relatia dintre incipit si final intr-un basm cult studiat

5/14/2018 Relatia Dintre Incipit Si Final Intr-un Basm Cult Studiat. - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/relatia-dintre-incipit-si-final-intr-un-basm-cult-studiat

Relatia dintre incipit si final intr-un basm cult studiat.

Ion Creanga, unul dintre scriitorii care s-au impus in literatura romana prin originalitateastilului, a lasat posteritatii o opera variata, aducand in literatura culta, farmecul sispontaneitatea literaturii populare.

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult ce apare in anul 1877, in

revista “Convorbiri literare”. Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale,care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Titlul, aparent simplu, precizeaza caracterul fabulos al textului, precum si caracterul sauinitiatic: Harap-Alb este numele sub care protagonistul trece prin toate incercarile care iiaduc desavarsirea umana. Tema basmului este drumul initierii unui tanar, de la stadiul de novice, la acela de ommaturizat, ce sta la baza tiumfului binelui asupra raului.

Conflictul, dezvoltat pe schema traditionala, este mai complicat decat in cazul modelului popular, prin implicarea unor personaje complexe si prin dimensiunea psihologica. Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata prininlantuire.Coordonatele actiunii sunt vagi, caracterizate prin atemporalitate si aspatialitateaconventiei:” Amu cica era odata intr-o tara de crai…Tara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, si crăiia istuilalt la alta margine” Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la uncapat al lumii la celalalt, el parasind lumea aceasta cunoscuta, si trecand dincolo, in lumeanecunoscuta.

Structura narativa este specifica basmului, construit din episoade care seinlantuie.Textul poneste de la modelul basmului popular, dar are o constructie epica

articulata ca un bildungsroman, continand intamplari care modeleaza un erou.Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni

conventionale, astfel cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional,unor parti narative, etape ale drumului initiatic:etapa initială, de pregatire pentru drum , lacurtea craiului” fiul craiului”, “mezinul”, parcurgerea drumului initiatic, unde Harap-Albtrece peste toate probele la care este supus si rasplata prin care imparatul Ros ii da fata decare acesta se indragostise.

Incipitul se deosebeste de formula initiala a basmului folcloric care pune in evidenta subsemnul timpului originar si al unicitatii si asaza actiunea intr-un timp apropiat de cel real”eraodata”, insa existanta celor doi frati, la distante uriase, intr-un spatiu neprecizat, trimit lalumea basmului” Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori.Si craiul acelamai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata”. Perspectiva narativă obiectivă e subminată, încă din incipit, prin sugestia unei

prezenţe a vocii narative, care creează o relaţie între timpul discursului „Amu cica eraodata…” şi timpul istoriei „ Amu cica imparatul acela, aproape de batranete, cazand la

zacare…” De remarcat, ca o particularitate a incipitului din basmul cult al lui Ion Creanga,supradimensionarea expoziţiunii, care îndeplineşte rolul clasic al prezentarii personajelor şial circumstanţelor acţiunii craiul, care are trei fii, Împăratul Verde, care are trei fiice,razboaiele grele care despart cele două împaraţii şi care justifica înstrainarea fraţilor şi acopiilor , dar are şi elemente de modernitate, reliefand vocea narativa, care îl va însoţi

1



constant, de-a lungul acţiunii, pe cititor, interpretand şi comentand evenimentele: „de aceeanu se putea călători aşa de uşor şi fără primejdii ca în ziua de astăzi.” Reluarea firuluinarativ după prezentarea personajelor şi a situaţiei iniţiale se realizeaza prin intervenţianaratorului în istorie: „ Dar ia să nu ne departam cu vorba şi sa încep a depăna firul

poveştii”.În acelaşi spirit inovator ca şi incipitul, finalul este realizat în doi timpi. Deznodamântul

acţiunii nu coincide cu finalul operei, accentuand prezenţa ludică a naratorului, voce aautorului , distincta în relatarea acestui basm, care completează, atenţionează, comentează.Aşadar, deznodământul e unul tipic pentru specie: „ Şi au mai fost poftiţi încă: crai, crăieseşi-mpăraţi, oameni în sama bagaţi, ş-un pacat de povestariu, fara bani în buzunariu. Veseliemare între toţi era, chiar şi saracimea ospata şi bea!”

Finalul însă, concentreaza întregul şi îi aparţine naratorului omniscient, care facelegatura dintre timpul basmului şi timpul cititorului, creand corespondenţa dintre ficţiune şirealitate şi sintetizând, amar – ironic, trăsăturile realităţii: „ Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo be şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi

mănâncă, iar cine nu, se uită şi rabdă.” Sintagma „ pe la noi” nu face trimitere numaidecatla lumea contemporana autorului, ci la lumea din afara basmului, posibila oricand şi oriunde.Se remarca, din nou, suprapunerea timpului istoriei cu timpul discursului, semn ca intenţia

principală a naratorului este de a transmite o anumita viziune despre lumea pe care a facut-osa traiască sub ochii cititorului.

Aşadar, incipitul şi finalul unui basm cult sunt elemente de structură, incipitul avandrolul de a introduce cititorul in lumea basmului si finalul de a face trecerea din fictiune sprerealitate.Incipitul si finalul sunt nu numai simetrice, ci si identice,in plan simbolic:ambelemarcheaza ,in mod egal si simultan, cate o intrare si cate o iesire, caci drumul nu se opreste

aici:Harap-Alb va avea si el probabil trei feciori dintre care unul va asigura continuitatealumii, sau va avea trei fete si va cauta un fecior care sa ii asigure urmasii la tronul imparatiei.De asemenea, lumea decazuta a povestii, despre care aflam in incipit ca era banuita derazboaie grozave, nu este salvata in mod decisiv de efectele benefice produse de protagonist,din moment ce finalul descrie o realitate a povestitorului fara „bani in buzunariu”, in careunii sunt mai egali decat altii.

Valoarea intrinseca a basmului cult,, Povestea lui Harap Alb consta in faptul ca reiamodelul basmului popular pe care Creanga il recreeaza intr-o forma originala, trasmitandideea ca omul este supus unui destin prestabilit , iar evolutia fiecarui personaj are un rol binedeterminat.

2

relatia dintre incipit si final intr-un basm cult studiat

Documents