TALMACIU

INTE MITURILE ISTORIEI SI REALITATILE CONTEMPORANE

Autor dr, STROILA GABRIEL

INTRODUCERE

Intrebarea care se pune in contextul integrarii europene si a mondializarii problemelor este daca problematica unei localitati ar trebui sau nu ar trebui sa prezinte interes pentru generatiile actuale si cele viitoare. De aceea,in prezenta lucrare nu mi-am propus si nici nu doresc sa redau ,,un alt mod de abordare”a problematicilor cu care s-a confruntat de-a lungul timpului Talmaciu,ci pe baza datelor deja existente si cunoscute,din documentele timpului,din arhive si biblotecii,colectii personale si chiar din marturiile unor persoane,sa incerc o sistematizare a tuturor acestor surse si prezentarea unui punct de vedere in legatura cu existenta multimilenara a acestui mic oras care se numeste Talmaciu. Dintotdeauna omenirea,s-a aflat in cumpana existentei sale intre doua sensuri;proiectia viitorului si revelatia trecutului.Pe cit de usor se proiecteaza pasi in viitor,pe atit de greu se poate renunta la ceea ce se mosteneste din trecut.Dar in nici un caz in proiectia viitorului nu se poate renunta la pasii acumulati in trecut. Cine suntem noi talmacenii ? de unde si de cind existam ? ce s-a intimplat pe aceste meleaguri de a lungul timpului ?,acestea si alte intrebari au framintat nu numai constiinta si preocuparea a numerosi oameni de stiinta,istoricii si intelectuali,dar si a numerosi altii ,simplii cetateni. Acestor probleme si a altor mii de alte intrebari,incerc sa dau raspuns,in limita datelor existente,in prezenta carte. Inceputurile scrisului ,despre Talmaciu,le-a facut inca din 1542 preotul sas Johanes Lebellius,a carui opera-epopee,este insuficient de cercetata,explicata si apreciata de istoriografia romaneasca.Apoi in secolul XX ,numerosi alti intelectuali sasi,precum istoricul Adolf Armbruster,preotul Fridrich Schneider, istoricul Sep Vavrosch,care s-au nascut s-au au trait la Talmaciu,au incercat sa redea aspecte din viata localitatii, mai cu seama din viata si traiul comunitatii sasesti.Altii autori,precum invatatorul Toma Tirsia din Talmacel si invatatorul Ioan Albescu din Boita,au acumulat importante informatii in legatura cu problematia Talmaciului. O mentiune speciala trebuie facuta asupra contributiei domnisoarei profesor Cezara Narcisa Stratulat care a asezat rezultatul cercetarilor sale despre Talmaciu,intr-un referat,care trebuiau sa apara publicat fie sub forma unei monografii fie in publicatiile de specialitate ale timpului,lucru care nu s-a intimplat.Toti cei enumerati mai sus cu operele lor si alte citeva sute de informatii scrise sau prezentate oral au constituit marea majoritate a bazei de date , sursele de inspiratie principale ale prezentei carti,carora le multumesc si le aduc un profund omagiu.

De ce titlu de mai sus ? De ce vorbim in carte de Talmaciu pe Valea Oltului sau in tinutul Tirnavelor ? Ce s-a intimplat aici in timpul lui Decebal ? si ce se intimpla azi ? Acestea si alte intrebari isi vor gasi raspunsul in continutul lucrari,care departe de a fi epuizat toate sursele,a incercat sa dea raspuns tuturor marilor probleme ale timpului prin evenimentele petrecute , asa cum s-au intimplat si resimtit aici,la Talmaciu.Cind vorbim de Talmaciu din punct de vedere ; istoric,politic,economic,administrativ sau spatial, avem in vedere ca limitele acestuia s-au intins uneori de la Sibiu pina adinc in trecatoatea Turnu Rosu,iar alte dati s-a limitat doar la la ceea ce costituia vatra satului.In timp,spun documentele vremi,Talmaciu a avut doua mari perioade de crestre demografica .O perioada cuprinsa intre secolul unu al erei crestine (de pe vreme dacilor) si pina in secolul al cicisprezecelea, cind aici se cunostea si se practica toate mestesugurile conoscute in timp,inclusiv culegerea si prelucrarea aurului.O alta perioada de inflorire demografica a cunoscut localitatea din anul 1918 si pina in prezent.Din vremuri imemoriale si pina azi,localitatea a fost locul de asezare a numeroase populati, ,,raiul” care a dat bunastare si fericire pentru numeroase familii venite in timpurile de demult,din vestu Europei si din vestul Asiei,iar in timpurile moderne din toate judetele Romaniei. Departe de a crede ca subiectul ,,Talmaciu intre miturile istoriei si realitatile contemporane” este un subiect inchis, las criticilor si simpatizantilor acest document pentru a servi ca obiect de lucru in viitoarele dispute sau ca sursa de inspiratie pentru eventualele alte lucrari de specialitate. Voi avea o admirabila stima si consideratie pentru toti cei care vor continua aceasta opera sau vor aduce completari ori imbunatatiri.

AUTORUL.

REPERE ISTORICE ALE TALMACIULUI.

- circa 600.000 i.e.c.(inaintea erei crestine )= este atestat arheologic un toporas de mina confectionat din silex ; - circa 350.000de ani i.e.c = descoperirea unui ciocan din serpentin cenusiu avand lungimea 15cm si grosimea de 5,6 cm; - circa 2.000 de ani i.e.c –epoca bronzului -= descoperirea unei securi; - perioada dacilor( circa 200 i.e.c - 106 e.c) =este atestata cetatea dacica de la BUDEAVA ( locul inca neindetificat );

- aprox 70-80 e.c. (era crestina ) = stabilirea pe teritoriulul actual a unui grup de refugiatai evrei care au intemeiat o asezare numita TALMUD,dupa cartea sfanta a evreilor; - aprox. 85 -95 e.c= construirea drumului lui Traian prin trecatoarea Valea Oltului care face legatura , prin Talmaciu spre Cedonia (Sibiu- Gusterita ); - aprox. 105-650 e.c.= existenta castrului roman de la Caput Stenarum (capatul stancilor) mentionat in lucrarea Tabula Peutingeriana ,publicata in jurul anilor 260-270 e.c; - aprox. 1100-1130 =asezarea temporara a unor triburi secuiesti pe malurile Oltului la intrarea in defileu , primele lucrari de fortificatii in zona; - aprox. 1140-1200=prima asezare a sasilor din Transilvania , inclusiv in zona Talmaciu .Are loc impartirea pamantului in sesii , delimitarea loturilor de proprietatae comuna fata de cele de proprietatae individuala si intemeierea centrului administrativ si religios al tirgului Talmaciului, intre riurile Sadu si Cibin; - 1233= actul de danie al regelui Andrei al -II -lea prin care comitelui Corrardus i se daruieste spre folosinta vesnica , Terra Loysta (Tara Lovistei).... Se presupune, ca centrul administrataiv al acestui domeniu era la Talmaciu; - 1265=prima atestare documentara a Talmaciului ( Tolmach) prin reconfirmarea dreptului de proprietate a comitelui Corrardus al-II-lea asupra domeniului Tarii Lovistei -1311-1339= urmasul contelui Corrardus al II lea ,, Nicolaus de Tholmacs, este atest ca detinator a unor imense domenii funciare pe valea Hartibaciului si pe vaile Tarnvei Mari si Tarnvei Mici; 1369-1370= anii finalizarii constructiilor la cetataea Landskrone(coroana tarii ) din vecinatatea Talmaciului . In acelasi an ,1370, se mentioneaza existenta manastirii Sf. Nicolae la Talmaciu . Aceasta impreuna cu cetataea Landskrone sunt

incendiate si distruse partial de catre principele valah Vlaicu (Vladislav) voivod ; -1385-1526= numeroase incursiuni ale turcilor in Transilvania , pe Valea Oltului,determina autoritatile timpului sa ia masuri de constructie a unor cetati de aparare in defileu .Asa au aparut pe langa Landskrone ( Coroana Tarii) , Cetataea de pe Lotrioara , Cetatile de la Turnul Spart si Turnul Rosu ; -1407 =prima mentiune documentara a cetatii Lauterburg ( cetatea de pe Lotrioara ) care avea raporturi de subordonare fata de administratia Talmaciului; -1453 =regele maghiar Ladislau al IV- lea emite o diploma prin care se trece administrarea domeniului Talmaciu in subordinea Scaunului Sasesc al Sibiului.Localitatile Talmaciu si Saliste cu satele apartinatoare lor, devin ,,Scaune Filiale’’ ale scaunului Sibiului. .In aceasta diploma (emisa la 3 februarie 1453) sunt atestate pentru prima data, scris, satele din domeniul Talmaciu ,respectiv Talmacel, Boita , Plopi ( disparut si intrat in componenta satului Talmacel) Porcesti , Sebesul de Sus ,Sebesul de Jos,precum si Cetatea Coroana Tarii si Cetatea de pe Lotrioara; -1460 =Vlad Tepes isi urmareste adversarii in Transilvania si incendiaza partial Talmaciu; - 1462= infiintarea universtatii sasesti de la Sibiu.Cele sapte scaune sasesti se reunesc sub titulatura Universitatii Sasesti.Talmaciu si Saliste ramin scaune filiale ale Scaunului Sibiului. -1469 = prima mentiune documentatra a castelului de la Boita numit si azi ( Castelul Turnul Rosu ) si a cetati Turnul Spart ;1472 = Matei Corvin incorporeaza , administrativ tinuturile Fgarasului si Amlasului , inclusiv scaunele filiale Talmaciu si Saliste in stapanirea Universitatii Sasesti de la Sibiu

-1489 =Matei Corvin porunceste daramarea si abandonarea cetataii Landskrone . Porunca este infaptuita partial ; 1493-1533 =lupte grele cu turcii in defileu . Sunt distruse partial cetatile de la Lotrioara si Turnul Rosu , iar din cauza inundatilor puternice din anul 1533 aproximativ 1/3 din Turnul Spart este inghitit de apele Oltului ;1540 =Stefan Mailat,reprezentantul voivodului transilvanean Ioan Sigismund Bathorii stapaneste temporar scaunul Talmaciului,prin anularea dreptului de proprietate al Universitatii Sasesti .Un an mai tirziu,pe baza de intelegeri dintre acesta si Universitatea Saseasca este vandut acesteia contra sumei de 2000 dinari1542= la 13 ani dupa izbanda bisericii luterane in Germania , la Talmaciu il gasim pe preotul Johann Lebel predicand si popularizand noua religie; 1573= atestarea documentara a fabricii de hartie de la Talmaciu ;1599 =reunirea ostilor lui Mihi Viteazul , la Talmaciu (16 – 26 octombrie) in vederea campaniei de la Selimbar. Are loc o puternica redesteptare a sentimentului national a romanilor din satele domeniului Talmaciu; 1660-1661=ciuma face victime si la Talmaciu .Se infinteaza ,,contumacia” (Lazaret) la varsarea Lotrioarei in Olt; -1665- 1918 transformarea cetatilor din defileu in puncte vamale si garnizoane militare .Incepand cu anul 1770 Lazaretul devine principalul punct vamal si loc de carantina pentru oameni, animale si marfurile care intrau sau ieseau in/din Imperiul Austriac; -1715-1720 =are loc constructia drumului ,,Via Carolina „ pe Valea Oltului .Cu aceasta ocazie se renunta la varianta ocolitoare a drumului , care ducea spre Talmaciu , pe malul drept al Oltului si apoi pe malul drept al Cibinului si se construieste actuala comunicatie,care duce de la Boita, intre dealul Stefului si cetataea

Coroana Tarii, prin padurea ,, in pini ” si se continua peste paraurile Talmacel si Sadu ,spre Talmaciu; -1721-1741 = mai multe ,,conscriptii’’are autoritatilor austriece atesta existenta unor intense activitati economice atat in cadrul sediului de resedinta a scaunuli ,Talmaciu ,cat si in satele apartinatoare :Talmacel ,Boita ,Porcesti si cele doua Sebese; -1740-1790= perioada unitatiei . In satele apartinatoare scaunului filial au avut loc ample miscari de revolta impotriva unirii cu Roma , incheiate cu represalii si condamnari . Castelul de la Turnul Rosu si mai cu seama cetatea de la Landskrone au fost transformate in locuri de detentie pentru razvratiti . La cetate se vorbeste chiar de existenta unei spanzuratori pentru cei condamnati la pedeapsa capitala; - 1820 - prezent=are loc exploatarea masiva a lemnului pe raurile Lotrioara si Sadu . Talmaciu devine important punct de prelucrare si tranzit, a lemnului; - 1779 – apare la Sibiu,tiparit la tipografia Barth,poemul epic De Oppido Thalmus Carmen Historicum a preotului sas Johann Lebelius,scris de acesta ,in perioada 1542 – 1553,timpul in care a fost preot la Talmaciu.Continutul poemului in limba latina si limba romana,se gaseste in anexa 1. -1852= terminarea lucrarilor de modernizare a drumului de pe Valea Oltului . Intalnire istorica a imparatului austriac, Franz Ioszef, cu printul Barbu Stirbei, al Tarii Romanesti si construirea monumentului ,, Fantana Imparatilor la 1,5 km,sud de Boita -1867-1876 =dupa desfinatrea Universitatii Sasesti (1850) , are loc si desfintarea scaunului filial Talmaciu (1867) si anularea privilegilor privind proprietatea sasilor asupra terenurilor din domeniu Talmaciu . Conform noilor legi terenurile si padurile trec , contra unor despagubiri , in posesia comunelor politice :Talmaciu,Boita,Talmacel,Sebesul de Sus,Sebesul de jos,Sadu,Porcesti(aproximativ 90.000 ha cu padure );

-1884-1897=construirea cailor ferate Sibiu Fagaras si Sibiu -Rm Valcea. Talmaciu devine un vast santier,care sustine,logistic, constructia celor doua magistrale -1890-1896=construirea primei hidrocentrale electrice pe Valea Sadului . Dupa localitatea Sadu, inTalmaciu,ard primele becuri, inca, din 1901.Intregul proces de electrificare a localitatii,a fost terminat in 1912; -1916 =din15august are loc intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial .Armata Romina trece muntii in Transilvania si se declanseaza celebra ,,batalie a Sibiului” (15august-28 septembrie 1916) , in care locul principal de confruntari l-a constituit zona Talmaciului .Dupa ce initial,prin ofensiva armatei romane,s- a creat un cap de pod care se intindea,pe aliniamentul Poiana Sibiului –Selimbar-Avrig, avind limita dinaintea apararii,la 5 km sud de Sibiu ,in a doua etapa, are loc contraofensiva armatei germane si respingerea armatei romane prin defileul Turnu – Rosu .Operatiunea s-a incheiat cu peste 6.000 de morti si imense pagube materiale; -1920-1938 =puternice prefaceri economice si sociale generate de infaptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 .In Talmaciu se creeaza fabrici si intreprinderi de interes national in care sunt adusi muncitori din toata tara . Populatia se tripleaza, de la 1088 de locuitori in 1920 , ajunge la 3600 in 1938.S-au creat doua cartiere noi ,(Firul Rosu si Lumea Noua ),s-au construit o biserica si scoala pentru populatia romaneasca;- 1950-1989 =Talmaciu ca si toate localitatile Romaniei este penetrat de ,,binefacerile si greselile” epocii respective. Dupa o crestere masiva a populatiei ca urmare a mutarii acesteia‚din satele dimprejur(Talmacel,Boita,Sadu,Sebes,Racovita) dar si din sate din alte judete (Vilcea,Alba,Olt,Dolj,Neamt,etc); in jurul anului 1980 populatia s-a stabilizat la 8000 de locuitori,majoritatea lucrind in marile fabrici Firu Rosu si OFA,dar si in intreprinderile din

Mirsa,Sibiu si Cisnadie. In acelasi timp,zilnic,Talmaciu,trebuia sa sustina prezenta a inca 2.500-3.000 de navetisti din satele dimprejur care lucrau in fabricile de aici,in mod special la Firu Rosu; - 1953-1955,ample lucrari arheologice,in zona in care se banuieste a fi existat Caput Stenarum,conduse de regretatul profesor Nicolae Lupu.Rezultatele cercetarilor se afla in anexa 2.-1989 =Talmaciu este declarat oras; -1990-prezent =a avut loc o reducere a potentialului productiv al unitatilor economice din oras,reorientarea fortei de munca catre domenii competitive pe piata europeana,aplicarea legilor proprietatii , regimului funciar si silvic;regim sever in probleme ecologice,regasirea identitatii orasului,ample masuri de gospodarire locala(constructii de locuinte,sistematizare,reparatii la cladirile de interes public,aductiunea apei potabile,inceperea lucrarilor la sistemul de colectare si evacuare a apelor reziduale etc;

REPERE TURISTICE

A) Datini obiceiuri si sarbatorii

1.In 7 ianuarie a fiecarui an,are loc la Talmacel UDATUL IONILOR sarbatoare mistico-religioasa,la care participa,intreg satul si numerosi vizitatori.. Doua care alegorice si mai multi calarasii (calareti pe cai) imbracati in frumoase costume populare traditionale,marsaluiesc pe strzile satului,ca in final sa se adune in marginea unui piriu care trece prin sat pentru a uda cu apa pe cei care poparta numele IOAN. 2. Festivalul folcloric ,,MINDRA FATA TALMACEANA” al copiilor si tineretului din Talmaciu.La acest festival,sunt invitati sa participe ansmbluri artistice din imprejurimi si alte judete.Se acorda premii ,individual si pentru formatii artistice.Festivalul este deschis amatorilor. 3. 27-28 mai,, URCATUL OILOR LA MUNTE” manifestare populara care se desfasoara la Sadu.Dupa o parada a portului poipular si trecerea in revista a participantilor are loc concursul ansamblurilor artistice si concertul de muzica poipulara sustinut de artistii consacratii. 4.28-29 mai ZILELE BOICENILOR” o alta sarbatoare comuna la care pe linga simpozioane,expuneri,intilnirii au loc o serie de manifestari folclorice de cintec si joc. 5. 2-3 iunie INVIRTITA DE LA RUSCA sarbatoare omagiala care are loc la Sebesul de Sus, 6. 29 – 31 iulie ZILELE TALMACIULUI” sarbatoare cu carcter educativ si cultural artistic al carui program se stabileste anual de Consilul local Talmaciu.

b)Obiective naturale,istorice,economice si culturale.

1.SUVARA SASILOR – rezervatie naturala situata pe comunicatia Talmaciu-Sadu (la 3 km de Talmaciu) care include unele speci de plante unice in Transilvania. 2. BISERICA EVANGELICA SI CIMITIRUL BISERICII . Situate in centru orasului Talmaciu sunt atestate documentar pentru prima data in 1429.Prezinta interes deosebit altarul bisericii,orga,.turnul cu ceasuri si cavoul. 3.,CAPUT STENARUM (capatul stincilor) castru roman ridicat in timpul lui Traian (88-117) odata cu cucerirea Daciei de care romani.Este situat pe malul drept al Oltului,pe locul numit de localnicii din Boita ,,In rude” 4. LANDSKRONE (COROANA TARII) numita si cetatea Talmaciului.Asezata la iesirea din Talmaciu catre Valea Oltului,pe locul numit Dealul Furcilor,cetatea este atestata documentar in anul 1370. Cu o suprafata de 100/64 metrii patrati,inconjurata cu 3 rinduri de ziduri,inalte de 5 metri si groase de 1,5 m,cetatea avea 3 turnuri de observatie,orientate catrte sud spre defileu Turnu Rosu,catre est spre Tara Fagarasului si catre nord,spre Sibiu. 5. CASTELUL TURNU ROSU un fort situat la marginea localitatii Boita,construit in jurul anului 1500,cu rolul de a supraveghea trecerea prin defileu.Linga turnul rosu se afla cimitirul eroilor romini cazuti in primul razboi mondial (1914-1918) in celebra ,,batalie a Sibiului”(16-28 sept.1916) 6. FINTINA IMPARATILOR constructie din piatra situata la 1,5 km in sud de Boita,executata in anul 1852 ca amintire a intilnirii istorice dintre imparatul Austo-Ungar Frantz Josef si domnitorul Tarii Romanesti,Barbu Stirbei,cu ocazia terminarii lucrarilor de reparatie a drumului ce strabate trecatoarea Turnu Rosu.

7. DRUMUL LUI TRAIAN fragment de drum ramas din timpul; razboielor dintre dacii si romani,situat la aproximativ 2 km sud de Boita la locul numit Piatra Milosti. 8. TURNUL SPART sau turnul sfarimat,constructie de aparare datind din jurul anului 1500,aflata la 15 km sud de Boita.Actuala forma a turnului dateaza din anul 1533,cind apele involburate ale Oltului au distrus partea dinspre drum..9. CETATEA LOTRIOAREI si CARTIERUl LAZARET La varsarea Lotrioarei in Olt,pe locul in care azi functioneaza o cariera de piatra a existat prima cetate de aparare din defileu,atestata documentar la 1407.In actualele constructii existente la Lazaret a functionat un cimitir pina catre anul 176o.,iar din anul 1840 aici a functionat vama cu loc de carantina pentru toate produsele,marfurile,oamenii si animalele care treceau in/si din Tara Romaneasca in Transivania.10. UZINELE ELECTRICE SADU, 1,2 si 5 Prima hidrocentrala construita in Romania in 1896 se afla la iesirea din Sadu spre localitatea Riul Sadului,a doua hidrocentrala construita in 1910 se afla intre localitatile Sadu si Riul Sadului si ultima cea de a treia construita in 1960 se afla pe un afluent al riului Sadu –Sadurel.Acestea au avut un impact deosebit de pozitiv asupra dezvoltarii Talmacilui.11. MUZEUL PARTICULAR ILIE ROTARU din Talmacel.depoziteaza si prezinta obiecte casnice si de arta folosite de localnici.

c) HANURI SI PENSIUNI.

1. Hotelul restaurant ELLA siutuat pe comunicatia Sibiu-Rm Vilcea este clasificat cu 2 stele.Dispune de 80 de locuri de cazare si un meniu bogat si variat.2. Pensiunea agro-turistica RADOIU,situata in Talmacel la nr,13,dispune de 10 locuri de cazare si un meniu deosebit de variat. 3. Pensiunea agroturistica CALBOREANU situta in Talmacel la nr.64,dispune de 36 de locuri de cazare,asigura desemenea petrecerea placuta a concediului de odihna ,prin realizarea unor drumetii , excursii in zona si alte surprize placute.4. Pensiunea agro-turistica BARBOSA siutuata in Talmacel la nr,124,dispune de 16 locuri de cazare si asigura meniuri ntraditionale preferentiale.5. Restaurantul expres KM 247 situat pe Valea Oltului,asigura servirea mesei in regim ,,urgent” si pe toata durata unei zile.6. Restaurantele LUNCA SALISTEI, situate pe Valea Lotrioarei la 5km de comunicatia Sibiu –Rm Vilcea,asigura servirea mesei in regim de urgenta.7. CABANA PREJBA situata in masivul Lotru la altitudinea de 1744 m .Se poate ajunge pe jos din Sadu,din Talmacel si de Valea Lotrioarei.Dispune de 24 locuri de cazare si asigura servirea micului dejun.In prezent este nefunctionala.8. restaurantul POIANA SOARELUI situat pe soseaua E 81 in colonia Talmaciu 2,asigura un bogat si variat meniu pentru aproximativ 50 de persoane 9. restaurantul PODUL OLT situat in gara Podu Olt, Asigura masa pentru 30 de persoane.

d)TRASEE TURISTICE DIN TALMACIU

- cu autoturismul sau autocarul: - traseul nr. 1 catre nord, spre Sibiu (18km) si Cisnadie (13 km) - traseu nr.2 catre sud,Valea Oltului,Calimanesti(60 km),Rm Valcea(80 km) - traseul nr 3 catre est Fagaras(65 km) Brasov (130 km)-trasee montane. - catre cabana PREJBA,se poate merge pe 3 variante -primul traseu;Talmaciu – Sadu cu masina pana la hidrocentrala Sadu 2 si apoi pe jos pe la Masa verde-Prejba, 4 ore de mers; -al doilea traseu cu masina pina la iesirea din Talmacel (4 km) apoi pe jos fie pe Riusor-Plesita –muntele Muma-,Prejba fie pe Riu-Valea Stefenita-Plai-Muma –Prejba,-al treilea traseu pe valea Oltului-valea Lotrioarei- izvorul Lotrisorului-Prejba; -catre cabana SURU cu trenul sau auto pina la Avrig,apoi pe jos pe valea Avrigelului-Poiana Neamtului- cabana Suru. -catre barajul de la Sadu 5 sau Gitu Berbecului, muntii Cindrel si/sau statiunea Paltinis; -cu masina sau pe jos(30 km,drum pietruit) pina la Gitu Berbecului.Apoi, de la Gitu Berbecului catre Paltinis se poate merge cu autoturismul sau pe jos pe ruta Rozdesti-Muncel -Paltinis - de la Gitu Berbecului spre Virful Cindrel, pe jos ,pe ruta Rozdesti-Serbanei-Cinaia;

CAPITOLUL 1.Asezarea,vecinii,clima,fauna si flora.

Putine din localitatile de pe Terra beneficiaza de un cadru natural,fizico-geografic si climatic care sa intruneasca la superlativ toate calitatile pozitive pe care le genereaza acestea. Asezat la mica distanta de poalele celor mai inaltii Carpati Rominesti,muntii Fagarasului,flancat de cel mai mare riu de interior al Romaniei,riul Olt si aerisit in permanenta de curentii binefacatorii generatii de circulatia aerului prin trecatoarea Turnu Rosu,acest mic habitat uman numit Talmaciu,a fost identificat din cele mai vechi timpuri cu populatii umane si perpetuat pina in zilele noastre..Existenta sa se leaga de existenta trecatorii Turnu Rosu de pe cursul mijociu al Vaii Oltului,impropriu spus trecatoare,caci spre deosebire de toate celelalte trecatori din Carpatii,care parcurg vaii,trec piscuri si munti,stabilind diferente de altitudine,aceasta reprezinta un simplu debuseu (unicul in Carpatii Rominesti)printre muntii si in care diferenta de altitudine,la intrarea Oltului in defileu si la iesirea acestuia din defileu,nu depaseste 10 metrii .Locul care are coordonate geografice intre 23 grade si 41 de minute la 24 de grade si 55 de minute longitudine estica si de la 45 de grade si 30 de minute la 46 de grade si 10 minute latitudine nordica,numit Talmaciu.are urmatorii vecini. La nord de acesta,se deschide panorama unei cimpii line si manoase care duce la capitala tinutului,orasul Sibiu,primul oras rominesc capitala europeana.Tot de la nord curge catre Talmaciu,reunitele, ruirile Cibin si Hirtibaciu,care duc cu ele povara istorica a renumitelor tinuturi,cu acelasi nume,din care provin. De la est,Oltul,se aproprie de Talmaciu,grabindu-se sa patrunda in defileu,dupa ce a strabatut aproape 250 de km,de la izvoare,trecind prin carpatii Orientali,muntii Persani,Tara Birsei si tara Fagarasului.

Dinspre vest,riul Sadu si piriul Talmacelului aduc cu ele bogatia si varietatea solului si vegetatiei din muntii Cindrel si LotruLa acesta altitudine de 450 m,peste toti si toate,dinpre sud-est,vegheaza, masivul muntos Suru(2282 m )din muntii Fagarasului,numit asa de localnicii,deoarece,intr-o viata de om,de putine ori ii este dat acestuia sa vada ca s-a topit zapada in totalitate, pe acest munte .De aceea,contrastul dintre albul zapezi de pe vaile muntelui si negrul pamitului de pe muchiile si coastele acestuia,usor de obsevat de la Talmaciu,la facut pe omul de rind sa boteze acest munte Suru.La sud-vest,de Talmaciu,se afla trecatoarea Turnu Rosu,un culoar lung de aproximativ 65 de kilometri si lat in unele portiuni de pina la, 2,5 km,care desparte de la est la vest, masivele muntoase Fagaras si Lotru.Pe acest culoar,incarcat de istorie,trece spre sud, riul Olt,domolit in ultimii 20 de ani,de nenumarate baraje hidroenergetice(18 gata si 19 in constructie),iar paralel cu cursul Oltului ,se afla,soseaua europeana E 81(strabatuta zilnic de peste 30.000 de automobile)care leaga Peninsula Balcanica si vestul Asiei ,de centrul si vestul Europei.Aici la Talmaciu si clima este diferita prin unicitatea ei de alte zone din tara.Caracteristica principala o constitue,datorita curentilor de aer din defileu,graba cu care se instaleaza anotimpurile anului.Primavara,atunci cind vintul bate dinspre sud este capabil sa ,,uste” in 2-3 zile,straturi de zapada de pina la 1 m.Dar,tot asa de repede,cind vintul bate dinspre est,este capabil sa instaleze straturi de zapada de pina la 1 metru in mai putin de o zi.Numai vinturile dinspre nord si vest stabilizeaza si intirzie venirea primaverii,deoarece aduc cu ele ploii reci,de lunga durata care fac bine solului,dar intirzie aparitia vegetatiei.Exista o vorba la Talmaciu,ca aici vinturile ar bate de doua ori pe an,odata sase luni si altadata inca sase luni,apropo de faptul ca atit primavara cit si toamna sunt bintiute in permanenta de vinturi.

Vara este si ea grabita.Deja la 15 iunie,dupa ploile repezi si vijelioase din mai,vara este instalata.Vegetatia,in special culturile agricole,sunt intr-un proces accelerat de crestere.Totusi de la jumatatea lui iulie,in plina vara,cind peste zi temperaturile se ridica la 30 de grade celsius si noaptea temperatura poate scadea pina la 15 grade,o boarea rece si umeda coboara de Suru peste Talmaciu,inprospatind si oxigenind aerul.Toamna poate veni in orice zi dupa 15 septembrie,pentru ca dupa aceasta data,culturile agricole,in special cele leguminoase si pomicole pot fi atinse de bruma.Dupa aceasta data cerul este mai mult inourat,iar in zilele senine din diminetele lui octombrie,pe toata valea Oltului si Cibinului se instaleaza,pina catre amiaza,o ceata deansa si foarte receSi iarna se grabeste.A nins uneori in 15 octombrie.Dar,tot asa de repede se poate topi zapada si usca pamintul ,astfel ca lucrarile agricole,pot continua si dupa ce a nins odata,deoarece solul revine repede la caracteristica sa principala,aceea de a putea fi lucrat. Iernile profunde nu dureaza prea mult.De sf Andrei sau cel tirziu de sf Nicolae,ninge o zapada de avertizare,dar care tine putin.Apoi de Craciun sau cel tirziu de Anul Nou se asterne un strat gros de zapada,care la Boboteaza si sf.Ioan,genereaza un ger,, subtire si aspru”,ceea ce invita localnicii sa petreaca timpul mai mult prin casa.Apoi gerul scade din intensitate si catre sfirsitul lui februarie se intrevad primele semne de primavara.Din observatiile statiei meteorologice de la Talmaciu si amintirile virsnicilor rezulta ca aici iernile,au fost pina in urma cu 15 ani,foarte darnice cu cantitatea de zapada cazuta.Dar,odata cu incalzirea vremii in toata lumea si la noi au scazut cantitatile de zapada si chiar debitul riurilor,dar in schimb au crescut temperaturile zilnice.

Peisjul complet al Talmaciului este dat,in afara resurselor si frumusetilor naturale de contributia omului,a acelui om care de a lungul timpului a reusit sa puna in valoare aceste frumuseti si prin

care si-a asigurat confortul material si psihic potrivit nevoilor si posibilitatilor din epoca care a trait.Talmaciu a trecut si a trait prin toate momentele frumoase sau urite ale istoriei.Sute de ani de liniste,pace si prosperitate,zeci de ani de framintari politice si sociale de reasezare a unor relatii noi intre oameni si institutii si alti anii buni de cataclisme naturale.Foarte multe date si fenomene au ramas scrise in documentele timpului,alte intimplari s-au pierdut odata cu documentele care s-au distrus,unele nerealizari din cadrul urbei se crede ca au fost urmare a neconcordantei dintre viziunile diferite ale oamenilor timpului de a valorifica oportunitatile oferite de natura si mediul de afaceri ,iar alte date nu s-au scris,dar se banuieste ca asa ar fi avut loc.In sfirsit s-au pastrat unele date si intimplari in denumiri geografice,in folclor sau in constiinta satenilor mostenire de la predecesorii lor.

In tot decursul istoriei sale,Talmaciu,a fost un mic centru social,administrativ,economic si de cultura pentru toate celelalte localitati din imprejurimi.In sudul Talmaciului,se afla localitatile Boita si Turnu Rosu(fost Porcesti) ultimile localitati din arcul carpatic,care deschid drumul Oltului catre trecatoare,in drumul sau catre Dunare. La vest se invecineaza cu Talmacelul si Sadul.

De prima se leaga prin nume,Talmacelul,reprezentind,in conceptia celor care au dat nume localitatilor,fratele mai mic al orasului,de astazi.Din Sadu,vine riul cu acelasi nume,care a reprezentat forta motrice a industriei manufacturiere la Talmaciu,dar si un imens izvor de paduri.La nord se invecineaza cu satul Vestem si comuna Selimbar,de existenta carora se lega existenta unor diferenduri istorice,legate de dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole.In sfirsit la est, se invecineaza cu satul Bradu si comuna Racovita.Inceputurile existentei targusorului Talmaciului dateaza,potrivit parerilor,preotului-poet Johannes Lebellius(una din personalitatile orasului) inca din anii 70 ai erei crestine.O

descriere completa a orasului de la intemeiere pina la 1542 se poate afla citind traducerea manuscrisului ,,De oppido Thalmus Carmen historicum,,(in anexa 1 a cartii)Pe teritoriu Talmaciului,la nivelul solului sau subsolului nu se cunosc a fi existat minerale de importanta deosebita.Gasim in schimb,o varietate de combinatii naturale,dat fiind caracterul eterogen si diversificat al reliefului.Astfel in luciul apelor Olt,Cibin,Sadu sau Talmacel gasim soluri nisipoase sau luto-nisipoase.Pe dealurile din imprejurimi si cimpia din nord sau nord-vestul localitatii,gasim soluri argiloase sau podzolice,iar in padurea din est si dealul ,,Pe Piatra,, gasim soluri brune de padure si roci piemontane. Corespunzator reliefului,solului si climei locale,la Talmaciu si imprejurimile acestuia gasim o varietate complexa de copacii,arbusti,plante,ierburi,flori si burieni in cantitati si sortimente suficiente. In inaltimile muntilor din localitatile invecinate,Sadu,Talmacel,Boita,Turnu Rosu,predomina padurile de conifere (brad,molid),padurile de fag,iar pe malurile piraielor – arinul si mai putin padurile de paltin,scorus,mesteacan,etc. Coborind mai catre ses,in luncile Oltului si Cibinului gasim o padure de stejari batrini,intinsi pe aproape 300 de ha,presarati pe ici colo cu esente de carpen ,salcim si artar.Mai jos,pe malurile riurilor Olt,Cibin,Sadu si Talmacel,creste intr-o forma destul de dezorganizata arinul,salcia si rachita.Din categoria arbustilor,atit pe versantii abruptii ai delului Cetatii cit si in alte locuri necultivate cresc unul linga altul:gorunul,singerul,lemnul cinelui,lemnul dulce,jnepanul,macesul si porumbarulIn categoria plantelor salbatice,dar utile oamenilor locului se gasesc zmeura si mura de padure,coacazele si afinele,etc .La pret de mare cautare in zona Talmaciului sunt florile care cresc in natura spontana,nedirijate sau intretinute,dintre care enumeram: ghiocei de primavara,clopoteii,papadia,floarea

vintului,luminarica,ciubotica cucului,spinzul,violetele,cimbru salbatic,tigancusa,floarea de nu ma uita,etc.In culturile de griu si gradinile oamenilor s-au cuibarit tot felul de buruieni care impiedica dezvoltarea plantelor cultivate,dintre care se pot enumera:matraguna,urzicile,volbura,palamida,etc.De mare interes si importanta deosebita,in zona,desi nu se prea cunosc si nici nu se utilizeaza sunt plantele medicinale din flora spontana,precum;musetelul,arnica,ghimpele,salvia,tisa,pelinul,menta,socul si frunzele de tei.In aceasta categorie intra si acele plante medicinale,otravitoare,dar utile cind sunt utilizate cu recomandare,in terapiile contra diferitelor bolii precum:degetelul,matraguna,spinzul,merisorul,brindusa de toamna,cucuta si sofranul.In cantitati semiindustriale se pot colecta frunze si fruicte de paducel si maces.In ceea ce priveste culturile agricole care se infiinteaza sub obladuirea taranului talmacean,trebuie subliniat ca desi este in aproprierea muntelui,aici se pot cultiva orice planta corespunzatoare latitudini de 45 de grade latitudine nordica.Rezultate deosebite dau culturile de griu,secara,orz,ovaz,porumb,borceag,trifoi,lucerna,,floarea soarelui,cartof,in si cinepa.Deasemenea,culturile de legume,precum; ceapa,ardeiul,tomatele,patrunjelul,usturoiul,hreanul,sfecla,dovlacul,fasolea, castravetele,varza,morcovul,mazare,ridichi,salata verde,linte,telina,rabarbura si spanacul.

Cu rezultate bune se comporta si pomii fructiferi,precum ; marul,prunul,ciresul,zarzar,gutui,visini si mai putin caisele si piersicile..Aporoape in curtea fiecarui gospodar sau pe cimpiile destinate pasunatului, s-a pastrat in decursul timpului,dudele rosii,albe sau negre.Vita de vie desi modesta este prezenta in zona prin soiurile ,,Nova ,, si ,,Isabella,,rezistente la boli si daunatori,dar si la temperaturile oscilante din lunile aprilie si octombrie

Florile,plante decorative,destinate la diferite evenimente,dar si ca elemente de estetica din cadrul fiecarei gospodarii sunt reprezentate de;lacrimioare,panselute,trandafiri,margaritare,gladiole,garoafe,narcise,lalele,crini,macii rosii,,brinduse,etc.Pe timp de iarna se pastreaza la mare cinste in ghivece sau lazi de lemn; muscatele,petuniile si cactusii.Deasemenea in casele bine organizate si instarite se pastreaza in permanenta in lazi sau ciubere de lemn; arbusi de lamii,portocal,leandru,trandafir japonez si alte specii exotice.Aproape in fiecare curte este crescut si ocroti malinul alb si malinul rosu.Animalele domestice din gospodariile satenilor a reprezentat,in trecut principala preocupare a talmacenilor.Perioada anilor 1980-1990,a insemnat un regres in cresterea animalelor,in timp ce azi,aproape 35% dintre famiile de talmaceni detin una sau mai multe animale de casa.Astfel,se cresc ;vaci,oi,capre,porci,cai,gaini,rate,giste,iepuri de casa,ciini si pisicii si mai putin bivoli,care altadata reprezenta faima crescatorilor de animale din aceasta zona.

Apicultura, datorita existentei unei bogate faune locale,a constituit in permanenta o preocupare principala a locuitorilor talmaceni.

Din rindul animalelor salbatice se pot mentiona pasarile care migreaza toamna spre tarile calde si care se intorc primavara.precum; rindunica,barza,cocostirc,giste salbatice,grauri,sitari,prepelite,priveghetoarea,pupaza,mierla si sturzul.Apoi o alta categorie de pasari ramin,in mod obisnuit pe loc,precum; ciocirlia,pitigoi,cinteza,sticlete,gaita,cotofana,ciocanitoarea,cioara,uliu si vrabiile.In padurile din jurul orasului,sunt multe privighetori,lilieci,huhurezi,iar pe malul apelor gasim codobatura

si fazanul.In munti la inaltimi mari se poate vedea cocosul de munte si mai jos cocosul de mesteacan. Vara pe timp calduros,atat ziua cit i noaptea se pot vedea,pretutindeni,de diferite marimi si si in cele mai variate culorii,fluturii.Apele curgatoare din interiorul si din afara localitatii ascundeau nenumarate specii de pesti,precum; mreana,crapul,stiuca,salau si plevusca,in timp ce din apele Saduluii si Talmacelului,se pierdeau uneori in Cibin,pastravii si citeodata lostriteleAnimalele salbatice,din ce in ce mai putine la numar,gasesc inca in flora din jurul Talmaciului conditi de hrana si ascunzisuri.Este intilnit din ce in ce mai des ursul,iar lupul poate fi vazut mai cu seama iarna.Deasemenea,mistretul,cerbul,caprioara,risul,ariciul si iepurele de cimp,desi sunt din ce in ce mai rare,sunt inca prezente in arealul zonei.Jderul si veverita aproape au disparut in timp ce vulpile au proliferat intr-un mod ingrijorator.Se remarca prezenta din ce in ce mai mare a cucustiucilor,pasari inexistente la noi pina prin 1970

.

Genereatia actuala,ca si cea urmatoare,are imensa raspundere de a conserva actualul habitat de flora si fauna,avind in vedere procese naturale care au loc pe TERA,(incalzirea globala,seceta si lipsa surselor de apa),precum si implementarea acelor masuri care sa asigure o dezvoltare durabila si protejata a biodiversitatii sistemelor ecologice. Un prim pas in conservarea specilor de plante s-a facut prin infiintarea rezervatiei naturale SUVARA SASILOR,o terasa aflata pe malul sting al riului Sadu,intre localitatile Sadu si Talmaciu,la o altitudine de 430 m ,unde sunt raspindite mai multe formatiuni geologice de virsta Neogena – Cuaternara.Etajul colinar in care este asezata rezervatia este caracterizat de temperaturi medii

anuale de 9 grade celsius,precipitatii medii anuale de 819,6 mm si umiditate relativa a aerului de 75%.Unicitatea rezervatiei este data de existenta unor specii din flora spontana,precum ,,molinietul relicar”,nemaintilnit in Transilvania.Deasemeneaaici vegeteaza mai multe specii floristice rare,precum; mararul porcului,narcisa,stinjenei,gladiola,iarba neagra,brindusa,coacazul de munte,salcia tiritoare,gentiana,limba sarpelui,orhidee,etc.Nu s-au identificat specii de animale rare,dar sub tufisurile de arin,mesteacan si rachita si-au gasit adapost zecii de specii de pasari,caprior,mistret si sute de specii de nevertebrate.Cele mai importante denumiri ale suprafetelor de teren de pe teritoriul Talmaciului pastrate in constiinta localnicilor,sunt:

1. INTRE IAZURI (pe partea drepta a riului Sadu)

- Pe Dealul Sadului - In Porca- Sub deal - Sub Porca.- La gradina de legume -Pe sub Teis- La sura lui Schvartz - La apa repede- Poteca de la piriul ciobanului - La padurea de stejari - La santul de piatra - In suvara - La fintina curata 2. CIMPUL SADULUI (pe partea stinga a riului Sadu) - Pe drumul Sadului - La moara de pulbere- Pe Erlen - Pe drumul Cisnadiei - La baraj -La pamintu negru

- Pe coasta de sus - Pe la Robjen

3.CIMPUL DE MIJLOC (partea de nord,comunicatia catre Sibiu)

- In groapa lupului - Pe la Kroamen - - Pe drumul Vestemului - Pe la masa de piatra-La pivnita de piatra -Drumul vechi de oras. - Pe Handakes - Pe drumul Cisnadiei.- Sub siru galben - Pe la spital- Pe siru galben - La ograda- La fintina - Pe baterii - La firma Feltrineli

4.CIMPIA CIBINULUI (malul drept al riului Cibin)

- Pe valea clopotului - La groapa rece- In vadulet - Groapa racoroasa --- Pe drumul de la fintina - Dincolo de groapa- La pasune - La gaurile vulpilor- Pe calea mica - Pajistea iepurelui- Pe la stepp - In balta Brasovului- La izvorul rece - Pe Guldmitzam

5. IN LUNCII(malul sting al Cibinului si din lunca Oltului pina la Bradu)

- Pe piatra - Pajistea turnului- Urcusul pompierului - La varnita

- Padurea bisericii -La lac(elesteu)- Pe pajistea raiului - Cimpu lat- Muntele raiului - Pe poteca spre Bradu- Groapa rosie - Groapa Rarefsch- In livada - Dealul ascutit.- La vadul ungurului - La fluxul negru- Puntea cu fringhie - Dincolo de deal - Sub kirzamern - in vararie - La butalau - schliecht- In gropile reci -Pe mosia lui Gallus- in batatura - coasta viilor. - la masa de piatra - la gaura darimata- ocolul ursului - la zuelesch - Carpinis(in carpeni) - la plugul de aur- la groapa rece - pe coasta.- pe pajistea cu foc - pe dig- la Podul Olt - la viile noi.- pe piatra de la Podu Olt -la gaura cu grine.

6. IN JURUL CETATII

- la moara Boitei - pe delul abrupt.- la gratar - la gradina de legume.- la gaterul lui Simon Roth - intre brazii- la fintina cu mortaciuni - la locul cu ciulini- sub cetate. - pe colina de observatie- pe cetate - in lanul cu porumb- dupa cetate - la biserica Koteria- in paraul cerbilor.

Capitolul 2 epoca straveche si veche

. 2.1 Realitate si fictiune

Cind vorbim despre Talmaciu din punct de vedere istoric avem in vedere cele trei aspecte legate de rolul sau de domeniu,scaun si localitate.Geografic,Talmaciu,este legat de trecatoarea Turnu Rosu – Calimanesti prin aproprierea sa fata de aceasta fiind cel mai sudic punct din Transilvania meridionara.Cronologic,istoria Talmaciului,incepe cu descoperirea arheologica de la Racovita,a unui toporas din silex cioplit,destinat pentru cioplit,razuit si taiat cu o vechimime de peste 600.000 de ani i.d.Hr.1) identice cu cele descoperite in bazinul superior al vaii Argesului.Faptul ca acesta zona a fost locuita din cele mai vechi timpuri o demonstreaza descoperirile arheologice de la Sadu ,Boita si Talmaciu in luncile riurilor Sadu,Cibin si Olt a unor obiecte de lucru si lupta datid chiar din paleoliticul inferior 2) Cultura neoliticului a dat la iveala la Boita un ciocan de piatra slefuit si un topor de silex,slefuit 3)in timp ce la Talmaciu s-au gasit o secure-ciocan din serpentin cenusiu si si un topor de piatra nelustruit 4)Intimplator sau nu majoritatea descoperirilor arheologice facute pe domeniul Talmaciu se refera la obiecte destinate atit pentru lucru cit si pentru lupta,astfel,ca avem de a face cu niste locuitori care de a lungul istoriei au fost nevoiti sa schimbe instantaneu unealta de lucru cu arma de aparare In epoca bronzului si a fierului,odata cu cresterea numarului de asezari omenesti a dat nastere la nenumarate vestigii materializate in

obiecte de folosinta individuala,utilaje agricole(plugul de fier) si construirea de cetati.5) Din pacate,lipsa unor forme autorizate si specializate(tip muzee,case memoriale, colec -ctii de arta) in zona ,a permis disiparea acestor descoperiri arheologice in alte locuri din tara si peste hotare.Deasemenea,inca mai exista o multitudine de obiecte de arta inca nedescoperite sau aflate in diferite stadii de degradare ca urmare a lipsei sapaturilor arheologice in zonele in care au existat diferite forme de convetuire.Dealtfel, in acest loc,unde se separa muntele de cimpie,unde,artificial,s-a delimitat occidentul de orient si au fost obligati sa convetuiasca la un loc,vorbitori de mai multe limbi,se stie sigur ca a existat o bogata si variata viata sociala.Unele fenomene si procese istorice care avut locnu pot fi interpretate din lipsa probelor materiale si atunci se recurge la bogata “memorie colectiva”care pastreaza si astazi amintirea unor vremuri trecute.Si cind si acestea sunt epuizate apelam la interpretarea semantica a unor denumiri geografice, de personae si fenomene care au avut loc. Exista foarte multe legende la Talmaciu,incepind cu pelasgii,despre care se banuieste ca ar fi predecesorii tracilor,descrisi de Homer,ca fiind un popor mitic.Acesti uriasi care stapineau cindva lumea au existat si la Talmaciu.Unul se afla pe “dealul cetatii”(actuala cetate- coroana tarii) iar celalat pe dealul “Magura” (popular Barc)din compunerea localitati Boita.Intre cei doi uriasi a existat o permanenta lupta pentru suprematie,iar sfirsitul lor,potrivit legendei ar fi a avut loc instantaneu, ca urmare a ranilor primite,in timpul luptelor fizice.Metaforic,se vorbeste ca intre cei doi uriasi lupta ar fi durat sute de ani,iar ei ar fi lasat mostenire,ca aceasta sa se continue,cum de altfel s-a si intimplat sa aiba loc o permanente disputa,certuri ,amenintari si procese intre locuitorii sasi ai Talmaciului si rominii din Boita privind

terenul agricol aflat intre cele doua dealuri,situatie care a durat.de la 139o si pina la primul razboi mondial.6)

O alta legenda,veche,incearca,sa arate cum au fost stabilite numele localitatilor din zona,Astfel,spune legenda,ca un anume grof “Nicolaus de Flandra”care a participat alaturi de cruciati la asediul Constantinopolului se intorcea acasa pe drumul destul de greu al Vaii Oltului.In dreptul localitatii Ciineni a fost tinut in loc timp de mai multe ore de o ceata de ciini.Apoi,ajuns la Talmaciu a aflat ca regiunea in care se nascuse a fost bintuita de mari inundatii,iar regale Geza al II-lea acorda privilegii acelora care se asezau sa locuiasca in tinutul dintre Carpati si riul Tirnava Mica.A hotarit sa ramina aci,si-a adus rudele si impreuna cu un orecare Dobo a primit sarcina sa apere defileul Turnu Rosu.Asa a ajuns sa colaboreze cu locuitorii satelor din jur carora le-a dat si nume. Satului care avea foarte multi boi i-a zis Boita,altul care avea multi porci i-a zis Porcesti(azi Turnu Rosu} si altui sat in care locuia unul din fii sai zis Talmaciu mic(azi Talmacel)iar acolo unde la latrat ciini –Ciineni.7O alta legenda locala,publicata de primul preot luteran de la Talmaciu Johannes Lebel in 1542,in lucrarea “De oppido Thalmus Carmen istoricum”incearca sa stabileasca provenienta numelui orasului.Acesta crede ca in anul 7o d.Hr.dupa asediul Ierusalimului si prigoana evreilor,un grup de evrei bogati se stabilesc in acesta zona si intemeiaza o asezare noua caruia ii dau numele Talmud,dupa numele carti sfinte a evreilor.8)De remarcat ca acesta legenda este scrisa intr-o perioada cind sasii din Transilvania sustineau cu tarie ca prin filiera gotilor,ei ar fi urmasii Romei.Lebel demonstreaza ca rominii sunt urmasii romanilor colonizatii in Dacia de catre Traian ”dupa lupte grele”definind in acelasi timp conceptia sa privind numele de valah 9)

Cu privire la teritoriu care apartine de Talmaciu si numit “Armenii” legenda sustine ca aici ar fi locuit o populatie care a venit impreuna cu evrei cu care erau tovarasi de negot.Dealtfel B.P.Hasdeu

vorbeste de existenta unei episcopii armene la Talmaciu cu legaturi strinse cu episcopiile de la Strigoniu si Curtea de Arges.in secolele XII-XIII (10)

Exista o legenda si despre marea invazie mongola din 1241,care potrivit relatarilor ar fi distrus din temeli tirgusorul Talmaciu si care spune ca pe valea Oltului nu departe de Talmaciu mai multe femei se aflau la strinsul finului,cind au aparut din senin acesti barbari,care le-au batjocorit si in final le-au ucis. In amintirea prapadului,locurile au fost botezate “muierile din sus” si “muierile din Jos”11)

2.2 Dacii,romanii si aparitia localitatilor din domeniu Talmaciu.

Problemele milenilui 1 d.Hr., au fost enumerate ,de istorie,ca fiind , in mare urmatoarele;caderea imperiului roman sub loviturile nimicitoare ale migratorilor,crestinismul o noua cale de regasire a omului,formarea popoarelor si a natiunilor.

Dacii urmasii tracilor ,pe aceste meleaguri au dezvoltat o puternica civilizatie a lemnului,cultivau cereale si cresteau animale,care reprezentau sursa lor,de existenta,aveau un singur zeu si a fost ultima provincie din Europa cucerita de Roma.Patrunderea romanilor in Peninsula Balcanica 146 i.Hr. si aproprierea de Dunare indica o iminenta ocupare a Daciei si implicit inceperea procesului de formare a poporului romin.Primele garnizoane si apoi colonii romane de pe teritoriul tarii noastre dateaza din anii 6o e.n. printre ele aflindu-se si “Caput Stenarum”(capatul stincilor) la intrarea in defileu,la 5 km de Talmaciu,prima cunoscuta in Transilvania.Importanta acestui “cap de pod”peste muntii,pentru romani, este data de faptul ca asigura acces rapid catre Sarmisegetuza si celelalte cetati dacice din Transilvania.Cercetarile arheologice intreprinse pina in present,pentru descoperirea castrului roman de la Caput Stenarum, au scos la iveala existenta unui

complex militar si a unui castel cu caracter public privat (12).Aceste descoperiri s-au facut pe cea de a doua terasa a Oltului,in aproprierea unei tiglarii,la locul numit de localnici “La Rude”In interiorul constructiilor s-au gasit monezi cu inscriptia Marcus Aurelius,iar pe caramizi inscriptia Legiunea XIII Gemina,ceea ce ne determina sa afirmam ca aceste vestigii dateaza din secolul II d.Hr.deci dupa cucerirea Daciei de catre romani.Acest lucru ne indreptateste sa credem ca aceste descoperiri sunt partiale, reprezentind numai o parte a castrului si coplexului roman care se afla la Caput Stenarum,urmind ca in viitor sa se faca noi descoperi arheologice.In aceasta judecata se porneste de la faptul ca Roma era o cetate,iar imperiul roman o extensie a urbei,oriunde erau colonii romane se creau mici orase,cu temple,alimentari cu apa,pavaje,arhitectura civila ,viata culturala si organizare sociala.Ori prezenta unei legiuni romane precum legiunea XII Gemina,fie si numai prin rezervistii ei,inseamna ca aceast castru roman a avut o importanta deosebita.Rezultatele descoperirilor arheologice de la Caput Stenarum sunt prezentate in anexa la carte,sub forma unui referat intocmit de regretatul si eminentul istoric Nicolae Lupu. Secolele III,IV si V .inclusiv dupa retragerea aureliana,trebuie sa fi avut un impact deosebit asupra populatie locale,deoarece concomitent cu cu insusirea religiei crestine(legiunea XII Gemina participase in anul 7o la asediul Ierusalimului,multi soldati erau crestini)avea loc procesul de asimilare a populatiei dacice si toate acestea sub loviturile naucitoare ale migratorilor care strabateau defileul in sus si in jos. Prabusirea imperiului roman a insemnat in plan material o ruralizare a oraselor,reducerea economiei la agricultura,decaderea culturii si o organizare sociala primara si patriarhala (13)Acest lucru s-a intimplat undeva in secolele V-VI,e,n.cind castru roman “Caput Stenarum”a fost parasit,iar populatia locala s-a retras spre zonele mai impadurite,ferite de navalitori.Astfel au luat fiinta satele:Talmaciu,Boita,Talmacel,Plopii,Sebesul de Sus si de Jos,Porcesti si chiar unele din defileu precum Ciineni,

Boisoara,Racovita,etc in care si azi dupa 1500 de ani mai gasim devalmasia ca forma de proprietate,exploatarea primara a lemnului ca forma de existenta,cresterea oilor ca sursa de venituri si in general o viata sociala in care clasele sociale sunt foarte apropiate ca nivel de trai si cultura,deasemenea, lipsesc stratificari sociale pe criteri economice sau sociale

Influenta romana a fost atit de puternica asupra nasterii poporului romin incit si dupa 16oo de ani de la cucerirea Daciei de catre romani,la Unirea Principatelor Romine ,s-a pastrat vie originea si geanelogia numelui de roman,uzitindu-se de acesta realitate la denumirea noului stat.

Se stie ca in Europa numele tarilor s-a format in 3 moduri; a)prin despartirea din masa romanica si insusind numele provinciei respective (ex Spania,Italia); b)prin cuceriri de catre un trib mai puternic(franci,rusi,bulgari) a celorlante triburi si adoptarea numelui acestui trib c)reuniuni de triburi primitive in care un trib mai puternic a dat numele celorlanti(germani,engleziu.sirbi) Cazul atipic al romanilor,demonstreaza inca odata vechimea si influenta deosebit de puternica a romanilor asupra locuitorilor si locurilor din Dacia

Populatia Daciei –Romane a fost evaluata la data retragerii aureliene la 1,5 milioane de locuitori 13).Din aceasta cam 1o% o reprezenta administratia si coloni romani,inclusive”militarii veterani”improprietariti in Dacia.Incercarile actuale ale unor nationalisti straini de a demonstra ca romani au nimicit intreaga populatie din Dacia,iar la retragerea aureliana au lasat un vid de populatie sunt infirmate de realitate.Valurile de popoare migratoare care au bintuit aceste locuri,in timpul si dupa retragerea aureliana,au gasit aici surse bogate de hrana,o populatie crestina legata de Roma si o puternica infrastructura de sosele si drumuri.Marea capacitate a acestei populatii a fost aceea de a pastra nealterate valorile primare ale crestinismului si

in acelasi timp de a asimila orice nou val de migratiiin cadrul populatiei autohtone.Concomitent cu procesul de formare a poporului romin,in defileul Turnu Rosu ramineau comunitati de daci liberi care nu recunosteau si nu se supuneau autoritatilor romane.Anul 117.la moartea lui Traian,este anul care va ramine in istorie cind generalul roman Marcius Turbo duce cele mai crincene lupte cu dacii neasimilati – numiti “latrones” sau pe intelesul popular “lotrii”15)Termenul de”lotrii” ,inca din acceptiunea romana era sinonim cu “tilharii,hotii de drumul mare”si s-a transmis din antichitate pina in epoca moderna ,fiind atribuit locuitorilor din defileu care nu se supuneau autoritatilor administrative, fie ca au fost ei romani,unguri,turci,sasi sau austrieci.Dupa ei s- a dat numele unui intreg masiv mintos si la numeroase vaii care izvorasc din acest masiv, precum Lotrioara,Lotrisor,Latorita,etc.

2.3 Intunecatul ev mediu romanesc sec. VI-XI

Populatiile migratoare au lasat foare putine urme materiale in zona Caput Stenarum(sau poate inca nu sunt descoperite),iar din toponimia locurilor gasim ceva denumiri ramase de la pecenegi,o populatie neinsemnata si venita tirziu in arealul zonei.Patrunderea triburilor slave in secolele VI-VIII,in peninsula Balcanica a accentuat si mai mult starea sociala si economica pastorala si patriarhala a rominilor din Dacia post-romana. In timp ce Europa apuseana isi gasea indentitatea prin formarea natiunilor,sub conducerea unor lideri puternici,iar societatea se scinda in categorii sociale, taranii,mestesugari si clase sociale superioare,de nobili, capabile, sa creeze literatura,arte,constructii,in general progres social,societatea romanesca stagna.

Populatiile daco-romane,tangential slavizate,traiau,in acele secole, cu amintirea de glorie de pe timpul romanilor,aveau o economie inchisa,taraneasca,in care fiecare gospodarie isi fabrica hrana ,imbracamintea,uneltele,constructiile si toate cele necesare membrilor ei.Comertul functiona foarte putin si numai la nivelul trocului si al necesitatilor imediate(hrana).Nu se punea problema darilor si a impozitelor catre domn(rege) si stat pentru mentinerea unei armate sau a unei culturi.Nu existau orase,ci doar sate mai mari si nici nu s-au creat lucrari de arta impresionante.Scriitorii si istoricii romini ,ocolesc sau nici nu amintesc aceasta perioada din viata poporului nostru.Un titan al culturii universalale precun Emil Cioran,nascut in zona,are oroare si este rusine de cele traite de predecesori nostrii.Totusi,perioada aceasta intunecata,a dat numeroase opere de arta in domeniul literaturii prezentate mai tirziu in scriierile cronicarilor moldoveni si ale Scolii Ardelene si este in continuare,izvorul culturii populare rominesti In perioada la care ne referim a avut loc impunerea si consolidarea religiei ortodoxe pe toata suprafata celor 3 provincii rominesti,iar prin introducerea alfabetului chirilic s-a realizat ruptura de biserica catolica. Aparitia catre sfirsitul secolului a XI-lea a unor mici entitati statale (tarii,ducate,voivodate )grupate in jurul unor lideri locali,mai degraba lideri spirituali,influenti,n-au ajutat cu nimic la dezvoltarea economica a zonelor ceea ce inseamna o pierdere de 500 de ani in dezvoltarea economica, fata de tarile Europei apusene.

Lipsa de liniste,lipsa de independrnta politica si lipsa unitatii politice sunt cauzele cele mai importante care au impiedecat pe romini sa se ridice in plan material si cultural in secolele VI-XII.16).Abia dupa intemeierea statelor feudale Tara Romaneasca si Moldova,la mijlocul secolului XIV, putem vorbi de o orecare prosperitate economica de o cultura si o independenta politica. Altfel se prezenta situatia in Transilvania ,care incepind cu jumatatea

secolului al XI leaa suferit un proces de incorporare administrativa in regatul maghiar.

Ungurii,ultimul popor migrator sosit in Europa in secolul IX,au gasit ca zona de asezare Cimpia Panonica,pe cursul mijlociu al Dunarii. Dupa ce “parintele”triburilor maghiare-Stefan ce Sfint i-a unificat,sedentarizat si crestinat au gasit cu cale sa intemeieze un regat asemanator cu cel francez al lui Carol ce Mare si cel german,al lui Otto al II-lea.In politica lor au fost ajutati si de imprejurarile istorice ale separari bisericilor prin marea schisma din 1054,ungurii intrind in sfera de influenta a catolicilor.Astfel ,ca,in numele convertirii la religia catolica a cit mai multor crestini si atragerii cit mai multor adepti ai infaptuirii ‘regatului mare”regele ungurilor,acorda prin danii-pamint,titluri nobiliare si schimbau numele in maghiar , tuturor acelora care jurau credinta regelui.Timp de 2oo de ani,urmasi lui Attila si Stefan cel Sfint, au extins limitele regatului in est si sud pina la Carpati,in nord si vest pina acolo unde nu atingeau interese germanilor.S-au dus lupte grele cu sirbii din Voivodina,slavii din Carpatii nordici si cu voivozii Glad.Litovoi si Menumorut din Transilvania.In afara sistemului de danii si al cuceririlor pe calea armelor,regii ungurii au dislocat tribul maghiar al secuilor din zona Bratislava (de azi) in zona Bihoruluila (Secuieni-Salonta ) si Unirea(Alba) o etapa intermediara pe malul Oltului si al Cibinului,la Talmaciu si apoi la Sf.Gheorghe-Miercurea Ciuc.Deasemenea,datorita relatilor de rudenie ale regelui maghiar cu curtea regelui german a acordat dreptul unor populatii germane din Flandra ,Luxemburg si Saxonia,sa intemeieze colonii in sudul Transilvaniei,intre Olt,la sud si Orastie la nord-vest si Drauseni la nord-est.

Dupa anul 1300,odata cu incheierea politicii de anexare de teritorii,regatul maghiar a intrat in declin, avind mari probleme cu mentinerea teritoriilor anexate,datorila lipsei aparatului administrative,dar si numarului mic de unguri din regat,ceea ce a facut

ca in toata existenta sa statul maghiar sa aiba o singura politica cea a maghiarizarii numelor celorlante populatii.

Mentinerea regatului Sf.Stefan,au determinat luarea in decursul timpului a unor masuri interne,precum,aducerea de printi straini,aliante politice si militare cu germani,poloni,austriecii,etc,ceea ce nu s-a mai putut realiza dupa primul razboi mondial,cind statele europene din centrul continentului, au revenit la organizarea de dinaintea venirii ungurilor in Europa.

2.4. Asezarea sasilor –contii de Talmaciu.

Dispusa in centru spatiului etno-lingvistic al poporului romin,Transilvania prezinta toate conditiile unei vechi vetre a neamului.Aici este leaganul de formare al poporului romin.Ea seamana cu un maret si intins palat,capodopera de arhitectura,unde sunt asezate toate frumusetile naturale.17) Cercetatorii istorici in domeniu asezarii sasilor in Transilvania nu dau o data certa a sosirii acestora si nici nu stiu de ce au plecat din Germania.Se presupune ca la intoarcerea unor cruciatii participantii la cruciadele II si III,aflind ca in tara lor de origine s-au produs cataclisme naturale,au solicitat si au obtinut aprobarea sa se instaleze in aceasta regiunea din sudul Transilvaniei(18 ) O alta teorie sustine ca datorita numarulu restrins de oameni pe care ii aveau regii unguri fata de vastele obligatii apostolice care si le asumase acestia au solicitat ajutorul unor regii din Europa de vest,precum Germania,sa participe cu cavalerii in infaptuirea politici lor(19)Slaba riposta a localnicilor si existenta unor terenuri manoase intre Olt si Tirnava Mica,mai bune ca cele din Germania,a determina pe regii unguri sa acorde acestui tinut statutul de „Fundus Regius”(pamintul regelui),iar cavalerilor germani,statutul de „oaspeti permanenti”20).In sfirsit,datorita relatilor de rudenie existente in

Europa evului mediu,cind prin casatorii se faceau sau se desfaceau imperii,prin casatoria regelui Andrei al II lea al Ungariei cu printesa germana Gertrude s-a creat privilegiu acordarii de pamint cavalerilor care o insoteau si o sustineau pe regina(21) Aceasta casatorie a fost de bun augur pentru comunitatea saseasca,deoarece,in timpul regelui Andrei II-lea (1208-1230)s-a emis vestitul „Andreanum” Bula sau hrisovul de aur,(1224)in care se stipulau drepturile si obligatile sasilor de pe Fundus regius.Mai trebuie mentionat,ca in meticulozitatea lor,aceste populati germanice,stabilite in sudul Transilvaniei intre Talmaciu si Brasov la sud si Orastie si Drauseni la nord,desi proveneau din zone diferite si cu graiuri diferite au adus cu ei metode moderne de organizare si exploatare a pamintului au introdus mestesugurile si au contribuit la inflorirea comertului.Primele masuri au constat in impartirea pamintului colonistilor in sesi,apoi si-au delimitat hotarele satelor si in final mai multe sate s-au grupat intr-un scaun (sedes)iar din 1462 toate scaunele s-au reunit in Universitatea Saseasca cu sediu la Sibiu(desfintata in 1850)Asezarea saseasca de la Talmaciu nu a facut parte din nici un scaun pina in 1453,cind atit Talmaciu cit si Salistea au devenit scaune „filiale „ale scaunului Sibiului.Explicatia infiintarii atit de tirziu a acestor scaune este aceea ca teritoriu fiind populat, preponderent cu populatie romanesca ,iar pamintul impartit deja la venirea sasilor nu au fost necesar organizarea populatiei bastinase ,intr-un scaun.Mai mult prin Andreanumul din 1224,regele le spunea sasilor„dau voua pamintul si padurile sa le folositi dimpreuna cu cu cei de acolo si cu bisenii*,ceea ce se recunoaste de existenta unei populatii rominesti inaintea asezarii sasilor .Apoi,incepind cu anul 1453 intreaga raspundere a construirii si intretinerii fortificatiilor din defileu Turnu Rosu,este trecuta din raspunderea castelanilor de Talmaciu in cea a Universitati Sasesti de la Sibiu cele doua scune filiale avind obligatia pazirii granitelor si sustineri materiala a cetatilor din defileu.

Documentele sasesti din timpul asezari sasilor vorbesc de existenta unui”desertum”in sudul Transilvaniei,ceea ce la facut pe academicianul Stefan Pascu,sa aprecieze ca era vorba de un vid de populatie ,dar ca, existau lucrari de constructii,peste care s-au asezat sasii(toate cetatile sasesti sunt puse pe basilici romanice)dar care au fost parasite din cauza migratilor sau chiar prin mutarea unor triburi intregi cum a fost cazul secuilor. 22)Secuii,un trib din compunerea celor 7 triburi maghiare care s-au asezat in cimpia panonica aveau rolul de avangarda sau ariegarda(inainte sau dupa)pe timpul deplasari ungurilor spre Europa si de graniceri in timpul sedentarizarii.Astfel ca vor fi gasiti pazind nordul Ungariei,apoi dispusi in zona Satu Mare-Bihor(satele Sacuieni-Salonta si Unirea –jud.Alba),apoi pe Olt si Tirnva Mare si in final in zona de azi Sf.Gheorghe-M.Ciuc.Pe timpul asezari lor pe Olt,este consemnat in documentele vremii, un anume Laszlo care impreuna cu ai sai au contrubuit la ridicarea si intarirea unor mici fortificatii de aparare.Acest Laszlo sau Bodo(la maghiari prenumele este folosit numai in acte oficiale,in timp ce in practica curenta se folosesc,diminutive sau apelative)este pomenit de documentele timpului ca intarind cetati si amenajind intariruri in zona Talmaciu,la intrarea in defileu. Acest lucru s-a facut in perioada 1130-1145cind rege era Bela al II lea cel orb(coincidenta)ruda cu Laszlo.(23)In jurul anului 123o cuceririle maghiare in Transilvania s-au oprit la Banatul Severinului si in defileul Turnu Rosu precum si in celelalte defilee din Carpatii.Cit de important era defileu Turnu Rosu pentru regii unguri vedem si din derularea evenimentelor de la curtea regala maghiara. Urmasul regelui Andrei al II lea-Bela ,in copilaria sa si in campaniile militare fusese insotit de un orecare Conrad (sau latineste Corardus) si el fiul unui print german care a insotito la curte pe mama regelui , Gertrude(Gisela-in ungureste).Din motive pe care numai istoria de atunci le cunoaste, regele il numeste

conte si ii da drept „danie „ acestui Corrard -Tara Lovistei,numita in documentele vremii Terra Loysta,infiintind astfel dinastia contilor de la Talmaciu.Actul de danie este reprodus in original si traducere (24) Bela,dei gratia primogenitus regiHungariae,Dalmaciae,Croaciae,Ramae, Serbiae,Galliciae,Lodomeriae,Bulgariae,Comaniaeaue,rex universis,ad quos praesentes literae comvenerin vel pelvenerint.salutem in salutis auctore.Regiae incubit excellentiae metiri merita singularom et unicuique pro meritisRispondere,quippe ut famulantium mentes fervori fidelitatis accintae magis ac magis ad rxercenda virtutis opera inflammentur.Nototiae igitur praesentium ac posterorum harum serie volumus fieri manifestum,quod nos dilecti et fidelis nostri comitis Corlardi,filii Cristani sevitia que patri nostro et matri nostrae reverendis postmodum vero nobis a primaevis puritiae nostrae temporibus exhibuit indefesse,mente tenus retinentes’quia sumptibus suis nultiplicibus non pepercit et labores corporales in regno et extra regnum alaeriter tolleravit Nos ergo labores ipsius prae oculis nostrae mentis habentes licet modicum,in recompensationem tamen tot et tantorum servitiorum suorum quandam nostrae donationi terram convenienten Loysta vocatam,ab acqua Lothar vocata,quae fluit ad aquam Olth,cum omnibus utilitatibus suis et pertinentiis dedimus,donavimus ac contulimus ipsi comite Corlardo,et per eum suis heredibus heredumque suorum successoribus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam et habendam.Ne autem super hac nostra donatione aliqua in posterum possit fieri cavillatio vel detractio,praesentes litteras scribi fecimus et duplicis sigilli nostri monimine robotari.

Datum per manus Mathyae praepositi Zagrabiensis et aulae nostrae vicecancellarii,anno dominicae incarnationis MCCXXXIII.Pous tavernicorum,Andreea filio Stephani dapiferorum,Belud filo Oslu pincernarum,filo Solum agaso nostrorum magistratus tenentibus,Dyonisio cum magno nasu vaivoda existente.

Bela,prin gratia lui Dumnezeu primul nascut al regelui si reginei Ungariei,Dalmatiei,Croatiei,Ramei,Serbiei,Galitiei,Lodomeriei,Bulgarilor si Cumanilo, sanatate tuturor celor ce va afla acest inscris.Dam porunca regeasca, serviciilor aduse noua sa fie rasplatite si fiecaruia sa i se aduca recunostere pentru slujire,ca placerea aduceri de sevicii prin dovada fidelitatii, din ce in ce mai mult spre implinirea faptelor de vitejie, pline de ardoare.De aceea voim prin toate acestea prezente si viitoare sa facem cunoscut ca noi rasplatim serviciile credinciosului si iubitului nostru conte Conrad,fiul lui Christianus,care ni-a slujit pe raposatii nostri tata si mama,regi si pe noi inca din frageda copilarie,cu un deplin devotament chiar,necrutindu-si deloc propria sanatate si integritate corporala,aparindu-ne dreptul la regalitate.Aceste stradanii ale sale au fost obsevate cu ochii nostri,ca fiind foarte placute privirii noastre,inca numitului conte Conrad,mostenitorilor lui mostenitorilor,mostenitorilor sai ii daruim bucata de tinut,numita terra Loystra,de linga apa numita Lothar,care se varsa in Olt,cu toate facilitatile si acareturile sale,i-l daruim si il improprietarim spre vesnica si irevocabila posesie.Prin urmare,pentru ca nimeni din viitor sa nu poata pune din nou stapinire,am dispus aceste inscrisuri si le-am intarit cu sigilul nostru dublu.

Intarit de Mathias.vel vornic de Agram si al nostru vicecancelar al curtii regale,in anul 1233 de la nasterea domnului.Sunt de fata paharnicul Andeas fiul lui Stefan,scutierul Belud,fiul lui Oslu,maistru chelar,fiul lui Solum,comisul,in timp ce Dyonisus cel cu nasul lung era voivod”

Care erau limitele acestei Terra Loysta si unde locuia contele Conrad nu se cunosc prea multe date,dar familia sa s-a bucurat de foarte multa apreciere la curtea regilor arpadieni,dovada fiind foarte multele danii primite de acestia pina in anul 1339 Se crede ca acesti conti de Talmaciu aveau rolul unor comandanti militari de regiune(provincie la romani)asimilati la drepturi cu greavi sau grefi sasi.(25)dar,peste acestia,ca importanta.In dictionarul sasilor transilvaneni la pagina 256,se mentioneaza ca” greavii sunt dregatori si persoane cu rol de conducator din unul sau mai multe sate,cu privilegii speciale si imputerniciri judecatoresti”.

Nu se cunosc realizarile primului conte,dar banuim sa fi facut ordine privind siguranta transporturilor in defileu,sa fi pus bazele unor constructii temeinice ,din piatra, in defileu si mai ales sa fi pus bazele unor lucrari de infrumusetare a orasului de resedinta Talmaciu.

Prima atestare documentara a Talmaciului are loc in anul 1265,cind este reinoit actul de danie al tinutului”terra loysta „de catre regele maghiar catre „contele Corardus de Talmacs.”26) Se crede ca acest Corardus este fiul primului conte de Talmaciu,care a reinoit actul de danie a domenilui la moartea tatalui sau.Nici despre acesta nu se cunosc prea multe date.Toate documentele privind familia ,averile si competentele de care uzitau familia contilor Corardus de la Talmaciu au ars in incendiu care a distrus minastirea sf Nicolae (1369) Banuim ca,contele Corardus al doilea impreuna cu tatal sau ar fi fost martorii marii invazii mongole din 1241 si sa fi incercat ceva masuri de limitare a jafului.

Actul de danie al tinutului Tera Loysta mai este reinoit inca odata in anul 1311.

Unii cercetatori istorici dau drept prima atestare documentara a Talmaciului anul 1318,cind „contele Nicolaus de Talmesch”,urmasul lui Conrard al II lea este chemat in judecata la curtea canonica de la Alba Iulia in niste litigii cu comuna Zlagna.De la sine inteles,este faptul ca aceasta familie dispunea de imense mosii,de vreme ce se judeca cu obstea satele sasesti care se aflau, undeva, aproape de Medias.Poate fi reconstituita averea acestor conti,sporadic,din evidentele scaunului Sibiului(care in aceea perioada era ostila contilor de Talmaciu)si din documentele regale maghiare. Perioada anilor 1310-133o a fost pentru contii de la Talmaciu cea mai prolifica in acumularea de danii si proprietati.Daca s-a respectat principiul acordarii de danii in scopul realizari apararii ,avem de a face cu o granita lunga de aproape 60 de km. de la intrarea in defileu si pina la Poiana Sibiului ,pe masivele muntoase Lotru si Cindrel. Contele Conrard al II-lea s-a stins din viata in 1311,la reinoirea danie si a avut 3 fii,Johannes ,Nicolaus si Katarin Pe numele lor gasim proprietati in tot sudul Transilvaniei.Se vorbeste de existenta a 52 de localitati pe numele contelui NicolausAstfel Johannes (primul fiu al lui Conrarad al II-lea) , era castelanul castrului Salgo(cetate linga Tilisca) si stapinea tinutul Amlasului. Apoi in scaunul Medias avea danie de la regele Ladislau IV-satul Motis, Pe Hirtibaci avea satele;Ghijasa de Sus si Cornatel, Pe Tirnava Mare avea satele :Valea Lunga(Hususau), Chesler si Micasasa Pe Tirnava Mica satele;Panade,Sona,Silea si Ormenis In tinutul Secaselor,satele:Alamor si Petresti. Sora Katarin era casatorita cu Petru Tschec,conte de Cisnadie,iar dintr-un act din vremea aceea aflam ca in situatia in care, cei doi frati nu ar fi avut mostenitori,atunci sora lor mostenea aceste

proprietati (27). Documentele din arhivele sasesti mentioneaza foarte multe schimbari in legatura cu contele Nicolaus(citeva documente se gasesc in anex 3- 7).In toate actele este numit „nobilis comes”(conte nobil).Neavind copii din prima casatorie ,a divortat si s-a recasatorit cu Elisabeth,fica vice-voivodului Transilvaniei Elenny de Turosco,cu care deasemenea, nu a avut copii ,In preajma anilor 1335,prin acte testamentare, Nicolaus,a dat o parte a mosiilor sale celor doua foste sotii,precum si suroriri sale de la Cisnadie –Katarin si nepotului Cristian de la Bradu fiul surori sale.Probabil in anul 1339 a decedat,iar la 13 august 1340,toate mosiile care i-au apartinut mai la nord de Sibiu i-au fost consfiscate si predate voivodului Thomas al Transilvaniei.(28)Pentru invinuiri,de inalta tradare,au fost luate si mosiile fratelui sau Johann,inclusiv cetatea Salgo (Sibiel) si satele apartinatoare acesteia. Ce se intimplase ?Cum s-au pierdut averile primite danii,anterior,de catre inasintasii familiei Conrad ? In jurul anului 1300 se stingea din viata, fara a avea mostenitori,ultimul rege arpadian,astfel ca pentru ocuparea tronului Ungariei, s-au format mai multe tabere,care a dat cistig de cauza unui principe strain -Carol Robert de Anjou ,devenit Carol I. Atit contele Nicolaus de Talmaciu cit si contele Johannis de la cetatea Salgo nu sprijinise venirea la putere a proaspatului rege,mai mult atunci cind regele taiase o parte din privilegiile sasilor(desi acesti conti se subordonau direct regelui) s-au aliat contelui Henning de Petresti s-au rasculat impotriva regelui si au aparat cauza sasilor. Despre Nicolaus aflam ca ,desi initial cazuse in disgratia regelui,a fost reabilitat si improprietarit (1322)cu daniile de pe cele doua Tirnave „ ca rasplata pentru serviciile credincioase aduse regelui „in lupta lui contra lui Ladislau Apor”,voivodul Transilvaniei si pretendent la tronul regilor arpadieni .Documentele sasesti de

epoca sugereaza ca din partea contelui Nicolae ar fi avut loc o tradare a cauzei sasilor.In alte documente istorice se vorbeste chiar de schimburi de terenuri intre rege si contele Nicolaus,acesta renuntind la teritoriile cu satele din tara Amlasului,in schimb primind teritorii pe Tirnave 29).Dar ,situatia s-a schimbat in anul 1330,cind Carol Robert cu ostile sale s-a deplasat in trecatoarea Turnu Rosu pentru a pune la punct relatiile politice si militare cu principele Tarii Romanesti-Basarab I.Despre luptele de la Posada exista tablouri si texte scrise in cultura europeana,dar greutatea cea mare este legata de localizarea zonei unde a avut loc batalia.Noi,credem ca aceasta a avut loc aici aproape de Talmaciu,la varsarea Lotrioarei in Olt,iar retragerea ,potrivit legendei,a regelui deghizat in pastor de oii,a avut loc pe Valea Lotrioarei,peste muntele Prejba,la Sadu si ulterior Sibiu,Hunedoara spre interiorul Ungariei.Argumentul acestei teorii armata germana in sens invers. Dupa cum se stie regele Carol Robert, abia a scapat cu viata din aceasta inclestare,de care nu era strain nici contele Nicolaus de Talmaciu,iar urmarea represalilor facute asupra acestuia pentru neparticiparea la aceste lupte, a fost dezmostenirea sa de daniile si privilegiile primite de el , tatal si bunicul sau(30).

La fel s-a intimplat si cu bunurile fratelui contelui Nicolae,contele Johannes,ale carui averi au fost daruite voivodului Thomas al Transilvaniei.In acest fel se stinge dupa aproape 100 de ani (1233-1340) semintia contilor de Talmaciu din neamul lui Conrard,ale caror contributii la prosperitatea zonei sunt prezentata de nostalgicul,Johann Lebel ca fiind ,,infloritoare, marete si fara precedent (31) Dar,rolul contilor nu se termina aici.In 1357 apar in documente timpului,contele Michael,in 1366 este mentionat contele Paulus,iar in 1377 se relateaza de un alt conte Mathias,toti

probabil ,cu indatoruiri legate de paza granitelor si construirea cetatilor de granita.(32Dupa parerea istoricilor locul in care au avut sediul contii de la Talmaciu este insasi actualul teritoriu pe care este ridicata Primaria orasului,numit de localnicii,sasii,din vremuri imemoriale „Die Curia”33)

Bibliografie cap 2

1.Iuliu P. Noi descoperiri arheologice in revista Transilvania nr.7/1973 pagina 25-26;

2.Dicu P. Paleoliticul inferior in piemontul Cotmeana si depresiunea Sibiului..

in SCIVA,1979,pagina 48 3.Albescu I. Boita –monografie istorica pagina 15.

4.X X X Repertoriu arheologic al muzeului de istorie Sibiu.

5.Pirvan V. Getica,Ed.Meridiane Bucuresti 1982, pag 262

6.Albescu I. Boita - monografie istorica pg 21 7.Albescu I. Boita – monografie istorica pg 23 8.Stratulat C.N Monografia Talmaciului pagina 18

9.Armbruster A. Romanitatea Rominilor,istoria unei Idei, Ed, Enciclopedica

Bucuresti 1993,pg 95 10. A;bescu I. Boita monografie istorica pg.18 11.Albescu I. Boita-monografie istorica pg.19 12.Macrea M. M.C. VI 1960,pg430 13.Panaitescu P.P. Interpretari rominesti,Editura Enciclopedica, Bucuresti 1990, pg 19 14.Radoiu N. Istoria tarilor surori Dacia si Moesia Publicata in SUA, 2001, pg 16 15 Florescu R. Dacia -Veche Romania, pagina internet 16.Panaitescu P.P. Interpretari romanesti Editura Enciclopedica, Bucuresti 1994, pg 16 17.Balcescu N. Romini subt Mihai Voda V. Opere volumul II,Editura Acadeniei Bucuresti 1960,pg215 18.Nagler Th. Asezarea sasilor in Transilvania Ed, Kriterion Bucuresti 1992,pg 114 19.Nagler Th. Asezarea sasilor in Transilvania Kriterion Bucuresti 1992,pg 119 20.Nagler Th. Asezarea sasilor in Transilvania Ed Kriterion,Bucuresti 1992 pg 144 21. Documente de istorie a germanilor din Transilvania, Vol I,pagina 109. 22.Pascu S. Voivodatul Transilvanie,Cluj 1971 pg,128 23.Puscariu I,Lupas I etc-Contributii istorice la trecutul rominilor pe pamintul craiesc Sibiu 1913,pagina 267. 24. Schneider Fr. Talmaciu,comuna saseasca din Transilvania/volum I 12oo-1936, Wiesabaden,1990 pagina51. 25. Documente de istorie a germanilor din Transilvania,vol Vol II,pagina 727.

26.Documente de istorie a germanilor din Transilvania, Vol II,pagina 74 27.Documente de istorie a germanilor din Transilvania, Vol II,pagina 725 28.Documente de istorie a germanilor din Transilvania Vol II,paginile 521,524,548 si 566. 29.Puscariu I,Lupas,etc Contributii istorice privitoare la trecutul rominilor pe pamintul craiesc, Sibiu 1913 pagina 233. 30. Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni Vol 1,pagina 77.

31. Lebel J. De oppido Talmacs carmen historicum pg.9 32.Documente de istorie a germanilor din Transilvania Vol II,paginile 7219,880,944; 33 .Schneider F. Talmaciu,comuna saseasca din Transilvania/volum I 12oo-1936, Germania 1990 pagina. 58

Capitolul 3 CETATILE DE GRANITA

3.1 Preliminarii la construirea cetatilor

Primele date referitoare la construirea unor fortificatii in defileul Turnu Rosu dateaza de pe vremea romanilor.Asa numitele „limes” si „castres” aveau rolul de a supraveghea circulatia in defileu si de a pazi drumurile comerciale.1) Amintirea marii invazii mongole de la 1241 a staruit mult timp in constiinta localnicilor de la Talmaciu.Preotul Schneider aminteste in cartea ,,Talmaciu comuna saseasca din Transilvania 1200-1936,scrisa in 1990,ca locul din Padurea Bisericii numit „la plugul de aur’ar fi numit asa pentru ca aici si-au ascuns localnicii bunurile de valoare in timpul invaziei.Deasemenea,in aproprierea de Podul Olt la locul numit ‚Fracker Kaulen”ar avea accest nume deoarece aici au fost inmormitati toti cei care au cazut prada invaziei,atit localnici,cit si decedatii, din partea invadatorilor.2) In aceasta jumatate de secol al XIV-lea in sud-estul Europei isi face aparitia un nou pericol pentru pacea,linistea si bunastarea localitatilor acestei zone –Imperiul Otoman.Dar,pina la aparitia

acestora pe melegurile Talmaciului sa subliniem,ca dupa luptele de la Posada,relatiile dintre regatul maghiar si Tara Romaneasca s-au ascutit,deosebit de mult,victime acestor rafuiele, fiind locuitorii romini ai domeniului Talmaciu din satele apartinatoare acestuia.Familia lui Conrad isi pierduse proprietatile de Tirnave, Hirtibaciu,Secase si Amlas,dar nu pierduse satele de la intrarea in defileu si Tara Lovistei,In acelasi timp se pierduse si stirpea pe linie barbateasca a contilor Conrad care sa continue opera de zidire a cetatilor din defileu. Perioada anilor 1350 in plin proces de construire a a fortului de la Lotru (?) si a ridicarii”cetatii de veghe„din apropriere Oltului a adus multe probleme a caror rezolvare s-au continuat mai multe secole,iar unele nu au fost rezolvate niciodata.S-au deteriorat raporturile dintre regii unguri si comunitatea saseasca prin cresterea taxelor si obligatiilor catre rege,rezultat al aplicarii Andeanumului din 1224,aparitia primelor nentelegeri in legatura cu proprietatea asupra terenurilor , dintre sasii si populatia romineasca si implicarea si a populatiei rominesti in plata darilor catre rege ,desi acestea nu erau prevazute in nici un document al timpului .

Politica regilor unguri de catocilizare a continuat si cu domnul de peste munti,din Tara Romineasca .Ca masura incurajatoare Regele Ludovic I al Ungariei a acordat drept „danie” principelui Vlaicu(Vladislav sau Ladislau in denumirea catolica) Tara Fagarasului si Tara Amlasului.,insa,din motive necunoscute, la 10 octombrie 1366 ii ia inapoi satele Orlat,Sacel,Tilisca si Aciliu din domeniul Amlasului,lasindu-i doar satele Saliste,Gales,Vale,Cacova si Sibiel.3) .Nemultumit de masurile impuse si de atitudinea pe care o aveau sasii fata de populatia romineasca din satele care le avea in proprietate ,in 1369 ,principele Vlaicu face o incursiune de pedepsire peste munti,in zona Talmaciu,ocazie cu care darima

zidurile cetatii(aflata in constructie) si arde din temelii minastirea Sf.Nicolae,din interiorul localitatii .4)Documentele timpului de atunci(care se gasesc in arhivele sasesti de la Sibiu) nu vorbesc de modul cum si cind s-a construit minastirea Sf Nicolae,cetatea Landskrone(Coroana Tarii)si fortul de pe Lotrioara ci doar amintesc in treacat de existenta lor,ceea ce ne facem sa concluzionam ca la posibilitatile timpului si la populatia existenta in satele dinprejur capabila sa lucreze,constructia lor,ar fi trebuit sa dureze cel putin 50-100, de ani si sa ajungem la la constatarea ca aceste constructii au inceput inca din timpul primului Corardus si au fost continuate de urmasul acestuia si de nepotul sau,comitele Nicolaus de Talmaciu.5)Inaintea construirii cetatii de pe „Dealul Furcilor”(asa cum este cunoscuta azi) au existat alte forme de aparare impotriva jafurilor si incursiunilor de distrugere,precum;prevenirea, mascarea,semnalizarea si ascunderea oamenilor si bunurilor,ceea ce in zona defileului era posibila datorita padurilor existenteSe crede ca anterior,construirii „cetati”,existau amenajate puncte de observatie care preveneau populatia cu cel putin 1-2 zile inaintea producerii invaziei. Aceste puncte se gasesc pe”delul Barcului” in locul care i se spune „cetatea de veghe”(intre castru Caput Stenarum si Cetate)si care semnaliza catre Sibiu prin punctul de la Dealul Turnului,din Talmacel si continuind cu dealul Mohului,catre Sibiu si pe o alta directia catre Tara Oltului,prin punctele de la Racovita,Avrig,Arpas,Oltet 6)Dar rolul cetatilor de granita nu era numai acela de a semnala un pericol iminent ci si acela de a crea din timp de pace ,,provizii „pentru cei care plecau sau soseau prin defileu,iar pe timp de razboi de a adaposti si stoca oameni si armamentIn sfirsit,cetatile de pe Valea Oltului,trebuiau sa reprezinte si locuri sigure pentru adapostul comerciantilor,locuri de vama,de

unde se obtineau venituri destul de mari si mentinerea unui bastion militar adinc infipt in defileul Turnu Rosu.

Defileul Turnu Rosu a reprezentat o problema pentru regii unguri de la Andrei al II –lea incoace si continuat cu principii transilvaneni si cu imparatii austrieci.Documentele vremurilor amintesc de prezenta in defileu a tuturor marilor imparati si regi cunoscuti in istorie,fiecare lasindu-si propria sa amprenta asupra realizarii cetatilor de aparare.

Ca si astazi si in trecut defileul Turnu Rosu reprezinta un punct de legatura dintre estul si vestul Europei,dintre civilizatia rasariteana si cea apuseana pe care il strabate o importanta cale de comunicatie.Primi care au inteles imporanta drumului au fost romanii care au construit asa zisul ‚drumul lui Traian 7),Apoi au urmat drumul facut de Matei Corvin in 1473 8) ,iar in anul 1717,un oarecare Friederich Schvartz reuseste modernizarea drumului,care se parcurgea intre Cozia si Talmaciu in 36 ore 9)In sfirsit cea mai ampla lucrare de renovare si imbunatatire a drumului are loc in 1852,la inaugurarea sa participind imparatul austriac Frantz Josef si domnitorul Tarii Romanesti Barbu Stirbei,care au lasat o amintire vie,in cinstea acestui eveniment, la intrarea in localitatea Boita,un izvor de apa amenajat si numit „fintina imparatilor”Cu disparitia urmasilor contelui Corrard in 1339,invazia princepelui transalpin Vlaicu in 1369, amenintarile otomane din sud si intarirea rolului celor sapte scaune sasesti de la Sibiu,problema construirii si/sau fortificarii cetatilor de granita capata alta dimensiune.In locul contelui de Talmaciu,al carui titlu il purta mostenitorii lui Nicolaus,problema construirii si intariri cetatilor existente a fost preluata de „castelanul de Talmaciu”,incepind cu anul 1407, un titlu nobiliar nou aparut, care avea raspunderi mai putine fata de rege si mai multe fata de Scunul Sibiului.10) Acest,castelan isi avea sediu in apropriere cetatii ,avea numai

raspunderi limitate in legatura cu cetatile de granita si se ocupa de acestea in functie de resursele umane si financiare pe care i le da Univesitatea.Sunt amintiti in treacat citiva castelani de Talmaciu precum Johann von Scharfenec,Emich,Simion Gross,Matihas,etc 11)dar fara stralucire si contributii majore ,astfel ca la vizita lui Matei Corvin in 1464,acesta gaseste „cetatile in ruine’12)si dispune darimarea unora si construirea altora.In perioada de 100 de ani de la invazia lui Vlaicu la vizita lui Corvin trebuie avut in vedere ca principala preocupare a Universitati Sasesti a fost intarirea si fortificarea Sibiului,cetate pe care dealtfel nu a reusit sa o cucereasca in evu mediu nici un atacator.Inceputul secolului al XV lea aduce in defileu primele incursiuni importante ale turcilor in Transilvania.Dupa prapadul din 1393- 13),urmeza cele din 1420 -14), 1423-15), si 1431- 16) .Dar cea mai pustiitoare invazie ramine cea din anul 1438,cind turcii au trecut prin foc si sabie Sebesul-17) ,Sighisoara si Mediasul.In luna martie 1442,turcii navalesc pe valea Muresului si are loc batalia de Sintimbru sub conducerea lui Iancu de Hunedoara.Peste trei saptamini sunt alungati si li se iau prazile in defileul Turnu Rosu 18)Nemultumiti de modul cum evoluau lucrurile in defileu,in toiul luptelor de aparare impotriva turcilor,a avut loc un eveniment important privind viitorul constructiilor din pasul Turnu Rosu.Insusi regele Ladislau al IV-lea s-a deplast ,la sfatul lui Iancu de Hunedoara,voivodul Transilvaniei,pentru a inspecta fortificatiile si a dispune masurile ce se impun. In accest fel la 3 februarie 1453 se emite o diploma a regelui Ungariei, prin care sunt atribuite(„incorporate”) sasilor din Scaunul Sibiului spre a fi reparate si intretinute Cetatea de pe Lotru,Castelul de la Turnu Rosu si cetatea Coroana Tarii de pe Dealul Furcilor.19)Se pare ca in acest fel se implineau dorinta regelui de a indeparta indatoririle curtii fata de apararea granitelor si pe de alta parte vointa slujbasilor sasi de la Universitatea Saseasca(in curs de

formare) de a dispune de noi teritori,in special padurile din masivele Lotru si Cindrel,precum si de obtinerea de taxe si impozite de la populatia din zona si de la negustorii care treceu marfuri in /si/din Tara Romaneasca,catre Transilvania si invers..20).Odata cu cetatile se predau spre administrare si tirgul Talmaciului,satele Talmacel,Plopi(azi disparut)Boita, Porcesti(azi Turnu Rosu)Sebesul de sus,Sebesul de Jos,domeniul minastiri Cimpul crucii(probabil ruinele si terenul care au apartinut minastiri sf.Nicolae) si jumatate din Racovita.21) .Aceasta este practic prima atestare documentara scrisa,a satelor din compunerea domeniului Talmaciu,de fapt momentul in care se impun taxe si contributii pe tot ce se producea in gospodariile taranesti.Exista o mentiune a unui alt rege Vladislav al II lea,care in 1496 intervine si da porunca autoritatilor din comitatul Albei ca posesiunile dela „Tholmacz” sa fie scutite de de taxe,intocmai ca si in cazul sasilor de la cele sapte scaune.22).Intelegem prin aceste scutiri ca in satele din domeniu Talmaciu avem de a face pina la aceea data de o dubla impunere cea a autoritatilor sasesti si cea a autoritatilor regale maghiare. Mai sunt semnalate importante lupte cu turcii in in anul 1457 si 1460 cind cetatile din defileu au fost martore unor inclestari crincene 18).Ultimele doua mari batalii le retine istoria ca avin loc in 1479 si 1493 in care se presupune ca au fost „spoite”cu singe turcesc castelul de la Turnu Rosu.19) De remarcat ca majoritatea actiunilor militare purtate de turci in Transilvania se faceau la ducere, pe vaile riurilor Prahova si Jiu iar,la intoarce din campanie,acestia foloseau trecatoarea Turnu Rosu. Cronicile acestui secol al XV consemneaza o scadere dramatica a populatiei in special barbati datorate luptelor duse cu turcii.Pina la transformarea Ungariei in pasalic in 1526, mai sunt consemnate lupte .cu mai putina importanta pe zona defileului.„ In ,,secolul de urgie” (1420-1520) in defileul Turnu Rosu s-au

ridicat si/sau reparat 5 cetati de aparare,aici fiind cel mai sigur drum pentru comercianti,dar si cel mai fortificat punct de granita.

3.2. Cetatile de granita vechi

Cind grupam cetatile de granita ca fiind vechi avem in vedere cetatile (forturi,castele)construite sau care s-au pus bazele construiri lor in timpul administrari domeniului de catre contii de la Talmaciu,inaintea aparitiei pericolului turcesc sau inaintea infiintari scaunului filial Talmaciu (1453) Nu se cunoaste sa fi existat un plan de construire a cetatilor de aparare in defileu,dar asa cum arata vechimea construii lor,precum si amplasarea in diferite puncte ale Vaii Oltului,putem crede ,ca,,probabil,primul Corrard trimisul regelui la hotarul imperiului,a conceput un sistem de aparare bazat pe trei baraje .Un fort puternic la varsarea riului Lotrioara in Olt,o garnizoana militara puternica in cetatea Landscrone si o a treia centura de fortificatii construita in jurul minastirii sf.Nicolae ,din interiorul localitatii Talmaciu.

FORTUL(CETATEA) DE LA „LATHORWAR”, „LAUTERBURG” (LOTRU,LOTRIOARA,LOTRISOR

Este cel mai inaintat punct din interiorul defileului privit din perspectiva contilor de la Talmaciu si avea rolul de a instiinta prin foc si calauze despre iminenta aparitie a unor raufacatori in defileu precum si/sa bareze sau sa limiteze si intirzie patruderea in defileu.Constructia lui a inceput,probabil ,inca din timpul primului Corrard(1235)2o) si a continuat ani buni de atunci,fiind

in nenumarate rinduri distrus si din nou refacut. Istoricii inca nu au cazut de acord asupra locului unde s-a gasit acest fort S-au conturat doua pareri,una sustinuta de istoriologul sas Gustav Bedeus 21)si care sustine ca acest fort s-ar fi aflat la varsarea riului Lotru in Olt si o alta sustinuta de I.Albescu 22) care sustine ca aceasta constructie s-ar afla la varsarea riului Lotrioara in Olt.Ambii istorici au un punct de vedere comun,acest fort se gasea pe malul unui riu la varsarea acestuia in Olt.Dar care ?Cercetind memoria colectiva a locuitorilor de pe Lotru si Lotrioara si toponimia locurilor s-a ajuns la concluzia ca aceast fort se afla la varsarea Lotrioarei in Olt,la o inaltime de 150 m desupra Oltului la locul numit de localnici „LA DOMNISOR” unde si astazi,se gasesc urme de constructii din piatra si caramidaExistena lui incepe undeva in vremea lui Corrard I si se termina pe la 1850,cind odata cu construirea drumului de pe Valea Oltului,este distrus ,marginalizat” si lasat in paragina.Ramine nerezolvata problema numelui de „domnisor”,care in dictionarul limbi romine desemneaza pe fiul necasatorit al unui nobil,conte. 23) .Dar care este acel nobil ? sa fi fost primul fiu al lui Corrard sau poate chiar contele Nicolaus ?Despre fort ,din documentele timpurilor retinem urmatoarele date mai importante.In 1407 este atestat pentru prima data in documentele timpului si aflam ca administratorul(castelanul nobil Mychael Lengel) al acestui fort, da in judecata la rege,pe reprezentantii celor sapte scaune sasesti, deoarece suferise pagube importante din pricina lor 24).Unsprezece ani dupa aceee. in 1418,regele Sigismund de Luxemburg a poruncit voivodului si episcopului de Transilvania sa apere minastirea cisterciana de la Cirta impotriva abuzurilor castelanilor de la „Tholmach si Lotherwar” 25)Un an mai tirziu,in 1419,aflam ca s-a construit un turn in cadrul acestui castel,cerindu-se aprobarea sa se continue lucrarile cu bani obtinuti din taxe 26),lucru care nu s-a aprobat de rege.La actul de

danie din 1453 este mentionat ca fiind trecut in proprietatea celor sapte scaune,iar in 1489,Matei Corvin,le-a poruncit sibienilor sa darime Coroana Tari si repare forturile de Lotrioara si Turnu Rosu 27).Apoi fortu este amintit din nou in documentele timpului in 1837 si in 1849 ca fiind locul unde s-au retras revolutionarii romini din Transilvania,pentru a se apara in fata trupelor generalului Bem.Ultima mentiune documentara dateaza din 7 august 1970 cind in ziarul de limba germana „Hermannstadter Zeitung” se anunta ca resturi ale fortului de la Lotrioara au fost distruse de un concasor care inaugura o cariera de piatra.In mod normal ,importanta acestui fort rezida din atentia care au acordato autoritatile de la cel mai inalt nivel pentru paza si aparare defileului. Nu mai prezinta importanta ,atunci cind, problemele defileului devin cele de natura comerciala,de incasare a taxelor si mai ales odata cu aparitia in vecinatatea fortului, a asezarii de la Lazaret.

CETATEA LANDSKRONE(COROANA TARII)

Primele marturii despre existenta cetati de pe „dealul furcilor” (denumirea dealului pe care este construita)numita si”coroana tarii(Landskrone)sunt mentionate abia in anul 1369,cind o comisie regala vine „ad civitatem Tholmach eiusdem comitates”28).Exista si probabilitatea ca aceasta cetate sa fi fost inaintea construirii ei ,urmele vechiului castru roman „Caput Stenarum”,altfel nu se justifica cantitatea imensa de roca existenta, pe virful dealului pentru construirea cetatii si timpul rapid in care a fost construita.Apoi avem in vedere si faptul ca majoritatea cetatilor si bisericilor sasesti din tinutul dat de regele Andrei al II-sasilor,au fost ridicate pe vechii basilici romane.In mod cert,desi nu avem

documente (documentele au fost distruse odata cu incendiul care a distrus minastirea sf.Nicolae)aceasta cetate-castel are legatura cu contii de la Talmaciu,probabil primul Corrard,cel care i-a dat numele de „coroana tarii” in cinstea trimiteri sale ca reprezentant special al regelui in acest tinut de granita. Prin pozitia sa fata de defileu,fata de munti si soare si nu in ultimul rind dimensiunile planului de la suprafata superioara,in care este inclus si numarul magic 64,putem considera ca pe vremea dacilor si chiar inaintea acestora putea fi folosita ca sanctuar in relatiile cu divinitatile acestor popoare. Daca avem in vedere ca in antichitate si evu mediu drumurile se construiau pe malurile riurilor(soseaua care trece azi pe linga,,dealul furcilor” s-a construit abia in 1721)atunci trebuie sa admitem ca odata iesit de pe Valea Oltului,drumul care ducea la Sibiu,urma cursul riului Cibin si trecea prin spatele cetatii Coroana Tarii,dar destul de aproape de accesul in cetate.Apoi,din punct de vedere natural,terenul ales pentru stabilirea unei garnizoane militare,cum este dealul furcilor,reprezenta locul ideal al oricarui strateg militar din antichitate si evu mediu. Astfel,pe un promontoriu inalt de 650 m,in forma unui trunchi de piramida ,cu suprafata planului de sus de aproximativ 65 de arii ,a fost amenajata una dintre cele mai impunatoare cetati din Ardeal.Cetatea avea forma unui dreptunghi cu latura mare (de la nord la sud)de 100 de metri si latura mica(est-vest) de 64 de metri,inconjurata de 3 rinduri de ziduri inalte de cinci metri si groase de 1,5 metri,prevazute cu santuri de aparare, intre ele.Deasupra zidurilor se ridicau 3 turnuri de obsevatie ,care supravegeau la est si vest circulatia pe Valea Oltului si la nord circulatia spre Sibiu.In interiorul zidurilor se aflau cladiri pentru garnizoana militara,pentru catelan si curtea sa si pentru alti functionari.29).Cetatea de la Talmaciu,de pe dealul furcilor este contemporana cu cetatea-castel din muntii Rodnei (despre care Brad Stoker a scris

romanul Dracula) si atestata documentar cu 7 ani inaintea castelului Bran.Probabil,construirea acestor cetati-castel sa fi fost prevazute intr-un plan al regilor unguri de aparare a trecatorilor din Carpatii,astfel justificindu-se si numele sau ,ca simbol al legaturii sale cu regalitatea si ca importanta realizare tehnica,unica in vremurile acelea. Numai ca,administrarea ulterioara a cetatilor-castel,au lasat in istorie monumente de arta,cum este castelul Bran sau ruine cum este cazul cetatii de la Talmaciu. Cele mai importante momente ale istoriei cetati Landskrone,arata ca ,aceasta, a trecut inca de la inceputurile existentei sale prin nenumarate evenimente.Astfel,in anul 1369,principele Tarii Rominesti,Vlaicu Voda(Vladislav sau Ladislau ,in documentele catolice),nemultumit de faptul ca i-au fost luate unele sate din ducatul Amlasului,trece muntii si arde minastirea Sf.Nicolae si darima partial zidurile cetati Talmaciu.30) .In perioada 1369-1376 sunt mentionate aici mai multe sedinte ale reprezentantilor celor sapte scaune sasesti,prezenta voivodului Transilvaniei Nicolas Apor si chiar in citeva rinduri a regelui ungur Ludovic cel Mare (1342-1382)31). Administrarea reala a cetati-castel se realiza de catre un nobil-cavaler,numit castelan,care reprezenta regele la adunarile scaunelor sasesti si in acelasi timp valida hotaririle acestora.Asa a fost cazul nobilului Johann de Scharfeneck care in 1378,participa si la Adunarile contilor de Brasov,carora le propune asocierea la scaunele sasesi din zona Sibiului32).In perioada anilor 1410-1445,relatiile dintre castelanul de Talmaciu si sasii celor sapte scaune se racesc,chiar devin ostile.Un anume Corrard(probabil urmas al contilor de Talmaciu) in 1411 si 1412,este pirit la rege de catre scaunele sasesti,deoarece impune taxe pe marfurile aduse de peste munti ,negutatorilor sasi si solicita terenuri care au apartinut minastiri de la Cirta si comunei Selimbar.33)

Din anul 1418,cetatea nu va mai fi pomenita in documente,,Landskrone” ci Cetatea Talmaciu.34).La 22 mai 1443,pentru fapte de vitejie contra turcilor,lui Simon Magnus,fiul lui Egidius,administratorul cetatii Talmaciu(castri Thulmacz)i se daruieste de catre voivodul Transilvaniei,Iancu de Hunedoara,jumatate din localitatea Racovita.35).Neintelegerile dintre castelani de la „coroana tari „si fortul Lotrioara pe de o parte si scaunele sasesti pe de alta parte si mai ales desele incursiuni ale turcilor prin defileu au slabit rezistenta acestor cetati,ceea ce a impus prezenta personala a regelui Ladislau al IV-lea in zona defileului pentru luarea masurilor necesare de intarire a apararii granitelor.Astfel,ca la 3 februarie 1453,acesta emite o celebra diploma prin care atribuie intretinerea si apararea cetatilor de granita sasilor din cele sapte scaune si odata cu acesta pomeneste si de existenta a 6 sate rominesti (Boita,Talmacel,Plopi,Porcesti,Sebesul de sus si Sebesul de Jos),care sunt scutite de darile regesti,dar sunt obligate sa participe la intretinerea, cetatilor si la paza granitelor.36)V .Se realiza astfel,o mai veche dorinta a casei imperiale maghiare de a preda grija pazirii granitelor si in acelasi timp erau multumite si scaunele sasesti ca aveau control asupra comertului prin defileu(sasi din Sibiu exportau armament catre Tara Romaneasca) si mai ales incasau taxele de acces a marfurilor din afara granitelor,situatie care a durat pina in 1762.In anul 1489,Matei Corvin,inspecteaza paza granitelor si recomanda fortificarea cetatilor de aparare de la Lotrioara,Turnu de la Meghis si Turnu Rosu si renuntarea la reconstruirea si intretinerea cetatii de la Talmaciu.37) Practic din acel moment cetatea de la Talmaciu nu mai reprezenta o prioritate si o piesa de rezistenta in sistemul de fortificatii si nici nu s-au mai alocat fonduri pentru repararea si reconstruirea ei.Motivele acestei hotariri nu au fost mentionate nicaieri,dar se banuieste ca sasi din

cele sapte scune au socotit costurile intretinerii cetatilor din defileu este mai mic decit intretinerea cetatatii de la Talmciu. In documentele care au urmat hotaririi lui Matei Corvin ,cetatea Talmaciu este amintita sporadic.In 1535,Stefan Mailath,partizanul princepelui transilvanean Ioan Zapolia,in lupta pentru obtinerea tronului Ungariei,stapineste cetatea mai multi ani.38).Documentele istorice nu mai mentioneaza alte date referitoare la aceasta cetate dupa anul 1550 (sau inca nu sunt cunoscute)dar memoria colectiva a locuitorilor din satele inconjuratoare,retine ca aici ar fi functionat una sau mai multe spinzuratori,pe timpul reginei Maria Tereza.Dealtfel,de pe locul in care se afla cetatea se poate observa foarte bine orice miscare care se face in cele 6 sate mentionate in diploma din 1453.Astazi,se pot identifica drumuiri,pietruite,care au acces de la baza cetatii catre satele apartinatoare fostului domeniu Talmaciu,probabil,pentru transportul celor necesare traiului celor din cetate si rinduite sa fie duse de catre sateni acolo.Lipsa oricaror masuri de conservare a arealului cetati,a facut ca in timp sa se degradeze marturiile unui trecut atit de zbuciumat pe care la avut cetatea.Astazi,niste ruine amplasate pe partea de vest ne amintesc de existenta acestei faimoase cetati,in timp ce in interiorul zidurilor si-a gasit utilitatea un punct meteorologic si mai multe antene de retransmisie a telefoniei mobile.

CETATEA DE VEGHE

S-a pastrat in traditia orala a locuitorilor de la Talmaciu amintirea ca, in locul pe care localnici l-au botezat „Groapa cerbului”,ar fi existat o veche cetate de observare,inaintea cetati de la Ladskrone,care avea rolul de a furniza date despre eventualele miscari ale navalitorilor din susul sau josul Vaii Oltului.Despre existenta acestei cetati se fac unele mentiuni de catre Albert Bielz

in anul 1899,cind la locul respectiv se mai vedeau urme si existau ramasite de ziduri si tigla 39)

MINASTIREA SF.NICOLAE

Intr-un document din anul 1369,Johannes,fiul lui Peter Tschech din Cisnadie,nepot al lui Nicolaus ultimului conte de Talmaciu(decedat in 1339)acuza ,catre Adunarea canonicilor de la Alba Iulia,pe calugarii de la Minastirea Sf.Nicolae din Talmaciu de rea vointa si neimplicare lor in apararea minastirii distrusa de domnul muntean Vlaicu Voda.40).Aceasta minastire,construita din vremea familiei de conti Corard,adapostea importante documente de proprietate ,ale acestei famili de conti,carti de cult,efecte bisericesti si alte lucruri de valoare.Ea reprezenta ordinul religios al cistercienilor(cinstitorii zilei de marti),care se asezase pe meleagurile transilvanene in jurul anului 1240(odata cu primul conte Corrard si mai avea o”abatie”in localitatea Cirta. Distrugerea minastiri de catre Vlaicu Voda venise ca urmare a deposedari voivodului muntean de 4 din satele din ducatul Amlasului 41).Dupa distrugerea minastirii,calugarii de aici s-au mutat la Cirta,dar in afara pretentiilor lui Johannes de Cisnadie,in anul 1412 un alt urmas al familiei contilor de Talmaciu,a revendicat bunuri si proprietati care au apartinut inaintasilor lor.42). Ultimele urme ale minastirii sf.Nicolae au fost vazute in anul 1911 de istoricul sas Kurt Horedt.43)si se presupun a fi existat in locul unde astazi functioneaza libraria veche..La aceea data mai exista un zid gros de 3-4 m si lung de 10m,care se termina in partea sa nordica cu un turn cu ziduri groase de 2-3m si un diametru intre ziduri de 8m.Daca s-au pastrat timp de 550 de ani zidurile acestei minastiri,fara a fi folosite,ne inchipuim ce valoare de cetate a avut aceasta asezare umana in 1370.Mai mult,pe timpul navalirii

tatarilor in 1241 si in cei 100 de ani de invazii turcesti,aceste ziduri au folosit la adapostire bunurilor si oamenilor din comunitatea saseasca de la Talmaciu,deoarece biserica evanghelica,de aici,nu a fost construita cu ziduri de aparare.

3.3 CETATILE DE GRANITA NOI.

Includem in grupul cetatilor de granita noi ,acele constructii efectuate in defileul Vaii Oltului ulterior infiintarii scaunului filial al Talmaciului, al emiteri diplomei lui Ladislau lV (1453) si dupa infiintarea Universitati Sasesti (1462)

TURNUL SPART SAU SFARIMAT

Cel de al doilea punct,poarta de acces catre Transilvania,turnul spart sau turnul sfarimat se gaseste la varsarea piriului Meghis in Olt,aproape de jumatatea distantei dintre fortul de la Lotrioara si cetatea de la Turnu Rosu.Se crede ca actualul turn construit in

jurul anului 1480 s-a facut pe o mai veche baricada si aceasta contemporana cu fortul de la Lotrioara.Rolul lor era de a bara drumul dintre munte si Olt pe o portiune de 10 m si cu o inaltime de 2 m,prevazuta cu o poarta mare si grea de acces in defileu44).Aici,linga baricada si ulterior turn poposeau negustorii,in timp de pace sau se organizau tirguri,asa cum prezinta stampele vremi.Turnul care a mai ramas astazi si de la care se trage numele,spart(sfarimat) a avut o existenta foarte scurta,circa 80 de ani.Istoria constructie lui incepe la dania din 3 februarie 1453,cind alaturi de celelalte proprietati date celor sapte scaune sasesti,se mentioneaza si un „turris Weresthoron”identificat de fr.Scheineder ca fiind baricada care a precedat turnul 45).Deja din 1480,prin visteria regala a Universitati Sasesti se mentioneaza ca s-au alocat 200 de guldeni”pentru constructia si repararea celor doua turnuri rosii”46)Aici trebuie facuta mentiune ca nu se stie din ce motive atit constructia de la Turnu Rosu cit si constructia de la Turnul spart purtau acelasi nume „Turnu Rosu”Insasi denumirea piriului care curge pe linga acest turn –Meghis-inseamna in traducere din ungureste in romineste,,la fel’’sau ,,tot asa”,probabil pentru a a marca asemanarea acestui turn cu constructia care se ridica la iesirea din localitatea Boita. Vizita regelui Matei Corvin in defileu in 1489, si recomandarea acestuia de a fi distrusa cetatea Coroana tari si a se construi si repara cetatile din defileu ii determina pe mai mari fiscului sibian sa acorde anual, sume importante pentru consoliodarea turnurilor.Se merge pina acolo incit in 1496,regele Vadislav al II lea renunta la taxa pe care trebuiau sa o predea sasii de sarbatoarea sfintul Martin,iar banii economisiti sa fie utilizati pentru repararea celor doua turnuri 47).Se pare ca in jurul anului 1510 in acest loc era construita una din cele mai puternice fortificatii din tot sudul Transilvaniei.Turnul era rotund,perfect,inalt de 20 de metri,si cu o grosime de patru metri

la baza ,structurat pe trei nivele si prevazut la fiecare nivel cu ferestre de tragere pentu armamentul ostasilor din castel.Inspre Olt un alt zid gros interzicea accesul ,iar in partea celalta ,catre munte se termina cu un zid mai subtire. 48).In anii 1532/1533 Transilvania de sud a fost victima unor puternice inundatii,nemicunoscute in istorie.Atunci,Oltul a iesit din matca maturind in cale tinutul Fagarasului si satele de pe valea Oltului,O soarta deosebit de cruda a avut si turnul de la Meghis,deoarece ,Oltul a spalat si distrus partea dinspre sosea ,lasindu-l in forma pe care o vedem astazi.Turnul spart si-a continuat de atunci existenta sa fiind folosit ca loc de popas si piata,deoarece nu se putea pune problema folosiri ca cetate de aparare.

TURNUL ROSU

Cetatea –castel Turnu Rosu care se afla la iesirea din localitatea Boita este emblema intregii vai a Oltului,de la care a luat si numele ,portiunea pe care Oltul o strabate printre munti.Fortificatia de la Turnu Rosu,in functiune si astazi, isi are originile in timpuri imemoriale.Se crede ca inaintea construiri acestei cetati aici au fost ridicate mai multe fortificatii din lemn si pamint,ulterior acestea fiind inlocuite cu piatra si caramida. Situata pe un pinten de deal la 20 de m de drum si la 30 m de riul Olt,aceasta cetate a cunoscut anii de inflorire dupa 1450,actuala constructie incadrindu-se perfect stilului romantic a acelor timpuri,masivitati planului patrat si a lipsei oricarei ornamentatii.Cetatea se compune dintr-un turn principal-donjonul-cu o inaltime de 2o de metri,avind latura de baza in forma de patrat,cu latura de 15m,iar grosimea zidurilor de la baza de 1,5 m.Lui i s-au adaugat un al doilea turn de acces la drum si apoi alte

cladiri in jurul donjonului.Probabil marimea deosebita a acestui donjon si faptul ca se putea observa din departare sa fi inspirat vreo autoritate a vremi sa numeasca intreaga zona,trecatoarea Turnului.Cit priveste adaugarea culorii rosu, o legenda locala tranzmisa pe cale orala spune ca din singele celor 15.000 de turcii ucisi aici in defileu,in retragerea,de dupa batalia Sibiului (1493)s-a zugravit peretii exteriori ai cetatii,intreaga zona numindu-se ulterior,pasul sau trecatoarea Turnu Rosu 49) Ulterior,linga drum s-a ridicat un nou turn pentru oficialii vamalii. Curtea interioara a castelului-cetate,prezinta inca 6-8 incaperi cu destinatie administrativa.Principalele atributii ale cetatii au fost sintetizate astfel;- un punct militar important,cu o garnizoana necesara pentru supravegherea trecatorii si apararea cetatii.-un punct vamal de granita pentru calatori si marfuri.Controlul actelor si incasarea taxelor pe marfuri .-un centru de judecata si incarcerare pentru infractorii prinsi la granita,precum si pentru cei care incalcau legea din satele de sub jurisdictia cetatii. -o garnizoana de militari graniceri si loc de convocare a plaiesilor care supravegheau si pazeau granitele pe munti de la Boita la Rasinari dintre regatul maghiar si Tara Romineasca: -un centru de spionaj,de culegere de informatii de la calatorii veniti din sud,sau de la proprii spioni,privind miscarile turcilor,starea porturilor dunarene,preturile produselor in sud,etc.Se considera ca de la preluarea acestei cetati de catre institutia celor sapte scaune sasesti din 1453 si pina astazi este singura cetate-castel care a functionat neintrerupt.Dintre cele mai importante momente traite de aceasta cetate-castel,enumeramVizitarea castelului de catre regele Vladislav al II lea in anul 1494 50),in anii 1507 si 1509,alocarea de fonduri pentru acoperirea cu tigle si fabricarea unor porti metalice 51).In anii

1487 si 1520,in ultimele invazii turcesti din sudul Transilvaniei,sunt produse unele stricaciuni,drept pentru care cetatea este intarita cu noi ziduri de aparare,in forma circulara.Sunt amenajate birori pentru vamesi si alti vizitatori si deasemenea rampe de acces in interior pentru carutele .52) Prabusirea regatuluiu maghiar si intrarea Principatului transilvanean sub autoritate turceasca(1526)pina la anexarea Transilvaniei la Austria(1691)nu mai aminteste de vreo lupta purtata in jurul cetati de la Turnu Rosu,dar aceasta devine un important punct vamal .Documentele timpului consemneaza despre acest lucru prin taxele incasate de la negutatorii care strabateau defileul si darile incasate de la satele dimprejur pentru sustinerea cetatii.Un document din 1652 stabileste bugetul de cheltuieli al cetatii la sase sute de guldeni si saizeci de dinari necesar unui an intreg .53).Alte momente semnificative din viata cetatii sunt inregistrate in 1707 cind „kurutii”(nationalisti maghiari care nu doreau alipirea Ungariei la Austria) au ocupat cetatea mai multe luni,dar au fost invinsi de trupele imperiale.Apoi in 1848 s-au dus lupte grele intre ostile conduse de generalul Bem si revolutionarii romini din Transilvania.54)173Ultimele ciocniri militare in aproprierea cetatii au avut loc in toamna anului 1916,cind retragerea armatei romine prin defileu in panica si dezordine sub presiunea trupelor germane dinspre Sibiu si din sud dinspre Ciineni a produs importante pierderi de vieti omernesti.Astfel ca pe latura nordica a cetati in fostul cimitir catolic s-a amenajat cimitirul eroilor romini cazuti in primul razboi mondial,monument care exista si astazi. Din anul 1928,fosta cetate de granita si punct vamal este transformata in camin pentru copii orfani,iar din 1992 spital de psihiatrie.

RIUL VADULUI SAU CONTUMACIA

Desi nu are aspectul cetatilor fortificate de granita,face parte din grupul cetatilor de granita noi,care a asigurat ,in alte forme,fluenta si dezvoltarea comertului prin defileu.Intrarea Transilvaniei sub tutela austriaca, dupa 1699 si mai cu seama dupa reglementarea granitelor dintre aceasta si Tara Romaneasca, a determinat autoritatile timpului sa stabileasca reguli dure atit la importul cit si la exporul marfurilor catre orient.I s-a spus contumacie s-au Lazaret pentru faptul ca in perioadele de ciuma din secolele xvi si xvll aici erau adusi o parte din decedatii cetatilor de aparare din defileu.Ulterior,catre anii 1770,prin realizarea de inca 7 cladiri,aici era locul cel mai important de vama dintre imperiul austriac si orient.Toate bunurile,animalele si oamenii care intrau si ieseau din imperiu erau supuse unui riguros si sever control medical,mergindu-se pina acolo ca perioada de analize si controale putind dura,uneori si o luna de zile.

Bibliografie capitolul 3 1)Conea J. Tara Lovistei”in Buletinul societatii regale rominesti de geografie Tomul III,paginile 15 si 1142)Schneider F Talmaciu,comuna saseasca din Transilvania pagin 64. 3)X X X Documente privind istoria Rominiei Vol III pg.501-502.4) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina Editura Dacia Cluj-Napoca Istoriei,1976,pagina 82.5)Conea J. Tara Lovistei”in Buletinul societatii regale rominesti de geografie Tomul III,pagina 996)Stroila G cartea satului Talmacel Ed.National,Bucuresti 1996pagina 29.7)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu 1990 pagina 78) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol III,pg 3479) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II,pg 6610) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina istoriei, Ed Dacia Cluj-Napoca,1976,pg 224 11) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina istoriei, Ed Dacia Cluj-Napoca,1976,pg 227 12) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol II,pg 33713) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I pg. 342 14) Eder J.C. Cadastru orasului Sibiu pg 61 15) X X X Istoria Romaniei,Editia 1974 vol II pg. 388 ; 16) Bogdan I. Documente privitoare la Tarii Rominesti cu Brasovul relatiile.Bucuresti 1905 pg 47. 17) Gollner C. Necunoscutul de la Muhlbach Sibiu 1944 pg 5418)Gundisch Gustav Cu privire la relatiile lui Vlad Tepes cu Transilvania In revista Studii 1963 pg 67 19)Olahus N. „Hungaria” pg 28. 20)Conea J. , ,,Tara Lovistei”in Buletinul societatii regale rominesti de geografie Tomul III,pagina 95 21) Bedeus GD Pasul Turnu Rosu pg 18 22)Albescu I Boita –monografie istorica Sibiu 1990,pg 2423) X X X Dictionarul explicativ al limbii romine ,Ed univers enciclopedic

Bucuresti pg 223; 24) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol III,

an, 1579,pagina 425; 25) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol IV an 1841,pagina 42;26) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol IV an 1851,pagina 83;

27) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol II pagina 27;28) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol II paginile 935-335 ;29)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu 1990 pagina 29;3o)Puscariu I,Lupas,etc Contributii istorice privitoare trecutul rominilor pe pamintul craiesc la,Sibiu 1913 pagina 211 31) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I pg. 96 32) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I pg.100 33) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol III paginile 2055 si 1673-522;34) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol IV paginile 1841-72.35) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol V pagina 2997.36) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol V

pagina 2999;X 37) X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol II pagina 466;

38)Schullert F Documente istorice privitoare la sasi, pg 558 39) X X X Cetati si ruine din Transilvania. Almanahul societatii carpatice transilvanene,nr.19.pg 30 an 189940) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol II paginile 933,935-33341)Gehl B. Din trecutul istoric a Talmaciuluiu, monografie, paginile 12-16; 42)Gehl B. Din trecutul istoric a Talmaciuluiu monografie, pagina 18; 43)Horedt K. Vestigii romane din zona Sibiului. Scrieri transilvanene vol 60,Sibiu,1937 44)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu 1990 pagina 116;45)Schneider F, Talmaciu,comuna saseasca din Transilvania pagina 80;46) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,volumul II ,pagina 455;47) X X X Istoria Transilvaniei”editia 1880 paginile 186,195,231,238,251; 48) X X X Istoria Transilvaniei „editia 1880 paginile 186,195,231,238,24349)Jugareanu V. Catalogul colectiilor de incunabule. Sibiu 1969 p 4850) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol III pagina 337; 51) X X X Documente istorice privind trecutul sasilor transilvaneni,vol III pagina 460

.52) Schuller G. Calendarul prietenul poporului 1920,pagina 87; 53) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I Pagina 547; 54)Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I Pagina 54855)Albescu Ion Boita –monografie istorica Sibiu 1990 pagina 132;

CAPITOLUL 4 .Intre scaunul filial si stapinirea austro-ungara.

4.1Raporturile dintre scaunul filial si populatia romineasca

Ca in Transilvania ,biserica ortodoxa era tolerata si populatia romineasac era in stare de iobagie o spun documentele istorice din secolele XIV-XV,dar despre lupta neincetata dusa de populatia romineasca din scaunele filiale Talmaciu si Saliste in care n-a existat iobagia, se stiu foarte putine lucrurii. Inceputurile luptei pentru drepturi sociale dateaza inca de la asezarea sasilor pe aceste locuri Populatia satelor de la intrarea in defileul Vaii Oltului ,in dreapta si stinga acesteia ramasa din timpuri imemoriale,,urmasii colonilor romani de la Caput stenarum)sub permanenta amenintare si presiune a populatiilor migratoare din secolele III – X isi gasise odata cu cuceririle maghiare vocatia pazirii defileului.Nu se cereau nimic acestor oameni nici de regele Stefan si nici de urmasii acestuia,decit paza si apararea granitelor imperiului.Lucrurile s-au schimbat odata cu asezarea sasilor,cind a fost nevoie de interventia directa a regelui pentru a reglementa statutul si pozitia locuitorilor romini fata de coroana.Astfel,prin documentul ,,bulla aurea”din 1222,regele Andrei al II lea porunceste ca ,,iobagii castrelor sa se tina dupa libertatea asezata de sfintul rege Stefan”(1). Un al doilea document emis de regele Andrei al doilea , din 1224 intitulat ,,Andreanum decretum”prin care se stabileau obligatiile si drepturile sasilor din ,,Fundus Regius”dadea in cea de a doua

sa parte, urmatoarea porunca,,afara de cele zise mai sus am dat acelorasi (sasilor)padurea rominilor si bisenilor cu apele,spre exercitarea uzurilor comune dimpreuna cu inainte zisii romini si biseni .Se vor folosi aceste bunuri ,toti egal,atit saracii cit si bogatii”(2).Acest document dat de regele Andrei al II lea,catre institutiei celor sapte sacune (cele sapte scune sasesti erau:Sibiu,Sebes,Orastie,Nocrich,Seica Mare,Cincu si Rupea...,in 1462 acestea s-au reunit sub titulatura de Universitatea Saseasca ,ulterior dupa 1550 s-a alaturat Mediasul si Agnita si mai tirziu districtele Brasov si Bistrita)era cunoscut si pastrat de aceasta institutie si era scos doar atunci cind apareau litigii intre sasi si romini . Problema construirii de cetati si apararea granitelor a fost bine gestionata de famiilia contilor de Talmaciu,inclusiv prin folosirea in comun a terenurilor date de rege,timp de aproape 100 de ani(1233-1339),pina cind au aparut doua mari probleme care au schimbat mersul istoriei.In primul rind,peste munti s-a ridicat sub o conducere centralizata noul stat al rominilor Tara Romaneasca,care dispunea de o forta militara impresionanta,capabila sa opuna rezistenta inclusiv regelui ungar (a se vedea lupta de la Posada) si care emitea pretentii asupra rominilor din ducatele Amlas si Fagaras.S-a spus multa vreme ca aceste doua ducate ar fi fost posesia domnitorilor munteni pina catre anii 1760.Putem vorbi mai mult de o influenta politica si religiooasa din partea domnitorilor Tarii Rominesti,deoarece din punct de vedere fiscal ele erau datoare prin universitatea saseasca catre regele Ungariei,catre turci in timpul Marelui Principat al Transilvaniei si ulterior austrieci.A doua mare problema aparuta in perioada anilor 1380 era aceea ca trebuia accelerat procesul de constructie si fortificare a cetatilor din defileu,datorita urmarilor invaziei mongole din 1241 si a iminentului pericolului otoman si acest lucru necesita fonduri suplimentare pe care statul maghiar nu si le permitea.Atunci s-a solicitat sprijinul celor sapte scaune

sibiene,de la care s-au cerut sume suplimentare fata de indatoririle prevazute in Andreanum si care se afla in contact direct cu populatia romineasca din zona si cu cetatile ce urmau se construiasca sau sa se repare.A urmat iarasi o perioada de 100 de ani(1350-1453) de tatonare in care, atit sasii,cat si rominii au incercat sa-si pastreze propriile drepturi date de rege,intrerupte de mici incidente ,precun ,,impaciuiala de la Cristian’ din 1383,pin care s-au pus bazele a ceea ce azi numim ,,Marginimea Sibiului”,un spatiu cuprins intre Olt si Sebes,insumind un numar de 17 localitati .Prin aceasta intelegere care cuprinde reguli ce trebuiau respectate de ambele natiuni,s-au separat orecumva satele rominesti de cele sasesti,astfel ca in perioada dualizmului austro-ungar (1867-1916)era o mindrie sa se recunoasca ca satele marginimii sunt ,,curat rominesti”,iar satele din cimpia Cibinului sunt ,,curat sasesti”.Pacea de la Cristian aduce confirmarea in plus si stabileste obligativitatea pazirii granitei de catre romini de la Boita,mai bine zis de la castelul de pe Lotrioara,pe creasta muntilor Lotru si Cindrel pina la Tilisca,acolo unde era construit un alt castel cetate, la Salgo,aproape identic cu cel de la Lotrioara.Campaniile otomane de la mijlocul secolului XV si slaba riposta a cetatilor din defileu determina pe regele maghiar sa dea grija reparari si intretinerii acestor cetati institutiei celor sapte sacune sasesti,prin vestita diploma din 3 februarie 1453(3) .Numai ca acest document emana doar catre institutia saseasca,astfel ca populatia romineasca a luat la cunostinta despre el abia in secolul al XVIII-lea,iar atunci cind s-a stiut continutul lui era deja prea tirziu.S-a constatat de catre istorici in secolul XVIII ca documentul din 1453 cuprindea un fals grosolan,care dintr-o propozitie schimba intregul sens si mod de abordare a problemelor.Astfel,cuvintul din text ,,valibus”(vaii,in romineste) a fost inlocuit cu cuvintul ,,valachis”(rominii) ceea ce insemna ca se dadeau drept danie catre institutia saseasca,totii rominii din satele enumerate in diploma sau cu alte cuvinte trecerea la iobagie si a

acestei populatii cu drepturi privelegiate inca de la primul rege arpadian.In fapt diploma nu s-a aplicat niciodata in sensul dorit de falsificator,dar a constituit un obiect de santaj din partea autoritatilor sasesti atunci cind se stabileau sau se incasau darile si impozitele.

Un alt fals istoric,care a invrajbit ,de data aceasta,relatiile dintre domnul muntean Vlaicu Voda si regele Ludovic I al Ungariei si in urma caruia a patimit populatia domeniului Talmaciu,la constituit diploma de reinoire a ,,daniei „domeniului Tera Loysta din 1311catre Conrard II de Talmaciu.Acest document reprezinta un fals in sensul ca desi relua diplomele emise anterior in anii 1233 si 1265,nominaliza de aceasta data si cele 9 sate ale ducatului Amlasului.Regele maghiar a promis si a dat ca semn al intelegiri sale cu Vlaicu Voda la inceputul anului 1365, ducatul Amlasului si al Fagarasului,dar prezentindui-se actul de danie din1311,a revenit si la 10 octombrie 1366,imparte Amlasul in doua,respectiv Saliste,Galesul,Vale,Cacova si Sibielul revin domnitorului Vlaicu Voda,iar Orlatul,.Sacelul,Aciliul,Tilisca si cetatea de la Salgo,ramin in stapinirea contelui Johann,nepot al contelui Nicolaus de Talmaciu.Urmarea acestui fapt a dus la nemultumirea domnitorului Vlaicu Voda care a intreprins o campanie de pedepsire in anul 1369,avind drept rezultat,arderea minastiri sf.Nicolae de la Talmaciu si distrugerea partiala a cetatii,,coroana tarii”(4)Cladite pe falsuri si interpretari partinitoare numai pentru Universitatea saseasca , relatiile dintre populatia romineasca din scaunele filiale Talmaciu si Saliste si Universitatea Saseasca au avut in permanenta de suferit pina la inceputul primului razboi mondial.Scaunul filial se conducea si avea justitia stabilita dupa modelul satelor sasesti din compunerea celorlante scaune.Astfel,instanta suprema de conducere era ,,porcalabul cu sediu la Talmaciu si era ”numit din rindul magistratilor sibieni.Satele rominesti erau

conduse de catre cneji(asimilati greavilor),numiti de porcalab,din cadrul populatiei autohtone,care erau scutiti de darii.In jurul porcalabului se situau in permanenta 3-5 curteni(pentru fiecare sat cite unul) sau uneori acestia erau numiti pe probleme.La nivelul satului cneazul era ajutat de sfatul batrinilor(o institutie mostenita de la dacii)care avea in vedere si judecarea cauzelor care apareau intre membrii satului,in special cele legate de plata darilor si a impozitelor.In timp,institutia scaunului filial a suferit numeroase modificarii adaptate nevoilor timpului,dar cu scopul de a incasa cit mai multe darii si impozite.(5) S-a constatat si o anumita subordonare a stelor rominesti fata de cele sasesti,astfel Talmaciu tutela Talmacelul si Boita.Cisnadia,conducea Sadu,Sibiul avea in subordine Rasinarii si Poplaca,Cristianul –Sibielul si Cacova,Orlat-Gura Riului,Sacelul cu Salistea si Apoldu de sus cu Tilisca.Primele impozite si dani,dupa incorporarea in scaunul filial au constat in plata unor dari, identice cu populatia saseasca,adica census capitale,census San georges,Ladschehrung.Au urmaat apoi darea cicizecimii oilor,vama morilor,vama bauturilor si au tot crescut pina cind la inceputul secolului XVIII ,nivelul impozitelor si al darilor,depasea veniturilor obtinute de satele din scaunele filiale.S-au recurs si la alte stratageme,satele erau sterse din registrele cu darii anuale de catre functionarii scaunelor sau nu erau inscrise,(astfel se justifica de ce nu apar in fiecare an in evidentele universitatii),iar veniturile obtinute se insuseau de catre functionarii scaunelor filiale.Gasim,astfel foarte multe sesizari si reclamatii facute unor functionaeri din scaune filiale si depuse la sediul Universitatii.Daca in primii ani ai afilierii,sabilirea platilor si incasarea acestora se facea individual,la sfirsitul secolului XVII numeroase darii se stabileau pe localitati si se plateau in bani,iar foarte multe prin prestarea de servicii la scaunul filial sau in sate pentru scaunul filial(6).

A ramas memorabila in istorie conscriptia anului 1721,cind s-a facut o inventariere a tuturor posibilitatilor de care dispuneu locuitorii satelor .Ne dam seama aici ca s-a facut o discriminare intre locuitorii din sate.Talmaciu,prepondert locuit cu sasi numara 59 de famili ,in timp ce Boita figura cu 324 de familii si Talmacelul cu 330 de familii.Proportional cu numarul de locuitaori se plateau si darile.Astfel,Talmaciu sasesc datora fiscului 225 florini unguresti,36,galeti de griu,14 galeti de ovaz,22 care cu fin si censul de 144 florini unguresti(7) In acelasi timp Boita platea 450 florini unguresti,76 galeti de griu,25 galeti ovaz 51 care cu fin si nenumarate dari individuale,precum doua oi si doi berbeci la fiecare 1oo de oi;fiecare familie cite o saptamina la plug pe pamintul judelui de la Talmaciu,sa coseasca,adune si sa transporte la Sibiu,de trei ori pe an cite 37 de care cu lemne;jumatate din veniturile crismei si a mori sa se predea la judecator,sa se plateasca taxa porcilor la jir,taxe de plata ale pircalabului,primarului Sibiului si puscasilor primarului,etc(8)Lucrurile s-au reglementat dupa anul 1765,atunci cind in conscriptia intocmita de autoritatile austriece,populatia saseasca din Talmaciu a crescut de la 59 de familii existente in 1721 la 169 de gospodarii in 1765,lucru care a facut posibil sa creasca contributia sasilor la veniturile sacunului filial Talmaciu si implicit al Universitati Sasesti.Aici nu se poate vorbi de un spor de 110 de familii in numai 40 de ani,ci este vorba ca s-a ascuns numarul real al locuitorilor pentru a avea contibutii cit mai mici la impozitele si taxele impuse se statul austriac.Documentele istorice mai consemneaza litigii care s-au intins pe perioade foarte lungi intre satele Talmacel si Talmaciu,precum si intre Boita si Talmaciu,privind apartenenta unor munti din masivul Lotru si pentru hotarul dintre Boita si Talmaciu.In 1731 muntele Pologas a fost trecut abuziv din proprietatea Talmacelului in cea a Talmaciului,Magistratul Sibiului a dispus dupa indelungi

audieri,raminerea acestui munte in proprietatea sasilor.Cei din Talmacel s-au opus si a urmat amendarea acestora,intemnitarea lor la Sibiu si pazirea Talmaciului de urmarile unor razbunari(9) A existat un proces de 4o de ani intre Boita si Talmaciu privind hotarul dintre cele doua sate ,finalizat in 1781,prin interventia directa de la Viena a reginei Maria Tereza,care a dat ciastig de cauza comunei Boita.(10)Relatiile incordate privind proprietatea asupra terenurilor si padurilor dintre Universitatea saseasca si satele din domeniu Talmaciului a continuat pina catre anul 1870.

4.2 Talmaciu in timpul marelui principat transilvanean.

Infrigerea ungurilor de catre turci la Mohacs in 1526 si transformarea Ungariei in pasalic turcesc a pus practic capat invaziilor otomane in Transilvania in scopuri de jaf.Pina la asediul Vienei in 1683 turcii invadau Transilvania cu scopul de a incasa haraciu si a schimba domnitorii.Din aceste considerente , incepind cu perioada anilor 1650 cetatile de granita isi pierd rolul de aparare si devin doar puncte vamale.Tot dupa Mohaci, Transilvania devine principat autonom,intocmai ca si celelalte doua tari rominesti,Moldova si Tara Romaneasca,avind ca obligatie plata impozitului catre turcii.Luptele interne pentru conducerea principatului au dat cistig de cauza lui Ioan Zapolya,care in 1538 scoate scaunul filial Talmaciu de sub jurisdictia Universitatii Sasesti si-l preda unui prieten al sau Stefan Mailath.Mobilul acestei act avea la baza doua considerente nu numai intemeiate dar si justificate. In primul rind , faptul ca fiind teritoriu (fundus regius)de granita care apartinuse regelui Ungariei, putea dispune de el,ca voivod al Transilvaniei,autonome, oricind si in al doilea rind, faptul ca,in luptele purtate,pentru tronul Transilvaniei cu Ferdinand de Austria,sasii din provincia Sibiului sustinuse partida princepelui

austriac.In acest fel ca act de razbunare impotriva sasilor,principele Zapolia, a anulat dania regelui Ladislau al IV lea din 1453 si a inchis drumurile comerciale ale sasilor catre sud,acolo unde acestia obtineau importante venituri din exportul de armament catre Tara Romineasca si incasau vama de la Lotrioara si Turnu Rosu..Aceasta cedare de proprietate catre un apropriat al Princepelui Transilvanean va dura doar un an,pina cind de comun acord,cu universitatea Saseasca,contra sumei de 1.oooflorini(alte surse vorbesc de 2.ooo)scaunul Talmaciului va reveni din nou in drepturile Universitatii Sasestii (11). De data aceasta,insa,drepturile de proprietate asupra bunurilor nu vor mai fi numai ale Scunului Sibiului ci ale intregii Universitati.Aceasta insemna ca si veniturile obtinute din incasarea taxelor de vama vor fi repartizate tuturor celorlalte scaune sasesti .Un alt aspect il constitue faptul ca prin cumparare se anulau drepturile de danie ale regilor ungurii catre populatia romineasca din compunerea scaunului filial TalmaciuSe pierdeau,deasemene, drepturile de proprietate si reducerile fiscale, date de primii regii arpadieni .Incepea,astfel, un moment de grea cumpana pentru locuitorii scaunului,care lipsiti de drepturi politice si sociale aveau o singura alternativa aceea de a eluda cit mai mult fiscul fata de impunerile in continua crestere si diversificare de forme concepute de conducatorii scaunului.Aceasta era si o consecinta a faptului ca Universitatea Saseasca se achita de haraci,cu regularitate si in timpul impus de mai marii stapinitorii ai timpului,sultanul Soliman Magnificul si urmasii sai.Dealtfel,istoria nu consemneaza nici un incident,pe perioada Principatului Transilvanean dintre sasi si imperiul optoman de natura economica.Sasii erau datori regelui ungur,potrivit Andreanumului din 1224 cu 2ooo de guldeni anual,in 1494 acesta se ridica la 7650,in 1540 la 10.0000 si in 1689 la suma de 300.000 de guldeni (12)

A fost aceasta perioada a secolelor XVI- XVII una grea pentru intreaga Europa de sud-est si din pricina deselor epidemii de ciuma care au decimat sate intregi si in zona Sibiului.Un eveniment care a redesteptat fiinta nationala a rominilor l-a constituit reunirea celor doua armate ale lui Mihai Viteazu in 16- 27 octombrie 1599 la Talmaciu,cind voivodul cu oastea sa,dupa ce a trecut muntii prin pasul Rucar –Bran,venind de la Tirgoviste,a intilnit oastea boierior olteni din familia Buzescu,care au venit cu armata lor, pe Valea Oltului.Biruinta lui Mihai de la Selimbar impotriva lui Andrei Bathori(28-29 octombrie 1599) si urmarile unirii de la Alba Iulia au dus la acte de revolta si nesupunere ale populatiei rominesti,consemnate pina aproape de anul 1615.De remarcat ca Mihai Viteazu ,a crutat cetatea Sibiului de ororile razboilui,deoarece mestesugarii breslelor din cetate,erau principalii furnizori de armament si munitie ale princepelui muntean. Transilvania secolelor XVI-XVIII a cunoscut cele mai profunde reforme religioase cu implicatii asupra relatilor politice si sociale si cu urme adinci lasate mostenire pina astazi.Mai intii, Martin Luther in 1517,in Germania ,a reustit sa convinga populatia sa abandoneze religia catolica si sa-si insuseasca religia luterana,fapt care s-a repercutat si asupra locuitorilor sasi din Talmaciu.Inca din 1536 la Talmaciu se predica de catre filozoful,iluminist Johann Lebel,(primul preot luteran din Talmaciu)conceptiile lui Martin Luther.Imediat a urmat replica bisericii catolice care a infiintat in 1540 Ordinul Iezuitilor pentru a contracara proliferarea protestanismului si a limita activitatea acestuia.Acest ordin va influenta si incuraja ruperea din biserica ortodoxa a unei parti din populatia romineasca si unirea ei cu Roma.Este celebra deja activitatea ordinului iezuitilor de formare,educare si impunere in functia de mitropolit a rominilor uniti cu Roma, a unui locuitor din Sadu-Inochentie Micu Clain(localitate vecina cu

Talmaciu ),urmarindu-se prin aceasta convertirea a cit mai multor locuitori la religia catolica.Inocentie Micu Klain,o personalitate de mare insemnatate pentru biserica greco-catolica,a fost primul romin care a facut parte din Dieta Transilvaneana.Ales aici ,el a solicitat la fiecare sedinta a dietei sa se acorde drepturi politice si sociale tuturor rominilor,ca acestia sa fie egali cu celelate natiuni din Principat.Tot Inocentie Micu Klain a pus bazele si a deschis drumul Scolii Ardelene in afirmarea acestei institutii ca precursor al literaturii si culturii rominesti.Populatia maghiara din Transilvania,urmeaza si ea drumul separari de biserica catolica prin infiintarea in anul 1568 a bisericii unitariene,fiind recunoscuta si legiferata de singurul domnitor care a facut parte din aceasta biserica,Ioan Sigismund de Bathorii.Deasemenea, populatia maghiara mai conoaste inca o sciziune in 1618,cind se infiinteaza biserica calvina,o institutie asemanatoare in reguli si principii cu biserica luterana.Ulterior acestei periode,in Europa de vest are loc razboiul de 3o de ani,cu implicatii si consecinte si in Transilvania.Cu toate necazurile de tulburari confesionale,biruri tot mai mari impuse de Inalta Poarta si ciuma care bintuia prin zona ,Talmaciu cunostea in acele timpuri o dezvoltare economica si un comert infloritor.In anul 1584 se mentioneaza ca,, functioneaza o forja „ si imediat anul urmator existenta unei ,,atelier care confectiona bare metalice si armament”(12).Pe riul Sadu este atestata in 1573 existenta unei fabrici de hirtie,,pe cimpul din aproprierea Talmaciului” care s-a facut cu incuviintarea domnitorului Stefan Bathori (13)Anul 1577 indica existenta unui,, depozit de marfuri care nu amai poate fi pazit” si se solicita mutarea lui la Selimbar.Stratulat (14) In registrele de evidenta ale localitati sunt consemnmate faptul ca, au ramas citeva zile aici mai multi negustori greci,romini si turci cu marfurile lor”(15)

Citiva boieri munteni printre care Danciu Armasu si Postelnicul Eradol(probabil cumparatori de arme)primesc in anul 1588 de la primarul Sibiului,Albert Huet,bani si dreptul de a-si cumpara case la Talmaciu.(16)Acelasi domnitor Bathori hotaraste in 1583 si 1584 ,,sa scutesca de vama si de taxe vamale”de la Talmaciu(probabil Turnu Rosu) si fortul Lotru”, negustori din Talmaciu.(17) .

4.3 Sub stapinirea austriaca

Prin pacea de la Carlovitz din 1699,oficial Transilvania,trecea de sub stapinirea turceasca ,sub stapinirea austriaca.Bilantul stapinirii turcesti de aproape 150 de ani , lasa in urma o tara ruinata economic,depopulata de desele razboiae si boli si mai ales greu guvernabila.Domnitorii si principii care s-au succedat in Preincipat (Zapolia,Bathorii,Mihai Viteazu,Bethlenii,Rakotii,Apaffii,Baracsai,etc) in dorinta lor de a satisface pretentiile mereu in crestere ale turcilor,au crescut an de an datoriile si impozitele percepute de la populatia autohtona .Dar schimbul plugului de lemn turcesc cu plugul de fier austriac a adus o orecare bunastare economica intregii populatii din Transilvania.In concordanta cu reformele religioase,culturale si stintifice din vestul si centrul Europei in secolele XVIII si XIX,si in Transilvania s-au resimptit reverberatiile acestor schimbari.Astfel legile,promulgate de regii Carol I(1700-1740),Maria Tereza (1740-1780). Josef al II lea (1780-1790) au descatusat si au declansat procese si fenomene care au permis o orecare inflorire economica,superioare celorlante doua provincii rominesti Tara Romineraca si Moldova,tributare prin domnii fanarioti catre Inalta Poarta. A urmat apoi Revolutia de la 1848,din care se poate spune ca a iesit

invingatoare acea parte a nationalizmului maghiar care a dictat ulterior conditiile care au dus la incheierea dualizmului austro-ungar(1867) si care au impus reguli si legii de urmat pentru celelalte nationalitati din imperiu, nemaiintilnite nicaieri in Europa.Prin politica lor nationalista si deosebit de sovina,in special prin contii Apony si Tisza,Ungaria a reusit sa atraga ura tuturor celorlalte nationalitati din imperiu,precum sasii,rominii,sirbii,cehii,rutenii si slovacii.Primele victime ale neintelegerilor religioase,politice si ideologice le-au dat sasii prin executia publica, la Sibiu in 5 decembrie 1703 a lui Emil Harteneck si la Cluj in 1849 a lui Stefan Ludvig Roth cei care s-au ridicat impotriva ingerintelor statului in problemele acestei nationalitati.18).Daca unele nationalitati precum rominii si sirbii nu aveau drepturi politice si religioase,sasii au suferit in timpul dualizmului prin faptul ca li s-au anult anumite drepturi istorice,unele vechi inca de la venirea lor in Transilvania.Astfel,desfiintarea Universitatii Sasesti in 1850,nationalizarea bunurilor acesteia in 1867 si separarea invatamintului scolar de biserica au insemnat lovituri grele pentru aceasta nationalitate,care puneau in cumpana insai existenta sasilor pe meleagurile ardelene.Apoi,introducerea obligativitatii limbii maghiare in scoli si administratie,maghiarizarea fortata a numelor de familie si botez a a creat o ruptura totala intre maghiari si celelalte nationalitati din imperiu.Sunt analizate tote aceste aspecte,intrucit, in perioada stapinirii austriece,populatia Talmaciului,era constituita in proportie de peste 90% din sasii.Deosebirile de religie dintre catolicii imperiali si evanghelicii sasi din Talmaciu au debutat odata cu preluarea de catre auistrieci a Transilvaniei.Astfel polemica s-a iscat inaca de la numirea in anul 1700 a noului judecator al scunului filial Talmaciu.Pe numele sau Cristof de Ehrenburg,acesta a primit mandat de la guvernul austriac sa judece cauzele din scunul filial,aratindu-se partinitor cu populatia romineasca din satele scaunului si deosebit

de intolerant cu sasi din Talmaciu,fapt ce i-a atras ura acestora si demiterea sa din functie 19)Functia de judecator si administrator a scaunului filial va fi ocupata incepind cu anul 1701 de catre castelanul de la Turnu Rosu,la porunca data de magistratul Sibiului,care atragea atentia ca toate pedepsele cu moartea sa fie aduse la cunostinta sa. 20)Anii 1705 si 17o6 marcheaza prezenta in zona Talmaciu a Kurutilor,nationalisti maghiari care nu doreau unirea cu Austria si care s-au refugiat in castelul de la Turnu Rosu si Cetatea de la Talmaciu,uinde s-au baricadat si au opus rezistenta,fiind in cele din urma invinsii. 21)In primavara anului 1717 incep ample masuri de reparare si modernizare a drumului prin defileul Oltului,lucrari care se vor incheria in 1721.Mai consemnam ca in toamna lui 1718,, un foc calduros”(incendiu de mari proportii)au distrus scoala si casa parohiala 22)Au ramas celebre Conscriptiile facute de austrieci in 1721,1731,1740 si 1760,.prin care s-a facut o inventariere generala a tuturor posibilitatilor de care dispunea satele.din domeniul Talmaciului. A urmat apoi un control si asupra autoritatilor care gestionau acest domeniu,gasindu-se nenumarate incalcarii ale varsarii veniturilor la stat..In acest sens in 1729,fiscul regal austriac, intenteaza proces scaunului filial Talmaciu ,pentru ,,insuficienta administratie”(probabil proasta administrare a domeniului),proces caracterizat de mai marii scunului Sibiului,ca avind conotatii religioase. 23).Documentele timpului mai pomenesc de un alt proces iscat in 1731,intre Talmaciu si Talmacel,in legatura cu posesia muntelui Pologasu,care dupa mai multi ani de judecata a intrat in posesia sasilor din Talmaciu 24).,dar care in fapt nu a fost folosit de catre acestia decit abia in anul 1924,dupa reforma agrara cind,s-a facut schimb jumatate/jumatate intre muntele Pologasu si terenul numit Armeni. 25).

Conform obiceiurilor timpului prin care imparatul se cobora printre supusii,intruna din cele 3 vizite in Transilvania ale imparatului Josef al ii lea,acesta s-a oprit si la Talmaciu in anul 1783.fiind primit de preotul de atunci Samuel Zek 26)Cind in 1817 imparatul Frantz I (1792-1835) cu sotia lui au venit in Transilvania,la 10 septembrie a aceluiasi an au vizitat si Talmaciu si au servit masa de prinz in National Curia( localul actualei primarii) 27)Anii revolutiei de la 1848-1849 au lasat urme adinci la Talmaciu.Dupa ce castelul de la Turnu Rosu si apoi cel de la Lotrioara au acordat protectie Comitetului Revolutionar Romin in frunte cu Gh.Barnutiu si N Balcescu,au urmat represaliile armatei austriece si apoi celei ruse care au inabusit revota trupelor maghiare conduse de L.Kosuth.Talmaciu si defileul Turnu Roasu au fost martorele unor puterenice inclestari militare intre trupele generalilor Bem,Lunders si Hasford. 28)Se mai consemneaza ca in anul 1852,dupa o alta modernizare a cailor de acces pe valea oltului a avut loc intinirea istorica dintre imaratul Frantz Josep si domnitorul Tarii Romanesti Stirbei Voda ,imortalizata in istorie prin constructia ,, FANTANA IMPARATILOR”monument aflat la 1,5 kim sud de Boita pe sosesau E 81 29)Unul dintre momentele importante din istoria scunului filial Talmaciu il constituie data de 24 ianuarie 1869,cind s-a adoptat o noua lege de impartire administrativa a Transilvsaniei.Prin aceasta lege se desfintau ,, paminturile regale” si odata cu ele se desfintau si scunele sasesti. 30)Sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx a insemnat pentru populatia Talmaciului unul de prosperitate si avint economic,deoarece aici era centru logistic al unor mari investitii care se faceau in zona,constructia cailor ferate Sibiu- Fagaras si Sibiu –Rm Valcea,a uzinei electrice de La Sadu si nu inultimul rind punerea pietrelor de temelie a fabricilor de cherestea

Feltrineli si OFA Dar toti acesti ani de bunastare,nu eru de bun augur,la orizont,marile puteri ale timpului,asteptau momentul rafuielior pentru toate neimplinirile istoriei.Se apropia primul razboi mondial.

Bibliografie capitolul 4

1.Albescu I Boita- Monografie istorica Sibiu 1990,pg 3 2.Albescu I Boita- Monografie istorica Sibiu 1990,pg 7 3.Albescu I Boita- Monografie istorica Sibiu 1990,pg 32

4.Stratulat C.N Monografia Talmaciului , Sibiu-1997,pg. 57

5.Stratulat C.N Monografia Talmaciului Sibiu-1997,pg.59

6.Stratulat C.N Monografia Talmaciului , Sibiu-1997, pg 68

7.Stratulat C.N Monografia Talmaciului Sibiu-1997,pg. 71

8.Albescu I Boita- Monografie istorica Sibiu 1990 pg 12 9.Stratulat C N Monografia Talmaciului Sibiu-1997,pg. 85 10.Stroila G Cartea satului Talmacel, Bucuresti,1996,pg 74 11.Stratulat C.N Monografia Talmaciului Sibiu-1997,pg. 86 12.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990 pg 299 13.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1900,pg308

14.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania- 1990,pg313

15.Stratulat C.N Monografia Talmaciului Sibiu 1997,p 86 16.Stratulat C.N Monografia Talmaciului

Sibiu-1997,pg. 8817.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990,pg31

18.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania ,Germania-1990,pg 139

19.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Tansilvania,Germania-1990,pg 141

20.uller G.E. Germanii din Transilvania pg 25 21.Muller G.E. Germanii din Transilvania pg 29 22. X X X Registru bisericii evanghelice din Talmaciui pg 31 23.Teutsch G D Istoria sasilor din Transilvania

vol II pg 127 24.Teutsch G D Istoria sasilor din Transilvania

vol II pg 133 25 .Stroila G Cartea satului Talmacel Bucuresti 1996,pg 122 26. X X X Registru bisericii evanghelice din Talmaciui pg 12 bis 26.X X X Registru bisericii evanghelice din Talmaciui pg 13 27. X X X Registru bisericii evanghelice din Talmaciui pg 39 28. Teutsch G.D Istoria sasilor din Transilvania Vol II pg 286 29. Stroila G Cartea satului Talmacel, 1996,pg 234 30. Teutsch F Sasii transilvaneni in ultimii 50 de ani 1869- 1919 pg 10

CAPITOLUL 5 Talmaciu in epoca moderna

5.1 Istoria se repeta

Perioada de trecere de la secolul XIX la secolul XX gasaeste Talmaciu in plin proces de transformare si modernizare.Daca pana la constructia cailor ferate si a fabricilor de cherestea Feltinele si OFA ,targusorul se prezenta ca o comunitate inchisa,in care populatia saseasaca era preponderent majoritara,in proportie de aproximativ 95%,dupa anul 1900 au inceput sa-si faca aparitia si alte comunitati si etnii.Teritorial,la aceea data,linia de cale ferata,reprezenta marginea de nord si vest a localitatii.Celelalte doua laturi,de est si de sud,fiind inchise de riul Cibin.Primii locuitori romini,care s-au asezat masiv,in Talmaciu ,aproximativ dupa anul 1860,au fost lucratorii aflatii in slujba comunitatii sasesti,respectiv:;pastorii la vite,ciobani la oii,cizmarii,muncitorii zilieri,etc1) Scheineder 219Acestia isi aveau domiciliu,respectiv casele de locuit,in lunca riului Sadu,dincolo de

caleferata(aproximativ perimetru cuprins,azi, intre strada I.Creanga si riul Sadu)2) idem 1,222.Dar desele inundatii produse de revarsarea riului Sadu,au distrus de nenumarate ori casele acestor locuitori,fiind nevoie sa fie refacute si luate masuri de regularizare a riului Sadu.Astfel,in amonte de aceste locuinte,la 2-3 km distanta s-a construit un baraj si un lac de acumulare ,numit si astazi ,,la cascada’’,care a rezolvat pentru totdeauna problema revarsarilor din riul Sadu.Concomitent cu acest baraj, s-a facut si un canal derivat din albia riului,care duce apa de la nord=vest, la sud-est,prin mijlocul satului,numit ,,canalul morii”.Unii cetateni mai in virsta 3)Baltat,cred ca acest canal ar fi existat de sute de ani,fiind construit de calugarii minastirii Sf. Nicolae,iar la sirsitul secoluluyi XIX a avut loc doar,largirea si modernizarea sa. Un alt cartier de locuinte s-a infiripat pe ,,cimpul Cisnadiei,la 1.5 km sud de terenul numit ,,Balta Neagra ‚’’in vecinatatea fabricii Feltrineli,acolo unde isi duceau traiu muncitorii straini,maramureseni ,din Huedin si Ciucea sau italieni,austrieci,maghiari,care lucrau in acesta fabrica.Urmasii acestor muncitori,care si astazi locuiesc in acea zona,poarta numele de Talmaciu II,in timp ce uzual,locuitorii din Talmaciu spun locului respectiv ,,la firma. sau,, in firma”Desfintarea scunului filial si impartirea averii Universitatii sasesti a redus rolul administrativ al Talmaciului.Fostele cetati de granita ,cu exceptia castelului Turnu rosu de la Boita,au fost parasite,iar controlul vamal se facea direct in vama de la Lazaret.Paza granitelor,care in perioada 1760-1850,s-a facut cu plaiesi romini,incadrati in Regimentul 1 Graniceresc de la Orlat,a fost preluata de militarii Regimentului de Dragoni cu sediu in Sibiu,iar la nevoie se apelea si la militarii regimentului de honvezii, incartuiriti in cazarma 90 din SibiuAtentatul din 28 iulie 1914,a aprina flacara razboiului si pe meleagurile Talmaciului.Desi la sud regatul Romaniei isi proclamase neutralitatea fata de razboi,totusi la Talmaciu,aproape

de granita,erau stabilite masuri speciale de supraveghere a acesteia .O mare parte a cetatenilor sasi din Talmaciu si romini din satele inconjuratoare,ca cetateni cu obligatii fata de imperiu au fost mobilizati in armata austro-ungara si dusi pe toate fronturile Europei.S-au constituit chiar unitati speciale,grupate pe criterii etnice sau teritoriale,cum a fost cazul Regimentului 90 de la Sibiu constituit numai din locuitorii din Marginimea Sibiului. La 15 august 1916,conform tratatului incheiat intre Romania si Antanta,armata romina a trecut muntii si a inceput eliberarea Transilvaniei de trupe austriece,maghiare si germane 4)Patrunderea armatei romine s-a facut pe toata lungimea granitei de 1200 km pe care Romania o avea cu Imperiu Austo-Ungar.Conform planurilor de operatie in Carpatii orientali actiona Armata de Nord,comandata de generalul Eremia Grigorescu,in curbura Carpatilor,pe directia Brasov- Sighisoara,actiona armata 2,condusa de generalul A.Averescu,iar pe Jiu si Olt,Actiona armata 1,impartita in doua detasamente,grupul de Jiu comandat de generalul Dragalina si Gruparea Olt-Lotru,comandata de colonelul Culcer. 5) trecatorile Carpatilor 112Pentru patrunderea pe Valea Oltului si a Lotrrului s-au folosit diviziile 13 si 23 Infanterie,ale caror port-drapel erau batalioanele de vinatori de munte 48 Vilcea si 24 Cimpulugmuscel.6) idem 5 114Pe etape de operatii armata romina urma sa ajunga in 30 de zile pe Mures,in 6o de zile in Apuseni si Cimpia inferioara a Somersului,iar in 90 de zile in Cimpia Tisei.7) idem 6 115Trecerea Carpatilor s-a realizat cu succes pe aproape toate fronturile si cu lupte deosebit de grele in trecatoarea Turnu Rosu.,astfel ca la 15 zile de la declararea razboiului,se realizase un,, cap de pod” intre 60-100 de km cu exceptia trecatorii de la Turnu Rosu care realizase doar 25 km.8) idem 7La 10 septembrie 1916,dupa 25 de zile de ofensiva,armata de nord ajunsese pe aliniamentul Odorhei- Sovata,armata 2 ajunsese pe

aliniamentul Fagaras- Sighisoara,iar gruparea Olt-Lotru ,relizase un aliniament la sud de Sibiu,pe un front de 25 km,cu fortele dispuse astfel;intre Avrig si Selmibar,Divizia 13 Infanterie,iar intre Selimbar si Gura Riului,Divizia 23 Infanterie La Talmaciu se aflau Brigada 1 cavalerie,gruparea de artilerie,unitati si subunitati de logistica,spitale,etc.8) idem 7 .Intrarea Romaniei in razboi a avut ca scop principal,atragerea de forte militare,germane,austriece si ungare,de pe fronturile din Franta,Italia,Grecia si Galitia, si micsorarea presiuni Puterilor Centrale asupra fortelor Antantei din aceste tarii 9)idem 7 In acelasi timp a crescut presiunea asupra trupelor romine,care trebuiau sa faca fata,unor forte calite in doi ani de razboi.Intreaga raspundere a a operatiilor militare impotriva trupelor romine,a fost data direct Marelui Cartier German,generalilor Hindenburg,Laundendeorff si Makensen,ultimul numit si spargatorul de fronturi.1o)idem 7 Dupa intrarea Rominiei in razboi,in cursul lunbilor august si septembrie,au fost aduse 5 divizii de infanterie,un corp alpin,doua divizii de cavalerie si o brigada mixta, toate plasindu-se in zona Sibiului si realizind un raport de forte de 10/1 in favoarea germanilor,repetindu-se astfel,insumat,toate operatiile militare care au avut loc in defileu de-a lungul istoriei:(razboiele cu romani(105-106)Posada(1330),Selimbar(1599).etc 11 idem 7..La acest raport de forte se aduga si dotarea tehnica net superioara a trupelor germane,care foloseau armament automat,in comparatie cu armata romina care folosea armament cu percutie prin scinteie.12) ion cupsa Armata romina in campaniile din 1916-1917,Bucuresti 1967,pg 193 A urmat ceea ce istoria cunoaste drept ,,Batalia Sibiului”,dar in fapt toate actiunile militare s-au purtat la sud de Sibiu,in special pe cimpiile Talmaciului si in defileu Turnu Rosu. Inca.din 9 septembrie 1916, armata germana,folosind o comunicatie de care a uzitat si Carol Robert si poate si romanii,au

trimis in mare secret,de la Poiana Sibiului,peste muntii Cindrel,Negovanu,Prejba si ulterior coborind pe vaile ,ruirilor Lotrioara,Capraret,Lotru etc, un detasament alpin de circa 3500 de oameni,specializati in luptele din muntii, Acest detasament cu valoare numerica mica , a avut rolul de a cadea in spatele si flancul sting a al trupelor romine,pe singura comunicatie care o aveau trupele romine pentru aprovizionari si evacuari,respectiv Valea Oltului.In dimineata zilei de 13 septembrie 1916 s-a realizat surpriza,corpul alpin german si-a facut aparitia la Ciineni si in imprejurimi,de pe vaile sus mentionate,generind panica in rindul trupelor romine.In acelasi timp dinspre Sibiu,o puternica pregatire de artilerie,a precedat contraofensivei 13) E Falkenhayn.Campania armatei a 9 germane,impotriva rominilor si rusilor, 39. Divizia 187 infanterie germana,a atacat de pe aliniamentul Orlat – Rasinari,pe directia Cisnadie-Sadu-Talmacel-pasul Turnu Rosu,la piciorele muntilor Cindrel si Lotru,Diviziile 51 si 76 Infanterie germana,de pe aliniamentul Poplaca-Turnisor-Gusterita au atacat pe directia Selimber-Vestem-Talmaciu,iar Corpul 39 german si Divizia 51 Honvezi au atacat de pe aliniamentulDealul Gusterita-Casolt,pe directia Bradu-Sacadate-Porcesti.Realizind aceasta punga,sufocanta,armatele Puterilor Centrale si-au asigurat succesul,practic in 3 zile.(13-16 septembrie)14) Trupele rominesti din gruparea Olt-Lotru,de sub comanda generalului Popovici,lipsit de comunicatii cu vecinii si Marele Carier General de la Bucuresti,cu fortele si mijloacele existente,dind dovada de episoade eroice deosebite,a trecut la aparare pe aliniamente succesive,reusind sa limiteze proportiile unui dezastru total..Greutatea ce mare venea de la putinele posibilitati de evacuare existente si care aglomera singura cale de comunicatie existenta si in plus,panica care se formase in legatura cu atacul din spate al Corpului Alpin German.Unele cifre indica ca pierderi,pe intreaga durata a operatiei ( 15 august-16 septembrie)

circa 6ooo de morti si raniti de ambele parti combatante 15).Amintirile unor parti din decedati ,din aceasta inclestare se gasesc la cimitirul eroilor de la Boita,pentru romini si cimitirul sasesc de la Talmaciu,pentru germani.In scurtul timp de stationare al corpului Olt-Lotru,pe perioada de la atigerea aliniamentului din fata Sibiului si pana la declansarea ofensivei armatei germane( 23 august -13 septembrie),in triunghiul Talmaciu-Talmacel-Boita,s-au creat importante rezerve de materiale,armament si munitii,iar la retragerea fortelor rominesti,evacuarea acestora a constitui o mare greutate.A existat chiar si un mic aerodrom pentru 3-5 avioane rominesti de vinatoare,pe cimpul dintre Talmaciu si fabrica Feltrineli 16)ceea ce indica ca acest teritoriu a fost puternic pregatit pentru eventualele atacuri spre interiorul Transilvaniei.Din pacate pentru armata romina,pierderea ,,Bataliei Sibiului”, a insemnat,inceputul retragerii din Transilvania a tuturor celorlante forte si implicit trecerea la un razboi de aparare,impotriva Puterilor Centrale,pe intreg teritoriu national.Pentru Talmaciu si zona adiacenta,inclestarile din toamna anului 1916,au adus distrugeri si incendii,morti,raniti si mutilati,din rindul populatiei civile,recolte si case distruse,etc.Urmarile acestor lupte au staruit mult timp in constiinta localnicilor de la Talmaciu si imprejurimi,ca un dintre cele mai groaznice perioade din viata lor,deoarece pe linga panica creata ca nu aveau unde sa se ascunda de armele de foc ale combatantilor, au ramas si in toiul ierni care se apropia,fara rezerve de alimente si animale 17)Chiar pierduta pentru armata romina,Batalia Sibiului,a constituit inceputul rezistentei in fata fortelor invadatoare ale Puterilor Centrale,ca o achitare de obligatiile asumate fata de Antanta,de a descongestiona celelalte fronturi din Europa si implicit de a realiza dezideratul pentru care intrase in razboi- unirea tuturor rominilor intr-un singur stat national,lucru infaptuit la 1 decembrie 1918.

5.2 Epoca de glorie (1918-1945)

Perioada de avint economic generata de infaptuirea actului de la 1 decembrie 1918,reformele din cadrul administratiei,agriculturii, invatamintului,sanatatii,etc,au insemnat si la Talmaciu un adevarat miracol. Conform extrasului de Carte Funciara existent la Judecatoria Avrig si a documentelor de evidenta existente in arhiva Primariei Talmaciu in anu 1912,aceasta localitate avea 544 de ha teren arabil,40 ha de gradini,513 ha finate ,24 ha vii,1278 ha pasune si 4733 ha padurii.17)barbosa Dupa infaptuirea actului unitatii nationalae de la 1 decembrie 1918,o parte din teritoriul acestei localitati a fost trecuta in administrarea comunelor Talmacel,Boita,Sadu,iar padurile trecute in administrarea comunelor de peste munti Malaia,Voineasa,Vaideeni,etc.De atatea ori,in istorie,cazut si ridicat din nou,targusorul Talmaciului avea sa cunoasac in perioada dintre cele doua razboaie mondiale,cea mai infloritoare perioada din existente sa milenara.Mai intii trebuie mentionat ca paralel cu societatea saseasaca inchisa intre Cibin si calea ferata(sau riul Sadu) si care-si continua,fara a fi afectata obiceiurile si traditiile sale istorice se dezvolta si se extindea catre vest si nord ansambluri noi de locuinte.fabrici si servicii.Sporurilr de populatie se realizau prin mutarea din satele dimprejurul Talmaciului a numeroase familii care au abandonat munca pamintului total sau partial,dedicindu-se activitatilor industriale sau semiindustriale care se nastea aici. 18)Primii locuitori au venit din Sadu,Talmacel si Boita,au continuat cu locuitori din Vestem,Racovita,Porcesti,Sebesul de Sus si de Jos si chiar mai departe din Tara Fagarasului .Astfel ca multe familii,care in satele lor erau nevoiase,lipsite de pamint si

avere si nici nu gaseau un loc de munca s-au mutat aici primind locuri de casa si dedicindu-se muncilor la fabricile Rominofir si Feltrineli sau Ofa.Primele case s-au construit in cartierul ,,Lumea Noua”,in continuarea vetrei vechi a satului ,paralel cu Cibinul si pina in aproprierea caii ferate.Tot in aceasta zona,s-a construit scoala pentru copii ce se nasteau,in casele in care s-au mutat colonistii.Deasemenea,in continuarea cimitirului sasesc s-a amenajat cimitirul ortodox si totul s-a implinit atunci, cind, aici s-a construit si biserica ortodoxa(1937-1942) 19) Bazele construirii acestei biserici si necesitatea infiintarii unei parohii ortodoxe s-au ridicat inca din 1922 atunci cind s-a constituit ,,Reuniunea femeilor ortodoxe” societatea care-si propunea pe linga acest scop si emanciparea tuturor cetatenilor romini mutati la Talmaciu.20)Statutul acestei asociatii,precum si alte deprinderi nu numai utile dar si trebuincioase au fost imprumutate de la modul de organizare si conducere al sasilor.Acestia situau la baza organizarii lor anumite principii,precum subordonartea intereselor de grup,intereselor personale si respectarea unor anumite cutume stabilite prin statutul de functionare a societatii.Astfel cea mai importanta forma de organizare a sasilor a fost ,,vecinatatea” sau ,,nachbarschaften”,constituita pe strazi sau cartiere si care se compunea din totalitatea familiilor unei strazi sau cartier cu rolul de a se ajuta la foc,la inmormintari,la construirea unei case,etc. Copii sasilor,confirmatii la biserica(dupa virsta de 14 ani) se reuneau in societati de baieti ,,Bruderschaf” sau societati de fete ,,Schwesternschaft” si care jurau sa respecte un anumit cod de valori in care la loc de frunte se situau respectul fata de parinti si respectul fata de normele crestine.21) Organizatia ..Amicii muntilor” o alta asociatie a sasilor, avea rolul de a marca traseele alpine si de a pune in valoare traseele turistice din Carpati si din imprejurimile Talmaciului.Filiala Talmaciu a

societatii Gustav Adolf Verein,reunea toate femeile evangheliste si avea un pronuntat caracter agricol,de invatare si deprindere a locuitorilor cu cele mai noi tehnici de lucru a pamintului.O alta serie de constructii au inceput dupa 1937,de cind a pornit din plin Rominofir,pe malurile drept si sting al ,,canalului morii”(canal derivat din riul Sadu)unde in afara constructiilor facute de fabrica s-au ridicat numeroase case particulare.Aici peisajul era completat de un dispensar ultramodern pentru timpurile acelea,terenuri de tenis,cantina,doua blocuri cu garsoniere pentru nefamilistii si un numar de7 vile plasate intre riu si drum,nu numai confortabile dar si cochete si utilate corespunzator,in care locuiau englezi.germani si romini,personalul de conducere si proprietarii investitiilor facute aici.22)In aceiasi perioada iau nastere principalele institutii in jurul carora se desfasoara activitatea cetaneasca;gara,posta,CEC-ul,bancile,uzina electrica baza sportiva,scoala,biserica,etc Se construiesc nenumarate poduri si podete,se extinde reteau de drumuri asfaltate si se reorienteaza circulatia autovehicolelor si a carutelor de pe drumul care intra prin sat dinspre Cibin si se oreienteaza pe varianta pe del,paralel cu calea ferata si pe linga fabrica Ofa spre Sibiu. In anul 1941 existau 6 bacanii,3 macelarii,2 brutarii,o moara,45 de cai’45 de iepe,5 tauri,172 de boi,124 de vacii,217 bivolite,1672 vitei,2 berbeci si 162 de oii. 23)

5.3 Epoca dezvoltarii

Problema extinderi suprafetei construite la Talmaciou a continuat si dupa cel de al doilea razboi mondial.Daca particularii au construit inca de la inceputurile anilor 1955,case, ,,pe drumul Sadului”,si ,,Pe deal” sau chiar ,,intre iazuri”,statul a construit masiv abia dupa anii 1960.Astfel ca din totalul de 25 de blocuri care sunt construite ,11 blocuri au fost date in folosinta intre 1965-1972,7 blocuri au fost finalizate in perioade 1974-1975,iar ultimele 7 au fost date in folosinta in perioada 1987-1989.24)Populatia s-a dublat de la 3000 de locuitori in 1957 a ajuns la peste 7000 la inceputurile anilor 1990. Sporul cel mai important de populatie s-a realizat prin aducerea de cetateni nu numai din satele dimprejurul Talmaciului,ci si localitati din judetul Sibiu,din localitati ale judetelorVilcea,Olt,Dolj,etc25)Marirea continua a capacitatii de productie a filaturii Firu Rosu, a determinat autoritatile ca prin masuri specifice ,precum repartitie din scolii,asigurarea de conditii de locuit si nu in ultimul rind,un salariu atragator,sa aduca forta de munca din cele mai indepartate locuri din tara.Ponderea cea mai insemnata a constituito forta de munca feminina,in special fete tinere,multe dintre ele raminind aici la Talmaciu,prin intemeierea de familii,fie cu localnici,fie cu cetateni din alte localitati,veniti si ei la lucru.26)Problemele sociale ale tarii s-au resfrins si asupra localnicilor de la Talmaciu,cu implicatii majore asupra evolitiilor ulterioare ale localitatii.Astfel,dupa anul 1945,dupa incheierea armistitului si obligarea tarii la plata despagubiriilor de razboi.Talmaciu a deveit important centru de ,,colectare a cotelor” pentru toate localitatile dintre Sibiu si Avrig.Concomitent, a avut loc deportarea sasilor in fosta URSS,confiscarea caselor,averilor si paminturilor pe care acestia le-au detinut .Dupa anul 1948 sasii s-au intors acasa din gulagurile sovietice,iar unii au primit inapoi casele de locuit si o parte din paminturile care le-au detinut27).Aceasta slaba consolare a durat doar 5 ani,deoarece potrivit directivelor timpului,au inceput intovarasirile si in final s-a constituit

Gospodaria Agricola Colectiva,care incepind cu anul 1957.a gestionat paminturile din jurul Talmaciului.Daca la inceputurile sale,aceasta forma de organizare s-a bucurat de orecare sustinere.dupa anii 1970,numarul celor inscrisi in CAP a scazut constant,iar in 1989 avea doar 13 membrii.Majoritatea membrilor care compuneau CAP au ales alte locuri de munca si meseri ori pur si simplu au emigrat in Germania incepind cu anii 1970 Devenit important centru muncitoresc dupa 1970,cu un potential uman deosebit aici s-au desfasurat nenumarate activitati culturale si sportive.Astfel,prin clubul de la Firu Rosu ori prin caminul cultural din localitate aveau loc dese festivaluri de folclor,teatru,jocuri populare,etc care au tinut treza nu numai constiinta nationala dar a perpetuat,atit cit s-a putut,traditiile rominesti si valorile spirituale ale poporului romin.28) Sportul a contribuit din plin la afirmarea localitatii,prin echipele de fotbal,hanbal,volei,etc si nu in ultimul rind prin echipa de popice,cistigatoare a numeroase trofee interne si internationale.29)Un rol deosebit in dezvoltarea localitati la avut si cooperatia de consum,prezenta cu nenumarate ateliere de prestari de servicii si unitati de alimentatie publica. 30) Talmaciu a avut de suferit de pe urma inundatilor din nii 1970 si 1975,cind apele Cibinului au pus in pericol casele din partea de est.Dar pericolul cel mai mare l-a prezenat posibilitatea ca barajele de pe riul Sadu,din cauza volumului imens de apa,sa cedeze,punind in pericol astfel,viata si constructiile de la Talmaciu. Prin anii 1970-1973 s-au efectuat pentru prima data o curatire a pajistilor alpine de copacii si resturi ierboase nefolositoare,dind astfel posibilitatea sa se inmulteasac numarul oilor si a vitelor.Cu aceiasi ocazie,s-au construit 9 stini poentru adapostul oierilor si prelucrarea brinzei,lucrari de care au beneficiat satele Boita si Talmacel,la acea data componente ale comunei Talmaciu. 31) Invatamintul a beneficiat de construirea anui nou local al liceului si de asemenea de constituirea in cadrul scolii generale a

numeroase cercuri de cercetare stiintifica precum;foto,teatru,dansuri poulare,aeromodelizm,carting,gimnastica,limbii straine,electonica,muzica,ateliere mestesugaresti,etc. Ca o recunoastere a meritelor sale mai mult muncitoresti,deoarece ca infrastructura mai avea de lucrat,comuna ,a fost declarata in anul 1989-ORASUL TALMACIU.32)Anii de dupa revolutia din 1989,a insemnat o descatusare de energii si pentru proaspatul oras,materializata in nenumarate investitii facute de localnici si societati din oras si din afara orasului.33)Aplicarea legilor funciare,desi inceputa inca din 1991,nu s-a finalizat nici astazi,numerosi localnici,in special sasi,neprimindu-si in totalitate,drepturile prevazute de lege. Imediat dupa anul 1991 s-au concesionat mai multe locuri de case in zona strazii 1 mai,astfel ca a aparut un intreg cartier de locuinte . Prin anii 1993 s-au obtinut aprobarile si s-au inceput racordarea locuintelor la reteaua de gaz metan. 34) S-a construit un spital pentru bolnavi imunodeficitari psihic si fizic care a adus un numar insemnat de locuri de munca. S-au facut ample lucrari de reparatii si intretineri la infrastructura existenta(sosele,cladiri publice,retele de aductiunea a apei,etc) si se fac pregatiri de incepere a lucrarilor de colectarte a apelor uzate,una din conditiile de baza ale functionarii localitati cu statut de oras.35) S-a remarcat in mod deosebit in decursul timpului activitatea notarilor comunali ; Filip Carol ,Bunea Dumitru,Schmit Ferdinand,Schneider Gustav,Fratila Ioan,Dumitru George,dr.Pop Ioan,Barbosa Dumitru,Bordeanu Lucretia,Toghe Ana,Rotarescu Ioan,Albu Eugen,Hoza Ovidiu,Din anul 1993,orasul TALMACIU este infratit cu orasul francez VITRE.O piata din centru orasului poarta numele orasului infratit. In acelasi timp asociatia cu acelasi nume desfasoara nenumeroase activitati de diversificare si intarire a relatiilor cu prietenii francezi. In acest mod au loc vizite reciproce,alternative,in anii cu

sot in Franta si anii fara sot in Romania,atit a membrilor fundatiei,cit si a organelor comducatoare din administratia celor doua orase.36)

Lista primarilor care au condus Talmaciu intre 1920-2008

1920-1926 Fakesch Mihail 1926- 1932 Lang Martin 1932- 1934 Klein Martin 1934-1938 Schneider Mihai 1938-1944 Furdui Gherasim 1948-1952 Titiriga Ioan 1952-1954 Musnay Janos 1954-1958 Dan Ioan 1958-1961 Rotaru Nicolae 1961-1963 Titiriga Ioan 1961-1965 Caraus Teodor 1965-1968 Graur Ovidiu 1968-1972 Lotrean Constantin 1972-1978 Ionescu Stelian 1978-1989 Filimon Ana 1989-1992 Moroianu Radu 1992-1996 Popa Constantin

1996-2003 Cretu Mircea 2003-prezent Barbu Constantin 37)

Biblioigrafie cap.5

1. Schneider F Talmaciu –comuna saseasca din Transilvania,Germania 1990,p219. 2. Schneider F Talmaciu –comuna saseasca din Transilvania,Germania 1990,p222 3 Baltat Ioan Informatie –Talmaciu . 4. col. Cucu M Trecatorile Carpatilor Bucuresti 1988,p 1115. col Cucu M Trecatorile Carpatilor, Bucuresti 1988,p 112 6. col Cucu M Trecatorile Carpatilor Bucuresti 1988 p 114 .7 col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p 115 8. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p 1179. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p 11910. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p 12211. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p 12512. Cupsa I. Armata romina in campaniile din 1916-1917 Bucuresti,ed.Militara 1967,p,93 13.Falkenhayn E Campania armatei a 9,impotriva rominilor si rusilor,Bucuresti 1937,p,37 14.Falkenhayn E Campania armatei a 9,impotriva rominilor si rusilor,Bucuresti 1937,p,43-45; 15. Cupsa I. Armata romina in campaniile din 1916,1917 Bucuresti,ed.Militara 1967,p,132. 16 Rotaru I Informatie -Talmaciu

17 Ivan D.. Informatie -Talmaciu18 Barbosa D Extras CF Avrig19 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,1120 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,1321 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,1522. Schneider F Talmaciu –comuna saseasca din Transilvania,Germania 1990,p316 23 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,1724 Popica S Informatie Talmaciu 25 Filimon Ana Informatie -Talmaciu26 Ionescu S Informatie-Talmaciu27 Ciorogariu I Informatie Talmaciu28Barbosa D Informatie -Talmaciu29 Filimon A Informatie-Talmaciu30 Patan I Informatie –Talmaciu 31 Ivan D Informatie Talmaciu 32.Ionescu S Informatie-Talmaciu33 Filimon A Informatie Talmaciu 34 Moroianu R informatie-Talmaciu 45. Popa C. Informatie Talmaciu 36 Moroianu R Informatie Talmaciu37 Barbu S Informatie Talmaciu38 Barbosa D Informatie-Talmaciu

CAPITOLUL 6. POPULATIA

6.1 Vatra localitatii

Daca ar fi sa luam in considerare spusele preotului Johannes Lebelius,ar insemna ca la Talmaciu avem de lungul timpului, nu numai o multitudine de de limbi vorbite(latina,daca,idis,armeana,greaca,germana,maghiara,romina,turca,poloneza,slovaca,sarba,rusa,etc) dar si o diversitate de religii.(mozaica,ortodoxa,catolica,greco-catolica,luterana,unitariana,reformata,musulmana,) Si ca sa respectam aprecierea lui scespiare ca lumea reperezinta un teatru in care se schimba doar actorii,in timp ce scena ramine aceiasi,ne dam seama ca in acest spectacol au fost chemati multi si au ramas putini.Pastrind traditia si astazi Talmaciu este un conglomerat de populatii reprezentind toate judetele Romaniei si in curind,probabil, toate natiunile Europei.Cercetind izvoarele istorice si confruntind cu datele de pe teren avem de face cu 3 vetre de sat ,din care in fapt,doua sunt locuite si astazi.Prima vatra,dupa spusele lui Lebellius,in care s-au asezat evreii,armenii si grecii,se afla ,,pe cele 3 riuri confluente”

Cibinul,Sadul si Talmacelul,ceea ce ar corespunde si realitatilor de azi,deoarece zona este populata cu asezari umane,iar toponimia locului indica existenta unui teritoriu numit chiar ,,armenii”1).Pe teren aceasta zona ar fi delimitata la sud de piriul Talmacelului, la est de calea ferata,iar la nord de ipoteticul (la vremea aceea) ,,canal al morii”.Probabil ca spre vest aceasta asezare cuprindea locuitorii urmasi ai triburilor dacice,care in timp s-au retras spre zona mai muntoasa formind ceea ce azi se numeste Talmacelul sau in evu mediu Talmaciu mic.Interesnte sunt preocuparile acestor coloni,asa cum rezulta din continutul epopeii lui Lebellius,aceea,,de aurari,spalatorii de aur in apele Cibinului,nu departe de Olt,intr-un loc pe care ei l-au ales inaintea altora’’.2) Acesti coloni stabiliti dupa anul 80 e.c. in colonia Thalmud,aveau rolul de a apara dinspre sud regatul lui Decebal,scop in care au inceput fortificarea Vaii Oltului,incepind probabil cu ceeea ce noi numim Coroana Tarii sau dealul furcilor.Avind in vedere rivalitatile dintre romanii si evrei de la asediul Ierusalimului, este posibil,ca acest promontoriu natural,sa fi fost conceput de catre evreii ca ultima cetate de aparare,impotriva romanilor,avind in vedere faptul ca acolo sus se gasesc rezerve de apa,iar prin modul de pozitionare si caracteristicile geografice,seamana izbitor cu MASADA,ultimul bastion de rezistenta evreiasca din Cananul Iudeii.Dupa cum se stie,Decebal,cu tot eroismul ostirii sale a pierdut razboiul cu Traian si probabil evreii s-au vazut a doua oara in situatia de fi decimati si alungatii,lucru despre care Lebelius nu mai face nici o prezentare.Cert este ca toate aceste neamuri s-au pierdut in istorie,fara a lasa vreun indiciu material despre existenta lor,cu exceptia armenilor care a dat numele lor unui teritoriu,care a inceput sa fie locuit abia dupa anii 1990.

A doua vatra a Talmaciului poate fi socotita cetatea de la Caput Stenarum,colonia romana intemeiata de ,,tetrahii romani”asa cum ii numeste Lebelius(probabil veteranii romani)care au iesit la pensie din armata romana si au fost improprietariti de imparatul Traian cu terenuri si aici in,Transilvania.3)Aceasta colonie aflata pe malurile din dreapta ale Cibinului si Oltului,la inersectia celor doua riuri,a reprezentat una dintre cele mai puternice garnizoane militae romane.Aici s-au efectuat unele sapaturi arheologice care au confirmat existenta unei cetati romane(statiune si posta)dar convingerea tuturor este ca acest castru mai prezinta inca numeroase surprize,nedescoperite inca. Despre cele doua vetre ale Talmaciului,Lebelius are o admiratie deosebita,prin faptul ca acestea au rezistat 1500 de ani,datorita iscusintei si metodelor inaintate de constructie aplicate4).Toate casele erau construite din piatra,folosind ca liant varul stins,lucru necunoscut la triburile barbare din nordul si estul Europei. Deasemenea,Lebelius este unul dintre putinii istorici ai timpului,care spune,fara sa-si dea seama, un adevar istoric care intareste convingerea continuitatii populatiei daco-romane (rominii) pe aceste teritorii.Pentru ca sa nu se mai nasca in Dacia miscari de razboi,spune Lebellius,romanii,au lasat aici legiuni de soldati,care cu timpul s-au transformat in lucratorii ai pamintului si care detin paminturi intinse si isi faceau locuintele in vastele paduri de la ses.5)Pe acesti lucratori ai pamintului, care isi obtin hrana pe seama oilor si isi zic romini,i-a gasit Lebellius in timpul pastoriri sale la Talmaciu in 1542.O a treia vatra a Talmaciului, a fost intemeiata de catre colonistii sasi la inceputurile secolului al XII –lea (1200-1215) si cuprindea zona dintre riurile Sadu si Cibin,aprope de confluenta acestora.dar mai in adincime,aproape de malul

drept al Cibinului,aproximativ in aproprierea bisericii evanghelice de azi.Prezenta sasilor pe teritoriul Ardealului este justificata de Lebelius prin aceea ca au fost chemati de regele Stefan cel sfint sa crestineze aceea parte din ungurii care erau devotati paginului Gyula,iar apoi,dupa terminarea misiunii, li s-a dat drept de locuire permanenta aici,fiind socotii oaspetii permanenti ai regelui pe Fundus Regius 6) Preotul Schneider,apreciaza ca locurile pe care s-au instalat prima data sasii erau mlastinoase,celelalte terenuri bune de locuit fiind deja acupate si de aceea a fost necesara executia unor desecari.7)Apoi,incet,incet,aceasta asezare s-a extins spre sud,nord si vest,dar pentru putin timp,deoarece la marea invazie mongola din 1241,Talmaciu a fost distrus aproape in intregime,din oras raminind doar ruinele,vizibile si peste 300 de ani in timpul pastoriri lui Lebellius. .Lebelius vorbeste in timpul colonizarii sasesti de faptul ca Talmaciu era un oras puternic,un tirg comun,unde negustorii isi expuneau marfurile,dar care a fost distrus in cei 7 ani de ocupatie ai navalitorilor tatarii.Urmarile acestui fapt au fost acelea ca cetatenii urbei Talmaciului au parasit acest orasel si s-a retras la Sibiu,acolo unde satul lui Hermann a devenit oras si unde s-a inceput fortificarea acestuia,devenind in scurt timp cetate.8)In treacat este amintita si prezenta la Talmaciu a ginerelui regelui maghiar Bela al IV lea(1235-1270)(probabil primul Corardus)un agricultor care nu s-a putut opune distrugerii orasului de catre bisenii,o informatie noua care n-a putut fi prelucrata si interpretata din nici un punct de vedere(probabil tatari) Cert este un lucru foarte sigur,ca in jurul anului 1500,in Talmaciu era consemnata in documentele timpului, doar populatia de origine sasesca si aceasta intr-un numar destul de mic,lucru datorat probabil,deselor invazii si navaliri din partea

tatarilor si turcilor.Astfel ca foarte mult timp, vatra satului Talmaciu, a fost considerata ca fiind, numai aceasta parte care era locuita de sasii.Abia dupa anul 1900,documentele timpului consemneaza si existenta altor populatii decit cea saseasca la Talmaciu.Mai mult in conscriptiile timpului se mentioneaza existenta a 3-4 familii germane in fiecare din satele apartinatoare domeniului Talmaciului,cu scopuri,probabil administrative.Dupa anul 1918,populatia Talmaciului a erupt,intr-o progresie aproape geometrica,dublindu-se la aproape fiecare 15 anii.Vatra localitati se intinde astazi pe linga cele doua locuite initial, spre Sadu,pe malul drept a riului cu acelasi nume si spre Sibiu,insotind comunicatia care duce catre acest oras.Asezarea geografica si conditiile climaterice deosebite,forta economica a societatilor comerciale din zona ,in special Romanofir,au determinat tot mai multi cetateni din diverse regiuni ale tarii sa-si intemeieze aici locuinte si familii. Este de asteptat ca printr-o regasire a orasului,in special in domeniul turistic,sa aiba loc noi provocari, sa se mareasca numarul locuitorilor si implicit sa infloreasca localitatea, din punct de vedere economic.

6.2 Numele localitati si recensamintul populatiei

Problema denumirii localitatii cu numele Talmaciu a suscitat numeroase semne de intrebare in privinta originii si etimologiei acestui cuvint.Rominii ii spun Talmaciu,sasii -Talmesch,ungurii-Talmats, grecii-Talmapolis,iar forma din limba latina corespunde cu Talmasinus. Prima si cea mai veche interpretare este atribuita preotului sas Johaness lebellius care aseamana cuvintul Thalmud cu Thalmus, in care ultima litera a cuvintului isi pierde

sensul .Explicatia este aceea ca in ebraica veche,litera d putea sa fie foarte bine pronuntata si s.Lucrurile,chiar daca nu sunt acceptate nici de istoriografia saseasca si nici de cea romineasca,au totusi o legatura logica si se sustin cu argumente istorice si naturale din partea preotului sas-Lebellius.Poate istoricii evrei,interesati de acest subiect ar putea sa faca lumina in aceasta problema,analizind mai in detaliu semantica celor doua cuvinte. O alta interpretare ,data de aceasta data de istoricul sas-maghiar, Gustav Kisch, atribuie numele Talmaciu, cuvintului secuiesc Talmacs,care se traduce prin talmaci (traducator),apoi este preluat de unguri si transformat in Tolmacs si diversele sale toponime si diminutive,astfel aparind in documentele timpului sub diferite forme.Este adevarat ca secuii au convetuit ceva timp pe meleagurile noastre,dar si ei cu l-au preluat cuvintul Talmacs tot de la evrei,dar, au pierdut litera,, h”si au transformat terminatia cuvintului din literele ,,us”(Talmus) in literele ,,acs’(Talmacs),probabil tot vreo regula de scriere (necunoscuta de noi) a limbi secuilor.9)Cuvintul talmaci,este prea pretentios pentru a fi dat unui numar insemnat de localnici care sa se ocupe cu tranzitul marfurilor si sa insoteasca calatorii prin trecatoare.Nu se cunoaste a fi existat aici vreo scoala care sa invete pe localnici mai multe limbi si nici nu ridicam pretentii ca taranii din acest domeniu sa fi avut calitati de traducatorii. Este o pura intimplare,atribuita secolului XII,sa preia un cuvint de origine evreiasaca si sa-l adapteze nevoilor timpului,iar apoi sa-l tot dilueze dupa bunul plac a celor care gaseau greu o forma de exprimare. Exista si probabilitate ca unul din contii Corardus sa fi fost traducatorul (talmaciu) intre multele populatii existente in

zona romini,germani,maghiari,evrei,armeni,etc,de vreme ce denumirea localitatii apare atestata pentru prima data in vremea acestora( 1265 sau 1311) O a treia ipoteza sustine ca originile cuvintului Talmaciu ar fi de natura peceneaga sau biseana,doua populatii, migratoare ,nomade, care, au bintuiut arealul zonei prin secolele IX-X, Astfel,asa cum in muntii Cindrel exista masivul Besineu,cuvint de origine biseana,tot astfel numele Talmaciu ar proveni de la cuvintul Boru-Tomac.10).Modul acesta de interpretare decurge din Andeanumul din 1224,prin carte se mentioneaza ..silva Blacorum et Bisenorum” si in care aceste locuri s-au identificat ca fiind padurile din scaunele filiale Talmaciu si Saliste de mai tirziu si unde se banuieste a fi trait aceste populatii,nomade.Oricare ar fi originile cuvintului Talmaciu,localnici sai sunt mindri cu acest nume ,il apreciaza si il respecta.In documentele timpului numele localitati apare sub urmatoarele forme,precum,in anii:1265 –contele Corardus de Tolmach 11)1311 – Nicolaus de Tolmach 12)1318 – Nicolaus si Johann de Tolmacs 13)1335 – Contele Nicolaus de Tolmacs 14)1366 – contele Paulus de Tolmach 15)1369 – civitatem Tolmasch 16)1412 – oppidum Tolmats 17)1429 – biserica Talmucz 18) 1453 – cetatea regeasca Tolmatsch 19)1573 – terenul talmeschean de pe Zodt. 20Apoi incepind cu abul 1580 se va numii in toate actele TALMESCH si pe romineste TALMACIU In ceea ce priveste rencensamintul populatiei.,avem urmatoarele cifre:Anul 1488 - 22 de gospodarii de frunte si 2 saraci 21)

Anul 1698 - 88 de locuitori care platesc taxe cu 59 de gospodarii taranesti,15 locuitaori fara proprietae si 14 veniti 22)Anul 1721 – 82 de platitori de taxe din care 52 de platitori sasi

restul straini 32)Anul 1786 – 580 de locuitori permanenti,151 de familii,116 case de locuit, cu 291 de femei si 151 de barbatii casatoriti si 158 de celibatari 24)Anul 1832 – 442 locuitori din care 209 barbati si 233 femei 25)Anul 1864 – 515 locuitori din care 263 barbati si 252 femei 26)Anul 1879 – 595 de locuitori din care 289 barbatii si 306 femei ,iar dintre acestia 562 locuiau la Talmaciu,iar in celelalte sate locuia; in Talmacel 5,Boita 4,vama Turnu Rosu 13,Sebese 6 si la fabrica de munitii de pe Sadu 5 27)Anul 1905 - 713 locuitori cu 354 de femei si 359 barbatii 28)Anul 1910 – 793 locuitori cu 390 barbatii si 403 femeii 29)Anul 1921 - 1269 locuitori din care 708 germani,301 ungurii,159 romini,7 evrei si 64 tigani si alte nemuri,inclusiv locuitorii din colonia Talmaciu 2-Feltrineli 30)Anul 1930 -sunt consemnati 207o de locuitori 31)Anul 1941 -2625 locuitori din care 1509 romini,1100 sasi,10 unguri si 6 evrei: 32)Anul 1957 – 2937 de locuitori 2270 de romini,646 de sasii,14 maghiari si 7 alte nationalitati 33)Anul 1975 - 6776 de locuitori din care 6114 romini,602 de sasi si 60 de alte nationalitati.In acelasi an constatam ca sunt 3277 de barbatii,3499 de femei si 1530 de familii.Din totalul acestei populatii constatam ca 3872 de persoane sunt incadrate in munca astfel : 2703 in industrie,720 lucreaza in sectorul forestier si silvic,295 sunt functionari,130 meseriasi,iar 24 s-au declarat agricultori. 34)

Anul 1992 -5849 de locuitori,din care 5444 de romini,208 sasi,47 de maghiari,149 de tigani si 1 macedo-romin.35)In prezent,populatia Talmaciului este sub numarul mentionat la rencensamintul din 1992,aceasta deoarece,a scazut in mod ingrijorator natalitatea si sunt foarte multi cetateni plecati la lucru in strainatate,deasemenea numarul sasilor s-a redus sub 50 de locuitori,in timp ce a crescut ponderea romilor

6.3 Lista numelor de familie din Talmaciu si frecventa utilizarii acestora la data de 31.12.2007.

A

ANDREICA-6 ACHIM-9 ALBU-15 ANCUTA-3 ANDREI-8 ALEMAN-1 ATODIRESEI-3 AUNER-2 ANTONIE-5ASTEFANEI-2 AGACHE-1 ALBESCU-4APOLZAN-5 ARONESCU-1 ANITA-1 ALDEA-1 ACSINTE-1 ABABEI-1 ARIZANCU-1 ADAM-1 ALDESCU-3 AGAFITEI-1 ARDELEAN-1 ANDRESEL-6 ANGHELEA-1 AILINCAI-2ALBOIU-1 ,ABALARU-1 AVRAMUT-1AGACHE-1 AFTENIE-3 ,ALBEAN-1

ALDEA-2 AVRAMUT-3 ANGHELESCU-2

B

BADITOIU-1 BADULESCU-3 BISCHIN-1BALASAL-2 BOLOVANICA-1 BUSUIOC-1BARDASU-2 BARTOIU-2 BALTAT-2BECHES-2 BARBOSA-1 BEJAN-2BENINNG-2 BARTHA-1 BAIAS-2BERES-1 BARA-2 BALAN-2BISCHIN-2 BARBU-6 BELU-1BOBEICA-2 BILAC-1 BOTA-13BOCK-1 BIRAU-1 BOTE-2BOLDOR-3 BOBESIU-1 BADULESCU-2BOLOTA-4 BOCA-1 BUCOVEANU-3BOZOSAN-2 BODEA-1 BOGDAN-7BRASOVEANU-1 BONTEA-1 BABA-3BUCURENCIU-2 BORCEA-1 BUCUR-2BOISOREANU-2 BOROMIZ-1 BARB-2BADESCU-1 BRATILESCU-1 BELE-1 BETIVU-2 BETET-1 BOTNER-1BALAN-1 BOCSCKOR-4 BEER-1BRULICU-1 BOLDIJOR-1 BERINDEI-1BUCUR-11 BRASOVEANU-1 BUHALTAL-1BULGARU-1 BANDEA-2 BANCIOUIU-1BUSOI-1 BREM-1 BOBE-1 BALEA-2 BURTILA-3 BORTAN-1BILIBOC-1 BURTOI-1 BASARABA-3 BILT-2 BABET-1 BARDAS-1BISERICESCU-1 BARZA-7 BARBOSA-4BLEGU-1 BOLOTA-1 BREAZ-1 BODI-2 BOTEA-4 BADESCU-3BVUSAGA-1 BRADEAN-3 BALOI-1BANCEU-2 BREAZU-1 BOGHENU-1

BINDAR-1 BUHA-1 BRADEAN-1 BACILA-1 BILAC -3 BORDEAN-2 BARZA-5 BENEA-1 BLOT- 1 BARSAILA-1 BALTEANU-1 BALABAN-2BABII-2 BRATU-1 BOLOGA-3 BALTAT-3 BOURECI-1 BOTOC-1 BALINT-1 BALASZ-1 BURA-1BEU-3 BRATILESCU-3 BEJENARI-1BLOCKER-2 BOLOVAN-1 BALTES-2BANCIOIU-1 BURAGA-2 BUSUIOC-1BOBES-3 BAKMAN-1 BADINA-1BOBEICA-1 BOZDOC-1 BISOREANU-1 BICHIS-1 BENKE-1 BENCHES-2BALTEANU-1 BASCA-2 BURTOI-2 BUCOVEAN-1 BAHRIN-1 BASNDALAC-1BLOVAN-1 BOTAREL-2 BUNEA-1BLUES-5 BUZURIN-2 BLOTZ-1BADESCU-2 BALAN-HEIMAN-1 BOGDAN-BOLDOR-4 BINDER-1 BOBEICA-1 BULAI-1 BADITOIU-1 BALASEL-1 BARSAN-2BESCHIU-1 BOGOESCU-1 BOBEICA-2BUD-2 BUT-1 BERBECAR-1BABII-2 BARSAN-2 BERES-1 BUNACIU-2 BOCSKOR-1

C

CARPATOREA-14 CAZACU-4 CARTALA-2CHERESCU-1 CANDEA-3 CIOROGARIU-8CARSTINOIU-1 CYRIYN-1 CHICIU-1COSCODAR-1 CATANET-1 CRACIUN-2COCEA-1 CHIRIAC-1 CONSTANTIN-2

COSTIN-1 CUPEA-1 CIOBANITA-1COJOCARIU-1 CARP-1 COSTEI-1CIAUSILA-15 CRETU-14 CRAPCIU-4CIOCEA-2 COSCODAR-1 CAROLE-1CIOVANA-1 CIUREA-2 CONT-2COJOCARU-1 COSAS-1 COSMA-6COTTA-1 COVACI-8 CARTAU-1CIOLPAN-1 CIOLACU-2 CRACIUNESCU-1 CARNPEI-1 CAVATARIU-1 COJOCARU-3 CORDOS-1 CHIRIAC-2 CORNEA-2CARP-1 COTOBAN-1 CONTIU-1CHIVU-1 CIOAZA-1 COBZARU-1 COSTIN-1 COZMA-8 CALDARAR-18 CAROLI-1 CHIFU-1 CHILON-1 CRACANA-2 CAIAN-1 BOLOGA-9 CHIRCA-1 CIOBANU-2 CIOCAN-ICOLACEL-1 CORELAS-1 COTOBAN-1COMAN-2 COSAR-1 CARJARIU-1COSTANDACHE-1 CURECHIAN-4 CARCEAG-1CARSTEA-1 CALDARAR-7 CALINOIU-4CIURARIU-2 CRISTEA-11 CARAUS-2CILAN-1 CURECHIAN-1 CIOBANU-1 CRUDULECI-1 CAMPEAN-3 CIURAR-1 COZAC-1 CHIRCA-1 CALUTIU-1COJOCAR-2 CATANA-1 CHIRILA-2CRACIUN-3 CHIS-2 CONSTANTIN-1COSTIN-3 COTORA-4 CIURA-1CRUCERU-1 CUREA-1 CALIN-2CAPATANA-4 CORJUC-1 CIZMAS-2 COSTOIU-1 CIRITEL-1 CIORA-4CHITOIU-1 CASAPU-1 CIORTAN-2CALINOIU-3 CUTAN-1 CIUCUR-3 CAPATANA-3 CIOBANU-1 CIOACA-4COCA-4 CALDARAR-1 CORDOS-4 CLOPOTAR-3 CALINA-3 CIURAR-DORAL-1CIUFU-1 CIUTACU-1 CAUNEAC-2 CALARAS-5 CALDARARIU-2 CARCEAG-1

CURCA-1 CHIRCA-3 CRAJMARU-1CIOBOTEA-1 CARPIUC -1 CIZMASI-1 CRACIUN-1 CHICIU-1 CIORTAN-1 CARAUS-1 CIOBANU-1 CIREA-3CREMENE-4 COZACU-1 COSTICA-1 CIOLPAN-1 CIAICOSCHI-4 CIOCAN-1 CERNICA-2 CAPATANA-3 CIUTA-4CIUNGAN-1 COJOCARIU-2 CALINA-1CIORTAN-1 CIUCA-2 CREMENE-1CONSTANTIN-1 CARSTOIU-1 COZMANCIUC-7 CRISTESCU-1 CHIRIGESCU-2 CIZMAS-1CONDURACHI-1 CARTOC-2 CRUCERU-1COSTACHE-1 CORBAN-1 CASAPU-1 CERNAT-1

D

DANGELI-1 DANCUS-1 DRAGHICIU-2 DEACONESCU-2 DEMETER-3 DOBRAS-5DOBRITAN-5 DORR-1 DIACONESCU-7DRAGOMIR-1 DICU-1 DENES-7DANCANET-3 DOMNICA-1 DASCALU-2DIGU-5 DANCU-15 DRAGAN-8DRAGULESCU-1 DUIULEASA-1 DUMITRA-1DADARLAT-1 DANILA-6 DIACONU-2DOBRE-1 DRULEA-1 DORR-1 DEMIAN-2 DOSTETAN-1 DINI-1 DUMITRAS-2 DIMA-2 DADA-2DRAGHESCU-1 DRUMIA-1 DUMITRASCU-2DUMITREASA-1 DIEACONU-1 DINU-1DUMITRACHE-1 DASCALESCU-3 DRUMEA-2 DOMNICA-1 DANUTIU-1 DOLEANU-2 DAVID-2 DRAGOS-4 DANCIU-11 DRAGAN- PACURETU-1 DRAGOMIR-3 DOBROTA-1DINCA-1 DANCANET-1 DOBRIN-1

DOLGURUC-1 DIACONU-1 DADACUS-1 DEVIAN-2 DOROBANTU-1 DRAGHICI-1DRAGAN-2 DUMITRESCU-4 DENGEL-2 DINICA-2 DUTCAS-1 DREPTATE-1DUBLES-2 DAMIAN-2 DELIVASILE-1DOROGA-1 DRULA-1 DUGULEAN-1DUMITRACHE-1 DUTI-1 DUTA-1DASCALESCU-2 DRAGOIU-1 DAJU-1 DUMITRU-2 DREGHICI-2 DAIA-1DAN-5 DANCILA-1 DARIE-1DINULETE-1 DOICAN-1 DOBRITAN-3 DAIAN-1 DEPALMA-1 DARVARU-GANCEA-1

E

ENACHE-1 ENGBER-6

F

FEDORICA-1 FLOREA-19 FARCAS-5FILIP-6 FLORICA-1 FIURPASS-1 FEISAN-2 FILIMON-5 FANUTOIU-2FANCSALI-2 FODOR-3 FRATILA-3FEKETE-1 FACALETIU-1 FANEA-6FAKESCH-5 FAOR-2 FRONIUS-3 FERI-2 FITEA-3 FLOREAN-1FARTONEA-2 FETAN-6 FAGHIURA-1FIK-2 FORIS-1 FURDUI-1FAGADEANU-1 FAKESCH-1 FRANKOVSKY-2FAZIO-1 FERENCZ-1 FAKESCH-2FLORESCU-1 FETELEA-3 FILEA-1FITA-2 FORDON-1

G

GROSU-3 GHIOCA-1 GIBA-2GAVRILA-2 GAVRILOAIA-3 GELLERT-1GIORGESCU-2 GABOR-1 GOGU-1GHEORGHE-2 JIURJIU-5 GHELDRIC-2GROZA-2 GRECU-2 GROSS-1GOLEA-2 GHIORGHITA-1 GALAN-2GHIBUSCIAC-1 GLODEAN-2 GOLEA-1GRAUR-1 GULINESCU-1 GHEBAURA-2GRECICA-1 GOROPCILA-4 GOAGEA-3GARTEONEA-1 GIURCULET-3 GICA-2GIURA-1 GLOCKNER-1 GRIGORE-1GOSA-1 GALIT-3 GAGU-1GUIST-2 GEANA-1 GUSAT-6GHIMPE-1 GRIGORAS-5 GHIORGHITOIU-2 GUJAN-1 GHITA-2 GYORGY-1GAZDA-1 GRIGORAS-3 GHINEA-1 GIURESCU-2 GIORGESCU-1 GUBARICI-2GIURCUTA-2 GIURGIU-2 GETI-1 GRINDEAN-1 GOVOREANU-1 GRAEF-1GHIERKO-3 GIURECHITA-1 GOBBEL GAROAFA-1 GHIORGHIU-1 GUBANICI-1GOGARTA-1 GELLERT-1 GLODEANU-2GIORGIU-1 GIURGI-1 GOIA-3 GAGEANU-1 GAITAN-1 GHERDRICH-2GRODEAN-3 GULEAN-1 GULINESCU-1GREINER-1 GAND-1 GOCEA-1GRANCEA-1

H

HAMPU-4 HERGHELEGIU-1 HANEA-19HOJDA-1 HAIDUC-2 HODOROGEA-1HERBERT-2 HOZAT-1 HASEGAN-1

HOCEOTA-1 HORUMBA-3 HANDOLESCU-1HAUS-3 HOCA-2 HOMAN-1HULPOI-1 HEININNG-1 HILA-2HADARAU-2 HEIMAN-1 HODOS-1HERTA-3 HANZELI-2 HANGAN-1 HOADREA-3 HOCHSMANN-1 HUCULECI-3HALMENN-3 HUTTER-1 HERESAN-1HANZELI-1 HAMBASAN-2 HANN-1HASEGAN-3

I

ION-2 IORDACHE-4 ISVELCEA-1IZDRAILA-2 IANCU-2 IDVU-1IOVA-1 OVA-PARVU-1 ISAC-1IAKABUS-2 IORDANESCU-1 IOANA-1IOBS-PITTERS-1 ISPAS-1 IGNAT-3IRIMIA-1 ICNA-1 IMREH-1ISTRATE-3 IVAN-3 IONESCU-1IVASCU-2 ICHIM-2 IAGRO-4IOSIM-1 IARU-1 IFTODE-4IACOB-1 IDU-1 IOANEI-2IOSIF-1 IACH-1 IANOS-4INGVERSEN-1 IARU-1 ICNA-2 ILLES-1 IFTIMICIUC-2

K

KELEMEN-2 KINDRIS-3 KONCZA-1KRAUSS-7 KRUGER-1 KALANYOS-1KOLCAS-1 KONNERT-1 KLUC-1KRUGHER-1 KUHNLE-1 KASTNER-3

KLEIN-1 KAUNZ-1 KENINGER-1

J

JIBLEANU-6 JAPCAI-1 JIANU-3JERAY-2 JUGANARU-1 JOANDREA-1

L

LASLEA-1 LAUTARU-1 LEONTE-4LAPCSAK-2 LAZAR-13 LEU-2LINTZMAYER-1 LINBASAN-1 LEIKERT-1 LANK-1 LUPESCU-2 LUPEA-2LAZUREANU-1 LEON-1 LEUCA-2LUDWIG-3 LUPU-2 LEUTA-1LAZARICIU-3 LUCHIAN-2 LINTE-5LUCA-10 LAZAR-1 LAPADAT-1 ]LICA-2 LAUTARU-1 LUDUSAN-1LUPASCU 1 LOMNASAN-2 LASCU-1LOTREAN-2 LEANCA-1 LACATUS-1LILIAC-1 LUNGU-1 LANG-2LAC-1 LIGA-1 LOTREAN-2 LASCAU-1 LOW-2 LEICHERT-3LOFCEAC-1 LACATUS-DOBRAS-1 LEAU-1 LECHINTAN-1 LOTREAN- CARAUS-1

M

MAGU-1 MATEIESCU-1 MATEA-3MILEA-8 NINEA-1 MARZA-5MOHANU-5 MANITIU-1 MIHALACHE-1MUNTIU-4 MANDEA-6 MOISIN-1MOROIANU-2 MANCIU-3 MUHU-1MARTIN-1 MOGOASE-1 MURARIU-9MARUNTELU-7 MIHALCEA-3 MACOVEI-2MAXIM-1 MITRU-3 METIU-1MIRCEA-2 MURESAN-11 MOLDOVAN-7MICHI-3 MOLDOVEAN-2 MIRUT-1MARCU-14 MACAU-1 MARIN-2 MAGADAN-1 MARGINE-1 MARIA-1MARINOIU-1 MIHAI-11 MITRONICA-1MUNTEAN-3 MIHELII-1 MOGOASE-1MERISAN-2 MICU-7 MARII-1MURARU-1 MERES-5 MURARESCU-1MIERLA-2 MOTREANU-1 MARGANDAI-1MOROIANU-2 MICUSAN-1 MONEFRAZAO-1MISTREANU-1 MITREA-1 MARZE-2MAZILU-4 MARCUS-2 MUNTEANU-1 MITU-7 MORARU-5 MARES-1 MODORANU-1 MORTZII-1 MARICA-1MOLDAR-2 MATIUS-1 MUGENDT-2MIHAI-11 MAIEREAN-1 MONE-3 MORAR-4 MILEA-1 MATEESCU-1MAGADAN-3 MARIN-6 MATIA-1 MOCANU-2 MAILAT-1 MANDEA-1 MINEA-1 MIHAILA-7 MITRU-1 MERLUTA-1 MIULLER-1 MOODT-2 MUNTEANU-3 MINCU-3

N

NEJLOVEANU-3 NICU-1 NITESCU-1NITU-4 NUTIOU-1 NELEPTCU-1NEAGU-3 NICOLA-1 NONU-2NITA-1 NICULA-6 NECSOIU-1 NICULAE-1 NEAGOE-2 NASTURE-3NICULA-1 NICULESCU-2 NECHIFOR-1NEAMTU-2 NAMOIANU-1 NEGHINA-1NISTOR-1 NEGRILA-1 NASTASE-3NOROC-7 NEGREA-2 NEICU-2NEMET-1 NICOARA-1 NICOLAE-4NEGHINA-6 NOUR-2 NICOLAESCU-2NICOLESCU-2 NEDELCU-8 NACU-2 NEACSU-1 NICOLICI-1 NANU-3 NICORICI-3 NAGY-1 NEICIU-1 NISTOR-1

O

OPREA-2 OTVOS-1 ONUT-1OLARESCU-1 OCENIC-4 OLTEAN-5OLESCU-2 OANCEA-16 OLARASU-1 OLARU-1 OBADA-1 OPRIS-2ONOFRAS-2 OCENIC-2 OPRIA-1ON-2 OLARIU-6 OITA-1

P

PASCALAU-7 PATARAU-5 PATRU-3PAVEL-2 PETRUSEL-1 PORUMB-3PETELEAZA-1 POPOVICIU-1 POSA-5

PETRU-2 PRUNDUREL-1 PINTILEI-2POPLACEAN-3 PAROS-1 POPESCU-13PITIGOI-3 PISU-1 PFAFF-1PODARU-1 PETEC-2 PIROIU-5PAVELEA-1 PECZENIC-2 PETRESCU-3POP-11 PILOIU-7 PRECIA-1PETREAN-2 POTCOVEL-6 PASERE-1PANTURU-1 PETREAN- MATEESCU-1 PLESEA-1 LOVAS-1 PAUNESCU-1PASTIU-1 PILOIU-1 PRODISTEANU-2 PINTA-1 PAVEL-1 PFAFF-1 PAVELEA-1 POPA-28 PREOTESCU-1PITTERS-1 PASCA-1 PARAJCO-1TETEAN-2 POPA-ROTH-1 PAMPU-1 PRODESCU-1 PAZGU-1 PINTILIE-1PRODISTEANU-1 PARVU-2 PREUTESCU-1PINTEA-1 PAZNICIUC-2 PRODISTEANU-1 TETEAN-1 PALAGNIUC-1 PETEA-1]PAVELEA-1 PATITA-1 PLAVITIU-1 PAUN-1 PARVAN-1 PICA-1PECZENICA-2 PRUTEANU-2 PASCU-2 PAIS-1 POIANA-1 PETZENIC-1PESCARU-6 PETRA-1 POPELCA-1PODARU-1 POPICA-3 PREDA-1PANCU-1 PACURAR-1 PARVU-2 PANCIULESCU-2 PETRISOR-1 PRODISTEANU-2PETRACHE-1 PATAN-1 PETEC-1PATRASCU-2 PAUNOIU-2

R

RAVAR-4 ROSCA-5 ROTH-2

RUS-11 RADOIU-9 RADA-1RUSU-24 RUSU- ROMISCHER-2 LUNGULESEI-1RABACEL-1 RADULESCU-7 RATIU-4RANJEU-3 ROTARESCU-2 ROUA-1ROMAN-6 ROSU-3 ROLLI-1RATOSU-1 ROIBU-1 RADU-9RACOLTEA-2 RAGOZEA-1 RAVAR-2 ROTOR-1 REISENAUER-1 RESMUVES-1ROTARIU-5 RAFA-6 RUCSANDRA-6ROMAN-3 RAU-2 RADOI-1RANJEU-9 ROBU-1 ROTARU-1RUDI-DANCU-2

S

STANICA-2 SANDRU-18 SANDU-2SARBU-3 SASU-1 SAVAN-1SAVU-1 STANCIU-12 STOICESCU-2SORCA-1 SAVOI-1 SILEA-4SCANTEIE-1 SOLTAN-1 SCHUSTER-3SCHNEIDER-7 STROILA-13 SANTION-1STRATULAT-1 SCHULLER-3 SIMION-8SECREAN-1 STROICA-17 SERBENEI-1STAN-6 SATMARI-1 SAMOILA-2SPOREANU-1 SAS-5 STARLEA-1 SAVU-1 SISU-2 SOPRANO-1 SANTA-1 SERBANUT-1 SUTEA-1 SUMA-1 SINA-1 SCHMEILT-1SIMONIAC-1 SLABU-1 STUPARU-1 STANA-3 STANCU-3 SUTO-2SPIRIDON-1 STOICESCU-3 SARSAN-1SORCA-2 SERBAN-3 SCHEL-1 SCHOPF-1 SINOS-1 SALCA-1 SFAITER-1 SIGHENCEA-1 SASU-1STANESCU-1 SALAJAN-1 SZBERA-1SCHULLER-2 SOFALCA-4 SOIMU-1

STEFAN-1 SFARCIOC-1 STAIE-4STROIE-1 SOPARLA-1 SCHEIB-1 SCREPORIC-1 SUMLEA-1 SEIBAN-1ZBERA-8 SOIMA-1 SCORTAR-2SIMONIS-1 SELARO-1 SUCIU-7SPORIS-2 SAPIENZA-1 SAMOILA-2SUKEI-1 SOFALCA-1 SPOREANU-1 SCHELL-1 SIMA-2 SCHULLER-3 SITOIANU-4 SODOLESCU-1 ZBERA-1STEFANOV-1 STOISOR-1 SFARCIOC-1STAVAR-1 SCORTAR-1 STATE-4SURCA-1 SCHUNN-3 SOLOMON-4SOIMU-1 SUBTIRELU-3 SILAS-4SINOS-5 SCHIDER-5 SOSOI-1 SUGAR-4 SUMLEA-1 SARARU-1 SEVERIN-2 SCHIOPU-1 SINEA-1 SOPORAN-1 STOIAN-1 SUN-1STURLICA-1 SCHROMM-1 SATMARI-1 SPOREANU-2 STEFAN-1 STELEA-2SATMARIU-1 SEILER-1 SPORIS-1 SECARA-2 SZEKELY- SCHMIDT-1 SCHUWARTZ-1 SCHINDER-1 OROSZ-1SPOREANU-1 SOLYOM-1 SARARU-1 SITOIANU-2 SCHUSTER-2 STOICA-3

T

TAPAI-2 TARCEA-1 TALVAN-3TODIRICA-1 TRAMBITAS-1 TROIFIN-1TURCU-1 TANASE-1 TARNOVEANU-3TUDOR-5 TUTA-1 TIMIS-1TANASE-2 TOMESCU-1 TITIRIGA-11TIVREA-1 TENEA-1 TONOIU-1TOTOROGA-1 TUDOR-2 TRIFU-3

TELEA-2 TANTONA-1 TINCA-1TRIFAN-1 TEODORESCU-1 TONOIU-1 TROCARU-1 TRAUSCH-1TODIRICA-3 TUTULESCU-1 TERTECI-1TOROK-1 TATARASEANU-3 TUTUNARU-1TRANDAFIR-1 TOROK-1 TOCANEL-1TOMA-2 TOTOROGA-2 TURCANU-2THEISS-1 TOADER-3 TACUTU-1TONOIU-1 TATU-2 TOLAN-7THEILL-1 TOTAN-3 TACHE-1THEIL-1 TUTH-1TROFIL-1 TOTOROGA-3 TRAICEA-1TOADER-2 TATOIU-2 TRUSCA-2TESCUT-2 TITIRIGA-2 TOLE-1TONOIU-1 TANASUICA-1 TARLEA-1TOMA-2 TERTECI-1 TODOR-1TARLEA-1 TACUTU-1 TREFAN-1TUFIS-3 TATOIU-1 TODORUT-1TIUTION-3 TRIFU-1 TANASE-1TOMA-1

U

URLEA-2 URIAN-4 UNGUREANU-2UNTARU-1 UDROIU-1 UNTCH-1

V

VACARUS-12 VLAD-2 VOLANIN-1VESTEMEAN-8 VELTAN-2 VISOREANU-1VOICU-1 VIZITIU-2 VULCU-1VLAD-1 VISAN-1 VREAVU-3

VASILE-1 VINEREANU-1 VACARIU-2VINERI-SAR-1 VERGA-1 VOCI-1VACALIE-1 VELE-1 VLASIE-1 VARDENIUC-1 VULTUR-1 VLAD-2VULCU-2 VERES-1 VIJULIE-1VOINEAG VARGA-3 VITAN-1VOICU-3 VASILOIU-1 VLASIE-2VASCU-1 VANA-2 VELICU-1VERDES-1 VERES-3 VERGEU-1VASIU-2 VELICIA-3 VOICHITOIU-1VAIDA-1 VERDE-3 VADOIANU-1VINTILA-1 VISOVAN-1 VARODI-1VAN-BINSBERGEN-1 VOLER-1 VELTAN-2VLASIE-1 VERGEA-1 VILAU-1VERGEA-3 VERES-2 VIRLAU-1VELTAN-1 VISOIU-1 VACARUS-2VAIDA-1 VOLANIN-1 VELICIA-2VINERSAR-1 VLASIE-2 VLADUT-1VASIU-1

W

WEISS-1 WEB-1 WEBER-1

Z

ZAMFIR-4 ZIGLAR-1 ZAMACAU-1ZALINESCU-2 ZELIG-1 ZALA-1ZAVATIN-2 ZINK-1 ZAGARIE-2ZOLTAN-4 ZEGREAN-1 ZEGRIAN-1

ZARNILA-1 ZIDU-2 ZINK-1

Bibligrafie cap 6.

1.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum p.92.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum p.1o3.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum p.124.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum p.125.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum p.136.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum p.167.Friedrich S. Talmaciu comuna saseasca din Transilvania- 1990/pg 166 8).johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum p.28

9.Friedrich S Talmaciu comuna saseasca din Transilvania- 1990/pg 65 10.Friedrich S Talmaciu comuna saseasca din Transilvania- 1990/pg 66 11) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1 p 5812) X X X Documentele Universitati Sasesti vol p 33013) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1p 36814) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1p 524 15) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1p 88016) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 2p93517) X X X Documentele Universitati Sasesti vol2p177818) X X X Documentele Universitati Sasesti vol4p206819) X X X Documentele Universitati Sasesti vol6p282920) X X X Documentele Universitati Sasesti vol6p291621) Berger A Foaia de corespondenta arhivele de stat 17 din 1894,pg 56 22) X X X Mogyororsag Hepessege – Pragmatica sabotio koraban31/1720,Budapesta 1896,pg22623)Michael S Arhivele de stat 32/1903,pg 288 24) X X X Az elso Magyarorszagi nepszamlalas Budapesta 1860 p 350

25) X X X Almanahul statistic al bisericii evanghelice din Transilvania nr. 3 din 1871 p 256 26) X X X Almanahul statistic al bisericii evanghelice din Transilvania nr. 2 din 1865 p 126 27) X X X Almanahul statistic al bisericii evanghelice din Transilvania nr. 5 din 1880 pg 9028)X X X Almanahul statistic al bisericii evanghelice din Transilvania nr. 9 din 1901 p 2629)X X X Almanahul statistic al bisericii evanghelice din Transilvania nr. 11 din 1911 p 4430)X X X Almanahul statistic al bisericii evanghelice din Transilvania nr. 13 din 1930 p 32;31)X X X Marginenii Sibiului p.16232)X X X Marginenii Sibiului p.16333)X X X Marginenii Sibiului p.16434)Stratulat C.. Monografia Talmaciului p.6835) X X X Buletinul Institutului Judetean de statistica Sibiu

CAPITOLUL 7. VIATA CULTURALA.

7.1 Biserica

Talmaciu dispune de doua biserici ortodoxe(una in constructie), o biserica evanghelica si o biserica din cultul crestin dupa evanghelie.Biserica luterana -cea mai veche din punct de vedere al constructiei,este atestata documentar in 1429 cind se pomeneste de ,,parochiliais eclesiale Talmucz” Stratulat 1), o biserica catolica care a luat locul unei basilici romanice construita anterior.Atestarea destul de tirziu a unei biserici catolice la Talmaciu poate fi pusa pe seama existentei minastirii sf.Nicolae,unde,probabil,aveau loc principalele procesiuni religioase.Dar,odata cu distrugerea acesteia(1369) a fost nevoie de construirea unei alte biserici.Faptul ca aceasta biserica s-a construit pe o mai veche basilica romanica,indica, ca in cazul tuturor cetatilor sasesti din Transilvania,ca aici a existat o viata religioasa,inca inaintea asezarii sasilor.Constructia,extinderea si modernizarea bisericii , dupa 1450,este in strinsa legatura cu impunerea reformelor luterane in cadrul bisericilor sasesti.Anii 1505 si 1507,consemnmeaza in registrele de socoteli ale Sibiului,faptul ca s-au cumparat materiale pentru noul acoperis al bisericii din Talmaciu 2) Apoi documentele nu mai consemneaza alte lucrari de constructii pina la anul 1429.Ca stil de constructie,biserica apartine goticului timpuriu si este conemporana cu celelalte biserici sasesti din Cisnadie,Selimbar si Vurpar.Mareata si sobra,cu turnul ei inalt de 45 de metri,din care un orologiu anunta din ora in ora,scurgerea timpului,aceasta biserica a fost martora tuturor marilor evenimente petrecvute pe maceste meleaguri.Este interesant existenta la casa parohiala a unui registru care tine evidenta tuturor donatilor facute catre biserica de a lungul timpului..Astfel,in 1683 este daruit un vesmint pentru trebuinta

preotului, in 1706 este daruita o strana pentru dascal,iar in 1716 este donat un covor pentru strana preotilor”3)Se mai consemneaza ca in anul 1713,magistratul Sibiului,permite talmacenilor sa intreprinda,in oras o campanie de ,,stringere de fonduri pentru repararea bisericii”In anii 1829 - 1831,,,biserica este largita si extinsa „, iar in 1921 este dotata ,, cu o orga cu 6 registre” 4).Altarul construit in sec XVII prezinta pe partea inferioara o icoana care infatiseaza cina cea de taina. Clopotnita are doua clopote,unul mai mic instalat in 1783 si cel de al doilea mai mare,instalat in 1925.Pe exteriorul clopotnitei sunt montate pe 3 laturi cifrele a 3 ceasuri,aduse de la Viena in jurul anului 1870,care anunta ora exacta cu batai puternice in clopotul cel mare.5)Atit la intrarea in biserica cit si in muzeu sau cavou sunt mentionati citiva din locuitorii decedatii in decursul timpului in cele doua razboaie mondiale.In cimitirul din jurul bisericii evanghelice se crede ca exista un pasaj subteran care face legatura cu ,,Curia” locul pe care se afla actuala primarie,cit si o alta iesire care ar duce la riul Cibin.De altfel este de presupus ca pe sub Talmaciu,vechi,exista mai multe tuneluri de legatura,care duceau in trecut catre exteriorul localitatii, inca din timpul invaziei mongole de la 1241 si de la existenta minastirii sf.Nicolae.6). Biserica ortodoxa cu hramul SF NICOLAE,din strada N Balcescu s-a construit, la cerere celor peste 1000 de credinciosi,ortodocsi din Talmaciu de a avea propria lor biserica si propriul lor preot.Astfel,ca mitropolitul Ardealului Nicolae Balan,a aprobat la 18 mai 1938 prin decizia 5836, declararea parohiei Talmaciu de sine statatoare si a aprobat construirea unei biserici pentru credinciosii acestei localitatii. Pina atuncii crestinii ortodocsi din Talmaciu,pareticipau la slujbe si eru pastoritii de preotul bisericii sf.Paraschiva din Talmacel. Inca de la 1 octombrie 1937 a fost numit preot al parohiei,preotul Ioan Branea,fiul invatatorului Branea din Boita.

Constructia bisericii a durat aproape 4 ani,datorita lipsei de fonduri si a faptului ca incepuse razboiul.Planurile de constructie au fost intocmite de arhitectul Alexandu Cernea din Sibiu,iar constructia propriu-zisa de,, punere sub acoperis” s-a intins pina in anul 1941.Anul urmator s-au facut lucrile de zugravire interioara si exterioara si s-au instalat stranele si iconostasul.Un aport deosebit la relizarea lucrarilor l-a adus ,directorul de atunci al ROMINOFIR, Alexandru Stefanescu.Biserica cu hramul sf.Nicolaer este construita in stril bizantin,copie la scara mai redusa a bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol si a Bisericii ortodoxe din Sibiu.Pe fundatia de beton armat este asezata zidaria din caramida,iar acoperisul este confectionat din tabla zincataIconostasul este realizat din lemn de stejar,iar pictarea peretilor in ulei este opera pictorului Gheorghe BelizarieComncomitent cu constructia bisericii s-a realizat si constructia casei parohiale pentru preoti .Ulterior prin anul 1971,biserica a fost imprejmuita cu gard,iar in 1972 s-a vopsit tabla de pe acoperis.Un alt moment importnt in istoria bisericii l-a constituit anul 1977 cind in biserica a rasunat pentru prima data,clopotul cel mare de peste 700 kg.montat in cea de a doua turla a bisericiiAlte momente importante din viata bisericii le-a constituit; confectionarea si instalarea scunului arhieresc in 1982,terminarea picturii interioare,lucrare care s-a intins pe o perioada de 10 ani (1975-1985), introducerea gazului metan in 1995 si instalarea statiei de radioamplificare in 1996.De a lungul timpului biserica s-a bucurat de prezenta unor inalte fete bisericesti,precum Mitropolitul Ardealului Nicolae Balan ,la 15 august 1942,cu ocazia sfintirii bisericii si a Mitropolitului Antonie Plamadeala in ziua de 25 mai 1985 cu ocazia resfintiri bisericii.

Actualmente biserica se bucura de prezenta aproape lunara, a episcopului vicar al Sibiului dr.Visarion Rasinareanu.Desi,cu o istorie scurta de doar 70 de ani,biserica a fost slujita si administrata de preoti cu mare har bisericesc.Inceputurile pastoriri le-a facut preotul Ioan Branea (1937-1951) si a continuat cu preotul Petru Caisan(1951-1964),preotul Ioan Circov(1964-1969).7) Lista preotilor parohi se incheie cu pastorirea timp de aproape 40 de ani a actualului preot Mircea Cretu,cel care a adus cele mai mari si mai multe imbunatatiri de confort,atit bisericii cit si celorlante elemente ajutatoare procesului ecumenic.La venerabila sa virsa de peste 83 de ani, preotul Cretu se bucura de admiratia si aprecierea credinciosilor parohiei,dar si de increderea organelor bisericesti ierarhice,conducatoare. De la 1 matrie 1991,s-a alaturat operei de pastorire a bisericii din Talmaciu si preotul Rusu Simion orginar din Talmacel.Cartea de aur a bisericii,redactata si ingrijita de preotul Mircea Cretu,evidentiaza toate momentele importante din istoria bisericii si subliniaza ca tote acestea nu s-ar fi putu face fara contributia citorva mii de credinciosi care au calcat si mai calca pragul bisericii.Memoria documentelor si a oamenilor mai pastreaza inca vie povestea celor care au adus un aport spiritual sau material la ridicarea prestigiului biserticii,precum epitropii: Toma Cindea,Toma Tarsia,Ioan Paunescu,Ioan Ciuca,Ioan Baiesu,Ilie Bordei,Ioan Stoica,Ilie Luca,Simion Sanciu,Dumitru Rusu,Dumitru Ivan,Ioan Baltes,etc.Deasemenea,desi lista nu este completa,amintim pe citiva din cintaretii din strana bisericii,precum:Simion Rusu,Gheorghe Sbera, Vasile Sbera,David Oancea,Marcu Albu,Vasile Calaras,Dumitru Ivan (junior) etc.Foarte multi din membri comitetului parohial au fost in decursul timpului,cintareti sau epitropi.Cu,scuzele de rigoare,ca nu putem sa evidentiem pe toti membrii comitetului parohial,din intreaga existenta a bisericii amintim pe:Hanea Nicolae,Cojocaru Nicolae,Titiriga Nicolae,Popa Gheorghe,Dan Constantin,Sandru Nicolae,Bandalac Alexandru,Dragomir

Benone,Rusu Dumitru,Andesel Ioan,Dragomir Nicolae,Ciorogar Ioan,Gusan Ioan,Baltat Nicolae,Popa Constantin,Luca Rusalim,8)

Biserica orodoxa cu hramul Sfintilor Mihail si Gavril Acest locas de cult se ridica la cererea enoriasilor din cartierul de blocuri Firu Rosu si a locuitorilor din zona Drumul Sadului.Biserica se ridica la intersectia stazilor Aleea Castanilor cu strada Gheorghe Lazar si este construita ,,in rosu” in proportie de 90%In anul 1994 s-au pus bazele constructiei acestui locas de cult prin acordarea de catre Primartia Talmaciu a terenului aferent constructiei.Apoi,la inceputul anului 1996 s-a sfinti locul si s-a sapat fundatia,iar la sfirsitul anului se puteau observa ,deja,cum se ridicau zidurile de sprijin.Lucrarile se deruleaza destrul de greu datorita volumului mare de lucrari,dar si lipsei de fonduri necesare procurarii materialelor si platirii muncitorilor constructori.9)Cultul crestin dupa evanghelie are la Talmaciu o biserica si o asociatie misionara crestina-Golgota. Biserica a fost construita in perioada 1992-1994 si a preluat traditiile cultivate de populatia saseasca pina la emigrarea acesteia in Germania in perioada 1991-1992.Biserica are in jur de 160 de adepti din care aproximativ 135 sunt romini,20 romii si 5 unguri Biserica este condusa de misionarul Onisim Mincu.Asociatia(fundatia) misionara crestina-Golgota,construita in 1992,pe temelia unei foste maternitati,scolarizeaza misionari pentru toate bisericele misionare din Romania.Beneficiind de un corp de profesori de elita,pregatiti in Anglia,Germania si SUA,dar si din Romania,asociatia scolarizeaza,.incepind cu anul 1997,aproximativ 60 de cursanti,anual.Din aceiasi perioada,asociatia,consecventa,principiilor sale si obiectivului inscris in statut,a ajutat circa 50 de copii orfani sa se integreze in societate,asigurindu-le cazare,imbracaminte,masa si posibilitati de a se pregati pentru viata.Ajutorul acordat acestora s-

a intins si pentru perioada de dupa integrarea in societate prin asigurararea de locuinte si locuri de munca.Pe viitor,asociatia isi propune sa dezvolte in afara activitatilor cultural ori sociale si activitati economice.10).

7.2 Scoala

Talmaciu dispune de 3 scoli generale(2 rominesti si una germana) si un liceuScoala germana,in ordine cronologica,construita inaintea scolilor rominesti,are adinci radacini infipte in negura timpului,fiind strins legata de biserica. Pina la inceputul secolului XX, scoala functiona direct in subordinea bisericii si era obligatorie pentru tinerii pina la 14 ani 11) .Dupa anul 1900 ,odata cu finantarea scolilor de la bugetul satului austro-ungar si stabilire obligativitatii elevilor de a frecventa scoala,,tot mai multi copii au depris tainele scrisului si cititului.Din pacate,frecventarea scolii era redusa ,datorita impunerii limbii maghiare ca limba obligatorie in scoala saseasca,cei mai multi dintre copii nereusind sa se acomodeze cu intonatia si dictia limbii maghiare. 12) Prin scoala germana de la Talmaciu s-au perindat numai in secolul al XX lea peste 8.000 de elevii cu o frecventa de 100 de copii pe an in primii 50 de ani si cite 50- de copii in urmatorii 50 de ani.13) Dupa anul 1990,odata cu exodul populatiei germane,numarul scolarilor de etnie germana a scazut an de an.,astfel ca in 1995 s-au consemnat 16 copii care au terminat clasa VIII a,iar in 2007, numarul acestora a fost de 3. Din pacate localul in care a functinat scoala germana nu mai este astazi utilizabil.Scoala nr.1

Are sediul in str, Nicolae Balcescu,linga biserica ortodoxa. si a fost construita in 3 etape.In prima etapa ceea ce corespunde cu constructia corpului A,de astazi,s-a ridicat in anii 1922-1924, cu un numar de 3 incaperi,care corespundea necesitatilor timpului de atunci.Subliniem pentru acea perioada contributia deosebita la ridicarea scolii si ulterior la administrarea ei si desfasurarea cursurilor a inimosului,director si invatator Toma Tirsia.A doua etapa in extinderea constructiilor,a generat ceea ce azi se cunoaste ca fiind corpul B si a constat in ridicarea a inca 12 sali de clasa si laboratoare,aceasta necesitate nascindu-se din cresterea numarului de scolarii,in special dupa anul 1950.14)In a treia etapa si ultima ,s-a ridicat corpul C cu inca 3 sali de clasa . In fine, la corpul C se include si o moderna sala de sport.,construita dupa anul 2000. 15)Daca avem in vedere ca in peruioada 1924-1945,terminau scoala cam 5o de elevi anual,in perioada 1945-1990,terminau scoala,in medie,cam 100 de elevi anual,iar in perioada 1990-2007 ,aproximativ 65 de absolventi,rezulta ca prin aceasta scoala in scurta ei istorie de 80 de ani i-au trecut pragul peste 9000 de elevii, Dintre directorii care au depus o munca sustinuta,pentru prestigiul scolii,se pot enumera; Stoicescu Nicolae,Mircea Atodiresei,Gelu Piloiu,Iosif Cindea,Lucia Dancila, Stelian Pitigoi,Luminita Barbosa,Constantin Luca,etc.Intre profesorii si invatatorii cu o activitate indelungata se pot enumera;Ionescu Ioan,Malai Ioan,Bobes Rodica,Savu Valeria,Savu Cornelia,Boisan Elena,Stratulat Aurel,Gilea Vasile,Verdes Elena,Machedon Constantin,Marica Nicolae,Boldisor Maria,Vulcu Ioan,Zidu Ilie,Bandalac Alexandru,Cumpanasu Serafima ,Lomnasan Gheorghe,Piloiu Cornelia,Caraus Felicia,Nan Nicolae,Gutan Ilie,Cimpean Maria,Cimpean Vasile,Mila Gheorghe,Cismarescu Ion,Barna Marius,Barna Eugenia,Clos Harald,Hartel Martin Dengel Carol,Schneider Adelheit,State Adriana,Calutiu Georgeta,Cirstea Elena,Cindea Viorica,Opincaru Georgeta.etc.

La aceasta data corpul didactic al scolii generale nr.1 cuprinde pe:invatatorii :Vulcu Maria,Hanea Dorina,Zidu Ana si Cretu Carmen si profesorii:Tinta Elena,Sfircioc Maria,Miklos Arina,Buzuriu Ionelia,Bulea Maria,Hampu Alina,Hanea Nicolae,Lupea Cristina,Banea Mirela,Luca Mihai.Directorul scoli este prof. Nicolae Madularu Olesch,16)

Liceul si Scoala Generala nr 2

. Directorii liceului 1. Caraus Felicia 2. Atodiresei MiRCEA 3. Calutiu Candid 4. Stratulat Aurel 5. Candea Iosif 6. Bobes Rodica 7. Stratulat Cezara 8. Sandru Elena -dir adj 9. Tomuta Petru -dir adl 10. Bobes Rodica -dir, adj.

2. Evolutia denumirii unitatii scvolare Liceul Teoretic Talmaciu Liceul de cultura generala Liceul real-umnanist Scoala Generala nr.2 Liceul Teoretic Talmaciu Liceul Teoretic ,,J.Lebel ,, Talmaciu Grup Scolar Economic ,,J.Lebel ,,

3.Profesori care au functionat mai mult timp in unitate ,pe langa directorii mai sus mentionati Gutan Ilie , Nanu Alexandru, Vonica Adriana, : Mila Lucian ,Stan Adriana ,cOSTESCU sTELA, cAMPEAN vASILE, Campean

Maria , Stoia Letitia,Ilie Petru, Roncea Nicolae,State Adriana,Grigorescu Adriana,Fabritius Helga,Mosneag Camelia,Piloiu Cornelia ,Piloiu Gelu.Scheneider Peter,Barza Raveca, Luca Constantin,Pienaru Ioan,Luca Matilda, Pau Elena, Cretu Dana,Bucse Irene, Faur Maria,Sarbu Ana,Oancea Maria,Hociota aDRIANA,Boldisor Mariana.Asiminicesei Victor,Kloos Harald , Candea Viorica,Ruhen Maria, Bercheu Constantin,Giurgiu Petre, Zavatin Stefan ,Bulea Gligor,Bordon Brigitte, Vavrosch Sep,Cornea Manuela ,Velicu Daniela,Constantin Neli, Chetan Ileana .Pascalau Gavrila,Nedelcu Ioan,Tomuta Felicia,Invatatori :Barna Marius ,Barna Eugenia,Boesan Elena,Savu Cornelia,Dragosin Maria,Antonie Elena ,Luca Ana,Patarau LIliana, Popa Mirela, Pastiu MihaelaAn scolar 2007/2008 ; Dancanet Iuliana ,Cristian Liana, Ilies Ana Maria,Stoian Simona,Miklos Arina,Lupea Cristina,Crasovschi Crina,Velicu Daniela,Barza Gheorghe,Ingversen Margareta,Mitrea Rafila,Porumb Nicolae,Cornea Manuela,Bulea Maria,Budica Cristina,Dumitru Catalin,Lujerdean Sergiu,Ciungu IOan,Vava Maria,Bugner IOANA,bUCURENCIU mIRCEA,vECSEI vIORICA,Ancuta Mihaela,Cumpanasoiu Alina,Sas Claudia,Florea Carmen,Florea Manuela,Beres Otilia,Dancila Adela,Calina Mihaela,Mustata Niculina.,Draghita Dorina,tIMIS sIMONA,Bucsa Cristina, Guermond Liliana, Pescar Delia, Albescu Paraschiva, Gavrila Rodica, Bancioiu Bianca, 

3. Grup Scolar Economic ,,J.Lebel , astazi :

nr.elevi -primar -160

 gimnaziu -185

liceal -109

SAM  - 143

nr. clase       -   25

    B.. Liceul functioneaza in 2 corpuri de cladire , avand un numar de 22 sali de clase  si laboratoare de informatica ,fizica , chimie ,biologie .Dispune de 2 ateliere scoala si de o sala de sport moderna si de un centru de Documentare si Informare .Structura liceului :inv. primar - 8 clase inv. gimnazial -8 claseinv. liceal - 4 clase inv. profesional - 5 clase Invatamantul liceal este organizat pe filiera tehnologica , profil servicii , specializare tehnician in turism Invatamantul profesional , respectiv Scoala de Arte si meserii , pregateste elevi in doua domenii - textile -pielarie si turism - alimentatie publica.C. Absolventi 2006/2007 - clasa a VIII A - 56.LICEU-31, SAM -38.

an scolar 1962/1963 -79 absolventi[ clasa aVIII A } An scolar 1963/1964 -97 absolventi[ clasa aVIII a -80 ;XI

seral- 17] an scolar 1969/1970 - 46 abs.

an scolar 1979/1980 -84 absolventi an scolar 1989/1990 - 134 absolventi an scolar 1999/2000-91 absolventi

 

Bibliografie cap.7

1. Stratulat C.N Monografia Talmaciului Sibiu-1997,pg. 59 2. Stratulat C.N Monografia Talmaciului – Sibiu-1997,pg. 59 3.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,Germania-1990,pg2404.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990,pg2455. Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990,pg2496.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990,pg2527 Cretu M Cartea de aur a Bisericii Ortodoxe Talmaciu pg.1-218 Cretu M Cartea de aur a Bisericii Ortodoxe Talmaciu pg.22-34.9.Pr.Rusu S. Informatie Talmaciu.10.Mincu O. Informatie Talmaciu.11.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990,pg25812.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990,pg25913. Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,Germania-1990,pg26214.Tarsia T Incercare de monografie pg.2915 Hanea N Informatie Talmaciu.16 Hanea N Informatie Talmaciu.17. Stratulat C.N Informatie Talmaciu

CAPITOLUL 8.ACTIVITATEA ECONOMICA

8.1. Productia manufacturiera.

De la fabrica hirtie la fabrica de pulbereTalmaciu se poate mindri cu faptul ca este printre primele orase

din Romania care a produs hirtie.Spun documentele timpului ca inca din 1574,,pe pamintul Talmaciului,de linga apa Sadului’’s-a ridicat din initiativa lui Jerg Berger din Germania si cu aprobarea princepelui Transilvanean Stefan Bathori,o fabrica de hirtie care acoperea necesarul de tiparit din aceea vreme ( 1)Lucrarile de constructie ale fabricii au inceput la 25 martie 1573,cind s-au platit 100 de guldeni,pentru asezarea temeliei fabricii.Se mai consemneaza ca la 29 sept 1573 un orecare Naghi Paul de Torosczo,daruieste fabricii,,placi de otel pentru valterele de de presat” (2)Fabrica a dat rezultate foarte bune in primii ani de activitate,dar incepind cu 1587,din cauza decesului fabricantului,a intrat intr-o perioada de regres.Nu se cunosc date despre dotarea tehnica si nici despre productia obtinuta ,ci doar ca incepind cu anul 16oo nu mai este amintita in documentele timpului.Pe aceleasi locuri in care a functionat fabrica de hirtie,gasim in anul 1703 ,,pe haturile Talmaciului la apa Sadului”,o fabrica de pulbere ( 3)Existenta acestei fabrici este trecuta sporadic prin evidentele timpului si este foarte posibil sa fi functionat si inaintea anului 1703.Lipsa de publicitate din documentele timpului se datoreaza importantei sale strategice in contextul faptului ca era singura fabrica (cunoscuta) in zona care producea materiale de razboi.De productia ei s-au folosit,mai mult ca sigur,breslasii sibieni,cunoscuti in epoca ca mari producatori si exportatorii de materiale de uz militar.La timpul sau,aceasta fabrica a produs pulbere pentru tunurile domnitorilor munteni,pentru tunurile

armatei otomane si pentru armata austriaca.Un episod important s-a consumat in anul 1848,cind armata lui Avram Iancu primea pulbere de la aceasta fabrica.Probabil ca pentru acest motiv,dupa anul 1850,nu se mai cunosc date despre functionarea ei.Totusi,a ramas personalul care deservea aceasta fabrica,deoarece,in ,,Almanahul statistic al bisericii evanghelice din anul 1879” este consemnata existenta ,, a 5 persoane la fabrica de pulbere”(4)

Morile de cerealePe teritoriul Talmaciului sunt cunoscute mai multe morii.In

principiu ele functionau datorita fortei apei,dar,in timp,datorita scaderi volumului de apa,din timpul verii,acestea au functionat si cu curent electric.Cea mai importanta si mai veche moara este cea din mijlocul orasului,ea fiind in functiune si astazi.Pina la aparitia curentului electric,moara a functionat prin forta apei.Se aduce aminte datorita memoriri colective a locuitorilor,ca actualul canal care strabate Talmaciu,de la nord-vest , la sud-est,,ar fi fost construit special pentru a fi folosit la macinis,inca din 1369,deoarece moraritul era principala preocupare a calugarilor de la minastirea sf.Nicolae,(5)

Moara Boitei,o alta moara de macinat era situata pe piriul Talmacelului la varsarea acestuia in Cibin.A fost construita aici deoarece,apa care curgea prin Boita era insuficienta sa intretina functionarea unei asemenea instalatii,iar morile construite pe Olt erau niste investitii prea riscante pentru mijlocul secolului al XIX lea.Astfel,ca prin aprobarea autoritatilor sasesti de la Talmaciu s-a permis construirea acestei morii.(6) Aceasta moara a functionat de la 1860 pina prin 1925,iar paralel cu aceasta s-a amenajat si o instalatie de batut postavul.Cladirea care adapostea instalatiile a fost folosita dupa anul 1930 ca sediu de cazarma pentru jandarmii care pazeau podurile de cale ferata peste Cibin.

Moara de malai sau moara de pe riul Sadului este cunoscuta sub acest nume,instalatia care macina numai porumbul si se afla undeva pe riul Sadului, in interiorul actualei fabrici Romanofir.A utilizat numai forta apei care venea pe canal si a functionat in perioada 1880-1920,fiind proprietatea unei bresle din Sibiu a industriasului Martin Spengler( 7)Dupa anul 1920,odata cu modernizarea fabricii din centru,prin posibilitatea acesteia de a functiona si cu ajutorul curentului si mai mult si a produce si faina de malai,a redus activitatea morii de pe Sadu care a obligat propietarul sa vinda constructia unui anume Taute,din Cisnadie,care a transformat moara in fabrica de postav.

Fabrica de postav si piua de batut postav

Pe,,canalul morii”derivat din riul Sadu a existat in perioada interbelica o fabrica de postav si paturi si o piua de batut postav.Acestea au functionat separat una de celalta nu numai ca timp,dar si ca spatiu.Fabrica de postav si paturi militare cum era cunoscuta in epoca,aflata pe malul drept al canalului,in interiorul fabricii actuale,s-a amenajat pe locul fostei mori de malai.Istoria ei a fost nu numai scurta(1920-1935),dar si una lipsita de faima si renume.Pina in anul 1923 fabrica a produs postavuri si paturi pentru armata,apoi din acel an a fost vinduta industriasului german Cristian Metz,care dupa reorganizarea din 1926, s-a profilat pe productia de matase artificiala si ata de cusut.Este considerata predecesoarea fabricii de ata Rominofir.

Piua de batut postav a functionat in perioada 1925-1945,pe locul care actualmente se afla strandul de vara.Fabrica era proprietatea unui fabricant de stofe din Sibiu,care mai detinea astfel de fabrici la Sibiu si Cisnadie.Acesta a ales,,apa limpede si curata a riului Sadu” pentru ,,a curata de resturi si impuritatii” si a da desime stofelor fabricate in fabricile sale

(8)Aparitia si cresterea puterii economice a fabricii de ata din bumbac,din aproprierea acesteia,a falimentat piua si a obligat proprietarul sa abandoneze afacerea.

Gaterele de lemne.

Existenta padurilor din apropierea Talmacilui si a cursurilor de apa care sa asigure functionarea unor instalatii de taiat,a dat posibilitatea amenajarii a mai multor gatere de taiat si fasonat cherestea La varsarea piriului Talmacel in Cibin,in aval de ,,moara Boitei”,a functionat incepind cu anul 1900,un mic gater care folosea forta apei,proprietatea locuitorului Simon Roth.Acesta,a functiona cu precadere,toamna si primavara cind apa Talmacelului crestea in volum.Dupa 1935 acest gater a disparut

Un al doilea gater este atestat ca functionin dupa piua de postav,pe canalul morii,intre 1920 si 1930.9)

Un al treilea gater este consemnat tot pe canalul morii,in aval de moara de cereale.Acesta apartinea localnicului Johann Schneider si a functionat neintrerupt intre 1880 si 1935.Ulterior acestei date,cladirea in care a functionat gaterul a fost vinduta cetateanului Ioan Ritivoi din Sebes ,care a folosito ca vopsitorie si depozit.

8.2.Productia industriala

Prelucrarea firelor si fibrelor textileIn traditia Talmaciului au existat din cele mai vechi timpuri

precuparea localnicilor de a prelucra firele textile naturale(lina),in tesaturi necesare consumului casnic.Existenta a numeroase oii in imprejurimile Talmaciului a determinat ca in fiecare casa sa existe in secolele XIX si XX,a cite unui razboi de tesut .Chiar daca nu s-au ridicat la nivelul de performanata al producatorilor din Sibiu si Cisnadie,alaturi de acestia,au constituit,in toate timpurile portdrapelul industriei textile din tara noastra.Ulterior,odata cu aparitia si utilizarea pe scara larga a tesaturilor din bumbac si industria textila s-a adaptat noilor necesitati,trecind la fabricarea firelor si fibrelor din bumbac.Astfel ca,industria firelor si fibrelor de bumbac de la Talmaciu,a devenit in secolul trecut,mai cu seama dupa anul 1935,principala preocupare a circa jumatate din populatia Talmaciului.

Mai mult,chiar existenta fabrici de fire si fibre a determinat ,atragerea la Talmaciu,de forta de munca, de pe intreg teritoriu Romaniei,ceea ce a facut ca in decursul a numai 50 de ani (1945-1995) ca populatia sa se dubleze de la 3500(1945) la 7000(1995)

Actul de nastere al industriei textile,la Talmaciu,s-a semnat la 24 octombrie 1935,cind a luat fiinta ROMINOFIR-Societatea Anonima Romina.Capitalul societati era preponderent englez,iar ca obiect de activitate, isi propunea sa preia si sa continue in Romania afacerile S.A The Central Agency din Glasgow – Scotia.Ca spatii de productie Rominofir a preluat fosta fabrica de postavuri si paturi militare,care functiona-se in perioada 1920-1923.Aceasta,a fost cumparata de cetateanu german Cristian Metz si dupa o pauza de trei ani,datorata , reutilarii si modernizarii,in 1926 a inceput sa produca ata de cusut si matase artificiala.Proprietarul acesteia a revindut la 19 decembrie 1935,actiunile fabricii,societatii nou infiintate,care de la aceea data si pina astazi s-a profilat si a produs numai ata de cusut.

Primele patru sectii infiintate si datate din 1935 se numeau;filatura,rasucit,finisaj chimic si finisaj mecanic.Ulterior s-au construit;atelierul mecanic,atelierul electric,timplaria,centrala electrica si centrala termica.Pe parcursul existentei sale fabrica a suferit numeroase modificari si adaugirii dupa necesitatile impuse de productie sau politicile timpului,Astfel,la 11 iunie 1948,este trecuta in proprietatea statului schimbindui-se numele in Firu Rosu Talmaciu. In anii 1959-1961 este supusa unui amplu proces de extindere si modernizareUn alt moment important l-a cunoscut in perioada 1976-1977 cind au fost inlocuite,partial, unele din masinile de productie.Din aceea perioada,urmare a unor masuri de marcheting,fabrica de la Talmaciu,a devenit cunoscuta in intreaga tara,dar si in tarii din Europa si SUA,ca producatoare de ata de cusut,avind emblema o pisicuta in culorile alb,negru.Dupa anii 1990,fabrica a revenit la denumirea initiala de ROMINOFIR,si a cunoscut,ca intreaga economie romaneasca ample procese de reorganizare, restructurare si reasezare a productiei pe principiile economiei de piata si la standardele de calitate impuse de normele europeneIn ani sai de debut,in 1935,fabrica pornea de la de la 2 ingineri,25 de muncitori calificati si 45 de muncitori necalificati,iar in anul 1941,avea 180 de muncitori calificatii si 270 de muncitori necalificatii.In anii de virf ai productiei sale,respectiv in 1987,fabrica avea 24 de ingineri,171 subingineri si maistri si 2850 de muncitoriExistenta,unei insemnate populatii,mai cu seama feminine,in fabrica, a determinat autoritatile timpului sa ia masuri de de construire a unor locuinte,ceea ce a determinat aparitia unui intreg cartier de case si blocuri in vecinatatea fabricii,care s-a extins,in zilele noastre pe o suprafata de peste 20 de hectare.

In legatura cu problemele demografice, de pregatire si ocuparea fortei de munca,dupa anii 1950 si pina prin 1995,in Talmaciu structura pe sexe arata un raport de 1 barbat la 4 femei,iar in ceea ce priveste calificarea profesionala aproximativ 50% din populatia urbei,isi avea pregatirea in domeniul industriei textile. Actualmente ROMINOFIR,trece printr-un amplu proces de retehnologizare,in concordanta cu cerintele pietii europene,dar ce este esential emblema si renumele acesteia este apreciat si recunoscut atit in tara cit si in strainatate.

Exploatarea lemnului.

Desfintarea Scaunului filial Talmaciu in 1876,a atras dupa sine impartirea patrimonilui acestuia(padurile si pasunile intre toate celelalte comune apartinatoare scaunului(Talmaciu,Talmacel,Boita,Turnu Rosu,Sebesul de Sus,Sebesul de Jos)Astfel ca,aproximativ 90.ooo de iugare cu paduri,au fost predate contra unor despagubiri acestor comune,iar,35.960 iugare au ramas in proprietatea Adunarii Nationale a Sasilor (9Problema padurilor de pe vaile Lotrioarei si Sadului,din fostul fostul scaun filial Talmaciu,au intrat in atentia Adunarii nationale a sasilor care hotarase inca din 1871 ca aceste paduri sa fi exploatate .Astfel ca,dupa mai multe incercari nereusite,in anul 1904,comuna Cisnadie ,vinde Fabricii de celuloza din Turda,cunoscuta sub numele de Societatea Regnicolara,dreptul de a exploata padurile,care apartineau acestei comune si care se aflau pe Valea Sadului.Un an mai tirziu,Adunarea nationala a sasilor,vinde pe aceiasi vale a Sadului,dreptul sau de exploatare a lemnului catre firma italiano-ungara ,,Filtrinelli,La 17 decembrie 1906 se semneaza contractul de vinzare cumparare contra sumei

de 818.181,8 coroane,platibili in 22 de ani. (10)Ulterior,aceasta firma cumpara dreptul de exploatare a lemnului si de la alti proprietari,precum comunele politice Talmacel,Sadu,Boita,Ciineni,Malaia, Brezoi,Vaideeni,etc,realizind,pentru timpul respectiv,una dintre cele mai indaznete investiiti din aceasta parte de lume.

Locatia firmei Feltrinelli s-a stabilit la 3 km nord de Talmaciu (undeva pe locul unde este in prezent fabrica Faurecia) si cuprinde o suprafata de 22 iugare .De aici,pe cimpul Talmaciului, pe intreaga Vale a Sadului s-a creat un vast santier de exploatare a lemnului,care se intindea pina la Valea lui Ivan(aproximativ 30 de km in amonte)Aici,la Valea lui Ivan, functiona un imens funicular,lung de aproape 45 km,care scotea lemnul din indepartatele masive Balindru,Stricatu si Furnica de pe valea superioara a Lotrului si din masivul Capatinei.Acest funicular adus din Germania ,transporta zilnic peste 1.000 metri cubi de material lemnos.Citeva zeci de muncitor,taiau,fasonau si descarcau materialul din acest funicular.Apoi de la Valea lui Ivan si pina la locatia de la Talmaciu,bustenii erau transportati cu trenul pe o distanta apreciata la 35 de km.Calea ferata ingusta construita de firma Feltrineli,parcurgea malul drept al riului Sadu,iar pe la barajul cascadei,tranversa riul Sadu si se oprea in curtea fabricii.Trenul circula zilnic,dimineata vagoanele goale se deplasau in sus pentru incarcare,iar dupa masa,vagoanele duse cu o zi inainte si incarcate,parcurgerau traseu invers spre fabrica in vederea prelucrarii lemnului.;

Au existat numeroase accidente,cind vagoanele pline au deraiat ori s-au rasturnat,producind pagube si uneori pierderi de vieti omenest La sediul firmei,laTalmaciu,functionau nu mai putin de 14 gatere,10 fierastraie circulare si doua fierastraie,dublu circulare,toate actionate de un motor cu aburi de peste 1000 cai putere.

In aproprierea fabricii functiona un pavilion administrativ,o cantina,o capela catolica si locuintele muncitorilor.Acestia, adusi din zona Gilau –Huedin,Maramures si Ciucea,constituiau principala forta de munca care prelucrau lemnul.Specialisti cu inalta calificare si aparatul economic era adusi din Germania si Italia.

In cadrul fabricii,lemnul suferea o prelucrare destul de sumara,fiind transformat in scindura de diverse grosimi si lungimi,in dulapii necesari pentru constructii sau pur si simplu se ,,fatuiau” pe 2 sau 4 parti si erau incarcatii in vagoane. Memoria colectiva a citorva batrini de astazi,retine ca datorita calitatilor seosebite ale lemnului de brad,acesta era folosit de industriile italiana si germana la construirea instrumentelor muzicale ori in industria aeronautica a celui de al treilea Reich.Din fabrica,catre est,iesea o alta cale ferata care transporta vagoanele incarcate ,catre gara de la Vestem.Aceasta fabrica a pierit intr-un mod pe cit de straniu pe atit de miraculos .intr-un sfirsit de septembrie al anului 1944,cind razboiul s-a mutat pe teritoriu Talmaciului,fabrica a ars,in intregime,timp de aproape doua luni,fara a se putea face vreo interventie pentru stingerea focului.In acel septembrie 1944 dupa ce Romania a intors armele impotriva Germaniei(23 august 1944)zona Talmaciului a fost puternic bobardat de aviatia germana.Atacurile aeriene vizau comunicatia Sibiu- Rm.Vilcea si includea obiectivele din zona precum depozitele din marginea Sibiului,fabricile din Cisnadie,fabrica de armament de la Mirsa si fabrica Feltrinelli de la Talmaciu.Mai cu seama ca in cadrul acesteia,se aflau mai multe avioane de razboi germane,pentru a fi reparate.De mentionat ca in timpul razboiului,incepind cu anul 1943,fabrica Filtrenelli,a fost militarizata si pusa sub observatie speciala.Oameni mai in virsta,de azi din Talmaciu,isi amintesc ca atunci timp de o saptamina treceau avioanele de cite doua-trei ori pe zi si

bombardau aceasta zona.Urmarile au fost dezastruoase,un incendiu care a durat aproape doua luni a ars si ,,urmele fabricii”Au supravetuit ca prin minune,capela si jumatate din locuintele muncitorilor din fabrica.Urmasii celor care au lucrat la firma Filtrenelli alcatuiedsc azi ceea ce numin Talmaciu II.Dintr-un extras al primariei rezulta,ca in cadrul fabricii, in anul 1911 lucrau 720 de muncitori din care 220 calificati si 500 necalificati,iar in 1943 lucrau 1500 dee oameni din care 300 calificatii si 1200 necalificati.Odata cu distrugerea fabricii s-au distrus si documentele de evidente si contabile,astfel ca nu putem aprecia volumul productiei,clientii si mai ales date despre personalul fabriciiFeltrinelii nu si-a mai reluat ativitatea niciodata.

Cea de a doua mare fabrica de prelucrare a lemnului,numita Societatea Regnicolara,in fapt,un depozit de mari dimensiuni,a fost construit de catre fabrica de celuloza din Turda,pe malul rului Sadu,pe locul fostei fabrici de pulbere.Aceasta fabrica avea propria cale ferata,construita paralel,la mica distanta de cea a firmei filtreneli si o insotea pe aceasta pana la Valea lui Ivan,apoi urma cursul Sadurelului,afluentul din stinga al Sadului,in muntii Cibinului,acolo unde erau proprietatile forestiere ale orasului Cisnadiei.In primii ani ai inceperii investitiei(1905-1906) aceasta firma producea cantitati mai mari de lemn decit firma Filtrenelli,dar in timp,de fapt,dupa 1935,fabrica isi diminueaza, temporar activitatea.Din informatiile care exista astazi,aceasta fabrica a prelucrat numai lemn de fag.66)Spre deosebire de fabrica Filtrenelii,pentru trimiterea lemnului prelucrat la destinatie,utiliza gara de la Talmaciu.Societatea Regnigolara ,numita si OFA (Organizatia Forestierilor Anonimi) 66)Maniutiu,dispunea in anul 1910 de 230 de lucratori,din care 56 calificati si 174 necalificatii.Scaderea productiei si diminuarea activitatii din preajma razboiului,a determinat sa nu fie inclusa pe lista intreprinderilor mobilizate le

razboi,dar urmarile bombardamentului asupra fabricii Feltrinelli au dus si la distrugerea partiala, acestei fabrici.Totusi,anumite parti productive din fabrica nu au fost distruse si la inceputul anului 1945 si-au reluat activitatea.Tot din perioada anilor 1947-1951 fabrica s-a mutat pe locul care functioneaza si astazi. Fabrica s-a numit OFA,mai tirziu CIL(combinat de industralizare a lemnului si SIF(sector de industrializare a lemnului) Spre deosebire de fabrica Feltrineli,fosta societate anonima OFA, functioneaza si astazi sub titulatura,, HLV Transilvania”, prelucrind peste 25000 mc de fag-anual.

Nu se cunosc in totalitate cantitatile de lemn exploatate de cele doua fabrici,dar au fost suficient de mari ca sa acopere cel putin valoarea platilor anuale contractate si sustinerea celor peste 1.000 de persoane care au lucrat atunci cind functionau ambele fabrici.

8.3 Lista agentilor economicii la 31.12.2007

1 IMAGE ART SRL str.Baii nr.17 arta fotografica

2 H L V TRANSILVANIA SRL str.N.Balcescu 43 industria lemnului

3 RE TEX PROD SRL str.Unirii industria textila -broderie

4 RC SYSTEMS SRL colonia Talmaciu -17 tehnica de calcul

5 GILU PROD COM SRL str Talmacel 30 industria lemnului

6 ROMANOFIR SA P-ta Textilistilor 17 prelucrarea bumbacului

7 KARAGEA SERVICE SRL str.Talmacelului 1-3 service auto

8ONEDIN TRANS SRL str.Samuil Micu 27

transporturi interne si i internationale

9 LABOR DIAGNOSTIC SA str.Aleea Castanilor 1-3 laborator medicina

10C & L SRL str.Cibinului 20 vinzari produse

si m marfuri diverse

11

ANCISA AUTO SRL str.M.Viteazu 2 vinzari piese si n

ansambluri auto

12VITOSA SRL str.I.Creanga 2 fabricare piinii

si a p produselor de panificatie

13EUSPEED SRL str.1 Mai expeditie si trasport a marfuri

14 RIDALLI SRL str.Piata textilistilor 2 farmacie

15

CETATEA TRANSCOM SRL str.Infratirii 14 f fabricare piinii si a p produselor de panificatie

16 MARVAS COM SRL str.N.Balcescu 23 vinzare marfuri diverse

17 GESO COM SRL str.Cibinului 69 mobila

18 PETROSIB SRL str.Unirii benzinarie

19 ATRIX SRL str.Cibinului 87 vinzari piese auto toate tipurile

20 BASARAB SRL str.M.Viteazu 11 vinzarii materiale constructii

21 CONSUMCOOP TALMACIU SOCIETATE COOPERATIVAPta Textilistilor bloc 2 cofetarie,alimentatie publica,librarie,bunuri de consum.

22 AGREM PREJBA SRL str.Cetatii 15 vvinzari cu amanuntul prod alim

23 MADOFARM SRL str.V.Babes 3 farmacie

24 PERSIDA SRL str.Riului 46 fabricarea structurilor metalice

25 ECOU SRL str.St. L.Roth 1 vinzari cu amanuntul prode alim.

26 ROZINA SRL str.M.Viteazul 2 laborator cofetarie f

27 ATC TRADING SRL str.Pietii constructii cladiri si lucrari geniu

28 ROXMAR IMPEX SRL str.I.Creanga transporturi interne si internationale

29 ACTUAL TAXI SRL str.Cibinului servicii taxi.

30 ADO SRL str.V.Babes 16 transport intern si international

31 SEVER CLUB SRL str.M.Viteazu 36 alimentatie publica

32 TRANS J.R. COM SRL str.Unirii transporturi interne si internationale

33 REFLEXOMOD SRL str.Unirii 74 servicii intretinerea

sanatatii

34 METASTIL SRL str,Riului 24 fabricarea structurilor metalice

35FABRIKA SRL str.Pietii 16 fabricarea articolelor

din piele,plastic,carton

36TRANS COMPLEX SRL str.Cetatii 53 transport calatorii

intern si te international

37 ACSTAL SA str,M.Viteazu 16 captarea,tratarea si distributia apei

38TALMABAU SRL str.Unirii constructii cladiri si alte lucrari de a r arta

39 TRANSFAGARASAN SRL str.Unirii 128 prepararea si vinzarea hranei.

40FAURECIA SEATING TALMACIU SRLD.N 7 KM 256,836 fabricarea de scaune

si bancute p p pentru.auto,sali spectacole,etc

41 CONFTAL SRL str.Aleea Castanilor 4 confectii si tricotaje,barbatii a femei si copii

5 42 GEFA IMPEX SRL str.Piata Textilistilor 17 fabricarea produselor din lapte

43GE & EL SRL str.M.Viteazu 12 vinzarea cu amanuntul

produse nealementare

44 SOCONATUR SRL str.1 Decembrie 1918 74 fabricare produse din lemn

45

FAMATECH SRL P-ta Textilistilor 17 fabricarea echipamentelor de racit si

c congelat

46 TRANS NEGHINA COMPANY SRL str.M.Viteazu 45 transport uri interne si int t

47 WOODSTOCK SRL str.N.Balcescu 43 in dustria lemnului

48 PFAFF SRL str.St.L.Roth transport de marfuri si persoane

49 NICODOR TRANS SRL str.St.L.Roth 19 transporturi terestre de calatori

50 RIVA OLROM MANUFACTURING & TRADING SRL colonia Talmaciu 2 masini de fabricat hirtie.

51 MARTIN IMPORT EXPORT SRL str.M.Viteazu 51 comert cu amanuntul second-hand

52 EMI INSTAL SRL str.Riului 48 constructii de toate tipurile

53 CARLE CONSTRUCTII METALICE SRL str.Textilistilor 17 fabricare usi,ferestre din metal

54 PECOM LOGISTIC SRL str Unirii tp marfurii

55 IKEON LINE SRL str.Samuel Micu Clain 6 mobila

56 JULY COM SRL str.Aleea Castanilor bl 3 vinzare cu amanuntul produse industriale

57 ANA CONSTRUCT SRL str.M.Eminescu 40 instalare piscine

58 ALIMAT CONSTRUCT SRL str.Talmacelului 30 vinzare cu ridicata mat de constructii

59 TOM COM SRL str.M.Viteazu 3 alimentatie publica.

60 TIGRA IMPEX SRL str.P-ta Textilistilor 13 transport de narfuri

61 M.T. SERVICE SRL P-ta Textilistilor 11 atelier electrice

62 FLORISTAR COM SRL str.Cibinului 63 vinzariui marfuri alimentare si textile

63 ADY GOLD IMPEX IFN SRL str.o.Goga. 3 casa amanet

64 GOMISTO SRL str.Talmacelului 1-3 service auto

65 LOTRIOARA TUR SRL str N.Balcescu 125 service auto

66 DECOR CONSTRUCT SRL str.M eminescu 15 decoratiuni interioare

67 CONSTRUCTII SERVICE GAB SRL str.Aleea Cascadei bloc 9 constructii cladiri.

68 COTE D AZUR COMPANY SRL str.Gh.Lazar bl 6 vinzare cumparare proprietati

69 ELIMAR TRANS SRL str.Unirii 90 transport marfa.

70 LASCADRI SRL str P-ta textilistilor 17 fabricare mobilier

71 PANATTA COM SRL aleea castanilor 11 ap 7 inchirieri masini si utilaje constructii

72 BOLATA PROD SNC str.Cetatii 2 produse alcoolice

73 TRIUMF LAURA SRL str.P-ta Textilistilor bl 8 alimentatie publica

74 FOREST BUCUR SRL str.Aleea Castanilor constructii claqdiri

75 B.P.S.MECANICA str.N.Balcescu 43 lucrari metalice complexe.

76 D.S.AUTOTEST SRL str.1 Mai scoala de soferii

77POPAS LUPESCU SRL DN81 km 247 prepararea si

vinzarea min car mincarurilor

78 FINAS COM SRL Piata textilistilor 21 vinzarea cu amanuntul a marfuriolor

industriale

79 ECO PLUS SRL Unirii industria lemnului

80 SC Aspern Product M Viteazu FN gater

81 DECO MOB. 22 decembrie 1989 bl 9 timplarie pal melaqminat

82SCHULTZ ELEKTROTECHNIK SRL Piata textilistilor 17 fabricare aparataje

electrice si electronice

83 TRANS POT SRL Cetatii 21 transport persoane

84 S.M.P.CORPORATE SRL Mviteazu agentie de turism

85 G.P.V.TRANS SRL L Blaga 16 transporturi industriale si agricole

86 GRASSO FORMAGGI SRL d.n 7 prelucrarea laptelui si a produselor din lapte

87

TUROHOL SRL Talmacelului 1-3 comert cu

amanuntul,textile,tricotaje,confectii

88 MAVADAR IMPEX SRL Unirii 116 jocuri mecanice

89 TAKY TRANS SRL I.Creanga transporturi terestre(auto) parcare

90 INTERSIB SRL Aleea Castanilor bl 3 ap 3 vinzarii marfuri diverse

91 BAS SERVICE SRL Constantin Noica 2 service auto

92 ITALFIRMA SRL Pietii 16 fabricarea articolelor dinpiele,textile,plastic,etc

93 PYG TRANS SRL Dealului 17 comert cu marfuri si produse

94 MCV TRANS SRL Nbalcescu 15 transporturi rutiere de marfuri si produse

95 MARTY SRL Unirii 24 Lucrari dse constructii interioare

96 LIANA SERVCOM SRL Garii 16 alimentatie publica

97 LU MI ART SRL O.Goga 5 activitatea muzeelor

98 ELECTRONICS WORLD SRL A leea Castanilor bl 5 comert cu electrice,electronice si soft.

99 SATURN SRL Infratirii 7 copmert cu amanuntul

100

MT PROD SRL Pietii 16 vinzari cu

amanuntul,produse,incaltaminte,articole piele,voiaj,etc

101

EUROCON SERVICE Unirii 68 constructii

interioare,gaz,apa,lumina.

102 CINEGETICA SRL Nbalcescu produse si servicii

103 MANDEA COM SRL GH.Lazar 1 carmangerie

104 IACH SRL Nbalcescu 38 florarie

105NYKOMAR TRANS SRL M.Viteazu 40 alimentatie publica

106 ISTAMBUL IMPEX SRL Talmaciu 2 alimentatie publica

107 VIODOR TRANS SRL Aleea Stadionului 11 transporturi

108 AMENAJARI INTERIOARE SRL Aleea Castanilor nr 9 constructii

109 La Fintina srl Unirii FN apa plata

110CRADAN CONSTRUCT SRL Cetatii 20 constructii

112 SC Doina Prod M Viteazu 3 brutarie si magazin

113 SC Nevada impex dn 7 km 256 fier forjat

114 SC AT Group srl Talmacel 265 echipament de protectie

115 RADANI COM Samuel Micu 17 alimentara

Bibliografie cap 8

1 Schneider F. Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,vol.1

12oo-1936Germania 1990,pg 274 2 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,vol.1

12oo-1936,Germania 1990,pg 2753 Schneider F. Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,vol.1 12oo-1936,Germania 1990,pg 2764 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,vol.1 12oo-1936,Germania 1990,pg 2775 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,vol.1 12oo-1936,Germania 1990,pg 2776 Albescu I Boita Monografie istorica Sibiu 1990 pg

27 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,vol.1 12oo-1936,Germania 1990,pg 2788 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,vol.1 12oo-1936,Germania 1990,pg 2879 Schuster M Anuarul asociatiei Carpatine a sasilor transilvaneni pe anul 1911,pg 210 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,vol.1 12oo-1936,Germania 1990,pg 28911 X X X Evidentele Primariei Talmaciu

CAPITOLUL 9 . Personalitatile orasului.

GABRIELA TUTA.

Este un simbol national prin faptul ca pune in valoare una din laturile cele mai sensibile si mai dragi ale poporului roman – folclorul. Se situeaza printre primele personalitati ale Marginimii Sibiului datorita modului de exprimare artistica ,a felului cum a reusit sa puna in valoare arta cintecelor populare,unicitatea si varietatea jocurilor noastre populare;invirtita,hategana si jiana. A fost declarata de catre Lucretia Ciobanu ,,doamna cintecelor de la munte”, urmasa sa in ducerea pe mai departe a traditiei artei si culturii populare sibiene. La virsta de numai 22 de ani,este consacrata definitiv,in domenioul muzicii populare,fiind in acelasi timp si o pasionata culegatoare de folclor din satele Marginimii Sibiului.Sursele ei se numesc,traditiile si obiceiurile noastre stramosesti,oamenii in virsta,pastratorii ai traditiilor si stiutori de cintece populare.Dar,cea mai importanta calitate a Gabriei Tuta,o constitue,modul de prelucrare a acestui patrimoniului apartinind poporului romin si mai ales redarea si exprimarea prin viu grai a ceea ce a creat arta populara in mii de ani de existenta.Calitatile ei artistice,imposibil de enumerat in totalite dau maretie si grandoare,care merg la sufletul tuturor rominilor. Asa cum culorile sunt traite si simptite pozitiv de catre fiecare persoana, tot astfel cintecele Gabriei Tuta umple de mindrie,voie buna,dor si drag sufletele rominilor,dau sensibilitate si izvorasc emotii si bucurie. Gabriela Tuta este legata de Talmaciu prin parintii sai (tatal din Talmacel si mama din Talmaciu),prin primele deslusiri

ale tainelor lumii(copilaria) descoperite in casa parintilor si in casele, bunicilor,este legata de oamenii cu care a venit in contact si carora, le-a inteles dorurile si durerile,pe care le-a pus in cintecele sale. Este in acelasi timp purtatoarea frumosului costum popular specific Marginimii Sibiului si care este purtat in satele din zona Talmaciu. Cistigatoarea marelui concurs national,de muzica populara de la Mamaia,editia 2005,a imprimat nenumarate CD si casete de muzica populara,fiind in acelasi timp o prezenta, constanta, pe ecranele tuturor televiziunilor din Romania. Daca in plan artistic este deja consacrata,in viata particulara urmeaza cu rezultate foarte bune cursurile Academiei de Studii Economice din Bucuresti si cele ale Universitatii Lucian Blaga din Sibiu. Gabriela Tuta este reprezentantul fidel,cel mai caracteristic,al locuitorilor Talmaciului,de astazi,un nesecat izvor de talente,in toate domenile,o prezenta agreabila si un cetatean demn de locul si rostul sau in marea familie europeana.

JOHANNES LEBELIUS

Nascut 1490- decedat 1566.Umanistul,istoricul si preotul Johannes Lebellius s-a nascut in orasul Bistrita,in jurul anului 1490.A urmat cursurile scolii primare si gimnaziale din orasul natal.In anul 1511 este atestat cu diploma de bacalureat si primeste calificarea de invatator.Dupa o scurta perioada,de practica,in invatamint,la scoala latina din Nasaud,este incadrat ca predicator in localitatea Teaca,din acelasi tinut al Bistritei. Pentru meritele sale ca umanist si calitatile de predicator urban este mutat la Sibiu incepind cu anul 1527. Opt ani mai tirziu,in 1535,este numit predicator la Talmaciu,remarcindu-se ca un excelent orator si propavaduitor al ideilor luterane ale lui Martin Luter.In anul 1542 este pomenit de documentele timpului ca intemeietor al credintei luterane la Talmaciu.In acelasi an ii apare manuscrisul ,,De oppido Talmus carmen istoricum”,un poem in versuri care descrie viata tirgului Talmaciului.Este numit apoi predicator si preot in localitatea Budac din acelasi tinut al Bistritei.Apoi este numit decanul evanghelic al bisericii de la Baita,linga Reghin.Moare aici la 3 octombrie 1566. In poemul sau mai sus mentionat bazat pe fictiune sau pe legende culese de la localnici,Lebelius emite ipoteza intemeierii Talmaciului si denumirii orasului cu acest nume,dupa numele cartii sfinte a evreilor Talmud,atunci cind in anul 80 e.n acestia s-au asezat pe aceste melegurii,dupa distrugerea Ierusalimului si exodul,evreilor. In acelasi poem se enunta amintirile unei existentei grandioase a Talmaciului,dar care in timpul cit a locuit aici Lebellius ca predicator,era o ruina,rezultat,probabil al marii invazii mongole din 1241 si a navalirilor turcesti din secolul urgiei (1385-1526) Lebellius mai emite ipoteza ca Talmaciu ar fi fost preferat de mai marii timpului,sa devina capitala

uiniversitatii sasesti, in locul Sibiului,dar distrugerile pricinuite au schimbat hotaririle juratilor din cele sapte scaune sibiene. Poemul sau a fost publicat abia in anul 1779,de catre editura BARTH, din Sibiu si se presupune ca a suferit numeroase corecturi si modificari,in favoarea autoritatilor timpului (Sibiul era capitala Transilvaniei si Samuel Brukenthal,guvernatorul acesteia,cu legaturi directe la Viena) De aceea trebuiau scrise numai cuvinte pozitive la adresa imparatesei Maria Tereza si a imperiului austriac si mai putine cuvinte care sa redea adevarul istoric asa cum la conceput Lebellius. Tot din poem desprindem cite o fraza sau cuvint pentru localitatile din domeniu Talmaciu si pentru marile orase ale timpului Sibiu,Alba si Cluj. Contemporan cu iluministul francez Nostradamus si publicind,ca si acesta un poem in versuri,opera lui Lebellius poate oricind sa constitue o criptare a evenimentelor trecute si viitoare din zbuciumata istorie a trirgusorului Talmaciului. Astazi,liceul din localitate poarta numele ilustrului orator si poet.

Dr.Adolf Armbruster

Istoricul si prozatorul , sas, Adolf Arambruster a vazut lumina zilei la 7 decembrie 1941, la Talmaciu.A fost al 5-le copil din 6 (doua fete si patru baieti)ai familiei Armbruster.In notitele sale preotul Schneider considera ca radacinile familiei Armbruster ar proveni din Avrig,familia respectiva mutindu-se in Talmaciu cu 300 de ani in urma.Inca din copilarie,retine sora istoricului,era aplecat spre studiu si cititul cartilor.Copilarind intr-o vreme in care populatia saseasca era deportata in gulagurile(lagarele) rusesti si i se confisca averile, viitorul istoric a trebuit sa lucreze alaturi de ceilalti frati si ei minori,pentru plata despagubirilor de razboi si pentru intretinerea familiei lor.Tocmai de aceea istoricul Arambruster a inteles inaintea tuturor ca dreptatea intr-un razboi este numai a invingatorilor,iar puterea in comunizmul care se nastea in Romania, a celor care aplica principiile marximului, a minciuni a falsitatii si irealizmului in ceea ce se construia. Din fericire cei care contabilizau munca depusa de acesti copii erau animati de sentimente de umanizm,intelegind limitele pina la care pot lucra acesti copii,tratindu-i astfel cu omenie si intelegere. Poate ca in astfel de momente confuze si controversate prin care a trecut societatea romaneasca, si-a jurat viitorul istoric,sa lupte impotriva viitorului cu armele trecutului, sa caute si sa scoata la iveala tot ce se putea spune si scrie despre cum au trait,cum au rabdat si muncit rominii de pe teritoriul Daciei ,dar diferit de ceilalti istorici,nu prin prisma documentelor istorice rominesti,ci prin viziunea si meticulozitatea documentelor sasesti din arhivele din tara si strainatate. A urmat cursurile scolii generale germane de la Talmaciu,apoi liceul Gheorghe Lazar din Sibiu si facultatea de istorie din Bucuresti.La terminarea facultatii,pentru meritele sale deosebite si notele mari obtinute in facultate a fost repartizat ca cercetator la Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga” din Bucuresti.Aici avind ca indrumator pe academicianul Andrei Otetea si el din Marginimea Sibiului,a

scris una dintre cele mai documentate si mai complete lucrari ROMANITATEA ROMANILOR-istoria unei idei ! Lucrarea transformata in timp in teza de doctorat,a durat 5 ani (1966-1971) si a fost sustinuta public in anul 1971.Desi,autorul aducea elemente noi,deosebit de interesante,in legatura cu evolutia poporului romin,descoperite in arhivele sasesti din Sibiu si Cluj, i-a fost respinsa,de mai marii timpului de atuncii(Daicoviciu si Pascu) pe motive (crede istoricul Armbruster) nationaliste.Dupa mai multe memorii adresate conduceri statului,de atunci ,i se recunoaste in anul 1972,dreptul de autor si este tiparita si difuzata lucrarea,dupa mai multe ciuntiri si adaugiri,potrivit politicii timpului. Lucrarea,,ROAMANITATEA ROMINILOR-istoria unei idei, este opera de referinta a istoricului dr.Adolf Armbruster, si a aparut in cultura rominesca, de doua ori,odata in 1972 si inca odata, reeditata,in editura Enciclopedica, in anul 1993In perioada cit a lucrat la Institutul de istorie (1966-1973)a fost autorul a numeroase articole si lucrari publicate in revistele timpului (Almanah istoric,Revista de istorie,etc) Incepind cu anul 1973,saturat de nenumratele presiuni psihologice la care era supus si pentru a continua cercetarea istoriei,in liniste ,a depus cere si i s-a aprobat sa emigreze in Germania Federala.Aici a lucrat la numeroase Institute de cercetare din Munchen Augsburg si Nurenberg,in probleme care privea istoria rominilor si a Romaniei. A lucrat ca referent al sasilor din nordul Transilvaniei Bauchenland – Deutsche.A tradus si publicat pentru Academia de Stat Austriei – istoria Romaniei.Dupa sitinta surorei sale,Christine Klein, istoricul Armbruster a tradus si intocmit o istorie a Rominiei in limba germana care se intinde pe aproximativ 8000 de file,care din pacate inca nu a fost publicata.Si despre istoria locurilor din sudul Transilvaniei,in care au locuit peste 8oo de ani sasii,a asternut un manuscris de peste 2000 de pagini ,ramas asa deoarece autorul ei a trecut la cele vesnice inainte de a fi publicata. Adolf Armbruster a fost casatorit cu distinsa artista de renume

mondial,Viorica Cortez,careia i-a dedicat volumul ,,Viorica Cortez – Enciclopedia unei cariere” aparuta in Editura Enciclopedica – Bucuresti 1994. Si-a gasit sfirsitul intr-un groaznic accident de circulatie petrecut in 18 martie,in noaptea de inviere,a anului 2001,in localitatea vasluiana Epureni,atunci cind se intorcea de la Iasi impreuna cu sotia sa ,la niste rude,la Braila.A fost membru al Universitatii din Tubingen- sectia cercetare, deasemenea membru a mai multor societati stiintifice precum ; Sudosteuropa- Gesellschaft fur Sibenburgische Landeskunde din Heindelberg.Bibloteca romano – americana din SUA,etc.Este autor a peste 20 de carti si peste 150 de articole stiintifice publicate in Polonia,Belgia,Austria,SUA,etc.Dintre cartile sale cele mai importante enumeram ,, Dictionat diplomatic – Bucuresti 1979 , ,,Constituirea statelor feudale rominesti’’ – Bucuresti 198o,,Daco – romano saxonica ’’–Bucuresti 1980,,Cronicarii romini despre sasii’’ – Bucuresti 1984.,, Die Sibenburger Sachsen em 20,Jahrhundert ’’ -Koln- 1984 Activitatea istoricului Adolf Arambruster este cunoscuta,opera din Romania,deasemenea,ramine ca prin contributia familiei sa fie date la iveala alte opere si cercetarii ,efectuate in Germania,in legatura cu istoria Rominiei si cu istoria sasilor,etc.

P.S. dr.VISARION RASINAREANU

Episcopul vicar al Sibiului P.S Visarion Rasinareanu,a vazut lumina zilei intr-un sfirsit de toamna al anului 1959.Parintii

sai,agricultori ca marea majoritate a locuitorilor timpului,s-au mutat din Talmacel in Talmaciu in anul 1957.Familia Baltat,asa cum se numesc parintii Prea Sfintiei S ale, reprezinta un neam mare in Talmacel,oameni buni, harnici,cu frica de Dumnezeu si care a dat nemului rominesc,nenumarati intelectuali. Inca din frageda copilarie si ulterior pe timpul scolii,isi amintesc parintii si colegii,manifesta tendinta catre lucrurile sacre,era rezervat si retras.Joaca sa de copil, se numea inventarea de situatii si odoare de cult religios,care sa imite cit mai fidel situatiile in care un preot slujeste sfinta slujba. . Mai tirziu,in scoala si liceu,urmate tot la Talmaciu,a fost apreciat ca silitor,inclinat catre meditatie si rugaciune. De mare exemplu in practicarea celor sfinte,la avut pe preotul parohiei Talmaciu, regretatul parinte Circov,om de aleasa noblete sufleteasca.Apoi,intr-o vreme in care,(1980-1989)toti absolventii de liceu erau pusi sa aleaga facultati si scoli,specifice perioadei comuniste,absolventul Baltat Dumitru,a mers catre teologie,urmindu-si cale si drumul ,urzite inca de la nastere. La terminarea institutului Teologic putea sa fie un preot de parohie,in oricare din parohiile Sibiului, insa si de aceasta data Dumnezeu,i-a indrumat pasii catre viata monahala,acolo unde este viata cea mai aspra,unde se sacrifica interesul personal in dauna celui colectiv,unde rugaciunea si viata neprihanita au rang de virtute. Astfel,il gasim,la sfirsitul anilor 1980,in monahism, tuns,cu numele de VISARION, la minastirea Simbata de Sus,perla minastirilor din Transilvania. Incepind cu anul 1989,este promovat de catre Inalt Prea Sfiintia Sa Antonie Plamadeala,mitropolitul Ardealului,in cadrul Mitropoliei Sibiului ca secretar eparhial si apoi consilier cultural . Pentru capacitatea sa orgnizatorica,modul de indeplinire a sarcinilor si nu in ultimul tineretea si inclinatia catre cele sacre,a fost propus de IPS Antonie si numit prin decret prezidential,episcop vicar al Mitropoliei Sibiului. La 12 octombrie

1997,la Alba Iulia,in prezenta tuturor ierarhilor din mitropolia Ardealului,a familiei regale,a autoritatilor publice centrale si locale si a numerosi mireni,a depus juramintul de credinta fata de biseric,neam si tara,intru slujire lui Hristos si a bisericii noastre ortodoxe.In acelasi timp,potrivit uzuantelor,a primit titlu de Rasinareanu,ca apartenenta la zona in care se afla mitropolia Sibiului.Din anul 1997,IPS Antonie,in virsta si bolnav,a cedat unele din prerogativele sale administrative,episcopului vicar,ceea ce a facut ca PS Visarion sa se implice in probleme administrative pe toata intinderea mitropoliei Ardealului,lucruri pe care le-a facut cu pricepere si in folosul tuturor .PS Visarion Rasinareanu este doctor in teologie din anul 2003. Deasemenea ,a fost asistent la catedra de limbile clasice in cadrul Facultatii de teologie ,,Ndrei Saguna”din Sibiu. Este autorul cartilor ,,Mergind invatati- Sibiu 2001, ,,B.O.R.,vazuta de calatorii straini(sec XV-XIX)”-Sibiu 2001 si ,,Logos si cultura”Sibiu-2005.Totodata,este semnatarul a peste 200 de studii si articole in presa bisericeasca si laica din tara si strainatate. Este decorat cu medalia de aur ,,Sf.Ap.Pavel” a Mitropoliei de Veria (Grecia) si alte diplome si medalii si tara si strainatate. Face parte din comisia de dialog ortodoxa- catolica,instituita cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II lea la Bucuresti.,in anul 2000.Viata culturala sibiana,in anul cind acest oras a fost capitala culturala europeana si nu numai in acest an,nu-si desfasoara nici o activitate importanta fara prezenta inaltului ierarh. A facut parte din multe delegatii bisericesti care au facut vizite in strainatate(Bulgaria,Grecia Canada,Serbia,Italia,Belgia,Portugalia,etc.)Agenda sa de lucru zilnica,inseamna intilniri cu mireni din eparhie,vizite de lucru la parohii,sfintirea de biserici,slujirea in toate bisericile din eparhie,astfel ca a reusit sa treaca cel putin de doua ori prin aproape toate parohiile din eparhia Sibiului Dar,in

toate efoturile sale,gaseste timp(din ce in ce mai putin) sa se opreasca acasa la Talmaciu,in casa parinteasca,la locul copilariei si tineretii, ,,pentru a-si umple bateriile” si a porni din nou mai puternic,in mareata si nobila opera de slujire a lui Hristos.Asa sa-i ajute Dumnezeu.

Medicul TIRSIA TOMA EUGEN

Fiul invatatorilor Toma si Maria Tirsia, a vazut lumina zilei la data de 15 iulie 1938 la TalmaciuParintii sai erau originari din Talmacel.Tatal Toma, dupa ce fusese invatator in Talmacel intre 1926-1936,s-a casatorit si s-au mutat in Talmaciu,in acelasi an.El a urmat meseria de invatator pina in anul 1963,cind s-a pensionat. .De sublinuiat ca familia Tirsia,a fost printre primele familii mutate in Talmaciu, in cartierul Lumea Noua, unde au primit teren si au construit o casa.De numele acestei familii se leaga aproape toate realizarile din scoala si biserica,talmaceana,pe parcursul a aproape 40 de ani.In copilaria si tineretea sa viitorul medic,a fost educat din familie sa pretuiasca valorile neamului sau si sa contribuie cu ce poate la propasirea acestuia.Astfel,ca dupa ce absolvit scoala generala din Talmaciu,a urmat cursurile liceului Gh. Lazar din Sibiu(bacalaureat 1955),liceul care a dat cele mai multe personalitati ale vietii culturale si artistice sibiene..La sfirsitul liceului,urmind indemnurile familiei,de a participa cumva la binele colectivitatilor si dindu-si seama ca este mai putin priceput decit tatal sau in arta oratoriei,a ales medicina.Astfel ca in

1961 a absolvit Facutatea de Medicina Generala din cadrul Universitati din Cluj. A functionat ca medic de circumscriptie la Altina si Talmaciu intre 1961-1969.In acelasi an s-a specializat in obstretica-ginecolgie si s-a mutat in Spitalul Judetean Sibiu,fiind pe rind,medic specialist,medic primar si sef de sectie in acelasi spital.A fost casatorit si a avut 2 copii.Urmind principiile familiei sale,medicul Eugen Tarsia, a fost unul dintre miile de romini,a caror munca nu sare cu nimic in ochii conatinalilor,dar care este necesara si fara de care perpetuarea neamului ar fi avut de suferit. Modest si generos,bun la suflet ,prietenos si deschis catre oameni si problemele lor a ajutat mii de oameni nu numai in rezolvarea problemelor care depindeau de serviciu,dar si alte probleme la care avea acces sau cunostinmte. Sute de talmaceni il asteptau simbata sa vina la Talmaciu sau mergeau la el la Sibiu pentru a-i cere sfatula si parerea in diverse probleme.Nu a uitat niciodata de satul din care au plecat parintii sai-Talmacelul- si s-a implicat constant in activarea si perpetuarea traditiilor locale.Poate fi considerat, inititorul si pastratorul sarbatorii de sfintul Ioana din Talmacel.Si ca un paradox al acestui lucru,a fost inmormintat, tot intr-o zi de Sf. Ioan a anului 2005.Ramine in constiinta locuitorilor din Talmaciu si Talmacel,ca una din personalitatile de baza ale acestor localitati,titanul(la propriu si figurat),care a pornit de jos si prin munca proprie a realizat lucruri marete.Deasemenea,medicul Tarsia,dincolo de accentele sale patriotice,ramine in constiinta tuturor si este asemeni miilor de talmaceni omul normal, omul comun cu acestia,care nu numai ca nu se vad atunci cind fac ceva, dar nici nu ies in fata laudindu-se cu faptele lor.

Anexa nr.1

Autor: Nicolae LUPU

STAŢIUNEA ROMANĂ DE LA BOIŢA (JUD. SIBIU)

 

În istoriografia secolelor XIX şi XX este menţionată existenţa unor urne antice pe hotarul satului Boiţa, jud. Sibiu, sat aşezat la

gura Strâmtorii Turnu-Roşu. În aceste menţiuni scrise se fac trimiteri asupra aşezării satului referindu-se şi la toponimul Caput Stenarum.

Drumul care trece pe aici, intrând în strâmtoare sau venind dinspre ea este numit de localnici „Drumul lui Traian“. Urmele sale mai pot fi urmărite din loc în loc prin defileu, de o parte sau de alta a Oltului. Ele au fost observate şi de ţărani pe hotarul satului Boiţa şi anume pe dealul care desparte teritoriul acestuia de cel al Tălmaciului, mai precis pe coasta sudică a sa. Pe acest deal puţin mai la N, se află ruinele cetăţii medievale „Landskrone“, care de fapt este situată pe hotarul Tălmaciului.Înspre N–E, teritoriul satului Boiţa este mărginit de dealul „Măgura“, care are o înălţime de peste 600 m, în timp ce spre S se mărgineşte cu teritoriul satului Turnu Roşu (fost Porceşti), de care îl desparte Oltul. Înspre V se deschide defileul Oltului care curmează aici Carpaţii ajungând până la Râmnicul Vâlcii şi apoi mai departe spre S.Cu toate că această zonă a fost intens circulată, atât în Antichitate cât şi în Evul Mediu, descoperirile arheologice nu sunt deosebit de numeroase. De pe hotarul satului sunt menţionate: un ciocan perforat de piatră şlefuită din epoca neolitică şi un topor de silex, de asemenea din neolitic, descoperit pe „Colnice“. Repertoriul arheologic mai menţionează, ca provenind de aici, un vas cu două toarte dintr-o epocă nedeterminată şi două pietre de râşniţă din „epoca sclavagistă“.De asemenea, de pe hotarul satului Turnu Roşu, provine un topor de piatră datând din epoca bronzului, aparţinând culturii „Schneckenberg“, aflător în Muzeul Brukenthal. În fosta colecţie Ackner se aflau săgeţi scitice de bronz, respectiv vârfuri de săgeţi, datând din prima vârstă a fierului, iar dintr-un loc neprecizat de pe hotarul aceleiaşi localităţi, mai sunt menţionate fragmente dintr-un chiup de culoare cenuşie, ornamentat cu linii ondulate din epoca romană, păstrate de asemenea la Muzeul Brukenthal.Pe hotarul localităţii Tălmaciu a fost menţionată

existenţa unui castru roman. Cu toate investigaţiile efectuate de noi în mai multe rânduri, nu au mai putut fi identificate urmele lui. Este adevărat că pe un loc din apropierea vetrei satului, pe o suprafaţă orizontală, arabilă, situată lângă drumul de ţară care duce din Tălmaciu la Sadu, am descoperit o toartă de la un vas mai mare din epoca romană. Alte resturi din această epocă nu au mai putut fi descoperite în acest punct. Toarta respectivă a fost adusă aici în împrejurări pe care nu le putem preciza.Într-o fotografie aeriană se putea observa pe înălţimea din vestul vetrei satului Boiţa, numită „Dealul Turcilor“, o fortificaţie de pământ, de forma unui patrulater. Deplasându-mă la faţa locului nu am mai putut-o identifica pe teren.Pe dealul din stânga Oltului, numit de localnici „Feştung“ (de la termenul german Festung – întăritură), au fost observate de asemenea valuri de pământ, dar care reprezentau de fapt amplasamente de tunuri din primul război mondial.Punctul toponimic al staţiunii romane de la Boiţa poartă denumirea de „În Rude“ şi se află la o depărtare de cca. 500 m, în direcţie estică de vatra satului. Mergând în amonte pe marginea Oltului, după ce treci de vechea „Ţiglărie“, se observă uşor un teren mai ridicat, pe care se află aşezarea. În Tabula Peutingeriană zona de la gura strâmtorii, în care se află şi staţiunea romană, este consemnată sub denumirea de Caput Stenarum, respectiv în traducere Capătul Strâmtorilor.

Cunoscutul istoric vienez Carl Patsch, reluând pe Iordanes, îl cita când afirma: „... quae patria (Dacia) in conspectu Moesiae sita trans Danubium corona montium cingitur, duos tantum habens accessum unum per Boutas, alternum per Tapas“. Patsch arată mai departe că termenul Boutae era denumirea strâmtorii care în timpul împăratului Traian purta acest nume, iar Caput Stenarum este denumirea pe care a primit-o mai târziu, dar înainte de secolul III e.n., sau mai înainte de jumătatea lui, căci Tabula Peutingeriana a fost întocmită în jurul anilor 260–270,Staţiunea romană din acest punct a intrat şi în atenţia lui Grigore Tocilescu

şi a lui P. Polonic care au vizitat locul, precum se pare, dar care nu au întreprins cercetări aici.Într-o lucrare cu caracter monografic, Ioan Albescu, fost profesor în Sibiu, originar din Boiţa, menţionează că la punctul denumit de localnici „În Rude“ se observă pe teren urme ale unor foste construcţii. Ele sunt răspândite pe suprafaţa terenului şi constau din fragmente de ţigle, olane şi cărămizi. Acest lucru ni s-a confirmat cu ocazia unei deplasări pe teren pe care am efectuat-o împreună cu Mihail Macrea, fost profesor la Universitatea din Cluj, în scopul de a observa situaţia de pe teren şi a stabili data începerii săpăturilor arheologice.

Precum am afirmat deja, staţiunea se află pe un platou care reprezintă de fapt cea de a doua terasă a Oltului. Râul curge la o distanţă de 60 m în sudul aşezării. Platoul a fost încă în antichitate orizontalizat şi amenajat. El are latura de S, respectiv cea dinspre Olt, fortificată cu un zid construit din piatră de stâncă legată cu mortar în tehnica opus incertum. Lungimea acestei fortificaţii măsoară 70 m. Zidul care a menţinut până astăzi linia dreaptă, orizontală, a vârfului pantei platoului a fost înfipt direct în pământ. Astfel panta terasei s-a păstrat nealterată până astăzi şi ea comportă o înălţime de 3,50 sau uneori 4 m înălţime faţă de cea următoare, respectiv faţă de prima terasă a Oltului, după cum am afirmat mai sus. Grosimea zidului este de 0,80 m, având din loc în loc, la distanţa de 7–8 m mici contraforturi în scopul de a susţine zidul propriu zis. Şi pe latura de V platoul este mai înălţat cu 2,50–3 m faţă de terenul din faţa sa. Spre N, terenul coboară lin de pe platou, până ajunge după vreo 50 m într-un loc cu multă apă, aproape mlăştinos, motiv pentru care suprafaţa sa nu este cultivată de către localnici.Spre E terenul coboară de asemenea treptat, iar după cca. 100 m ajunge să se confunde cu prima terasă a Oltului.Suprafaţa pe care au fost ridicate castrul şi construcţiile este folosită de locuitorii satului Boiţa, an de an, pentru cultivarea cartofilor şi porumbului, existând pe alocuri şi câte o parcelă de

ovăz. Din loc în loc, printre parcele, au fost adunate şi depozitate fragmente de cărămizi, ţigle şi pietre, care ieşeau în urma plugului şi care constituiau impedimente în desfăşurarea muncii câmpului.

Săpăturile arheologice au început în vara anului 1957 fiindu-le fixate următoarele obiective:

1) stabilirea caracterului întregii aşezări şi cercetarea acesteia;

2) stabilirea mai exactă a rostului pe care l-a avut fiecare parte

3) cronologia aşezării şi a construirii ei.

Porţiunea de teren care a intrat mai întâi în atenţia noastră, respectiv a lui M. Macrea şi a semnatarului acestei lucrări, se afla pe latura de vest a platoului, care – dat fiind că nu era cultivată şi era acoperită de tufişuri şi bălării – a oferit posibilitatea imediată de începere a lucrărilor.Terenul supus cercetării se afla în pantă, care urcă relativ abrupt pe platou. Săpăturile au început în luna august 1957, prin secţionarea laturii de V a platoului. Rezultatul acestei secţiuni a fost relevant întrucât a pus în evidenţă baza a două ziduri de piatră la o distanţă de 2 m unul de celălalt. Cele două ziduri erau construite din piatră de stâncă legată cu mortar în tehnica opus incertum. În jurul lor s-a descoperit mulă piatră de carieră căzută din ziduri, datorită căreia delimitarea zidurilor propriu-zise s-a făcut destul de greu . Baza zidului exterior are o grosime de 2,5 m, iar cea a zidului interior este de 1,20 m. Între cele două ziduri pământul depus are o culoare de un galben–verzuie şi este lipsit de impurităţi. Este vorba de fapt de agger-ul zidului de incintă.Alte două secţiuni au fost executate în anii următori tot aici pe latura vestică. Ele au confirmat existenţa celor două ziduri oarecum paralele, ca şi existenţa unui şanţ din faţa zidului de incintă, în exterior, pe aceeaşi latură vestică. Grosimea zidurilor nu este egală peste tot, fapt care s-a constatat de fiecare dată, ele variind între 2,40 m şi 2,50 m, cel exterior şi între 1,20 şi

0,85 m cel interior. Aceste diferenţe erau sesizabile în funcţie de depărtarea faţă de poarta de intrare, unde ele erau mai groase. De asemenea, de-a lungul întregului traseu, zidurile nu-şi păstrau aceeaşi grosime, ele fiind mai groase la colţurile castrului. La poartă, distanţa dintre cele două ziduri se micşora, ea măsura doar 0,80 m.

Sub zidul de incintă, care a fost secţionat, au fost descoperite fragmente de tegule, mărturie că înainte de construirea castrului au mai fost ridicate aici şi alte construcţii. În exteriorul zidului de incintă au fost descoperite puţine fragmente ceramice şi un vârf de lance cu tocul puţin ştirbit.Sondând platoul castrului cu mai multe secţiuni, s-a putut constata că zidurile sale sunt mult mai restrânse decât se credea. Cele patru laturi ale lui închid o suprafaţă de 46 x 47 m, fiind, deci, aproape pătrată. Datorită dimensiunilor sale modeste, am fost tentaţi să folosim în lucrarea de faţă termenul de „castellum”, aşa cum erau denumite în antichitate fortificaţiile ridicate de romani în apropierea drumurilor de circulaţie şi pentru faptul că aici avem de-a face cu o mică şi singură unitate, respectiv detaşament, din legiunea a XIII-a GeminaColţurile zidului de incintă, respectiv cel exterior, nu se împreună în unghi drept, ci se rotunjesc, iar laturile propriu zise sunt uşor bombate spre exterior .

Castrul de la Boiţa prezintă unele particularităţi, precum afirma şi Mihai Macrea. În primul rând, zidul de incintă este flancat în interior, la o distanţă variabilă, de către cel de al doilea zid, observat pentru prima dată în secţiunea I din 1957, despre care am relatat mai sus. Până la o anumită înălţime, spaţiul dintre cele două ziduri a fost umplut cu pământ, el constituind de fapt agger-ul propriu-zis, a cărui suprafaţă reprezenta în antichitate drumul de rond. Zidul din interior avea scopul de a apăra zidul de incintă de presiunea agger-ului şi de a asigura o mai bună circulaţie pe agger. Se constată însă că pe laturile de est şi parţial pe cea

nordică zidul interior lipseşte, ceea ce ne facem să presupunem că aici a fost construit un pod de lemn, iar accesul pe el era realizat cu ajutorul pământului care era depus pe marginea acestui pod. Asemenea ziduri care flanchează zidul de incintă au mai fost construite şi la alte castre de pe marginea Oltului, ca cele de la Hoghiz sau de la Angustia (Breţcu).

Săpăturile executate pe laturile de sud şi parţial pe cea de vest au dus la constatarea că pe aceste laturi zidul interior lipseşte. Lipsa zidului interior pe laturile estică şi în parte pe cea sudică, poate se datorează şi faptului că fortificaţia este apărată pe aceste laturi de mlaştinile din imediata apropiere, sau agger-ul a fost înlocuit de un presupus pod de lemn.Zidul de incintă de pe latura vestică şi în parte de pe cea nordică s-a răsturnat! Cel de pe latura nordică a căzut spre S, respectiv înspre zidul din interior, în timp ce zidul vestic a căzut în afară, adică spre exterior, poate şi datorită faptului că fusese construit pe pantă. Lăţimea zidului căzut la pământ nu era peste tot egală, ea măsurând uneori 2,20 m, alteori 1,80 m sau chiar mai puţin. Pe latura de N el măsura în lăţime 3,70 m.Castrul dispunea de o singură poartă situată pe latura vestică. Cele două ziduri „paralele“ se apropie aici mai mult unul de altul, aşa cum am menţionat mai sus. Deschiderea porţii era relativ mică, măsurând doar 2,60 m, iar în mijlocul acestei deschideri au fost depuse încă din antichitate nişte pietre sub forma unui stâlp inform, legat cu mortar, în tehnica folosită la ziduri. Acesta ocupa mijlocul deschiderii porţii, pe o lăţime de 0,80 m. Înălţimea sa era la data dezvelirii de 0,45 m.Pe suprafaţa interioară a castrului nu au fost puse în evidenţă construcţii de nici un fel, ceea ce reduce semnificaţia fortificaţiei, rezervându-i doar funcţia de apărare.

În secţiunea 1 (1973), practicată şi în interiorul incintei, plecând de lângă zidul nordic al castrului, au fost observate resturi de cărbune şi cenuşă, dovadă că aici a avut loc un incendiu,

înainte de construirea fortificaţiei; urmele de cărbune se află la o adâncime de 0,30 m sub nivelul antic de călcare şi au fost acoperite o dată cu lucrările de amenajare a platoului înainte, deci, de construirea castrului. Din secţiune a fost scoasă o cărămidă cu inscripţia LEG.XIII G. În şanţul acestei secţiuni au fost descoperite şi două piroane de fier, pe porţiunea din interiorul castrului, precum şi urme de arsură în strat compact pe o lungime de 1,10 mZidul interior de pe latura nordică face un frumos arc de cerc, înconjurând platoul castrului pe colţul de N–V, continuând apoi pe latura vestică până la poartă. Aici, la extremitatea sa, am întâlnit o gaură de stâlp pe care am evacuat-o fără să descoperim nimic în interiorul său. Lângă ea, pe marginea estică, am găsit o bucată de zgură, un fragment de lucernă şi o mică bucată de sticlă irizată, precum şi un fragment dintr-o cărămidă cu un motiv obişnuit constând dintr-o linie în zig-zag pe dosul ei.Săpăturile din zona porţii au scos în evidenţă zidurile care flancau intrarea de o parte şi de alta. Acestea erau durate din pietre de aceeaşi natură, dar de dimensiuni mult mai mari. Zidurile erau amplasate pe marginea unui şanţ în formă de ic, care se întindea pe toată latura vestică a platoului, respectiv a fortificaţiei, fapt constatat şi de celelalte secţiuni de pe această parte. În componenţa umpluturii cu pământ au intrat şi fragmente de ţigle şi pietre de diferite mărimi. Şanţul are o deschidere de 5,25 m şi o adâncime de 1,70 m. Acestora li se mai adaugă nişte mici fragmente de vase ceramice şi două obiecte de bronz de dimensiuni mici patinate în verde.Mai multe secţiuni care începeau de pe latura de nord şi se succedau până în apropierea porţii, pe latura de vest, urmăreau zidul interior. S-a constatat că acesta s-a păstrat, în ce priveşte temelia, mulţumitor. În una din ele, situată la o distanţă de 18 m de colţul de NV al castrului, pe latura de V, au fost descoperite pietre de relativ mici dimensiuni, în mare parte rulate, depuse sub forma unui strat pe o grosime de 15–20 cm. Din săpătură au ieşit fragmente de vase, nişte piese de fier cărora nu li s-a putut stabili

rostul, puternic oxidate, alături de fragmente de tegule. Fragmentele ceramice proveneau de la vase de culoare neagră cu buza orizontală, prevăzută cu cercuri concentrice imprimate în pasta moale. La 0,70 m adâncime s-a descoperit o monedă de bronz cu efigia lui Antoninus Pius (?), puternic corodată, a cărei legendă nu s-a mai putut observa, fiind complet ştearsă. Secţiunea a mai pus în evidenţă urmele unui şanţ antic pe o distanţă de 3 m, după care acestea au dispărut. Nu i s-a putut descoperi semnificaţia.Secţiunea 1 (1973), care traversa suprafaţa castrului de la N la S, cum am avut ocazia să mai menţionăm, a oferit observaţia unui şanţ orientat E–V în formă de ic (m 27–32 ai secţiunii), la 19 m depărtare de zidul nordic. Adâncimea lui este de 2,60 m de la suprafaţa actuală a terenului. Mai precizăm că în secţiunea nr. 15 am surprins urmele unei construcţii de lemn, care fusese arsă, urmele de cărbune apărând în săpătură de la 1,50 m. În parte, forma sa nu s-a mai putut stabili deoarece se afla la o adâncime prea mare (m 17–25 ai secţiunii).

TERMELE

Construcţia termelor este situată pe partea de S a platoului. Săpăturile au pus în evidenţă mai întâi o construcţie situată la baza terasei pe care se află clădirea propriu-zisă a băilor, în parte înfiptă în panta sa. Săpăturile au început încă în 1957, tocmai în acest punct unde a fost dezvelită o construcţie în opus incertum, tencuită. În partea sudică, această construcţie are un perete drept care în extremitatea dreaptă face un arc de cerc în direcţia estică şi apoi nordică, până la 180 de grade, după care se îndreaptă direct spre N. În partea stângă, spre V, construcţia dispune de un zid asemănător, mult mai scund la data dezvelirii, orientat S–N, care continuă pe o distanţă de 2 m când încetează. În partea inferioară, zidurile închid un spaţiu cu două laturi drepte, spre S şi spre V. La

o depărtare de 1,70 m în direcţie vestică a fost dezvelit un alt zid, orientat S–N, a cărui grosime este de 2 m, executat în aceeaşi tehnică. În extremitatea sudică a acestuia se păstrează şi urmele unui alt zid E–V, pe o distanţă de 6,50 m, după care îşi schimbă direcţia şi se îndreaptă spre N, potrivit indicaţiei pe care o prezintă cele patru pietre ce se păstrează in situ.

Din punctul de vedere al amplasării, construcţia pe care am descris-o este situată pe suprafaţa primei terase a Oltului şi se află astfel în afara suprafeţei platoului destinat clădirii băilor propriu-zise. În interiorul acestei construcţii, au fost descoperite fragmente de tegule, de cărămizi, bulgăraşi de mortar, toate amestecate cu pământ. Mai menţionăm ca provenind tot de aici şi unele fragmente de tegule mammate şi de tubuli. După îndepărtarea dărâmăturilor şi pământului din interior, am putut face constatarea că pavimentul din interior era bine netezit constând dintr-un strat de opus caementicium de 6,5 cm grosime, la care s-a folosit mult mortar. Sub stratul de opus caementicium s-au găsit în continuare fragmente de cărămizi şi de tegule şi tegule mammate sparte şi înnegrite de fum şi funingine. Datorită stratului de apă freatică foarte apropiat de suprafaţa terenului, săpătura nu a mai prezentat interes, dat fiind faptul că nu se mai putea continua, spre a constata felul în care s-a construit. O bună parte din interiorul clădirii era căptuşit cu tegule şi cu cărămizi pentru a-i asigura rezistenţa necesară şi a-i face pereţii impenetrabili din partea apei. După părerea noastră, această construcţie trebuie să fi fost un rezervor de apă de tipul celui descris de Vitruvius , folosit la băi, pentru încălzirea apei, cu atât mai mult cu cât şi în cazul de aici au fost puse în evidenţă urmele existenţei unui hipocaust, prin cărbunii descoperiţi, prin fragmentele de tegule mammate şi de tubuli, toate înnegrite de fum. Apa încălzită aici era transportată spre băile din imediata apropiere, de pe terasa situată alături. Cărămizile descoperite aici aveau dimensiunile de 42 x 18 x 5 cm,Clădirea propriu-zisă a băilor a fost deci amplasată pe platoul

cu margine consolidată. Legătura dintre rezervorul de apă şi clădirea băilor se făcea pe sub un acoperiş de ţiglă, care surpându-se se găseşte sub forma unor fragmente, foarte numeroase de altfel, care descriu ductul său. Ele descriu un acces în pantă uşoară şi ajung pe platou până lângă peretele vestic al termelor.Forma construcţiei lor este caracteristică termelor romane mici, având şase încăperi la fel de modeste. Zidurile sale nu sunt peste tot la fel de groase. Cele ale laconicum-ului sunt de 0,70 m, iar spre partea sa ovală ele măsoară 0,63 m. Înălţimea la care se păstrează nu atinge înălţimea pragurilor de la uşi, încât acestea nu au putut fi cu certitudine stabilite şi măsurate. Laconicum-ul avansează spre N şi se termină, ca de obicei, într-o rotondă cu deschizătura la mijloc. În interior, această încăpere măsoară 7 m în lungime şi 4,70 m în lăţime. În interiorul său trebuie că se intra prin încăperea a, care trebuie să fi fost un relativ mic apodyterium (vestiar), în care cei ce făceau baie îşi lăsau hainele. Urma apoi un modest tepidarium, iar apoi se intra într-un spaţiu tot atât de mic, caldarium şi, în fine, în laconicum. Celelalte încăperi trebuie să fi fost un frigidarium şi eventual un unctorium, dacă ar fi să ţinem seama de încăperile de bază ale băilor romane mai mari, pe care nu se ştie dacă le putem aplica şi termelor de aici.Din pavimentul laconicului se mai păstrează o porţiune situată lângă peretele dinspre încăperea b, având o formă patrulaterică, aproape pătrată, groasă de 10 cm, constând din balastru cu mortar şi mici bucăţi de cărămidă pisată. Această rămăşiţă este ceea ce s-a mai păstrat din stratul de opus signium, care acoperea întreaga suprafaţă a încăperii.Dintre pilele de sub această încăpere, în care venea aerul cald, se mai păstrau, lângă peretele vestic, patru dintre ele, pe care era sprijinită suspensura. Ele erau realizate din cărămizi bine arse de formă pătrată, cu latura de 18,5 cm şi cu grosimea de 6 cm. Unele aveau pe suprafaţa lor inscripţia LEG XIII G. Distanţa dintre aceste pilae era diferită: 0,44–0,40 şi 0,32 m. În peretele vestic a fost descoperită o porţiune dintr-un olan fixat în orificiu,

având diametrul interior de 11 cm. Prin el se aducea apa. În interiorul încăperii au fost de asemenea descoperite mai multe pietre de râu, folosite foarte probabil la producerea aburului, căci erau trecute prin foc. Mai facem precizarea că la mijlocul zidului rotondei exista o deschidere care măsura 0,80 m. Din săpătura efectuată în complexul acestor terme au mai fost recuperate: o mărgea în formă de butoiaş din lut vitrifiat, pe peretele estic, lângă încăperea e, un picior de uscior, o fibulă de fier în încăperea c şi tot aici alte două fibule de bronz În partea de S–E a pavajului în opus caementicium au fost descoperite nişte balamale de fier,are provin de la o poartă, ce dovedesc că întreaga construcţie a băilor era închisă, cel mai probabil, cu un gard de lemn.Spaţiul din E-ul laconicum-ului, pe o lăţime de 6 m, a fost frumos netezit şi realizat în opus caementicium, care flanchează partea de E a construcţiei. Acest strat se întinde şi în jurul colţului de SE al clădirii băilor, fiind limitat de un zid în opus incertum care de asemenea înconjură marginea de răsărit a construcţiei, dar care nu s-a păstrat decât pe o mică porţiune.Din interiorul băilor mai provine o monedă de bronz, descoperită la 0,20 m sub nivelul actual al solului cu efigia lui Antoninus Pius, bătută sub domnia lui Marcus Aurelius

PALESTRELE (PALAISTRA)

În partea dinspre E a pavajului de opus caementicium, care se termină într-o linie dreaptă N–S, au fost trasate două secţiuni, nr. 15 şi nr. 21 din planul general, orientate E–V. Între ele suprafaţa terenului era pardosită cu nisip şi pietriş mărunt pe o distanţă de 22 m lungime şi de 11 m lăţime. Grosimea acestui înveliş este de 5–6 cm (secţiunea 21). În secţiunile menţionate au fost descoperite câte două gropi de stâlp, înconjurate cu mari blocuri de piatră la suprafaţă. Diametrul gropilor măsura 48–50 cm, egal cu grosimea unui stâlp puternic. Adâncimea lor era de 0,65 m, de la suprafaţa actuală a terenului. Cele 4 gropi de stâlpi sunt situate

la colţurile unui patrulater, pe suprafaţa căruia nu au fost întâlnite urme de strat de cultură. Nici stratul de pietriş mărunt şi de nisip nu mai este prezent aici. Suprafaţa pe care o încadrau aceşti stâlpi se extinde în continuarea spaţiului pardosit cu pietriş şi nisip al palestrelor, care – precum arătam – pleacă de lângă terme.Apreciem aşadar că spaţiul dintre cei patru stâlpi, cât şi cel acoperit de pietriş mărunt şi nisip dintre secţiunile 15 şi 2, servea ca palestră (palaistra), unde soldaţii dintre staţiune şi comandanţii lor îşi practicau exerciţiile de gimnastică. Am mai face precizarea că aici stratul de depunere modernă este foarte subţire măsurând abia 15–20 cm şi că prin el apa de ploaie se strecura foarte uşor, uscându-se repede. Consider că spaţiul dintre cei 4 stâlpi era acoperit şi servea ca loc de adăpost pentru oameni şi eventual şi pentru animale care ocazional veneau aici, conduse de stăpânii lor. În acest spaţiu nu am descoperit fragmente de ţigle

STAŢIA VAMALĂ (PORTORIUM)

Urmărind secţiunea nr. 15, trasată în direcţie estică, la o depărtare de 22 m de terme, a fost descoperită o construcţie cu zidurile de piatră legată cu mortar, după tehnica binecunoscută întâlnită şi la construcţiile prezentate până aici. Forma clădirii este rectangulară, aproape pătrată, având laturile de 11 x 10,50 m în exterior. Între clădire şi zidul de protecţie a terasei este o distanţă de 4 m. Baza construcţiei despre care este vorba se află la o adâncime de 0,68–0,70 m. Zidurile sunt îngrijit lucrate şi bine păstrate. Compartimentarea suprafeţei sale nu s-a mai putut stabili, deoarece urmele zidurilor nu au mai putut fi sesizate. Nu este exclus ca întregul spaţiu al încăperii să fi fost folosit fără a fi compartimentat. Cu toate acestea, pe o fâşie de 2 m lângă peretele sudic, a fost descoperită o „pardoseală“ de tegule sparte şi tegule mammate şi cărămizi mari Sub aceste dărâmături, la suprafaţa pardoselii, a fost descoperit un denar de la Marcus Aurelius Fundaţiile acestei construcţii prezintă unele variaţiuni, în ceea ce

priveşte grosimea lor, întrucât în timp ce peretele estic atinge într-o parte 1 m, cel vestic măsoară doar 0,75 m. Pietrele sunt aşezate „în pieptene“. Zidul prezintă, pe toate laturile, aceeaşi înălţime, ceea ce dovedeşte că această fundaţie era pregătită spre a se aşeza pe ea bârnele de lemn, deoarece nu continua în elevaţie.Fundaţia zidurilor continuă fără întrerupere spre E printr-un zid gros de 1 m de piatră, care pleacă perpendicular din peretele încăperii descrise şi anume de la jumătatea sa, respectiv de la 4,25 m de colţul ei de SE. Zidul acesta continuă spre E pe o distanţă de 9 m şi formează peretele nordic a două încăperi (2 şi 3) mai mici, de proporţii egale una cu cealaltă. Interiorul lor era sclivisit cu un strat de mortar de 1 cm grosime, sau uneori ceva mai mult. Pe porţiunea de jos a încăperii peretele era colorat în roşu–vişiniu. Acelaşi lucru s-a putut observa şi la cealaltă cameră (3) alăturată, unde pereţii prezentau la bază tencuială de culoare vişinie, sau porţiuni de un galben–deschis.În jumătatea nordică a camerei 3 a fost pusă în evidenţă o groapă circulară cu un diametru de 2 m, în care au fost introduse bucăţi de piatră de stâncă, uneori arse puternic, bătând din această cauză, pe anumite porţiuni spre o culoare roşiatică. La adâncimea de 1,10 m de la nivelul pavimentului, piatra continua, sub ea găsindu-se multe urme de cărbune şi cenuşă. Printre bucăţile de piatră s-au descoperit sporadic şi fragmente de cărămizi de formă rectangulară, fragmente de tegule mammate şi de tubuli. Toate acestea constituie un indiciu că şi aici a existat un hypocaust. Mai precizăm că în peretele nordic al încăperilor 2 şi 3 au fost descoperite tegule obişnuite, prinse puternic în mortar, ale căror dimensiuni erau de 48 x 38 cm sau de 56 x 40 ori 42 cm. O piesă recuperată în întregime are dimensiunile de 56 x 42 cm. Pavimentul încăperilor 2 şi 3 era realizat în tehnica de opus signium.În continuarea încăperilor 2 şi 3 au fost descoperită o altă cameră situată în direcţia estică şi legată organic de cele de până acum, cu dimensiunile egale cu încăperea nr. 1. Din interiorul ei n-au fost recuperate multe

materiale arheologice, acestea rezumându-se la unele fragmente de tegule.Încăperea nr. 4 continuă spre est cu o altă cameră similară celei descrise, având aceleaşi dimensiuni, respectiv 12,50 x 12,60 m, lucrată din acelaşi material şi în aceeaşi manieră. Ea poartă în planul nostru nr. 5. Terenul pe care a fost ridicată începe chiar de aici să coboare într-o uşoară pantă spre N. Pereţii săi au o grosime de 0,80–0,90 m şi sunt construiţi din aceeaşi piatră. De fapt este vorba de aceeaşi mare clădire, ale cărei ziduri sunt mai bine realizate decât zidul de susţinere a terasei. Totuşi el prezintă uşoare curburi şi se află doar la o adâncime de 0,15 m.În interiorul acestei încăperi, după îndepărtarea stratului de depunere modernă, au început să apară numeroase fragmente de tegule şi olane. Cu deosebire acest lucru a fost observat în colţul de S–E, pe o porţiune de 5 m de-a lungul peretelui sudic (A). Grosimea stratului de cultură măsura aici 0,30 m. De la această adâncime în jos, pământul care până aici avea o culoare închisă se schimbă devenind galben–verzui, fără urme de cultură.În dreptul încăperii nr. 5 zidul de susţinere a terasei se află la o distanţă de 3,30 m.

În interiorul încăperii acesteia şi anume în colţul nord-estic, au fost descoperiţi 16 denari imperiali, împrăştiaţi pe o suprafaţă care de-a lungul peretelui estic măsoară 4 m, iar de-a lungul celui nordic 3 m, în acelaşi strat de pământ de culoare închisă. Aceşti denari se înscriu între anii 141–193 e.n. după cronologia lui Cohen.În colţul sud-vestic al încăperii a fost întâlnită o altă groapă rotundă, cu diametrul de 2,10 m, al cărei centru se situează la 3,20 m de zidul vestic (B) şi la 2,60 de cel sudic (A). Şi interiorul acestei gropi era umplut cu pietre de stâncă şi cu rare fragmente de cărămizi şi de tubuli până la adâncimea de 1,20 m, când s-a ajuns la fundul ei. Această groapă fiind identică cu cele de mai sus, formează la rândul ei dovada că şi aici era un mic hypocaust.În exteriorul încăperii acesteia săpătura a fost adâncită până sub nivelul fundaţiei, respectiv până la 0,30–0,40 m şi limitată, în lăţime, la o fâşie de 1 m de-a lungul peretelui. Au mai

ieşit la lumină fragmente de tegule, de olane şi mai rar de cărămizi. Sub nivelul fundaţiei, lângă zidul sudic (A), la o distanţă de 3,80 m de colţul sud-estic, a fost descoperită o frântură de tegulă purtând inscripţia COH I ..., provenind de la unitatea militară care a staţionat aici înaintea detaşamentului care a construit băile şi vama, ca şi castrul prezentat mai sus.

CONSTRUCŢII CU CARACTER GOSPODĂRESC

Pe terenul cultivat cu porumb şi cartofi situat în NV-ul castrului, au fost observate fragmente de cărămizi şi de vase ceramice. În urma secţiunii nr. 43a, orientată E–V, pe o lungime de 14 m, au început să apară fragmente de vase în cantitate mai mare şi variate ca formă. Din secţiune au mai fost recuperate şi fragmentul unei cărămizi cu inscripţia LEG XIII G, precum şi un cuţit de fier şi fragmente de tegule obişnuite. Pe marginea sudică a unui zid căruia i s-a păstrat fundaţia, a fost descoperit un tezaur monetar constând din 214 monede, denari şi antoninieni, depuse într-un mic vas ceramic. Văsciorul se afla la 0,20 m sub nivelul de călcare. Fiind subaerate, monedele erau oxidate în verde şi lipite una de alta, formând un bulgăre.Lărgind suprafeţele dezvelite au fost puse în evidenţă urmele unor construcţii în ale căror fundaţii au fost folosite pietre de râu. Lipsa cărămizilor este dovadă că pereţii acestora erau din lemn, iar acoperişul era învelit cu ţigle. Nu putem preciza cu certitudine orientarea construcţiei, dat fiind că urmele zidurilor nu au fost păstrate decât parţial. Totuşi, observând ceea ce s-a păstrat înclinăm să credem că această construcţie era orientată cu latura lungă pe direcţia N–NE – S–SV.În plan, pot fi văzute fundaţiile zidurilor consemnate în secţiunile 43a şi 43b, 44 şi 45. La capătul estic al secţiunii 43a au fost întâlnite mai multe pietre de stâncă, îngrămădite, iar lângă ele o vatră mare măsurând 2,20 m în diametru şi o mulţime de

fragmente ceramice, precum şi mult cărbune.În direcţie vestică, în secţiunea nr. 43a au fost descoperite, din nou, numeroase fragmente ceramice. Aici a fost găsită şi o monedă de la Iulia Domna şi un opaiţ fragmentar.Privind dinspre V spre zidul peretelui secţiunii nr. 43a, se observă că în dreapta sa, în profil, sub humusul modern, apare o mare pată roşie care începe la 0,45 m adâncime, având o grosime de 0,20 m. Pata avea o formă lenticulară, iar ca lungime măsura 0,45–0,50 m. Sub pată a fost descoperit mult cărbune, iar sub acesta, un pământ galben de aceeaşi culoare cu cel de deasupra petei respective. Sub pământul galben urma un strat de nisip gros de 10 cm, iar apoi un pământ mai negru cu multă cenuşă şi cărbune. Toate acestea sunt urmele altui hypocaust care a fost construit aici în apropierea unui puţ cu piatră de stâncă, pe care l-am deschis şi l-am adâncit până la 2,80 m, fără să atingem fundul gropii. Am renunţat de teamă să nu se dărâme marginile sale şi să surprindă pe săpător. În apropiere au mai fost găsite două cărămizi pătrate cu inscripţia LEG XIII G. Atât groapa cu piatră, cărbunele şi cenuşa precum şi cărămizile sunt tipice pentru asemenea construcţii. Alte trei cărămizi de acelaşi tip au mai fost recoltate din partea cealaltă a zidului 43a, care au aceeaşi inscripţie şi provin de la acelaşi hypocaust, cu multă probabilitate.În N-ul peretelui secţiunii 43a din suprafaţa C, care se extindea şi în această parte, au mai fost descoperite două colţuri de tegulă mammată. Multe fragmente ceramice au fost recoltate şi din suprafaţa D, laolaltă cu numeroase fragmente de tegule, precum şi două lucerne fragmentare şi două cuie de fier.

Avansând cu săpătura spre N-ul zonei, au mai fost dezvelite şi fundaţiile construcţiilor în continuare, prin punerea în evidenţă a zidului secţiunii nr. 45, paralelă cu secţiunea 43a, la o distanţă de 6 m. Aceasta face în capătul estic o cotitură în unghi obtuz, îndreptându-se spre punctul cu pietrele despre care am relatat mai sus. Nu este exclus ca acesta să facă legătura cu zidul lung care

mărgineşte dinspre E zona construcţiilor acestora şi care se întinde pe o distanţă de 20 m.

În zona nordică au mai fost dezvelite două suprafeţe E şi F, care au oferit multe resturi ceramice, tegule fragmentare şi pietre şi care reprezintă dovada că şi în această parte se prelungeau construcţiile cu spaţii acoperite care nu au numai putut fi puse în evidenţă datorită culturilor. În suprafaţa E a fost descoperită o monedă (denar) de la Alexander Severus şi un piron de fier foarte mare.

În direcţie sudică de la S 43a, au fost dezvelite suprafeţele A, B, C şi D, în care au fost găsite fragmente ceramice şi care au traversat un şanţ antic, paralel cu zidul 43a, unde a fost amplasat un perete care pare a indica o altă construcţie, mai ales ţinând seama că peretele 43a, din N-ul său era un perete exterior, lângă el descoperind tezaurul monetar.Spre V au fost continuate săpăturile punându-se în evidenţă fundaţiile construcţiei care se leagă de S 43a. Aceste fundaţii constau şi aici din piatră rulată. La temelie s-a identificat un şanţ uşor adâncit cu 0,15 m din subsol. S-au observat la fundaţii uneori două sau chiar trei lespezi de piatră păstrate una peste alta până le-am dezvelit. Fundaţiile construcţiei constau din piatră, în timp ce pereţii erau ridicaţi din bârne de lemn, acoperite cu ţiglă. Temelia avea lăţimea de 0,60–0,80 m. Construcţia avea mai multe încăperi, dintre care una măsura 6 m în lungime. Lăţimea nu i s-a putut lua. O încăpere alăturată măsura 1,50 m în lăţime, fiind mai degrabă un coridor (pridvor?) la cea precedentă. Încăperile sunt orientate cu axa lungă S–N. Temelia care le desparte este la fel de lată având 0,80 m şi a fost urmărită în direcţia nordică, încă 6 m, fără a se fi ajuns la capătul ei. Pe latura de E a acesteia a fost dezvelită o a treia încăpere ale cărei dimensiuni nu au mai putut fi stabilite. Interiorul acestor spaţioase încăperi era acoperit cu foarte numeroase fragmente de ţiglă şi cu mai puţine fragmente de olane (imbrices).În interiorul

acestei construcţii au fost descoperite de asemenea şi două monede: de la Iulia Domna un denar de argint şi o piesă de bronz (mediu) de la Antoninus Pius. Au mai fost scoase la suprafaţă fragmente ceramice, cuie de fier, o brăţară de uscior şi două fragmente de lucerne, unul din ele prezentând pe fund inscripţia FLAVI mult tocită. Celălalt opaiţ este anepigarf.

Zidul exterior estic, care este orientat N–S şi se întinde pe marginea estică a construcţiilor, continuă spre S până la distanţa de 15 m de zidul nordic al castrului. Nu am constatat nici o legătură organică a acestui zid cu vreuna din construcţiile din apropierea sa. El trebuie să fi fost un zid de protecţie al construcţiilor din vestul său. Săpăturile au continuat şi pe latura de V a acestui zid. Ele nu au întâlnit resturi de ziduri. Ceea ce am descoperit sunt doar fragmente ceramice, de ţigle şi mai rar pietre. S-a constatat că resturile de cultură sunt aici mai puţin numeroase.

CERAMICA

Trebuie să facem precizarea că pe platoul principal, pe care au fost construite termele, vama şi castrul, au fost descoperite foarte puţine fragmente ceramice. Acestea au fost foarte fărâmiţate, deoarece aici s-a cultivat terenul cel mai mult, dar şi datorită faptului şi depunerea care forma humusul actual era foarte subţire.Cele mai multe fragmente ceramice de dimensiuni care ne oferă cât de cât posibilitatea de a întrevedea o imagine a formelor de la care provin, au fost descoperite în zona construcţiilor cu caracter civil, administrativ. Aici, în locul în care a fost identificat cuptorul (S 43a), au fost descoperite multe fragmente ceramice, masate într-un punct central. Cele mai multe aveau o culoare galben–gălbuie, cu uşoare reflexe roşiatice. Printre acestea se găseau şi exemplare de culoare neagră–cenuşie. Cele galben–gălbui sunt de o calitate mai bună, dintr-o pastă îngrijită, în timp ce vasele negre erau confecţionate dintr-o pastă ordinară,

amestecată adesea şi cu pietricelele mărunte. Ambele categorii de ceramică sunt bine arse. Culoarea galbenă a primei categorii se datorează unui strat de angobă dat pe întreaga suprafaţă a vasului. Au mai fost găsite şi fragmente roşii-cărămizii, foarte asemănătoare din punctul de vedere al culorii cu tegulele şi cu cărămizile din aşezare. Acestea sunt de dimensiuni mic

Am afirmat că este destul de dificil a ne referi la forma vaselor. Unele din fragmente fiind mai mari ne oferă totuşi posibilitatea de a le clasifica, cu toate că „posibilitatea“ aceasta comportă oarecare riscuri. Întâlnim astfel vase relativ mari, cu pereţii obligi spre exterior, din categoria castroanelor, apoi oale de tip borcan de diferite mărimi, unele mai mici, cu toartă, altele mai mari, eventual cu două toarte, ulcioare, vase cu buza în formă de chiup, farfurii. Astfel de vase mari cu pereţii oblici mai deschişi spre gură sunt mai des întâlnite. Multe dintre ele provin de la oale de tip borcan, iar altele sunt vase folosite la prepararea sau păstrarea alimentelor. Dintre acestea ar face parte cele cu forma apropiată de cea a ulcioarelor. Există şi străchini care prin dimensiuni pot fi socotite străchini, sau tăvi. O formă cu totul specială este cea, cu buza evazată şi cu decor pe cantul ei. Un decor constând din alveole este redat pe un vas cu gura largă.De altfel, ornamentaţia este rară. Ea constă din linii paralele, obţinute cu „pieptenul“ sau dintr-un şanţ în serpentină. Am mai menţiona liniile orizontale de pe corpul vasului, care sunt, dealtfel, şi cele mai numeroase. Mai adăugăm şi unele dungi în relief, mai ales sub buză. Există şi vase mari din pastă ordinară de culoare neagră şi unele cu buza în forma celei de chiup.

Anexa nr.2

Poemul epic DE OPPIDO THALMUS CARMEN HISTORICUM de JOHANN LEBELLIS –lucrare scrisa in 1542 si publicata de tipografia BART din Sibiu in 1779

Despre cetatea Talmaciului

Priveşte la ruine, ele îţi vor arăta ce a fost Talmaciu Era un oraş mare, redus acum la un sat, Datorită păcatelor noastre e locuit acum doar de ţărani ;[Oraş] pe care l-a ridicat evreul Danista, pe vremea regelui Decebal,Un refugiat bogat, la care regele ţinea foarte multPentru că avea bogăţie şi era priceput la război,Mă refer la banii pe care evreul acela îi avea.După înfrângerea ţării evreilor într-un măcel cumplit,Fugarul venise aici, când [împ.] Titus a cucerit IerusalimulŞi i-a izgonit pe evrei din oraşul Canaan.Cuprinşi de spaimă evreii fugeau încotro apucau,Departe, pretutindeni pe la neamurile barbare.Asta s-a întâmplat în al doilea an de domnie a împăratului Vespasian,La vreo patruzeci de ani după moartea lui Cristos.Atunci a venit acela aici, scăpând împreună cu câţiva tova- răşi,Când regele Decebal era deja atacat de romani.De aceea [regele] le-a acordat bucuros locuri de aşezareIudeilor, fiindcă auzise că iudeii se pricep să facă bani.Prin urmare Decebal i-a aşezat în acest loc ca oaspeţi,De la care mai târziu s-a tras numele de Thalmud (1)

(1) Opinia autorului că oraşul Tălmaciu ar fi fost întemeiat de iudei şi că numele lui se trage de la Thalmudul iudeilor, nu se sprijină pe nici un alt temei decât pe asemănarea cuvintelor Thalmesch, Thalmats, Thalmus, Thalmud. Sub nici un alt motiv ------------

2

Căci pentru ei Thalmudul este cartea ebraică a Legii, De unde îşi iau ei tradiţiile şi cultul religios.Cum iudeii, deprinşi cu câştiguri tot mai mariÎşi dau seama că poziţia de aci le va fi avantajoasă, In locul acesta se adună mai apoi mulţime de armeni şi greciŞi traci împreună cu mysieni, aşa povestesc istoricii.Neamurile acestea şi-au fixat aci colonia în devălmăşieŞi construiesc aceste ziduri care se văd pe terenCu permisiunea lui Decebal care proteja triburile de transfugiCa să poată opune mai viguros rezistenţă puternicilor romani Înainte de a fi înfrânt acesta domnea fără grijă în regatu-i.Consolidase căile de acces stabilind peste tot garnizoane,Pentru ca duşmanii să nu poată întinde curse la el în regat.Aşa a închis energic şi această strâmtoare printre munţiUnde saxonii stăpânesc acum fortificatul Turn RoşuŞi cetatea veche de pe munte pe care o vezi acum ruinată.Lângă această strâmtoare a acordat iudeilor fugari

Colonia Thalmud în proprietate obştească, la rugămintea lor,Unde să trăiască după legile lor stămoşeşti,cum erau deprinşiIar el să aibă drept de comandă asupra lor :Când în regat s-ar isca tulburări de războiSă aibă la îndemână nişte oameni bogaţi care să-l ajute.Locuiesc şi acum aşezaţi lângă trei râuri confluente :Cibinul, Chadul (2) şi Tălmăcelul,Unde se găsea nu numai bogăţie de peşte,Dar şi Chrysopii [*] îşi spălau obrazul [?] şi aurul,Nu departe de râul cel repede Althus [?], lângă mysieni,Loc pe care şi-l aleg ei în regat înaintea altora. Decebal fiind învins după multe bătălii sângeroase, TraianI-a introdus în regatul Dacis împrăştiindu-i peste tot,Şi pe vlachi laolaltă cu italici, ai căror urmaşi se pot vedea (2) Zod. Râu şi sat valah cu acelaşi nume. [ Sadul ??]===============================================================[*] Τermen asimilat, probabil, după grecescul chrysopoioi “lucrători în aur, aurari” 3

Şi astăzi la neamul valah, care există şi în prezent.Atunci împăratul Traian a întărit Dacia cu ajutorul tetrarhilorCa să nu se mai nască în Dacia mişcări de război Sau duşmanii să poată năvăli pe undeva din afarăPentru asta a dat tetrarhilor garnizoane puterniceŞi legiuni de soldaţi vorbitori ai limbii, după specificul zonelorPentru ca să poată îndeplini ordinele comandanţilor ori de câte ori era nevoie.Aceştia, după bătălii grele în care au obţinut victoria,Au rămas în Dacia şi acum sunt lucrători ai pământului.Din vlahi au devenit valahi, iar italienii români, Ai căror urmaşi vorbesc o limbă romanică.Ei îşi făceau locuinţe în vastele păduri de la şesŞi pe malurile râurilor deţinând pământuri întinse.Le stăpânesc şi acum după ce au rămas în siguranţă în ţară,Dar sunt păstori şi îşi obţin hrana de pe seama oilor,Dându-se drept romani numai cu numele, fără o bază reală.De aceea şi sunt numiţi în deobşte români.

Îl las deoparte pe Atila, cel mai de seamă rege al hunilorŞi neamul scitic adus aci de AtilaCum anume şi când au pătruns sau de când locuiesc şi ei,În ce grozav război i-au bătut din nou pe romani :Despre acestea sunt la îndemână cronicile ce prezintă faptele hunilorConsultă-le pe acelea. – Să ne întoarcem la Thalmud. Că şi-au făcut case pe ambele maluri ale Czadului [?]Nu de pământ, desigur, o dovedesc ruinele din piatră,Că au fost construcţii cu bolţi şi ziduri din pământ ars,

Dacă ai îndoieli, Cititorule, cercetează temeliile caselor,Făcând un ocol pretutindeni prin sate, Şi, în fine, cu ce solid meterez erau apărate.Dacă sapi în grădină, cu gând să-ţi faci împrejmuire la casăAbia ai să împlânţi un ţăruş : peste tot sunt ziduri.Descoperite, arată cât de iscusiţi au fost odinioară

4

Constructorii lor care au legat pietrele între ele cu var.

Lucrătura arată ce meşteri pricepuţi erau :Că deşi se vede că pietrele care ies uimitor din pământAu dăinuit în jur de o mie cinci sute de ani,Lucrarea arată uimitor şi n-a fost distrusă de vechimea ei. Scriitorii au păreri diferite când au pătruns aci Allmannii ;Unii spun într-u fel, alţii povestesc în altfel.Că triburile teutone au intrat parţial în PannoniaSub Carol cel Mare, luptând cu ungurii,Parte în vremea dinastiei Otho, parte sub ducele Geiza,

Al cărui strălucit, prin voia zeilor, fiu, Ştefan,A fost însurat cu Geisilla, fiica ducelui de Bavaria.Prin această legătură a căsătoriei au făcut si tratat de alianţăCa vechile rivalităţi dintre teutoni şi huni să se potoleascăŞi să-şi poată uni reciproc forţele împotriva duşmanilor.Cât a fost în vigoare tratatul mai multe neamuri germaniceAmestecate cu pannonieni şi pannonienii cu acelea,După ce au pătruns pe teritoriul Ungariei şi al Daciei,Regele Ştefan le-a acordat de îndată loc de şedere,Pentru faptul că l-au ajutat să apereAcest pământ transilvan de ducele ungur Gyula,Pe care însuşi tânărul rege îl anexase regatului săuŞi, slavă lui Cristos, aşa a rămas întreagă până astăzi. Oricare ar fi situaţia, neamul dovedeşte cu certitudineCă în Dacia a locuit o populaţie care folosea trei limbi.Încă de la început, din ziua în care romanii au fost bătuţiDe Atila, conducătorul atotputernic al hunilor,Care a supus toată Pannonia neamului unguresc,Au stăpânit-o nişte conducători sălbatici până la GeizaConducătorul cu numele de Cel blând al patriei ungare,Care i-a protejat pe creştini, care sub îndrumarea lui Cristos, primul,A fost atât de înţelept încât, credincios fiind, a dat voie să se răspândească în popor cuvântul lui Dumnezeu, 5 14

Ducând pretutindeni, pe unde putea, pe vestitorii lui Cristos,Care să îndemne un neam total străin de credinţăŞi brutal, altminteri deprins cu obiceiuri barbare,Să îmbrăţişeze deschis învăţătura lui Cristos Toţi cei ce doresc să aibă parte de mântuire veşnică,De aceea Cristos i-a dăruit un vlăstar creştinPe nume Ştefan, adevărată Coroană ; astfel numit Ca unul care dintre toţi a fost cel dintâi sfinţit din regat Purtând coroana regilor şi iubindu-l pe Regele Cristos. Aşadar când Divinul Ştefan domnea peste huniA adus la el mai mulţi teutoni din neamul germanic,Ca să-I dea ajutor, spre a putea purta mai uşorRăzboiul declarat împotriva tiranului Gyula ;Ca să-l învingă pe acela, care domnea peste o margine a Daciei,De unde provine numele Alba, numită de localnici Juola,Care de demult se numea, sub romani, Iulia,De bună seamă de la Iulia, mama împăratului,Care a fost cândva mama cezarului Marcus Aurelius,În cinstea căreia oraşul a fost denumit Iulia (*). Aci comandantul Gyula avea o aşezare puternică, Urmând altora la conducere, era ultimul şef al hunilor.Era duşmănos faţă de pannonieni şi deopotrivă ostilCredinţei lui Cristos, pe care o ura cu înverşunare.Acest Gyula fiind eliminat, a rămas numai ŞtefanCa învingător, conducător adică, şi după el regii ungurilor.

(*) Dovada cea mai solidă a acestei vechimi este epitaful foarte vechi pe care eu, autorul acetei istorii, l-am găsit, tăiat în marmură, montat pe canatul uşii, la intrarea în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail, care se află la vedere până astăzi sub forma asta, în care este înscris aci.

La vremea aceea ungurii erau în general numiţi maghiari,Pentru că au fost înspăimântători şi cruzi în fel şi chip,Năpădiţi de obiceiuri barbare, încăpăţânaţi şi duri ;Au ei din naştere firea asta de neîmblânzit.Aşa a fost numit pământul acesta Erdély de la Erdö,Probabil de la pădurile şi munţii de care e înconjurată ?Cei din vechime o numeau Dacia, pe vremea lui Lysimah,Noi, după datină, o numim de regulă Transilvania. Atunci neamurile germanice au rămas risipite aici,Peste tot în regat, vorbirea populară o consemnează :Helveţii au fost o parte a vindelicilor, suebiiŞi pynthafacii (3) şi alţii au fost oameni din Styria şi Oenum.

Lucrători ai pământului, laolaltă cu bavarezi şi nordici,Şi mai ales saxoni, rude ale reginei Geisilla.Ceea ce diversitatea limbilor denotă, de vreme ce se vede,Aceia s-au grăbit să vină aici la un loc din toate părţile Germaniei. Lui I[upiter] cel M[are] şi B[un] precum ŞI REGIN[ei] IUNON[a] pentru SĂN[ătatea] AUG[ustului] ÎMP[ărat] AUR[elius] AN[toninus] P[ius] ŞI a AUG[gustei] IULIA, MAMA (sa) M[arcus] ULP[ius] MUCIANUS SOL[dat] din LEG[iunea] a XIII-a GEM[ina] a RID[icat] DE LA PĂMÂNT (această) BISERICĂ [[? CU CEAS DE APĂ/SOLAR ?]] DIN BANII LUI PENTRU ÎNCHINĂCIUNE SUB CONSULII FALCO ŞI CLARUS < AFLAŢI ÎN SERVICIU ÎN SENAT[ul] ROM[an] > (*) (*) În lipsa altor detalii aceasta e doar o traducere ipotetică !! Nota. Această inscripţie dovedeşte prea puţin cele ce trebuiau dovedite. Pe vechile monumente ale romanilor această colonie întemeiată de augustul Traian se vede numită întotdeauna Apulum, niciodată Iulia. Demonstrează acest lucru monumentele auguştilor împăraţi de dinainte şi după domnia lui Marcus Aurelius Caracalla, de exemplu Gordianus Pius şi Traianus Decius. (3) Alte copii : Pynthasoecii din Reţia erau numiţi altădată Pynthoke (Bündner), probabil la aceştia face referire autorul prin numele de Pynthafaci.

6

Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regatCă au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmaniiCă au jurat să se ajute reciproc în treburile lor. Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie, Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelorŞi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afarăAcum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazdeÎmprejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de a se război,Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentruAşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatuluiLa rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,

Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii 6

Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regatCă au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmaniiCă au jurat să se ajute reciproc în treburile lor. Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie, Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelorŞi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afarăAcum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazdeÎmprejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de a se război,Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentruAşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatuluiLa rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii 6

Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regatCă au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmaniiCă au jurat să se ajute reciproc în treburile lor. Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie, Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelorŞi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.

Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afarăAcum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazdeÎmprejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de a se război,Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentruAşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatuluiLa rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii7

A fost nevoie, Cititorule, de o digresiune, ca să fac acest Îndemnuri,Ca diferitele neamuri din regat să fie unite prin dragoste,Pentru ca nici o zâzanie sau o altă nenorocireSă nu prindă putere între ei, ci prin dragoste să fie puternici.Altminteri, dacă regatul s-ar diviza pe părţi,S-ar dezbina imediat şi duşmanul dinafară s-ar bucura.Dar despre acestea – altădată, eu să-mi urmez planul propus:Prin ce locuri au fost aşezaţi germanii de către regi.

Erau trei voinici luptători cu rang de comandanţi :Hermann, Heltann, al treilea se numea Gerhard. Acestora li se dă mari sume de bani pentru trupele lorŞi li se încredinţează, trasă la sorţi, o porţiune din ţară,Unde numiţii comandanţi să-şi construiască aşezările.De la ei şi-au luat ele şi numele, după cum se văd provenite,Hermann îşi face un sătuc lângă râul CibinŞi ţinea sub control câmpia valahă [------ ?] Gerard a preferat să rămână aproape de apele Oltului. Ia în stăpânire malurile râului şi poienile de acolo,Precum şi tot ce se întindea pe lângă râu :Zecat cu Africa, Zabis şi satul porcului. (4)

Heltann alege locurile cu pomi roditori,Si tot ţinutul de dincoace de munţi cu apele lui curgătoare,Loc în care observase el că s-ar afla zăcăminte de fier,Pentru că era un prelucrător priceput al metalelor :Acest sat al lui Hermann a fost numit Hermansdorf

(4) Săcădate, Sebeş, Porceşti [?] La început în sat/canton locuiesc ungurii adepţi ai cultului augustan, apoi valahii. Africa, pentru saxoni Frek.

8De aici chiar şi alăturata Insula Cristiana, [5] a fost denumităCetatea lui Heltan, aşa a numit-o Heltan,Nume pe care îl folosesc, pe drept, de la el, şi heltenii.Lângă Olt, Insula lui gerard, a primitNumele lui, botezată chiar de el. (6) Atunci Talmud, oraş puternic, era târg comunUnde negustorii care treceau pe aici îşi expuneau mărfurile.A durat, înflorind mereu în renume, până în vremea regelui Bela Al Patrulea, după care a fost distrusă de besi.Acela avea în Talmud un ginere agricultor,Care mai de mult era doar constructor şi rotar cu meşteşug,Printre antichităţile căruia se poate vedea un blazon de aur,Fireşte o lucrare de aurărie, o jumătate de roată.Chiar dacă îmi place să cercetez istoria şi din alte date

(5) Grossau, pentru unguri Insula Sfintei Cruci, Keresti Szigeth. În fruntea acestei biserici au fost episcopi Milcovieni, cred. Episcopul Jobelin şi Pleban din Insula Cristiana, în anul l372. Petru, episcop de Moldova, rectorul bisericii din Insula Cristiana, şi episcopul de Alba, locţiitor pontifical, în anul 1484. (6) Gierels Aue, ca şi Gerhards Aue e numită în documentele vechi permanent Insula Sfântului Gerhard, după cum Hamersdorf, Casa Sfântului Hubert sau Humbert. Oraşul Heltau, pentru saxoni Hiélt, îşi datorează numele porcilor pentru că saxonii noştri din vechime numeau turma de porci Hielt, de unde şi ungurii numesc satul acela Disznod şi după modelul muntelui Sfântului Mihail, îi zic Nagy-Disznod. Ce povesteşte autorul nostru despre Heltan şi Herhard sunt fleacuri şi închipuiri. Cu privire la Hermann păstrez tăcere, pentru că isto- ricii încă se contrazic, şi se află şi acum în dezbatere chestiunea, dacă Sibiul şi-a primit numele de Hermannstadt de la faimosul Hermann de Nüremberg sau de fapt de la un anume Sfânt Hermann. (7) Aş fi dorit ca Lebel să numească acei alţi autori.

9

Trec peste acesta, ca să expun ce a mai rămas. Neputinciosul Bela avea nişte căpetenii trândave,Din neglijenţa cărora realmente cruda seminţie tătătascăDevastase întreg pământul unguresc şi transilvan,Măcel cumplit despre care există cărţi la îndemână.Împotriva neamului tătătăsc au luptat constantTrei comandanţi energici, Templar, Colmann, Hugrinus.Peste acei luptători era atunci şef [cel] Latin,Al doilea, Hugrinus, şef/episcop de Col---[??], bărbat vajnic,Al treilea, Collmann, i se zicea fratele regelui Bela.Numai ei porniseră împotriva oastei Tătătăşti Ca să dea ajutor ungurilor copleşiţi de frică deja.Vai ! prea târziu, pentru că nu se mai putea opune rezistenţăUnor duşmani atât de puternici, superiori prin mulţimea lor.

De aceea s-au prăpădit atunci forţele căpeteniilor Ungariei,Nenumăraţi oameni au pierit ori s-au împrăştiat de frică,Doar Collmann singur s-a salvat împreună cu regele Bela.Dumnezeu atotputernic a salvat aceşti bărbaţi credincioşi,Ca să nu piară întru totul din ţară sămânţa regească. După ce armata i-a fost risipită regele Bela fuge de pe tronCere săruitor sprijin stăpânului, dar e lăsat fără mijloace,E silit a cere ajutor de la regenţii străini ai Bavariei şi AustrieiPrecum şi de la Ducele Saxoniei.Dar Bela n-a putut obţine nici un ajutor.Între timp tătarii au rămas şapte ani în ţară,Prădând totul, cel puţin acolo unde puteau răscoli,Şi nu se găsea mineni care să îndrăznească a ridica sabia împotriva lor,Până ce D-zeu care pedepseşte, sătul de atâtea rele, a opritCa nenorocirea să cuprindă complet regatul UngarieiDupă care năvălesc în strălucita ţară a DacieiPe care o pradă întocmai ca pe regatul UngarieiFără să cruţe pe nimeni de arc, sabie şi foc.

10 Nici nu se poate spune câte turme mânau mânau din urmă,Oameni şi animale, porci şi ciopoare de oi.Ti-ar fi dat lacrimite, Cititorule, să fi văzut cumplitul dezastruCum fumuri se ridicau peste tot şi cum ardeau satele.Groaza îi cuprinsese pe toţi şi împrejur locurile erau părăsite,Toţi fugeau pe unde puteau căutând ziduri de adăpost.Nicăieri nu se simţeau în siguranţă, aşa bântuiau duşmanii. Saxonii, pe vremea aceea colonişti în pământul transilvan,Laolaltă cu poporul de rând adunat lângă CibinAu dat fuga la Turnul Nepon (8), construit pe un mal,Alt loc mai întărit decât acela nu exista.Alţii s-au salvat în mănăstirea Sfintei Cruci (9) din apropiere,Pe care au folosit-o ca loc de refugiu, ca ciuma tătărascăSă nu-i poată uşor prinde pe cei neajutoraţi desigur.Acolo aşteptau ajutor de oriunde le-ar veni.Dar cum nu exista nici o putere împotriva acelor tâlhariBarbaria tătărască îi ucidea pe toţi, pe care îi putea.Cealaltă parte a populaţiei, la munte, peste râul Cibin,Cară de zor cu spatele grămezi de lemne la un locŞi construieşte acolo metereze întărindu-le cu val de pământÎn spatele lor mulţimea saxonilor aşteaptă pregătităFie să moară, fie să învingă, ultima şansă a bătăliei,Să se lupte cu tătarii, poate Dumnezeu cel milostivO să le dea din cer ajutorul său celor disperaţi.Dar forţa ungurească şi a saxonilor îşi pierduse puterea,Şi nu era nici un bărbat energic să poată conduce trupa

(8) Pentru ai noştri Neppendorf, pentru valahi Turnişor. Rămăşiţele acestui turn foarte solid, se văd şi acum la biserică şi reprezintă acolo nava. În monumentele

cele mai vechi e pomenit ca Turnul Sfântului Eppon. Aşa [zice] vechiul Missale alcătuit în 1394. (9) Din mânăstirea aceea a dominicanilor, care era dincolo/în afară de poarta Elisabetană, n-a mai rămas astăzi nici urmă.

11

Afară de Collmann fratele bun în viaţă al Regelui.Acesta, atâta vreme aşteptat, a venit cât a putut mai repede.Aducând cu el detaşamentele Fraţilor Templari/[Templieri ??]

Care aveau peste tot în regat mânăstirile lor,Ale căror urme le arată Şelmberg, Ketz, Thalmud.

Se mai văd în ţară şi alte simboluri ale acelorTemplieri, locuri acum distruse din pricina vechimii.Cum ar fi în Harnia (9), Braşov şi Mănăşturul Clujului.Primul abate al Luminilor (10) acelora eraHildebrand după numele ce i se da lui la vremea aceea,Al cărui nume se află şi acum ascuns sub placă de marmură. Pâlcurile lor de soldaţi, pregătiţi iar împotriva duşmanilor,Cutezau să mărşăluiască contra oastei tătare.Dar sălbaticii duşmani, fără să se teamă de nimeni,Se văd pretutindeni ducându-şi prăzile capturate.Când Colmann vede roiul lor risipit, Adună tot ce poate într-un singur escadron

(9) Münsdorf, în districtul Bistriţa. (10) Sau de Candele. Abaţia Kerz sau Candelele Preafericitei Fecioare Maria a ţinut de Ordinul Cistercian, devastată deseori de duşmani, de tătari în 1233, de turci în 1421, din nou în 1432 şi în anul 1453, a fost refăcută de fiecare dată de sibieni. Totuşi această abaţie, din motive foarte serioase, a fost unificată pentru totdeauna în 1477 de regele Matei Corvin, la Priveghiul Înălţării Domnu- lui, cu toate proprietăţile, drepturile, avantajele, câştigurile şi totalitatea utilită- ţilor ei, oricum se numesc acelea, cu Biserica Superioară a P[reafericitei] Fe- cioare Maria, întemeiată la Sibiu. De aceea ţineau gospodăriile/fermele Crucea, Meschendorf, Sf. Nicolai (Klosdorf), Abaţia, Muntele Sf. Mihail, Földvár, Colonia (Kolun) Hortenbach şi, în fine, Kerz a valahilor. Cedau două părţi din venituri Abaţiei şi Sfatului, iar a treia Comitelui naţiunii saxone. V[ezi] Coresp. Pers. a lui Karol R. din anul 1322.

Şi a împins dincolo de râu (11) detaşamentul bessilorCătre îngrămădirea de lemne făcută la munte,Rămăşiţe ale căreia se pot vedea în apropiere de Kastenholz :Nişte dâmburi care se ridică deasupra pământului.Pe care vremea viitoare (12) să le vadă ca semn al celor petrecute.Colmann împinge degrabă spre acea capcană

Oastea bessilor, întorcând spatele în dezordine.Îl ajutase energic credinciosul Abate al Candelelor,Pe nume Hildebrand, şi n-au fost înşelaţi în nădejdea lor,I-au culcat la pământ pe tătari cu ajutorul lui Dumnezeu,Luând înapoi de la duşmani prăzi foarte bogate.Şi alungându-i, pregăteau pentru ţară zile liniştite.Îndestulaţi după această victorie TemplieriiŞi-au ridicat (13) construcţii peste tot în regat,Pe care, cât a durat dezastrul, ciuma tătărască le-a distrus,I-a ajutat cu drag poporul de rândDupă ce a văzut că de curând au luptat în (14) regat benevol,Gata nu doar să-şi verse sângele, ci să-şi dea şi viaţa.Fost-au răsplătiţi din belşug şi de regele Bela, reinstalat,După ce a fost adus înapoi pe tron de trupele germane.Ca urmare a acestor fapte, stăpâneau mai multe cetăţi,Şi cetatea asta pe care o vezi ruinată, la munte (15)Aproape de oraşul Thalmus aveau propria lor fortăreaţă, Pentru ca să preîntâmpine înfiltrările duşmanilor între munţi.După ce, însă, mai apoi s-au dedulcit la desfătări Şi s-au dedat, în lux, la obiceiuri profane

(11) Bineînţeles Cibin. (12) ad[ică]: îndepărtată, târzie. (13) ad[ică]: şi-au înmulţit. (14) ad[ică]: pentru. (15) A fost dărâmată de regele Ladislau Postumul, care în anul 1453, la Sărbătoarea Purificării Mariei, la intervenţia guvernatorului Ioan de Hunedoara, a dăruit sibienilor Turnul Roşu şi Lothorvar, cu condiţia, desigur, să distrugă şi să dărâme fortul de la Tălma- ciu. Iar aşezarea de la Tălmaciu cu şapte sate le-a inclus în aşezările saxonilor.

13Şi au încetat să-şi mai facă datoria ostăşească pentru regat,Au fost alungaţi din lăcaşurile lor şi mănăstirile le-au fost peste tot distruseCum a recomandat papa de la Roma Clement al cincilea,La rugăminţile principilor, ca într-o singură zi să le desfiinţeze pe toate.(16)Aşa au rămas complet părăsite citadelele Acelora până azi şi absolut nici una n-a mai fost refăcută,Ca să ia exemplu tâlharii cei răi din regate,Care nu ştiu să se bucure în cumpătare de norocul lor. Sunt între scriitori unii care afirmă să s-a făcut din invidieCă Templierii au fost lichidaţi din cauze nemeritate,Că ei au fost respectaţi chiar mai mult decât stăpânii,Şi doar numele gloriei lor a dat naştere pizmeiPrincipilor, căci casele regale adăpostesc această boalăCă se urmăresc între ele cu duşmănii reciproce. (17)Ca văzând un bărbat dăruit cu mai multă virtute,Cu atât mai crunt să-l muşte cu dinte de fiarăŞi să nu înceteze până nu l-au răpus cu viclenie.Tot aşa pe vajnicii bărbaţi luptători, templierii,I-a prăpădit invidia principilor ; în chipul acesta

Constatăm că au pierit multi alţii, de aceeaşi soartă. Apoi, după ce Thalmus a fost devastat de tătariŞi locul acesta a fost deseori atacat de turci,Urmaşii au început să mărească aşezarea lui Hermann,Şi să părăsească treptat locul de dincoace de Althinum [?]În felul acesta sătucul lui Hermann (18) de lângă CibinA început să devină oraş şi la urmă cetate,

(16) În Sfatul dela Viena, în ziua 22, luna mai, anul 1312. (17) ad[ică]: Pentru că obişnuiesc să se bârfescă reciproc că au pete/negi (18) Regele Andreas II plin de bunăvoinţă faţă de strămoşii noştri a desfiinţat com- plet toate comitatele neamului saxon, cu excepţia velui de la Sibiu şi a dispus ferm ca nimeni să nu-I judece pe saxoni decât regele personal sau Comitele sibian. Cine ar fi crezut, Sibiul nefiind la vremea aceea decât un sătuc. 14A fost redus la un târg oarecare, cum se vede şi astăzi.Îşi arată acum risipite ruinele, pe care le descoperi peste tot,Şi Mohus şi Vestha, ca şi Boycza (19) dovedescCât de înstărite au fost aceste sate şi cât de roditor a fostPământul prin aceste părţi ; ruinele o arată deschis. În vremea noastră aceste locuri le stăpânesc sibienii,Până la vadul Oltului, (*) în jos, spre Câineni [?],

Unde curge acum râul oltenesc,

Puţin mai jos de Turnul Roşu care a fost construit aici,

Acesta şi astăzi distinşii bărbaţi sibieni

Îl întreţin pe cheltuiala lor, ca o poartă întărită a regatului

Închisă cu bariere, ca nici un valah misian,

Grec sau turc să nu poată trece pe acest drum

Decât dacă cere permis şi arată ordinul de trecere ;

Doar aşa îi e permis să meargă mai departe spre oraş.

Nu ţi-ar veni să crezi, Cititorule, cu ce trudă şi cheltuială,

Cu ce bătaie de cap se ţin în frâu şiretlicurile olteneşti (20)

Măcar că treaba e grea, cu ajutorul lui Cristos reuşesc

Să o facă satisfăcător cinstiţii funcţionari,

Prin mijlorirea cărora se face negustoria regatului,

Folositoare nu numai lor, ci multora

Care beneficiază de faptele acestor cetăţeni de ispravă

Şi de avantaje ------------------------------------------------ [???]

Acum, Cristoase, mântuitorul şi învăţătorul tuturor,

Dăruieşte Sibiului un magistrat atât de înţelept,

Care să poată apăra aceste locuri de la capătul lumii,

Ca vreun necaz să nu poată lovi Provincia.

A m i n

(19) Aceste trei sate, în care locuiesc valahi, ţineau cândva de Spitalul Ordinului

Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Spirit de Roma, construit în anul în anul

1294 cu consimţământul unanim al judecătorilor, juraţilor şi întregii comu-

nităţi sibiene. Parţial şi astăzi.

Sursa Biblioteca Muzeului Brukenthal : 164.869

===========================================

Anexa 3ACTUL DE DONATIE

AL REGELUI BELA AL IV LEA,A TARII LOVISTEI CATRE COMITELE CORARDUS DE TALMACIU

Bela,dei gratia primogenitus regi Hungariae,Dalmaciae,Croaciae,Ramae,

Serbiae,Galliciae,Lodomeriae,Bulgariae,Comaniaeaue,rex universis,ad quos praesentes literae comvenerin vel pelvenerint.salutem in salutis auctore.Regiae incubit excellentiae metiri merita singularom et unicuique pro meritisRispondere,quippe ut famulantium mentes fervori fidelitatis accintae magis ac magis ad rxercenda virtutis opera inflammentur.Nototiae igitur praesentium ac posterorum harum serie volumus fieri manifestum,quod nos dilecti et fidelis nostri comitis Corlardi,filii Cristani sevitia que patri nostro et matri nostrae reverendis postmodum vero nobis a primaevis puritiae nostrae temporibus exhibuit indefesse,mente tenus retinentes’quia sumptibus suis nultiplicibus non pepercit et labores corporales in regno et extra regnum alaeriter tolleravit Nos ergo labores ipsius prae oculis nostrae mentis habentes licet modicum,in recompensationem tamen tot et tantorum servitiorum suorum quandam nostrae donationi terram convenienten Loysta vocatam,ab acqua Lothar vocata,quae fluit ad aquam Olth,cum omnibus utilitatibus suis et pertinentiis dedimus,donavimus ac contulimus ipsi comite Corlardo,et per eum suis heredibus heredumque suorum successoribus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam et habendam.Ne autem super hac nostra donatione aliqua in posterum possit fieri cavillatio vel detractio,praesentes litteras scribi fecimus et duplicis sigilli nostri monimine robotari.Datum per manus Mathyae praepositi Zagrabiensis et aulae nostrae vicecancellarii,anno dominicae incarnationis MCCXXXIII.Pous tavernicorum,Andreea filio Stephani dapiferorum,Belud filo Oslu pincernarum,filo Solum agaso nostrorum magistratus tenentibus,Dyonisio cum magno nasu vaivoda existente.

Bela,prin gratia lui Dumnezeu primul nascut al regelui si reginei Ungariei,Dalmatiei,Croatiei,Ramei,Serbiei,Galitiei,Lodomeriei,Bulgarilor si Cumanilo, sanatate tuturor celor ce va afla acest inscris.Dam porunca regeasca, serviciilor aduse noua sa fie rasplatite si fiecaruia sa i se aduca recunostere pentru slujire,ca placerea aduceri de sevicii prin dovada fidelitatii, din ce in ce mai mult spre implinirea faptelor de vitejie, pline de ardoare.De aceea voim prin toate acestea prezente si viitoare sa facem cunoscut ca noi rasplatim serviciile credinciosului si iubitului nostru conte Conrad,fiul lui Christianus,care ni-a slujit pe raposatii nostri tata si mama,regi si pe noi inca din frageda copilarie,cu un deplin devotament chiar,necrutindu-si deloc propria sanatate si integritate corporala,aparindu-ne dreptul la regalitate.Aceste stradanii ale sale au fost obsevate cu ochii nostri,ca fiind foarte placute privirii noastre,inca numitului conte Conrad,mostenitorilor lui mostenitorilor,mostenitorilor sai ii daruim bucata de tinut,numita terra Loystra,de linga apa numita Lothar,care se varsa in Olt,cu toate facilitatile si acareturile sale,i-l daruim si il improprietarim spre vesnica si irevocabila posesie.Prin urmare,pentru ca nimeni din viitor sa nu poata pune din nou stapinire,am dispus aceste inscrisuri si le-am intarit cu sigilul nostru dublu. Intarit de Mathias.vel vornic de Agram si al nostru vicecancelar al curtii regale,in anul 1233 de la nasterea domnului Sunt de fata paharnicul Andeas fiul lui Stefan,scutierul Belud,fiul lui Oslu,maistru chelar,fiul lui Solum,comisul,in timp ce Dyonisus cel cu nasul lung era voivod”

ANEXA NR. 4

ACTUL DE DANIE

AL REGELUI CAROL ROBERT CATRE COMITELE NICOLAUS DE TALMACIU

Datat 5 august 1322

Carol , din mila lui Dumnezeu , regale Ungariei , Dalmatiei , Croatiei ,Ramei , Serbiei , Galitiei , Lodomeriei ,Cumaniei si Bulgariei , tuturor credinciusilor intru Hristos , atat de fata cat si celor viitori care vor vedea aceasta scrisoare, mantuire vesnica intru Domnul

Bunatatea inascuta a regilor , nu numai ca iarta cu obisnuita milostivire , greselile supusilor lor care se intorc ;la dansii , ci obisnuieste chiar sa-I faca partasi ai indurararii sale pe aceea pe care credinta faptelor trcute si metitele slujbelor lor credincioase , ii arata ca vrednici de lauda . Drept aceea prin aceste randuri aducem la cunostiinta tuturor ca deoarece magistrul Nicolae , fiul lui Corrardus , de Talmaciu stand cu credinta alaturi de noi si de sfanta coroana , ne-a aratat si adus necurmat de multe , placute si indatoritoare slujbe in deosebitele razboaie ale regatului nostru impotriva necredinciusilor si impotriva celor razvratiti impotriva noastra si mai cu seama in aceea imprejurare , cand, Ladislau fiul lui Ladislau fostul voievod al Transilvaniei , impreuna cu fratii sai , impinsi de trufie s-au ridicat cu necugetata indrazneala si cu necredinta impotriva maiestatii noastre cotropind o buna parte a regatului nostrum , in partile Transilvaniei si sfasiind-o in felurite chipuri prin pagupitoarele lor navaliri si salbaticiile lor pustiiri si punanad multe piedici trburilor noastre . Pomenitul Nicolae , fiul lui Corrardus, cu slujba unei credinte curate si cu o ravna inflacarata ne-a ajutat cu folos la doboraraea , injosirea si nimicirea pomenitilor razvratiti impotriva noastra, infruntand atat el insusi cat si ai sai intamplarile indoielnice ale soartei , intru inaltarea domniei noastre. Afara de aceasta , pomenitul Nicolae aratandusi curatenia credintei sale si stataornicia neintinata a cugetului sau , ne-a dat indarat si ne-a inapoiat in mainile noastre cetataea numita Salgo (cetataea Sibiel) din partile Transilvaniei pe care o avea si o tinea , impreuna cu 9 sate numite ; Cunta , Amnas ,Sacel si Orlat si cu alte 5 sate romanesti , tinanad de numita cetate si prin inapoierea acestei cetati si a pomenitelor sate in afara de sporirea puterii carmuirii noastre a urmat pentru credinciosii nostrii din

acele parti, linistea dorita si tihna ferita de navalirile si lovirile neasteptate ale dusmanilor nostrii . Noi, desi nutream in sufletul nostrum o grea suparare impotriva numitului Nicoalae din pricina nelegiuirilor si greselilor fratelui sau Ioan (Johann) care pe vremuri si-a calcat credinta fata de noi , totusi vazand si tinanad seama mai cu luare aminte de multe si insemnatele fapte de vrednicia slujbelor credincioase ale lui Nicoalae iertand si smulgand din adancurile inimilor noastre toata pricina de manie si tot focul pe cae il avem impotriva lui , din temeiurile aratate mai sus si din orice alte pricini , primindu-l pe acest Nicoale fiul lui Corrardus in harul bunavointei noastre regale si primindu-l in numarul credinciosilor nostril si dorind sa-l rasplatim cu rasplata dragostei cuvenite am fagaduit si ne-am legat si fagaduim si incredintam pe credinta noastra si pe aceea a venerabilului intru Hristos, parinte Benedic, episcope de Cenad, pe aceea a nobililor si marilor barbati; Dumitru , marele nostu vistier si comite de Trencin si de Bach -Toma , voievodul Transilvaniei si comite de Solnoc, Mykch , judele curtii doamnei regine , prea scumpa noastra sotie si comitele de Saros si Zempleen , iubitii si credinciosii nostrii , ca il vom apara , il vom sprijini si il vom pastra neclintit pe numitul Nicoale, fiul lui Corrardus si pe mostenitorii lui , pe veci , in pace si liniste in toate drepturile sale si acelea ale lui fratelui sau, Ioan, adica mosii , proprietati, sate , pamanturi , ape si cursuri de apa si alte folosinte , si toate cate tin de aceste bunuri , avute si stapanite , atat prin mostenire cat si dobandite, fara a vatama dreptul altuia, in afara de cetatea Salgo si de satele pomenite , inapoiate noua de catre el , dupa cum s-a spus mai inainte.Iar daca numitul Nicoale si mostenitorii sai vor starui si vor ramane fara sovaire in credinta curate pe care ne-o datoreaza si pe care ne-a fagaduit-o si ne-a jurat-o si de

asemenea , daca mostenitorii lui, vor starui si vor ramane fara sovaire , in slujirea unei credinte curate si datorate si slujbelor lor credincioase aduse pana acum sau ce le vor aduce in orice loc maiestatii regesti , se vor dovedi bune, atunci in temeiul scrisorii e fata vom retrage toate scrisorile de orice fel, daca au pornit cumva de la noi ori s-au intocmit de noi cu privire la vreo danie sau harazire de mosie sau de mosii ale pomenitilor Nicoale si Ioan sau ale uneia dintre ei , dania facuta de noi oricand , oricui , sau oricaroara , socotindu-le zadarnice fara temei si lipsite de tarie , oricand si oriunde vor fi infatisate de cineva . Mai mult inca , din regeasca noastra milostivire , ca rasplata pentru slujbele sale credinciase si in schimbul pomenitei cetati Salgo si a satelor ce tin de ea date si inapoiate noua , mai daruim si harazim pomenitului Nicoae, fiul lui Corrardus de Talmaciu si prin el mostenitorilor si urmasilor mostenitorilor lui spre a le stapani, a tine si a le avea pe veci si nestramutat, totodata fara a vatama dreptul altuia , niste sate ale noastre numite Hususau si Micasasa aflatoare langa raul Tarnava Mare , cat si satele Panade si Sona de langa Tarnava Mica , impreuna cu toate folosintele lor si cele ce tin de ele , sate care odinioara au fost ale mai inainte pomenitilor fii ai voievodului Ladislau , necredinciosi fata de noi si care din pricina nelegiurilor acestora si a faptelor lor de necredinta au fost trecute potrivit legii si dreptului , in mainile noastre regesti . Si pentru ca acest act al nostrum de fagaduinta si de danie sa capete o vesnica trainicie , sa nu poata fi zadarnicit de careva, am dat scrisoarea de fata intarita cu puterea dublei noastre peceti.. Dat de mana chibzuitului magistru Ladislau , prepozit de Titel, ales al bisericii din Alba si vicecancelar al curtii noastre, iubitul si credinciosul nostru ,in anul domnului

1322 , in a noua zi inainte de idele lui august , de asemenea in al 22 lea an al domniei noastre.

Carol Robert Sursa:Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “. Veacul IV – C –Transilvania , volumul II anii 1321 -1330 pag. 49-51

ANEXA NR. 4

ACTUL DE DANIE .

AL COMITELUI DE NICOAUS DE TALMACIU CATRE NEPOTUL SAU NICOALE DIN CRISTIAN

Datata azi 16 mai 1323 Cisnadie

Noi comitele Nicolaus , fiul comitelui Corrardus de Talmaciu , facem cunoscut atat celor de fata , cat si urmasilor care vor vedea aceasta scrisoare, ca dupa o ingrijita chibzuinta si o sfatuire inteleapta , am dat , am harazit si am daruit ginerelui nostrum Nicolae , fiul comitelui Hezon

din Cristian , jumatatea noastra de ,moara din acel loc, o curte a noastra sloboda de dari si 7 iugare de vie in valea lui Winricus , ca sa le stapaneasca in chip nestramutat cu drept de mostenire , intru fii pe care ii va avea cu fiica noastra , dar nu cu copii de mai inainte ai fiicei noastre . Daca insa pomenita noastra fiica va muri fara a avea mostenitori cu susnumitul nostru Nicoale, atunci potrivit obiceiului din tinutul Sibiului , doua parti din pomenita mostenire trebuie sa i se cada susnumitului nostrum ginere . Iar aceasta danie a noastra am facut-o in fata barbatilor vrednici : Henczon si Henning de Selimbar , domnul Andrei din Cristian , Connrrad zis Weiss si Carol din Cisnadie , Mihail zis Molbot si Heydenric de Jidvei , Hezon , Solomon si Herbort comiti din Cristian in prezenta judelui Hening din aceeasi localitate . Spre marturia acestui am pus sa se insemne scrisoarea de fata cu pecetea noastra intarind-o cu pecetea scaunuliui judecatoresc din Sibiu . Dat la Cisnadie luni dupa rusalii in anul Domnului 1322

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “. Veacul IV – C –Transilvania , vol II anii 1321 -1330 pag. 72-73

ANEXA NR 5

ACTUL DE DANIE AL COMITELUI NICOLAUS DE TALMACIU CATRE SORA SA ECATERINA SI CUMNATUL SAU PETRU DE CISNADIE

Datat 30 ianuarie 1324

Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credinciosilor intru Hristos care vor vedea scrisoare de fata mantuire intru mantuitorul tuturor . Pentru ca faptele ce se savarsesc , cu vremea intre parti, sa nu se iroseasca sau sa nu se clinteasca prin nestatornoicia vremurilor ,sau obisnuit spre mai mare chezasie ca aceste fapte sa fie intarite prin ocrotirea scrisului . Drept aceea, prin

aceste randuri voim sa ajunga la cunostiinta tuturor atat a celor de acum cat si acelor viitori, ca infatisindu-se inaintea noastra, pe de o parte nobilii barbati; comitele Nicolaus, fiul lui Corrardus de Talmaciu , iar pe de alta parte magistrul Petru de Cisnadie , cumnatul sau , pomenitul comite Nicolaus, a marturisit prin viu grai, ca in temeiul rudeniei daruieste , in fata noastra doamnei Ecaterina ,sora sa si sotia magistrului Petru , sotul acesteia , niste sate cu mosii ale sale numite Jidveiul si Balcaciu, dobandite de Nicolaus prin cumparare si alte sate numite Sona si Panade , dobandite prin danie , impreuna cu toate folosintele lor si cu cele ce tin de ele , intre aceleasi vechi hotare si margini ,in care le-a tinut si stapanit din vechime numitul comite Nicolaus, ca acestia sa le stapaneasca si sa le aiba pe vecie in pace , dar ca daca din mila dumnezeiasca pomenitul comite Nicolaus va avea vreun mostenitor , atunci numitele mosii se vor intoarce comitelui Nicolaus si mostenitorilor lui ca sa le stapaneasca in pace . Daca insa prin hotatrare dumnezeiasca ca numita doamna sa moara inaintea comitelui Nicolae, susnumitele mosii se vor intoarce de asemenea pomenitului comite Nicolaus ca sa le stapaneasca Daca se va intampla insa ca numitul comite Nicolaus sa moara fara de mostenitori , inaintea doamnei Ecaterina , sora sa, atunci despomenitele mosii Jidveiul Balcaciu, Sona si Panade vor ramane pe veci numitei doamne Ecaterina si magistrului Petru, sotul ei si mostenitorilr lor ca sa le stapaneasca ,sa le tina si sa le aiba pe vecie si in pace. Dat in lunea dinaitea sarbatorii intampinarii Domnului , in anul Domnului 1324, de fata fiind prepozitul Nicoale , cantorul Sanctus , custode Toma si Adrian decanul bisericii noastre .

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “. Veacul IV – C –Transilvania , vol II anii 1321 -1330 pag. 72-73

ANEXA NR. 6

ACTUL DE DANIE

AL COMITELUI NICOLAUS DE TALMACIU CATRE NEPOTUL SAU CRISTIAN DE BRADU

Datat 24 mai 1335 Sibiu

Deoarece a pastra amintirea tuturor lucrurilor si a nu uita pe niciunul este mai degraba o insusire dumnezeiasca decat omeneasca , mintea oamenilor a nascocit ca cele ce se fac de catre oameni sa obisnuiasca a fi invesnicite prin marturia scrisului. Asa dar , noi, obstea locuitorilor privinciei Sibiului si cei ce tin de ei . facem cunoscut atat celor de fata cat si celor viitori ce vor vedea aceasta scrisoare ca cinstitul barbat comitele Nicolaus de Talmaciu , neavand nici un fiu care sa-I poata

urma la mostenire , indemnat cu bunatate de datoria dragostei si a iubiri si de legatura de rudenie cu comitele Cristian de Bradu , fiul surorii sale, i-a dat din voia sa nesilita , pomenitului comite Cristian si prin el urmasilor sai , fii , fiilor mostenitoriii mostenitoriilor si urmasii mostenitorilor lor si i-a daruit in fata noastra, de buna voie , doua mosii sau sate ale sale anumite Ghijasa si Cornatel pe care numitul comite Nicoale le-a tinut si le-a stapanit prin mostrenire de la parintii sai potrivit cu libertatile si drepturile noastre sibiene , impreuna cu toate ce tin de ele, cu venituri , foloase , drepturi si folosinte ca sa le tina in pace, sa le aiba si sa le stapaneasca pe veci , cu drept de mostenire si sa le foloseasca in liniste fara impiedicarea oricui ar fi. Iar noi obstea susnumita ca marturie a daniei de mai sus am pus sa se intareasca aceasta cu pecetea noastra. Dat la Sibiu in ajunul inaltarii Domnului a anului 1335.

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “. Veacul IV – C –Transilvania , vol III anii 1331 -1340 pag. 348-349

ANEXA 7

ACTUL DE REGLEMENTARE

A HOTARULUI DINTRE COMUNA SELIMBAR SI COMITELE NICOLAUS DE TALMACIU

Datat 17 februarie 1339 Sibiu

Noi, Iacob si Mihail, Nicolae si Martin, comiti de Sibiu , impreuna cu comitele Gheorghe de Rosia Saseasca , comitele Goblin, fratele sau , tot de acolo , comitele Nicolae , fiul comitelui Blauus de Vurpar , comitele Andrei de Daia saseasca , comitele Daniel de Casolt si comitele Nicolae de Turnisor , dorim sa stie toti cei de acum si cei viitori care vor vedea scrisoarea de fata , ca nobilul si chibzuitul barbat Nicolaus de Talmaciu , pe de o parte si satenii, tovarasii nostrii din Selimbar , pe de alta parte, se certau pentru un pamant, care pamant sustineau satenii din Selimbar a tinut de satul lor, dintru inceput, de pe vremea intemeierii pomenitului sat Selimbar .

Din pricina acestei certe am fost la numitul comite Nicolaus de Talmaciu cerandu-i ca de dragul dreptatii sa inapoieze si sa lase acel pamant satenilor din Selimbar , deoarece nu este a lui . In cele din urma pomenitul comite Nicolaus de Talmaciu luind seama a recunoscut ca a luat impotriva dreptatii si spre paguba mantuirii sufletului sau zisul pamant de la acei sateni din Selimbar si astfel fara nici o valva si chemare in judecata , fiind cu mintea intreaga , cu judecata sanatoasa, teafar la trup si din vointa sa binevoitoare , a inapoiat si a lasat sus pomenitul pamant numitilor sateni impreuna cu tot dreptul pe care il aveau din vechime si chiar el insusi comitele Nicolaus de Talmaciu , incalecandu-si calul si comitele Mihail de Cisnadie impreuna cu fratele sau comitele Pavel , fii comitelui Nicolae de Turnisor , impreuna cu Ioan Hoybit , Nicolae Schrutil, Nicolae Schaksmit si Nicolae Scharfenberger - locuitri din Talmaciu , cercetand dupa cugetul lor acel pamant impreuna cu zisul comitele Nicolaus si cu noi , dupa cercetarea pomenita pentru a dobandi pe veci si a pastra binefacerea pacii si a intelegerii intre numitele parti si urmasii lor si pentru a indeparta orice prilej de cerata pe viitor au asezat semnele de hotar dinspre partea pomenitului pamant in chipul acesta : - cel dintai semn de hotar , trecand pe langa un stejar care este imprejmuit de jur imprejur cu pamant si de aici inainteaza de a dreptul spre apa numita Sadu si dincolo de aceasta apa mai departe pana la padurea care se numeste padurea de brad si acolo se sfarseste acest pamant .Iar livezile ce se afla de acea parte a apei trebuie sa fie slobode oamenilor din Talmaciu ca sa se foloseasaca de ele cat pot , dar tufarisul trbuie sa fie folosit impreuna de amandoua partile ,atat de cei din Talmaciu cat si de cei din Selimbar nefacandu-se nici o suparare in privinta lui . Ogoarele de

aratura de cealalta parte a apei si livezile tebiue sa fie numai a acelora din Selimbar , iar cei din Talmaciu nu trebuie sa aiba nici un fel de amestec in pomenitele ogoare de aratura si livezi , daca insa voiesc sa aiba vreun amestec in pomenitele pamanturi si livezi aceasta trebuie sa se intample cu invoirea celor din Selimbar . Si daca ar arde din intamplare padurea din pomenita parte a acelei ape atunci cei din Talmaciu nu trebuie sa intre dupa aceea ardere in padure pentru pasunat sau pentru alte folosinte , iar daca ar intra peste aceasta opreliste cei din Selimbar trebuie sa aiba voie sloboda sa zalogeasca pe cei din Talmaciu pe care ii vor fi prins in aceea padure arsa . Se mai adauga ca daca oamenii din Selimbar au vreo treaba in padurea de peste apa care se numeste Olt, dupa cum au avut stramosii lor ca sa faca negot , atunci nimeni nu trebuie sa-I impiedice de a merge pentru negot dincolo de campia care se numeste Broch peste acea apa numita Olt . Asadar pentru ca cele de mai sus sa dainuiasca intre pomenitele parti, mostenitorilor si urmasii mostenitorilor lor , in veci neclintit si nestramutat si ca sa nu se mai poata naste vreo cearta din pricina mai sus pomenite , spre amintirea si vesnica trainicie a acestui lucru , am pus sa se intocmesaca scrisoarea de fata si sa se intareasca cu puterea pecetii noastre atarnate . Dat la Sibiu in miercurea de dupa duminica in care se canta invocavit in anul Domnului 1339.

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente privind istoria Romanie “.

Veacul IV – C –Transilvania , vol III anii 1331 -1340 pag. 501-503