RELAȚII INTERNAȚIONALE

1864-2014

2

Coperta și foto: Virgil PAVEL

Îngrijirea ediției:

Verginia VEDINAȘ Corina-Mihaela BĂLȚĂTESCU

© CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

ISBN 978-973-0-16919-5

3

Curtea de Conturi a României

RELAȚII INTERNAȚIONALE

1864-2014

Autor

Corina-Mihaela BĂLTĂȚESCU

Cuvânt înainte

Nicolae VĂCĂROIU

Preşedinte al Curţii de Conturi a României

BUCUREŞTI – 2014

4

5

CUPRINS

Cuvânt înainte ........................................................................... 7

Istoria Curții de Conturi a României .......................................... 11

- Înalta Curte de Conturi a României ................................. 13

- Direcția Control Financiar ............................................... 20

- Curtea Superioară de Control Financiar ............................ 22

- Curtea de Conturi a României .......................................... 24

- Autoritatea de Audit .............................................. 27

Relațiile internaționale ale Curții de Conturi a României ............... 31

- Relații cu Uniunea Europeană .......................................... 32 - Comitetul de Contact al ISA din Uniunea Europeană ......................................... 35

- Curtea de Conturi Europeană .................................. 38

- Relații bilaterale ............................................................. 41

- Relații multilaterale ....................................................... 49

- Organizaţia Internaţională a Instituţiilor Supreme de Audit ................................................. 49

- Organizaţia Europeană a Instituţiilor Supreme de Audit ............................................... 54

- Asociaţia Instituţiilor Supreme de Audit ................. 57 În loc de concluzii ................................................................ 59

6

7

Cuvânt înainte

La data de 24 ianuarie 2014 se îm-plinesc 150 de ani de la înființarea Curții

de Conturi a României, instituție funda-mentală a statului de drept, cu rol decisiv

în formarea, administrarea și controlul întrebuințării resurselor financiare, ca

certificat al bunei guvernări, recunoscută atât pe plan european, cât și la nivel

internațional. Retrospectiv, la scara civilizației, un

veac și jumătate în devenirea istorică a unei națiuni nu reprezintă mult, dar dacă analizăm transfor-

mările politice, socio-economice și diplomatice ale României,

de la formarea statului modern până în perioada contem-porană, în acord cu evoluțiile globale, vom remarca reformele

administrative, progresul social și nivelul de bunăstare al cetă-țenilor, raportat la indicele de dezvoltare umană și standardele

de mediu. Această arhitectură durabilă, fundamentată institu-

țional, a urmat și Curtea de Conturi a României, care a impri-mat un parcurs predictibil și transparent dezvoltării macro-

economice a statului român și și-a pus amprenta asupra evo-luției democratice a țării, contribuind la afirmarea României

în sfera valorilor universale. Se poate exprima, totodată, că excelența instituțională și nivelul profesional recunoscut pe

plan internațional al Curții de Conturi a făcut posibil men-ținerea României în rândul statelor euroatlantice cu vechi

tradiții progresiste, susținătoare ale controlului finanțelor și al

auditului public extern.

8

Astfel, Curtea de Conturi a României constituie rezul-

tatul unui proces istoric evolutiv, care a parcurs drumul ane-voios de la controlul cheltuirii averilor domnești ale evului

mediu, sancționând abuzul și risipa, până la instituția mo-dernă și eficientă de azi, însărcinată cu controlul şi auditul

resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate, similare

practicilor europene şi internaţionale. Structural, modernizarea statului român, determinată

de progres industrial și liberalism, a impus instituirea con-trolului finanțelor publice încă de la mijlocul secolului al XIX-

lea, odată cu lărgirea sferei de competență a Ministerului de Control, care întrunea și atribuțiile unei Curți de Conturi. Mai

mult, împărtășind experiența Republicii Franceze și a

Regatului Belgiei în domeniul gestiunii și al controlului fon-durilor publice, România a înființat Înalta Curte de Conturi

prin legea adoptată de Adunarea Legislativă și promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1864.

Aceasta a deținut până în anul 1940 atribuții de audit finan-ciar și de putere judecătorească, bucurându-se de indepen-

dență financiară, funcțională, organizatorică și operațională, sub control parlamentar. Dar instaurarea regimului totalitar

comunist în Europa Răsăriteană a condus la desființarea Înaltei Curți de Conturi a României, în anul 1948, atribuțiile

acesteia fiind preluate de Ministerul Finanțelor, iar din anul 1973 de Curtea Superioară de Control Financiar, instituție

aflată în subordinea Consiliului de Stat. Eradicarea regimului comunist din Europa Centrală și

de sud-est prin revoluțiile succesive de la sfârșitul anilor `80

a deschis României calea de revenire la tradițiile demoratice constituționale, de declanșare a reformei instituționale și de

trecere la economia de piață. În acest sens, Constituția României din anul 1991, Titlul IV – Economia și finanțele

publice, art. 139, stipula existența Curții de Conturi, care „exercită controlul asupra modului de formare, de adminis-

trare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public”, iar membrii Curții de Conturi sunt

„independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe

9

toată durata acestuia”. Această prevedere a făcut posibilă

reînființarea în anul 1992 a Curții de Conturi a României, care și-a început activitatea la 1 martie 1993, având ca

valori supreme respectarea legii, independența, excelența profesională, transparenţa și echidistanţa politică.

Procedural, chiar dacă Curtea de Conturi a României a trecut prin reorganizări succesive, începând cu anul 1995, în

acord cu legislația Uniunii Europene, pierzându-și funcția de control financiar preventiv și pe cea jurisdicțională, aceasta

a rămas autoritatea supremă națională competentă să hotă-rască descărcarea de gestiune, urmărind eliminarea erorilor,

neregularităţilor şi ameliorarea modului de gestionare a ba-nului public și privat, precum și a fondurilor alocate Româ-

niei de Uniunea Europeană şi de alte instituţii financiare in-

ternaţionale. De aceea, plecând de la realitatea că aproximativ o

treime din bugetul Uniunii Europene face obiectul gestiunii partajate cu statele membre, Curtea de Conturi a României

cooperează cu Curtea de Conturi Europeană în vederea asi-gurării mecanismelor de supraveghere și de control intern

privind cheltuirea corespunzătoare și în conformitate cu nor-mele a fondurilor europene, dar și cu celelalte instituții

supreme de audit din statele membre. Generic, pe linia relațiilor internaționale, Curtea de Con-

turi a României este membră a CC al ISA din Uniunea Euro-peană, INTOSAI, EUROSAI și a AISCCUF, întreținând contacte

și relații de colaborare bilaterală cu numeroase SAI-uri și luând parte la activitatea unor grupuri de lucru, comitete și

subcomitete de specialitate, pe diferite domenii de interes

comun, în scopul aprofundării operațiunilor de control și audit public și a dezvoltării de standarde de evaluare.

Totodată, Curtea de Conturi a României dispune de un personal bine pregătit profesional, dedicat și cu experiență,

care îi asigură succesul și independența, în spiritul recoman-dărilor Declarației de la Lima (1977) și a Declarației de la

Mexico City (2007), precum și transparența în întreaga acti-vitate, informând Parlamentul României, autorităţile, insti-

10

tuţiile publice şi contribuabilii despre aspectele semnificative

din activitatea sa publică. În încheiere, apreciem că am considerat util ca la

bilanț aniversar să publicăm această sinteză, care prezintă principalele repere istorice din activitatea Curții de Conturi a

României, în paralel cu transformările socio-politice interne, cu extinderea Uniunii Europene și cu evoluțiile geopolitice la

nivel internațional, ca reflectare a dialogului bilateral și a activității de relații externe.

NICOLAE VĂCĂROIU

Președinte al Curții de Conturi a României

11

ISTORIA CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI

România, republică semi-prezidențială, democrată, naţională, suverană şi independentă, situată în sud-estul

Europei Centrale, ca țară-punte între Occident şi Orient, este al şaptelea stat al Uniunii Europene și membră a mai

multor organizaţii politico-administrative, economice, finan-ciare şi culturale internaţionale: ONU (1955), UNESCO

(1956), Grupul BM și FMI (1972), Uniunea Latină (1980),

BERD (1991), CoE (1993), OSCE și OIF (2003), NATO (2004), UE (2007) ș.a.

Teritoriul României a fost locuit încă din mileniul 2 î.e.n. de triburile indo-europene ale tracilor, fiind organizat

ca regat geto-dacic (sec. II î.e.n.-I e.n.), apoi a intrat în sfera de influenţă a Imperiilor Roman (106), Bizantin (330)

şi Otoman (1453), pentru ca statul modern suveran român, cu capitala la Bucureşti, să fie fondat în anul 1859 sub

conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), prin înfăptuirea unităţii politice, cu un singur Parlament şi

Guvern naţional. Evoluția societății românești a făcut posibilă și nece-

sară apariția și dezvoltarea funcțiilor publice, determinate de valorificarea timpurie a resurselor proprii, de diversificarea

producției și de amploarea schimburilor economice, care au

favorizat consolidarea statului de drept și diferențierea res-ponsabilităților interne și internaționale, ce au impus consti-

tuirea și controlul resurselor financiare naționale, inspirate din Curtea de Conturi a „celor 10” a Greciei antice, din

Magna Curia Rationum a Imperiului Roman, precum și din Tracatus de computis et scripturis de contabilitate, a lui

Lucca Pacciolo (1455-1514).

12

Potrivit izvoarelor istorice, exerciţiul utilizării banului

public este o practică care datează în Țările Române încă din antichitate, pentru ca în evul mediu, începând cu secolul al

XV-lea, dar mai ales pe timpul Renașterii, în vremea domnito-rului Matei Basarab (1632-1654), să se înregistreze primele

preocupări în domeniul controlului finanțelor statului, prin măsurile administrative întreprinse în anul 1652, în care se

înregistrează diversificarea obligaţiilor fiscale, distribuția dărilor pe unităţi administrativ-teritoriale şi evidenţa contri-

buabililor, elemente cuprinse în Samile visteriei. Tot în această perioadă a apărut ideea de buget general, iar evidenţa

bunurilor aflate în acesta se făcea prin întocmirea unor situaţii – atât pentru încasări, cât şi pentru cheltuielile efectuate de

domnitor şi de funcţionarii țării –, întocmindu-se registre

pentru venituri şi cheltuieli, denumite generic Vistieria statului. Dar o formă superioară de control a utilizării banului public, a

fost instituită în Principatele Române, în epoca modernă, de Regulamentele Organice – lege cadru cvasi-constituțională –,

promulgate între anii 1831-1832, prin care sistemul fiscal și contabil român se uniformiza şi simplifica.

Sfatul boieresc al Ţării Româneşti, 1837

Cronologic, dezvoltarea instituţională a României a con-dus la separarea puterilor în stat, ceea ce a determinat adop-

tarea unor politici socio-economice moderne, dublate de gene-

13

ralizarea utilizării și tezaurizării resurselor financiare și de con-

trolul unitar al întrebuințării fondurilor publice, rezultate din impozite și taxe. În acest sens, a apărut ca o necesitate vitală

constituirea Curţii de Conturi a României, la anul 1864, care a funcționat sub diferite denumiri1 și legi2 de organizare, până în

ziua de azi. De aceea, putem afirma că Instituția Supremă de Audit a României – formată din Curtea de Conturi cu

Autoritatea de Audit – este o instituție autonomă, modernă și eficientă, iar activitatea bi- și multilaterală a acesteia este

remarcabilă atât la nivel european, cât și la nivel internațional, în cadrul mai multor organizații de profil: Comitetul de Contact

al Instituțiilor Supre de Audit din Uniunea Europeană, Curtea de Conturi Europeană, Organizaţia Internaţională a Instituţiilor

Supreme de Audit, Organizaţia Europeană a Instituţiilor

Supreme de Audit, Asociaţia Instituţiilor Supreme de Audit ale Finanțelor Publice ș.a.

ÎNALTA CURTE DE CONTURI A ROMÂNIEI (1864-1948)

Odată cu fondarea statului român modern în anul 1859,

s-a impus și înființarea Curţii de Conturi a României, după model francez și belgian, prin legea promovată de Guvernul

Mihail Kogălniceanu (1863-1865), votată de Adunarea Depu-taţilor, la 8 ianuarie 1864 şi promulgată de domnitorul

Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1864 “pentru a da o ga-ranție mai mult țării despre Dorința Noastră ca întrebuințarea

1 Denumiri, generice: 1864 – Înalta Curte de Compturi; 1949 – Direcția

Controlului Financiar din Ministerul de Finanțe; 1973 – Curtea Superioară

de Control Financiar și 1992 – Curtea de Conturi a României. 2 Legi de organizare și funcționare: 1864 – Legea de înființare a Înaltei

Curți de Compturi a României, cu modificări și completări în 1874, 1886,

1895 și 1929; 1948 – Decretul prezidențial nr. 352 privind înființarea

Direcției Controlului Financiar; 1973 – Înființarea Curții Superioare de

Control, cu modificări și completări în 1974 şi 1981; 1990 – Decretului nr.

94 privind înființarea Corpului de control economico-financiar al primului-

ministru a României, transformat în Direcție Generală de Control Financiar

de Stat din Ministerul de Finanțe; 1992 – Legea nr. 94 privind organizarea

și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 238/03.04.2014.

14

banilor publici să fie supusă unui control, pe cât de serios, pe

atât de neatârnat de orice bănuieli''3.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

Așa cum s-a statuat prin Legea organică din anul

1864, Înalta Curte de Conturi a României, instituită la Bucu-reşti, se compunea dintr-un preşedinte, opt judecători, un

procuror, un substitut, opt referendari, un grefier şi perso-nalul cancelariei, în care preşedintele şi judecătorii erau ina-

movibili şi numiţi de către domnitor. Legea stabilea, tot-odată, competențe extinse pentru Înalta Curte de Conturi în

ceea ce privește exercitarea controlului ulterior asupra con-turilor tuturor autorităților publice centrale și locale, precum

și obligațiile acestora de a prezenta Înaltei Curți de Conturi actele cuvenite spre control. Astfel, actul normativ purtând

semnătura ministrului finanţelor, Ludovic Steege (1863-1865), stipula că intră sub incidența Înaltei Curți „toți

casierii Țării, de la toate nivelurile administrative”. Mai mult,

Înalta Curte de Conturi exercita atribuții judecătorești asu-pra agenților contabili ai statului, în ceea ce privește delic-

tele financiare observate în cursul verificării conturilor, iar hotărârile sale puteau fi atacate la Înalta Curte de Casație și

Justiție. Totodată, Înalta Curte de Conturi avea obligaţia să prezinte anual rapoarte Camerei Deputaților, în vederea

încheierii exercițiului financiar și a votării bugetului.

3 LEGE de înființare a Înaltei Curți de Conturi, Expunere de motive,

București, 24 ianuarie/5 februarie 1864.

15

Şedinţă a Adunării Elective a Principatelor Unite, 1860

Constituția României, adoptată în anul 1866, la art. 116

prevedea că „pentru toată România este o singură Curte de Conturi”4, iar misiunea instituției privea exercitarea funcției de

control și jurisdicție asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și a uni-

tăților sale administrativ-teritoriale. Mai mult, prin Legea din 8 martie 18745, întregită cu Legea din 8 ianuarie 18956, Înalta

Curte de Conturi își reducea numărul de membri, aceştia fiind

numiţi de Rege la propunerea ministrului de Finanţe – care aproba și regulamentul intern al Înaltei Curţi –, iar compe-

tenţele privind controlul ulterior şi jurisdicţia asupra res-ponsabililor financiari din instituţiile publice erau completate cu

precizări procedurale pe baza jurisprudenței acumulate în primele trei decenii de funcţionare.

În virtutea acestor noi reglementări care succedau Legii de înființare din anul 1864, Înalta Curte de Conturi

avea sarcina de a asigura controlul exercitat de Parlamentul României asupra finanțelor statului, ce rezulta din “cerce-

tarea şi hotărârea socotelilor atingătoare de veniturile teza-urului, casieriile generale de județe, ale regiilor şi ale admi-

nistrațiilor contribuțiilor indirecte, precum şi cu încheierea socotelilor făcute de toți agenții comptabili. Veniturile şi

4 Textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 142/ 1 iunie 1866. 5 Publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 14/16 martie 1874. 6 Publicată în Monitorul Oficial nr. 238 din 29 ianuarie/10 februarie 1895.

16

cheltuielile, fondurile şi încasările speciale ce izvorăsc din

bugetele județelor, confirmate de Șeful Statului, precum şi cercetarea caselor comunale, municipale şi districtuale, sunt

asemene de competența Curți”7.

Înalta Curte de Conturi, Constituția din 1866, Monitorul Oficial, 1864 Parlamentul României

De menționat că istoricul relațiilor financiare externe

ale României datează de dinainte de anul 1859, când s-a avut în vedere analiza comparată a modelelor de control fi-

nanciar din statele Europei occidentale – în mod deosebit modelul Curții de Conturi a Belgiei, în ceea ce privește

numirea și atribuțiile membrilor Curții, precum şi modelul Curții de Conturi a Franței, de unde s-a preluat sistemul

tribunalelor administrative –, membrii Camerei Deputaţilor căutând să racordeze activitatea Înaltei Curți de Conturi la

specificul instituțional european dezvoltat, ca expresie a res-ponsabilităţii şi eficienței. În acest sens, în anul 1899, la 35

de ani de la înființarea Înaltei Curți de Conturi a României,

Regele Carol I (1866-1914) participant la inaugurarea noului Palat administrativ al Înaltei Curţi, alături de înalți demnitari

ai statului român şi diplomaţi străini acreditați la București, remarca dinamica dezvoltării relațiilor internaționale ale

instituţiei, pornind de la utilitatea schimbului de experienţă bilateral şi de la necesitatea multiplicării relaţiilor externe.

7 Expunere de motive asupra proiectului de LEGE privind organizarea unei

Curți de Control a României (1860-1861).

17

Regele Carol I al României, 1866-1914

Debutul Primului Război Mondial (1914-1918), urmat

de Întregirea României (1918) și de Marea criză economică interbelică (1929-1933), au dus la perturbarea mediului eco-

nomic și au determinat Guvernul României să ia o serie de măsuri care să pună în valoare resursele naturale interne, să

susțină diversificarea și modernizarea economiei și să relan-seze capitalul financiar autohton. Concomitent, au fost dema-

rate o serie de reforme administrativ-teritoriale; Parlamentul României adoptând un nou cadru legislativ, ce a culminat cu

promulgarea Constituției din anul 1923, care a întărit rolul

statului de drept, cu accent pe modernizare ainstituțională și controlul eficienței utilizării fondurilor publice.

În cadrul acestui proces dinamic, activitatea Înaltei Curți de Conturi a României s-a intensificat, iar prin Consti-

tuția din anul 1923 se prevede: „controlul preventiv și cel de gestiune al tuturor veniturilor și cheltuielilor Statului se va

exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării deputaților raportul general rezumând conturile de

gestiune ale bugetului trecut, semnalând, totodată, neregu-lile săvârșite de miniștri în aplicarea bugetului. Regularea

definitivă a socotelilor trebuind să fie prezentată Adunării deputaților cel mai târziu în termen de doi ani de la înche-

ierea fiecărui exercițiu”8. Totodată, Parlamentul României a

8 Constituția României, Titlul IV – Despre finanțe, art. 115-116, publicată în

Monitorul Oficial, Partea I, nr. 282/29.03.1923.

18

extins competența Înaltei Curți de Conturi prin noua Lege de

organizare şi funcţionare din 31 iulie 1929, examinând modelele specifice din Anglia, Germania, Italia și Statele

Unite ale Americii, prin care se instituia controlul financiar preventiv, cel de gestiune a tuturor veniturilor şi cheltuielilor

statului şi se reducea perioada de regularizare a conturilor de gestiune; ceea ce a făcut ca Înalta Curte de Conturi a

României să dețină atât atribuții de control, cât și atribuții judecătorești, fiind considerată una dintre cele mai moderne

instituţii de profil din Europa.

Palatul Înaltei Curţi de Conturi, inaugurat în 1899

Noua Constituție a României din anul 1938 prevedea

că Înalta Curte de Conturi exercită „controlul preventiv și cel de gestiune al tuturor veniturilor și cheltuielilor Statului și va

supune în fiecare an Adunărilor Legiuitoare un raport gene-

ral asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, sem-nalând neregulile ce ar fi săvârșite de Miniștri în aplicarea

lui”9. Astfel, bilanțul definitiv trebuia să fie prezentat Parla-mentului României cel mai târziu în termen de doi ani de la

încheierea fiecărui exercițiu.

9 Constituția României, Titlul IV – Despre finanțe, art. 84 și 86, publicată în

M.O. nr. 48/27.02.1938.

19

Dar, deși exista o singură Înaltă Curte de Conturi

pentru toată România, conform Art. 86, textul constituțional prevedea că se „instituie un corp superior de control cu

misiunea de a supraveghea și examina legalitatea și corec-titudinea executării gestiunilor în toate serviciile publice”,

care va funcționa pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri și va lucra după ordinele Șefului Guvernului.

Studii de specialitate publicate în perioada interbelică

de angajaţi ai Înaltei Curţi de Conturi

Reconfigurarea politică a Europei şi transformările socio-economice cauzate de cel de-al Doilea Război Mondial (1939-

1945) au avut ca efect instaurarea regimului comunist în România şi, implicit, comprimarea arhitecturii instituţionale

interne, care prin Decretul prezidențial nr. 352/1 decembrie 1948 pentru organizarea controlului financiar al statului10 a

dispus desființarea Înaltei Curţi de Conturi a României, rolul ei fiind preluat de Direcția Control Financiar din cadrul Minis-

terului de Finanţe.

10 Rectificat prin Decret nr. 30/29 ianuarie 1949 pentru organizarea Minis-

terului Finanțelor al Republicii Populare Române, publicat în Monitorul

Oficial nr. 33/9 februarie 1949.

20

DIRECȚIA CONTROL FINANCIAR (1948-1973) Urmare a noii filosofii politico-administrative, impusă de

„democraţia populară” comunistă în România, începând cu data de 30 decembrie 1947, şi a proclamării Republicii

Populare Române prin Constituţia din anul 1948, în care pre-vederile economice prevalau asupra celor politice, Înalta Curte

de Conturi a României este desființată la data de 30 noiembrie 1948. Astfel, ca urmare a adoptării Decretului nr. 30/29

ianuarie 1949 pentru organizarea Ministerului Finanțelor al

Republicii Populare Române11, se înființează Direcția Con-trolului Financiar. În acest sens, în art. 3 se prevede că

Ministerul de Finanțe are dreptul: „să verifice la fata locului toate actele justificative legate de activitatea financiară a

instituțiilor și a întreprinderilor sau a organizațiilor economice întreținute din buget sau finanțate prin bugetul Statului; să

întrerupă, cu încunoștințarea prealabilă a conducătorului mi-nisterului respectiv, finanțarea instituțiilor, întreprinderilor si

organizațiunilor economice care nu au prezentat în termen conturile de execuție prevăzute de lege; și să urmărească, în

baza legilor în vigoare, persoanele, instituțiile și organizațiile care nu și-au îndeplinit, în termenele stabilite, obligațiunile lor

față de bugetul Statului”12. Această stare de fapt, carac-teristică regimurilor comuniste totalitare, a durat până în anul

1973 când se înfiinţează Curtea Superioară de Control

Financiar a României, ca organ al Consiliului de Stat. În acest context, evoluția relațiilor externe ale României

postbelice trebuie privită în ansamblul situației internaționale provocate de Războiul Rece (1947-1989), Planul Marshall

(Programul European de Redresare, 1947), respectiv CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, 1949) şi Primăvara de

la Praga (1968), care au îngreunat contactele diplomatice dintre statele din Vestul și cele din Estul Europei, datorită

trasării Cortinei de fier. În plus, înfiinţarea Consiliului Europei

11 Textul corectat conform rectificării apărute în Monitorul Oficial nr. 33/9

februarie 1949. 12 Decretul nr. 30/29 ianuarie 1949, rectificat și publicat în Monitorul Oficial

al RPR nr. 33/9 februarie 1949.

21

(1949) şi absenţa unei filosofii unitare specifice activităţii de

control şi audit la nivel internațional, datorită celor două sisteme economice – capitalist versus comunist/socialist –, a

făcut ca schimbul de experienţă dintre instituţiile naţionale de control financiar să fie limitat.

De aceea, prima consemnare oficială a participării unei delegații a Ministerului Finanțelor din România, cu atribuții de

control și audit, la o activitate internațională multilaterală în domeniul controlului financiar public extern a fost prezența ca

observator la cel de-al IV-lea Congres al Organizației Inter-naționale a Instituțiilor Supreme de Control şi Audit

(INTOSAI), care a avut loc la Viena – Austria, în perioada 18-26 mai 1962. Se poate afirma, totodată, că acest prim

contact al experților români cu INTOSAI a reprezentat un

preambul pentru diplomația economică a României care, în plan politic, s-a manifestat prin Declarația de la București

împotriva Planului economic Valev din luna aprilie 1964. Contrar directivelor epocii comuniste, în planul relaţiilor

externe, această deschidere internațională a României s-a continuat prin participarea reprezentanților Direcției Control

Financiar, din Ministerul Finanțelor, la Congresul INTOSAI de la Ierusalim – Israel, din perioada 15-24 iunie 1965.

Delegația României la Congresul al VI-lea al INTOSAI, Tokio – Japonia, 1968

22

De remarcat că la Congresul al VI-lea al INTOSAI, care a

avut loc la Tokio – Japonia în perioada 22-30 mai 1968, Ro-mânia a participat în calitate de stat membru cu drepturi de-

pline al INTOSAI, activitatea internațională de control şi audit financiar fiind preluată, începând cu anul 1973, de Curtea

Superioară de Control Financiar.

CURTEA SUPERIOARĂ DE CONTROL FINANCIAR (1973-1990)

În condiţiile politicii de independență manifestată de

România, în cadrul blocului răsăritean comunist, începând cu Declaraţia de independenţă faţă de URSS din aprilie 1964 și al

creșterii interesului statelor democrate față de ţara noastră, a avut loc o largă deschidere internațională a Europei Occi-

dentale şi a Statelor Unite ale Americii spre România. Astfel, activitatea în domeniul controlului finanțelor statului a fost

preluată de Curtea Superioară de Control Financiar a

României, înființată prin Legea nr. 2/28 martie 1973, privind Curtea Superioară de Control Financiar13, cu atribuții refe-

ritoare la coordonarea și executarea activității de control financiar și a activității de control financiar-bancar în întreaga

economie. Deși se afla în subordinea Consiliului de Stat, Curtea Superioară de Control Financiar și-a continuat activi-

tatea specifică cu două reorganizări: în anii 1974 şi 1981, prin care se urmărea „respectarea hotărârilor de partid şi de stat,

în domeniul financiar şi apărarea proprietăţii socialiste", înde-plinind concomitent controlul activității economico-financiare a

ministerelor și a celorlalte organe centrale și locale ale administrației publice, precum și pe cele jurisdicționale.

În domeniul relațiilor internaționale, România a stabilit legături economice cu Grupul Băncii Mondiale și Fondul Monetar

Internațional (FMI) în anul 1972 și este primul stat din Europa

centrală şi de est care a dezvoltat relaţii oficiale cu Comunitatea Economică Europeană (CEE). Mai mult, o înţelegere din anul

1974 a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinţe al Comunităţii Economice Europene, după care țara noastră a 13 Legea nr. 2/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 44/30 martie 1973.

23

semnat o serie de acorduri cu CEE, pentru facilitarea schim-

burilor comerciale. Totodată, în anul 1980 România a procedat la recunoaşterea de facto a Comunităţii Economice Europene

prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România – Comunitatea Economică Europeană, concomitent

fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale. În acest context de destindere al relațiilor externe activi-

tatea internațională în domeniul controlului financiar public a fost continuată de reprezentanții Curții Superioare de Control

Financiar ai României. Astfel, experții nou înființatei instituții au participat la Congresul al VIII-lea al INTOSAI, care s-a des-

fășurat la Madrid – Spania în perioada 13-22 mai 1974 și au luat act de lucrările și hotărârile congreselor IX-XIII. Mai mult,

crearea Curții de Conturi a Comunității Economice Europene

cu sediul la Luxemburg, în anul 1977, a contribuit la ela-borarea unor standarde de audit ale finanțelor publice, recu-

noscute la nivel internațional, și a încurajat cooperarea externă și dezvoltarea de noi parteneriate – prin Comitetul de

Contact –, care au inspirat pe omologii români.

Delegația României la Congresul al VIII-lea al INTOSAI,

Delegația României la Congresul al VIII-lea al INTOSAI, Madrid – Spania, 1974

Prăbușirea regimului comunist din România, în urma Revoluției din Decembrie 1989, a condus la desființarea Curții

24

Superioare de Control Financiar prin Decretul nr. 94/07

februarie 1990, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale. Astfel, atribuțiile acesteia au fost preluate, conform art. 1 din

decretul citat14, de către Corpul de control economico-financiar al primului-ministru al Guvernului României, iar mai

apoi de Direcția Generală de Control Financiar de Stat din Ministerul de Finanțe, care a luat parte la primul congres

EUROSAI ce s-a desfășurat la Madrid – Spania în perioada 10-17 noiembrie 1990.

În anul 1992, Direcția Generală de Control Financiar de Stat din Ministerul de Finanțe își încetează activitatea,

pentru ca în locul ei Parlamentul României să adopte legea de reînființare a Curții de Conturi a României.

CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI (1993-2014)

Traseul instituțional al Curții de Conturi a României, în contextul transformărilor democratice interne și al reluării par-

cursului internațional al țării noastre, a urmat obiectivele stra-tegice de politică externă ale României, adoptate în Decembrie

1989 și anume aderarea României la NATO (2004) și integrarea în Uniunea Europeană (2007), obiective stipulate în Constituția

României din anul 1991, Titlul VI – Integrarea euroatlantică, art. 148-149.

Totodată, pe baza aceleiași Constituţii, Titlul IV – Econo-mia și finanțele publice, art. 139, se prevedea existenţa Curţii

de Conturi cu atribuţii specifice, în baza căreia Parlamentul României a adoptat Legea nr. 94/9 septembrie 1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de Conturi15, în urma căreia, la 1 martie 1993, se reînființează această instituţie supremă

cu rol în controlul modului de formare, administrare şi între-

buinţare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și jurisdicţionale.

14 Decretul nr. 94/1990, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 21/08 februarie 1990, abrogă Legea nr. 2/1973. 15 Legea nr. 94/1992, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224/09

septembrie 1992.

25

Prima şedinţă a Curţii de Conturi a României, 1993

Atât la elaborarea proiectului de lege, cât și la consti-

tuirea Curții de Conturi s-a avut în vedere valorificarea istoriei, tradiţiilor şi jurisprudenței existente înainte de desfiinţarea

Curţii în anul 1949, precum şi numeroasele materiale docu-mentare furnizate de principalele instituții supreme de audit și

de control financiar din Europa. Mai mult, Guvernul Nicolae Văcăroiu (1992-1996) a acordat nou-înființatei Curți de Conturi

a României resursele materiale și financiare în vederea unei eficiente și depline funcționări, la standarde internaționale.

În acest sens, Curtea de Conturi a României a devenit

una dintre instituțiile fundamentale ale statului de drept și autoritate supremă de audit și se bucură de independență

financiară, funcțională, organizatorică și operațională, în con-formitate cu recomandările Declarației de la Lima (1977) și a

Declarației de la Mexico City (2007), privind liniile directoare de control ale finanțelor publice. Misiunea sa este aceea de a

exercita funcţia de control asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale

statului şi ale sectorului public, punând la dispoziţia Parla-mentului, autorităţilor şi instituţiilor publice şi contribuabililor

rapoarte privind utilizarea şi administrarea performantă a acestora, în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate.

Numirea membrilor Curții de Conturi s-a făcut de către plenul reunit al Parlamentului României în luna februarie 1993,

aceştia fiind independenți şi inamovibili în exercitarea man-

26

datului şi supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru

judecători.

Sediul Curţii de Conturi a României

Potrivit Constituţiei României revizuite în anul 2003, Titlul IV – Economia şi finanţele publice, art. 140 – Curtea de

Conturi al Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţio-narea Curţii de Conturi16 și a Hotărârii Plenului Curții de

Conturi nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului pri-vind organizarea si desfășurarea activităților specifice Curții de

Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități17, conducerea Curții de Conturi a României este asi-

gurată de Plenul Curţii de Conturi, format din: preşedinte, doi

vicepreşedinţi, 12 consilieri de conturi – șefi de Departamente, din preşedinte și doi vicepreşedinţi ai Autorității de Audit și din

Secretarul General și autoritățile centrale și teritoriale, ca invitați. Astfel, Curtea de Conturi a României îşi desfăşoară

misiunea în mod autonom, activităţile specifice fiind cele de control şi de audit public extern, care cuprind auditul financiar

şi auditul performanţei și se exercită potrivit programului agreat. Activitatea de relații externe a Curții, în calitate de 16 Republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 282/29 aprilie 2009, cu

modificările ulterioare. 17 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 832/13 decembrie 2010, cu

modificările ulterioare.

27

instituţie supremă de audit, se află în subordinea directă a

Preşedintelui Curții de Conturi și se desfășoară prin Serviciul Relaţii Externe şi Protocol, urmărind cooperarea cu orga-

nizaţiile europene și internaţionale de profil.

AUTORITATEA DE AUDIT (2005-2014)

Autoritatea de Audit este un organism fără personalitate

juridică, organizat în subordinea Curții de Conturi a României,

dar independent din punct de vedere operațional față de

aceasta și faţă de celelalte autorităţi responsabile cu gestio-narea şi implementarea fondurilor comunitare nerambursabile,

conform Legii nr. 200/23 iunie 2005, cu modificările și com-pletările ulterioare18, constituită în vederea îndeplinirii unor

obligaţii în domeniul auditului extern, ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Începând cu anul

2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, atribuțiile Autorității de Audit sunt axate atât pe examinarea

„fondurilor de preaderare, cât și pe cea a fondurilor postaderare”19. Totodată, aceasta poate efectua audit public

extern și asupra altor categorii de fonduri, cu prevederea şi asigurarea resurselor necesare. Totodată, conform pre-

vederilor legislaţiei comunitare, a celei naţionale și a stan-dardelor de audit acceptate pe plan internaţional, Autoritatea

de Audit efectuează audit de sistem şi audit al operaţiunilor.

Cronologic, în contextul pregătirii aderării României la Uniunea Europeană, Curtea de Conturi a României și-a extins

atribuțiile de control asupra utilizării fondurilor puse la dispoziție

18 Legea nr. 200/2005 privind aprobarea OUG nr. 22/2005 pentru com-

letarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi

a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 550/28 iunie 2005. 19 Prin programele PHARE (2005, 2006 și Facilitarea Tranziției), ISPA

(Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare) şi SAPARD

(Programul Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală),

pentru fondurile structurale şi de coeziune, pentru Fondul European de

Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură şi

Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum şi

pentru fondurile care vor fi acordate în perioada postaderare.

28

României de către UE20 și din alte surse de finanțare inter-

națională21. În urma acestor modificări și completări legislative, Regulamentul de organizare și funcționare al Secției de Control

Financiar Ulterior a fost modificat în luna mai 2002, Secția de Control Financiar Ulterior fiind structurată în 8 divizii, dintre

care Divizia a VII-a a devenit Divizia controlului fondurilor des-tinate administrației publice locale, precum și a celor provenite

din asistență financiară acordată de Uniunea Europeană și din alte surse de finanțare internaționale. Ulterior, în anul 2005,

datorită faptului că Divizia a VII-a a Curții nu crea în mod direct obligații de raportare către Comisia Europeană ci, în calitate de

SAI raporta exclusiv Parlamentului României, a apărut nevoia unei independențe operaționale față de atribuțiile curente ale

Curții de Conturi, fapt ce a condus la înființarea unui organism

independent asociat Curții de Conturi a României, decizie agreată de către Comisia Europeană prin scrisoarea de accep-

tanță nr. REGIO I3/GF/NA/pn D(2005) 930253/22.04.2005. Prin urmare, prin Legea nr. 200/23 iunie 200522 a fost înființată

Autoritatea de Audit pentru fondurile acordate României de către Uniunea Europeană și pentru fondurile ce urmau să fie

acordate în perioada postaderare, devenind astfel singura instituţie din România responsabilă pentru efectuarea auditului

extern. Astfel, la data înființării, Autoritatea de Audit era formată din 2 direcții: Direcția de audit ISPA, care cuprindea

Serviciul de audit ISPA, cu 27 de posturi și Direcția de audit SAPARD, care cuprindea Serviciul de audit SAPARD, cu 26 de

posturi, un total de 53 de posturi alocate. Dar, potrivit Legii nr. 200/2005, Autoritatea de Audit urma să realizeze după 1

ianuarie 2007 și auditul aferent fondurilor nerambursabile

alocate României în perioada postaderare, ceea ce a condus la crearea oficiilor regionale de audit la Piatra Neamț, Galați, Călă-

20 Prin modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 prin Legea nr. 77/31

ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 104/7 februarie 2002. 21 Conform Legii nr. 77/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 104/7

februarie 2002. 22 Privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2005

pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții de Conturi.

29

rași, București – Ilfov, Craiova, Timișoara, Cluj Napoca, Alba-

Iulia. Ulterior, în vederea îndeplinirii cerințelor comunitare de audit extern, atât pentru fondurile alocate în perioada de

preaderare cât și pentru fondurile alocate în perioada postaderare, structura organizatorică a Autorității de Audit a

fost completată și modificată, ajungând la un număr de 194 de posturi în anul 2010. La începutul anului 2011, conducerea

Autorității de Audit a efectuat o analiză a principalelor tendințe europene și a capacității administrative a Autorității de Audit,

solicitând suplimentarea schemei de personal cu 30 de posturi, fapt aprobat prin noua structură organizatorică a Autorității de

Audit, în urma Hotărârii Plenului Curții de Conturi nr. 19/7 fe-bruarie 2012.

În prezent, Autoritatea de Audit este condusă de un

preşedinte şi doi vicepreşedinţi numiţi de Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de consilier

de conturi pentru care aceştia au fost numiţi, ale căror mandate nu pot fi reînnoite. În acest sens, pentru orga-

nizarea şi funcţionarea structurilor centrale şi regionale pe care le coordonează, preşedintele Autorităţii emite decizii şi

instrucţiuni, iar fondurile necesare pentru desfăşurarea acti-vităţii Autorităţii de Audit se asigură de la bugetul de stat şi

sunt incluse în bugetul de cheltuieli al Curţii de Conturi. Totodată, în vederea realizării atribuţiilor ce îi revin, Autori-

tatea de Audit poate încheia acorduri cu structurile respon-sabile pentru managementul fondurilor menționate, iar

pentru fondurile comunitare nerambursabile, destinate sus-ţinerii agriculturii şi dezvoltării rurale, Autoritatea îndelineşte

rolul de organism de certificare. Sediul central al Autorității

de Audit este în municipiul Bucureşti, iar în teritoriu se află structurile regionale, autorităţi de management şi/sau orga-

nismele intermediare. În scopul asigurării eficiente a activităţii de audit, în

conformitate cu cerinţele Comisiei Europene, Autoritatea de Audit a elaborat o serie de reguli și proceduri de lucru proprii

cu privire la auditarea diferitelor categorii de fonduri, ce sunt cuprinse în Manualele de audit și în Regulamentul privind

organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de

30

Conturi, precum şi în valorificarea actelor rezultate din aceste

activităţi23, ceea ce face ca autoritatea, prestigiul și reputaţia instituției să fie consolidate, faţă de celelalte entităţi auditate.

În acest sens, Autoritatea de Audit are acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii necesare exercitării atri-

buţiilor sale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice deţi-nătoare; poate încheia contracte cu societăţi specializate sau

cu experţi autorizaţi pentru realizarea unor activităţi, în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale și raportează Comisiei

Europene despre modul de utilizare a fondurilor comunitare nerambursabile menționate, iar principalele constatări şi re-

comandări rezultate în urma auditurilor efectuate sunt incluse în raportul public anual al Curţii de Conturi.

În ceea ce privește cooperarea cu Comisia Europeană,

Autoritatea de Audit urmează prevederile art. 73 din Regu-lamentul 1083/2006, care reglementează baza întâlnirilor

bilaterale24 ce au loc anual, de regulă la Bruxelles, în do-meniul de analiză al opiniilor de audit formulate de către Au-

toritatea de Audit în cursul anului precedent, pe baza cărora Comisia Europeană îşi obţine asigurarea cu privire la funcţio-

narea sistemelor de management şi control, precum şi asigurarea rezonabilă că declaraţiile de cheltuieli transmise

Comisiei sunt exacte, corecte şi complete. Deși reuniunile sunt dedicate perioadei programate, pe agenda întrunirilor se

regăsesc și o serie de subiecte aferente perioadei de pro-gramare 2014-2020.

23 Aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/04.11.2010,

publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538/26 august 2013. 24 REGULAMENTUL (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, din 11 iulie 2006, de

stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de

Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de

abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, care prevede cooperarea

cu autoritățile de audit ale statelor membre, publicat în Official Journal L

210, 31/07/2006 P. 0025-0078.

31

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ALE

CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI Activitatea internațională a Curții de Conturi a României

s-a înscris pe linia adoptată de țara noastră după schimbările

politico-sociale din Decembrie 1989, în raport cu politica de integrare euroatlantică, fiind delimitată convențional în:

perioada anterioară aderării României la Uniunea Europeană (1994-2007) și perioada de după integrarea României în

Uniunea Europeană (ianuarie 2007-prezent). De aceea, dacă în perioada de preaderare la UE putem observa adoptarea

unor măsuri menite să reînnoiască legăturile internaționale ale Curții și să definească locul acestei instituții de control și audit

public extern în noul context global, la nivel european și mon-dial, în cea de-a doua perioadă observăm diversificarea, con-

solidarea și dinamizarea legăturilor internaționale, atât în plan bilateral, cât și multilateral. Concret, aceasta se datorează nu

numai nevoii de cunoaștere reciprocă și a schimbului de expe-riență și de bune practici care să consolideze capacitatea

administrativă a Curții de Conturi a României, cât mai ales dis-

ponibilității instituției de a deveni o parte activă a construcției europene și internaționale și de a contribui la realizarea unor

performanțe sectoriale strategice de interes comun. Sunt relevante, în acest sens, trei mari direcții de

acțiune ale Curții de Conturi a României pe care s-au axat relațiile externe ale acestei instituții cu organizații și asociații

profesionale internaționale de profil, și anume: a. relații cu Uniunea Europeană; b. relații bilaterale și c. relații multi-

laterale. Generic, Curtea de Conturi a României este membră a

următoarelor organizații și asociații profesionale internațio-nale: Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de

Audit (INTOSAI), Organizația Europeană a Instituțiilor Su-preme de Audit (EUROSAI), Comitetul de Contact al

Instituțiilor Supreme de Audit din Uniunea Europeană (CC),

Curtea de Conturi Europeană (ECA) și Asociația Instituțiilor Supreme de Audit ale Finanțelor Publice, care au în comun

utilizarea limbii franceze (AISCCUF).

32

RELAȚII CU UNIUNEA EUROPEANĂ

România este prima ţară din Europa Centrală şi de Est

care a inițiat, în anul 1967, negocieri oficiale pentru încheierea unei serii de acorduri cu Comunitatea Europeană, respectiv cu

Comunitatea Economică Europeană (CEE), concretizate prin semnarea unui Acord, în anul 1974, prin care România era

inclusă în Sistemul Generalizat de Preferinţe și a unui Acord comercial asupra produselor industriale, în anul 1980, care

i-au facilitat schimbul de experiență, tehnologie și de produse.

Mai mult, în anul 1990, după căderea regimului comunist din Europa Centrală și de Est, România a aprofundat relațiile

diplomatice cu Comunitatea Europeană semnând, în anul 1991, un Acord privind Comerţul şi Cooperarea.

Harta Uniunii Europene, 2014

Înființarea Uniunii Europene, în anul 1993, prin Tratatul de la Maastricht, a condus la amplificarea relaţiilor politico-di-

plomatice ale României, care a semnat un Acord de Asociere la UE (Acordul European), în data de 1 februarie 1993, prin care

s-a statuat cadrul juridic şi instituţional de cooperare și s-a stabilit ca obiectiv fundamental pregătirea aderării țării noastre

la Uniunea Europeană. În acest sens, în primăvara anului 1995 s-a reunit la Palatul Snagov Comisia națională de pregătire a

strategiei naționale de aderare a României la Uniunea Euro-

peană, formată din miniștri ai Guvernului Nicolae Văcăroiu

33

(1992-1996), lideri ai partidelor politice reprezentate în Parla-

ment, academicieni, diplomați și personalități ale societății civile. Comisia și-a încheiat lucrările în vara aceluiași an, iar Gu-

vernul României a depus oficial Cererea de aderare a țării noastre la Uniunea Europeană, în data de 22 iunie 1995, înso-

țită de o Declarație politică semnată de toate forțele politice și de Strategia națională, elaborată la Snagov și adoptată de Gu-

vern. Acest acord politic, intrat în vigoare în anul 1995, a repre-zentat un moment istoric de importanță crucială pentru viitorul

României, demonstrând fără echivoc opțiunea fundamentală a țării noastre de aderare la valorile și structurile euroatlantice.

În luna iunie 1999, România înaintează Programul Na-ţional de Aderare la Uniunea Europeană, în baza căruia Co-

misia Europeană recomandă începerea negocierilor de ade-

rare cu țara noastră și solicită elaborarea unei strategii eco-nomice pe termen mediu, pentru ca în luna februarie 2000,

cu prilejul Conferinţei Interguvernamentale România – Uni-unea Europeană, să fie lansat procesul de negociere a ade-

rării României la UE. Totodată, la 29 noiembrie 2000, Ro-mânia a primit 1,6 milioane euro de la Uniunea Europeană

pentru consolidarea capacităților instituționale ale Curții de Conturi a României, prin programul operațional RO 0006.07.

Cu prilejul Consiliul European de la Bruxelles – Belgia din decembrie 2003, s-a stabilit calendarul de aderare a României

la Uniunea Europeană: finalizarea negocierilor în anul 2004, semnarea Tratatului de Aderare în anul 2005 şi aderarea efec-

tivă la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007. Astfel, la 13 apr-ilie 2005 România a primit avizul conform al Parlamentului

European pentru semnarea Tratatului de Aderare, iar la 25

aprilie 2005 a avut loc la Luxemburg semnarea Tratatului de Aderare la UE, pentru ca la Consiliul European din 16-17 iunie

2005 România să participe în noua sa calitate de observator activ la nivelul tuturor instituţiilor Uniunii Europene: Parla-

mentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Euro-pene, Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi, Grupurile de

lucru ale Consiliului, Comitetele şi grupurile de lucru ale Comi-siei Europene, Comitetul Regiunilor şi Consiliului Economic şi

Social. Acest statut i-a permis Românei să îşi exprime punctul

34

de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la

nivel comunitar și să își promoveze interesele naţionale. Important de subliniat este şi faptul că opinia publică a fost fa-

vorabilă integrării României în Uniunea Europeană, fapt de-monstrat de Eurobarometrul de opinie 64.2 intitulat Declinul

încrederii în UE şi al Euro-optimismului. România 2004-200525, desfăşurat în toamna anului 2005.

În plan economic, opțiunea viabilă a României era re-prezentată de aderarea la Comunitatea Europeană, proces

care deschidea perspectiva integrării țării noastre în struc-turile economico-sociale ale Europei Occidentale. Astfel, în

anul 1993, prin semnarea Acordului european de asociere la Uniunea Europeană, România începe oficial tranziția spre

economia de piață, iar pe lângă măsurile de natură econo-

mică și de reformă instituțională a statului, Acordul mai pre-vedea și o intensificare a contactelor politice, precum și un

sistem de monitorizare a standardelor. În domeniul relațiilor externe trebuie avută în vedere

contribuția Curții de Conturi a României la încheierea cu succes a negocierilor de aderare în decembrie 2004, la sem-

narea Tratatului de Aderare în aprilie 2005 și la aderarea efectivă în 1 ianuarie 2007. În acest context, încă de la înfiin-

țarea sa, în anul 1993, Curtea de Conturi a acordat prioritate maximă procesului de integrare a României la Uniunea Euro-

peană, asigurând cadrul instituțional de control și confor-mitate, a inițiat contacte cu instituții similare, observând atât

tradițiile anglo-saxone, cât și pe cele francofone și a căutat să identifice și să valorifice oportunitățile oferite prin fondurile

PHARE, în vederea consolidării capacității instituționale și a

stabilirii unei legături cu Curtea de Conturi Europeană. În anul 1995, relațiile dintre Curtea de Conturi a Ro-

mâniei și Curtea de Conturi Europeană s-au amplificat, iar vizita președintelui André Middelhoek (1993-1995) la Bu-

curești a reprezentat un moment remarcabil în colaborarea dintre cele două instituții de profil, la nivelul Uniunii Europene.

25 Eurobarometrul arăta că încrederea românilor în Uniunea Europeană

era cea mai mare dintre statele membre sau în curs de aderare: apro-

ximativ 64%.

35

Cu acest prilej, în discursul oficial, președintele Curții de

Conturi Europene a afirmat: „După cum cunoaștem cu toții foarte bine, auditorii trebuie să fie cât mai independenți posibil

de Guvern sau de alte grupuri de presiune; cu alte cuvinte, ei nu ar trebui să îngăduie ca ei înșiși să fie influențați de

sentimente. De la ei se așteaptă să ia în considerare doar faptele ca atare, pentru a stabili adevărul. De aceea instituțiile

se numesc adesea Curți, ca și Curțile din Justiție”. Perioada de după aderarea României la Uniunea Euro-

peană la 1 ianuarie 2007 a reprezentat pentru Curtea de Con-turi o evoluție predictibilă, bazată pe eficiență, audit și trans-

parență în utilizarea resurselor financiare ale statului, iar prin Cadrul Financiar Multianual al Uniunii Europene, pentru inter-

valul 2014-2020 este reprezentat bugetul UE pentru o pe-

rioadă de şapte ani, definind plafoanele maxime pentru fiecare domeniu de cheltuieli majore din bugetul Uniunii, priorităţile

politice ale UE pentru anii următori, precum şi contribuţiile şi alocările financiare care ar reveni statelor membre.

Comitetul de Contact al Instituțiilor Supreme de Audit din Uniunea Europeană (CC)

Comitetul de contact al Instituțiilor Supreme de Audit

din Uniunea Europeană este un forum anual care reunește In-

stituţiile Supreme de Audit din statele membre UE şi Curtea de Conturi Europeană, fiind format din cei 28 de președinți de

SAI-uri naționale UE și președintele ECA, precum și din ofițerii de legătură și grupurile și rețelele operative de lucru, cu pre-

ocupări în domeniul auditului fondurilor UE. Comitetul de contact al Instituțiilor Supreme de Audit este autonom, inde-

pendent și fără apartenență politică, are drept obiectiv pro-movarea schimbului de cunoștințe și de experiență spe-

cializată, în scopul îmbunătățirii gestiunii financiare a UE, al bunei guvernări și al facilitării sprijinului reciproc între membrii

săi, dar și coordonarea de inițiative și activități comune și

promovarea de contacte și schimburi de informații cu alte instituții interesate. Limbile oficiale de lucru ale Comitetului de

36

Contact al ISA din Uniunea Europeană sunt: germana,

engleza şi franceza.

Reuniunea membrilor Comitetului de Contact, Estoril – Portugalia, 2012

Prima reuniune a președinților instituțiilor supreme de audit a avut loc în anul 1960 în cadrul Comunității Economice

Europene, iar după înființarea Uniunii Europene, prin Tratatul de la Maastricht din anul 1993, președinții instituțiilor su-

preme de audit și al ECA colaborează în cadrul acestei struc-turi, abordând problemele de interes comun. Astfel, odată cu

introducerea resurselor proprii ca sursă de finanțare a bugetului UE și după extinderea rolului Parlamentului Euro-

pean în domeniul bugetar, s-a dispus constituirea unui orga-nism independent de audit extern pentru Uniunea Europeană

la sfârșitul anilor ’60. În acest sens, Comitetul de contact a jucat un rol decisiv în instituirea Curții de Conturi Europene și

în definirea atribuțiilor acesteia, prin Tratatul de la Bruxelles din anul 1975, care a condus la crearea ECA în anul 1977 și

care a devenit al zecelea membru CC în anul 1978. De-a

lungul anilor, rolul Comitetului de contact în cooperarea dintre instituțiile supreme de audit din statele membre UE și

ECA s-a instituționalizat datorită descentralizării bugetului UE, iar tratatele europene au furnizat temeiul juridic pentru

cooperarea dintre ECA și SAI-urile naționale, care furnizează auditorilor ECA cunoștințe specifice domeniului auditat,

precum și sprijin practic și logistic la nivel local.

37

Reuniunea Comitetului de Contact, Vilnius – Lituania, 2013

Practic, președinții instituțiilor supreme de audit și al ECA se reunesc cel puțin o dată pe an în spiritul respectului

reciproc, al cooperării, transparenței și al schimbului de informații la nivelul UE, precum și al inițierii și coordonării de

activități de audit comune, al unității de poziții și a imple-mentării cadrului de cooperare, iar ședințele sunt pregătite

de către ofițerii de legătură. Între sarcinile acestora se numără și coordonarea planificării activităților de audit efec-

tuate de ECA în statele membre, coordonarea activităților desfășurate de grupurile de lucru pe teme specifice de audit

și schimbul regulat de informații generale. Curtea de Conturi a României a devenit parteneră a

Comitetului de Contact al Instituțiilor Supreme de Audit din Uniunea Europeană, începând cu Reuniunea anuală de la

Varşovia – Polonia din 11-12 decembrie 2006, unde a

participat în calitate de observator activ, alături de Bulgaria, Croaţia și Turcia – ca state candidate la integrarea în UE –,

iar la reuniunea anuală a Comitetului de contact de la Helsincki – Finlanda din perioada 3-4 decembrie 2007, a

obținut statutul de membru cu drepturi depline. Urmare acestui fapt, reprezentanții Curții de Conturi iau parte la cele

8 grupuri de lucru și la rețelele de experți, fiind implicați direct în cadrul Grupului de lucru privind auditul TVA, al

38

Grupului de lucru comun privind activităţi de audit (JWGAA),

al Grupului de lucru privind rapoartele SAI referitoare la gestiunea financiară a fondurilor UE, în Rețeaua de experţi

privind auditul în domeniul agricol și în Grupul de lucru privind cooperarea cu EUROSTAT și INS-urile naționale. De

precizat că domnul Dragoș Budulac, șef serviciu Relații Externe și Protocol al Curții de Conturi a României, este co-

președinte al Grupului de lucru comun al activității de audit. Totodată, domnul Alexandru Costache, director al Direcției 1

din Departamentul 2 al Curții de Conturi a României, este președinte al Grupului de lucru privind taxa pe valoarea

adăugată, iar domnul Dragoș Budulac este co-președinte.

Curtea de Conturi Europeană (ECA)

Curtea de Conturi Europeană (ECA) este instituţia

Uniunii Europene instituită prin Tratatul de la Bruxelles, din

anul 1975, cu scopul de a efectua auditul extern al fon-durilor UE și de a contribui la îmbunătăţirea gestiunii finan-

ciare a UE, jucând rolul de conștiința financiară a UE și gardian independent al intereselor financiare ale cetăţenilor

Uniunii. De la crearea Comunității Economice Europene în anul 1958, această sarcină fusese îndeplinită de o comisie

de audit de mici dimensiuni, care nu dispunea de compe-

tențe și resurse necesare pentru a asigura un audit adecvat al bugetului aflat în creștere progresivă. Astfel, principalul

impuls în crearea Curții de Conturi Europene a venit din partea Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului

European, care, începând cu anul 1973, a militat pentru înființarea unui organism de audit extern la nivel comunitar.

În exercitarea mandatului său, Curtea de Conturi Europeană adoptă decizii în colegiu, cu majoritate de voturi, limbile uti-

lizate fiind cele 28 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, iar Sediul Curții se află la Luxemburg.

39

Sediul Curții Europene de Conturi, Luxemburg

Încă de la început, Curtea a îndeplinit rolul de auditor

extern al Uniunii Europene și a urmărit să îmbunătățească gestiunea finanțelor UE și să contribuie la asigurarea răspun-

derii publice pentru colectarea și cheltuirea bugetului Uniunii, oferind asigurări și consiliere. Treptat, Curtea de Conturi

Europeană a devenit o instituție europeană de sine stătătoare, iar la 1 noiembrie 1993, odată cu intrarea în vigoare a Tra-

tatului de la Maastricht, independența și autoritatea Curții au fost consolidate prin declarația de asigurare anuală (DAS).

Totodată, Curtea de Conturi Europeană a fost recunoscută ca una dintre cele cinci instituţii fundamentale ale Comunităţii

Europene alături de Parlamentul European, Consiliul Europei, Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie. În acest sens, Curtea

a urmărit să îmbunătățească gestiunea finanțelor UE și să

contribuie la asigurarea răspunderii publice pentru colectarea și cheltuirea bugetului UE, oferind asigurări și consiliere.

Rolul Curții de Conturi Europene a devenit și mai pu-ternic, începând cu anul 1999, odată cu intrarea în vigoare a

Tratatului de la Amsterdam, care a reafirmat independența Curții și i-a extins competențele de audit în mai multe domenii

de interes, ce urmăresc lupta împotriva fraudei și i-a creat cadrul juridic să formuleze acțiuni în fața Curții de Justiție

pentru a-și proteja prerogativele față de celelalte instituții ale UE. Totodată, Tratatul de la Nisa din anul 2003 a confirmat

40

principiul conform căruia colegiul Curții trebuie să fie format

din câte un membru din fiecare stat al Uniunii Europene și a subliniat importanța cooperării Curții cu instituțiile naționale de

audit. Mai mult, Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare în anul 2009, a reafirmat mandatul Curții de Conturi și statutul

acesteia de instituție a Uniunii Europene, iar modificările aduse de tratat în ceea ce privește gestiunea și controlul fondurilor

UE, vizează consolidarea competențelor bugetare ale Parla-mentului European și subliniază responsabilitatea statelor

membre pentru execuția bugetului. Concret, structura Curții de Conturi Europeană s-a dez-

voltat în paralel cu evoluția Uniunii Europene, pentru ca de la 9 membri și 120 de angajați, în anul 1977, Curtea să numere

în prezent 28 de membri – repartizați în cinci camere – și

aproximativ 900 de angajați, cu sarcini de natură profesională sau administrativă, care provin din toate statele membre. Iar,

ca instituție de audit aflată pe o poziție egală cu instituțiile supreme de audit din statele membre sau din terțe țări,

Curtea de Conturi Europeană își propune să se afle în prima linie a evoluțiilor din domeniul auditului finanțelor publice,

colaborând cu celelalte instituții supreme de audit în vederea elaborării de standarde profesionale și de bune practici.

Generic, în cei 35 de ani de existență, Curtea de Con-turi Europeană a urmărit să contribuie la îmbunătățirea ges-

tiunii financiare a Uniunii Europene, elaborând proiecte de înaltă calitate, care reflectă evoluțiile din cadrul Uniunii și

nevoile în schimbare ale părților interesate, deoarece UE a primit noi state membre, a dobândit noi competențe și a

creat noi organisme la nivel european, iar toate aceste evo-

luții s-au reflectat în activitatea Curții. De aceea, numărul documentelor elaborate de Curte a crescut considerabil,

ajungându-se ca de la două avize publicate în primul său an de activitate, să se elaboreze rapoarte anuale, declarații de

asigurare, rapoarte anuale specifice, rapoarte speciale, avize și documente de poziție.

Odată cu extinderea Uniunii Europene, Curtea de Conturi Europeană a acordat o atenție deosebită rezultatelor auditului

obținut în urma procesului de accesare și utilizare a fondurilor

41

UE – cu respectarea principiilor de economicitate, eficiență și

eficacitate și a legislației sectoriale –, și s-a concentrat pe suportul oferit de Parlamentul European și de Consiliu, în pri-

vința îmbunătățirii performanței auditului, prin asumarea res-ponsabilității și a transparenței, în special pe timpul procedurii

de descărcare de gestiune, militând pentru excelență în dome-niul auditului finanțelor și al administrației publice.

În acest sens, Curtea de Conturi Europeană funcționează ca o autoritate colegială formată din cei 28 de reprezentanți ai

fiecărui stat membru, numiți de Consiliu cu unanimitate de voturi, după consultarea Parlamentului European, pentru un

mandat de șase ani, care poate fi reînnoit. Aceștia, alături de personalul de audit, sunt organizați în cinci camere, dintre

care patru au competențe legate de audit, iar cea de a cincea,

denumită Camera CEAD, are un caracter orizontal. Preșe-dintele Curţii de Conturi este ales de cei 28 de membri din

rândul lor, pentru un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit, iar decanul fiecărei camere este ales de membrii ei pentru un

mandat de doi ani, care poate fi reînnoit. Curtea de Conturi a României este reprezentată la

Curtea de Conturi a Uniunii Europene începând cu anul 2007, inițial prin domnul Ovidiu Ispir (2007-2013), fost consilier de

conturi al Curţii de Conturi a României, care a îndeplinit un mandat de șase ani în cadrul Camerei a IV-a, iar în prezent

prin domnul George Pufan (2013-prezent), fost secretar ge-neral al Curții de Conturi a României, care este membru al

Camerei a II-a, pentru un mandat de șase ani, la care se adaugă personalul de audit.

RELAȚII BILATERALE

România a dezvoltat relații politice, diplomatice, eco-

nomice și culturale bilaterale încă de timpuriu, semnând tratate economice, comerciale și de promovare a inves-

tițiilor, care au consolidat imaginea de țară și au construit brandul național, iar după transformările democratice din

Decembrie 1989 a inițiat o serie de acorduri care se disting prin soliditate şi amploare și care s-au materializat prin

42

semnarea unor documente parteneriale strategice şi relaţii

speciale cu 12 state. Astfel, în cadrul acestui amplu proces bilateral caracterizat prin flexibilitate și dinamică, Curtea de

Conturi a României și-a manifestat preocuparea de a dez-volta activitatea internațională pe plan bilateral încă de la

înființarea sa, în anul 1993. În acest sens, pe linia cooperării externe cu Instituţiile

Supreme de Audit, Curtea de Conturi a României a încheiat acorduri de cooperare bilaterală cu SAI-uri din următoarele

state: Albania – semnat la Tirana în 26 iunie 2003; Bulgaria – semnat la Ruse în 11 septembrie 2003; Cehia – semnat la

Praga în 19 iunie 2005; China – semnat la Beijing în 06 septembrie 2004; Croaţia – semnat la Zagreb în 19 septembrie

2005; Danemarca – semnat la Stockholm în 06 decembrie

2005; Federaţia Rusă – semnat la Moscova în 04 iulie 2003; Georgia – semnat la Kutaisi în 27 octombrie 2010; Republica

Coreea – semnat la București în 28 iunie 2013; Republica Macedonia – semnat la Skopje în 19 iunie 2003; Malta –

semnat la Valletta în 29 mai 2007; Polonia – semnat la București în 26 septembrie 2000 și completat cu un Plan de

Acțiune Comun, semnat la Varșovia în 21 iunie 2004; Republica Moldova – semnat la Chișinău în 28 martie 2006 și completat

cu un Plan de Acțiune Comun, semnat la Chișinău în 05 iunie 2013; Slovacia – semnat la Bratislava în 22 noiembrie 2004 și

Venezuela – semnat la Caracas, în 13 noiembrie 2007. Din istoria relațiilor internaționale cu caracter bilateral

ale Curții de Conturi a României, amintim: prima întâlnire care a avut loc în data de 14 aprilie 1993 la București, cu Depar-

tamentul Controlului de Stat din Republica Moldova, prilej cu

care a avut loc o discuție informală între domnul Ioan Bogdan, președintele Curții și domnul Mircea Iuga, șeful de Depar-

tament, urmată de semnarea unui Protocol de cooperare, între părți. Aceasta a fost urmată, în perioada 8-24 noiembrie

1993, de vizita unei delegații a Curții de Conturi a României la Chișinău, care a vizat acordarea de consultanță pentru înfiin-

țarea Curții de Conturi a Republicii Moldova.

43

Vizita delegaţiei Curţii de Conturi a României condusă de domnul preşedinte Ioan Bogdan, la Ministerul Supervizării

din R.P.Chineză, 1995

În perioada 2-7 august 1994, președintele Curții de Con-

turi a României, domnul Ioan Bogdan, a vizitat Oficiul Național de Audit al Regatului Unit al Marii Britanii, unde a avut mai

multe contacte informale cu privire la modul de funcționare a

modelului anglo-saxon de instituție supremă de audit și pentru a identifica modalități concrete de cooperare între cele două

instituții. Mai mult, o delegație a Curții de Conturi condusă de domnul Ioan Bogdan, președinte al Curții, a efectuat o serie

de trei vizite de documentare la instituțiile similare din Franța, Spania și Portugalia, în perioada 2-16 aprilie 1995.

De subliniat este și faptul că în perioada 21-28 mai 1995, președintele Curții de Conturi Europene, domnul André

Middelhoek, a întreprins o vizită la București pentru a discuta cu președintele Curții de Conturi a României, domnul Ioan

Bogdan, diferite aspecte ale strategiei referitoare la rolul și locul Curții de Conturi Europene și relațiile acesteia cu SAI-

urile naționale, în vederea viitoarei lărgiri a Uniunii Europene. Totodată, în perioada 11-12 octombrie 1995, o dele-

gație a Curții de Conturi a României, condusă de domnului

Ioan Bogdan, președinte al Curții de Conturi, a vizitat Ministerul Supervizării din Republica Populară Chineză, prilej

cu care a avut mai multe întrevederi cu caracter bilateral,

44

urmate de un angajament reciproc privind o viitoare coope-

rare între cele două instituții de profil.

Lansare primului Program de Twinning sub președinția domnului Ioan Condor, Palatul Parlamentului, 2001

Ulterior, agenda Curții de Conturi a României a inclus

vizita SAI-urilor din Italia, Spania și Republica Moldova, iar președinții instituțiilor omoloage din Ungaria, China,

Finlanda, Danemarca, Republica Moldova, Venezuela și Malta au vizitat Curtea de Conturi a României. Astfel, după

perioada de început a anilor 1993-1997, când România urma procesul de aderare la Uniunea Europeană, relațiile

bilaterale ale Curții de Conturi au continuat să se dezvolte

progresiv, ajungându-se în prezent la o planificare viitoare a acestor acțiuni, pe un interval de 2-3 ani. De asemenea,

începând cu anul 2000 și până în prezent au avut loc mai multe vizite bilaterale, ocazie cu care au fost semnate

acorduri de cooperare și memorandumuri de înțelegere, unele dintre acestea fiind detaliate și prin planuri de acțiuni

concrete, ce vizează implementarea și extinderea preve-derilor acestor acorduri la nivel teritorial.

45

Întrevederea dintre domnii Dan Drosu Şaguna, preşedinte al Curţii de Conturi a României și Clodosbaldo Russian,

preşedinte al Curţii de Conturi din Venezuela, Bucureşti, 2006

În acest sens, pot fi privite ca ilustrative acțiunile

întreprinse de domnul Nicolae Văcăroiu, președintele actual al Curții de Conturi a României, fost prim-ministru al

României (1992-1996), președinte al Senatului României (2000-2004/2004-2008) și președinte interimar al României

(20 aprilie-23 mai 2007), care a dezvoltat relații bilaterale cu Instituțiile Supreme de Audit din: China – 2011, la

București și 2012, la Beijing; Coreea – 2013, la București; Georgia – 2009, la București și 2010, la Tbilisi; Germania -

2011, la București și 2012, la Bonn; Slovacia – 2010, la

Bratislava și 2011, la București; și Spania – 2011, la Bucu-rești și 2013, la Madrid.

46

Întâlnirea dintre domnii Nicolae Văcăroiu, preşedinte al

Curţii de Conturi a României și Dieter Engels, preşedinte al Curţii Federale de Audit a Germaniei, Bucureşti, 2011

În intervalul 1995-2000, Curtea de Conturi a României a participat la conferințe și seminarii organizate în rețeaua

de cooperare bilaterală a SAI-urilor din statele candidate la aderarea în Uniunea Europeană, precum și la numeroase

reuniuni informale cu instituții omoloage din alte state sau de pe alte continente. Astfel, în perioada 6-22 octombrie

1995, o delegație a Curții de Conturi a României, condusă de domnul Ion Nicolae Vulpescu, vicepreședinte al Curții de

Conturi, a participat la a VII-a Conferință internațională

împotriva corupției, care a avut loc în Republica Populară Chineză. Iar, din anul 2000, reprezentanții Curții de Conturi

ai României au fost invitați să participe, cu statut de ob-servator, la Comitetul de Contact al Președinților SAI-urilor

din statele membre ale Uniunii Europene și la Întâlnirile Ofițerilor de legătură, pentru ca, începând cu anul 2002, să

participe la primul Grup de lucru al SAI-urilor din statele candidate la aderarea la UE și anume la Grupul de lucru

privind Manualul de Audit, coordonat de ECA și SIGMA. În planul relațiilor bilaterale, în perioada 2001-2007 au

fost demarate 3 programe de înfrățire instituțională finan-țate din fonduri nerambursabile PHARE, care au avut ca

parteneri principali SAI-urile din Marea Britanie și Grecia (2001-2003), respectiv din Spania și Germania (2003-

47

2005/2005-2007), care s-au concretizat prin schimb de

experiență, consolidare instituțională și standarde de audit. Relevant este și faptul că în luna decembrie 2002 Curtea

de Conturi a României a găzduit la București Reuniunea președinților Instituțiilor Supreme de Audit din țările Europei

Centrale și de Est, la care au participat și: Cipru, Malta și Turcia, ca țări candidate UE și ECA. Reuniunea a fost co-

prezidată de domnul Dan Drosu Șaguna, președinte al Curții de Conturi a României și de domnul Maarten Engwirda,

membru al Curții de Conturi Europene. Cu această ocazie, Curtea de Conturi a României a devenit copreședinte al

Grupului de lucru privind cooperarea cu SAI-urile din statele candidate, redenumit ulterior Grupul de lucru comun privind

activități de audit, care avea ca scop principal facilitarea

cooperării profesionale dintre SAI-urile din statele membre UE – copreședinte al acestui grup de lucru fiind reprezentantul

Oficiului Național de Audit al Marii Britanii - și SAI-urile din statele candidate la aderarea în UE. Mai mult, în anul 2003

ofițerul de legătură al Curții de Conturi a României a fost desemnat să prezideze întâlnirile ofițerilor de legătură ai SAI-

urilor din statele candidate, sarcină ce i-a revenit până la mo-mentul aderării României la UE. De remarcat că cele mai

reprezentative produse ale acestui cadru de cooperare au fost elaborarea unui Ghid de bune practici în procesul de twinning

și a unui Raport consolidat ce cuprindea derularea unui audit paralel privind auditul unor proiecte finanțate din fonduri

europene, ambele fiind aprobate la Reuniunea Președinților SAI-urilor din statele candidate, ce a avut loc la Skopje –

Macedonia în anul 2007.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în 1 ianuarie 2007, implicarea Curții de Conturi a României în sfera

relațiilor bilaterale s-a făcut prezentă în majoritatea grupurilor sau rețelelor de cooperare, care au funcționat sau func-

ționează în cadrul Comitetului de Contact, dar și la nivel insti-tuțional colateral. De aceea, în anul 2010, Curtea de Conturi a

României a redevenit copreședinte al Grupului de lucru comun privind activități de audit (JWGAA), care deține această poziție

împreună cu SAI Cehia. Mai mult, Curtea de Conturi a

48

României deține în prezent copreședinția, prin rotație, a unui

alt grup de lucru important al Comitetului de Contact și anume Grupul de lucru privind auditul TVA (VAT WG). Aceste grupuri

reprezintă principalul instrument prin care CC al Uniunii Europene sprijină SAI-urile din statele candidate și potențial

candidate în eforturile acestora de consolidare instituțională și facilitează contactul acestora cu SAI-urile din statele membre

UE, furnizând sprijin profesional, logistic și tehnic pentru îndeplinirea obiectivelor rețelei menționate, fapt de care a

beneficiat Croația, al 28-lea stat membru al UE.

Delegația Curții de Conturi a României în vizita de lucru la Curtea de Conturi a Republicii Modova, 2013

Trebuie subliniat faptul că la nivelul conducerii supe-

rioare a Curții de Conturi a României reprezentanții acestei instituții au participat, în fiecare an, la lucrările Comitetului de

Contact – deținând statutul de observator, în perioada 2000-2006 și de membru, începând cu anul 2007 – aducându-și

contribuția instituțional la activitatea acestor reuniuni. Tot-odată, Curtea de Conturi a României participă la cele mai noi

activități desfășurate în contextul actual al UE, ca de exemplu Grupul operativ constituit pentru Rezoluția 6/2012 a Comite-

tului de Contact referitoare la sarcinile și rolul auditului public

extern în lumina noilor evoluții referitoare la guvernanța economică a Uniunii Europene și la Grupul de lucru privind

Standardele internaționale și europene de contabilitate IPSAS/EPSAS.

49

RELAȚII MULTILATERALE

În cadrul politicii externe deschise către cooperarea cu

toate statele lumii, România întreţine relaţii diplomatice cu

184 de state membre ale ONU, la care se adaugă Sfântul Scaun, Ordinul Suveran Militar de Malta şi Palestina, inițiind o

serie de acorduri ce se disting prin soliditate şi amploare. Astfel, în cadrul acestui amplu proces de relații externe, apro-

fundat începând cu schimbările democratice din Decembrie 1989, Curtea de Conturi a României și-a continuat parte-

neriatul cu INTOSAI, la care s-a adăugat EUROSAI (1990) și AISCUF (2001), manifestându-și preocuparea de a dezvolta

activitatea internațională pe plan multilateral.

Organizația Internațională a Instituțiilor

Supreme de Audit (INTOSAI)

Reprezentanta comunității internaționale de audit gu-

vernamental extern, Organizația Internațională a Instituțiilor

Supreme de Audit (INTOSAI), a luat ființă în anul 1953 la Congresul internaţional de la Havana, la inițiativa domnului

Emilio Fernandez Camus, viitor președinte al Instituției Supreme de Audit a Cubei, având ca motto: „Experientia

mutua omnibus prodest”, când 34 de SAI-uri naţionale au hotărât să se întâlnească pentru prima dată, împărtășindu-și

experiența, preocupările și viziunea într-o lume dinamică, care a condus la fondarea INTOSAI.

Încă de la început, INTOSAI s-a definit ca o organizație autonomă, independentă și apolitică, oferind un cadru insti-

tuțional pentru autoritățile naționale supreme de audit, care au ca valori comune dezvoltarea unitară a auditului guverna-

mental, transferul de cunoștințe și perfecționarea profesională,

numărând în prezent 192 de membri de drept și 5 membri asociați. Astfel, INTOSAI reunește câte un membru din fiecare

țară parte cu drept de vot, care îi deleagă pe cei 18 membri ISA ce formează Consiliul de conducere al organizației,

operând prin consultare și consens, indiferent de dimensiunea

50

geografică sau de puterea economică a statelor, organizând

câte un congres la fiecare trei ani, într-o altă țară. Limbile oficiale utilizate sunt araba, engleza, franceza, germana și

spaniola, auditorul general al Austriei este secretarul general al INTOSAI, iar sediul central se află la Viena – Austria.

INTOSAI are statut consultativ special pentru Consiliul Econo-mic și Social (ECOSOC) al Națiunilor Unite, promovând buna

guvernare și combaterea corupției, și dezvoltă parteneriate cu alte organizații: Uniunea Interparlamentară (UIP), Federația

Internațională a Contabililor (IFAC), Institutul Auditorilor Interni (IIA), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Eco-

nomică (OCDE), Banca Mondială ș.a. Astfel, primele contacte dintre instituțiile specializate ale

României în domeniul controlului și auditului public și Orga-

nizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit datează din anul 1962, când delegația Direcției Control Financiar a

participat, în calitate de observator, la cel de-al IV-lea Congres INTOSAI, care a fost găzduit la Viena de Curtea de Conturi a

Republicii Austria. În anul 1965, Direcția Control Financiar a participat la Congresul al V-lea al INTOSAI, care a fost găzduit

la Ierusalim de Oficiul Controlului de Stat din Israel. În anul 1968, cu prilejul celui de-al VI-lea Congres INTOSAI, care a

fost găzduit la Tokyo de Consiliul de Audit din Japonia, România devine în mod oficial membru al INTOSAI. Iar între

anii 1977-1989, Curtea Superioară de Control Financiar a luat act de lucrările Congreselor VIII–XII INTOSAI.

Participarea internațională a vizat încurajarea schimbului de idei și experiență dintre instituțiile supreme de audit guver-

namental extern, responsabilitatea, transparența, buna gu-

vernare și anticorupția, dar și standardele profesionale adop-tate de INTOSAI încă de la întemeierea sa, în anul 1953, cu

observarea regulamentului din anul 1968, a modificărilor survenite în anul 1977, a adoptării statutului organizației, în

anul 1992, precum și a modificărilor succesive din anii 2001, 2004 și 2007, care au permis adoptarea Planului Strategic

INTOSAI pentru intervalul 2005-2010.

51

Participarea la al XX-lea simpozion INTOSAI, Viena, 2008

Așa cum a fost precizat anterior, situația participării in-ternaționale a României se schimbă radical după trans-

formările socio-politice din anul 1989, când reprezentanții

instituțiilor de control și audit iau parte la toate Congresele INTOSAI care au urmat, dar mai ales începând cu anul

1992, de când s-a reînființat Curtea de Conturi a României. Ulterior, în funcție de interesele sale strategice, Curtea

de Conturi a României a devenit membră a mai multor grupuri de lucru, comitete și subcomitete INTOSAI, unele

dintre acestea îndeplinindu-și misiunea și dizolvându-se, ca de exemplu Grupul de lucru privind auditul privatizării, iar

altele noi s-au înființat și continuă să funcționeze. La nivelul grupurilor de lucru al INTOSAI, Curtea de

Conturi a României a devenit membru al Grupului de lucru privind auditul Mediului (WGEA) în anul 1993, afirmându-și

interesul pentru aceeași problematică la nivel regional, prin EUROSAI (1999). În acest sens, Curtea de Conturi a participat

la lucrările Congresului Mondial INTOSAI (WGEA) cu tema

Justiţia, buna guvernanță şi legislația privind sustenabilitatea mediului, organizat în parteneriat cu Programul Naţiunilor

Unite pentru Mediu (UNEP), desfășurat în perioada 17-20 iunie 2012 la Rio de Janeiro – Brazilia. Reprezentantul Curții de

Conturi la acest congres a fost domnul Dumitru Alămîie, consilier de conturi, șeful departamentului IX, care a pregătit

și susținut un material cu tema Rolul Curţii de Conturi a României în Auditul Mediului şi Dezvoltării Durabile.

52

Broșura Rolul Curţii de Conturi a României în

Auditul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2012

Astfel, una dintre primele participări ale nou înfiinţatei

Curți de Conturi a României a fost la cea de-a 38-a reuniune a

Comitetului Director al INTOSAI, care a avut loc la Viena – Austria în perioada 10-11 mai 1993. De asemenea, repre-

zentanți ai Curții de Conturi au participat sau au luat act de lucrările următoarelor întruniri: al 12-lea Seminar privind Rolul

Instituțiilor Supreme de Audit în combaterea corupției și a gestionării defectuoase, care s-a desfășurat la Viena – Austria

în perioada 21-25 octombrie 1996; al 13-lea Seminar privind Rolul Instituțiilor Supreme de Audit în auditul Lucrărilor Publice,

care s-a desfășurat la Viena – Austria în perioada 16-20 martie 1998; de Reuniunea anuală a Grupului de lucru privind Auditul

privatizării, reglementării economice şi parteneriatelor public-private, care s-a desfășurat la Moscova – Rusia în anul 2009; al

14-lea Seminar privind Auditul sistemelor de sănătate, de îngrijire publice de Instituțiilor Supreme de Audit, care s-a

desfășurat la Viena – Austria în perioada 27-31 martie 2000; al

15-lea Seminar privind Rolul Instituțiilor Supreme de Audit în auditul de Agricultură, care s-a desfășurat la Viena – Austria în

perioada 08-12 aprilie 2002; al 16-lea Seminar cu tema Rolul Instituțiilor Supreme de Audit în auditarea utilizării fondurilor în

domeniul educației, care s-a desfășurat la Viena - Austria în

53

perioada 31 martie-4 aprilie 2003; al 17-lea Seminar privind

Independența Instituțiilor Supreme de Audit, care s-a des-fășurat la Viena – Austria, în perioada 19-23 aprilie 2004; al

18-lea Seminar cu tema Aplicarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) în auditul de e-guvernare: O strategie

pentru eficiență, transparență și responsabilitate, care s-a des-fășurat la Viena - Austria în perioada 18-22 aprilie 2005; al 19-

lea Simpozion cu tema Valoarea și beneficiile auditului guverna-mental într-un mediu al globalizării, care s-a desfășurat la

Viena – Austria în perioada 28-30 martie 2007; al 20-lea Sim-pozion cu tema INTOSAI: partener activ în rețeaua anti-

corupție internațională; Asigurarea transparenței pentru pro-movarea securității sociale și reducerea sărăciei, care s-a

desfășurat la Viena – Austria în perioada 11-13 februarie 2009;

la Simpozionul cu tema Rolul Instituţiilor Supreme de Audit din cadrul UE, în contextul actualei crize financiare şi economice,

care s-a desfășurat la Luxembourg în februarie 2009; la Întâl-nirea Grupului de lucru internaţional pe tema Auditul coor-

donat referitor la facilităţile fiscale, care a avut loc la Bonn – Germania în februarie 2009, precum și Reuniunea anuală a

Grupului de lucru pentru Auditul privatizării, reglementării eco-nomice şi parteneriatelor public-private, care s-a desfășurat la

Moscova – Rusia în martie 2009. De subliniat că reprezentanții Curții de Conturi a Ro-

mâniei iau parte la activitățile desfășurate sub egida Comitetu-lui Standarde Profesionale (PSC) în cadrul: Sub-comitetului

Standarde de Control Intern (ISC) și Subcomitetului Audit de Conformitate (CAS), precum și la Comitetului de Schimb de

experiențe (KSC), în cadrul: Grupului de lucru privind datoria

publică (WGPD) și Grupului de lucru privind auditul mediului (WGEA).

În acest sens, menționăm participarea Curții de Conturi la lucrările celui de-al XX-lea Congres al INTOSAI, care a avut

loc la Johannesburg – Africa de Sud în perioada 22-27 noiem-brie 2010, a cărui temă a fost: Valoarea şi beneficiile Insti-

tuţiilor Supreme de Audit. Auditul mediului şi dezvoltarea durabilă, urmată de Declarația sud-africană privind stan-

dardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit și

54

control (ISSAI). Delegaţia Curţii de Conturi a fost formată din

doamna Elena Doina Dascălu, vicepreşedinte al Curții, domnul Dumitru Alămîie, consilier de conturi, domnul Mihai Sandu

Capră, consilier de conturi și domnul Marius Vorniceanu, co-silier de conturi.

Nu în ultimul rând, trebuie amintită participarea Curții de Conturi la lucrările celui de-al XXI-lea Congres INTOSAI,

ce a avut loc la Beijing – China în perioada 20-27 octombrie 2013, a cărui temă a fost: Auditul și guvernanța națională.

Rolul SAI-urilor în asigurarea sustenabilității pe termen lung a politicilor financiare. Astfel, Curtea de Conturi a fost repre-

zentată de domnul Mircea Popescu, vicepreşedinte al Curții, însoțit de doamna Constanța Anca Donovici, consilier de

conturi și domnul Mihai Hură, consilier de conturi.

Organizația Europeană a Instituțiilor Supreme de Audit (EUROSAI)

Ideea înființării unei autorități europene a instituțiilor de audit datează din anul 1953, odată cu înființarea INTOSAI. Dar,

primele demersuri în vederea înființării EUROSAI au avut loc în

anul 1974, cu prilejul Congresului al VIII-lea al INTOSAI de la Madrid – Spania. Mai mult, în intervalul 1975-1989 Comitetul

de contact al șefilor ISA din țările Comunității Economice Europene a deschis calea pentru demararea proiectului de

înființare și a adoptării statutului EUROSAI. Drept urmare, în iunie 1989, la Congresul al XIII-lea al INTOSAI care a avut loc

la Berlin – Germania, a fost adoptată Declarația de la Berlin, care conținea acordul de creare a Organizației Europene a

Instituțiilor Supreme de Audit – EUROSAI. În acest sens, în noiembrie 1990 a avut loc la Madrid – Spania Conferința de

constituire și primul Congres EUROSAI, prilej cu care 29 de SAI-uri europene împreună cu Curtea Europeană de Conturi au

ales președintele, consiliul de conducere și au adoptat Statutul EUROSAI, iar sediul permanent și Secretariatul General al orga-

nizației a fost stabilit la Madrid, în cadrul Curții de Conturi a

Spaniei. Limbile oficiale de lucru ale EUROSAI sunt engleza, franceza, germana, spaniola şi rusa. Congresele EUROSAI se

organizează cu o periodicitate de 3 ani.

55

Congresul al VII-lea al Organizaţiei Europene a Instituţiilor Supreme de Audit (EUROSAI), Polonia, 2008

În prezent, EUROSAI este unul dintre grupurile regionale ale INTOSAI, alături de OLACEFS, AFROSAI, ARABOSAI,

ASOSAI, PASAI și CAROSAI și constituie, împreună cu cei 192 de membri titulari și 5 membri asociați ai instituțiilor supreme

de audit – ISA, un organism de sprijin al Organizației Națiu-nilor Unite, având ca obiectiv promovarea cooperării institu-

ționale dintre membrii ISA, în vederea încurajării schimbului de informații și documente, a avansării studiului de audit în

sectorul public și pentru a armoniza terminologia în domeniul auditului public.

La nivel european, experții români în audit din Ministerul de Finanțe au reprezentat România încă de la Primul Congres

EUROSAI, care a avut loc la Madrid – Spania, în anul 1990. Ulterior, odată cu reînființarea Curții de Conturi a României, în

anul 1993, reprezentanții instituției au participat la toate

congresele EUROSAI, fiind desemnați membri în Comitetul de Conducere EUROSAI pentru perioada 1993-1996.

De asemenea, Curtea de Conturi a României a con-siderat oportun să participe, încă din anul 1993, la toate

grupurile de lucru ale EUROSAI – în prezent existând 2 grupuri de lucru, 2 grupuri operative şi un comitet de monitorizare –,

prin reprezentanții din: Grupul de lucru privind auditul mediului (1999); Grupul de lucru privind Tehnologia Infor-

56

mației IT (2002) și Grupului Operativ privind Auditul și Etica

(2011). Mai mult, vorbind despre activitatea curentă, Curtea de Conturi a României este membră a două din cele patru

Echipe de Obiectiv, organizate în vederea facilitării imple-mentării obiectivelor strategice ale EUROSAI, pentru perioada

2011-2017 și anume: Echipa de Obiectiv 1. Construcția capa-cității instituționale și Echipa de Obiectiv 2. Standarde Profe-

sionale, unde contribuie prin profesionalismul său la realizarea cu succes a obiectivelor strategice propuse.

Ulterior, Curtea de Conturi a României a participat la Reuniunea Comitetului Director al EUROSAI, desfășurată la

Palermo – Italia, în perioada 2-3 decembrie 1993. Cu acel prilej s-a decis ca un seminar cu tema Relația Curților de

Conturi cu Parlamentul, controlul intern, jurisdicția și mass-

media, să fie pregătit de către Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a Italiei, și să fie organizat în România.

Participanții la Seminarul EUROSAI, Neptun, 1995

În acest sens, în perioada 4-7 septembrie 1995 a avut loc seminarul EUROSAI menționat, care a fost organizat în stațiu-

nea Neptun de pe Malul Mării Negre, în apropierea orașului Constanța – România. La acest seminar au participat delegații

din 31 de SAI-uri membre ale EUROSAI, din totalul de 38 de membri la acea dată, demnitari români, observatori, jurnaliști

ș.a., iar materialele prezentate au constituit o bogată sursă de informare, precum și un mijloc de documentare a politicilor sec-

toriale viitoare. Astfel, printre participanți, remarcăm prezența

57

domnului dr. Franz Fiedler, președintele SAI Austria și Secretar

General al INTOSAI, a doamnei Inga Britt Ahlenius, președinte SAI Suedia și președinte în exercițiu al EUROSAI, a doamnei

Milagros Garcia Crespo, președinte al SAI Spania și Secretar General al EUROSAI, precum și a domnilor Yuri Y. Boldyrev,

președinte al SAI Federația Rusă și Ion Ciubuc, președinte al SAI Republica Moldova, în calitate de noi membri ai EUROSAI.

Participare la a XI-a reuniune anuală EUROSAI WGEA, Praga – Republica Cehă, 2013

De subliniat că, Curtea de Conturi a României împreună cu EUROSAI va găzdui în luna aprilie 2014, la Poiana Brașov –

România, Reuniunea Grupului Operativ privind Auditul și Etica al EUROSAI.

Asociația Instituțiilor Supreme de Audit

(AISCCUF)

Asociația Instituțiilor Supreme de Audit ale Finanțelor Pu-blice (AISSCUF) reunește Instituțiile Supreme de Audit, care

au în comun limba franceză și tradițiile francofone. Aceasta a fost fondată la data de 22 septembrie 1994, în Paris – Franța,

ca parte activă a Organizației Internaționale a Francofoniei, cu

participarea a 18 instituții supreme de audit; iar cu prilejul Adunării Generale de la Marrakech – Maroc, din 28 ianuarie

2008, a fost adoptat noul Statut, prin care se definesc liniile generale de acțiune ce sprijină democrația financiară și dez-

voltarea statului de drept, principii și norme de bază stabilite de INTOSAI.

58

Generic, activitatea Asociației Instituțiilor Supreme de

Audit ale Finanțelor Publice este coordonată de Adunarea Generală, prin Biroul AISSCUF, care se întrunește o dată pe an

în sesiune ordinară, de regulă la sediul asociației, și este format din președinte, trei vicepreședinți, trezorierul (este

Curtea de Conturi a Belgiei), secretarul general (asigurat de Curtea de Conturi a Franței) și secretarul Comitetului de

experți, la care se adaugă președinții de onoare. Președintele AISSCUF este ales de Adunarea Generală pentru un mandat

de trei ani, care nu poate fi reînnoită, iar președinții de onoare participă la deliberările Biroului în calitate de consultanți.

Participare la Conferința AISCCUF, Rabat – Maroc, 2013

Curtea de Conturi a României a luat parte începând cu anul 2001, în calitate de observator, la toate acțiunile AISCCUF,

iar la data de 9 noiembrie 2009 a devenit oficial unul dintre membrii de drept ai acestei asociații. Între cele mai recente

participări ale reprezentanților Curții de Conturi a României, pot fi menționate: participarea la Conferința AISCCUF asupra

dreptului bugetar și aplicarea acestuia, organizată în Monaco – Principatul Monaco, care s-a desfășurat în perioada 13-15

octombrie 2010, precum și participarea la Conferința Eva-luarea performanței Instituțiilor Supreme de Audit francofone:

convergențe și specificități, care a avut loc la Rabat – Maroc în perioada 7-8 noiembrie 2013, la care au fost prezente 22 de

SAI-uri membre AISCCUF, reprezentanți ai Băncii Mondiale și ai IDI. Delegatul Curții de Conturi a fost doamna Verginia

Vedinaș, consilier de conturi.

59

ÎN LOC DE CONCLUZII

Curtea de Conturi a României este una dintre insti-

tuţiile fundamentale ale statului de drept, întemeiată în anul 1864, care se bucură de independenţă financiară, funcţio-

nală, organizatorică şi operaţională, în conformitate cu reco-

mandările Declarației de la Lima (1977) și a Declarației de la Mexico City (2007), privind exercitarea funcţiei de control

asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public,

punând la dispoziţia Parlamentului, autorităţilor şi institu-ţiilor publice şi a contribuabililor rapoarte privind utilizarea şi

administrarea conformă a acestora, în condiţii de economi-citate, eficienţă şi eficacitate.

Misiunea Curții de Conturi a României vizează urmă-toarele obiective strategice: verificarea gestionării şi utili-

zării corecte şi performante a fondurilor publice; protejarea intereselor financiare ale statului român şi ale Uniunii Euro-

pene; consolidarea capacităţii instituţionale a Curţii de Con-turi, ca instituţie profesionistă independentă, obiectivă, res-

ponsabilă, credibilă, transparentă, echidistantă politic şi efi-

cientă de control şi audit public extern; asigurarea armo-nizării modului de funcționare cu standardele internaţionale

adoptate de Organizaţia Internaţională a Instituţiilor Supre-me de Audit (INTOSAI) şi cu Liniile Directoare Europene de

implementare a acestora și implementarea cadrului legislativ în domeniul auditului public extern, pe măsura evoluţiei

bunelor practici internaţionale. În domeniul Relațiilor internaționale, Instituția Supre-

mă de Audit a României – formată din Curtea de Conturi, cu Autoritatea de Audit – este o instituție autonomă, modernă

și eficientă, iar activitatea bi- și multilaterală a acesteia este

60

remarcabilă atât la nivel european, cât și la nivel inter-

național, în cadrul mai multor organizații de profil: Comitetul de Contact al Instituțiilor Supreme de Audit din Uniunea

Europeană, Curtea de Conturi Europeană, Organizaţia Inter-naţională a Instituţiilor Supreme de Audit, Organizaţia Euro-

peană a Instituţiilor Supreme de Audit, Asociaţia Instituţiilor Supreme de Audit ale Finanțelor publice ș.a., contribuind la

creşterea responsabilităţii în utilizarea şi administrarea fon-durilor publice, la combaterea risipei, fraudei şi instaurării

disciplinei financiare şi la îmbunătățirea standardelor profe-sionale sectoriale.

61

62