închisă în tipareprestabilite), pentru studiul aplicat, pasiunea sa pen-tru concretul operei literare se regăsesc şi în LiviuRebreanu sau paradoxul organicului. În Preambul,Mircea Muthu simte nevoia să-şi justifice efortul, maiales prin puţinătatea exegezelor rebreniene cu adevă-rat reprezentative. Paginile lui M. nu au doar ambiţiade a-l privi pe Rebreanu dintr-un unghi inedit, altfel,ele îşi propun şi să verifice, în perimetrul unei opereclasicizate, supusă tuturor poncifelor receptării,măsura în care Rebreanu e un autor modern, un scrii-tor a cărui creaţie conţine indici fermi de actualitate,în condiţiile în care justificarea perenităţii operei pre-supune „depăşirea stadiului cu precădere elogiativ înactul de a celebra un mare scriitor”. Cartea lui MirceaMuthu îşi are punctul de plecare în ideea conformcăreia „afirmarea sinelui (…) traduce, la modul întru-câtva compensatoriu, aceeaşi năzuinţă de a edificarotund într-un univers supus fragmentării”. Or,această „afirmare a sinelui” îşi află concretizarea înmărturisirile lui Rebreanu, ce alcătuiesc „punctul deconvergenţă dintre teoreticianul sui-generis, scriito-rul, animatorul cultural şi omul Rebreanu”. De altfel,receptarea critică comună a încetăţenit, într-unanume sens, imaginea unui Rebreanu scriitor de omare forţă narativă, adevărată natură epică, şi în maimică măsură reflexiv. Mircea Muthu recupereazăopera lui Rebreanu într-o ipostază duală: aceea ficţio-nală şi cea reflexivă şi confesivă – ipostaze aflateîntr-o certă relaţie de complementaritate. Postura deteoretician a scriitorului nu poate fi, desigur, neglija-tă, pentru că opera propriu-zis de ficţiune e dublată,însoţită mereu de mărturia explicativă, de documen-tul teoretic complementar. Mircea Muthu subliniază,de altfel, cu îndreptăţire, că mărturisirea însăşi conţi-ne, diseminate în structurile ei, confesiunea propriu-

zisă, elementul de poietică şi noţiunea de teorie litera-ră. Criticul subsumează opera lui Liviu Rebreanuunei categorii estetice fundamentale: aceea a organi-cului, element către care converg, cu semnificativărecurenţă, liniile de forţă semantică ale mai tuturorcreaţiilor sale.

„Categorie suverană”, cum observă criticul,organicul nu e identificat doar la un palier al opereilui Rebreanu, spre exemplu la nivelul creaţiilor de fic-ţiune; dimpotrivă, „ca şi concept însă organicul estemultiplu etajat, el are statut de imanenţă atât înepica exemplară traversată de suflu epopeic, precumşi în concepţia despre artă a scriitorului ce conturea-ză clasica, balzaciana imagine a creatorului demiurg”.Conceptul organicului este, apoi, urmărit, într-odemonstraţie riguroasă, în celelalte capitole ale lucră-rii lui Mircea Muthu, ce se ocupă de Jurnalul şi depoietica creaţiei, „Centrul” şi „corpul sferoid”, deIncipitul şi mutaţiile prozei: epopeic/ romanul rea-list/ proza modernă sau de Feţele tragicului (eu isto-ric/ eu mitic) etc. Pământul este, cu totul îndreptăţit,considerat „expresie ontologică a organicului”, un cen-tru pulsatoriu care determină în chip hotărât atâtnaraţiunea, cât şi destinele personajelor. Foarte sedu-cătoare, deşi oarecum discutabilă, se vădeşte aserţiu-nea lui Mircea Muthu conform căreia opera lui LiviuRebreanu e o expresie abreviată a înseşi evoluţiei rea-lismului critic, după cum ruptura dintre perioada decreaţie finalizată cu Răscoala (1932) şi faza ce gravi-tează în jurul Gorilei (1938) semnifică mai puţin isto-virea capacităţii creatoare a scriitorului, cât „stareade criză intrinsecă romanului de factură realistă dinprimele decenii ale veacului XX”. În această conjunc-tură de criză, într-o epocă dominată de un impuls cen-trifugal şi entropic, guvernată de principiul omnipre-zent al fragmentarului, Rebreanu caută să menţină oanume coeziune a elementelor, să confere o garanţie(ce seamănă foarte mult însă cu o iluzie) de stabilita-te efemerului şi destrămării – embleme ale acelordecenii. Organicul se transformă astfel „din axiomă îndeziderat”. Relaţia dintre om şi pământ („contracara-tă progresiv de nebuloasa şi dinamica «lume demâine», cu ilustrarea sa în Gorila”), translaţia de laafirmarea cu obstinaţie a unităţii lumii la hybrisulsocial şi individual mărturisesc această stare de crizăla care scriitorul e martor şi participant, această tre-cere „de la monolitic spre fragmentar” pe care o sesi-zează, cu perfect aplomb, Mircea Muthu în evoluţiaoperei rebreniene. Studiul „tipologic” al lui MirceaMuthu e unul substanţial. Demonstraţia se sprijinămereu pe o solidă argumentare iar conceptele suntdelimitate şi definite cu rigoare analitică şi aplicaţieinterpretativă.

Critic şi teoretician literar riguros, sobru înexpresie şi măsurat în aprecieri, Mircea Muthu poatefi cu greu surprins în afirmaţii hazardate, care să nuaibă girul de necontestat al textului, ori acoperire înconcretitudinea operei. O serie întreagă de studii şieseuri impun o privire atentă a raporturilor şi conver-genţelor multiple dintre plastică şi literatură, autorulurmărind momentele de interferenţă, de intersecţieale acestor moduri de comunicare artistică într-un felconsubstanţiale întrucât „arta literară şi cea plasticăs-au născut din trunchiul comun al creativităţiiumane”. În ciuda caracterului său structurant oare-cum eterogen, Balcanologie II (2004), e o carte ce sedetaşează prin prezenţa unui set de obsesii, extrem derelevante pentru preocupările autorului ei. Ideea coa-gulantă a cărţii, este, aşa cum o arată şi titlul, balca-nitatea, cu diversele sale faţete şi manifestări, în isto-rie, literatură, artă, cu concretizările sale multiple, înopere literare reprezentative, dar şi în mentalităţi oriîn modelele arhetipale ale abisalului colectiv. Prima

parte a cărţii, Inserţii, are un caracter preponderentanalitic, autorul aşezând în cumpănă deopotrivăvocaţia sa pentru circumscrierea atentă a unor con-cepte definitorii pentru balcanologie, şi interesul con-stant pentru concretitudinea textului literar.Referindu-se la mentalitatea balcanică, MirceaMuthu surprinde, ca o constantă esenţială a sa, iden-titatea multiplă, concept de o reală disponibilitatemetodologică, prin care se mediază în chip beneficraportul dintre identitate şi alteritate. În acelaşitimp, autorul prezintă trei module interogative ceconcretizează această teză a mentalităţii balcanice:existenţa unui „homo balcanicus”, efectele modernită-ţii asupra identităţilor balcanice şi condiţiile în careidentităţile balcanice pot deveni pacifice.

Mircea Muthu constată că cele trei module, darşi altele, structurează o problematică fundamentală abalcanităţii. De un interes indiscutabil sunt şi aser-ţiunile privitoare la bizantinologie, provocate de lec-tura – creatoare – a cărţii Ideologia politică aImperiului Bizantin, de Helene Ahrweiler, aserţiuniprin care Mircea Muthu realizează o relaţie subtilă,foarte eficientă din unghi epistemologic, între bizanti-nologie şi balcanologie, două perspective îndreptăţitea arunca o dreaptă lumină şi asupra Imperiuluibizantin, dar şi asupra spaţiului balcanic, în măsuraîn care filiaţiile, apropierile, congruenţele între celedouă entităţi sunt cât se poate de evidente.Comparatismul în trei ipostaze e o succintă, dar densăprezentare a achiziţiilor metodologice de dată recentăîn domeniul literaturii comparate, cu evocarea nume-lor şi a contribuţiilor unor comparatişti cu un aportdecisiv la evoluţia disciplinei (George Steiner. E.R.Curtius, Raymond Trousson, Hugo Dyserink şi, la noi,Alexandru Duţu). Sunt decelate aici trei mari dimen-siuni ale comparatismului: tipologică, tematologică şiimagologică. Dacă tipologia comparată distribuieaccentul asupra unei anumite „geografii umane” ce seregăseşte într-un anumit grup de literaturi, folosindîn special instrumente metodologice ale sociologieiliteraturii, tematologia „înlesneşte valorificarea încheie culturologică mai mult decât în aceea propriu-zis literară”. În sfârşit, grila imagologică de studiu aliteraturilor îşi are temeiul gnoseologic şi epistemolo-gic în relevarea a două constante esenţiale: imagineaceluilalt şi imaginea propriului sine.

În comentariile despre două memoriale de călă-torie prin spaţiul sud-estului Europei (grupate subtitlul Periple balcanice), Mircea Muthu subliniază ati-tudinile şi reflexele culturale ale lui Dimitrie Ralet,expunând o sumă de „referinţe psihologice” ale memo-rialistului-personaj, dar şi modul în care este „prezen-tificată” concreteţea peisajului uman şi geografic, înconjuncţie cu excursurile istorice sau recursul la„memoria culturală”. În memorialul de călătorie al luiDimitrie Bolintineanu se pune accentul pe individua-lizarea stilistică a textului, cu prezentarea unor domi-nante expresive ale naraţiunii autobiografice. Un stu-diu aflat la interferenţa literaturii comparate cu este-tica e O componentă a tipului tragic, în care cercetă-torul studiază câteva reflexe literare fundamentaleale femeii-peşte, mit semiantropomorf ce ilustreazăcongruenţa elementului feminin cu dimensiuneaacvaticului. Nu putem trece peste comentariile pecare Mircea Muthu le consacră (în Prelungiri tipologi-ce în proza românească) unor romane în care resortu-rile naraţiunii realiste sunt relativizate prin reverbe-raţii ale alegoricului şi simbolicului cu intarsii alelirismului (despre Iarna Fimbul de Alice Botez), încare e prezent un timbru tragic ce modulează existen-ţe şi destine umane, într-o reprezentare în care „deta-şarea alternează cu implicarea sentimentală, crucifi-carea lumii crepusculare cu revanşa scrisului frumos”(despre Lunatecii, de Ion Vinea), sau, în fine, în carese regăsesc „tonul vituperant şi candoarea mimată,portretele trase în cărbune şi tristeţea clamată într-oretorică specifică” (despre Adio, Europa! De I. D.Sârbu). În mod parcă surprinzător, în a doua parte acărţii, Documente, ni se relevă alte disponibilităţi alecercetătorului literar, acribia filologului, ştiinţa de adescoperi filiaţii între texte, arta de a pune în valoaremanuscrise mai puţin cunoscute, cu descrieri minu-ţioase şi documentate. Carte în care preocupările deliteratură comparată, de estetică şi de exegeză pro-priu-zisă stau în armonie, Balcanologie II întregeşteîn chip benefic interesul constant şi fructuos ale luiMircea Muthu în acest domeniu, după remarcabilelesinteze consacrate sud-estului european (Literaturaromână si spiritul sud-est european, Balcanismul lite-rar românesc, Dinspre Sud-Est, Balcanologie I).

În ansamblul creaţiei lui Mircea Muthu, efortulsintetic, implicat în preocupările sale de estetică şiliteratură comparată se îmbină cu exerciţiul analitic,opera sa critică asumându-şi astfel o conformaţie uni-tară în ciuda diversităţii ei. Studiile lui Mircea Muthudespre raporturile de interferenţă dintre plastică şiliteratură se deschid, la rândul lor, unor ipoteze şisoluţii metodologice de certă noutate şi viabilitate,într-un limbaj adecvat şi suplu, mărturie a unuiamestec de reflexivitate şi voluptate imagistică. �

14

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Iulian BoldeaGeometrie şi rigoare critică

Mi-a rămas „ca un cui” în minte faptulcă ziua unirii Basarabiei cu statulromân (un regat atunci), pe 27 mar-tie 1918, anul acesta a fost trecută

oficial cu vederea. S-a făcut numai caz că sâmbătă,27 martie „se schimbă oficial ora”. Ni s-a tot spusanul acesta că duminică, 28 martie va fi cea maiscurtă zi din an, trecând în noaptea de 27 spre 28martie la „ora de vară” (ora 3 devine ora 4, „dintr-uncondei”). De parcă am trăi mai puţin cu o oră. Ce maicontează o oră (pe care o pierzi într-o sală de aştep-tare la gară sau la spital, sau dormind după-amia-ză)… Înţeleg să fie ignorată „ziua independenţei”Basarabiei postcomuniste (şi neîntoarcerea ei laţara-mamă din 1991), nu şi cea a unirii. Deşi unireaa fost uitată şi, postistoric, nici nu mai contează(odată ce nici după 20 de ani de la prăbuşirea comu-nismului nu se pune problema unirii Basarabiei custatul român, după modelul unirii Germaniei de estcu cea de vest). Pe 27 martie a fost „o zi sfântă” pen-tru basarabeni: ziua unirii din 1918 cu tot RegatulRomâniei. Pentru românii din „România republiciilui Traian Băsescu” a fost o zi egală cu zero, nicimăcar o televiziune influentă din Bucureşti n-apomenit de cei 92 de ani împliniţi de la unire. Nu-şimai aminteşte nimeni de rezoluţia de unire, întocmi-tă la Chişinău: „În numele poporului Basarabiei,Sfatul Ţării declară: Republica DemocraticăMoldovenească (Basarabia), înhotarele sale dintre Prut, Nistru,Dunăre şi Marea Neagră şi vechi-le graniţe cu Austria, ruptă deRusia acum o sută şi mai bine deani din trupul vechii Moldove, înputerea dreptului istoric şi adreptului de neam, pe baza prin-cipiului ca noroadele singuresă-şi hotărască soarta lor de aziînainte pentru totdeauna se uneş-te cu mama sa România”. CândRegele Ferdinand I Întregitoruldecreta: „În aceste momentesolemne şi înălţătoare pentrupatrie, de aici înainte comună, Vătrimit la toţi cetăţenii din nouaRomânie de peste Prut, regesculmeu salut, înconjurându-vă cuaceeaşi inimoasă şi caldă iubirepărintească”. Iar primul-ministrude atunci (Al. Marghiloman) seiluziona: „Declar că Basarabiaeste de acum unită pe vecie cuRomânia una şi nedespărţită”…Cât entuziasm! Aţi reţinut:„Basarabia este unită pe vecie deRomânia”! Pe vecie! Cât a duratvecia? 25 de ani? „Prin ultimatu-mul rusesc din 26-28 iunie 1940,act favorizat de Pactul Ribbentrop-Molotov (rămas în vigoare şiastăzi, dar numai pentru ro-mâni), ruşii răpesc României Basarabia, Bucovina,Ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor, teritorii din care-şiasigurau pâinea, vinul şi lemnul. Începea teroareaîmpotriva unioniştilor… Mulţi vor sfârşi în groapacomună”, scriu azi basarabenii (că românii nu maiau nici un interes pentru istoria lor). Unită pe vecie,aşadar? Vecia asta a trecut demult, „marele elibera-tor” URSS a pus-o în ghilimele la finalul celui de-aldoilea război mondial, România Mare nu şi-a intratîn normal nici azi. Azi ne despart graniţele impusede Uniunea Europeană, degeaba a tăiat Basarabiaconcret, în 2010, cu cleşti speciali, „gardul de sârmă

ghimpată care o desparte de România”, zilele trecu-te… În 1918, la finalul primului război mondial, sefăcea caz de „dreptul popoarelor la autodeterminare,dreptul acestora de a-şi hotărî singure soarta”. Acum92 de ani – ce înseamnă 92 de ani în istorie? Nimicatoată. În 1918, scriu basarabenii (românii sunt indi-ferenţi), „se mişcau cehii şi slovacii, care vor crea unstat federativ – Cehoslovacia; sârbii, croaţii, slovenii,bosniecii etc., care vor crea Iugoslavia; basarabenii,bucovinenii şi ardelenii, care vor reveni la ŢaraMamă şi vor crea statul naţional unitar român… ÎnBasarabia, situaţia nu era deloc simplă: peste 100 deani fusese provincie rusească (din 1812), în carelimba rusă a fost impusă cu multă obstinaţie, înlo-cuind, în cele din urmă, limba română din toate şco-lile, fără să o poată scoate, însă, din familia şi bise-rica românească. Alte şicane cu urmări nedorite înBasarabia au fost colonizările. Astfel, în Basarabiaerau aduşi evrei, cazaci, ruşi, nemţi, bulgari,găgăuzi, greci, armeni, ţigani, poloni, amestecaţiintenţionat cu românii moldoveni, ajungându-se înfinal la un paradox: creştea populaţia Basarabiei,dar scădea populaţia basarabenilor! Pe de altă parte,basarabenii erau colonizaţi tot mai spre est, acolounde, în loc de raiul făgăduit, găseau nevoi, boli şimoarte. Românismul s-a menţinut cu îndârjire înjurul mănăstirilor Căpriana, Hâncu, Jabca,Dobruşa, Frumoasa, Răciula, Vărzăreşti, Soroceni,

Condriţa şi-n familiile ce aveau speranţă înDumnezeu. Pentru această atitudine, BisericaBasarabiei va avea martirii ei. Rezistenţa s-a făcut şiprin presă, prin şcoală, chiar dacă şcolile au fostrusificate forţat”. Rezistenţa s-a făcut şi prin litera-tură… De Iugoslavia s-a ales praful între timp (eindependent şi Kosovo, mai nou), la fel şi deCehoslovacia. A intervenit iar „dreptul popoarelor laautodeterminare, dreptul acestora de a-şi hotărî sin-gure soarta”, dar în sens invers, de separare. Înschimb, Germania (cea de est cu cea de vest) s-a„unificat”. Se va „unifica” România în viitorul apro-

piat cu Basarabia? Se zvoneşte că Ucraina e gata sădea României cele trei judeţe din sudul Basarabieiistorice, la schimb cu Transnistria. Sau se va alegepraful de România, Transilvania şi Banatul avândsă fie enclavizate („regionalizate”), desprinse deRomânia în interiorul Uniunii Europene? Tocmai sefac exerciţii (balon de încercare) cu Ţinutul Secuiesc.În interiorul UE, fostul imperiu austro-ungar a luatavânt, România e infestată strategic, economic şibancar, de „moştenitorii” fostului imperiu, Transil-vania şi Banatul se pot desprinde de România chiarcu voinţa românilor „care s-au săturat de Bucureşti”:numai cine nu vrea nu vede…

Spuneam că rezistenţa în Basarabia ocupatăs-a făcut şi prin literatura scrisă în limba română.De Buna Vestire, la Iaşi, la „Sărbătoarea Poeziei” aufost prezenţi şi poeţii basarabeni Nicolae Dabija(directorul revistei Literatura şi Arta, pe care eu ociteam înainte de 1989 „pe sub mână”; a primit înacest an un Premiu de Excelenţă al „SărbătorilorPoeziei”, o diplomă „pentru suferinţa basarabeană”,însoţită de bani) şi Valeriu Matei. Amândoi au subli-niat că Biblia e făcută din versuri, că poezia e maxi-mum posibil, adică, inclusiv în limba română. „Sărefacem România Mare a Poeziei, fiindcă un poetpoate câştiga bătăliile pierdute de popoare”, au spusla Iaşi cei doi poeţi basarabeni, acum. Ei au amintitde „graniţa blestemată de la Prut”. Şi de faptul că„prin votul nostru, al poeţilor din Basarabia, deve-niţi deputaţi, am destrămat imperiul sovietic” (serefereau la „Republica Moldova”, care şi-a câştigat„independenţa”). Nicolae Dabija: „Compar fiecarevenire a mea la Iaşi cu un pelerinaj la locuri sfinte.La Iaşi s-a tipărit Cazania, la Iaşi a iubitEminescu… România este o supraputere poetică şi vămulţumesc că ne-aţi inclus şi pe noi, poeţii basara-beni, în această supraputere. La noi, în Basarabia,au fost împuşcaţi poeţi pentru metaforele lor. În faţatancurilor comuniştilor, noi am ieşit cu poeme.Comuniştii ne-au luat tot, dar nu au putut să ni-l iape Eminescu. Prin Eminescu ne-am cunoscut ţara şilimba…” (preiau citatul din 24:Ore). Basarabenii

sunt fraţii noştri? În literaturaromână ei n-au loc (deschideţi„Istoria critică a literaturii româ-ne” a lui N. Manolescu şi vă lămu-riţi).

Zilele acestea citeam (deaceea am şi reactivat subiectulunirii cu Basarabia aici, întorcân-du-mă în timp) că preşedinteleinterimar al „Republici Moldova”(eu voi pune mereu în ghilimeleacest „stat” rupt de România)Mihai Ghimpu a declarat, punân-du-şi chiar mâna pe inimă, că: „Văspun cu mâna pe inimă: nu am dis-cutat niciodată cu Traian Băsescudespre unirea Republicii Moldovacu România”. Vă daţi seama,ne-am liniştit, nu mai dormeaubasarabenii de teama că va avealoc unirea Basarabiei cu ţara-mamă peste noapte... În aceeaşi zicând din Basarabia Mihai Ghimpudeclara electoral asta (în Basa-rabia vor avea loc anul acesta ale-geri generale), în România episco-pul europarlamentar Laszlo Tokesdeclara că autonomia teritorială aŢinutului Secuiesc (cu parlamentşi guvern propriu) în cadrul statu-lui român este acceptată de norme-le regionalizării Uniunii Europeneşi că se lucrează deja la punerea ei

în practică, fiindcă „începând din timpul naţionalis-mului interbelic şi continuând cu naţional-comunis-mul ceauşist, în Transilvania s-a dus o politică decolonizare, mai ales prin forţe armate, prin adminis-traţia oficială de stat şi prin Biserica Ortodoxă... Noinu facem nicio revendicare care ar fi străina demo-craţiei sau Europei Unite”. E interesant de aflat dacăUniunea Europeană (care ar putea să accepte encla-vizarea României după modelul autonomiei terito-riale a provinciei italiene a Tirolului de Sus şi a pro-vinciei spaniole a Cataluniei, de care face atâta cazun Laszlo Tokes), ar putea să accepte unireaBasarabiei cu ţara-mamă, România. Sau viitorulRomâniei e incert, fiecare provincie istorică avândsă-şi ceară autonomia teritorială şi statul român sădevină o federaţie de provincii istorice în cadrulUniunii Europene? Tot mai des de la o vreme se vor-beşte de dizolvarea autorităţii de la centru, de laBucureşti, care conduce ţara dezastruos. �

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Pe cont propriu

Liviu Ioan StoiciuRomânii s-au săturat de modul cum e condusă azi ţara

■ semnal ■ Editura ContemporanulGabriela GreţanKenomaColecţia Biblioteca Contemporanul � Poesis

Gabriela Creţan scrie poezie cu gnoză dedesubt. Faptul a fost remarcat încă de la prima sa carte iar modul aces-ta de a construi a rămas nu constant, ci neschimbat, chiar dacă unele accente s-au mai mutat. Gnoza, tradusă apo-crif, nu e însă decît schela unei viziuni de intensitate paroxistică. Important cu adevărat e suflul imaginativ, dezlăn-ţuirea spasmatică a imaginaţiei şi ritmul frenetic în care sublimele se topesc în grotesc sau imnoidele se revarsă înapostrofe. Gabriela Creţan vede lumea oximoronic, în coincidenţe stupefiante şi radicale, în care gramatica sacre-lor nu se mai poate distinge de cea a infernalelor. Modului ei de a traduce juisarea vizionară în sarcasme şi febracelestă în repulsii violente i s-ar potrivi conceptul de „profanare” al lui Giorgio Agamben. Asta dacă poezia n-ar facealtceva decît filosofia; dar cum face, Gabriela Creţan scrie cu o exasperare exuberantă şi cu o ardenţă vitriolatădespre cel mai inconfortabil mod de a fi în lume: sub un imperativ atroce.

Al. Cistelecan

16

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Aveam de ce să fiu neliniştit la gândul pri-mejdiilor care i-ar putea pândi. De laînceputul anului, după abdicarea silităşi plecarea din ţară a Regelui, se succe-

dau în jurul nostru semnele îngrijorătoare. Din primă-vară, ele deveneau tot mai dese, mai ameninţătoare.Şi nu erau doar simple semne prevestind nenorociriviitoare. Teroarea insinuată la început abia simţit,prin rumoare, prin zvonuri lansate şi întreţinuteanume de noile „organe”, se arăta din ce în ce maivădit prin demonstraţii brutale de forţă ale acestora,se instala ca stare permanentă de spirit şi de fapt.Începea timpul în care tot mai mulţi din „burghezo-moşierimea” rău hulită a oraşelor ca şi din „chiaburi-mea” nu mai puţin ocărâtă a satelor tresăreau noapteadin somn la oprirea unui motor de maşină în dreptulcaselor lor.

S-a oprit pentru întâia oară în faţa casei noas-tre, într-o noapte, la începutul verii. Dar nu aveamîncă auzul în alarmă pe atunci. Nici eu, singurul dinfamilie care mai vegheam la ora aceea, căci citeam încamera mea, n-am luat seama la sforăitul motoruluisau la stingerea lui. Pe toţi din casă i-a trezit soneriaagresivă, repetată, insistentă, de la poartă. Am ieşit încapul scărilor şi am întrebat în noapte: „Cine-i? Cevreţi?” „Hai! Deschide! Deschide imediat!” – s-au răs-tit la mine, din întuneric, mai multe voci. Erau patruindivizi. Trei dintre ei tineri, poate mai tineri chiardecât mine. Şi agitaţi. Al patrulea, un ins fără vârstă,fără chip, atât de şters încât putea să treacă dreptinvizibil. Tinerii au urcat grăbiţi treptele şi s-aunăpustit în hol. Al patrulea îi va fi urmat, desigur, fărăsă-l zăresc. Tatăl meu ieşise şi el urmat de îndată deMama. Fără să fi fost poftiţi, „civilii” se instalau înjurul mesei din încăpere, ca la ei acasă. Unul scotea unpistol punându-l demonstrativ în faţa lui pe tăblie,altul cu un dosar în mână, din care scotea o hârtie, seadresa părintelui meu cu aerul important al unui şef:„Ştii de ce am venit!” „Eu, habar n-am!” – îi răspundeael deja iritat. „Nu ştiu nici cine sunteţi, nici ce cău-taţi”. Simţeam din tonul său, din felul în care îşi dre-gea vocea, că îşi va pierde cumpătul şi se va răsti încurând la tinereii ăştia prea siguri de sine, de pistoa-lele şi hârtiile lor. „Te faci că nu ştii! Parcă ai fi uitatce funcţie ai avut. – Cum, ce funcţie? Sunt avocat. Amfost avocat la contenciosul căilor ferate – Ei, asta-i,avocat. Poate avocat la poliţie? – La poliţie? N-am fostniciodată avocat al poliţiei. – De ce negi, domnule? –Pentru că ăsta e adevărul. N-am lucrat niciodată lapoliţie”. De astă dată tatăl meu era furios de-a binelea.Nici noi nu ne mai puteam abţine. Am intervenitdeodată cu toţii, Mama, eu, Bunica, apărută din odaiaei. Repeta cu vocea ei imperioasă: „Dumnealui este Dr.Gheorghe Balotă, avocat, n-are nimic cu poliţia”. Seproduse o hărmălaie, noi protestam cu vehemenţă,tinerii agenţi vociferau, când deodată amuţiră toţi trei

deodată: pe pragul uşii care dădea în sufragerie apă-ruseră, în lungi cămăşi de noapte peste care trăseserăîn pripă capoate, surorile mele. Disputa gălăgioasă dinhol le trezise; se uitau la noi speriate, încă pe jumăta-te adormite. Agenţii se holbau la ele; parcă uitaseră cuce misiune au venit. În tăcerea care se lăsă, îl văzurămpe cel mai vârstnic, nevăzut şi mut până atunci, ple-cându-se spre urechea celui ce părea să fie un fel de şefşi şoptindu-i ceva. Începură scotociri prin hârtii, şoap-te între ei, apoi întrebări, pe un ton ceva mai potolit:„Ce stradă şi ce număr de casă aveţi aici?” – StradaBolintineanu 20”. Alte cercetări prin hârtii. „Cum aspus doamna bătrână că vă numiţi?” Când Tata şi-aspus numele, au început iar să privească în hârtii, săşi le arate unii altora, să şoptească între ei. Apoi, ca laun cuvânt de ordine se ridicară cu toţii şi ieşiră înmare grabă. Se buluceau pe scări. Doar unul, ultimul,care nu-şi mai deslipea ochii de la surorile mele, arun-case în urmă, încurcat: „Noapte bună”.

A doua zi se auzi în cartierul nostru de vile,unde ne cunoşteam pe vremea aceea cu toţii, că în tim-pul nopţii fusese arestat fostul comisar de poliţie,Bărbosu. Părinţii mei îl cunoşteau foarte bine. Eramprieten cu fiul său, deşi era mai mare decât mine.Casa lor se afla, ca şi a noastră, pe stradaBolintineanu, dar la un alt colţ. Pe el îl căutaseră lanoi, încurcând numele şi adresele. De altfel, în curândaflam că alţi ofiţeri ai vechii poliţii ca şi ai jandarme-riei fuseseră reţinuţi în aceeaşi noapte. Începeau întoată ţara arestările unor grupuri largi, ale unorîntregi categorii ale populaţiei. Peste câţiva ani aveamsă-i întâlnesc pe unii dintre poliţiştii, jandarmii, foştiimagistraţi militari şi S.S.I.-şti, ofiţerii ServiciuluiSecret de Informaţii, în Cetatea Făgăraşului, închisoa-rea ce le era rezervată, unde mai aveam găzduire,măcar temporară, şi noi cei ce nu aparţinusem nicio-dată fostei Poliţii sau Jandarmerii.

Alarmele din acel an, 1948, ale unei familii bur-gheze, ale familiei mele, se confirmau în noaptea aceeade vară când descopeream pentru întâia oară chipulunor agenţi ai misterioasei poliţii secrete, care se ştiu-se înconjura parcă de la apariţia ei, prin zvonuri înfri-coşătoare, de o aură terifiantă. Nimic mai uşor pentruun regim ce dispune de aproape toate armele, fiind lip-sit totodată de orice scrupule, de orice consideraţiepentru vreo lege umană sau divină, să recurgă lateroare ca mijlocul cel mai eficient nu de a guverna, cide a stăpâni. Nu e nevoie, într-un prim timp, de exe-cuţii în masă, de carnagii spectaculoase. Este suficien-tă dispariţia, prin misterioase arestări nocturne aleunui număr tot mai mare de inşi aparţinând celor maidiverse categorii, ca toată lumea să înţeleagă că nueste nimeni ferit, nimeni imun la flagelul ce se întin-de. Mai mult poate chiar decât arestarea, ceea ceîntreţine teroarea e dispariţia, căderea în neant acelor arestaţi, despre care nimeni nu mai poate afla

multă vreme nimic (dacă peste tot mai poate aflaceva). Teroarea se insuflă şi se întreţine prin taină.Prin negură şi tenebre. Iar noaptea aceea obscură,unde se pierd urmele celor dispăruţi, e plină de ame-ninţări, de şoapte şi ţipete înfundate. Şi de rumori.Teroarea se menţine crescând prin zvonurile insidioa-se lansate de „organe”, dar şi prin şuşotelile spăimoa-se ale victimelor posibile. Mecanismul terorii este unulsadomasochist, aveam să o înţeleg mai târziu.Victimele prinse în angrenajul acestei maşinării îşi facspaimă în aceiaşi măsură, cel puţin, în care li se facespaimă.

În curând, chiar în acea vară a lui ‘48, familiamea va avea noi prilejuri de a se alarma şi, de astădată, nu în urma unei intervenţii eronate a agenţilorpoliţiei secrete.

De când se pensionase de la contenciosul căilorferate şi îi fusese interzisă activitatea de avocat, tatălmeu, spirit întreprinzător, se ocupa cu exploatareaunei cariere de piatră şi – foarte optimist, în ciudaavertismentelor unor prieteni – lansase de curând, pelângă societatea Granitul, o altă întreprindere, Fagul,de exploatarea lemnului. În afacerea cu piatra de gra-nit, pe care o livra îndeosebi C.F.R.-ului, era asociat cuavocatul Turcu, un coleg şi vechi prieten din Bistriţa.Cariera se afla la Prundul Bârgăului sau BorgoPrund, cum se obişnuia pe vremea aceea să fie numi-tă mărunta dar femecătoarea aşezare, din care copilă-ria mi-a lăsat o mirifică imagine plină de culmi stân-coase, de prăpastii şi de nume răsărind dintr-o geogra-fie onirică – Heniul Mare, cu o cruce în vârf,Giumalău, Pietrosul Bistriţei – totul şi toate, inclusivnumele, învăluite în amintirea mea de o zăpadă scân-teietoare, într-o iarnă de vis.

Îmbrăcat, iarna cu un cojoc purtat de el doar înacei munţi din miazănoapte, vara în pantaloni golf saubreeches, consideraţi absolut obligatorii pentru clima-tul dur sau relieful sălbatic al regiunii, Tata se ducearegulat în fiecare lună la Borgo Prund, să urmăreascăgestiunea întreprinderii Granitul, livrarea mărfii, res-pectarea comenzilor, a plăţilor, cu conştiinciozitateaunui om pentru care îndeplinirea cu rigoare a datorieiasumate primează asupra interesului umărit. Atâtdoar că vremurile cotropite de comunişti nu se arătaunicidecum favorabile iniţiativelor spiritului întreprin-zător. Cât despre rigoare, noii diriguitori împărtăşeauo cu totul altă opinie şi aveau să-şi exercite rigorileîntr-un alt sens decât în acela al unui vechi om al legii.Cu toate semnele care anunţau naţionalizarea tuturorîntreprinderilor, tatăl meu continua şi în vara aceluian fatal să administreze cariera, petrecând o săptămâ-nă dacă nu două pe lună la Prundul Bârgăului. Acoloîntre munţi, în aerul proaspăt al brădetului, părea căpecinginea comunistă întârzie să se întindă. �

fragment

© A

UR

AC

HR

ISTI

Nicolae BalotăAbisul luminat

A doua zi se auzi în cartierul nostru de vile, unde necunoşteam pe vremea aceea cu toţii, că în timpul

nopţii fusese arestat fostul comisar de poliţie,Bărbosu. Părinţii mei îl cunoşteau foarte bine. Eram

prieten cu fiul său, deşi era mai mare decât mine.Casa lor se afla, ca şi a noastră, pe strada

Bolintineanu, dar la un alt colţ.

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăAura ChristiGrădini austereColecţia Poesis • conţine CD

„Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.” (Nicolae Balotă)

„Aura Christi este cea care posedă cel mai profund sensul tragicului. Discursul său liric, de o forţă verbală şi imaginativă excepţionale, nu evită pathosul.” (Sorin Alexandrescu)

„Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postindustrial şi nici tendinţele destructurante ale postmodernilor nu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e unaesenţială, organică, refractară modelor, năzuind spre reinterpretarea semnelor şi universaliilor; întrebările pe care şi le pune ea au fost şi ale înaintaşilor, iar răspunsurile transcend achi-ziţiile, relevând evoluţia conştiinţei în mers, relevând evoluţia unei creatoare de mâna întâi, cu totul personală. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice (2002) şi alteleconfirmă consecvenţa cu sine a unei conştiinte exemplare.” (Constantin Ciopraga)

„Mă auzi tu, oare, înstrăinato? Am citit poeziile tale la ceas de seară, pe o terasă, având în faţă colinele Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris des-pre poezia ta te-au «prins» foarte bine, ai forţă, un simţ rar al tragicului şi antene pentru transcendenţă, fără să cazi (din fericire) în ceea ce se cheamă «poezie religioasă». E un instinct

păgân care te fereşte de o excesivă «creştinare» a poeziei chiar şi în Psalmi.” (Leon Volovici, fragment dintr-o scrisoare)

„E simplu: îl văd pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care mă cert nu rareori. Citesc adesea serile din Noul Testament mai ales; ei, şi atunci începe fierberea... Nu prea merg la biserică decât atuncicând simt imperios nevoia — adevăr pentru care Mama de pildă mă ceartă câteodată. Duc biserica mea cu mine; aşa pot să mă rog oriunde, oricând. Spre deosebire de Cioran, eu cred că nu Diavolul a făcutlumea, ci Dumnezeu; doar că spre sfârşitul Facerii a obosit un pic; se întâmplă întrucâtva ca într-o proză a lui Rilke, în care cele două mâini ale Domnului se iau la întrecere şi se pare că stânga profită de obo-seala dreptei... Mă şi întreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu să-i cer socoteală lui Dumnezeu pentru că lumea în care trăim e aşa cum e? (Are dreptul, oare, o gânganie să-şi aroge obrăznicia de ase ciondăni cu El, cu nimeni altcineva decât cu El?!!) Şi tot ca Unamuno, invocându-l pe Oberman, îmi răspund: da, căci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu însemn nimic, pentru mine însă sunt totul.”„Grădini austere a stat — da, incredibil — în sertarele câtorva edituri circa şapte ani; ani de izolare atroce, de singurătate dorită, iubită, hulită şi, iar şi iar, iubită... E un volum publicat după o perioadă de secetă,când mi se părea — până la o neagră manie! — că nu voi mai scrie niciodată poezie... Nici cartea de debut n-am aşteptat-o atâtea... secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimiţându-mi mesaje,scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi în răspăr.” (Aura Christi)

„Faptul că Grădinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut abţine şi am citit câteva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mână. M-a învăluit şim-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vitală care străbate versurile. Asta nu mi se întâmplă prea des, citind poezie contemporană”. (Zoltan Terner)

„Dintr-un presupus outsider al generaţiei ’90, Aura Christi ajunge o figură pregnantă a congenerilor ei, recuperează teren (literar) printr-o maturizare cu totul spectaculoasă.” (Mihail Gălăţanu)

„Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii, împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica «dinamită curată», supărând pe mulţi, scriind febril, asumân-du-şi riscurile Balcaniei («linşată», pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând «vorbele atroce» ale iubitului Nietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sin-copat, auster, de o incantaţie adumbrită, cerebrând «viaţa de vis», testând — prin «poemele de iubire» — temele grave (relaţia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide că, doar povestită, viaţae trăită. Mulţi dintre exegeţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei. Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportulvaloric, stau şi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând — programatic — «ruptura».” (Adrian Dinu Rachieru)

De acelaşi autor:Sculptorul, roman; Noaptea străinului, roman; Marile jocuri, roman; Zăpada mieilor, roman; Casa din întuneric, roman; Cercul sălbatic, roman

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Gherasim Luca ar fi un prozator ilizibil(nu în sensul acordat lecturii nouluiroman francez), atras de relaţia freu-diană dintre eros şi thanatos, în roma-

nul calificat „aberant” Fata Morgana. Proza supra-realistului (singurul autentic, crede istoricul critic)Gellu Naum este realistă, amestecată cu absurd.Romanul Zenobia, este marcat de un realism mereusabotat, autobiografic, uşor fantezist.

Istoricul critic de azi retrage condiţionarearomanului de social. Adoptă, de la E. Auerbach, plu-ralismul mimesisului şi nu, nefiind acelaşi lucru,realismul neţărmurit al lui Roger Garaudy.Romanul românesc n-a fost strict conjunctural.Situaţia s-ar fi schimbat recent. „Niciodată romanulromânesc n-a fost ancorat în realitatea istorică ime-diată. (…) Până la romanele lui Buzura nu existăcâtuşi de puţin o «mistică a evenimentului» la scrii-torul român.” (727-8) Probabil că trece peste roma-nul colectivizării sau al industrializării din comu-nism, socotindu-le falsuri istorice şi artistice.

Romanele lui G. Călinescu sunt „artistice, darfără viscere”: formula lui G. Călinescu însuşi, dispre-ţuitoare, îi este aplicată autorului ei de Manolescu.În Cartea nunţii, partea rezistentă e cea comică.Comicul era arătat abia de I. Negoiţescu în EigmaOtiliei, roman care, ca şi Bietul Ioanide, ilustrează oaltă vârstă a doricului. Prin carnavalesc le citeşte N.Balotă în De la Ion la Ioanide. De la E. R. Curtiusreţine N. Manolescu „misticismul cauzalităţii” laBalzac. Dar „La G. Călinescu este un balzacianismfără Balzac.” La autorul român naratorul ajungeestet, artificial, extravagant. Călinescu „preferă for-mula lui Balzac, considerată obiectivă, celei prou-stiene, considerată impresionistă”. Romanul său arfi alexandrin, din unghiul criticului, nu al creatoru-lui. „Pe o treaptă mai jos, Scrinul negru e tot unroman ludic.” Dar ludicul în roman rămâne insufi-cient. P. Constantinescu nu le vedea livrescul. Al.George le crede bizare, ratate. Fac toate o lumenerealistă, consideră N. Balotă, aprobat de N.Manolescu. Nu sunt realiste nici personajele dinEnigma Otiliei, dar caricaturi. Nepsihologice, esteti-cul domină subtil aceste romane. Bietul Ioanideapare chiar ostentativ estetic şi ludic. Scrinul negruajunge un „roman de prefabricate”. Toate romanelelui Călinescu sunt „replici polemice” şi ficţiuni tea-trale, exprimă histrionismul impenitent al autoru-lui, sunt experimentale. În ultimele două „experi-mentul merge spre epicul pur”. Pe lângă concesiilerealist socialiste, reeditările lor sunt şi(auto)cenzurate.

Anton Holban e romancierul român modern,alături de Hortensia Papadat-Bengescu şi CamilPetrescu. Romanele lui sunt consistente, au structu-ră muzicală, reprezintă ionicul pur. Marcate deProust şi mai puţin de Gide, sunt subtil şi minuţiosanalitice. Totul ajunge la el modern, existenţa fiindesenţial pecetluită de banalitate, interesul seîndreaptă spre sufletul paradoxal şi inexplicabil. G.Călinescu l-a acuzat pe Holban de subiectivitate.Confundă naratorul cu autorul, de aceea el nu ar dis-

tinge doricul de ionic. Romanul deanaliză, notează Manolescu, se inclu-de în cel psihologic.

„Unul din cei mai originali scrii-tori interbelici, din speţa avangardiş-tilor, M. Blecher are astăzi, ca şiMateiu I. Caragiale, cea mai înaltăcotă de preţuire.” Avangardistînseamnă aici înnoitor radical. Întâm-plări în irealitatea imediată ar fi „unadin marile cărţi ciudate”. Din cele trei,e singura carte mai preţuită. Inimicicatrizate rămâne un roman „ratat”.Vizuina luminată apare doar ca ovariantă memorialistică la Inimi cica-trizate.

De la Gib I. Mihăescu reţinedoar Rusoaica (roman nepsihologic) şiDonna Alba, „roman popular, ferme-cător pe alocuri prin naivitate”. Întu-necare e, cum ştim, cel mai bun romanal lui Cezar Petrescu. Nu apare nimicnou nici în faptul că „toate romanelesunt confecţionate abil”. De la IonelTeodoreanu, romancier marcat de pre-ţiozitate şi de kitsch, nu discută decât

La Medeleni. În cazul lui Felix Aderca, „Romancierul e inte-

resant prin varietate şi prin unele anticipaţii.”Defectul romanelor sale realiste ar fi absenţa moti-vării. Omul Dinu Nicodin apare superior operei(Manolescu mai spune aşa despre Bălcescu), cea dinurmă, opera, nu trebuie comparată cu a lui Mateiu I.Caragiale.

În ajunul revoluţiei de C. Stere ar fi memoria-listică romanţată, o scriere, totuşi, de reţinut caexperienţă romanescă. Scriitorul rămâne un „roman-cier stângaci, fără fineţe psihologică şi lipsit de stil”.Observator caustic, el ajunge măreţ, cum se ştia, îndescrierile siberiene.

„Concina prădată este un roman interesant…”,dar inconsistent, al lui Teodor Scorţescu, cu bărbaţiseducători şi cinici ca, mai târziu, la N. Breban.Nuvela Popi îi e superioară.

Bagaj al urmuzianului, totodată precursor al„douămiiştilor”, H. Bonciu, este un „roman postpsi-hologic şi corintic, foarte original în scenele deatmosferă şi în portrete”. Schnitzler, Céline, H.Miller îi sunt reperele. Pensiunea doamneiPipersberg, cu subiect exclusiv erotic, e grotesc, darniciodată vulgar.

Ion Marin Sadoveanu, pentru a cărui cantitate(a scris de toate) şi calitate („În totul, I. M.Sadoveanu merită mai mult atenţie decât i s-a acor-dat de către critica vremii.”) pledează acum noulistoric al literaturii române, este autorul unui roman„solid”, Sfârşit de veac în Bucureşti, şi a unuia„onest” în contextul realist-socialist, Ion Sântu.

V. I. Popa scrie romane tinereşti. RomanulFloare de oţel are personaje memorabile. Velerim şiVeler Doamne e senzaţional.

Autenticismul, reţinut şi în critică, marcheazăromanul sexualist Ambigen, al lui Octav Şuluţiu.Mântuire este un „roman doric, obiectiv şi psihologic,destul de sărac”, senzaţional, uşor lizibil.

Romanele lui M. Eliade sunt biografiste în moddominant, autorul lor „nu are imaginaţie de roman-cier”, marcate de tezism şi de erotism. Romancierulanunţă un program epic, dar nu îl aplică. Se întoar-ce de la ionic la doric. Ca Bonciu, Eliade ar fi şi el unmodel al „douămiiştilor”: „romanul românesc algeneraţiei 2000 semănă izbitor ca problematică şi caformulă cu acela al generaţiei lui Eliade”. Are doar ocapodoperă, Maitreyi. „În nuvelistică Eliade a avutmai multă şansă decât în roman.” La Ţigănci e capo-doperă.

Mihail Sebastian interesează doar prin De2000 de ani. „Romanele şi nuvelele nu sunt foarteinteresante.” E aici aceeaşi „proză în gamă minorăde la Şuluţiu, Bonciu şi alţii…”. Pe Bonciu îl găsise,cum văzurăm, „foarte original”, important precursoretc.

Proza prin comunism

Comunismul face şi mai încurcate şi bizarecăile prozei, aducându-le până la dramatica lorînfundare sau confundare. Totul ajunge alterat, mai

profund ori mai superficial, în dependenţă de şirulmicro-contextelor. Realismul, irealismul, mimesis-ulşi anti-mimesis-ul, facerea ori prefacerea epică, totulse aşează sub dominaţia dură ori numai îndurată aomniprezentei gândiri totalitare. În prezent, n-armai fi deloc cazul să nu recunoaştem că doar cu osubstanţială dispensă erau folosite idei, concepte,terminologia critică în general. Totul apărea altfel,deşi se utilizau normal termeni precum clasicism,romantism, realism critic, modernism, postmoder-nism etc., alături de noi aberaţii (realism socialist,protocronism). Ideologia totalitară a infestat termi-nologia specifică. Ea strică limba în ansamblu. R.Barthes a spus că limba e fascistă. La noi a fostcomunistă. Unde e mai totalitară limba decât întotalitarism? Salvarea rezidă, însă, în teza şi, înfapt, situaţia concretă că nu există lumi eminamen-te rele. Şi nici eminamente bune. Ceva scapă, alune-că pe alături, întotdeauna. Ce înlătura (excomuni-când sau tolerând) ideologia totalitarist-comunistărămâne literatură estetică. Există, astfel, şi în comu-nism, o proză a tradiţiei, a (re)actualizării ori sincro-nizării, dar şi una înnoitoare, experimentală.

Analizând şi fixând această perioadă, atitudi-nea critică a istoricului literar N. Manolescu (Istoriacritică a literaturii române) nu se modifică în modesenţial faţă de toate aceste moduri sau forme epice.O excepţie ar fi autorevizuirea faţă de poetica epicăexperimentală, textualistă, sprijinită cândva, iaracum privită cu dezamăgire. În cazul onirismuluiestetic, neatenţia iniţială personală a autorului a fosturmată de excomunicarea întregii „mişcări” prindecizia politică. Democratizarea dificilă, prin anarhi-zare, a contextului postcomunist, n-a fost favorabilăesteticului. S-a dat prioritate moralismului ideologicşi politic. Lectura literară a operelor contemporanedevine încă şi mai – folosesc un termen nou al istori-cului critic, cel vechi fiind infidelă – capricioasă.Acum, N. Manolescu apare mult mai tranşant (fărăa evita sacrificiul operei valide) în evaluare decât înanaliză sau tipologizare. Ca şi în cazul poeziei,acceptarea schimbării paradigmei prozei (optzecis-mul postmodernist anunţat de protopostmodernul G.Călinescu, modelator al „târgoviştenilor”) este ofertala schimb, una de compromis, pentru păstrareacanonului unic modernist (redus la valorizarea per-sonală, infidelă, capricioasă).

Romanele lui Z. Stancu sunt adolescentine,ideologice („oglindesc”, cum se spunea, lupta declasă), gazetăreşti, memorialistice. Şatra, „parabolăde aventuri”, e reţinut împreună cu Jocul cu moar-tea.

În cazul lui M. Preda, „Revizuirea în definitivnu face decât să aşeze pe o temelie solidă o operăimpunătoare şi inegală, victimă în mai mică măsurăerodării inerente a timpului decât propriilor limiteartistice şi morale.” Originală apare limba: „până laPreda vorbirea n-a reprezentat niciodată un calcdupă vorbirea ţărănească dintr-o anumită zonă.”Limbii i se adaugă modul de a nara. „Strict literar,cea mai mare noutate a acestei proze a fost compor-tismul. Îl teoretizase Ibrăileanu încă din 1926, darfără ecou la scriitori.” După „denudarea realităţii”,Preda face „un pas îndărăt” în Moromeţii, subminatde vocea supratextuală realist-socialistă, bine ascul-tată de curând de George Geacăr. Sistemul comunisteste luat în serios şi, în consecinţă, validat. IlieMoromete nu apare superior moral, cum s-a menţio-nat insistent, în singura sa capodoperă, Moromeţii, I.De necitit rămân nuvelele realist-socialiste AnaRoşculeţ, Desfăşurarea, Îndrăzneala, Ferestre întu-necate, Friguri.

Ascunderea convingerilor, un fenomen numitketman de Cz. Milosz, este bine dezvăluită în prozamarcată de un maniheism radical a lui PetruDumitriu. Cronică de familie, păstrând realismulsocialist, îi compromite talentul – modelat deopotri-vă de Balzac şi Proust – în caricaturizarea şi inau-tentificarea claselor dominante. „Faptul că romanuleste scris cu mână de maestru este cu atât mai regre-tabil.” Istoricul critic nu se reţine de a vorbi şi desprescrisul în afara limbii române. „Romanele în france-ză de mai târziu (…) nu reprezintă nici un interespentru istoria literaturii române.” �

Marian Victor BuciuN. Manolescu despre proza românească

Lectura (per)mută cu multăîndrăzneală valorile „clasicizate”,

fixate cu obsesivă rigiditate.Retroproiecţia critică reconsideră,dacă nu chiar generează, structuri

acceptabile în actualitate, de tipmetanarativ. Ele sunt înregistrateentuziast, dar şi hipertrofiat. Aparsincronizările sau desincronizările

oportune: comportamentism şianalitism, până la sugestia

nonmimetică.

NICOLAE MANOLESCU

Se poate spune că prin volumul În dulce-le stil clasic Nichita Stănescu atacă dindouă direcţii formula vizionară a poe-ziei sale, cu obiectivul clar de a o desta-

biliza. Textele ce intră în sumarul bogat al cărţii din1970 (şi din care Ion Mircea a selectat în antologiaInvizibilul soare opt, unele remarcabile, dar niciunul realmente reprezentativ) au fost scrise într-uninterval restrâns şi publicate, majoritatea, în nume-rele unor reviste culturale din 1969-1970. E vorbadespre un grupaj în „Luceafărul” din 1 februarie1969, un altul, şi mai consistent, în 8 martie acelaşian, aceeaşi publicaţie, apoi alte două apariţii în„România literară” din 3 aprilie şi 29 mai 1969, orevenire în „Luceafărul” din 21 iunie, o reîntoarcereîn „România literară”, în numărul din 25 septem-brie, o nouă şarjă în „Luceafărul” din 11 octombrie1969... Precedat de un ultim grupaj publicat în„România literară” din 5 februarie 1970, volumulpropriu-zis apare, încheind naveta autorului întrecele două reviste săptămânale.

Cronologia textelor şi gruparea lor, iată, într-ounitate restrânsă de timp rezultă dintr-o altă antolo-gie a liricii lui Nichita Stănescu, Opera magna, ini-ţiată în 2004 de editorul şi exegetul său devotat,Alexandru Condeescu. Optând pentru varianta uneiediţii cumulative de cronologie a scrierii, iar nu apublicării poeziilor în volume, acesta probează faliaadâncă existentă, în tinereţea lui Nichita Stănescu,între profilul său editorial, public, şi cel conturat înmanuscrise. Voi reveni asupra acestei probleme aautenticului Nichita Stănescu, fiindcă ea apare şi înipostazele lui ultime de poet. Dacă în ce priveştevolumele de tinereţe putem vorbi de o (auto)cenzurăideologică şi de un travesti oportun, astfel încât auto-rul să poată intra în canonul strâmt al epocii şi să-lrupă din interior, în etapa finală, Nichita Stănescueste mai degrabă nefiltrat decât machiat. Prudent latinereţe, poetul are în anii maturităţii târzii absoluttoate imprudenţele...

Spre deosebire de aceste capete ale traseuluiparcurs de liricul „şaizecist”, etapa dulcelui stil cla-sic apare strânsă, coerentă, extrem de bine articula-

tă în strategia sa implozivă. Daruimitor rămâne următorul fapt: căacest asalt revoluţionar asupraunei paradigme date, care cu undeceniu în urmă era reprezentatăde realismul socialist, se repetăacum, împotriva propriului sistemşi univers poetic. În dulcele stilclasic abundă de secvenţe ale lup-tei dialogate cu îngerul; însă ceeace cred că merită analizat în pri-mul rând este conflictul, polemica,nemaipomenita „ceartă” a luiNichita Stănescu cu NichitaStănescu însuşi.

Autorul nostru pare că iaact, abia în această epocă a istorieişi creaţiei sale, de structura poe-ziei moderniste, la a cărei închide-re a contribuit decisiv, precumaltădată Ion Barbu. Neomoder-nismul anilor ’60 era unul recupe-rator şi sincretic, impur prin pre-luarea şi utilizarea tuturor firelorartistice importante din perioadainterbelică. Într-un alt contextsocio-istoric, dar într-un mod ana-log, modernismul nostru interbelicfusese unul mixt, dacă nu bricolat,realizat prin adăugire şi etajare delimbaje poetice anterioare; iar nuprin selecţie dură, rupere de oricetradiţie şi epurare. Mai toţimoderniştii noştri sunt şi tradiţio-nalişti, în figuraţie, în reminiscen-ţe şi reflexe, în mitologii colectiveşi personale, într-un fond apartede sentimentalism şi sorcovecare-l scotea din minţi pe autorulJocului secund. Asumând codurileunui modernism pestriţ, practicnedecantat, împărţit între Arghezişi Ion Barbu, Blaga şi Bacovia,Pillat şi Fundoianu, generaţia ’60

va ridica la putere multiplicităţile interbelice, lăr-gind semnificativ conceptul de neomodernism. ÎntreNichita Stănescu şi Marin Sorescu, Leonid Dimov,Ileana Mălăncioiu şi Emil Brumaru sunt diferenţe lafel de mari precum cele înregistrate la predecesoriilor. Cufundat mai întâi, aproape euforic, într-unbazin al influenţelor deja asimilate la vârsta debutu-lui editorial, Nichita Stănescu va sesiza, după 11 ele-gii, impasul nu-numai-creativ al poeziei sale.

Talentul lui nu s-a consumat, spontaneitateanu e diminuată. Fantezia creatoare este departe de ase fi epuizat. Luxurianţa asocierilor metaforice, per-cutanţa insolitărilor şi forţa reprezentărilor se regă-sesc (ori măcar se întrezăresc) în numeroase versuriscrise în aceşti ani. Oul şi sfera e un volum ce rezis-tă, azi ca şi ieri, aproape integral. Necuvintele nuechivalează nicidecum cu o neputinţă a poetului de amai opera şi reconfigura, proiecta şi reinterpretaprin cuvinte. Însă o nouă experienţă poetică majoră,asociată cu o nouă vârstă lirică, solicită o altă para-digmă. Iar o altă paradigmă înseamnă un sistemdiferit de figurare artistică şi semnificare simbolică.

Sub aparenţele de joc şi glumă literară, decabotinism al unui scriitor care s-a „ajuns”, în cen-trul canonului epocii, şi îşi poate permite orice răs-făţ, În dulcele stil clasic dezvăluie, la o lectură maiatentă, efortul unui Autor de a se regândi şi a sereformula. De a se schimba nu pe ici, pe colo, ci din-

lăuntru: din interiorul limbajului cu care a refondatşi remodelat imaginarul poetic. Există deja o lume alui Nichita Stănescu plus un personaj inconfundabilcare o traversează şi o susţine, lărgind-o până la spa-ţiile siderale, pipăind-o la firul ierbii, şi modulând-oneîntrerupt, în confesiuni şi false descrieri de natu-ră, în scene, monologuri şi dialoguri de mare poezie.Acum, această lume cristalizată, închegată şi intra-tă în conştiinţa criticii, ba chiar a unui public larg,trebuie fărâmată, dezarticulată şi refăcută în cutotul alt mod. Pe alte „baze” şi din alte puncte de sus-ţinere şi rezistenţă decât cele ale excepţionaluluivizionarism modernist.

Să transcriem, deocamdată, trei piese din acestvolum de versuri care vrea să restructureze şi săregenereze poezia. Nichita Stănescu cel „vechi”:„Trage-ţi odată mâna ta lungă, siderală,/ din mine,mănuşa ta oloagă,/ şi lasă-mi fierăria nervilor deboală/ zălog fiinţei să îmi fie neîntreagă// Prea mişccum mişcă degetul tău lung/ mai arătând un adevăr,/din ce în ce mai rupt ajung,/ mai capră şi mai măr.//Ci trage-ţi lungă mâna ta,/ şi las-o/ înfrigurată-n ver-dele nisip/ şi las-o răcită-n vidul negru/ şi las-o/ pânăla Canopus/ şi lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă,/ cât timpam umbră/ să-ncălzesc o piatră sau/ o vale ne-nver-zită, sumbră/ să-nconjur cu trupul meu/ mâna pre-zentului mereu.// Ieşi din mine, Doamne,/ nu-mi luacapul sângelui, –/ inima –/ las-o oarbă, fără ochi, fărăvedere/ cu un romb într-însa de tăcere.” (Mănuşa).Un Nichita Stănescu „intermediar”, la care imagina-rea lumii, a lumilor din aerburg, porneşte de dataaceasta de la contemplarea aproape înfiorată acuvintelor şi literelor: „Lapte de dihor supt în scorbu-ră,/ pietre albe, tocite de râu,/ şi tu călare pe inorog,vergură,/ şi panglica trupului meu – frâu// Nu se-nfioară nimic. Statică stea./ Fiecare literă are fiinţe/în ea,/ şi nefiinţe// Să-l omorâm cât mai repede pe A,/să-i eliberăm pe închişii lui./ Dacă poţi, dumneata/bate-i în strigare un cui.// Se trece ora. Începe ploa-ia./ Se ridică zorii şi se aude/ cum behăie oaia./ Mairepede... până n-ai mâinile ude.” (Asasinare). Şi unNichita Stănescu care, cu un deceniu înaintea nenăs-cuţilor „optzecişti”, se lasă locuit, intertextual, devoci lirice anterioare (Eminescu, în ultima strofă,Arghezi, în penultima): „Mă las locuit de o impresiesumară/ beată poate./ Aseară desigur, aseară/ eraucu mine amintirile toate.// Circulă dragă, i-am spus./Aceasta e vâna, artera./ Mai sus, mult mai sus, oho,mult mai sus/ e himera.// Bea puţin. Iartă-mă. N-amapă./ E roşu şi alb ca o ninsoare./ E fluid, otreapă./ Ede sare.// Curvă, rămâi, o, rămâi,/ o, rămâi, rămâi, cumine/ Eu sunt bărbatul tău dintâi/ din desime.” (Mălas locuit).

„Dulcele” stil clasic. Dulcele stil „clasic”.

*

Destructurarea poeziei de viziune e făcută, încâteva texte pline de litere date cu majuscule, la unnivel de voită facilitate versificatoare. Un poem caAsasinare demonstrează însă că Nichita Stănescureuşeşte – atunci când îşi doreşte – să densifice orice,inclusiv o vocală iniţiatoare. „Fiecare literă are fiin-ţe/ în ea,/ şi nefiinţe”. „Să-l omorâm cât mai repedepe A,/ să-i eliberăm pe închişii lui”, adaugă de înda-tă poetul, parcă grăbit să treacă la acţiune, lichidândliteralitatea goală pentru a scoate la iveală tot ce col-căie sub formalismul alfabetic.

În restul exemplelor, dimpotrivă, izbeşte toc-mai formalismul. Mirosind a înger, Steaua scrisă, Şiadevărată, – şi jucată, Lăuntrul ochi sau Împotrivacuvintelor (din Un pământ numit România) plus alte

18

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Daniel Cristea-EnacheLyrica magna (II)

� CCaarrtteeaa rroommâânneeaassccăă Cronologia textelor şi gruparea lor, iată,într-o unitate restrânsă de timp rezultădintr-o altă antologie a liricii lui NichitaStănescu, Opera magna, iniţiată în 2004

de editorul şi exegetul său devotat,Alexandru Condeescu. Optând pentru

varianta unei ediţii cumulative decronologie a scrierii, iar nu a publicării

poeziilor în volume, acesta probează faliaadâncă existentă, în tinereţea lui Nichita

Stănescu, între profilul său editorial,public, şi cel conturat în manuscrise.©

ION

CU

CU

NICHITA STĂNESCU

■ semnal ■ Editura ContemporanulArdian-Christian KUCIUKExRoman de dragoste & conspiraţieColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Povestea uluitoare a unui gropar balcanic, un individ ce are parte de un miracol mai puţin reperat de literatură saude presă. Viaţa lui se schimbă după un vis obişnuit, un craniu şi o prietenie oferită de doi tineri care luptă, fiecare înfelul său, cu imprevizibilul existenţei. Inedit nu doar prin limbaj şi umor, ci şi printr-o viziune blândă asupra chinurilorcotidiene şi asupra acelui străvechi „război” — vizibil, dur sau subteran — dus dintre generaţii şi nu numai, acest romande dragoste & conspiraţie dezvăluie câteva realităţi ocultate sub schimburile stranii convenite între generaţii deoameni care, din punct de vedere al mentalităţii şi al simţirii, se exclud reciproc. Schimburile de acest gen ascund,în esenţă, un joc, sau, mai bine zis: jocul, pe care Omul l-a neglijat, până nu mai ştie să (se) joace decât cu propria-isoartă, dar şi singura şansă a speciei de a supravieţui.

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

poezii chestionabile ca atare operează cu glumiţeverbale la îndemâna oricui, complet nevinovate subraport artistic. Reformatorul limbajului nostru poe-tic cade, demonstrativ, mult sub ştacheta peste careîn atâtea rânduri se arcuieşte cu un minim efort. I-afost probabil mai dificil lui Nichita Stănescu să-şiimprovizeze stângăcia decât o asemenea regie,aproape transparentă, care o vehiculează sub ochiicititorului. Acesta trebuie să vadă, pe viu, că literelefac cuvintele şi cuvintele pot compune imaginideconcertante, metafore puternice, viziuni copleşi-toare. Niciodată invers.

Lecţia rimbaldiană e întoarsă pe dos ca omănuşă. La Nichita Stănescu, literele sunt izolate şilăsate, ca să zic aşa, singure. Fără atele şi cristalepoetice, fără sinestezii, fără privirea transfiguratoa-re a scriitorului, ele nu au câtuşi de puţin plasticita-te. Sunt inerte şi pseudo-funcţionale, moarte încădin faşa constituirii enunţului. Poezia veritabilă nule serveşte în nici un fel; după cum nu se lasă com-pusă şi servită de ele. „Atacul” din această direcţieasupra formulei vizionare consacrate eşuează vizi-bil, printr-o inconsistenţă a dezarticulării liriceatent construită de poet.

Imaginile temporar abandonate în favoareavocalelor şi consoanelor vor reveni în forţă, în multealte poeme din În dulcele stil clasic. NichitaStănescu cel prea bine cunoscut îl reacoperă pe aces-ta nou, silnic „alfabetizat”, impunându-se în nume-roase file din consistentul volum. Operaţiunea dereinventare eşuează, cu un oftat de uşurare al auto-rului care s-a străduit să (nu) facă poezie cu falsemajuscule. Luate în sine, literele ce încropesc sub-stantivele şi verbele oferă doar un simulacru liric:„Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,/ îmi cos ranacu un verb./ Nobile paleative/ de serv// Îţi scriu cutrupul meu viaţa/ şi mersul stelelor ţi-l scriu/ Vocalacea mai lungă este aţa/ cu care mortu-l cos, de viu.//Căci trebuie să dăm şi mărturie,/ altfel nimica n-armai fi,/ în dulce scriere târzie/ ţinând alături morţi şivii.// Tu ombilic din care curge/ vorbirea numai altorguri/ fără să ştim unde ne duce/ în care dalbe viituri//Încât nu ştiu cine trăieşte –/ cuvântul poate, poatetrupul/ Zăpada albă, Doamne, poate,/ sau urma-n ea,pe care o lasă lupul...”.

Iată un Testament cu ritm fluctuant şi prozodiedezechilibrată, dar întru totul simptomatic pentruefortul poetului de a da cuvintelor îndosariate mor-fologic greutatea unor experienţe sau a unor viziuni.Cusăturile, cârpeala se justifică numai în măsura încare ele sunt transferate din text în ceea ce depăşeş-te textul: în ceea ce îi dă înălţime şi adâncime. Avemaşadar surpriza unui Nichita Stănescu anti-textua-list, anticipator şi repudiator al postmodernismuluipe suprafaţa accidentată a aceluiaşi volum. O „dulcescriere târzie” ce sesizează, deopotrivă, savoareadeosebită a „vechiturilor” poeticeşti şi alexandrinis-mul fad al versificărilor ultrasubtile. Cum va conci-lia poetul cele două tendinţe contrare, aceea de recu-perare a stilurilor anterioare şi aceasta, nu maipuţin manifestă, de respingere a uscăciunii intelec-tuale?

Printr-un culoar de el însuşi îngustat la maxi-mum, Nichita Stănescu reuşeşte să se strecoare şi săiasă la lumina unei noi vârste artistice, în modulcare l-a consacrat. Şi anume, mergând în sensulnaturii sale poetice, orientându-se după propriileintuiţii, urmându-şi instinctul. Filozofarea, care l-atentat ca pe orice autodidact (şi din care s-a salvat,în 11 elegii, prin forţa reprezentărilor abstractului),va fi lăsată deoparte în destule poeme din În dulcelestil clasic. Citând câteva dintre ele, vom face cunoş-tinţă cu noul – realmente noul – Nichita Stănescu:„Ea mi-a spus, căci mă iubise, –/ despre mareleUlise./ care tocmai plânsu-mi-se/ de rău gând, denegre vise// El mi-a spus, căci mă urâse, –/ desprelucrurile plânse,/ despre vremurile scurse,/ desprepatemile duse.// Ei mi-au spus, căci mă uitară,/ des-

pre-o grea şi dulce seară/ când trei magi din Sudpicară/ cu trei cai de sare-amară// Cu trei cai de unt-de-lemn,/ cu trei cai de lemn solemn,/ cu trei cai derădăcină/ în zăbale de lumină// Cu trei cai de chipa-ros/ cu trei cai sculptaţi din os/ de din osul meu dinpiept/ potcovit şi înţelept// ...de când tu l-ai sărutat/cu un tandru nechezat.” (Trei cai); „Scoate-mi pieleade pe mine/ poate vrei o amforă,/ poate vrei să beidulbine/ Doamnă Verde Camforă.// Poate că le estesete/ ale dumneavoastror plete,/ poate că vă suntuscate/ paişpele cel de carate// Poate că vă este talpa/nepupată mult prea alba/ şi nesupt vă este sfârcul/ şimult prea puţin – prea multul// Beţi din cupa mea depiele/ Doamnă, numai vinuri grele/ Doamnă, numaivinuri roşii/ Doamnă, numai vinuri verzi/ Doamnă,numai vinuri albe/ căci vă stau covor sub talpe/ şi lamânuri stau inel,/ vâna mea vă e cercel.// Până cândşi vâna mare/ care e spânzurătoare,/ caldă jugularamea/ chiar şi ea vă e sanda./ Doamnă, beţi din amfo-ră/ Doamnă Verde Camforă// Capie şi scabie,/ teacăvă sunt sabie/ care atârnaţi de şoldul/ zeului ce doar-me-n Nordul/ inimii şi Precistii,/ maică-mi şi maică-ti.” (Dulce cupa mea de piele); „N-ai să vii şi n-ai sămorţi/ N-ai să şapte între sorţi/ N-ai să iarnă, primă-vară/ N-ai să doamnă, domnişoară// Pe fundalul celalbastru/ din al ochiului meu vast/ meteor ai fost şiastru/ şi incest ai fost, prea cast// Uite-aşa rămânemorbi/ surzi şi ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poţisă sorbi/ «S» e rece azi din sunt.” (N-ai să vii).

În fine, un poem în care „bătrânul Nichita” îlreciteşte şi modulează pe mereu tânărul Eminescu:„Atât de repede ne vine insomnia / brodându-ne fiin-ţe din afară./ Vrei pielea mea să-ţi fie iia/ care te-mbracă domnişoară?// Vrei tu să bată azi bătrânul/Nichita nume din străbuni/ teiul şi plopul şi alunul/anii şi lunile şi săptămâni.// Vrei tu să vreau să fiifiind/ un fel de trup de arătare/ şi să te-nvăţ cum eştimurind/ femeie-n pielea dumitale?// În pietre vrei, înrecii fulgi/ în dulcele meu strigăt de iubire.../ Stai, nufugi, o, tu ce fugi/ călcând pe viaţa mea subţire.”(Atât de repede). Şi această splendidă închinare lastema eroticii eminesciene: „Atât de mândru ea mer-gea/ şi-atât de galeş, singuratic./ Vedere mult preamult-avea/ albastru ochi al meu apatic./ Atât de tan-dru mirosea/ când nara mea de bot de câine/ multlungă o adulmeca/ şi azi şi mâine./ Atâta viaţă amă-râtă/ stătea în ea mai râsă-plânsă/ atâta lapte decucută/ aş fi băut de doruri însă/ ea s-a fost dus, eas-a fost dus/ doar de la mine/ şi doar o vorbă nu i-amspus/ în veşnicie.” (Atât de mândru ea mergea).

Poetul se simte maturizat într-un mod accele-rat, puţin îmbătrânit în sfera eroticii, ca şi în cea aculturii. El are acum percepţia propriului traseu şiconştiinţa faptului că este precedat de alte limbaje şicoduri culturale. Acestea învăluie nişte situaţii fun-damentale şi câteva gesturi tipice (îndrăgostirea,căderea în genunchi în faţa iubitei, sărutul umil-cavaleresc depus pe graţioasa mână, suferinţa dulcea iubirii, declamată retoric la picioarele fiinţei ado-rate), însă păstrează, faţă de codul propriu poetuluineomodernist, o distanţă ce merită străbătută nunumai înainte, ci şi înapoi. De asemenea, nişte notediferenţiale care ar trebui speculate. Din acest punctse poate vorbi despre postmodernismul creaţiei luiNichita Stănescu. Autorul „şaizecist” nu mai ţinesă-şi mărească avansul faţă de trecutul poezieiromâneşti, asemeni moderniştilor puri convinşi desuperioritatea platformei lor. El nu mai vrea sădepăşească prin distanţare şi delimitare arhiva liri-că amoroasă. Efortul – şi reuşita – lui este să oredeschidă şi s-o proceseze din nou, să o integrezecreator.

Nimic brutal, violent, superior ironic ori sar-castic la modul avangardist în această focalizarenon-modernistă a unei tradiţii poetice autohtone, dealtfel, firave. Posibilitatea rupturii e ocolită cu pru-denţă, cu o grijă paternă pentru siluetele predeceso-rilor şi stihurile lor cam nevolnice. Când vechile

forme nu au nici măcar un crâmpei, o unitate deexpresivitate involuntară, poetul nostru, devenit allor, aruncă în joc întreaga sa combinatorie funambu-lescă. Aceasta ajunge să ne zăpăcească şi să neaprindă imaginaţia, din spaţiul unor texte formalînchise, perfect ritmate şi rimate. Miza lui NichitaStănescu este, în toată această clasă de poeme penote date, să demonstreze că poate intra în absoluttoate tiparele. Că poate interpreta orice melodie, caun violonist de geniu cu vioara lui ascultătoare.

Versurile privesc deci înapoi, către cele dejaarhivate, şi pornesc întotdeauna invers: de la sune-tele finale bine potrivite către restul fluid al enunţu-lui. Rima, fără a fi exotică, mereu insolită, ca laDimov, punctează şi împerechează versurile în aso-cieri extravagante, absurde, extinse „firesc” la nive-lul strofei şi al poemului. „Iubise”, „Ulise”, „plânsu-mi-se” şi „vise” au între ele doar legături sonore. Otematică şi o simbolistică nu mai există, precum înfazele anterioare, de lirism centripet şi poetică expli-cită, ale lui Nichita Stănescu. Aruncând deasupracuvintelor o plasă muzicală, el se lasă angrenat într-o relaţie erotică mai intensă şi mai voluptuoasădecât cea cu domnişoara apelată. Nu micile obiectedomesticite ori accesoriile intime le celebrează şi lefetişizează acum poetul, ci propriile sale versuri, deo încântătoare gratuitate.

Logica succesiunii, minima cauzalitate şi fina-litatea poemului sunt abandonate din start sau peparcurs. Când ceva ori altceva dă semne că s-arputea închega şi articula într-o semnificaţie anume,autorul destramă imediat eboşa, verificându-şi,într-un adevărat delir enumerativ şi asociativ,resursele nelimitate de improvizare. De la „mareleUlise” ajungem dintr-odată la cei „trei magi dinSud”, după care, în acelaşi ritm de jazz liric, la „treicai de sare-amară”, „trei cai de unt-de-lemn”, „treicai de lemn solemn”... Seria continuă. Ce atributenemaivăzute va mai ataşa Nichita Stănescu acestortrei cai ridicaţi în două picioare, până la titlul poe-ziei?

Renunţând la înţelegerea prin decriptare a tex-tului (pistă falsă în volumul de faţă), vom admiraacrobaţia de imagini şi sunete a poetului, splendidaelocvenţă, multiplu asociativă şi pur eufonică, a unorversuri care nu înseamnă nimic. Miezul operei luiNichita Stănescu, nucleul incandescent şi iradiant alpoeziei lui cosmogonice a fost spart, fărâmiţat şiîmprăştiat peste tot. Îl putem căuta cu lupa pe întin-derea noii poezii, însă reconstituirea centrului şi aîntregului nu mai e posibilă. Lumea poeziei luiNichita Stănescu s-a schimbat, înainte ca admirato-rii săi inerţiali să prindă de veste. �

Fragment din volumul Lyrica magna. Eseu despre poezia lui Nichita

Stănescu, prefaţă de Alex. Ştefănescu, în curs de apariţie la Editura Curtea Veche.

În numărul următor: cronică despre Fragmentecritice. VI de Eugen Simion, Fundaţia Naţionalăpentru Ştiinţă şi Artă

NICHITA STĂNESCU

De la stânga la dreapta: Valeriu Cristea, Alex. Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion şi Nicolae Manolescu

NICOLAE BREBAN: Hotărât, după o falsă şi zgomotoasă alarmă înprimii ani de după revoluţie, nici harfele noastre nu sunt deşarte, dovadă, în ulti-mul deceniu, iată, pletora de cărţi şi reviste de valoare, de pe tot întinsul ţăriicare strigă încă o dată „pentru dreptate” (împrumutând şi noi tonul lui O. Goga)– dar nu pentru o dreptate socială, ci una literară, în primul rând! Cea a demni-tăţii şi a realei libertăţi a scriitorului român contemporan. În ce ne priveşte, noinu vom obosi să credem, încărcaţi de memoria cu adevărat glorioasă a literelorromâne dar şi lucizi de misia noastră, cum ar fi spus unHeliade: de a scrie, nu numai pentru a „lumina noro-dul”, dar şi de a legitima, cu adevărat, unireatuturor românilor, dovedind încă o datălumii – sunt dovezi care trebuie mereureînoite! – că suntem. Şi nouă înşinecă suntem cu adevărat apţi decele mai înalte valori, dintot-deauna şi poate mai alesacum când „floarea mân-dră a Apusului cultural”pare a se îndoi, obosită desecole de magnificienţăreală, fără seamăn, de nevoiaesenţială a popoarelor deCuvântul scris. De spirit.

AURA CHRISTI: Tuturorcolegilor şi colaboratorilor – lemulţumim. […]

Contemporanul este al luiNicolae Breban şi al Irinei Petraş, al luiAlex Ştefănescu şi Răzvan Voncu, al luiŞtefan Borbély şi al Constantinei Buleu, allui Marian Victor Buciu şi Iulian Boldea, allui Dan Mircea Cipariu şi al Mariei-AnaTupan, al lui Nicolae Balotă şi Ion Ianoşi, al luiGheorghe Schwartz, al Irinei Ciobotaru şi IonVianu. Contemporanul este al lui Leon Volovici şiNorman Manea, al Adrianei Teodorescu şi DanielCristea Enache, al Magdei Ursache, al lui BogdanMihai Dascălu şi Anamaria Romiţan, al DoineiDascălu şi Crişu Dascălu, al Danei Duma, Călin Căliman (MisterContemporanul), al Luizei Barcan, al lui Marin Radu Mocanu, al lui Moshe Idelşi Victor Frunză, al lui Edward Sava, al lui Liviu Antonesei şi al Nicoletei Dabija,al Anei Blandiana şi al lui Romulus Rusan, al lui Leo Butnaru, al RodiсăiGrigore, al lui Vasile Andru, Cassian Maria Spiridon, Gabriela Melinescu,Philippe Palini, Liviu Ioan Stoiciu, Mihail Gălăţanu, Gellu Dorian, LucianVasiliu, Daniel Corbu, Cristian Bădiliţă, Marius Sala, Eugen Simion, VarujanVosganian, al corespondenţilor noştri din străinătate: Eugenia Dumitriu(Spania), Irina Boca (Canada), Mircea Gheorghe (Canada), S. Damian(Germania), Lucia Dărămuş (Anglia) etc. etc. Contemporanul este, da-da, în acel„azi etern al spiritului”, şi al scriitorilor care au devenit de mult legendă, mit,scriitori, din operele cărora publicăm cu ritmicitate în paginile revistei: Rilke,Dostoievski, Goethe, Nichita Stănescu, Evtuşenko, Platonov, Durand, Nietzsche,Schopenhauer etc. Contemporanul este, da, şi al meu, şi al Mihaelei David, eco-nomistul care a rămas din prietenie şi din admiraţie lângă noi, fără să fie remu-nerată. Şi al consilierului nostru juridic, Ion Cojocaru, care a dus, pe întindereaunui deceniu, războaie după războaie pentru a-l ţine în viaţă şi pentru a-l apăra,devenind astfel un membru al tribului Conte. Da. Conte este şial fratelui meu, Andrei Potlog, care a redresat distribuţiarevistei şi căruia îi mulţumesc pentru hărnicia şi devo-tamentul său.

Să ne amintim şi de înaintaşii noştriiluştri. Contemporanul este nu mai puţin allui Constantin Dobrogeanu Gherea, alcuplului Nădejde, al lui IonCreangă şi George Bacovia, allui Iosif Sava şi NichitaStănescu, al lui Tristan Tzara,al Hortensiei Papadat Bengescuşi al lui G. Călinescu, „divinul cri-tic” care a ţinut în paginile acesteifoi de cultură celebra Cronică a opti-mistului. Contemporanul este, firesc,şi al celor 900 de semnatari ai Apeluluipentru salvarea culturii române vii, lan-sat de Nicolae Breban şi Aura Christi,cărora le mulţumim şi pe această cale pen-tru formidabila solidaritate.

Vedeţi ce mare familie mare este, înrealitate, revista Contemporanul? TribulConte. […]

Oboseala, lehamitea, zădărnicia, trăda-rea, izolarea, singurătatea, guvernele, batjocurafaţă de o cultură majoră cum e cea română… trec.Da. Vor trece. Rămân şi vor rămâne, fireşte, cărţile.Revistele. Bruma de lumină – bubuitoare, violentă,copilăroasă – păstrată ca prin minune. Rămân cultulprieteniei, cultul valorii. Rămâne dictatura valorii, dacăvreţi. Şi o atroce dorinţă uimitoare, de neînţeles, de oîncăpăţânare crescând, straniu, în intensitate, de a-ţi face datoria aici, la tribulConte, împreună cu prietenii, împreună cu colegii. Împreună cu Tribul Conte: oCastalie, o mână de oameni superiori, pe care nu vreau să-i dezamăgesc. Nuvrem să-i dezamăgim. Nu numai fiindcă refuz să-i dau dreptate lui Razumihin,care susţinea tembel-pornit că „noi în loc de sânge avem zer”.

CONSTANTIN ABĂLUŢĂ: Revistele care se mai ocupă onest de litera-tură nu mai au bani sa-şi plătească redactorii şi colaboratorii. Editurile ce refu-ză să se prostitueze publică tot mai greu cărţi (adesea pe banii scriitorului) şi n-au reţele de distribuţie eficiente (multe dintre ele nici nu mai primesc poezie).Contemporanul, prima revistă care mi-a găzduit o rubrică permanentă, enorm demulte traduceri şi texte proprii, face parte dintre ultimii mohicani. O să ne deacurând o rezervaţie naturală, undeva prin Bărăgan, o căsuţă, un mic computer,o nouă majorare a TVA (de, vremuri de criză!), un gheştetner din primul războimondial, şi difuzare gratuită pe vântul cel mai puternic din ţară...

DAN ANGHELESCU: Revista Contemporanul. IdeeaEuropeană constituie unul dintre puţinele – şi tocmai de aceea

foarte importantele – bastioane prin care (încă!) se mai res-piră în cultura română. După ’89 situaţia culturii scrise n-

a încetat să se degradeze şi tinde să devină de-a drep-tul dramatică. O descriere amănunţită a situaţii-

lor existente, a luptelor interminabile cuinepta placiditate (vezi Apelul pentru sal-

varea culturii române vii, comunicateleAPLER şi, vai, atâtea altele) a celor

care decid în virtutea bunului lor plac, arocupa (inutil) pagini întregi. Nu intenţio-

nez nici măcar să încerc să le enumăr. Suntaceleaşi lucruri arhi-cunoscute, mereu dez-

bătute în endemica şi zadarnica noastrăvânare de vânt.

LIVIU ANTONESEI: Cum pentru mine,Contemporanul este o revistă prietenă, iar la editu-

rile sale, am şi publicat şi voi mai publica, de bunăseamă că îi doresc să treacă cu bine prin încercările de

acum – deci, îi doresc exact ceea ce îi doresc şi revisteipe care o realizez la Iaşi. Nu uşor, desigur – iată, a tre-

cut aproape jumătate de an şi abia ieri s-au aprobat finan-ţările pentru cultură, pentru 2009, desigur, de la bugetul

local! Prin urmare, cum spunea cineva care se mobiliza să-şidepăşească aprehensiunile negative, criză uşoară!

SORIN BASANGEAC: Acelaşi, deşi „beneficiar” al pri-vatizării, acuză şi retragerea statului din cultură – după o idee

neeuropeană, originală ca şi democraţia noastră – dar poate că toc-mai de aceea criza ne va afecta ceva mai puţin. Contemporanul, „desfiinţat” deMinisterul Culturii chiar în ajunul zilei onomastice a lui Nicolae Breban, e viu –şi nu prea pare a fi vătămat (din nou) – şi luptă în continuare pentru „salvareaculturii române vii”.

Evocând remarcabilul Apel pentru salvarea culturii române vii al revis-tei, răspund şi la ultima întrebare a anchetei: Contemporanul. Ideea Europeanăeste un aliat, nu constituie o insulă izolată, ci este parte a unui arhipelag precumcel britanic sau nipon, care, prin unitate, şi-au demonstrat forţa.

NICOLAE BÂRNA: Cât despre rolul pe care l-a avut în viaţa meaContemporanul. Ideea europeană, în dubla mea calitate, de cititor şi de (din păca-te doar ocazional, ori sporadic) colaborator, nu pot avea decât cuvinte din celemai călduroase, în care se îmbină admiraţia cu recunoştinţa!

IULIAN BOLDEA: Revista Contemporanul. Ideea europeană, de pildă,este o publicaţie de cultură care şi-a dovedit, în timp, prestigiul şi autoritatea,prin numerele sale dense, prin ţinuta elevată, prin rolul asumat în ansamblulpeisajului literar românesc. Nume importante ale culturii româneşti contempo-

rane au publicat în paginile revistei, conferindu-i acesteia preg-nanţă şi prestanţă publicistică. După cum revista a contribuit,

în egală măsură, la lansarea multor scriitori de talent,care s-au afirmat în coloanele ei.

MARIAN VICTOR BUCIU: RevistaContemporanul. Ideea europeană s-a vrut

şi a putut în bună măsură să fie unproiect, un program, o construcţie.Şi-a trasat identitatea şi persona-

litatea, după chipul colectiv al diri-guitorilor şi complicităţii colaborato-

rilor. S-a ancorat temeinic, credibil, încontemporaneitate, (post)modernitate,

semnificaţie europeană. A ales deschide-rea şi libertatea. A conservat înnoirea,

înlăturând specializarea parohialistă.Revista a rămas dispusă la căutare, test

expresiv şi experimental de creaţie, fără a fiindispusă, dimpotrivă, faţă de echilibru, înţele-

gere, măsură. Sau faţă de profesionalism,coerenţă, consecvenţă, ameliorare. Posedând spi-

rit (auto)critic, selectiv, captează judecata şi exclu-de prejudecata.

CONSTANTINA BULEU: De acelaşi idealismţine şi locul pe care revista Contemporanul îl ocupă în

economia existenţei mele culturale graţie dăruirii caretranspare din toate iniţiativele celor care o editează.

LEO BUTNARU: Ce loc îi revine în viaţa mea revis-tei Contemporanul. Ideea Europeană? În primul rând, cred că revistaContemporanul. Ideea Europeană va fi printre cele care va face faţă crizei. Îi urezdin tot sufletul aceasta, pentru mine ea rămânând în continuare printre publica-

20

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

� Remember � Contemporanul (1881-2011)

Contemporanul nostru

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

ţiile de cultură care, de ani şi ani, îmi menţin interesul atât ca cititor, cât şi caautor. Sunt sigur că plăsmuitorii acestei reviste de acuprindere panromânească,inclusiv basarabeană, vor fi şi de la criză înainte, precum spuneau anticii, apudvexilia – sub (aceleaşi) flamuri: ale literaturii, ale culturii, ale spiritului superior.Sursum corda!

CĂLIN CĂLIMAN: Nu ştiu cum revistele de cultură şi editurile vordepăşi „şocul crizei”, oricum sunt convins că o publicaţie precum Contemporanul.Ideea europeană îşi are un loc al ei, necesar, în peisajul presei culturale româ-neşti (nu numai prin tradiţia ei, ci şi prin contribuţia ei actuală la dezbatereaproblematicii literar-artistice, moral-filosofice şi ştiinţifice la ordinea zilei), şi,tocmai de aceea, mă întristez când anumite tele-emisiuni dedicate revistelor cul-turale româneşti actuale fac – pur şi simplu – nu o dată, abstracţie de o revistăprecum Contemporanul. Ideea europeană.

DUMITRU CHIOARU: Revista Contemporanul. Ideea europeană estedintr-un leat cu Euphorion.

IRINA CIOBOTARU: De ce e nevoie de Contemporanul. IdeeaEuropeană în Anno Domini 2009? Pentru că şi-a propus, imediat după decembrie1989, să cultive gustul pentru valoare autentică, pentru luciditate, pentru iden-titate nefalsificată, necosmetizată. Misiune dificilă şi mereu complicată de con-textul economic, istoric sau politic. Cultura este imaginea reală a unui neam,într-un veac în care acel neam aspiră (din nou) la sincronie cu valorile europene.Un soi de energie şi de idealism misionar au motivat apariţia consecventă arevistei. Aceeaşi vitalitate stă în spatele paginilor şi acum.

DAN MIRCEA CIPARIU: Contemporanul este una dintre revistele caretrebuie să intre în memoria afectivă a profesioniştilor scrisului din România şi,esenţial, pe listele de finanţare a „culturii scrise vii”. Cu personalitatea roman-cierului Nicolae Breban care legitimează cultura naţională, Contemporanul artrebui să fie peste vremuri, mode şi timp!

MARIANA CRIŞ: Pentru mine revista Contemporanul. IdeeaEuropeană este lectura mea lunară obligatorie. Am nevoie de gândurile luiNicolae Balotă privind literatura universală, de articolele lui Ion Ianoşi, de cro-nicile Irinei Petraş, ale lui Răzvan Voncu, de interviurile şi eseurile AureiChristi, de editorialele lui Nicolae Breban. Este un miracol cum puteţi, lună delună, să-mi aduceţi bucuria.

VASILE DAN: Cei mai mulţi redactori-şefi, unii fondatori ai propriilorpublicaţii, sunt nişte eroi ai zilelor noastre. Sunt cei de la Apostrof, Euphorion,Timpul, Poesis şi, dacă îmi îngăduiţi, de la Arca. Fireşte, în primul rând de laContemporanul. Ideea Europeană care are drept spiritus rector o mare valoare aliteraturii române, un clasic în viaţă, un stâlp de rezistenţă al literaturii româ-ne, Nicolae Breban.

CRIŞU DASCĂLU: Contemporanul. Ideea europeană este un asemenearefugiu, în care se mai poate respira, un asemenea spaţiu, în care se mai poatespera.

BOGDAN MIHAI DASCĂLU: Ce loc îi revine în viaţa mea revisteiContemporanul. Ideea Europeană? Contemporanul. Ideea Europeană este loculîn care vin să îmi iau dejunul, mă duc să mănânc prânzul, trec să iau cina, mă

opresc să beau un pahar de apă sau de vin, fug să iau o gură de aer...Contemporanul reprezintă un loc aparte în cultura noastră, un punct al echili-brului cultural, într-o societate în care nimeni nu mai ştie cu cine votează. Nu înultimul rând, Contemporanul transcende ideea de simplă revistă. Pentru căinclude oameni. Care sunt zi de zi în redacţie, care îmi sunt prieteni, care transpi-ră şi care fac tot posibilul pentru ca mie să îmi apară articolele, eseurile, cărţile.

Cum să nu-i iubeşti?!

LUCIA DĂRĂMUŞ: Refuz să cred că o revistă de tradiţie, cum esteContemporanul, este lăsată să cunoască declinul. Aici ar trebui să aibă un rolextrem de improtant Nicolae Manolescu, în calitate de Preşedinte USR, să-şiasume masca de supraom, să se dea peste cap de trei ori, ca în basmele româ-neşti, şi să ajute (va şti el cum, pentru că e inteligent) revistele cu tradiţie. Nicio revistă cu tradiţie n-are voie să sucombe, indiferent cine e la cârma ei!

Din nou spun, mediatorii culturali, cei din Ministerul Culturii, cei dinconducerea USR, cei din Ministerul Educaţiei ar trebui să lase umorile şi să dia-logheze pentru a se conserva ceea ce e de conservat. Eu cred că avem ce învăţaunii de la alţii şi împreună trebuie să ne punem umărul ca să fie ajutată cultu-ra, pentru că e primul factor care se vede în afară!

Pentru mine este foarte importantă revista Contemporanul, pentru că înaceastă revistă o citesc pe Irina Petraş, aici îl citesc pe Ştefan Borbély, pe profe-sorul Basarb Nicolescu, pe Aura Christi, pe Nicolae Breban, pe mulţi alţii.Contemporanul este o revistă importantă, ea îmbinând extrem de armonios tre-cutul cu prezentul, ceea ce este deja statornicit cu ceea ce e nou, tânăr...

VIRGIL DIACONU: Revista Contemporanul este şi ea în viaţă şi reu-şeşte să îşi menţină coloana vertebrală şi profesionalismul.

DANA DUMA: Despre locul revistei Contemporanul. Ideea europeană înviaţa mea, aş spune că înseamnă în primul rând sentimentul apartenenţei la„clanul Conte”, un fel de mândrie de minoritar care simte că poartă un fel deemblemă de nobleţe într-o lume „majoritară” care acceptă fundamentalismuldivertismentului şi al pragmatismul vulgar.

NORMAN MANEA: Reînfiinţarea revistei Contemporanul a fost, în1990, în turmentata tranziţie spre democraţie a României, o BUNA VESTIRE...atât din punct de vedere cultural cât şi politic, aş zice, pentru echilibrarea atmos-ferei de isterie resentimentară care bântuia scena publică.

ANGELA MARTIN: Cu siguranţă pesimismul meu este expresia uneisolidarităţi neputincioase inspirate de un ataşament faţă de multe dintre revis-tele noastre culturale: reviste în care am debutat şi am publicat rând pe rând, catraducătoare. Reviste, astăzi, învrăjbite între ele la modul stupid. Căci nu pot săcred cu nici un chip că între colegii mei de la Cultura şi colegii din alte redacţiiculturale nu există afinităţi. Ba încă multe, iar unele foarte puternice. Şi tocmaiele fac cu totul inexplicabile serviciile slugarnice prestate de anumiţi jurnalişticulturali unor personaje politice străine şi de cultură şi de democraţie.

GHEORGHE MOCUŢA: Revista e pentru mine o provocare continuădatorită personalităţilor care o animă, de la Ştefan Borbely la Irina Petraş, de laNicolae Balotă la Iulian Boldea, de la Paul Aretzu la Răzvan Voncu. AmprentaContemporanului e inconfundabilă: deschidere, sobrietate, interferenţa culturiicu politicul şi ştiinţa, îngemănarea spiritului cu raţiunea.

JEANA MORĂRESCU: Aşa cum arată azi, la o vârstă/formulă maturi-zată a existenţei sale, Contemporanul e un spaţiu intelectual elasticizat şi foateincitant, un spaţiu intelectual „treaz”, fără rabat valoric. Un spaţiu actual alideaţiei în sens larg europene, al vaselor comunicante ale contemporaneităţii. Ate înşuruba profund în spiritul „Contemporan” înseamnă a trece „peste mode şitimp”!

GHEORGHE NEAGU: Sunt eu stupid uneori, dar cum să nu concepexistenţa unei publicaţii, mai ales de cultură, ca fiind necesară precum aerul? ÎnZimbabwe este posibil să nu fie nevoie de un ziar de cultură sau de o editură...Dar nici acolo nu sunt prea sigur că ar exista minţi atât de păcătoase încât sănu-şi dorească o editură sau un ziar de cultură. Moisil spunea că lumea se împar-te în bătrâni şi utilizatori de calculatoare. Eu sunt bătrân, deşi utilizez calcula-torul, dar nu prea bine. Aşadar, mă limitez în răspuns şi îţi doresc succes. Chiarîl meriţi, Aura Christi.

P.S. Ce s-ar fi făcut domnul academician Nicolae Breban fără tine? Fărăenergia ta... Prestigiu plus energie egal succes la Conte. Cu tot dragul.

BASARAB NICOLESCU: Contemporanul. Ideea Europeană are clasă,distincţie, eleganţă, calităţi din ce în ce mai rare în România intelectuală de

România 2010: genocid cultural

În anul 2006, am lansat pe circuitul presei naţionale şi euro-pene Apelul pentru salvarea culturii române vii, semnat de900 de personalităţi din lume, taxând guvernul ţării pentrucele 0,19% din PIB, alocate culturii vii. În anul 2010,

Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, domnul Kelemen Hunor, facepublic următorul fapt incredibil: cultura vie aduce 5,7% PIB-ului României.Beneficiind – adăugăm noi – în schimb de 0,16 %, din care circa 75 % se ducela patrimoniu. Susţinem cu fermitate ceea ce am afirmat acum patru ani: e vorba de genocidcultural. E vorba de un atac la identitatea poporului român. Ceea ce ne face,evident, să ne întrebăm: interesele căror grupuri vădit antinaţionale servescguvernanţii care s-au perindat la putere răstimp de douăzeci de ani?

Aura Christi

astăzi. Iar alianţa între un mare scriitor – Nicolae Breban – şi o revistă impor-tantă este o formulă ideală de eficacitate şi persistenţă în timp.

IRINA PETRAŞ: Aura Christi şi echipa Conte m-au răsfăţat, cireaşa depe tort fiind Premiul de excelenţă de acum câţiva ani. Tot Aura Christi şi echipaei au ştiut să-mi primească, fără supărare, cârtirile şi bombănelile legate derevistă ori de editură.

CONSTANTIN M. POPA: Contemporanul. Ideea europeană a devenitpentru mine un reper, un prieten aşteptat lună de lună, senioral şi condescen-dent, mereu surprinzător prin tinereţea gândurilor sale de bine şi frumos.

MONICA SĂVULESCU-VOUDOURI: Ce loc îi revine revisteiContemporanul în viaţa mea? Probabil că prin natura mea, nu pot trăi fărăoameni entuziaşi în preajmă. Contemporanul îmi alimentează această nevoie. Îiprefer în elanul şi naivitatea lor pe membrii de azi ai echipei – celor din echipade la Contemporanul de altădată (adăugând faptul că revista moşteneşte otradiţie de necontestat). Mai bine aşa, decât aroganţi şi pedanţi, personaje pejumătate moarte de atâta snobism, care se uită la oamenii din jurul lor de parcăi-ar vedea prin sticlă.

GHEORGHE SCHWARTZ: Trebuie într-adevăr să fii abulic – în sensulde a nu fi interesat de zgomotele din jur – pentru a continua. Nu criza economi-că este de vină pentru mizeria în care respiră cultura. Haydn urca pe scara deserviciu, alături de servitori, în sala de bal a bogaţilor, se aşeza la locul lui şicânta total indiferent la sporovăiala şi la râsetele invitaţilor. Cum i-a chemat peacei invitaţi?

VALENTIN TALPALARU: Ca un lector de presă „scrofulos la datorie”,nu prea ratez revistele importante, iar dintre acestea, Contemporanul. IdeeaEuropeană este şi obiectiv şi subiectiv, revista pe care o aştept pentru ţinută,calitate şi fermitate de opinie. Ca şi titlurile apărute sub siglele editurilor pro-prii. La 20 de ani, juna revistă îşi poartă nurii la vedere, încât, galant, răsucescmustaţa şi ridic melonul: „Omagiile mele, duduie!”

ADRIANA TEODORESCU: Contemporanul. Ideea Europeană îmioferă senzaţia fericită de a putea participa (chiar şi citiorul participă, nu-i aşa?)la cultura înţeleasă în cel mai înalt sens al ei. E o revistă care reuşeşte să men-ţină doi poli, cel al recunoaşterii şi re-interpretării trecutului literar (şi al trecu-tului ca idee, ca reper), şi cel al înnoirii, al căutării de noi formede exprimare/înţelegere literară. Dimpotrivă, tensiunea edătătoare de roade. Contemporanul e o revistă de mareţinută, un reper pentru celelalte reviste şi o desfă-tate intelectuală pentru cei care o lecturează.

CORNEL UNGUREANU: Iu-besc revista Contemporanul fiindcăpot să-i întâlnesc aici pe doidintre cei mai frumoşibătrâni ai scrisului românescde azi, Nicolae Balotă şi IonIanoşi, pe cel mai important pro-zator al tradiţiei noastre „nordi-ce”, Nicolae Breban. Cum în jurullui Breban s-au adunat mereu (mai)tineri, cum stilul brebanian de a fi amodelat nume, cărţi, istorii ale litereloreste şi el cunoscut, cred că şi despreextraordinara energie, despre devotamen-tul redactorului şef al revistei aş puteascrie câteva pagini. Dacă prefixul hiper- sepoate adăuga tuturor întâmplărilor revistei,Aura Christi îl ilustrează cu prisosinţă, ca unadevărat brebanian. Şi, cu hiper- în faţă, putemdefini şi mulţi dintre colaboratorii revistei. Citescrevista cu o reală bucurie (şi) fiindcă pot să desco-păr aici şi ultimele fapte de glorie ale provincialilormei, odinioară clujeni, timişoreni... ş.a.m.d.

LUCIAN VASILIU: Revistele de cultură sunt necesare în toate vremu-rile, fie ele relativ stabile sau în tranziţie. Numai dacă am menţiona anchetele,dezbaterile, interviurile promovate şi am vedea utilitatea lor! Spre a nu maivorbi despre cele care au pus la bătaie şi o editură prestigioasă (cum ar fi aApostrofului la Cluj, a Convorbirilor literare la Iaşi, Ideea Europeană a contem-poranilor noştri celebraţi acum...).

(…) Contemporanul (în formula iniţială, ieşeană) a fost de la început obună idee europeană. Acum, cu Nicolae Breban, Aura Christi şi admirabilii rea-lizatori şi colaboratori, are toate argumentele şi accentele tradiţiei fertile, alemodernităţii expresive, ale universalităţii armonioase. VIVAT!

RADU VOINESCU: Permiteţi-mi, iubiţi Contemporani, să văfelicit şi să vă admir pentru eforturile şi pentru reuşitele dumnea-

voastră. Şi daţi-mi, de asemenea, voie să vă spun că veţi aveade luptat în continuare. Ştiţi să faceţi asta, aţi dovedit-o şi

o veţi dovedi şi de aici înainte. Veţi avea obstacole deînfruntat, veţi întâmpina de multe ori obtuzitate

din partea celor care administrează ţara (sărecunoaştem, însă, că au existat în drumul

acesta de două decenii şi oameni carev-au ajutat şi v-au dat o mână deajutor, altfel, nimic nu ar fi fost

posibil acţionând numai într-unmediu ostil), dar fiecare număr care va

pleca spre cititor va dovedi că merită săluptaţi.

RĂZVAN VONCU: Contemporanulînseamnă pentru mine, însumând, revista în

care mă întâlnesc lună de lună cu scriitori cuale căror demersuri literare mă simt solidar.

Îmi place independenţa revistei, uşorul act degratuitate pe care îl presupune apariţia ei, spiritul

detaşat de contingent sub care este evaluată cultu-ra română în întregul ei şi, nu în ultimul rând, cre-

dinţa fanatică în posibilitatea creaţiei majore înRomânia de azi. Gândul că aparţin acestei mici echipe

mă reconfortează şi mă ajută să trec cu uşurinţă pestescăderile clipei.

Contemporanul, nr. 10, 11, 2009Şocul crizei, fragmente din răspunsurile la

Ancheta Conte,În pregătire la Editura Contemporanul

22

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Nicolae ManolescuPatrimoniul cultural

„Întâlnirea recentă dintre ANUC şi primul ministru alRomâniei reprezintă din multe puncte de vedere un eveni-ment. Un eveniment adevărat si nu unul dintre acelea «fabri-cate» pe bandă rulantă de o mass-media captivată exclusiv de

senzaţional. Pentru prima oară, după multă vreme, un guvern şi-a recunoscut obligaţiilefaţă de cultură. Îmi pare rău pentru contestatarii guvernului Boc, dar felul încare şi-a asumat responsabilitatea în materie de cultură îi face cinste.Ecourile în presă ale evenimentului au fost sublime, dar au lipsit cu desăvâr-şire. Chiar unii dintre colegi noştri s-au arătat mai preocupaţi de cozile de laadministraţia financiară (care puteau fi evitate nu numai printr-o mai bunăcomunicare dintre Ministerul Muncii şi contribuabili, dar şi printr-o simplălectură a legii referitoare la drepturile de autor de către cei interesaţi) decâtde faptul că, în plină criză, guvernul deblochează un milion de euro anual pen-tru subvenţionarea publicaţiilor culturale.Ceea ce s-a înţeles în urma discuţiilor de miercuri, 25 august a fost că patri-moniul naţional de mâine este cultura vie de astăzi. Şi că efortul financiar alstatului este esenţial, deşi, raportat la alte cheltuieli, este derizoriu.”

România literară, nr. 34, septembrie 2010

Călin Căliman:Să moară capra vecinului?

O discuţie despre revistele culturale din România este foarte dificilă astăzi,în primul rând pentru că soarta lor este mai crudă decât oricând. Tirajele lorsunt minime, difuzarea lor este necorespunzătoare, susţinerea lor este ca şi ine-xistentă, prestigiul multora (pentru că a existat şi aşa ceva!) este în „cădere libe-ră”… A propune, în aceste condiţii, un „top” al principalelor zece reviste de cul-tură (care să beneficieze, numai ele, de un suport material sporit din parteaguvernului) mi se pare o misiune imposibilă (cel puţin pentru un „cititor” depresă, prin forţa lucrurilor, mai mult ocazional) şi, într-un anume fel, întrucât-va, o operaţiune a-morală, deoarece ne-ar duce cu gândul spre nefericita zicalăcu „să moară capra vecinului”. Practic, nici nu ştiu dacă aş putea ajunge cunumărătoarea până la zece, încercând o astfel de „listă” cu reviste de cultură carear merita să fie privilegiate. Ceea ce ştiu sigur este faptul că revistaContemporanul (îndeosebi aceea construită, cu mulţi ani în urmă, de eminentulgazetar George Ivaşcu, sau cea lansată, sub auspiciile „ideii europene”, de remar-cabilul prozator şi eseist Nicolae Breban) face parte din acea categorie a „revis-telor de cultură extrem de importante care s-au consacrat în România” desprecare se vorbeşte în comunicatul guvernului, chiar dacă sunt voci care neagă acestadevăr evident. Mai ştiu, deasemenea, că o serie întreagă de tele-emisiuni deanaliză sau de prezentare a presei culturale (care figurează în programe, dincând în când) fac abstracţie, pur şi simplu, de existenţa unei publicaţii precum„Contemporanul-ideea europeană”, ceea ce, evident, denotă viciile de fond aleunei „politici culturale” rău intenţionate. În ceea ce mă priveşte, de peste cincidecenii sunt de-al revistei „Contemporanul”, cred că în anii grei ai ţării dinRomânia totalitară, revista Contemporanul şi-a păstrat, în ciuda presiunilorideologice, verticalitatea, mulţi cititori de ieri (pe care îi întâlnesc azi) păstreazăcu emoţie amintirea „cronicilor optimistului” de G. Călinescu, aşteptat cu nerăb-dare în fiecare zi de vineri, ecoul „tabletelor” lui Geo Bogza sau Grigore Moisil(cineva mi-a amintit zilele trecute un comentariu al acestuia după o vizită la noulInstitut meteorologic din Bucureşti, cînd gazdele s-au mândrit cu aparaturaavută la dispoziţie, hiper-performantă, şi savantul i-a întrebat dacă nimerescprognozele, meteorologii au răspuns „40 la sută sunt perfecte”, „atunci de ce nudaţi invers?” – i-a întrebat savantul), în amintirea multor cititori au rămas cro-nicile de artă semnate de Eugen Schileru, Ioan Frunzetti, cronicile de film aleEcaterinei Oproiu, cele semnate de Ana Maria Narti, Eva Sîrbu, Alice Mănoiu,Mircea Alexandrescu (unii îşi amintesc, îmi mărturisesc, şi de cronicile mele),cronicile teatrale scrise de Valentin Silvestru, şi, apoi, de Aurel Bădescu şi DinuKivu, cronicile literare ale lui Nicolae Manolescu sau, mai târziu, de LaurenţiuUlici... Semnături care şi-au câştigat un binemeritat prestigiu sunt şi în„Contemporanul ideea europeană”, şi n-aş cita, acum decât câteva: NicolaeBreban (cu comentarii pe teme „la ordinea zilei”), Irina Petraş (nelipsită dinrevistă de mai bine de un deceniu), din acelaşi domeniu al criticii literare aşaminti pe Ştefan Borbely, Răzvan Voncu, Alex Ştefănescu, Nicolae Balotă, m-aşopri şi la comentariile filosofice semnate de Ion Ianoşi, Aura Christi, la cronicileteatrale ale Jeanei Morărescu şi – cu riscul „subiectivităţii” – comentariile cine-matografice ale Danei Duma... Sunt, toate acestea, mărturii neîndoioase aleprestigiului dobândit ieri şi azi de revista Contemporanul. Nu ştiu dacă, până laurmă, se va putea întocmi un „top” de zece reviste care să merite, în special, spri-jinul guvernului (personal nu cred că există premisele unei aprecieri obiective).Dacă se va întocmi, totuşi, un asemenea top, cred că rămâne valabilă întrebareasavantului Grigore Moisil: „atunci de ce nu daţi invers?”...

Dana Duma Pe cine trimitem la cuptoare?

Să-mi fie iertată „deformaţia profesională” (sunt „la bază”, critic de cine-ma), dar situaţia despre care vorbim acum îmi seamănă cu drama eroinei din fil-mul Alegerea Sofiei, inspirat din romanul omonim de William Styron. Închisă înlagărul de la Auschwitz, eroina este pusă în situaţia de a alege care dintre copiiisăi va fi ars în cuptoare şi care va putea supravieţui: fetiţa sau băiatul?

Poate voi fi acuzată că dramatizez excesiv stabilind o analogie între aceas-tă dramă şi decizia de a-i pune pe oamenii de cultură să aleagă care dintre revis-tele culturale vor mai putea apărea, graţie unui sprijin financiar oferit deguvern. Cum vor judeca cei care vor alege care dintre ei să piară? Vor fi ei capa-bili să stabilească obiectiv care dintre publicaţii este mai prestigioasă, mai valo-roasă, mai viguroasă, mai reprezentativă? Va conta criteriul tradiţiei sau almodernităţii? Valoarea semnăturilor sau valoarea contribuţiilor? Cine pe cinejudecă? Cine e mai drag celor care judecă?

Toate acestea trecându-mi prin minte, îmi vine foarte greu să fac o listă cu10 titluri care merită să supravieţuiască. Cum aş putea să decid eu cine trebuiesă piară? Tot ce pot spune, susţine, garanta este că revista „Contemporanul-ideea europeană” merită, trebuie să fie ajutată, prin finanţare guvernamentalăsau de orice alt fel. E o revistă vie, diversă, densă, cinstită. În ea există dialogîntre generaţii şi efervescenţa ideilor. E o mare concentrare de valori în paginilesale şi, cinste ei, deloc spirit de gaşcă. Merită să te lupţi pentru supravieţuireaacestei reviste şi orice armă merită aruncată în luptă, mai puţin condamnareaaltora la moarte. Să sperăm că nu se va reduce totul la alegerea Sofiei: pe cinetrimitem la cuptoare?

Leo ButnaruUn cuprins fundamental

În ordine perfect… dez-alfabetică şi – mai mult de 10, ar fi următoarele(dar, posibil, şi altele; mie mi-au ieşit 19 „reviste de cultura extrem de importan-te, care s-au consacrat în România”): Viaţa Românească; Vatra; Steaua;România literară; Ramuri; Orizont; Luceafărul; Hyperion; Familia; Euphorion;Discobolul; Dacia literară; Cronica; Convorbiri literare; Contemporanul. IdeeaEuropeană; Bucovina literară; Ateneu; Arca; Apostrof…

Argumentarea răspunsului? – Chiar activitatea acestor reviste atât denecesare în diferite spaţii culturale, literare care, într-o implicită sinteză, creea-ză un singur cuprins fundamental pentru existenţa spiritualităţii româneştimoderne.

Răzvan VoncuO instituţie naţională: revista literară

Înainte de a răspunde la dificila întrebare pe care ne-o adresaţi, a subliniafaptul că, pentru prima dată din 1989 încoace, un guvern recunoaşte – fie şi indi-rect – că are o răspundere concretă faţă de cultura naţională şi, totodată, căsituaţia materială a presei culturale a devenit inacceptabilă pentru un stat cuanumite pretenţii de civlizaţie. Este, vorba astronautului, un pas mic pentruclasa politică, dar uriaş pentru cultură.

De aceea, aş îndemna la responsabilitate (din partea tuturor) în mânuireapromisului milion de euro. Sunt convins că dacă, în loc să luăm banii şi să-i folo-sim pentru binele literaturii române, ne vom risipi în polemici şi scandaluri, nuvom face decât să furnizăm singuri argumente celor care susţin încetarea orică-rui sprijin de stat pentru cultura vie.

În al doilea rând, aş atrage atenţia că un milion de euro nu reprezintă o sumămare. Guvernul ne-a făcut, în fond, un cadou care se poate transforma foarte repe-de într-unul otrăvit. Dacă banii se vor împărţi către toate revistele literare, ei nuvor fi suficienţi pentru nici una şi vom reveni, rapid, acolo de unde tocmai pleca-sem: în criză. Va trebui, aşadar, să existe o selecţie dureroasă, în urma căreia unelereviste vor primi bani suficienţi pentru a supravieţui (măcar) încă un an, iar alte-le, din nefericire, nu vor primi nimic, urmând a căuta alte surse de finanţare. Ideeastabilirii unei liste de 10 reviste de patrimoniu este raţională şi oferă garanţii căbanul public va fi folosit în favoarea culturii române.

Întrebarea la care ne solicitaţi să răspundem este foarte dificilă exact dinacest motiv: puşi să alegem, dintre zecile de reviste care ne plac, pe cele 10,resimţim imediat ceea ce francezul numeşte „l’embarras du choix”. De aceea, pre-fer să încep prin a identifica două criterii, pentru mine, acceptabile, pentru adefini lista „celor 10”.

Mai întâi, este limpede că fenomenul dispariţiei unor reviste de prestigiu,cu o apariţie neîntreruptă de zeci de ani (cum s-a întâmplat, în primii ani dedupă 1989, cu Amfiteatru sau cu Cahiers Roumains d’Etudes Littéraires), trebu-ie evitat cu orice preţ. România literară, Viaţa românească, Luceafărul,Convorbiri literare, Contemporanul, Ramuri, Vatra şi Tribuna trebuie să se afle,în consecinţă, pe această listă de subvenţie guvernamentală.

Apoi, cred că ar trebui finanţate şi proiectele revuistice alternative, dintrecare două mi se par excepţionale: Apostrof şi Poesis. Cu ele, „lista” mea ajunge,iată, rapid, la cifra 10, iar pe dinafară au mai rămas şi alte publicaţii care armerita ajutor guvernamental. Secolul 21, chiar dacă e o revistă de cultură uni-versală. 22, deşi nu e numai o revistă de cultură, însă face servicii importanteculturii.

O situaţie aparte o are revista Observatorul cultural, una dintre cele maiimportante publicaţii culturale din România. Ea are un editor privat generos şinu s-a plâns până acum din cauza finanţării. De asemenea, chiar şi în stateleeuropene mai dezvoltate, există reticenţe şi restricţii în subvenţionarea cu banipublici a societăţilor private. Dar dacă stabilim ca unic criteriu al împărţiriibanilor valoarea, atunci şi Observatorul cultural ar trebui să fie pe listă. Mă temcă dna Carmen Muşat se află într-un conflict între demnitatea personală (care oîmpinge să refuze banii unui guvern pe care l-a criticat, pe bună dreptate, de atâ-tea ori) şi convingerile liberale (care o îndeamnă, în numele principiului concu-renţei, să îi accepte, spre a nu fi defavorizată pe piaţă faţă de alte publicaţii).

Şi mai delicată este situaţia altor două publicaţii de mare importanţă:Cultura şi, respectiv, Dilema. Este dincolo de orice discuţie că locul lor este pelista „celor 10”. Însă ambele sunt editate de cele mai mari trusturi de presă dinRomânia, situaţia lor materială şi poziţionarea lor pe piaţă neavând nici o legă-tură cu cea a revistelor menţionate mai sus. Tiranicul criteriu al valorii trebuie,cumva, atenuat, pentru a da o şansă unor publicaţii cărora le-au rămas doarprestigiul şi valoarea, înaintea altora care au şi valoare, dar au şi ceva „cheag”...

Şi tot rămân pe dinafară destule alte publicaţii care ar merita sprijinulguvernamental! Ce facem cu excelenta publicaţie timişoreană Orizont? Dar cuAteneu? Mozaicul, pe de altă parte, unul dintre cele mai interesante proiecte derevistă locală, şi-a depăşit de mult condiţia, devenind o publicaţie ce priveşte şiacoperă toată cultura naţională. Dacia literară este importantă pentru vecheacapitală a culturii române, Iaşii, aşa cum Verso este pentru cealaltă capitală,Cluj-Napoca. Revistele specializate, de mare utilitate, cum sunt Caiete critice,Revista de istorie şi teorie literară sau Manuscriptum, se află şi ele într-o situa-ţie precară, în ciuda calităţii lor intrinseci. Iată prin urmare, cât e de dificil săalegi.

Însă înţeleg că promisiunea guvernului s-a făcut într-un cadru instituţio-nal, care prevede în mare şi criteriile după care vor fi alese „cele 10” fericite.Comunicatul oficial vorbeşte de „reviste de patrimoniu”, noţiunea de patrimoniufiind destul de limpede. Ea include, pe de-o parte, revistele de tradiţie (cu zeci şizeci de ani de apariţie), iar pe de alta, pe cele care s-au afirmat în ultimii anidrept actori principali ai dezbaterii de idei din cultura română.

Nu pot decât să sper că nominalizarea celor 10 publicaţii care vor împărţimilionul de euro guvernamental va contribui la consolidarea acestei instituţiinaţionale, care este revista literară. Şi, în subsidiar, că revista care găzduieşteaceastă ancheta, Contemporanul, nu va fi omisă de la distribuirea unui sprijinfinanciar pe care îl merită şi de care are nevoie. �

Un milion de euro, bani de la buget, pentru sprijinirea revistelor de cultură

Guvernul va aloca maximum un milion de euro pe an pentrusprijinirea financiară a revistelor de cultură din România şiva analiza modificarea legii drepturilor de autor, a anunţatmiercuri primul-ministru Emil Boc, după o discuţie cu repre-

zentanţii uniunilor de creaţie româneşti. „Am decis, de asemenea, ca, pe bazainventarului pe care reprezentanţii Uniunilor de creaţie îl vor face, să asi-gurăm o susţinere a revistelor culturale din România, în limita unei sume debani pe care o vom stabili, o sumă care oricum nu va depăşi, cel mai probabil,un milion de euro pe an, astfel încât reviste de cultură extrem de importante,care s-au consacrat în România, şi care datorită vremurilor mai grele în caretrăim, au dificultăţi de apariţie, să fie susţinute cu sprijinul guvernului”, adeclarat Boc. El a subliniat că banii vor fi acordaţi după o analiză, în funcţiede prestigiul revistelor respective în lumea culturală. „Un guvern îşi poatepermite să aloce un milion de euro pe an pentru a susţine revistele de culturădin toate domeniile, după o inventariere corectă a acestora, în funcţie de pres-tigiu şi de aprecierea de care se bucură în rândul oamenilor de cultură”, acompletat premierul.

Sursa: AGERPRESS25 august 2010

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Jasp

vapori de apă schelălăind în bucătăria de vară, subşopron: tu tremuri, de ce nu te îmbraci?În aşteptarea opririi ploii,întrebând: unde ai fost până acum? Cum unde,la biserică. La biserică, tu? După Revoluţie merg în fiecare zi de sărbătoare la biserică, tu nici n-ai observat: dar ce găseşti tu acolo? În

biserică? Unde merg eu, e un ceas cu pendulă careîmi place cum bate, şi aştept... Ce aştepţi? Să învie muştele dintre geamuri,uscate, căzute printre pânzele de păianjen: acum, cât mai sunt tânără...Zău? Mai bine ridică la oala aia capacul,

nu vezi ce gălăgie face? O oală în care fierbe o piatră. O piatră de jasp, de descântat. Fierbe într-o oală de dimensiune medie, cu buza răsfrântă, din pastă de lut roşcată, încercănată. Fierbe o piatră care poartă în ea culorile curcubeului...

Deasupra focului aprins de cu seară: cu vapori de apă, schelălăind. Ea aude urlete şi o vâjâitură. Că i se va face de urât.

Micul vierme

adunată într-un pumn, s-a dus la fund, amară – atâta memorie carefermentează, neinteresantă, dar care mă ameninţăc-o să-mi arate ea. Dacă aş putea să uit că mai sunt aici, cu mine însumi. Îţi aminteşti de perioada când mâncai numai pâineneagră cu un pumn de zahăr? Îmi amintesc de amintirile altora, de vaca umflată de lucernă, căreia vecinul i-a înfipt cuţitulîn partea stângă a abdomenului, să o dezumfle. De ce în partea stângă? Fiindcă în dreapta i-ar fi tăiat intestinele...

Se simte prea împovărat, în afara lumii. Da?Ai răbdare cu tine, Vale-Deal, oricât de prost ar merge lucrurile: ura altora la adresa ta, sau indiferenţa, sau frustrarea, sentimentul de ratare te vor ţine în viaţă până la 85 de ani – sau vrei să trăieşti mai mult? Nu. Vrei să prinzi numai apocalipsa din 2012? Să nu uiţi să-ţi iei pastilele. Şi nu ezita să-ţi priveşti în ochi micul vierme – să te vezi în amănunt în ei. Mândru şiplângăcios, aşa cum te cred alţii, distant, demn de milă. Aparent, fără ieşire...

Câmp în acţiune

„ce piatră sfărâmicioasă”: dezechilibrată, călcândîn balta de la bază, la cişmeaua cusalcie betonată, „ce piatră sfărâmicioasă”, repeţişi-mi surâzi, ce faci,

nu te descălţa, e frig. E frig? Şi ce dacă, osă dârdâi pentru tine de frig, Vale-Deal, îţi place?

Te apropii,te strâmbi: treaba ta... Privesc peste

gardul roz, unde o ţărancă dă cu gaz un ied, carebehăie, o fi plin de căpuşe: astanu e casa pocăiţilor? Ba da... Vezi că o ţin minte?Acolo era şura din tulpini de in, unde

se şuşotea că a fost omorâtă bibliotecara satuluiîn 1954, fiică de chiabur, dispărută: îmiera frică să mă apropii... Trebuie că s-a amestecatcineva în viaţa ei atunci, că n-a fost lucru curat. Nu

am mai fost din copilărie pe aici, pe unde scormoneam puţin nisipul cu piciorul şi dădeam de oase pietrificate: dar numai pentru o clipă, căci vântul le acoperea din nou cu nisip... A rămas acelaşi câmp de acţiune.

Un înscris feminin

nu-mi mai pun mintea cu mine. Nu e unul care să nu-mi spună că sunt pe un drum greşit, că în doi ani maximum voi fi pus la zid de unînscris feminin, necopt, nesigilat. Fiindla vârsta critică a întoarcerii la începutul lumii. Eadevărat, nici nu-mi mai doresc să fiu numai o grămadă de vechituri. Nici nu mă mai interesează nimic, de altfel: aparţinunei evoluţii conservatoare. Mă arde la tălpi moartea şi fug de mine însumi. Cine mai sunt, de fapt? Tu, înscris feminin necopt – o amprentă a ceea ce ai fi putut fi, glorioasă. Nu mă mai recunoşti? N-ai un răspuns pentru mine? Vii pe urmele mele pâş-pâş, ai să mă strângi de gât într-o zi, pot să pun pariu... Atâta

anxietate, atacuri de panică, halucinaţii. Dacăn-ai fi atât de prăpăstios, Vale-Deal!Înscrisul feminin, necopt, îi dansează din buric. Dacă aş fi şi eu un pic mai tânăr. Sesimţea internat într-un ospiciu, deşi era liber.

Afişul

atât cât să mă scol sătul de la masă şi să numai fie nevoie să urlu!Ridică mâinile deasupra capului în semn că vreasă vorbească! Am aici afişul de laintrarea în cimitirul care trece pe linia satului.

Bate din palme de trei ori, înălţat pe vârful picioarelor: ce vrea, ţaţo, ăsta cu afişul? Vrea bătaie... Iaca,o mângâiere avea şi el. Pus la încercare, cât poţi, însă, răbda? Mai

întâi a vorbit despre porcul pe care tocmai îl cumpărase pe bani grei de la obor, apoi a vorbit despre ce a citit cuochii lui pe un afiş, unde era lume câtăfrunză e toamna adunată la noi pe uliţă: „Doamne,cât o să mai ţii ucigaşii de copii”? Erao manifestaţie împotrivaacelora care poartă pe cap şapcă la Bucureşti?Şapcă din piele de câine, ceştim noi, simple ţărănci: care n-am tras cu puşca la Revoluţie...

Mestecă, fă, în magiun, că se prinde de fund... În ogradă, în jurul cazanului de pe vatră: nu departe de locul unde bărbaţii lor stau la masă, joacă şeptică şi lăcrimează din cauza fumului.

24

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ noutăţi editorialeCălin CiobotariCaptiv în Epoca de aurEditura Ideea Europeană, 2010

Într-un mic oraş, undeva la marginea de nord a ţării, un copil de zece anieste martorul ultimelor zvâcniri ale comunismului. Prin ochii lui, defilează,rând pe rând, fantomatic, cele din urmă siluete ale Epocii de Aur. În absur-dul şi grotescul şcolii, în marile fapte petrecute în spatele blocului, în vieţi-le îmbibate de alcool ale vecinilor, în personaje memorabile precum profe-sorul de latină B. sau târfa oficială a târgului, în evenimentele explicabile şiinexplicabile — pretutindeni, memoria lui decupează, cinematografic, cadre,secvenţe, dovezi vesele despre tragedia de fiecare zi a unor oameni carenu înţeleg ce li se întâmplă.Un Nică al comunismului aruncat între două lumi, căutându-se pe sine întreroşul cravatei de pionieri şi ireala culoare a portocalelor, între marea depre-sie de dinainte şi bacantica bucurie de după.

Un roman ca un hohot de râs, izbăvitor şi nostalgic, cu personaje şi fapte reale. Un roman despre realitatea de ieri, o privire aruncată peste umăr, ca într-o revedere, ca într-un Adio…

Liviu Ioan StoiciuPoeme

În postfaţa la volumul lui Gellu Dorian,Elegiile de la Dorweiler (Editura Paralela45, Piteşti, 2008, postfaţă de Al.Cistelecan), criticul Al. Cistelecan (ca şi

alţii) remarcă un romantism specific al acestuia, otrăsătură persistentă care îi pune poezia în ipostazasuficientă a unei religii: „El a pornit ca romanticdevorat de mistica poemului şi aşa a rămas, chiardacă, pe parcurs, a mai fost nevoit să-şi ajustezeromantismul funciar la climatul postmodern, scoţân-du-se, astfel, de sub riscul anacronismului” (p. 153).Scriitorul trăieşte efectiv o stare poetică melancoli-zată şi exasperată, într-o formă prozaică, pornită înprincipal dintr-un nex moralist. Aş crede că, maimult decât o mistică, poetul este dominat de o eroti-că poetică, îndrăgostit fiind de nobleţea acesteia,întrunind, ca în amour courtois, iubire şi veneraţie.Din această perspectivă, idealizată, el este mereustăpânit de o suferinţă pe care o cerebralizează,dezaprobând, satirizând mai degrabă, după modelulclasicilor. Este evident faptul că, Gellu Dorian recur-ge la o altă poetică decât cea a colegilor de generaţie.Socotindu-se printre puţinii iniţiaţi în adevăratul şiimuabilul lirism, lansează chiar din centrul acestuiadiatribe, avertismente, decepţii.

Cu volumul Elegiile de la Dorweiler, îşi îmbo-găţeşte registrul tematic, scriind o poezie erotică,plină de temperament. Sunt tratate diferite aspecte,o iubire idealizată, reprezentată printr-o serie desimboluri, nostalgia destinului neîmplinit, retrăireaîn memorie a unor evenimente biografice. Evocarea,încă de la început, a femeii zidite, din cunoscutabaladă, are rostul de a face transferul din mitul crea-ţiei în cel al iubirii, de a înregistra această schimba-re de viziune. Atitudinea elegiacă, definitorie pentruautor, este conţinută în desprinderea de faptul trăitşi rememorarea acestuia din perspectivă reflexivăsau nostalgică, precum şi într-o proiectare de tipcinematografic a unei istorii sentimentale. Momen-tele contemplative sunt însă contrapunctate cu sceneimpetuoase, pline de senzualitate, de o prezenţă fra-pantă. Jocul de imagini, alternând faţa şi reversul,într-o mişcare amăgitoare de bandă Moebius, recurgela toposuri aferente, menite să evidenţieze osmozaprincipiilor masculin şi feminin, dar şi, pe un ton detip profetic, să lanseze viziuni neguroase, gnostice:„te scoteam dintre zidurile mele, înviai,/ erai biseri-ca în care intram, eram numai ziduri golite de sfinţi,/din coasta mea te năşteai, din sîngele tău renăş-team,/ cu palmele mele te profanam,/ cu mîinile talemă rezideai, un trist şuierat de şarpe/ prin aşternu-tul ca o mahramă lăsată peste noi – ” (Prima elegie,1. Un film cu noi, casa veche).

Elegiile sunt ale pierderii, ale neîmplinirii,poetul aflându-se permanent într-o stare de incerti-tudine, la discreţia unui destin impenetrabil, cândgratificat cu iubire, când frustrat. Prima elegie estejurnalul liric al unei iubiri, când reale, când himeri-ce, reprezentate printr-un scenariu al sacrificiuluimântuitor, al dăruirii sacramentale. Sunt urmărite,ca într-o fugă muzicală, istoria unui sentiment, caru-selul domiciliilor, decepţiile sociale. Trăsătura deidentitate a scrisului lui Gellu Dorian o constituietocmai acest amestec de tandreţe, de idealitate şi deconcreteţe socială, producând o realitate cât maisubiectivă. Poemele sunt lungi, rulând în cascaderepetitive idei sau teme. Se alternează extazul cu

revolta. Predomină un imagism abundent, alegoria,confesiunea lirică, monodică, discursul amplificatprin juxtapuneri: „Priveşte înapoi, îmi spui,/ prinochii care aruncă pînză albită de in peste noi,/ ochibulbucaţi printre frunze,/ ca mătasea foşnind, cîndse-nchid,/ ochi de cicoare albastră mustăcind dinpetale,/ aşa cum făceau pleoapele mele cînd te-nchi-deam după ele,/ ochi tulburi de viezure, măsluiţi caprin barurile/ periferice din Las Vegas,/ ochi de cucu-vea într-un ultim imn prin rozariu,/ cearcăne în careintri cu totul,/ ieşind vămuit odată cu ecoul,/ ochilacomi,/ ochi dulci din care te las să guşti pînă gemde plăcere,/ ochi încremeniţi ca ai noştri, ciopliţi dindălţile/ celor din jur, pînă cînd din marmura căzutăpe jos/ vor face pudră pe care vor scrie cu genelenoastre,/ frunze migrînd prin zgomote ca îngerii prinpletele tale/ lăsate ca fuioarele pe mîinile preoţilor/cînd vin să boteze pe toţi cei ce şi-au uitat numele,/ochi de cîrtiţă privind prin pori ca nişte antene/ pringrădinile secrete, ca ochii de melc,/ [...]// iar tu eşti

acolo unde stăm neclintiţi şi ai nimănui,/ nici nu teobserv, aşa cum fac toţi ochii despre care/ ţi-am spuscă tocmai s-au închis,/ cei bulbucaţi,/ cei de cicoare,/cei de viezure,/ cei lacomi,/ cei dulci,/ cei încremeniţi,/cei de cîrtiţă,/ cei de scrum” (A doua elegie, Ea, 3.Privirea înapoi).

Poet al esteziei, observă cu atenţie urme îngro-pate în memorie, lucruri imprimate în alte lucruri,olfacţii, senzaţii tactile, imagini vizuale sau auditive,adică întrepătrunderea, care ţine de erotismul lumii.Sunt, de fapt, poveşti ale tandreţei, ale exuberanţeierotice, care apar ca refugii, într-un mediu socialostil, sau care evocă fluxurile şi refluxurile uneiiubiri enigmatice. Evocate târziu, ele sunt transfera-te unui plan al memoriei, manifestându-se expresio-

nist, prin stări interioare puternice, conflictuale, cuatitudini sociale, prin vitalitate şi deprimare. Chiarsenzualitatea este una descriptivă, bazată pe proce-dee simple, comparaţii, perifrază, acumulări, pe unflux de imagini. Elegia a doua prezintă într-o formădramatizată, după modelul Cântării Cântărilor, elo-giile pe care şi le aduc iubiţii, numiţi EA şi EU. Prinapelarea la simboluri sacre, se poate desprinde suge-stia unei hierogamii, a unirii principiilor arhetipale.

Imaginea iubitei, reconstituită din senzaţiiremanente, din corespondenţe, din dorinţa de aretrăi clipele fericite, este încă ardentă, plină de con-tradicţii, conţinând totodată încântare şi regret:„poate numai eu am văzut ceea ce altora nu le estedat să vadă/ şi acum numai eu nu mai văd şi alţii nuse mai satură de privit,/ nimeni nu poate afla maimult/ trăind ca o hienă pe leşul frumuseţii ei fărîmi-ţate/ ca pîinea aruncată într-un stol hămesit deciori,/ numai eu ştiu cum poate fi adusă iarăşi înlume,/ dezgropată din cer ca o stea într-o noapteadîncă,/ aşa cum fac în măruntaiele pămîntului mîi-nile/ care aduc aurul atîrnînd în urechile ei/ princare nu mai sunt auzit,/ atît de frumoasă încît fru-museţea ei stă scrisă/ în ochii altora,/ într-ai mei oînchid acoperindu-mi cu ea tristeţea/ din care nu maicobor decît înger deasupra capului ei” (A treia elegie,1. Dama de pică).

Starea elegiacă este produsă, în principal, dedispariţia unei mari iubiri, urmată de o avalanşă deamintiri dureroase. Suferinţa, exprimată prin feluri-te asociaţii, este dublată de singurătate şi zădărni-cie. Cartea, care îşi păstrează tot timpul luciditatea

construcţiei, dând curs unui scenariu bine regizat,este, în fond, o amplă confesiune, o învălmăşeală destări, senzaţii, impulsuri, de idealizări şi de depri-mări. S-ar spune că poetul îşi propune să epuizeze otemă. Textele sunt de mari dimensiuni, folisindu-sefrecvent parataxa şi figuri ale repetiţiei, în specialanafora, dar şi paralelismul. Definirea iubitei, de tipimnografic, foloseşte ca model acatistul: „ea estefloarea de lotus,/ la umbra ei cîinii se gudură, latră apustiu,/ apele fac pămîntul să se retragă în trupuri,/trupurile ce renasc din nisipuri,/ ea nu mai are răb-dare,/ mie doar răbdarea mi-a mai rămas,/ numai ea-mi trage seara peste trup plapuma,/ doar ea mă des-coperă în zori încă viu,/ aşteptarea lui a nu fi în săfiu, –// ea stă tăcută,/ eu o ascult,/ va fi mîine ziuacînd a plecat/ şi ieri ziua cînd se va-ntoarce –” (Apatra elegie, 3. Sophia). Răzbate şi ceva din tandre-ţea lui Nichita Stănescu, alinturi, extrapolări.Domină însă cantitatea mare de imagini, fluxulenunţiativ, exuberanţa procedeelor, neglijarea uneiforme studiate. Cu excepţia momentelor de polemicăsocială, ancorate în real, scriitorul efectuează conti-nuu o transmutaţie poetică, transformând temaîntr-o pletoră de simboluri, înlănţuiri, contingenţe,analogii.

Meditativă, A şaptea elegie vorbeşte despredestin, despre inocenţa copilului şi despre iubireamamei, apoi, despre bărbatul care îşi caută femeiapentru a se contopi într-o singură făptură, alcătuitădin contradicţii şi din moarte, despre paliativul visu-lui şi al amintirii, despre amestecul de voluptate şideşertăciune. Sufletul poetului pare a fi un cenotaf,îngropând o absenţă. După cele şapte elegii, suge-rând şi ideea de timp care se autodevoră, Ultima ele-gie, a opta, nenumerotată, evocă imaginea unui Iovcăruia nu i-a mai rămas decât paharul unei tristeţiimplacabile.

Cartea lui Gellu Dorian, impresionantă prinpatosul cu care retrăieşte o mare iubire, domolind untimp al dorului, adaugă liricii sale dimensiuneapetrarchistă necesară. �

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

25

Paul AretzuElegiile lui Gellu Dorian

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăAlex ŞtefănescuCum se fabrică o emoţieColectia Ediţii definitive

După apariţia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ştefănescu esteomul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confraţi, invitat şi celebrat cu fast în oraşele de pro-vincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ştefănescu se află mereu în centrul atenţiei, prezenţa sa într-un loc esteimposibil să treacă neobservată. Chiar şi cei care îşi propun să îl ignore ajung până la urmă să îşi piardă cumpătul,încep să-l vâneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea şi popularitatea. Alex Ştefănescueste, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni, alţii duşmani demoarte (cei neincluşi în Istorie şi cei menţionaţi în emisiunea sa TV rezervată cărţilor proaste, Tichia de mărgăritar).În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranţa secretă că i-ar putea intra în graţii şi că în felul aces-ta şi-ar putea asigura un viitor luminos în literatura română.

Tudorel Urian

„Alex. Ştefănescu este singurul critic român contemporan care, metodic, conferă criticii caracteristicile unui «act de persuasiune». El faceuz de o veritabilă strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, fără a-şi pierde însă competenţa şi precizia conceptua-lă; expresia critică, mereu dezinvoltă şi de multe ori memorabilă, are o anumită materialitate fragedă, fiind astfel uşor de receptat; plăce-rea lecturii şi a scrisului, aproape palpabilă, devine contaminantă şi îmbie la reverii hedoniste; în sfârşit, discursul e împănat de compara-ţii sugestive şi cu atât mai şocante cu cât nu se produc în spaţiul livrescului, ci al experienţei comune, conţinând şi o infuzie de umor gra-ţios care întreţine comuniunea afectivă cu cititorul.”„În volumul Cum se fabrică o emoţie autorul adoptă forma dialogală a discursului (între un eu inocent-iscoditor şi unul doct, profesoral)

dând dinamism şi o concreteţe plină de substanţă problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, relaţia artist-public, talentul, valoarea,mecanismul psihologic al creaţiei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic „tratat” de educaţie estetică, alert, eficient şi care, înmod expres, se adresează unui public concret.”

Petru Poantă

26

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Cavalerismul înseamnă să fii cin-stit. Respectul faţă de ceilalţi e unlucru foarte important, însă dacăun cavaler îşi pierde onoarea e cu

mult mai rău decât moartea. Cam aceasta e ideeamea despre cavalerism” – declară un băieţel de trei-sprezece ani, după ce a petrecut o săptămână întabăra medievală de la Fundata.

Suspendată între două lumi, la jumătatea dis-tanţei dintre Rucăr şi Bran, la graniţa dintreTransilvania şi Ţara Românească, Fundata estesituată la cea mai înaltă altitudine din România, unsat în care aerul este cel mai curat şi stelele se vădca-n palmă. Aici se află Pensiunea Casa Muntelui.Dinspre răsărit, se pot vedea Munţii Bucegi, iar laapus priveliştea se deschide spre Munţii PiatraCraiului. Singurul semn al prezenţei omului vine dincasele din lemn acoperite cu şindrilă ale satului.

Nu există copii care să fi petrecut o săptămână

în acest loc minunat – îmbrăcaţi în straie de cavalerimedievali, înarmaţi cu arcuri, săbii strălucitoare şiscuturi cu blazoane atent pictate chiar de ei înşişi,fiind actori şi spectatori, descifrând capetele de con-stelaţii, în compania unor instructori plini de har –fără să-şi fi dorit să revină.

Transportaţi în vremuri demult apuse, aceşticopii sunt învăţaţi să respecte şi să aplice codul deonoare al cavalerilor medievali jucându-se şi ascul-tând istorisiri despre domni curajoşi şi drepţi dinistoria ţării noastre, despre lupte date pe viaţă şi pemoarte între oştiri câtă frunză, câtă iarbă, despreprinţese şi cavaleri şi vizionând filme cu specific isto-ric, când vremea nu-i lasă să zburde pe afară.

„Avem încredere înputerea istoriei de a lăsaîn urmă lecţii de viaţămemorabile şi suntem ani-maţi de dorinţa de a leoferi copiilor amintirideosebite pe care le vorpreţui întreaga viaţă.Suntem oameni care punmult suflet în ceea ce fac,iubim copiii şi dorim să leîmpărtăşim din pasiuneanoastră pentru artă şi tai-nele medievale. Nu le pro-punem celor mici o tabără,cât o călătorie în timp, învremea cavalerilor şi dom-niţelor.” – declară organi-zatorul acestei tabere,Laurenţiu Constantin, elînsuşi având o activitatede inspiraţie medievalăunică în România, dacă nuchiar în sud-estul Europei.Medieval Praxis, firma pecare o conduce, are o boga-tă experienţă în organiza-rea evenimentelor cu specific medieval: TabăraMedievală pentru Copii – Postăvaru (2009),Festivalul de Artă Medievală Bucureşti, (ediţiile2003 şi 2004), Târgul de Artă Medievală Bucureşti(2004), Festivalul „Mediaş – Cetate medievală”(2005, 2008), Târgul de Muzică Veche (2007 şi 2008),Festivalul de Muzică Veche Bucureşti (2006, 2007,2008, 2009) etc. Aceste festivaluri, care au avut defiecare dată şi o secţiune pentru copii, l-au inspirat.A văzut o nişă, o oportunitate, a simţit lipsa unei ast-fel de oferte pe piaţă. Laurenţiu Constantin este con-vins că „majoritari sunt părinţii care propovăduiesccultura şi nu cei ai manelelor, aceştia sunt doar maivocali”. Evul Mediu este tolba din care a ales de cuvi-inţă să scoată toate aspectele cu demers educativ.

Acestor copii li se sădeşte în suflet sămânţaînvăţăturii universale – aceea de a-ţi iubi aproapele.Părăsesc tabăra cu un nume nou de cavaler şi cu unblazon distinctiv, care să îi reprezinte în lumea cava-lerilor în care tocmai au intrat. Ceremonia de înves-tire este marcată de un foc de tabără, de cântece,dans şi multă veselie. „Ceva în atitudinea lor seschimbă. Experienţele lor prin care trec în tabără nuse uită prea uşor. Uneori e nevoie doar de o picăturăde apă ca aceşti sâmburi să încolţească. Depinde dedevenirea fiecăruia dacă aceştia vor înflori, vor daroade sau se vor usca.” Departe de telefoane mobileşi jocuri pe calculator, copiii se vor apropia de spiri-

tul şi cunoaşterea Evului Mediu prin ateliere, poves-tiri, turniruri medievale şi drumeţii prin minunateleîmprejurimi ale satului (Cheile Moieciului, ParculNaţional Piatra Craiului, Peştera şi CheileDâmbovicioarei).

Cele cinci ateliere, în care copiii, între cinci şişaisprezece ani, bine grupaţi pe categorii de vârstăfoarte apropiate deschid o poartă către alte timpuri,când existau idealuri înalte şi eroi adevăraţi, trans-punându-se pentru o săptămână într-o lume depoveste. În cadrul Atelierului de pictură şi heraldicămedievala, copiii îşi dezvoltă aptitudinile artistice,studiază istoria şi simbolurile heraldice. Profesoriide desen îi învaţă care este compoziţia unui scutheraldic şi îi ajută să îşi exerseze îndemânarea. Maiîntâi pictează pe hârtie şi apoi pe lemn. Scuturilerealizate de copii sunt premiate în cadrul ceremonieifinale de învestire a cavalerilor.

La Atelierul de realizare manuală a hârtiei,copiii învaţă meşteşuguri vechi de peste cinci sute deani, utilizate înainte de apariţia tiparului luiGutenberg. Ei prelucreaza celuloza din reciclareahârtiei, folosind căzi cu apă şi boluri din lemnlustruit, site şi cârpe. Atelierul de improvizaţie şiteatru medieval este ocazia perfectă de a-i familiari-za cu personajele din commedia dell’arte (Arlecchino,Colombina, Dotore, Pantalone, Brighella şi Îndră-gostiţii). Prin joacă şi exerciţii de improvizaţie copiiiînvaţă să fie mai curajoşi, mai spontani şi mai des-chişi în relaţiile cu ceilalţi. Atelierul de spadă îşi pro-pune să îi iniţieze în mânuirea spadei medievale, săîi înveţe strategii de atac, paradă şi retragere, codulmedieval al onoarei şi al curajului. Îmbrăcaţi canişte bravi cavaleri şi înarmaţi cu spade pe măsuralor, copiii au ocazia să îşi măsoare forţa şi vitejia.

În Atelierul de tir cu arcul instructori calificaţiîi învaţă pe copii să devină arcaşi de temut pe câm-pul de luptă. Pe tot parcursul atelierului, sunt atentsupravegheaţi şi sunt echipaţi corespunzător.

„Promitem copiilor dumneavoastră o vacanţămedievală de neuitat în care să înveţe jucându-se,”declară Laurenţiu Constantin. „Suntem generoşi,poate chiar risipitori cu resursele materiale şiumane (un adult la cinci copii), pentru că nu facemrabat de la calitate. Această tabără este născută dinpasiune şi este o alternativă la lipsa de repere şi laurâţenia vremurilor pe care le trăim.” �

� Evenimente în 3000 de semne

Diana MeţiuÎntre două lumi

■ noutăţi editoriale

Maria PostuArca lui BrebanEditura Ideea Europeană, 2010

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Svetlana Broz, născută în 1955, de profe-sie medic cardiolog, cunoscută ca acti-vist social, jurnalist, eseist şi editor,preşedintă a filialei din Bosnia-

Herţegovina a GARIWO International, a scris o fai-moasă carte, tradusă în cinci limbi şi cunoscută înîntreaga Europă, dar şi pe alte continente, în specialpe cel nord-american, graţie turneelor întreprinse deautoare în circa 50 de universităţi din SUA. Estevorba de volumul Dobri ljudi u vremenu zla, apărutla Sarajevo în 1999 şi apoi în alte ediţii, publicat şiîn traducere engleză, sub titlul Good People in anEvil Time (Oameni buni în vremuri vitrege), versiu-ne în limba engleză de Ellen Elias-Bursać, Sarajevo,Grafičar promet d.o.o., 2002). Cartea cuprinde 90 derelatări ale unor locuitori ai ţinutului de mare tradi-ţie istorică şi culturală Bosnia-Herţegovina, supuşiunor grele încercări în timpul războiului de epurareetnică (1992–1995). În vasta frescă umană creionatăastfel, fiecare istorisire poate fi privită ca o nuvelăsau un roman in nuce, prezentând un decupaj dinrealitate – atât de pregnant, încât multe dintrepovestiri ar merita să fie ecranizate.

Grandoarea atitudinilor şifaptelor imortalizate de S. Broz con-stă în reliefarea existenţei, în rân-dul „oamenilor mărunţi”, a unoreroi necunoscuţi. Aceştia nu s-ausupus comandamentelor politicia-niste, gândirii partizane, alie-na(n)te, a unor lideri politico-mili-tari, ci şi-au păstrat luciditatea şiomenia, întruchipând, astfel, supre-mul ideal de a-l considera pe oriceom un seamăn şi, totodată, unreprezentant al umanităţii generi-ce. Urgia războiului, care îşi propu-sese să-i separe pe oameni, nu areuşit aceasta în totalitate. Aurămas zone (unele compacte), undeei au rezistat eroic. Am selectat înarticolul nostru câteva povestiridintre cele mai grăitoare în acestsens. Menţionăm că traducerea, dinlimba engleză, a titlurilor şi citate-lor ne aparţine.

În Oraşul Sarajevo strâns laun loc, poetul Velimir Milosěvićaduce un elogiu oraşului, vecinătă-ţii, bunătăţii imemoriale. Când auînceput bombardamentele, locuito-rii oraşului Sarajevo s-au adăpostitîn beciuri, împreună cu copiii. Ca să le distragă aces-tora atenţia de la condiţiile grele – frig şi umezeală,întuneric – adulţii le-au adus cărţi, culori, hârtie dedesen. Se adunau acolo copii bosniaci, sârbi, croaţi,fără deosebire, care citeau, desenau, jucau piese deteatru, spre încântarea celor mari, ce-i urmăreaubând cafea, mâncând frugal, mai trăgând câte unfum din ţigările răsucite ad hoc. „Beciurile au deve-nit imperii umane minunate”, îşi aminteşte poetul,care evocă şi imaginea unui taximetrist legendar,Mile Plakalović, un „umanist magnific”. El ajungeacu taxiul acolo unde niciun om nu cuteza să pună

piciorul. Îi transporta pe răniţi, îi culegea de pestrăzi. Copiilor le dădea ciocolate, haine, bătrânilorşi infirmilor le ducea de mâncare. Niciodată nu-iîntreba ce nume poartă, ori cine sunt. „Taxiul săulovit şi găurit de gloanţe arăta eroic”. Îl transporta şipe poetul-narator – doar aşa reuşeau să facă daruricopiilor şi să ţină lecturile de poezie plănuite.

Mile Plakalović apare, de altfel, la loc de cinste,şi în alte relatări, precum Mozaicul oraşuluiSarajevo: în bătaia focului lunetiştilor, alergând prinoraş cu gloanţele şuierându-i pe lângă urechi, când îiducea de mâncare fratelui ei, infirm, care locuia încartierul Marijin Dvor, croata Serafina Lukić, profe-soară, fu oprită de un taximetrist, care o somă săurce alături de el; era celebrul Mile Plakalovič, careîi transporta gratuit pe toţi cei aflaţi în nevoie înSarajevo-ul asediat. Îi culegea pe cei răniţi şi, deopo-trivă, pe cei ucişi de obuze sau de gloanţele lunetiş-tilor, apoi îi ducea la spital. „Nici el nu m-a întrebatniciodată ce nume port” (subl. ns., S.-G. D.). Îi dădeade fiecare dată Serafinei şi pâine proaspătă. „N-amsă uit niciodată mireasma pâinii fierbinţi, care-mi

încălzea obrajii, în timp ce goneam să le-o duc alormei, care mă aşteptau cu toţii mereu flămânzi” (p.82).

În Primele pachete (p. 93) de Hašim Bajić,musulman din Sarajevo, reapare Mile Plakalović,care îl salvează de înfometare pe narator şi pe fami-lia lui, refuzaţi de mullah, fiindcă nu frecventaumoscheea! Într-o zi de ianuarie cu ger crunt, MilePlakalović apăru iar în uşa lor, cu braţele pline debucate. „Bună ziua, oameni buni, spuse cu simplita-te şi puse mâncarea pe masă. Soţia mea izbucni înlacrimi” (p. 94). Le-a adus şi lemne de foc, şi daruri

pentru copii (dulciuri, hăinuţe). „Şi astăzi, la trei anidupă război, fotografia lui Mile stă pe masă, la loc decinste, iar vizitele lui sunt o sărbătoare pentru noitoţi (ibid.)”.

Poetul Velimir Milosěvić îşi continuă relatarea,precizând că a existat realmente o fraternitate întruspirit la Sarajevo. În primăvara friguroasă a anului1993, când oamenii erau lipsiţi de apă curentă, elec-tricitate, lemne de foc ori căldură, numeroşi cetăţenidin zona Alipašino polje a oraşului au ieşit din apar-tamentele lor să aprindă focul şi să gătească la demi-solurile blocurilor-turn (p. 76). Ei puneau la un loctot ce aveau, fiecare aducea câte ceva şi toate provi-ziile se aruncau într-o oală. În drumul său spreMojmilo, poetul trecea pe lângă atari bucătării-adă-posturi şi era invitat să se alăture celor ce găteau.Primea câte un strudel făcut din cartofi (sic!), depildă. Intelectualii oraşului au dat cu toţii o mână deajutor, pentru ca micuţii oraşului să nu simtă războ-iul: actorul Sejo Arslanagić, jurnalista NađaMehmedbašić, soţul ei, comediantul şi scriitorulEnko Mehmedbašić, ori Amir Ferizović, un faimoslibrar şi bibliofil al oraşului, care, deşi pierduse înrăzboi tot ce avea, vindea ţigări, tutun, ziare, briche-te şi îşi dăruia întreg câştigul copiilor, poeţilor, acto-rilor, jurnaliştilor. „Suntem cu toţii nişte orfani”,repeta el, întristat.

Oamenii începură să-şi aducă firavul avut pestrăzi, care, astfel, deveniră pieţe, magazine, centrecomerciale sui generis. Mâncare, haine, obiecte de uzpersonal – făceau, deopotrivă, obiectul unui trocgeneralizat. Unitatea de preţ era un pachet de ţigări.S-a născut o solidaritate incredibilă, o înţelegere

imensă, o mare comunitate umană,nemaivăzută înainte. Formau împreu-nă o singură familie, un unic destin:cel al dezmoşteniţilor soartei. „Piaţa”în aer liber, de-a lungul străziiAlipašina, se întindea pe 800 de metriînspre Mojmilo.

În acele condiţii, oamenii ştiausă facă din viaţa lor o sărbătoare, ochestiune nu doar de supravieţuire, cişi de onoare. Diverse asociaţii non-guvernamentale au jucat un rol deose-bit în salvarea oamenilor de toateetniile. La loc de cinste figureazăAsociaţia Evreiască de Binefacere. ÎnO cană de cafea la cafeneaua luiMustafa, bunăoară, Aneta Benac, sâr-boaică din Sarajevo, relatează că evre-ii erau foarte bine organizaţi, dar îiajutau şi pe alţii. Mulţi au supravie-ţuit graţie ajutoarelor lor gratuite(haine, hrană, medicamente). ÎnAtunci când moartea mergea mândrăpe străzi (p. 352) Stanislav Zec îşiaminteşte cum a fost chemat laAsociaţia Evreiască de Binefacere,unde nu activau doar evrei, ci toateetniile şi confesiunile. „Nimeni nu m-aîntrebat aici cine sau ce eram.Primeam ajutoare umanitare, mereu

generoase, haine, apă”. „În cei şapte ani, cât ammâncat la centrul evreiesc, n-am auzit vreodată uncuvânt urât ori nepoliticos. Era unicul loc din oraşunde erai întâmpinat cu asemenea zâmbete” (p.352). Sâmbetele se dansa, noi toţi dănţuiam, în timpce afară cădeau obuze. Numele oamenilor care aulucrat acolo ar trebui scrise cu litere de aur, atuncicând se va scrie o carte despre Sarajevo. (...) Cândafară explodau bombe şi zburau schije, Mile Janjićîşi lua vioara şi ne cânta romanţe”. N-am putut plecadin oraş. Aş fi avut oare puterea de a-i privi în ochipe concitadinii mei, dacă m-ar fi întrebat: „Cum aiputut să-ţi laşi oraşul şi să pleci la Londra sauParis?” (p. 353–354).

Dar şi musulmanii, oameni simpli, au numă-rat, printre ei, mari caractere: familia sârbească aAnetei Benac (v. supra) primea apă de la un frizerbosniac, Safet. În pofida faptului că jumătate dinfamilia acesuia fusese ucisă de sârbi, el continua săle dea apă acestor etnici. Pe un ger crunt, familiaAnetei şi-a vândut la piaţă antichităţile, candelabre-le, argintăria, obiectele de artă, oglinzile. Dormeauîn paltoane, cu căciuli şi cizme. Se încălzeau la sobaunui bosniac cu spirit comunitar, Mustafa Stukan,care le dădea şi cafea, spunându-le (când n-au maiavut bani de cafea) că vor plăti mai târziu. „Îi maisuntem încă datori şi astăzi” (p. 223). Dar şi nume-roşi medici şi călugăriţe „se comportau ca şi când înjur nu ar fi existat război” şi le aduceau răniţilor, zil-nic, prăjituri şi fructe, adevărate delicatese în acelevremuri (p. 192).

Dincolo de faptul că volumul Svetlanei Brozare, neîndoielnic, valenţe scriitoriceşti, el nu estetendenţios, lăsându-l pe cititor să-şi facă singur opărere, pe baza faptelor şi opiniilor naratorilor şi săconstate că oamenii sunt, peste tot, aceiaşi, iar bună-tatea nu este monopolul niciuneia din etniile impli-cate, ci şansa însăşi a păstrării coeziunii unui ţinutremarcabil prin diversitate şi bogăţie spirituală. �

Simona-Grazia DimaOaze de bucurie în război

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăRainer Maria RilkeJurnalColecţia 100 capodopereTraducere de Bogdan Mihai Dascalu

Planeta Rilke. Planeta uriaşului Rilke. Totul irumpe înlăuntru cu forţe nebănuite, împlinindu-se sub semnul „noii fiinţe”,al unui început formidabil de puternic, sugestiv, inspirat, în raza presimţirii unei „noi mari străluciri, care dă forţă şi oabundenţă de imagini limbii mele”, aşa încât „mă surprind câteodată cât de mult îmi sunt mie însumi receptiv şi cât demult învăţ, într-o uimitoare veneraţie, din propriile mele dialoguri. Răsună ceva în adâncul meu, ce vrea să ajungă laoameni, trecând peste aceste pagini, peste dragele mele cântece şi peste toate planurile de viitoare fapte”. Însemnă-rile jubilatorii se transformă, sub ochii noştri, în prelungirea încinselor lecturi de sine, în exces de forţă, deci, într-o iubi-re atât de plină şi de puternică, încât eliberează numaidecât din grelele lanţuri ale fricii, devenind o laudă fiinţei, o laudă

făcută împlinirii şi viului conţinut în exces: „Mă simt de parcă ar trebui să vorbesc acum, în clipe de forţă şi claritate, când din mine vor-beşte mai mult decât eu însumi: sufletul meu. Mă simt de parcă ar trebui să-i convertesc pe toţi cei care ezită şi care se îndoiesc; căci ammai multă putere în mine decât pot reţine în cuvinte şi vreau să o folosesc pentru a elibera oamenii de străina frică, din care eu însumi amvenit”.

Aura ChristiÎn aceeaşi colecţie au mai apărut:

Colecţia 100 Capodopere� Stendhal, Napoleon� Marina Ţvetaieva, Proză� Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge� Rainer Maria Rilke, Elegii duineze� J.W. Goethe, Elegii romane� Mihail Arţîbaşev, La limita extremă� Nicolae Breban, Drumul la zid

Juriul prestigiosului premiu „Principe deAsturias”, întrunit în oraşul spaniolOviedo, a hotărât decernarea pe anul2010 a premiului, pentru secţiunea de

„Comunicare şi umanistică”, lui Zygmunt Bauman şilui Alain Touraine. Zygmunt Bauman, de care nevom ocupa în această prezentare, este unul dintresociologii cei mai cunoscuţi şi influenţi ai timpuluinostru, docent emerit la universităţile din Leeds(Marea Britanie) şi Varşovia. El este un investigatoratent şi un interpret al civilizaţiei occidentale con-temporane.

Dacă bătălia pentru libertate a fost câştigată înOccident, cum se explică că totuşi capacitatea de aimagina o lume mai bună sau de a face ceva pentrua o ameliora nu se numără printre trofeele acesteivictorii? Ce fel de libertate este aceea care frustrea-ză imaginaţia şi tolerează impotenţa persoanelor

libere, în problemele care le privesc? Este întrebareaprovocatoare cu care începe cartea sociologului polo-nez Zygmunt Bauman, „Singurătatea cetăţeanuluiglobal”.

Primul răspuns pe care-l dă este paradoxal:creşterea libertăţii individuale a coincis cu creştereaimpotenţei colective, întrucât puntea între viaţapublică şi cea privată – agora – în societatea noastrăa fost distrusă. În consecinţă, la triumful noii ere glo-bale se contrapune singurătatea omului „globalizat”.Societatea a devenit nesigură, ea se descarcă înexplozii sporadice şi spectaculoase pentru a se retra-ge apoi în sine şi când flacăra ei se stinge, individulse regăseşte şi mai singur, iar lumea splendidă între-văzută pentru o clipă, devine şi mai întunecată.Pentru a opri acest proces trebuie regăsit spaţiul încare publicul şi privatul se reunesc: antica agoră, încare libertatea individuală se uneşte cu participareacolectivă. Aceasta este ideea călăuzitoare a cărţii.Căderea în uitare a politicii, a calităţii de cetăţean,în avantajul activităţii economice, a condus la lipsade semnificaţie a politicii, care este trăsătura ceamai evidentă a lumii contemporane; politicienii numai au nici un program, au doar dorinţa să rămânăla putere. Aceasta nu este cea mai bună dintre socie-tăţile posibile, căci singurul ei crez este acela al lip-sei de alternative; astăzi, reiterează autorul, libera-lismul se reduce la simplul crez al „lipsei de alterna-tive”. Politica elogiază şi promovează conformismul,şi acesta generează o crescândă apatie politică.

Arta politicii con-stă în a abate limitelepuse libertăţii, dar con-stă deopotrivă în autoli-mitare; aceasta înseam-nă a da cetăţenilor liber-tatea de a stabili ei pro-priile lor limite indivi-duale şi colective. Acestal doilea aspect este însăazi practic ignorat. Oricetentativă de autolimita-re este considerată ca unprim pas către gulag, caşi cum unica alegereposibilă ar fi numaiîntre dictatura pieţei şidictatura statului –gulagul – singura formăvalabilă de societate

fiind doar consumismul. Aceasta şi numai aceastaeste forma pe care sunt dispuse să o tolereze pieţelefinanciare şi ea este promovată şi cultivată de guver-nele actuale. Dar opoziţia faţă de autolimitare, con-formismul generalizat şi lipsa de fond a politicii însocietatea contemporană, generează sentimentul denesiguranţă, lipsa de garanţie pentru viitor, preca-rietatea socială. Acestea sunt cele mai nefaste şidureroase dintre angoasele societăţii contemporane.Situaţia actuală şi perspectiva de a găsi remediidevin şi mai complexe, deoarece trăim într-o perioa-dă de privatizare a utopiei, închisă azi într-un spaţiustrict individual, iar modul privat în care se definescproblemele face extrem de dificilă cimentarea lorîntr-o forţă politică. O conversiune a lor în social,într-o perspectivă ideologică, într-o lume post-ideolo-gică şi post-tradiţională, turmentată de criza valori-

lor, este foarte grea, afirmă Z. Bauman. Şi poate cănu vom reuşi să evităm ca nesiguranţa generală sădistrugă libertatea individuală, dacă nu vom recurgela politică, rechemând din exilul în care le-am trimis,ideile binelui public, ale echităţii, ale justiţiei, înlocul satisfacerii nelimitate a intereselor personale.A reface politica şi cetăţeanul, într-o epocă devenităpost-ideologică şi de apatie socială, în care prevalea-ză narcisismul individual, refăcând punţile distrusedintre sfera privată şi sfera socială, pentru a le con-trapune nesiguranţei generale, este singura şansă aindividului singur, în societatea globalizată, esteconcluzia cărţii.

Sunt ecouri ale unor mai vechi teme, ca aceea asolitudinii omului după revoluţia copernicană, care atransformat pământul din centru al universuluiîntr-un mic astru, a morţii valorilor a lui Nietzsche,în fine a lui Herbert Marcuse, a incapacităţii actua-le a omului de-a privi dincolo de sistemul societăţiide consum, în care este azi angrenat şi redus la unsimplu şurub etc.

Dar marele sociolog Z. Bauman (de formaţiemarxistă, dar îndepărtându-se de Marx prin gândi-rea lui Gramsci, de negare a determinismului socialşi istoric asupra omului), creează, în secolul XXI,tabloul cel mai plastic al lumii contemporane: socie-tatea lichidă. Între 2002-2006, el publică „Trilogialichidă” – Modernitatea lichidă, Dragostea lichidă,Viaţa lichidă – o cifră de lectură a lumii actuale, con-densată în adjectivul „lichid”; ceva care scapă printredegete ca nisipul sau apa. Agora şi cetatea, centrulstatului naţional, întemeiat în limitele unui spaţiuterestru bine delimitat, bază pe care se întemeiamodernitatea, este subminat – distrus – de cătrelumea lichidă, supranaţională, a aerului, a valurilorşi a comunicaţiei globale prin eter. A rezultat lumeaactuală al cărei adjectiv de referinţă este „lichid” încare nimic nu mai este fix, sigur, totul este fugar,mobil, precar şi incontrolabil.

Suntem, scrie Bauman, nomazi globali, pier-duţi într-o societate individualistă, singuri şi timo-raţi într-o lume fluctuantă, lichidă, incertă, fărăreguli, fără puncte de reper, sechestraţi în singură-tatea omului globalizat. Arhivată vechea figură acetăţeanului, apare o nouă figură: consumatorul.„Ascensiunea consumatorului este căderea cetăţea-nului”, notează Bauman. În această lume, una din-tre primele valori care se volatilizează este dragos-tea. „Dragoste lichidă”, istorii cu viaţă scurtă, rup-turi facile. Raporturile între oameni devin lichide,fără trecut, viitor şi statornicie; pentru marea masăîn Occident devin de tip virtual, de tipul: „vrei să fiiprieten cu X sau Y, vrei să cunoşti single sexy”?Sentimentele sunt închircite pe rândurile unui SMSşi o noapte polară se abate asupra unei lumi – lichi-de – a unei umanităţi a cărei mizerie drogată de con-sumism şi tehnică, nu mai este percepută.Statornicia este înlocuită de tranzitorietate, raportu-rile inter-umane stabile – de viteza imaginilor careapar şi se şterg pe calculator. Lumea devine ca unuriaş calculator universal, „global”.

Într-o viaţa lichidă nu mai folosesc nici eroi,nici martiri, scrie autorul, deoarece nu mai există,nu a mai rămas, nici o tranşee de apărat şi nici ovaloare pentru care să-şi dea cineva viaţa. Aceştia,care-şi dau viaţa pentru o cauză, sunt consideraţi,azi, victime ale unor disfuncţiuni psihologice. Estelumea post-modernă, astfel calificată de Lyotard(1979), ale cărei „metarecits” (iluminism, idealismhegelian, marxism) se şterg, lumea morţii valorilor alui Nietzsche, a post-metafizicii, a post-logosului, a„de-construcţionismului” lui Derrida. Post... Post...peste tot „post”...

Adjectivul „lichid”, evocă „Pământul şi marea”( „Land und Meer”) a lui Karl Schmitt. Căci moder-nitatea este fiica Pământului, a uscatului, contrapu-se Tsunami-ului lumii lichide, al popoarelor de mare,devenite hegemonice. Statele continentale, fondatepe identitatea colectivă a naţiunii şi apărarea terito-riului, pe „nomos”-ul pământului, faţă în faţă curelativismul şi nihilismul care derivă din desrădăci-nare, nomadism şi primatul comerţului şi al econo-miei asupra politicii şi spiritului. Forţe lichide, cumlichid e agentul – mijlocul – prin care s-au extins.

Lucian Blaga, a avut o profundă inspiraţie deprofet, rostind în „eonul dogmatic” o profeţie, pentruaşa cum o spune, timpuri care se vor desfăşura, spredeosebire de antichitate, cu repeziciune, spre insta-larea unui nou „eon”, unui nou ev. Din păcate, gân-durile filosofului român, că oamenii în epoca „eon-ului dogmatic” vor face numai ceea ce se revelăeliberator, mai degrabă decât ideologic opresiv, nu s-au adeverit. După 1989, s-a revelat un eon dogmaticnu de îmbinare într-o sinteză nouă a contrariilor,nici a unei cenzuri transcendentale, dar imanente,de dominare a lumii uscatului, din aer şi de pe ape,o dominaţie tocmai – cum Z. Bauman o spune – anesiguranţei lichide, care se infiltrează peste tot.Delocalizările, adică desfiinţarea spaţiului (teritoriu-lui), nomadismul global, al lumii aerului şi apelor,crack-urile de bănci şi bursă, hegemonia banului,element prin excelenţă lichid, o probează. �

28

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ semnal ■ Editura ContemporanulFlorin LogreşteanuCasa cu iederăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Florin Logreşteanu, membru, din 1999, al Uniunii Scriitorilor din România, a debutat în 1974, în revista Luceafărul,la recomandarea lui S. Damian şi a prozatorului Nicolae Velea. A publicat, până astăzi, un volum de nuvele(Răspântia păsărilor) şi trei romane (Trepte, Inseparabilii, Labirinturi), despre care s-au pronunţat critici importanţi,precum L. Ulici, Dan Cristea, Constantin M. Popa, N. Ciobanu, Marian Popa, G. Coşoveanu, Paul Aretzu etc.Florin Logreşteanu (care e Doctor în Filologie şi profesor la Colegiul Naţional „Elena Cuza” din Craiova) propunenoul său roman intitulat Casa cu iederă. Acţiunea lui se desfăşoară pe fundalul evenimentelor care au premers con-flictului balcanic dintre sârbi şi albanezi din ultimul deceniu al mileniului trecut. L-am citit în manuscris şi sunt înmăsură să spun că e vorba de un excelent roman al psihozei colective, care luminează subsolurile conştiinţeiumane.

Eugen Negrici

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN SSPANIAPANIA

Emil RaţiuZygmunt Bauman şi lumea lichidă

Ca să putem să ne privim cu luciditate şinepărtinire avem nevoie întotdeauna,în afară de disponibilitate, şi de terme-ne de comparaţie. Observaţia e general

valabilă. În cultură, ea se aplică, de asemenea.Gândul acesta l-am primit pe 19 septembrie 2010când, după multă vreme, am revenit la PalatulMogoşoaia, cu prilejul vernisajului expoziţiei de pic-tură şi desen a lui Ioan Iacob, artist de origine româ-nă stabilit în Germania în anii dictaturii comuniste.Acolo s-a şi format ca pictor, studiind cu GotthardGraubner la Academia Liberă de Pictură de laDusseldorf.

Ioan Iacob s-a născut în România, la Biertan,în 1954, ca fiu al unui etnic german, Johann Iacob.Trăieşte şi lucrează la Dusseldorf din 1975. Până în2007 a expus doar în spaţiul vest european, apoidemersurile galeristului Marius Nicolescu de laGaleria – anticariat „Curtea Veche” l-au adus peIoan Iacob în România, cu o primă expoziţie persona-lă în Bucureşti. Acesteia i-au urmat, foarte curând,altele: la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, la Muzeulde Artă din Constanţa, la Palatul Mogoşoaia. Dupătrei ani şi noi experienţe artistice acumulate fie înatelierul personal din Germania, fie în călătoriileîntreprinse, fie într-un alt atelier de lângă Tel Aviv,unde a lucrat câteva luni, Ioan Iacob revine şi faceiubitorilor de artă din România un dar de culturădintre cele mai alese: noua expoziţie personală, des-chisă la Centrul Cultural „Palatele brâncoveneşti”de la Mogoşoaia, cu titlul „O pată de culoare”. Untitlu nepretenţios, cu smerite conotaţii, fiindcă artis-tul se alimentează mai degrabă din îndoială de sine.Am mai scris despre el şi despre arta lui şi poate deaceea unele idei le voi şi repeta: Ioan Iacob îşi gân-deşte fiecare expoziţie. Lucrează anume pentru ea,ca un împătimit, izolându-se aproape complet în ate-lier, atâta cât e nevoie. Îşi reduce comunicarea laminimum. „Iar ochiu-nchis afară, înăuntru se deş-teaptă”. Traversează, neîndoielnic, tărâmurile ago-niei şi ale extazului. Şi, deloc în ultimul rând, tru-deşte cu mintea, cu sufletul, cu pânza, cu pasta, cupenelul. Cu lumina şi cu întunericul. Exploreazăpână dincolo de limitele vizibilului viaţa obiectelor, amotivelor alese să se resemnifice şi să-şi dobândeas-că o nouă viaţă în pânzele sale. Pictura lui e ca orugăciune spusă atunci când vine vremea ei, cutoată fiinţa, fără nici o reţinere. Iar rezultatul, cândsoseşte şi timpul ieşirii din autoexilare, impresio-nează şi uimeşte pe măsura efortului depus şi a jert-fei date din preaplin.

Revin la gândul de la început. Ca să ne privimcu luciditate, avem nevoie de termene de compara-ţie. Mulţi dintre pictorii români contemporani arputea veni cu carneţelele să-şi ia notiţe în expoziţialui Ioan Iacob de la Mogoşoaia. Nu numai pentru căea este, din toate punctele de vedere, o lecţie de pic-tură, dar şi pentru că reprezintă o probă de lucrufăcut cu religiozitate, în accepţia largă a termenului,cu biciuire de sine şi, mai ales, cu rigoarea unui pro-fesionist pur sânge. Orice creaţie autentică se înte-meiază pe un concept prestabilit, pe urmărirea unuifir director. Arta în ansamblu, evident şi pictura, nuse generează din gesturi iraţionale, dintr-o „transă”,spontană sau indusă, ci din îndelungă gândire,dintr-o aleasă „premeditare” a rostirii unui mesajunic şi irepetabil. Ioan Iacob îşi urmează smerit ros-

tul şi menirea. A fost ferit şi de primejdia căderii înpropria manieră. Fiecare expoziţie a sa e altfel,aduce ceva nou, un suflu proaspăt. Fiecare expunerese defineşte ca un nou pas, ca o nouă etapă parcur-să.

„O pată de culoare” e un titlu potrivit expoziţieide la Palatul Mogoşoaia ca generic pentru preocupa-rea permanentă a artistului faţă de explorarea mis-

terului lumii vizibile. Mulţi pictori au această preo-cupare, în mod natural. La Ioan Iacob, însă, culoareaeste fluidul vital al obiectelor şi al fiinţelor contem-plate şi resemnificate. Poate tocmai de aceea, picto-rul selectează din real tot ceea ce are culoare puter-nică şi evocatoare iar pe pânză transfigurează moti-

vul înveşmântându-l în alte culori, create pe paletalui, unde nu încearcă să le „imite” pe cele iniţiale, cisă ofere o expresie cât mai sensibilă a modului încare artistul percepe şi „trăieşte” culoarea naturală.Obiectele şi fiinţele pictate de Iacob sunt oglindirileîn sine ale obiectelor şi fiinţelor care i se aseamănă.Sunt, cum el însuşi mărturisea cândva, un fel deautoportrete.

Sălile brâncoveneşti ale Palatului Mogoşoaiaau devenit la mijloc de septembrie simeze pentrulucrările de pictură şi desen create de Ioan Iacob peparcursul anului 2010. Uimitor dialog între arhitec-tura medievală a locului şi pictura contemporană aunui artist care a ţinut tot timpul seama de spaţiulde expunere, de când a început să-şi contureze dis-cursul plastic şi până la momentul panotării expozi-ţiei! Pereţii văruiţi în alb ai palatului, ocniţele şi firi-dele din săli exaltă compoziţiile de mici şi maridimensiuni semnate Ioan Iacob. Aproape niciodatănu-i este încredinţat lucrării, fie ea desen, acuarelăsau ulei, mai mult de un motiv, dezgolit de aparenţasa imediată: o floare, o felie de dovleac, un bol cupetale, o sacoşă plină cu lucruri colorate, o frânghie.Naturi „statice”, de fapt lumi colcăind de viaţă,închise ca parfumurile tari în sticle mici. Apoi, altecompoziţii dezvăluie ochiului interior, mai multdecât celui exterior, fragmente de peisaj, o casăanume, Munţii Carmel, arhitecturi cromatice înstraturi suprapuse. Peisaje trăite mai mult decâtpeisaje văzute. Necuvântătoarele îşi au şi ele locul şirostul lor în universul epurat al picturii lui IoanIacob: pisica alb-negru de pe covorul multicolor, câi-nele viu colorat cu privire derutată, surprins într-ofracţiune de secundă a fugii lui spre ceva. Şi apoi,vin la rând portretele. Fundalurile întunecate, fiin-dcă Ioan Iacob are o relaţie specială cu negrul, lepropulsează în prim plan. Cum şi de ce selecteazăartistul anumite fizionomii pe care apoi îşi exersea-ză pe de o parte viziunea, pe de altă parte tehnica,greu de spus. E o explicaţie din partea nevăzută ademersului său artistic. Cert este însă că şi portrete-le sunt impregnate de o aură de mister. Ele caută,odată cu pictorul, să străpungă întunericul prezent,în chip paradoxal, în lumina prea puternică.

Ioan Iacob performează ca pictor, în primulrând, dar şi ca poet sau muzician. Arta lui afirmăprezenţa unor sugestii ce vin şi din alte limbaje.Lecţia marilor maeştri se lasă dezvăluită, parcursăşi apoi depăşită cu toată cuviinţa unui artist care ahotărât să nu se abată de la drumul ales şi să nufacă nici o concesie comodităţii sau „frivolităţii”.Cine a vizitat expoziţia lui Ioan Iacob de laMogoşoaia s-a simţit, sunt sigură, ca într-un sanc-tuar. Îţi vine să vorbeşti în şoaptă în prezenţa lucră-rilor lui, ca să nu tulburi tăcerea cosmică, profundă,în care s-au cufundat personajele şi obiectele repre-zentate.

Ioan Iacob a revenit în România în acest an cuo dublă expoziţie personală, de fapt, deschisă în douăspaţii diferite, cu doi curatori diferiţi, dar care aucolaborat strâns la promovarea pictorului. După ver-nisajul din 19 septembrie de la Mogoşoaia a urmatcel din 23 septembrie de la Galeria-anticariat CurteaVeche, locul unde Ioan Iacob a deschis în 2007 primasa personală din România. �

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Luiza Barcan„O pată de culoare” sau o lecţie de pictură

Poet şi eseist spaniol, născut în anul 1965, laOrihuela (Alicante), cunoscut şi ca editor al revis-telor de cultură Empireuma şi La Lucerna. Apublicat mai multe volume de versuri: Solumbre(1993), Alimentando lluvias (1997), Frondas(1999), pentru acesta din urmă fiindu-i decernatpremiul „Nicolas del Hierro”. Alte distincţii cultu-rale primite: Premiul de Poezie „Ciudad deOrihuela” (1987), Premiul Naţional de Poezie„Montesinos 2000” (1996). Creaţiile sale au fost,de asemenea, incluse în diferite antologii poeticeapărute în ultimii ani în Spania.

Nedumeriri şi certitudini

Desişuri

Surghiunitul se cufundă în sexul pădurii.Dincolo, pe coline, grânele. Iar aici – ameţeli de natu-ră beată.

Rătăcitorul înaintează printr-un labirint decopaci şi ferigi, drum de miez de zi sau de miez denoapte, nu mai contează. Se teme şi doreşte atâtpoienile, cât şi desişul. Bea din licorile vegetale şi seabandonează visului boabelor de rouă. Zorii sunt întoate părţile, însă întunericul domină.

În îmbrăţişarea părintească a sevelor, rătăcito-rul se trudeşte inutil să cuprindă în braţe hotareleunei crisalide imposibil de potrivit. În humusul sub-ţire continuă să trăiască o realitate neelucidată.

Apariţie

În rănile distrugerii te întâlneşti cu neaştepta-ta flacără violacee a unor fire de anghinare în floare.Deşi nu-i nici o consolare pentru nimeni să păşeascăpe un drum de scrum, totuşi exuberanta putere aunei înfloriri imposibile face suportabilă calea ceaîntunecată.

Un foc rapid înlocuieşte negurile pieirii.

Întărit de bunătatea inflorescenţelor opulente,îţi semnezi adeziunea la izvoare şi renegi cu hotărâ-re arşiţa.

Cine n-ar vrea să trudească în prelungirea răşi-nilor şi să pună stavilă neastâmpărului culesului?

Fluturele morţii (Acherantia atropos)

Îşi întrerupse letargia şi se întoarse iar lacomă,pe când totul era în destrămare. Se tot rotea în zbor,cu mişcări bete, în cormanele şi miriştile din apro-pierea oraşului. Nectarul florilor reziduale e hranalui.

De unde vine creatura aceasta?

Îşi strigă tare bucuria şi teama scurtului săurăsărit de la lăsarea serii. Sărbătoreşte ceva îngrozi-tor.

Ce aventură nemaipomenită e dorinţa lui de atrăi printre dărâmături şi resturi...

Întrupează însăşi contradicţia universului.

Estramoniul

Înfloreşte pe timp de secetă. Nu vă lăsaţi înşe-laţi de mătăsurile albe ale florilor lui negre: suntrădăcinile fragilităţii. A venit clipa să vânturămcenuşa.

Păstraţi-o în locuri însorite, însă nu-i uitaţistrălucirea întunecată.

Apă arzătoare

Din tot lemnul fierbinte al zilei mai rămânedoar jarul acesta ce se încredinţează albiei râului.Apele sunt pârjolite de nămolul roşu al orizontului,rădăcini pe care focul le cufundă în iazuri.

Dorinţa arzătoare după forme e a razei: pro-prietăţile sale de investigaţie permit descoperirea,neobişnuită în trecerea ei rapidă. Îndoiala distrugeaparenţa senină şi reconstruieşte o altă vârstă.

Amestecul apei cu flăcările e o lungă deştepta-re a prelungirii frunzişurilor unei alte lumini. Înfructele putrede va triumfa ce s-a semănat în noileorizonturi.

Ah, o sărbătoare de vibraţii şi explozii în fron-tonul furişat al fosforescenţelor: unde şi consecinţeinevitabile ale stingerii.

Acesta e focul după ce arde, culege-l cu plenitu-dinea unei priviri încă neobişnuită cu minunile.Pentru a putea numi încoronarea doliului trebuiesă-ţi cufunzi privirea în ceea ce a fost.

Aceasta e substanţa pe care o sorb ochii mei.

Note

DesişuriAcest text s-a născut de pe urma unei călătorii

pe care am făcut-o prin zona Languedoc-Rosellon dinFranţa în luna martie a anului 2000. Pădurea, dupăspecialiştii în simboluri, reprezintă principiul femi-nin şi se află sub stăpânirea lunii. În adâncurile ei sedezvoltă lumea vegetală necultivată. Pădurea era, învechime, locul predilect al surghiuniţilor şi neînţele-şilor, al celor curajoşi care îndrăzneau să se aventu-reze în adâncurile sale necunoscute: „să intrăm maiadânc în desişuri”, ne invită chiar şi un poet atât despiritual şi neconvenţional cum e San Juan de laCruz. Azi au mai rămas foarte puţine păduri şi, înconsecinţă, găseşti pretutindeni oameni gata să sesupună la orice sau conformişti, ori chiar mai rău,falşii neconvenţionali, arivişti ai inadaptării.

Fluturele morţii şi Estramoniul Fluturele morţii (Acherantia atropos), numit şi

„cap de mort”, e cel mai mare dintre fluturi. Destul

de răspândit, deşi nu în număr foarte mare, îl recu-noşti, mai ales, după desenul ciudat pe care-l poartăpe spate şi care e foarte asemănător cu un craniuuman. Doarme ziua şi-şi începe activitatea la căde-rea serii. Se hrăneşte cu nectar. Omizile lui trăiescîn plante din familia solanaceelor, majoritatea otră-vitoare. Într-una din plimbările mele nocturne amprins un astfel de fluture şi l-am privit foarte atent,mai bine de un sfert de oră: eram surprins de curio-sul desen de pe spatele lui. Dar ceea ce m-a fascinatcu adevarat cel mai mult a fost zgomotul asemănătorunui strigăt, ceva între bucurie şi tristeţe, pe careinsecta îl face când suflă aerul prin trompă. Aceastăcreatură enigmatică apare şi într-o povestire de E.A.Poe, iar A. Strimberg îi dedică un capitol, al şaselea,din Infernul său.

Estramoniul este o plantă ce atinge dimensiu-nile unui arbust, în general otrăvitor, e cunoscut şisub numele de smochinul nebun sau smochinulinfernului. Creşte în întreaga Spanie. Frunzele îisunt zimţate şi are flori albe, mari şi frumoase. Sedezvoltă în locuri necultivate, pe terenuri nisipoase,în zone aride. Frunzele îi sunt amare şi răspândescun miros greu ce atrage insectele, între acestea maiales fluturele cap de mort. Alături de mandragoră,măselariţă şi beladonă, reprezintă grupul de plantecele mai utilizate de vrăjitoarele Evului Mediu.Paracelsus chiar menţionează estramoniul înTratatul de botanică ocultă. După ce am scris ambe-le poeme, am citit – o coincidenţă curioasă – că per-soana intoxicată cu estramoniu îşi închipuie că se vatransforma... tocmai în fluture de noapte!... �

Traducere şi prezentare deRodica Grigore

30

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

AANTOLOGIILENTOLOGIILE CCONTEONTE

José Luis Zerón Huguet

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăLev TolstoiÎnviereaColecţia 100 Capodopere

„Această lucrare este o minunată operă de artă. Lucrul cel mai puţin interesant îl constituie ceea ce se spune desprerelaţiile dintre Nehliudov şi Katiuşa, iar lucrul cel mai interesant îl reprezintă părinţii, generalii, mătuşile, ţăranii, deţinu-ţii, temnicerii. Scena de la generalul comandant al fortăreţei Sf. Petru şi Pavel, cel care se ocupa cu spiritismul, amcitit-o copleşit de emoţie — atât e de izbutită! Dar madame Korceaghina imobilizată în fotoliu, dar mujicul, bărbatulFeodosiei! Acest mujic îşi iubeşte nevasta şi spune despre ea că-i „muiere aprigă”. Aprigă e şi pana lui Tolstoi. Lucrareaînsă nu are un final, căci încheierea ei nu poate fi numită final. Să scrii, să scrii, iar apoi să iei şi să pui totul în seamaunui text din evanghelie — e din cale afară de teologic.”

Anton P. Cehov

„Am început să mă gândesc ce bine ar fi să scriu un roman de longue haleine, în lumina concepţiilor mele de astăzi. M-am gândit că aşputea să întrunesc în el toate planurile mele, de a căror neîndeplinire îmi pare rău.”„Sunt cu totul absorbit de Învierea. Am impresia că n-o să iasă prost.” „Sub picioare pământul tare, îngheţat, împrejur copacii uriaşi, deasu-pra capului cerul mohorât, îmi simt corpul, simt durerea de cap, sunt preocupat de gândurile despre Învierea şi, în acelaşi timp, ştiu, simtcu întreaga fiinţă, că pământul tare şi îngheţat, şi copacii, şi cerul, şi trupul meu, şi gândurile mele, sunt toate doar produsele celor cincisimţuri ale mele, închipuirea mea — o lume construită de mine, pentru că partea mea de lume e aşa cum este.”

Lev Tolstoi, Jurnal

Institutul Cultural Român din Tel Avivşi-a asigurat din capul locului succesulanunţând titlul dezbaterii „Istoria acor-durilor secrete între România şi Israel”.

Se înţelege că la tema de mai sus sala de festivităţia ICR-ului a devenit neîncăpătoare cu mult înainteca istoricul american de origine română, RaduIoanid să-şi înceapă conferinţa.

În urmă cu câţiva ani, Radu Ioanid a publicatîn limba engleză o carte privind relaţiile România-Israel, care a fost tradusă în româneşte şi a văzutlumina tiparului în editura „Polirom”. Desigur căpunerea în circulaţie a unui asemenea volum impli-că o bună cunoaştere a faptelor de către autor, o stu-diere amănunţită a documentelor de arhivă şi desi-gur o autoritate morală a istoricului. Radu Ioanidprin activitatea academică de cercetare pe care aprestat-o ani îndelungaţi, prin nenumărate studii înspecial privind situaţia evreilor în timpul celui de aldoilea război mondial şi după el şi-a dovedit compe-tenţa tratând problemele acordurilor secrete întreRomânia şi Israel. Informativ notăm că pentru ascrie cartea acestor relaţii a studiat 3 milioane dedocumente!

Subliniem că nici în anii cei mai grei ai comu-nismului, când toate ţările supuse Moscovei au ruptrelaţiile cu Israelul, România nu a dat curs preten-ţiilor sovietice de întrerupere a colaborării diploma-tice, ea continuând să menţină legăturile prieteneşticu statul Israel. Cartea dezvăluie că în timpul luiCeauşescu, s-au cerut bani pentru evreii care emi-grau definitiv în Israel, dar aşa au scăpat de comu-nism 200.000 de oameni care au putut pleca dinRomânia în acea perioadă. Volumul precizează şiaspecte „secrete” printre care importul utilajuluipetrolier din USA ce se făcea de Israel spre a-l predaRomâniei, fiindcă vânzările directe către Româniadin USA erau interzise.

Dar în afara lui Radu Ioanid, alţi doi specialiştiîn materia relaţiilor dintre România şi Israel au con-tribuit prin cunoştinţele lor, la tratarea temei de maisus. Este vorba de Shlomo Leibovici Lais, moderato-

rul întâlnirii, care a lucrat mulţi ani în Ministerul deExterne al Israelului şi diplomatul Dr. Meir Rosen,fost ambasador, care cunoaşte foarte bine secretelerelaţiilor dintre România şi Israel. După aceastădezbatere de succes, autorul cărţii Radu Ioanid are oobligaţie: să editeze din nou volumul istoriei secretedintre România şi Israel, în limba română.

*

Nu putem trece peste evenimentele culturaledin Israel fără să anunţăm festivalul filmului stu-denţesc de la Tel Aviv unde s-a prezentat în premie-ră filmul românesc premiat la Berlin „Eu când vreausă fluier, fluier”. Cred însă că acest film trebuie con-tractat de Israel ca să ruleze la cinematografele deaici, fiind vorba de o peliculă foarte interesantă.

*

Ierusalimul – capitala Israelului – a ajuns săsărbătorească a 35-a ediţie a „Târgului Internaţionalde arte şi meşteşuguri”. În fiecare an acest târg reu-neşte 30-40 de standuri internaţionale care prezintăobiecte de artizanat realizate în tehnici diferite, de la

metode tradiţionale la cele contemporane, obţinân-du-se producţii de serie sau unicate.

De asemenea, peste 150 de artişti israelienicontribuie în cadrul târgului cu demonstraţii delucru, spectacole de teatru, muzică, dans şi artă culi-nară. De regulă, în fiecare an târgul e vizitat depeste 100.000 de oaspeţi, o mare parte fiind musafiride peste hotare.

Ştiind din anii precedenţi că TârgulInternaţional de la Ierusalim reprezintă o bună oca-zie de promovare a culturii tradiţionale şi a turismu-lui rural, România a participat ca invitată de onoa-re. În anul 2009, standul Ţării Carpaţilor a fostdeosebit de apreciat, foarte mulţi oameni interesân-du-se de atracţiile turistice din zona MunţilorApuseni. Anul acesta delegaţii români s-au remarcatprin două spectacole folclorice de muzică şi dansuridin judeţul Alba, o şezătoare unde s-au oferitdemonstraţii de tors cu fusul şi furca, tricotaje, con-fecţionare de coliere din mărgele; publicul a pututadmira (şi cumpăra) cămăşi populare, feţe de masăautentice ţesute în casă, obiecte de artizanat dinlemn, fluieraşe, păpuşi, toate lucrate manual.

Încheiem spunându-vă că cea de-a 35-a ediţie aTârgului de la Ierusalim a reprezentat o realizarememorabilă.

*

Teatrul municipal „Cameri” din Tel Aviv conti-nuă tradiţia schimburilor de legături cu instituţii tea-trale din România. Pentru finele lunii august ne-a fostrezervată surpriza invitării Teatrului Naţional „RaduStanca” din Sibiu, spre a prezenta în Israel piesa„Electra”. Aici se cunoştea faptul că teatrul din Sibiua jucat spectacolul respectiv la mai multe festivaluriinternaţionale unde a avut un deosebit succes, obţi-nând şi câteva premii. După cum ne-am aşteptat,cunoscutul mit grecesc din povestea „Electrei” s-ajucat şi în Ţara Sfântă la un bun nivel, cucerind apre-cierile specialiştilor şi spectatorilor.

Turneul teatrului din Sibiu a fost realizat cusprijinul Institutului Cultural Român din Tel Aviv.

*

Şi ca să nu ne îndepărtăm de lumea teatruluiîn comunicarea evenimentelor culturale din ŢaraSfântă, transmitem o veste bună pentru toţi ceicare-l... iubesc pe maestrul Radu Beligan: au fostanunţate în Israel două spectacole cu „Confesiunidespre viaţă şi artă” care încântă în prezent pe bucu-reşteni, la Teatrul Naţional. Se înţelege că acesteconfesiuni le face pe scenă Radu Beligan, care aîmplinit 92 de ani! �

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

■ Cartea anului 2009

„Cartea lui Breban e una puternică, neconcesivă, sulfuroasă, emoţionantă prin miza ei optimistă,prin militantismul ei paşoptist şi prin dorinţa autorului de a înfrunta prejudecăţile şi ridicolul înnumele idealului tinereţii lui, care era idealul autonomiei esteticului, în numele marii creaţii –spre care a aspirat continuu – şi în numele naţiunii române, de care nu îi e ruşine să vorbească.Dar e o carte greu de clasat. Surprinzătoare prin oralitatea ei debordantă, prin colocvialitatea eidezlănţuită. (…) Seamănă cu un aeropag al destinelor trădate, preschimbat în pledoarie şi dis-curs de îmbărbătare. Şi, totuşi, ceva, în ţinuta de condotier a autorului mă îndeamnă să asociezdiscursul acestei cărţi cu acela al unui general roman după o bătălie pierdută sau indecisă,undeva în Nordul germanic, sau în faţa altei bătălii care ar trebui cu orice preţ câştigată. (…)Întregul discurs se întemeiază pe ideea de decădere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere avechilor virtuţi; şi aserţiunile par a veni din partea celui care a cunoscut în tinereţe o glorie şi omăreţie greu de egalat. (…) Enunţul patetic, învolburat, al discursului lui Breban – marcat defurie, de candoare, de deznădejde şi de speranţă – este capabil să absoarbă portrete, minuna-tele lui portrete, însoţite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. În aparteu sunt limpezitesituaţii literare (de exemplu, rolul Europei Libere şi al Grupului de Dialog Social este foarte atentşi nemilos analizat); ne sunt oferite amintiri nepreţuite pentru istoria literară, cu nu puţine idei. Peunele dintre ele le-am adoptat deja pentru că m-au convins.” (Eugen Negrici)

Nicolae BrebanTrădarea criticiiEditura IdeeaEuropeană, 2009;Ed. a II-a, 2010

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN IISRAELSRAEL

G. MosariMomente culturale în Ţara Sfântă

32

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Câteva dintre recentele filme româneşticuceresc, în primul rând, graţie com-plexităţiii personajelor feminine. De laCea mai fericită fată din lume de Radu

Jude, la Francesca lui Bobby Păunescu, de la Feliciaînainte de toate de Răzvan Rădulescu, la recentulMarţi după Crăciun de Radu Muntean femeile aca-parează prim planul şi dau autorilor ocazia de atrece probe de subtilitate şi fineţe. Iar actriţele auşansa unor creaţii memorabile, remarcate şi premia-te internaţional, cum a fost recent cazul cu MirelaOprişor la festivalul de la Sarajevo, pentru rolul dinrecenta peliculă a lui Muntean.

Titlurile citate nu atrag pentru prima datăatenţia asupra unei noi abordări a portretului femi-nin în noul cinema românesc. Ce-ar fi fost Moarteadomnului Lăzărescu fără inimoasa asistentă Mioarasau 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile fără răzbătătoareaOtilia şi superficiala Găbiţa? Deşi nu s-ar puteaspune că privilegierea personajelor femei ar fi o tră-sătură distinctivă a noului cinema românesc, nu sepoate să nu observăm şi în concepţia asupra eroine-lor semne de noutate.

Dincolo de depăşirea rolului decorativ seremarcă, în primul rând, o mai mare diversitate tipo-logică a personajului feminin. Dacă înnoirea e fra-pantă în cazul aducerii pe ecran a unei minorităţisexuale (cuplul feminin gay din Legături bolnăvi-cioase de Tudor Giurgiu), alteori e mai discretă daratestă, de asemenea, modificări ale mentalităţii înRomânia de azi (vezi, de pildă, emigranta care şivizitează anual părinţii, dar se revoltă contra ten-dinţei lor de a-i tutela viaţa din Felicia înainte detoate). Chiar dacă apărută de mai mult timp printrepersonajele cinematografului românesc postrevolu-ţionar, prostituata capătă uneori reprezentări cura-joase, ca de pildă aceea care manipulează cuplul cuprobleme din Pescuit sportiv. Majoritatea eroinelorcare aduc ceva nou sunt tinere sau foarte tinere şidau frâu liber unor impulsuri rebele sau sfidătoare.

Nu s-ar putea spune acelaşi lucru despre perso-najele feminine din Marţi după Crăciun, peliculacare a inspirat aceste rânduri. În noul său film RaduMuntean nu îşi propune să revoluţioneze tipologiafeminină. Noutatea ţine de felul cum pune în relaţieo situaţie cât se poate de banală: adulterul. Am fosttentată să scriu la început „triunghiul conjugal”, darasta ar fi putut presupune o experienţă erotică maidegrabă decât o dilemă morală. Autorul se concen-trează asupra celei din urmă fără să dea sentinţe şifără să stabilească vinovăţii.

Pornind de la un scenariu scris de RăzvanRădulescu şi Alexandru Baciu (mai vechi colabora-tori ai regizorului, vezi Hârtia va fi albastră sauBoogie), Marţi după Crăciun îşi alege eroii din sânulclasei medii, oameni cu un mod de viaţă plasatdeasupra grijilor materiale. Suntem introduşi brusc

în subiect: primele cadre ne arată un cuplu nud, vor-bind şi lenevind printre cearşafuri după o partidă deamor. Înţegem rapid că Paul şi Raluca sunt amanţi,că au o relaţie de câteva luni şi că fac totul pentru ase vedea în fircare zi, ascunzându-se cu grijă defamilia lui. Strategia lui e destul de bine pusă lapunct pentru a nu le da nimc de bănuit Adrianei,soţia-camaradă şi Marei, fiica în vârstă de opt ani.Lucrurile se accelerează din întâmplare, dintr-oschimare neprevăzută de program, când cele douăfemei ajung în cabinetul dentar al Ralucăi, a căreipacientă este fetiţa. Resimţită mai ales de mai tână-ra amantă, tensiunea acestei bruşte confruntări careo face să roşească, să peroreze savant şi să fie exce-siv de „profesională” devine declanşatorul dramei.Deşi bărbatul ar trebui să ducă cel mai greu povaraalegerii la care este somat, el pare că reacţionează şiacţionează ca un somnambul: îi mărturiseşte soţieiinfidelitatea oarecum „neglijent”, ca pe o scăpare,apoi se instalează în casa amantei dat afară de ceadintâi. Greul rupturii este dus de femei şi mai alesde soţie.

Momentul adevărului, cu stupefacţia şi revoltatrăite de nevasta înşelată, descărcarea nervoasă cuvorbe triviale şi cinstita ieşire de furie, este antolo-gic. Aici regizorul stăpâneşte cu fineţe expresivitateaplanului lung şi pune la maximum în valoare talen-

tul actorilor. Mirela Oprişor oferă un excepţionalmoment de recital, în care trece cu fluiditate printoate stările amintite şi portretizează impresionant ofemeie lovită şi revoltată, pentru care trădarea e maigreu de suportat decât infidelitatea în sine. DacăMaria Popistaşu, interpreta amantei, a avut şi ea unmic recital notabil, în scena confruntării femeilor, eleste total eclipsat de metamorfozele de expresii, stărişi convingeri figurate intens de Mirela Oprişor, pre-miată pentru acest rol la Festivalul de la Sarajevo.Experienţa sa din teatru a contat mult, în aceastăperformanţă, ea fiind remarcată în montări presti-gioase de la Teatrul de Comedie şi din teatrele inde-pendente. Partener al ei în unele din aceste specta-cole, dar şi în viaţă, Mimi Brănescu a acceptat (saua conceput) un personaj mai şters sau mai puţinpregnant din punct de vedere uman.

Rolul Crăciunului în ecuaţia acestei relaţii ten-sionate este poate, unul care prevesteşte următorulpas al relaţiei dintre soţi: armistiţiul de dragul copi-lului, o viitoare relaţie „civilizată” în care fetiţa să nusufere în conflictul dintre părinţi. Dar poate că exa-minarea acestei situaţii va face obiectul unui viitorfilm semnat de Radu Muntean. Adevărul este căregizorul pare foarte atras, de la Boogie încoace, dereprezentarea intimităţii. El însuşi declara, într-uninterviu, că explorarea acesteia este „mai incitantădecât un film de acţiune”. Iar grăuntele de cruzime,descoperit în relaţiile de cuplu (după recunoscutulmodel al lui Bergman) aduce un motiv de fascinaţieîn plus.

Despre continuitatea între peliculele sale neputem gândi şi prin distribuirea lui Dragoş Bucur(protagonist în Furia şi Boogie) în rolul prietenuluicare îl susţine pe erou în momentele grele. Aparţiasa vorbeşte din nou despre o anume complicitatemasculină (mai ales în situaţiile de derapaj) şi des-pre nevoia eroilor de a vorbi despre dilemele lormorale. Şi sentimentul de vinovăţie al amanţiloreste îndelung explicat în discuţia între cei doi, întimp ce lovitura primită fulgerător de soţie, ameste-cul de ultragiere, furie şi revoltă e comunicat extremde eficent aproape nonverbal.

Replicile foarte fireşti scrise de RăzvanRădulescu şi Alexandru Baciu ajută în portretizareacredibilă a unor personaje aflate în faţa unei alegericruciale. Ele nu sunt nici demonizate, nici idealizate.Sunt, mai degrabă, cum îi plăcea lui Aristotel săspună, „de o bunătate mediocră”. Transformareapoveştii lor banale într-una pasionantă e datoratămaturităţii regizorului, capacităţii sale de a calibraefectele, dar şi de a portretiza cu fineţe un universfeminin plin de enigme. �

Dana DumaFascinaţia portretului feminin

Câteva dintre recentele filmeromâneşti cuceresc, în primul rând,graţie complexităţiii personajelor

feminine. De la Cea mai fericită fatădin lume de Radu Jude, la Francesca

lui Bobby Păunescu, de la Feliciaînainte de toate de Răzvan Rădulescu,

la recentul Marţi după Crăciun deRadu Muntean femeile acaparează

prim planul şi dau autorilor ocazia dea trece probe de subtilitate şi fineţe.

S-au împlinit, la 6 august, o sută de anide la naşterea unei mari vedete a filmu-lui românesc de odinioară, Iva Dugan(pe numele ei adevărat Yvonne Bere-

jan), născută în Iaşii anului 1910 şi stinsă abia înmileniul al treilea, la capătul unei vieţi glorioase întinereţe şi chinuite în anii senectuţii. Trăia, încă, înanul 2002, când artişti contemporani precum ŞtefanVelniciuc (actorul devenit regizor cu acest prilej) şiJeanine Stavarache (actriţa devenită scenaristă cuacest prilej, pe care, în ceea ce mă priveşte, aş numi-o, dacă nu s-ar supăra, „prietenă de tinereţe”) i-audedicat un eseu documentar produs de EdituraVideo, intitulat Iva Diva, în care minunata actriţăde odinioară, devenită o pensionară gârbovită de anişi de grijile existenţei cotidiene, era filmată, la 90 deani trecuţi, în spaţiul ei modest de viaţă, o cămăru-ţă din zona pieţii bucureştene Matache, coborândagale scările locuinţei sale cam dărăpănate, stând lacoadă la colţul străzii sale pentru a-şi cumpăra pâi-nea cea de toate zilele sau împărtăşind reporteriloramintiri din trecutul său artistic, vădind, la aceavârstă înaintată, o memorie fabuloasă, un admirabilspirit tânăr, o teribilă capacitate de evocare. De alt-fel, întreg universul contemporan de viaţă al actriţeide odinioară era marcat de semnele unui trecut glo-rios, pe pereţi figurând afişele filmelor de odinioară,fotografii de altădată, ale unei vedete adulate încădin anii filmului pre-sonor, din viaţa de zi cu zi, ală-turi de soţul său, regizorul Horia Igiroşanu (plecatdin viaţă încă în 1960), caiete-program ale unorfilme din anii ’20 ai veacului trecut.

Faima actriţei Iva Dugan s-a născut, cum spu-neam, înspre ultimii ani ai filmului pre-sonor, cândvedete cinematografice, pentru publicul românesc,nu erau decât artişti străini, precum Mak Linder,Francesca Bertini, Asta Nielsen, WaldemarPsylander, Maria Carmi, Mario Bonnard, PrinceRigadin... Primul film în care a apărut actriţa, lanumai 16 ani, a fost Iadeş de Horia Igiroşanu, cupremiera în martie 1927. Avea doar un rol episodic,dar să ne amintim, totuşi, împrejurările produceriiunui film precum Iadeş. Debuta, atunci, ca autor delung metraje, regizorul şi producătorul HoriaIgiroşanu (1896-1960). Un ziarist, N.N.Şerbănescu –care va fi prezent şi pe alte generice de filme româ-neşti, inclusiv în anii sonorului – scrisese, la o vârstăfragedă (nu împlinise 25 de ani) un scenariu specialpentru elevii „Atelierului de mimodramă” înfiinţatde Horia Igiroşanu în anul 1926. Deşi, într-o cronică,Iadeş este considerat „o satiră la adresa moravurilornoastre contemporane”, regizorul a intenţionataltceva, un film experimental, de şcoală (în distribu-ţie figurau nici mai mulţi, nici mai puţini decât 76 deelevi şi eleve ale şcolii de mimodramă, printre care şiviitoarea vedetă Iva Dugan). Subiectul – melodra-matic – l-a interesat mai puţin. Voi trece şi eu mairepede peste trama propriu-zisă, menţionând doarfaptul că eroina, fiica unui boier, pentru a scăpa decăsătoria proiectată de părinţi, făgăduieşte mâna eicelui care o va păcăli la „iadeş”, după care se va lăsapăcălită de alesul inimii. Cei doi tineri care, în fina-lul filmului, la Veneţia, „îşi uneau sufletele pentrutotdeauna” erau interpretaţi de Marietta Davidescuşi Dorin Sireteanu, dintre elevii şcolii de mimodra-mă mai apăreau în distribuţie, alături de Iva Dugan,Lucian Stănescu, George Ştefănescu, I. Ştefănescu-Arvinte, George Feldioara, Dumitru Rădulescu, LyaRomaşcu...Tot cu elevi ai Academiei de mimodramăHoria Igiroşanu încerca – spre sfârşitul anului şcolar

1927-1928 – şi o comedie, Nea Ghiţă Cocoloş la Moşi,pe un scenariu propriu, cu Nicolae Barbelian ca ope-rator, dar nu există confirmări privind prezentareaîn public a filmului. Depăşind condiţia filmelor deşcoală (dar păstrând în distribuţie actori formaţi laAcademia sa, printre care pe Iva Dugan, de dataaceasta în roluri importante), Horia Igiroşanu s-aînfăţişat publicului, în anul 1929, cu două peliculeambiţioase: Iancu Jianu (premiera: februarie 1929)şi Haiducii (premiera: decembrie 1929), acest dinurmă film având şi şansa de a se fi păstrat pestedecenii şi secole (spre deosebire de multe alte filmeale epocii), într-o copie completă, de 3241 metri. ÎnIancu Jianu, Iva Dugan era Sultana Gălăşescu, fatăde casă la curtea lui Vodă Caragea. Pornit de la unscenariu de N.N. Şerbănescu şi Isaiia Răcăciuni, fil-mul evoca, pentru întâia dată pe ecran figura legen-dară a haiducului Iancu Jianu (interpretat de DorinSireteanu), folosind elemente biografice intrate larândul lor în legendă: răzbunarea uciderii bătrâneilui mame de către arnăuţii Cârc-serdarului Stoica şiai serdarului Iamandi, povestea de dragoste cuSultana, lupta crâncenă a haiducilor împotriva nele-giuirilor, trădarea cârciumăriţei Anca de la VadulHoţilor. Finalul este apoteotic: o nouă trădare îl dăpe mâna arnăuţilor, împreună cu 11 dintre tovarăşiisăi de haiducie; sunt ridicate 12 spânzurători, dar, înultima clipă, Sultana aduce iertarea lui Vodă şi,după datină, îl ia de soţ pe Iancu Jianu, iar 11 fete

din popor se vor căsători şi ele cu ceilalţi haiduci, pelocul spânzurătorilor. Chiar dacă, în presa vremii,criticile n-au fost unanim favorabile, au existat şicuvinte de apreciere, cum au fost acelea ale luiNestor Cassvan în revista „Cinema” (nr. 105-1929):„Filmul redă un Jianu poetic. Un melancolic, îndră-gostit de viaţă, de ţara lui şi de-o frumoasă domniţă.Coloritul scenariului, interpretarea şi tot ansamblulfilmului prezintă o notă nouă în producţia de filmenenorocită a ţării noastre. Viu, documentar pe alo-curi pentru public şi în special foarte comercial.Curat lucrat, un bravo celui ce a regizat şi un meri-tuos cuvânt pentru frumuseţea fotografiei”. Indirect,este prezentă şi Iva Dugan în acest comentariu, eafiind „frumoasa domniţă”. Filmul Haiducii era pre-zentat în afişele publicitare ca o „dramă de aven-turi”, şi efectiv, naraţiunea conţinea toată „recuzita”genului: răpiri şi evadări, răzbunări şi iubiri secrete,travestiuri şi lupte, violuri şi urmăriri, cazne şi

patimi – toate pe fundal istoric, în acţiune fiindincluse şi personaje cu identitate istorică exactă: înafară de Iancu Jianu (interpretat de data aceasta deGeorge Ştefănescu) apărea, de pildă, printre alţii, şiTudor Vladimirescu (Lucian Ştefănescu-Brăila). IvaDugan este, în film, Victoriţa-Mihăiţă, un personaj„dublu”, pitoresc şi ataşant. Următoarea premieră aregizorului Horia Igiroşanu a fost filmul Ciocoii, rea-lizat în două variante, una mută (cu premiera înluna mai 1931, când filmul a fost acompaniat de„orchestră simfonică, cor, cimpoi, frunză, fluier, subconducerea maestrului Schwartzmann”) şi una sono-ră (cu premiera, se pare, în toamna aceluiaşi an,cunoscută şi sub tilul Cântecul străinului, deoareceversiunea sonoră se baza pe înregistrarea unei arii,cântate de Alexis Fanariotul, „cântecul străinului”).În presa vremii, filmul (din care Arhiva Naţională deFilme păstrează doar câţiva metri) este astfel rezu-mat: „Eroul este un oarecare Alexis Fanariotul,aventurier îndrăzneţ care ajunge în situaţiile celemai înalte. Cuceritor de inimi, Alexis prilejuieştenenorocirile cele mai grozave. Însăşi Rândunel, fatanaivă care trăise o copilărie inocentă, depărtată defrământările lumii, se îndrăgosteşte de AlexisFanariotul, ochi de jăratec. Dragostea ei a fost plăti-tă cu cea mai scumpă dintre monezi: moartea”. IvaDugan avea rolul principal feminin în Ciocoii, eraRândunel, iar partenerul ei, Alexis Fanariotul, eraCristache Antoniu, într-o distribuţie care maicuprindea pe Lucian Stănescu (boierul Ursu, tatăllui Rândunel), Eleonora Kirjanowska (jupâniţaSmaranda, mama fetei), Sultana Giurăscu (KiraAgripina), Titi Andreescu (Cucu, fiul Agripinei),George Ştefănescu (haiducul Fulger), câinele Alma.Câte o cronică (aceea, de pildă, din „Cinema pentrutoţi”) aprecia filmul ca „excelent” pentru sălile popu-lare: „După o vară întreagă de peregrinări de laCarpaţi la Dunăre, H. Igiroşanu ne prezintă un noufilm haiducesc. Este fără îndoială un efort considera-bil, demn de toată lauda. Desigur că acest film vaface o lungă serie, mai ales în provincie şi în sălile decartier...”. Următorul film al regizorului HoriaIgiroşanu, în care Iva Dugan a avut, de asemenea,rol principal, a fost Insula şerpilor (cu premiera îniunie 1934). Filmul, „cântat şi vorbit româneşte”, nus-a păstrat peste decenii, dar ştim că s-a bucurat deo primire îngăduitoare, chiar bună, din partea criti-cii. Iva Dugan era Miky, fata unui armator multimi-lionar, din distribuţie mai făceau parte CristianNiculescu (în dublul rol: Ivan, „regele bălţilor” şiMatei, leprosul din Deltă), George Ştefănescu (loco-tenent de marină, logodnicul lui Miky), LucianStănescu (Pictorul), Paul Zbrenţea (un complice allui Ivan), Sultana Giurăscu (Olga)... Filmul erainspirat dintr-un fapt real, aventurile unui banditdespre care vorbiseră îndelung ziarele, Terente, unpersonaj – „sursă de inspiraţie” şi pentru cineaşticontemporani nouă – care stăpânise multă vremebălţile Brăilei (şi care apare în film cu numele deIvan). Scenariştii (Horia Igiroşanu şi N.N. Şerbănes-cu) au plecat de la o scriere a autorului dramatic A.de Herz. Este vorba, în film, aşadar, de povesteafetei unui armator bogat, Miky, care – influenţată deromane şi filme de aventuri – caută mereu senzaţio-nalul. Nemulţumită de hotărârea tatălui său de a omărita cu locotenentul Raul, Miky dispare în ziuanunţii, într-o barcă cu motor, pe Dunăre, unde cadeîn mâinile unui monstru lepros, Matei, pentru ca,apoi, să fie răpită de la acesta de către Ivan, „regelebălţilor”. Acţiunea filmului continuă în ritm aventu-ros. Fata se îndrăgosteşte de Ivan, dar locotenentulcare o iubea dă de urma fugarilor. Ivan este rănit şi,împreună cu fata, într-o barcă, luaţi de curentulapei, ajung în mare şi în insula Şerpilor. Acolo, Ivanmoare în urma rănii dobândite, iar fata, regăsită deRaul, se întoarce acasă, unde cei doi se vor căsători.Pentru Iva Dugan a fost încă un rol important, carei-a consolidat statutul de vedetă a filmului naţional,atunci, la graniţa dintre filmul mut şi filmul sonor.În ghidul bio-filmografic „1234 cineaşti români” sem-nat de Cristina Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanuaflăm următoarea caracterizare succintă a actriţei,căreia autorii dicţionarului îi pierduseră, se pare, în1996, urma: „Dugan Iva (Berejan Yvonne) Actriţă(Iaşi, 6 august 1910 - ?). Studii: Conservatorul deartă dramatică Bucureşti. Protagonistă a filmelorrealizate la Clipa-Film de către Horia Igiroşanu:1926 – Iadeş; 1928 –Iancu Jianu; 1929 – Haiducii;1931 Ciocoii (Cântecul străinului); 1933 – InsulaŞerpilor” (într-o paranteză „tehnică” aş aminti faptulcă autorii dicţionarului vorbesc despre „anii de pro-ducţie” ai filmelor, eu m-am referit la data premie-rei). Cam aceasta ar fi „cartea de vizită” a unei marivedete a filmului românesc de odinioară, a căreiviaţă (fără filme) s-a prelungit până în imediatanoastră apropiere, o minunată actriţă a altor tim-puri, de care ne aducem aminte, astăzi, cu veneraţie,aşa cum şi-a adus aminte şi Cinemateca Română,programând filmul Haiducii (unde Iva Dugan eraVictoriţa-Mihăiţă şi emoţionantul documentar IvaDiva, realizat în 2002 de actorul-regizor ŞtefanVelniciuc şi de prietena mea de altădată, ca scenaris-tă, Jeanine Stavarache). �

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Călin CălimanCentenar Iva Dugan

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăAviad KleinbergIstoriile sfinţilor şi rolul lor în formarea OccidentuluiTraducere de Adriana Liciu

Componentă a creştinismului şi a culturii europene, cultul sfinţilor îşi datorează amploarea şi perenitatea povestirilor, oralesau scrise, despre vieţile acestora, povestiri care au început să apară în bazinul mediteranean în secolul al II-lea. Lucrarealui Aviad Kleinberg îşi propune să prezinte o istorie a acestor istorii şi, în acelaşi timp, o analiză a elaborarii şi a rolului lorîn societatea creştină, în perioada Antichităţii târzii şi până la sfârşitul Evului Mediu. Aceste istorii sunt produsul unor forţediverse şi, adesea, în conflict: concepţiile autorităţilor ecleziastice, care încearcă să impună un canon de credinţă şi disci-plină valabil pentru toţi, credinţa populară, imaginaţia şi viziunea estetică a autorilor. Apariţia şi integrarea în cultură a aces-tor istorii sunt inseparabile de un proces social complex. În ele găsim forţa religioasă creatoare a comunităţilor, care seexprimă instaurând o altfel de viziune a lumii, care este adesea în contradicţie cu cea a Bisericii.

Aviad Kleinberg, istoric israelian al religiilor, evreu laic, s-a născut în anul 1958. Părinţii săi au trăit persecuţiile antisemitismului în Poloniaşi au supravieţuit Holocaustului. Şi-a petrecut copilăria la Beer-Sheva, unde „nu exista nici un semn al prezenţei creştine”. Studiile de isto-rie medievală, pe care le-a urmat la Tel-Aviv, l-au făcut să dea o atenţie deosebită creştinismului, fără a cărui cunoaştere „era imposibil deînţeles cultura occidentală”. La vremea respectivă, în anii 1980, „creştinismul era încă un domeniu tabu în Israel”. Avid de cunoaştere, aplecat la Institutul pontifical biblic din Torino, unde a studiat latina, teologia şi dreptul canonic. În prezent, Aviad Kleinberg este profesor deistoria religiilor la Universitatea din Tel-Aviv, iar cursurile sale atrag sute de studenţi.

S-ar părea că luciditatea extremă înghea-ţă poezia. Dar dacă vom gândi şi spunecamilpetrescian „câtă luciditate atâtadramă”, poezia se întoarce cu majesta-

tea experenţială a actului reflexiv acut la „Curţilelucidităţii”. E ciudat cum la Toma George Maiorescucondiţia pământean-umană funciarmente dramati-că, impregnată de actul „absolut” al suferinţei, face„nod” cu metafizica. Nu întâmplător poetul îşi „inau-gurează” ultima sa antologie de autor („Prinţulmetaforei la curţile metafizicii” – Ed. Hasefer –Bucureşti 2008) – carte format „album”, super-ele-gantă grafic – ce urmează „Ediţiei definitive” – cuacel scurt poem închinat, sub titlul cumva fără fizio-nomie: „Drumul” – ideii unei Cruci şi uneiCrucificări eterne a omului generic: „Omul generic”Iisus. „... ca martor al acelei /dramatice crucificări/am dreptul moral să afirm /că acea cruce /n-aputrezit în pământ /n-a fost tăiată în aşchii talis-man /şi n-a fost mistuită de flacără. /Imediat ce El/a fost coborât şi pus în linţoliul alb /pe cruce a fostridicat Celălalt /După săvârşirea Acestuia /Cruceaa fost preluată de Altul /şi-n fiecare clipă de Altul/Până în Vecii Vecilor /... /Martor al trecerii ei (aCrucii – n.n.) dela Unul la Altul /vreau să vă rog /săvă împăcaţi cu gândul /că nimeni nu poate fi salvat/de drumul Golgotei”. Acest mod de a gândi „eterni-tatea umană” – dat metafizic implacabil ca o moiră acolectivităţii terestre perpetuate – coboară uşor şifiresc din metafizică în istorie – căci, deasemeni, nuîntâmplător poezia care urmează nu vrea să fie decâtun „Tablou dinamic la început de mileniu”. Tablouexecutat în tăieturi de vers repezi, ironic-sarcaste, cesurprind deprecieri şi auto-deprecieri ale lumesculuisau cu cuvintele poetului, multiplicarea pe străzi aregelui gol! Istoria apare bolnavă de reprezentareasecţionată, chiar sfârtecată, a metafizicii: o sfârteca-re înfăptuită din baza mitică a lumii, a Unuia-Unul.E sfârtecarea iniţial mentală, ce a avut ca urmarecriminalizarea şi învrăjbirea fraternităţii terestre:Moise, Mahomed şi Iisus, rătăcesc împreună pe„pustiile de sticlă” ale câmpiilor pământene, căutând„crâmpeie /zdrenţe /sfărâmături /de copii /sfârte-caţi de bombe” – pentru că „Ei ştiu: fără recompune-rea întregului /nu poate exista resurecţie”. E întreitaipostaziere a Unicului, a Creatorului, ce încearcă să-şi reîntregească opera, creaţia. Dar, într-un târziucei trei îşi dau seama că ei sunt de fapt o triadă falsă,ilegitimă, a Unicului, că de fapt reprezentarea Lui afost ciopârţită. Căutând victimele inocente ale aces-tei sfâşieri, cei trei înţeleg că de fapt Ei îşi reîntre-gesc sinele sfâşiat /redimensionând la statura origi-nală /Unul-Unicul /fără nume fără chip /din toatedin toţi /din fiecare /Indivizibilul”. Poet în primulrând al examenului reflexiv al Conştiinţei, TomaGeorge Maiorescu îşi va deschide această ultimăantologie prin poeziile dedicate unei metafizici impli-cate, imanentizate până la suferinţa „viscerală” aistoriei umane. Dar grupajul prim, subintitulat „din-colo de cele şapte râuri”, sub titulatura larg încăpă-toare de „Poezii” – subintitulat adică, printr-unmotiv de cultură esoteric – ce trimite la un dincolo delumea noastră întreţinută prin şapte „raze” energeti-ce – va cuprinde, sub aparenta „miscelaneitate” atemelor următoare, o „cogulare” sub umbrela secretăa unui „cauzal” existenţial al vieţii umane. Maideparte vom avea de a face cu un orizont metafizic

subînţeles, interfaţat şi nuexplicit – care nu revendi-că ieşirea din real, citransgresarea realuluirămânând în el. Intere-santă în acest act de coa-gulare modificarea tonali-tăţii – care, deşi se înscriepe orbite diferenţiate delimbaj liric, sau anti-liric –le face la rîndu-i aderente,într-o personalizare unita-ră. Ceea ce de fapt semodifică în „feţele” poezieilui Toma George Maio-rescu, e registrul ei sarcastcare-şi acordă gamele pro-prii: dela difuza şi finaimpregnare a gravităţii

reflexive, ca în exemplele deja date – la sarcasmulacid-pamfletar – sau diminuat ironic – sau la„masca” ludică ce se joacă în periferia ei cu gratuita-tea lingvistică insolit şi acerb colorată – dar care, defapt întemeiază în tabloul modern al poeziei româ-neşti o linie cu relief puternic conturat, a traiectuluiestetic al manierismului. Toate acestea dau impresiaaleatorismului de dispoziţie interioară. În realitate,îi sunt comandate poetului de „obiectul poetic” decu-pat din zona realului: i se impun. Subiectivitatea saeste modelată, prin deschidere, de actele morale alesemnificărilor interceptate. Toma George Maiorescueste, aş putea zice, un poet aproape singularizat, alinterioarelor semantice. Acolo unde participaţia salirică e foarte degajată: în poezia de iubire, chiar şiacolo subiacenţa ironică sau ludic-ironică nu disparecu totul.

O poezie ca „Insomnie semantică” denunţă deexemplu, demenţa cuvintelor supraponderale” – iararsenalul pamfletar se acumulează către ideeaseducţiei „manipulante” („seducţia reconfortantă adiscursului public/tranchilizând revoltele spon-tane”) – pentru ca inflaţia demagogiei verbale sădevină până la urmă un fel de ultragiu fiinţial:„cuvinte întoarse pe dos /ca o haină prea uzată/cuvinte stresate /schilodite /rupte în două /violatede sens /împleticindu-se bâlbâindu-se /cuvintemuribunde /contur netrupesc /rătăcind dezarticulat/gura plină de pământ /piatra tombală tăcerii/cimitir semantic fosilizat /depozit de speranţe calci-nate /iluzii descompuse-n putregai /pietrificate-npulberea oaselor”.

Interesante sunt în acest ciclu „Peisajele” –care nu sunt într-adevăr „peisaje”, ci spaţii cu un felde mister intrinsec furnizat de anumite motive„emblematice”. Peisaj cu scarabei, cu lei, cu „perso-naje”, cu bătrâne, cu monahi, cu păsări... Toate aces-tea sunt şi o incipienţă de neo-expresionism – pecare-l vom mai întâlni în miezul sarcastic al poezieilui Toma George Maiorescu. O mostră puternică e,de exemplu, „Trumpeldor”: viziunea fantomei înveli-te „în giulgiu roşu solar/cu pieptul rană ce hârâie-nfebre” lipsită de mâna dreaptă – iar stânga „ciot rete-zat”, cu ochii tăciuni din care ies tenebre, ce îngro-zeşte toate fantomele lăptoase ale nopţii. Este imagi-nea producătoare de spaime a „răzbunătorului justi-ţiar”. Şi totuşi: coborârea către „cota zero” a puneriiîn termeni sarcastici sau cel puţin ironici, a lumii,alunecarea fără veste în liricitate, e, la Toma GeorgeMaiorescu, o translare organică a poeticii sale: „cum-plite sunt lecturile somnului /imagini descompunmateria iluziei /.../tu ştii că umbra ochilor tăi /esingura mea realitate /chiar dacă memoria /pati-nează în alte oglinzi /... / reţine: /cometele traver-sează noaptea /fără să privească înapoi /nu sondaabsenţele /timpul îl măsoară doar stelele fixe /eleard în cercuri de arbori /securitatea mea e în ochiităi /în umbra lor neţărmurită speranţa / /şi dacămă întrebi /de ce descompun /materia iluziei în ges-turi pădurile în cercuri /bombardamentele stelare însilabe /şi de ce împărtăşesc /tristeţea antroplogilor/când scrutează viitorul /reţine: /trecerea e doarsperanţa visului /dacă nu vom şti să facem necesaradistincţie /dintre a trăi şi a exista /şi vom viola maideparte /teritoriul sentimentelor personale /hamace-le legate de trunchiuri /se vor desface din nodurile

lor /şi ne vom prăbuşi fără urmă /în abisul” lipsei dememorie”.

Lirismul, se vede, e convertit la meditaţia exis-tenţială – în care anxietatea provine din problemaalegerii – şi e dublată de siguranţa aproape apodicti-că a cunoaşterii preliminare a Căii. Iubirea e condi-ţionată de „clipa de adevăr”: „Iartă-mă Iartă-mă pen-tru vidul acesta între cuvinte ca o groapă ca o pajiştefără flori ca o ţară a nimănui Iartă-mă pentru tăce-rea căscată-ntre noi /ca un teren viran ca un drumîntrerupt ca o prăpastie /Ştiam că aş putea să fiu cuun cuvânt /demiurg /Ştiam că fără el te pierd/Iartă-mă pentru tăcerea aşternută între noi /ca ofaţă de masă /ca un giulgiu alb ca o poartă trântită/Iartă-mă pentru clipa de adevăr”.

Scurtul „pod” dintre cele două compacte grupa-je – Poezii („dincolo de cele şapte râuri”) şi Poeme(„nostalgia desprinderii de ţărm”) – inducând, chiarde la titlu („Sinapse”) sugestia unui „legato” – e, defapt, o selecţie „aforistică” de o extrem de concentra-tă şi perfect cristalizată percutanţă filosofică. Îngeneral aforismele au, prin concentraţia lor ideaticăşi lingvistică, o infuzare poetică. La Toma GeorgeMaiorscu ne întâlnim însă cu „poezia aforistică”, tur-nată direct şi fără artificiu în tăietura versificării –ceea ce face ca acel cristal lingvistic să fie traversatde o profundă înfiorare spirituală a semantismelor.În acest ciclu „lucidul” Toma George Maiorescu îşiconturează foarte pronunţat identitatea poeticăinterfaţată în tot ce scrie: e vorba – profil strict per-sonalizat! – de o poetică (o reală poetică) a semantis-mului, ca act de captare al unor întemeieri transce-dentale ale existenţei. Spre deosebire de foarte multepoezii din restul operei sale, unde prevalează un fioral esenţelor reci, de adevăr (de aparentă sterilitatelirică) în aceste sinapse ne întâmpină o frumuseţesurprinzătoare a gândului poetic (uneori oximoro-nic): „Haosul e ordinea maximă /într-o dezordineabsolută”; „Dragostea este starea de fluidizare aSinelui /când acesta se revarsă în Celălalt”; „Artaeste drogul prin care /Eul ameţit /se aruncă într-untimp ideal”; „Poezia/orgasmul stării de graţie”; „Pedrumul vieţii /Călătorule /Moartea /Nu-i decât/ohaltă de ajustare”, „Poemul e spovedania poetului/In speranţa vieţii de apoi”; „Dacă poezia e lacrimade fericire/a Creatorului/Muzica e rugăciunea luiDumnezeu/să îmblânzească fiara din om”.

Despre poezia lui Toma George Maiorescu s-aspus că ar fi mai mult (superior) alegorizantă, decâtmetaforică. Ceea ce în bună măsură e adevărat,metafora implicată fiind mai mult una a ipostazieriigeneral-ideatice, decât una de limbaj. În poeziaaceasta aforistică în schimb, aproape totul e metafo-ră – şi ea susţine cel mai bine titlul integral al ele-gantei sale culegeri. Sub titlul „Sensul vieţii e însăşiviaţa” poetul îşi va fi adunat meditaţii respirândspre aceeaşi deschidere filosofică, şi sapienţială aunor mai mult sau mai puţin critice interceptări deerori, erezii, falseturi mentale ori habitudinale, aleomului, dar şi oximoronice sublimităţi ale acestuia.

Poet modern(ist) prin arcul reflexiv şi existen-ţial care propune cultul metafizicii şi axiologicului,Toma George Maiorescu e în acelaşi timp, pe însăşiacest teren, prin „acupuntarea” sarcastă a avariilorvalorice relativizante, un precursor precoce al post-modernismului. Acesta îşi face loc în poezia sa prinadecvările mijloacelor stilistice la acuza relativizăriişi deconstrucţiei, ce combate cu însăşi armele celorcriticate, într-un fel de „mimotehnică” imagistică şilingvistică (în care intră şi procedee textualiste) a gli-santului axiologic. Prin estetica/stilistica sa TomaGeorge Maiorescu se situează chiar mai aproape depostmoderism – şi poate fi considerat un precursorserios al acestuia prin propunerea unei poetici a inte-regnului, care face labilă graniţa dintre poezie şiproză, alăturând metaforei elemente de discurs „pro-zaic”: indicatori semantici deliberat denudaţi. Faptuldevine şi mai accentuat în grupajul ultim – cel al„Poemelor” (cu subtitlul „nostalgia desprinderii deţărm”). Prin prelungirea lui „polifazată” , discursulpoematic va integra în poezie proza, nu doar sintag-matic, ci şi ca epicizare poetică. În rest, aceeaşi cla-viere variată între sarcasmul coroziv, lirismul ironic,recuperarea fiorului metafizic, denunţarea pierderiilui, recuperarea gravismului filosofic, distanţarealudică de el cu repetată revenire caricală, cu un văzcritic ades detonant. Aflăm, în poetica „maiorescia-nă” a spaţiului semantic – întrucât originalitateaacestei poezii constă – repet – într-o poetică/poieticăa lăuntricităţii spaţiului semantic – destule aridităţide discurs, care la prima interceptare par că nu auavut forţă de a transgresa într-o necesară expresieemoţională. Scrutată însă în organicitatea ei, aceas-tă poezie le include cu legitimitatea articulării cutotul speciale. Ariditatea devine procedeu „textuali-zant”, ce capătă sens estetic – dar alături de ea vomîntâlni şi infuzii subtile de metaforă – precum: „să necultivăm orientarea /după vânt după călcătura veci-nului: după nori fluierat /şi fum / şi fireşte dupăgusturi /şi nu mai puţin după conul de penumbră acuvintelor”. Pe acelaşi hotar dintre modernism şipostmodernism, Toma George Maiorescu introduce –poate întâiul în poezia română – ca spaţiu semanticasimilat, al poeziei – şi trăirea unor orizonturi ame-ţitoare ale ştiinţei actuale. �

34

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ semnal ■ Editura Contemporanul

Lucia DărămuşMai mult decât psihozăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Mai mult decît psihoză este un roman psihologic. Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri, plecînd de la jur-nalul eroinei principale, Ynonne Daphne, care, suferind de două boli psihice, încearcă să facă faţă neajunsurilorbolii. Fundalul cărţii este unul al spitalului, prezentîndu-se realitatea dură a bolii. În această atmosferă se desfăşoa-ră acţiunea reală care se suprapune cu lumile din mintea lui Yvonne. Faptul că Yvonne creşte prin spitale o deter-mină să vadă în medici reali — părinţi, dezvoltînd psihopatii şi fantasme care o vor urmari şi în timpul facultăţii.Traseul psihologic este bine gîndit şi analizat de autoare, punînd-o pe eroină, succesiv, în mijlocul vieţii reale căre-ia trebuie să-i facă faţă. Yvonne este însă, psihologic vorbind, un copil, iar reacţiile ei vor fi de fiecare dată tulbură-toare, neaşteptate. Scenariul cărţii va fi ancorat prin diferite medii, prin spitale, prin universităţi, la conferinţe, prin-tre scriitori, pentru că Yvonne ajunge scriitoare. Planul real cu cel imaginar se împleteşte cu fineţe, aducîndu-se înplanul întîi o discuţie imaginară la care participă principalii scriitori ai lumii, masă la care va participa şi Yvonne.Fragilitatea existenţei umane o va determina pe Yvone să comită o tentativă de suicid căreia îi supravieţuieşte. În

final, cel care o va face să înţeleagă că în lume nimic nu contează mai mult decît prietenia, prietenia adevărată dintre oameni, este medi-cul Hermann, pentru mintea lui Yvonne tata Hermann.

Jeana MorărescuUniversul „coagular”

În studiile sale referitoare la evoluţia pro-zei, Jacques Dubois pornea de la maivechea concepţie asupra romanului privitca „vastă entitate organică”, dar nu uita să

atragă atenţia asupra devenirii, de cele mai multeori imprevizibile, datorită numeroaselor mutaţii şimetamorfoze, a acestei specii care se dovedeşte atra-să de refacerea, „până la forme de-a dreptul parado-xale, a complexităţii şi pluralităţii lumii.” Căci roma-nul secolului XX nu redescoperă doar resursele uto-piei sau fantasticului, ci, deopotrivă, pe acelea alereflexivităţii şi recursului la mecanismele povestirii,precum şi o serie de strategii desprinse din manierade a scrie a marilor reprezentanţi ai realismului,între aceştia la loc de cinste fiind, desigur, Balzac.Iar aceste caracteristici nu fac deloc desuetă sau lip-sită de nerv proza celor dispuşi, chiar şi într-o epocăa experimentelor literare, să mai dea o şansă tradi-ţiei. Aşa se întâmplă şi în romanul scriitorului fran-cez Jean Giono, Fericirea nebună. Apărut în anul1957, acesta face parte, după cum autorul însuşi ainsistat în repetate rânduri, din aşa-numitul „ciclual husarului”, alături de Angelo, Moartea unui perso-naj sau Husarul de pe acoperiş – pe care, în fond,Fericirea nebună îl şi continuă, nu doar la nivelulacţiunilor propriu-zise, ci şi la acela al semnificaţii-lor generale şi, deopotrivă, în ceea ce priveşte evolu-ţia personajului principal, tânărul piemontez AngeloPardi. În linii mari, acesta se prezintă într-un modasemănător cu cel deja cunoscut cititorilor din roma-nele anterioare ale lui Giono: este la fel de frumos şide fermecător (ba poate că şi mai fermecător, dovadănumeroasele personaje feminine care sunt atrase deel!). Dar nota esenţială în această carte este dorinţalui Angelo de a fi fericit, de a face orice pentru a des-coperi motive de bucurie chiar şi în vremuri grele şide restrişte. Căci, dacă anterior autorul avea învedere fie epidemii devastatoare, fie lupte politice denatură a influenţa în mod profund viaţa oamenilorobişnuiţi, în Fericirea nebună, Giono plasează toateacţiunile în care protagonistul este implicat pe fon-dul confruntărilor armate dintre austrieci şi italieni,din timpul luptelor Italiei de dobândire a indepen-denţei. Sigur, epoca denumită „Il Risorgimento”,marcată de Revoluţia de la Milano, precum şi războ-iul care va izbucni ulterior, a solicitat un extraordi-nar fort de documentare din partea scriitorului,căruia acesta i-a făcut faţă cu succes, realizând, pede o parte, un remarcabil tablou al confruntărilorarmate, dar şi, cumva subtextual, o excelentă frescăsocială (oferind cititorilor, chiar dacă, uneori, indi-

rect, imaginea vieţii italienilor din perioada anilor1820 – 1870, cu accentul pus pe campaniile militareale anului 1848), iar pe de alta, ştiind cum să prezin-te evoluţia tânărului său protagonist, plecat, ca înromanele lui Dumas, atât în căutarea faptelor dearme care să-l facă să se evidenţieze, cât şi în căuta-rea fericirii. Nebune, fără îndoială...

Apropiat, de unii critici, de Fabrice del Dongo,marele erou stendhalian, iar de alţii comparat cumuşchetarii lui Alexandre Dumas, dar şi cu eroiibalzacieni, Angelo are ceva din toţi aceştia, reuşind,însă, să rămână întotdeauna el însuşi. Poate nu atâtprin faptele sale de pe câmpul de luptă, şi nici – cuatât mai puţin – prin cuceririle pe care le face (şicare îl interesează, în fond, foarte puţin), ci mai cuseamă prin capacitatea sa de a crede în fericire şi înposibilitatea descoperirii acesteia şi a trăirii ei pânăla capăt, chiar şi într-o lume ce stă sub semnul răz-boiului. Cartea devine, astfel, deopotrivă romanulunei educaţii militare, al uneia politice şi al uneiarevoluţionare, dar şi excelent studiu psihologic,mizând foarte mult – şi câştigând în fiecare pagină –pe transformarea lui Angelo, din tânărul inocent şiuşor exaltat, intr-un bărbat gata să-i ajute pe cei delângă el şi capabil să găsească exact în aceasta feri-cirea mult visată. În plus, conştiinţa lui Angelo estecea care prezintă toate vicisitudinile istoriei, dar şipropriile sale fapte, totul fiind încadrat de marelemecanism al războiului, căci, la fel cum procedaseTolstoi în Război şi pace, Giono descrie taberele afla-te în conflict, prezintă figuri istorice reale şi face per-manente trimiteri la fapte de arme şi acte de eroismincluse în tratatele de istorie. Astfel că, din aparent„Bildungsroman”, urmărind formarea lui Angelo şidrumul maturizării sale, Fericirea nebună devine şiveritabil roman istoric, dar şi scriere de atmosferă,autorul ştiind cum să îmbine toate aceste dominan-te, dar şi să menţină echilibrul între ele, el însuşiinsistând în repetate rânduri în a sublinia că „mese-ria” a învăţat-o, în primul rând, de la Balzac şi de lacei care au ales să continue metoda realistă.

Cartea lui Giono stă, astfel, mărturie că realis-mul, în ceea ce are mai bun şi mai viabil din punctde vedere estetic, renaşte în fiecare epocă, dar subforme noi, care revoluţionează viziunea şi înţelege-rea cititorului asupra realului, precum şi poeticaînsăşi a romanului. În acest fel, va fi reconsiderat –chiar reevaluat – însuşi universalul, dar nu neapă-rat, aşa cum s-ar putea crede, în dauna individualu-lui. Fericirea nebună adevereşte acest fapt, deoarece

în paginile cărţii tensiunea ideatică se identifică,adesea, cu noile modalităţi de asumare a lumii şi deproclamare a rolului unui narator lucid, dar care,totuşi, trebuie să poarte, cel puţin în anumitemomente, şi măştile indicate de regulile prozei con-temporane. Astfel că privirea romancierului prezi-dează, în vechea sa calitate de creator de lumi, cu şimai vechile atribute de sensibilitate acută şi con-damnată să surprindă totul, raporturile temporale,spaţiul narativ, meditaţia observaţiei, planurilenarative multiple. Iar mai presus de toate se găseş-te dorinţa, devenită, pe alocuri, o adevărată nevoie,de raportare la Istorie, sau, dacă nu, măcar de recon-stituire şi recompunere a unei istorii personale cre-dibile – de aici multiplicarea perspectivelor narative,o istorie, altfel spus, a fiinţei proiectate pe fundalulexperienţelor sau pe acela al urmărilor acestora lanivelul individului şi, implicit, al conştiinţei colecti-ve. Privind lucrurile din acest punct de vedere,putem spune că romanul lui Giono încearcă – şi reu-şeşte – să se constituie, în ceea ce-l priveşte peAngelo, într-un soi de inedită biografie, nu doar unapersonală, ci şi colectivă, plasată în Italia, şi într-untimp bine definit al evocării, perioada atât de fră-mântată a afirmării independenţei naţionale. Astfel,Jean Giono demonstrează că poate fi, dincolo delatura sa de continuator al marelui realism, şi unscriitor capabil să întruchipeze ceea ce Wayne C.Booth numea idealul creditabilităţii şi al omniscien-ţei prinse în cadrul aceluiaşi impuls creator. Dar nutrebuie să uităm că orice biografie nu este, pur şisimplu, un efect mimetic al vieţii, ci ia fiinţă numaiîn condiţiile în care viaţa personală, acea variaţieexistenţială din jurul temei fundamentale a euluiîntâlneşte activitatea scrisului, graphia. Sau, dacănu, e nevoie măcar de dorinţa irepresibilă de apovesti a celui ce începe un asemenea demers (exactceea ce face Angelo în momentele esenţiale ale căr-ţii), precum şi de permanenta meditaţie asupra tre-cutului, care implică mai multe personaje. Cu toateacestea, Giono, ca autor, n-a ales să practice simplaaventură a scriiturii (înţeleasă ca textualism sauexperiment narativ), ci altceva, şi anume introduce-rea aventurii scriiturii în cadrele generale şi solideale scriiturii aventurii, proprie romanului tradiţio-nal. Căci, în Fericirea nebună, a scrie aventura(Istoria!) înseamnă a coagula, din desfăşurareaacţiunii pe mai multe planuri, un adevărat ritual alsemnelor, esenţiale atât pentru personajele implica-te în povestire sau în desfăşurarea efectivă a acţiu-nii, cât şi pentru condiţia naratorului. Doar în felulacesta, existenţa – şi niciodată cea strict şi exclusivpersonală – poate fi transformată în literatură.

Fericirea nebună încearcă, aşadar, să recompu-nă, din fragmente disparate, trecutul – fie el istoricsau personal. Nu doar din nevoia de a restabili ade-vărul, privit ca fundament al existenţei umane, cimai ales pentru că protagonistul, Angelo, încearcă săînţeleagă totul şi să-şi explice evenimentele la careia parte. Pe de altă parte, la sfârşitul cărţii lui Giono,cititorul va fi silit să constate că, în cazul acestuiroman, e neapărată nevoie de o a doua lectură, caresă pună cap la cap detaliile din care se compune ade-vărul existenţei lui Angelo, dar şi adevărul funcţio-nării marelui mecanism al Istoriei. Dar esenţa roma-nului de faţă nu se reduce la atât, el fiind, fapt maipuţin remarcat, şi un bun exemplu pentru proza deatmosferă. Atmosfera apare, în literatură, numaidupă ce evenimentul care i-a dat naştere s-a înche-iat, după ce lumea pe care acesta a dominat-o a dis-părut sau a devenit inaccesibilă. Scrierea unei astfelde istorii este, dacă ne gândim bine, constitutivămodului istoric de înţelegere, iar punerile în intrigă– explicative sau narative – ale evenimentelor trecu-te constituie un construct cu adevărat esenţial. Darspre deosebire de aceia care susţin că adeseori reali-tatea istoriei este mai neverosimilă decât ficţiunea,Giono pare a spune la tot pasul că o consideră pe ceadintâi ca fiind un fel de „grad zero” al ficţiunii, sau,alteori, o ficţiune cu grad suficient de înalt de vero-similitate, deoarece evenimentul petrecut e la fel deverosimil pe cât e şi de adevărat. La fel ca şi pentrualţi scriitori ai secolului XX, pentru Jean Giono,ambele constituie adevărate „sisteme de semnifica-ţii” prin care se poate făuri un adevărat sens al tre-cutului readus în actualitate, deoarece, fapt impor-tant, semnificaţia şi forma nu sunt de găsit doar înevenimente, ci în aceste sisteme atât de interesantconstruite. Iar ceea ce îşi propune Fericirea nebunăsă provoace cu toată hotărârea sunt toate vechileconcepte naiv-schematice ale reprezentării. Şi trebu-ie să recunoaştem că, ştiind cum să actualizeze toc-mai procedeele predilecte ale scriiturii realiste, reu-şeşte perfect în această iniţiativă. �

Jean Giono, Fericirea nebună.Traducere, prefaţă şi note de Sorina

Bercescu, Bucureşti, Editura Leda, 2008

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

Rodica GrigoreÎntâlnirea cu istoria şi căutarea fericirii

CARTEASTRĂINĂ

36

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

La 1878, n-ar fi fost acest stat mai res-pectat la conferinţa de pace de laBerlin, decât România singură? ŞiBulgaria, inexistentă la 1839 pentru

încă patru decenii, nu s-ar fi alăturat şi ea la 1878,acestei confederaţii, creându-se o adevărată confede-raţie balcanică, cu consecinţe astăzi imprevizibile,care ar fi putut schimba soarta Europei? Căci la1914, s-ar mai fi avut curajul să se atace Serbia, fărăo Bulgarie germanofilă? Ar fi durat o confederaţieîntre Români şi Slavii din Sud? Întrebări, ca toateîntrebările din afara realităţii cunoscute, fără răs-puns, dar nu lipsite de un motiv serios de reflexie.Şi-mi amintesc de o cugetare citită într-o carte eru-dită: „Marile Puteri s-au străduit neîncetat să pro-voace neînţelegeri între statele balcanice, după dic-tonul „divide et impera”. Cum? Mă întreb. Iată astăziexemplul Kosovo-lui, îmi răspund.

Străbat Terazije, apoi Kralja Milana, până laResavka, strada purtând numele Mânăstirii Resava,ctitorită de principele Ştefan Lazarevici, fiul princi-pelui Lazăr, cel mort în bătălia de la Kosovopolje

(1389). Aici, la confluenţa marelui bulevard cuResavka, mă uit în vitrina unei librării. Privesc cuinteres şi bucurie, reproducerea în lemn, la scarăredusă, a principalelor mânăstiri sârbeşti. Pe unelele recunosc imediat: splendidele Studenica, Sopo-cani, Decani, toate în Kosovo, apoi pe cea cu formaunui tort de nuntă, Ravanica. Dar, între extraordina-rele creaţii arhitectonice sârbeşti din secolul XIII,ale şcolii de arhitectură de la Raşka, de factură maimult romanică, occidentală, decât bizantină, văd obiserică care îmi este necunoscută şi a cărei formăîmi atrage atenţia, prin originalitatea ei; estemânăstirea Zica, citesc, ctitorită pe la 1220 de pri-mul principe sârb încoronat ca rege, ŞtefanPrvovencani (Ştefan Primul Încoronat), de PapaOnoriu al III-lea, dar şi de către unchiul său, mitro-politul Sf. Sava, cu aceeaşi coroană trimisă de Papăşi cu încuviinţarea acestuia, în această biserică de laZica, ce văd în machetă.

Mă desprind din contemplarea lor, căci timpulzboară, şi-mi continui drumul pe strada Resava,urmând linia tramvaiului, pentru a ajunge laCatedrala Sf. Marcu., ce se vede la capătul străzii.Ajung la biserică, trecând prin faţa frumosului parcTaşmaidan şi rămân surprins de mulţimea, în majo-ritate femei, aşteptând pe treptele bisericii. Ce săfie? Intru în biserică; care împreună cu catedrala Sf.Sava, este una dintre cele două mari catedrale aleBelgradului. Înăuntru, luminile lumânărilor strălu-cesc, reflectate pe aurul icoanelor, al podoabelor şi alodăjdiilor preoţilor, pe metalul policandrelor şi alsfeşnicelor. Vocile preoţilor, melodioase şi grave,răsună într-o limbă slavă, dar pe aceleaşi melodiicunoscute din copilărie. Atmosfera este aceeaşi, esteidentică, mă simt transpus într-un timp permanent,

din care, îmidau seama, faceparte din tot-deauna fiinţamea. Poporuldreptcredincios,în care mă regă-sesc deodată,este acelaşi. Fe-meile, în majori-tate, care seînchină aplecân-du-se până lapământ în faţaicoanelor, înain-te de-a le sărutacu evlavie, a-

prind lumânări, toată această mulţime este ca unamplificator al rugii individuale, sau ca un uriaşlanţ, compus din mii de verigi, ca mici luminiţe vii,pâlpâind, care o leagă de Atotputernicul. Retrăiesc,ciudat, acelaşi sentiment de solidaritate, de comu-niune umană, invizibil, fără cuvinte, dar atât deputernic, încercat abia ieri, abia suit în avionul înţe-sat de oameni al companiei jugoslave. Aprind cuevlavie o lumânare. Alături, observ, este un sarcofagde piatră, care poartă săpate în piatră, simplu, lite-rele chirilice care alcătuiesc numele Ţarului Duşan,cu datele ce cuprind între ele viaţa sa pământească:1308-1357.

Marele Ţar Duşan, probabil cel mai glorios ţaral Sârbilor, în timpul căruia imperiul lor a ajuns lacea mai mare întindere, care s-a încoronat la 1347 laSkopje, ca ţar al Sârbilor şi al Grecilor şi, după uneleizvoare, conte al Valahilor – Românilor – cel care adat statului său primul cod de legi scrise, în care deatâtea ori sunt amintiţi Românii – Valahii – nume-roşi pe atunci în Serbia şi Kosovo. Desigur, a fostînmormântat la 1357 în alt loc, într-o mânăstire din

sudul Serbiei, şi a fostadus în timpurile mainoi în catedrala de azi,Sf. (Sveti) Marko dinBelgrad, construită însecolul XIX, dupămodelul bisericii de lamânăstirea Gracanica,ca simbol al permanen-ţei sale în mijloculpoporului său. Şi suntimpresionat să văd, înpenumbra strălucitoa-re de sute de luminiţeale lumânărilor, untânăr frumos, înge-nunchiat, care se roagăla sarcofagul ţaruluiDuşan. Apoi îl văd petânăr ridicându-se şiaproape surprins, vădcum el, cu vădită deli-cateţe şi dragoste,începe să mângâie sar-cofagul ţarului deacum 650 de ani, ca pemormântul unui tatăsau al unei rude scum-pe în timp ce începe să-i vorbească, cu multă

duioşie, marelui ţar, ca unei aceleiaşi rude sau prie-ten foarte apropiat...

Este un tânăr frumos, cu privirea inteligentă.Se roagă lui Dumnezeu pentru sufletul marelui ţar,cerându-i probabil, gândesc, ocrotire pentru poporulsârb şi reînvierea la gloria din timpul ţarului, azi,când acest popor este atât de greu încercat. Ce dife-renţă abisală cu tinerii cărora, în numele subitei con-damnări a naţionalismului, li se goleşte sufletul deorice ideal, transformându-i în morţi vii, manevra-bili ca nişte „zombi”, instilându-se, în locul idealuluinaţional, în numele unui surogat de „politically cor-rect”, devianţele, drogurile, răcnetele „hard metal”,lumea – virtuală – abil pregătită, pentru a-i stăpânişi manevra în slujba dominaţiei materiei şi a banu-lui. Sunt intenţii, cuget, pe care tineri ca acesta deaici din biserică şi mulţi alţii, din alte părţi ale lumii,

arată că nu se vor împlini, căci omul nu poate firedus pretutindeni la un executant, o marionetă.

Între timp observ o mişcare în biserică. O partedin lume a ieşit, cei care încă n-au ieşit se retragcătre margini, lăsând în mijloc drum larg unei neaş-teptate procesiuni; preoţi cu patrafire, mulţi dintreei tineri, copii înveşmântaţi în alb, cu cruci brodatepe piept pe vestmântul imaculat, poporul care iesedin biserică, toţi se revarsă afară, pe treptele biseri-cii. Coboară şi jos începe o slujbă.

Văd atunci la loc de cinste un bărbat bătrân,micuţ, căruia un preot îi ţine în mână mitra şi lasfârşitul slujbei, i se dă cu mare respect să săruteevanghelia din care a citit un alt preot. Privesc cuatenţie. Doamne... Dar bătrânul acesta cu chip vene-rabil, căruia acum preotul ce i-a ţinut mitra i-o punecu respect pe cap, trebuie să fie însuşi Patriarhul.Patriarhul Pavle, cuget. Întreb cu sfială pe o femeiede lângă mine: – Patriarh Pavle? – Da, da, răspundeaceasta cu acelaşi respect, Patriarh Pavle.

Deci, de la zece metri distanţă, din capul scări-lor unde am rămas, l-am văzut pe faimosul PatriarhPavle al Sârbilor, care atunci încă trăia, omul carepoate în cursul ultimilor ani s-a identificat mai multca oricine cu spiritualitatea acestui popor. PatriarhulPavle, nu pot însă să nu gândesc, care, atât de mults-a opus folosirii limbii române în bisericile din ţinu-turile din nord-estul Serbiei, populate de numeroşiRomâni. Cum oare, mă gândesc, aceşti oameni atâtde inteligenţi şi în plus feţe bisericeşti, pot trece dela naţionalism la şovinism, care este cu totul altcevaşi nu înţeleg că Românii din Serbia, şi dreptul exer-citării limbii lor, cum îl au atâţia alţii în Serbia, nu-iameninţă cu nimic, ba din contră, îi câştigă ca prie-teni? Mistere ale sufletului celor care deţin puterea,care de multe ori nu merge împreună cu dreptatea...Procesiunea se pune în mişcare şi face ocolul biseri-cii. Patriarhul Pavle se retrage, însoţit de unul saudoi preoţi, şi deşi are vreo 90 de ani, urcă cu passigur, fără a se sprijini, treptele bisericii şi intrăînăuntru. Oamenii continuă procesiunea şi după ceam făcut un ocol al bisericii împreună cu ei, plec.

Vreau acum să merg la Dunavska Stanica,gara legată de atâtea momente din viaţa mea, cândde acolo luam trenul către România. Merg câtevasute de metri pe marele bulevard Regele Alexandruşi ajung la clădirea impozantă, în mijlocul unui parc,a Parlamentului Republicii, care odată a fost palatulregal. Este aici imaginea binecunoscută aBelgradului, popularizată de televiziunile din întrea-ga lume, care arătau în acest loc mari manifestaţii,atunci, de exemplu, când a căzut guvernul luiSlobodan Miloşevici. Mă îndrept, de-a lungul clădiriiPoştei centrale pe Bdul. Takovski, care în uşoarăpantă în jos, mă duce către Dunăre, către DunavStanica. După vreo 20 de minute ajung la un altmare bulevard, pe care-l traversez, întreb din nou deDunav Stanica şi ajung repede la strada ce mi-oamintesc bine, mărginită de arbori, cu numeroasegherete de răcoritoare şi alimente ce duce înDunavski Trg, piaţeta din faţa gării. Arborii îmi paracum mult mai prăfuiţi decât au fost vreodată, ghe-retele sunt parcă mai rare şi vreo jumătate din elesunt închise, lume este puţină. Gara, o recunosc şiparcă totuşi ar fi alta... Este pustie... Doamne, ceanimaţie, ce trafic era aici în primii ani de dupăRevoluţie... Sute de oameni venind din România, încăutarea unui câştig în Iugoslavia, unii, mai puţini,cu gândul de-a merge mai departe, în Italia, alţii,mai mulţi, pentru a face comerţ cu mărfuri de oparte şi de alta a frontierei. Dar acum este de nere-cunoscut, nu a mai rămas nimic. Gara însăşi, este înparagină, ici, colo, lipseşte câte o fereastră, până şişinele au fost scoase, şi cresc bălării. Nu a mai rămasnimic din ce-a fost, decât în amintire...

Mă duc în staţie să iau autobuzul către centru,să mă întorc cât mai repede. Dar când autobuzulsoseşte, aflu că nu mai merge, ca înainte, până laGara centrală, din cauza unui tunel, distrus de bom-bardamente şi care încă nu a fost refăcut, îmi pare aînţelege. Las, oricum, repede în urmă gara, cu amin-tirea unui trecut care nu mai este, asemeni elegan-tului restaurant cu autoservire „Luxor”, căutat azidimineaţă, care au rămas toate, într-un „illo tempo-re”, în ceaţa unei realităţi care s-a ascuns, într-o„Ţară de dincolo de neguri”... �

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN BBELGRADELGRAD

Emil Raţiu„Ţara de dincolo de neguri”

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăSerge MoscoviciPsihologie socialăColecţia Dicţionare & EnciclopediiTraducere de Anca Verjinsky

Un dicţionar-eveniment de psihologie socială, prin care Serge Moscovici, iată, revine acasă, în România.

„Despre Serge Moscovici nu se ştie prea mult nici acum în România, ţara sa de origine. Când comisarul UE, PierreMoscovici a întocmit raportul care facilita intrarea României în acest organism, s-a amintit şi de tatăl său. (...)Persecutat înainte de 1944, ca evreu, Serge Moscovici devine militant comunist, dar în anii următori, după instaura-

rea dictaturii comuniste, constată că a făcut o greşeală şi se refugiază în Occident. (...) De la Paris el a lansat chemarea «viitorul ştiin-ţelor se joacă în Est». Prestigiul lui Serge Moscovici în domeniul psiho-sociologiei este imens în lume, conferinţele sale sunt programatecu multe luni înainte, are numeroşi discipoli. (...) A studiat la Sorbona, s-a implicat în viaţa literară pariziană, era prieten cu Paul Celan,Isac Chiva ş.a. Cu timpul, specializat în pshologie, sociologie, psihanaliză, predă la universităţi din SUA (Princeton, Yale, Stanford, NewYork), din Europa (Geneva, Louvain, Cambridge), este distins cu DHC de către universităţi de prestigiu din lume.”

Boris Marian

Apărută la Casa Cărţii de �tiinţă,Compendiu de Suicidologie, autorDoina Cosman, reprezintă o suită deeseuri cultural ştiinţifice pe tema sui-

cidului. Limbajul, în cazul în care nu avem de-a facecu date medicale, este unul accesibil, oferind infor-maţii despre suicid în istorie, despre persoane,artişti de geniu care au comis suicidul. Maniera descriere este una reflexivă, profesor doctor DoinaCosman tratând subiectul din interioritatea fiinţeiumane, mergând până spre legăturile omului cudivinitatea, în acest sens, putem afirma că tratatulia conotaţii filosofico-eseistice, astfel explicându-selipsa notelor de subsol, deşi materialul bibliograficeste foarte complex şi stufos.

În primul capitol – Suicidul în istoria omenirii– se face o trecere în revistă a comportamentuluiautodistructiv, aşa cum a evoluat de-a lungul timpu-lui la diferite popoare. Se au în vedere ariile geogra-fice, cultura, timpul încadrat în istorie: „În societăţi-le primitive, chiar şi în epoca contemporană, suntbine primite sacrificiile vieţii acelor membri ai tribu-lui care ar putea deveni o povară, datorită bolii sauvârstei înaintate, pentru restul comunităţii. Astfel deexemple au fost citate în legătură cu triburile deeschimoşi, cu cele din Samoa sau ale indienilor dinAmerica de Nord sau Canada. Acest tip de comporta-ment a şi primit o precizare terminologică în operalui Duerkheim, fiind clasificat în categoria suicidu-lui altruist”. (op.cit.p.9)

Apelând la date culturale, primul capitol dăru-ieşte informaţii despre antichitatea evreiască, afir-mându-se că în Biblie sunt menţionate doar patrucazuri de suicid, conjunctura fiind aceea de războiiar în Noul Testament, după cum afirmă DoinaCosman, este relatat un singur caz de suicid. În ace-laşi pasaj aflăm că limba ebraică leagă actul autodis-trugerii de conştiinţă, sinucigaşul fiind în deplinăta-tea facultăţilor mentale: Expresia verbală pentrusinucigaş în limba ebraică este ‘acela care se distru-ge pe sine cu bună conştiinţă‘. Referirile culturaletrec prin Grecia şi Roma antică, prin erezia cathară,ajungându-se până spre modernitate, amintindu-sede Goethe, Suferinţele tânărului Werther, de războa-iele napoleoniene etc.

Influenţa filosofilor iluminişti s-a reprezentatîn schimbarea de atitudine în privinţa comportamen-tului autolitic, renunţându-se treptat la atitudinealegiuitorului de a condamna penal acest tip de con-duită. Decriminalizarea sinuciderii în Europa aînceput în 1786 în Toscana, continuând în Franţa şiPrusia. (op.cit.p.11)

Problema sinuciderii este tratată ca particula-ritate, dar şi ca un act colectiv, amintindu-se deMassada, anul 73 când, asediaţi de romani, evreiipreferă sinuciderea în grup. Spre susţinerea acesteiidei este dat un citat din istoricul Josephus Flavius,din cartea Războiul iudaic. Desigur, evenimentulamintit este legat de un act istoric, bine cunoscut încultură, însă sinuciderea în grup poate fi şi un actvoluntar manipulator, după cum reiese din carteadoamnei Doina Cosman. Sinuciderea colectivă sepoate produce şi prin manipulare. Un exemplu reve-lator de contagiune mintală este cel întâmplat în1978, în statul Guyana, unde sute de oameni dintr-osectă religioasă (...) s-au sinucis printr-un ritual deotrăvire colectivă cu cianură, la ordinul liderului lor.(op.cit. p.13)

Cu subcapitolul Istoricul suicidologiei ca ştiin-ţă intrăm pe domeniul ştiinţific. Se aminteşte deşcoala psihiatrică franceză care deschide porţileacestui palier psihiatric: (...) în primul rând Esquirol

descrie sinuciderea din punctul de vedere al alienis-tului, considerând că aceia care comit acest act sufe-ră de o boală psihică. (op.cit. p.13)

Cea mai importantă referinţă, cea a luiDurkheim, nu este neluată în seamă, ci, dimpotrivă,i se acordă în carte un spaţiu meritat. Analizându-iacestuia scrierea – Le suicide – Doina Cosman iden-tifică trei categorii ale comportamentului autoliticsuicidul egoist, suicidul altruist, suicidul anomic.Definiţia suicidului este asumată tot prin prismacercetătorului Durkheim: termenul de suicid esteaplicat oricărui caz în care moartea rezultă directsau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ făcut devictima însăşi, care ştie că respectivul act îi va pro-duce moartea. (op.cit.p.17)

De la definirea suicidului se ajunge la parasui-cid, amintindu-se de Norman Kreitman care a intro-dus termenul prin intermediul lucrării Parasuicide.

Conform compendiului, metodele folosite înparasuicid sunt diferite, de la procedeele traumaticela procedee asfixice şi procedee toxice. Studiul meto-delor vizează ariile geografice, doctor Doina Cosmanarătând că în Franţa se preferă spânzurătoarea,China intoxicaţiile cu opiu, ţările nordice înecul.Sensul suicidului este relatat, trecându-se în revistămai multe teorii, printre care un loc aparte îl deţineteoria psihanalitică a lui Freud care susţine că douăgrupe de forţe antagonice luptă în interiorul fiinţeiumane: una îl împinge pe individ spre autodistrucţie,pe când cealaltă lucrează ca o forţă pozitivă, con-structivă pentru întreaga personalitate. (op.cit.p.30)

Ca un amănunt în plus, demn de luat în consi-derare, nu doar ca fapt cultural, este perspectivacreştină pe care profesor doctor Doina Cosman oimprimă acestui compendiu. Se aminteşte de tradi-ţia catolică, de Sf. Augustin, care a propus excomu-nicarea celor care au comis suicidul, scoţându-se înevidenţă însuşi punctul de vedere al Bibliei: dacănimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îlva nimici Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu estesfânt şi aşa sunteţi şi voi. (op.cit.p.32)

Un studiu aparte este rezervat aspectelor bio-logice şi neuropsihologice ale comportamentului sui-cidar, făcându-se legătura între suicid şi schizofre-nie, dependenţă de alcool, tulburări de personalitate,tulburări anxioase. Cercetările lui Asberg şi colabo-ratorii subliniază faptul că asociaţia între scădereanivelului 5 -HJAA şi sinucidere s-a găsit şi la cazuricu alte diagnostice decât cel de depresie (schizofrenie,tulburare de personalitate, alcoolism cronic) – op.cit.p.35

Există în sinucidere o marjă de risc, risc pecare doctor Doina Cosman îl trece la factorul genetic,nu însă fără a aduce amănunte legate de aspectulcultural şi psihologic. În susţinerea ideilor oferă oseamă de date plecând de la cercetătorii Roy şiTsuag care au observat un comportament suicidar înspecial în familiile în care acest fapt a avut deja locprin antecedente: (...) se pare că există un factorgenetic ce favorizează suicidul şi care operează inde-pendent sau adiţional faţă de depresie sau alte psiho-ze majore. Este o posibilitate interesantă ca predispo-ziţia genetică spre suicid să reprezinte o tendinţăspre un comportament impulsiv, în care suicidul săreprezinte o primă modalitate de manifestare.(op.cit.pp.77-78)

Comportamentul suicidar, după cum se aratăîn carte, este legat şi de tulburările afective, dedepresie, stările depresive apărând în orice boalămintală sau de afecţiuni ale sistemului nervos cen-tral, afecţiuni gastrice, cardio-vasculare, endocrino-metabolice etc. Ca factori de risc sunt amintiţi facto-

rii psihologici, familia, profesia, stresul, evenimente-le negative, influenţa mass-media etc: o cercetareromânească desfăşurată de Cosman şi colaboratoriiîn rândul studenţilor şi liceenilor din Cluj-Napocaconfirmă rezulatatele obţinute de alţi cercetători dinEuropa. Impactul masiv pe care mass-media îl areasupra tinerilor rezultă din răspunsurile elevilor deliceu, care consideră modalitatea de prezentare a şti-rilor legate de acte de autoviolenţă ca fiind realistă şiinteresantă, într-o măsură semnificativ mai maredecât studenţii. (op.cit.p.97)

Urmează capitolul legat de evaluarea persoa-nei cu risc suicidar. Criteriile sunt multiple şi se iauîn calcul mai mulţi factori, care sunt grupaţi în func-ţie de indicatori situaţionali: funcţionarea zilnică,stilul de viaţă, resurse de adaptare, istoricul medi-cal, istoricul psihiatric, tentativa de sinucidere ante-rioară; indicatori psihologici: pierderi recente, depre-sie şi anxietate etc. Interviul psihiatric este deimportanţă majoră. Discuţia cu un cadru de specia-litate este necesară, chiar dacă există un gând suici-dar şi un comportament suicidar care nu ajung laexitus. Întrebările despre suicid, conform cu doctorCosman, trebuie totuşi puse într-o manieră delicatăpentru a nu leza sensibilitatea pacientului. Semneale situaţiei se pot observa şi în conduita motorieprin agitaţie, diminuarea judecăţii, nervozitate,comportament ciudat-brutal etc., limbajul verbalsau nonverbal, participarea afectivă la interviu. Nudoar funcţiile motorii sunt afectate, ci şi cele cogniti-ve, cum ar fi starea de conştienţă, orientarea, con-centrarea şi atenţia, memoria, abilitatea vizuală etc.

Un capitol interesant pare a fi cel legat de vâr-stele suicidului, chiar când în calcul sunt luaţi copiii,având drept factori de risc elementul biologic, psiho-logic, social, toate acestea fiind legate de depresia lacopii şi adolescenţi. Cam aceiaşi sunt factorii de riscîn sinuciderea la adulţi. Capitolul face o distincţieîntre categoriile de vârstă şi sex; decada anilor 25 -34 de ani, 35-60 de ani şi peste 40 de ani legat defrica de îmbătrânire. Un aspect deosebit îl are vârstaa treia. O înţelegere aprofundată a schimbărilor careintervin în viaţa persoanei după 65 de ani, schimbărilegate în primul rând de particularităţile impuse devârsta înaintată pot fi de un real folos în pătrunde-rea înţelesurilor şi motivelor celor care-şi iau viaţasau doresc să o facă cu ajutorul altora. (op.cit.p.145)

Poate cea mai interesantă parte a compendiu-lui este cea legată de vieţile artiştilor, cu acest capi-tol, doctor Doina Cosman obligându-ne să citim car-tea printr-o grilă duală, filosofică şi ştiinţifică.Trăire şi act – o abordare fenomenologică a procesu-lui suicidar debutează cu o abordare filosofică afenomenului dezbătut. Se pleacă de la citatul lui J.P.Sartre: aş putea, cu un pic de imaginaţie, să mă vădca pe propriul meu cadavru (....) Ar trebui să realizezcă nu voi mai exista chiar deloc, că nu voi mai auzişi că viaţa va continua pentru alţii... Imposibil camoartea aceasta să fie a mea. (op.cit.p.151)

Această parte a cărţii face apologia unor cazuricelebre, precum Van Gogh, Gauguin, Ceaikovski,Kirchner şi lista continuă. În privinţa lui Van Gogh,dincolo de notele biografice oferite, avem parte şi deo opinie medicală a cazului, dezbătându-se cele douăpresupuneri cu privire la artist: una ţinând cont căar fi avut schizofrenie, alta pusă pe seama epilepsieidin familie. În orice caz Van Gogh moare la 37 deani, sinucigându-se. Filosofia, notele biografice şicele medicale se întrepătrund şi în cazul luiGauguin, un spirit pe cât de aventuros, pe atât detulburător.

Despre spiritul adânc şi puternic tulburat,numit Ceaikovski, aflăm că după terminareaConservatorului, profesor fiind, a încercat să scapede această atracţie înspre homosexualitate printr-ocăsătorie pripită cu una din studentele şi admiratoa-rele sale (....) în timpul lunii de miere, la doar 2 săp-tămâni de la nuntă a avut prima tentativă de sinuci-dere, aruncându-se în râu (op.cit.p.159) Analizamedicală se aplică depresiei profunde de care a sufe-rit Ceaikovski, punându-se în legătură actul suici-dar final cu scrierea Simfoniei numărul 6, considera-tă testamentul lui muzical.

Cu maximă seriozitate este tratat cazulKirchner, reprezentant al expresionismului, arătân-du-se că arta lor (a expresioniştilor), eliberată decanoanele academice, a fost de multe ori consideratăca o artă psihopatologică. (op.cit.p.161) Trecând prinmai multe faze de depresie, prin război, crize econo-mice şi psihologice, Kirchner se sinucide, împuşcân-du-se în inimă. Aşadar, un capitol frumos, din careaflăm despre vieţile câtorva artişti de geniu.

Cel mai acasă, însă, profesor doctor DoinaCosman se simte în palierul intitulat Suicid şi psi-hiatrie. De aici aflăm că aproximativ un procent de95 la sută dintre specialişti sunt de părere că cei carecomit suicidul suferă de o boală psihică, tulburărileafective incluzând o varietate de afecţiuni psihice.Compendiul propune şi studii de caz foarte bine rea-lizate, cartea finalizându-se cu Tratamentul compor-tamentului suicidar, managementul terapeutic înastfel de cazuri fiind foarte important. Aşadar, ocarte care merită citită. �

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN AANGLIANGLIA

Lucia DărămuşCompendiu de Suicidologie

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăTraian ChelariuZilele şi umbra mea * * Colecţia Memorii & Jurnale & Corespondenţă

Respectiva ediţie în două volume întruneşte pentru prima dată în istoria culturii române, ediţia integrală a disputatuluijurnal al lui Traian Chelariu. Jurnalul din anii ’30, inedit în cea mai mare măsură (fragmentar, el a fost publicat la EdituraJunimea în 1977), este interesant din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, el înregistrează atmosfera din mediulintelectual din Cernăuţii perioadei interbelice. Viaţa universitară, disputele tinerilor scriitori, încercarea de a impunecoordonate româneşti lumii culturale, toate acestea sunt radiografiate în cele zece caiete manuscris. În jurnal, suntreproduse scrisori trimise sau primite de la Ion Nistor, ministru în mai multe legislaturi, de la Mircea Streinul, tumultuo-sul coleg de generaţie, la alte figuri importante ale locului. Pe de altă parte, găsim aici reperele formării unui intelectual

ale cărui valori sunt focalizate de necesitatea unei deveniri culturale. Viziunea stoică pe care Traian Chelariu o întruchipează în anii ’50este fundamentată pe experienţa unei tinereţi angajate pe traiectul asumării culturii. În plus, jurnalul cuprinde experienţa studiilor sale laŞcoala Română de la Paris şi la Roma, fiind şi din acest punct de vedere un document.

Mircea A. Diaconu

Până să intre în „Tunelul paranoid”,comunismul ceauşist nu ni se părea,mai tineri fiind, aşa de opresiv; relaţii-le interumane, indiferent de natura

profesiunii şi de statutul social, derulându-se, rela-tiv, în limitele bunului-simţ cetăţenesc, necunoscânddecât din gura celor mai vărstnici, la modul ocazio-nal, ororile războiului şi ale anilor de început alecomunismului de import sovietic – omenia era ome-nie, vecinia şi prietenia, asemenea.

Saturaţi de propaganda şi cenzura comuniste,cei care ne mai ocupam cu scrisul gazetăresc şi scrii-toricesc propriu-zis recurgeam la tot felul de strata-geme ca articolele, studiile şi cărţile noastre să poatătrece de filtrul cenzural, fie şi „ciuntite” pe ici-colo;scrieri ce ajungeau pe masa de lectură a celor intere-saţi şi pe tejghelele librăriilor, unde se cumpărau capâinea caldă ieşită din vatra strămoşească.

Revoluţia din dec. 1989 – deşi sângeroasă, amspune, ne-a eliberat de toate temerile existenţialepracticate de organele – de – supraveghere represi-ve, fără să observăm că, an de an, societatea se par-celează în grupuri, grupuleţe şi moduri de acţiunesubterane, banditeşti, aşa-zise politice ori civice, caîn prezent să ne trezim, mai mulţi, cu o viaţă de azipe mâine adusă la minima rezistenţă materială şispirituală.

Grijile minimului de trai au adus majoritateacovârşitoare a cetăţenilor în imposibilitatea de a maiciti un ziar, o revistă, o carte – toate acestea zăcândîn lacrimi pe tejghelele chioşcurilor şi librăriilor, totmai rare...

Şi încotro să mai priveşti şi să găseşti vinova-ţii de criza economică decât spre clasa politică, înîntregul ei, cu grupurile ei de interese straşnic aco-perite şi păzite? Că dacă ne-ntoarcem în timp şi-lmai recitim pe Nenea Iancu, vom constata că mainimic nu s-a schimbat în mentalitatea politicienilornoştri şi a claselor sociale de sus şi de jos. Adevărulamar a fost constatat chiar şi de străinii care ne vizi-tau ţara, între care şi Lev Troţki (alias DavidoviciBronstein), revoluţionar rus, care în 1913, aflat înRomânia, constată şi el că pentru a înţelege lumeade aici nu există „cheie” mai bună decât opera luiI.L.Caragiale (cunoscută de el prin intermediul luiC. Dobrogeanu-Ghera, critic de orientare social-mar-xistă, ca şi Troţki).

Pentru mosafir, „viaţa politică din Româniaconstă într-o violentă confruntare între bandele poli-tice”, care sunt numite „partide politice”(...) , fiecareclică aspiră la putere şi o neagă adversarilor săi (...),cu cât au mai puţine programe practice, sunt maipuţin perceptibile, cu atât competiţia dintre ele estemai feroce, pentru că obiectivul asprei lor rivalităţi

este prada, mana politică (Mircea Iorgulescu,„Caragiale povestit de Troţki”, „România literară”,13/16 apr.2010) Revistele culturale, toate, chiar şicele de până mai ieri „rezervate”, publică de la ovreme articole prin care să explice – ce şi cum –se-ntâmplă şi se manifestă fenomenul sărăcirii şiruşinii naţiei: „Căci toate mizeriile, hoţiile, cacialma-lele se petrec sub ochii noştri, şi nu de ieri, ci demulţi ani, (...) la bătaie cu voturile obţinute de larrromâni! Aceştia, aşadar, au certitudinea că popo-rul, rrromânii, le-au încredinţat misiunea istorică(subl.ns.) să facă exact ceea ce reuşesc ei să înţelea-gă prin dreptate, echitate socială şi modernizare,adică să reducă salariile, pensiile, să jure şi sămintă. Trăim, prin urmare, în mizeria care, singurişi nesiliţi de nimeni, (...) am acceptat (...) Ţara plinăde umorul de odinioară şi-a pierdut de vreo douădecenii încoace, absolut tot umorul (...) Cătuşele şimanelele sunt, indispensabil, emblemele acestuitimp, iar ura şi agresivitatea sunt sentimenteledominante” (Augustin Buzura, România penitencia-ră, „Cultura”, 15 apr. 2010)

Cei care mai avem ceva de spus, ca un semnalde alarmă, şi tot lătrăm la ursul care merge mor-măind, ar fi trebuit să fim „(...) fermentul schimbă-rii, dar am devenit (...) banali propagandişti de par-tid, paznici de noapte, enoriaşi la altarul noului cultal personalităţii (Ibid.). Şi nu să zici că de ici pânăcolea, de pe tot întinsul românesc. „Poporul româneste un popor milos dar îi plac şi victimele”(...)Aspiraţiile popurului român de azi nu este aceea dea deveni competitiv în plan uman profesional şisocial, bun membru al comunităţii sale, prestatorresponsabil al unor valori democratice, reale, euro-pene, ci de a deveni imun (...) în general (...). Trăimfrenetic libertatea, însă doar ca exces personal...(Ştefan Borbély, 111 incursiuni în Cotidianul româ-nesc, Conte, apr. 2010).

Astfel se mai face pe la noi, ca atunci când zicicel responsabilizat cu o trebşoară, cu (oarecare) răs-pundere, când zice că vine la treaba lui (civică), el, înfapt, fuge, se fofilează, chiar dacă se bate cu pumnulîn piept cu vorbe şi gesturi de-ai zice că-i sar ochiidin orbite şi dorul de sacrificiu pentru binele public– dar şi mai bine nu se prezintă la locul „crimei”, cicomunică „revoluţionar” pe sticlă, ori comunicănumai între ei. „Conferinţele de presă, cu întrebăriori răspunsuri, un obicei bine împământenit înOccident, sunt practic, absente (...) Metoda interpe-lării, a dialogului fertil şi eronat între societatea civi-lă şi deţinătorii puterii propriu-zise este, de facto,inexistentă – şi înjurată pe faţă şi pe ascuns”(Adrian Georgescu, „Fuga de responsabilitate”,„Cultura”, 15 apr. 2010)

Dacă întrebăm „Cine sunt vinovaţii?”, guver-nanţii se abţin, ridică din umeri, spun „pas”, deparcă responsabilii nu s-ar afla printre ei, ci even-tual, dacă (se) poate, în opoziţia şi ceaţa „grelei moş-teniri”(Ibid.)

Tot mai mulţi oameni de cultură, cum spu-neam, lămuriţi de-a binelea de „bravurile” guvernă-rilor de după Revoluţie, rămaşi (cu unele excepţii„oportune”) în zona societăţii civile, se poziţioneazămai tranşant, acum, în ceea ce priveşte,(i)moralitatea aleşilor la vârful societăţii, între careşi mulţi – analistul Andrei Cornea, mai ales cu alsău eseu „ANI la coş” (revista 22, 20 – 26 apr. 2010),în care scrie: „... clasa politică românească a răsuflatuşurată la unison. De ce? Fiindcă a aflat că ANI(Agenţia Naţională de Integritate – n.ns.) a decedatprin grija Curţii Constitoţionale: Fie-i şărâna grea”,uşuraţi când s-au simţit toţi, începând cu cei de laputere, care au declarat vitejeşte că vor lua măsurişi vor reface Legea ANI (...) Nu le trebuia mai multdecât o ordonanţă de urgenţă sau un vot într-un par-lament unde au majoritatea. Dar ce, ei n-au averi pecare nu le convine să le declare?” Analistul nostrutrece de la interogaţie la exclamare, pentru a se face

Marin Radu MocanuUmbra lui Caragiale

38

ANUL XXI �� Nr. 10 (703)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ex libris ■ ex libris ■ ex libris ■ ex libris

Gina Sebastian AlcalayRapsodie în alb-negru cu LeonardBernsteinEditura Ideea Europeană, 2010

„Gina Sebastian este o foarte autenticăprozatoare. Chiar rănile, dezamăgirile,neîmplinirile au lăsat urme ce dau sensi-bilităţii care se exprimă în scrisul ei, notalor particulară, tonul lor, parfumul lor”.(Nicolae Balotă)

„Un scriitor profesionist de primă mână…O construcţie de carte extraordinară,nemaiîntâlnită în cărţile altor scriitori”. (Alex Ştefănescu)

„Este o carte de meditaţii, meditaţii asupra unor teme şi asupraunor personalităţi. Rareori în lumea noastră, în sensul de lumeacontemporană, mai poţi găsi un spirit atât de echilibrat şi cu oasemenea scară de valori morale şi culturale”. (Ana Blandiana)

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCTOMBRIE 2010

39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editurile Ideea Europeană şi EuroPress Group.Comenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurilor Ideea Europeană şi EuroPress Group. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A : RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂAPLERFEDCRPA RT E N E R I :SC ERC PRESS SRLEUROPRESS MEDIA

Revista Reader's Digest aorganizat un concurs internaţionalpentru a desemna „Cel mai bunbanc din lume”. În competiţie s-auînscris peste 15 mii de participanţidin toate colţurile lumii, iarpremiul în valoare de 1000 dedolari a ajuns în final în Suedia, laJorgen Jossen. Cel mai bun bancdin lume a avut un succes atât demare la nivel global datorităsubiectul abordat: „omul simplucare reuşeşte să îi dea o lecţieticălosului arogant” este de părereAndy Simmons, coordonatorulsecţiunii de umor de la ediţiaamericană a revistei Reader'sDigest.

FilipineJoe, Mike, Mary şi Tom vorbeauîntre ei despre profesiile lor de vis.– Mi-ar plăcea să fiu avocat, casă-i pot apăra pe concetăţenii mei,zise Joe.– Mie mi-ar plăcea să fiu parla-mentar, ca să pot elabora legi înbeneficiul concetăţenilor mei, ziseMike.– Eu vreau să fiu doctoriţă, ca să-itratez pe concetăţenii săraci, ziceMary.– Tom, tu ce vrei să fii?, întreabăJoe.– Aş vrea să fiu concetăţean, areplicat Tom.

FranţaPreşedintele Franţei, NicolasSarkozy, vizitează un combinatsiderurgic. Spre surprindereapatronului, Sarkozy îl îmbrăţişeazăprieteneşte pe angajatul său,Morton. Acelaşi lucru fac şiObama, şi Putin când vizitează, larândul lor, combinatul. Fără să searate impresionat, patronul îispune lui Morton:– Pun pariu că pe Papă nu îlcunoşti!– Jucăm golf împreună, ziceMorton.Uluit, patronul plăteşte o călătoriela Vatican. În timp ce Papa binecuvânteazămulţimea, Morton dispare. Curând, reapare alături de Papă. Înacel moment, doi chinezi îl bat peumăr pe patron şi îl întreabă:– Cine e omul în alb de lângăMorton?

GermaniaPlimbându-se printr-un bâlci, unbărbat ajunge la cortul unei ghici-toare. Gândindu-se că se va amuzastraşnic, omul intră în cort şi seaşază.– Văd că eşti tatăl a doi copii,spune ghicitoarea, privind în glo-bul de cristal.– Aşa crezi tu, replică dispreţuitorbărbatul. Sunt tatăl a trei copii.– Asta s-o crezi tu!, zice ghici-toarea.

IndiaUn om de afaceri indian îşi vizi-tează un prieten chinez internat înspital.– „Li kai yang qi guan...”, spuneîntruna bolnavul cu voce pierită. Omul ar vrea să-l ajute, dar nu vor-beşte mandarină (n.r. dialect allimbii chineze).– „Li kai yang qi guan”, mai spunepacientul, apoi îşi dă duhul.În acelaşi an, afaceristul se duce cutreburi la Shanghai şi află în fine

ce înseamnă „Li kai yang qi guan”:„Dă-te jos de pe tubul meu de oxi-gen!”.

Mexic– Pentru Domnul Dan cu prilejulZilei Mondiale a MeteorologieiIndienii dintr-o rezervaţie izolatăîl întreabă pe noul şef de trib dacăiarna va fi friguroasă sau blândă.Tânărul şef de trib nu e delocfamiliarizat cu tradiţiile străbu-nilor, aşa că le spune să culeagăvreascuri şi se duce apoi să tele-foneze la Serviciul Naţional deMeteorologie.– Iarna va fi friguroasă?, întreabăel.– Aşa se pare, i se răspunde.Şeful de trib le spune oamenilor luisă strângă mai multe vreascuri.După o săptămâna, sună iar:– Sunteţi siguri că va fi foarte frig?– Absolut siguri. Şeful de trib lespune oamenilor să strângă toatelemnele de foc pe care le găsesc.Peste o săptămâna sună din nou:– E aşa cum mi-aţi spus?– Va fi cea mai friguroasă iarnă dinistorie.– De unde ştiţi?– Pentru că indienii strâng lemnede foc ca la balamuc!

SerbiaO vecină dă peste un puşti care stăpe scări şi plânge.– Ce-ai păţit, puişor?, îl întreabăea.– Tata a păţit-o, se smiorcăiepuştiul. S-a lovit la deget cu unciocan.– Şi atunci tu de ce plângi?– Pentru că la început am râs.

SUAUn preot catolic, un pastor refor-mat şi un rabin vor să afle care ecel mai bun în meseria sa. Se ducîn pădure, îşi aleg câte un urs şiîncearcă să-l convertească. Ulteri-or, catolicul povesteşte:– Am găsit un urs, i-am cititCatehismul şi l-am stropit cuagheasmă. Săptămâna viitoare îlaştept la împărtăşanie.– Am găsit un urs şi i-am ţinut opredică din învăţăturile Domnului.M-a lăsat să-l botez, zice şi pas-torul.Cei doi privesc apoi spre rabin,care zăcea pe o targă, înfăşurat înbandaje.– Poate că nu ar fi trebuit să începcu circumcizia, zice acesta.

TaiwanBroască ţestoasă-tată îi spune fiu-lui o poveste: „A fost odată căniciodată o iepuroaică albă.”– Asta-i o poveste pentru bebeluşi.Nu ştii una SF?, spune fiul.– Bine. „A fost odată că niciodatăo iepuroaică astronaută.”– Tată, insistă puştiul, zi-mi cevacă pentru copii mai mari!– Bine, bine. Dar promite-mi că numă spui lui mami! „A fost odată căniciodată o iepuroaică goală puşcă.”

UngariaDoctorul: „Mi-aţi ascultat sfatul şiaţi dormit cu fereastră deschisă?”Pacientul: „Da”.Doctorul: „Deci v-a dispărut com-plet astmul de care sufereaţi?”Pacientul: „Nu, dar mi-au dispărutceasul, televizorul şi laptopul”.

■ Bancurile lunii

mai bine înţeles: „Şapte dintre cei nouă judecători dela C.C. ai României, care au lăsat Agenţia Naţionalăde Intedritate fără principalele atribuţii de verifica-re, au încălcat legea privind declararea averilor dem-nitarilor, magistraţilor şi funcţionarilor publici (...),magistraţii respectivi fiind acţionari la diferite socie-tăţi comerciale”(Ibid.)

Starea de spirit, atmosfera vieţii literare îngeneral, este, cum nu se poate mai realist, relatatătot de un scriitor – Alex Ştefănescu, dotat cu o apli-caţie deosebită la fenomen: „Binenţeles că întodeau-na au existat în lumea scriitorilor orgolii dezlănţuiteşi istericale (...) Dar toate aceste încălcări ale reguli-lor aveau, pe vremuri , o anumită spontaneitate, carele făce inofensive şi chiar simpatice. Până la instau-rarea comunismului, rivalitatea zgomotoasă întrescriitori, polemicile, fie şi lipsite de fair play (...)făceau parte din pitorescul locului. Partidul comu-nist a stricat acest farmec al vieţii literare. Mulţidintre scriitori s-au opus, fiecare în felul lui, şi astfels-a creat o solidaritate între ei („Sindicatul succesu-lui,”, „Cultura”, 8 apr. 2010). Dar spiritul scormoni-tor al lui Alex Ştefănescu nu se opreşte aici, ci conti-nuă până la zi: „După 1989 nu ştiu cum s-a întâm-plat, probabil a intervenit diavolul, profitând demomentul de neatenţie al scriitorilor, dar viaţa lite-rară şi-a pierdut treptat ingenuitatea şi a deveniturâtă. Întru totul nefastă pentru viaţa literară a fostpromovarea «corectitudinii politice», formă perfidăde reîntoarcere a „realismului socialist”, sub pretex-tul occidentalizării literaturii române.

A izbucnit, apoi, în forme nemaiîntâlnite, bar-bare, conflictul dintre generaţii („biologice şi litera-re”, cum le vede şi N. Manolescu – n.ns.). A luatamploare ceea ce s-ar putea numi un „rasism al vâr-stei”, sublim şi terifiant. A apărut în viaţa literară „oreţea” de „susţineri reciproce care nu au drept crite-riu valoarea literară, şi de excomunicări nedrepte,nefastă pentru creaţia literară” (Ibid.) O „contribu-ţie” substanţială în acest sens a avut, conform maimultor opinii, „Bisericuţa numită G.D.S”. „Cine suntîn realitate unii dintre membrii G.D.S.-ului, antico-munişti feroce, inventaţi peste noapte, dizidenţiscoşi din mantaua G.D.S.-ului, în vreme ce disidenţiireali sunt daţi, cu brutalitate şi cinism, la o parte,care ar încurca lucrurile, calculele, nu-i aşa? (...)Apropo de turnurile tendenţioase, destul de frecven-te în Istoria... manolesciană, şi Daniel CristeaEnache le analizează en detail, cu onestitate, plătităcu asupra de măsură; serialul publicat în revista Ideiîn dialog i-a provocat suspendarea rubricii dinRomânia literară, ceea ce, să recunoaştem, la caselemai mari, nu se face...” (Aura Christi, Conte, apr.2010)

Fără să accentuăm tragismul cultural manifes-tat de mai multe decenii ante-şi-postrevoluţionare,

găsim, totuşi, necesarsă-l invocăm (post-mor-tem) pe Adrian Marino,mare teoretician al cul-turii (-literare) de dupăG.Călinescu, a căruicarte autobiografică,memorialistică – Viaţaunui om singur – „E undocument, o confesiune(în care – n.ns) e sincercât se poate, dar cu ceidin jur e strigătul deneputinţă al unui om cescruta lumea în care (arfi dorit – n.ns.) să fitrăit. N-a ridicat statui.Unora le va părea o răz-bunare. Nu e. Activiştiiculturali, carieriştii, fa-riseii (...), politrucii (detotdeauna – n.ns.) cupretenţii, avizii de pute-re (...), găşcarii inculţi,cu spoială de atoateştiutori, tupeiştii – eitoţi, şi mulţi alţii, nu facparte din universul celui

care a fost Adrian Marino” – se spune despre el, prin-tre altele, azi.

Criticul C. Stănescu („Omul care şi-a greşitsecolul”, Cultura, 15 apr. 2010), cunoscându-i opera,apreciază că Adrian Marino „...are cu adevărat unanumit geniu caricatural şi, în multe rânduri, for-mule pline de miez, uneori extraordinare, definitoriiîn câteva vorbe pentru fizionomii, caractere, înclina-ţii etc. Chiar şi atunci când formulele pot fi şi saupărea jignitoare (...) rămân cu o sumă de caracteri-zări pertinente ale exponatelor din «jungla literară»pe care cu o superbie scânteietoare el susţine că odetestă. (...) o tulburătoare formă de alinare a unuimare intelectual român «defazat» şi «desincronizat»,rupt de realităţile care l-au cotropit năvălind brutalpeste el”, ajuns în starea de a-şi (re)nega secolul încare a trăit şi creat – cum s-ar mai putea să mai exis-te, acum, personalităţi culturale care să constate că«şi-au greşit secolul»... �

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

� �

� �

CK

Pentru anul 2010 vă invităm să vă abonaţila revista Contemporanul. Ideea EuropeanăABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comWeb: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.ercpress.ro

Europa acasăEuropa acasăsupliment al revistei Contemporanul