Jurisprudenta CEDO, Articolul 10, "Libertatea de exprimare"

1. Curtea observă că la originea criticii cu caracter profesional la adresa lui C.C. se afla comunicatul de presă din 2 aprilie 2001 al Curţii de Apel şi al Tribunalului Constanţa, care anunţa o cercetare disciplinară privind activitatea profesională a judecătorului C.C. în acest context. Curtea consideră câ reclamanta a acţionat cu bună-credinţă. scopul articolului fiind de a informa publicul despre un subiect de interes general. (Cauza Cornelia Popa împotriva României (Cererea nr. 17.437/03), din 29 martie 2011, definitivă la 29 iunie 2011, paragraful 37 http://jurisprudentacedo.com/Cornelia-Popa-c.-Romaniei-Incalcarea-liberatii-de-exprimare.html).2. Curtea reaminteste ca este esentiala, pentru a proteja interesele concurente pe care le reprezinta libertatea de exprimare si libertatea dezbaterilor, asigurarea într-o oarecare masura a unui proces echitabil si a egalitatii de arme (Steel si Morris, citata anterior, paragraful 95). Curtea a constatat deja ca lipsa motivatiei hotarârii definitive pronuntata în speta privase procesul de calomnie de echitate, în ciuda art. 6 alin. 1 si reaminteste ca ea a concluzionat deja ca o asemenea lipsa implica de asemenea încalcarea art. 10 (Cauza Folea împotriva României (Cererea nr. 34434/02), din 14 octombrie 2008, Devenita definitiva la 14.01.2009, paragraful 38, http://jurisprudentacedo.com/Folea-impotriva-Romaniei-Condamnare-penala-pentru-afirmarea-uno-ilegalitati-comise-de-functionari.html).3. Curtea apreciază că, în lipsa unei baze factuale, reclamantul, în calitate de jurnalist, ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă rigoare şi de o prudenţă sporită înainte de a publica articolul litigios. Deşi reclamantul avea cunoştinţă de faptul că informaţiile litigioase proveneau de la P.S., acesta le-a publicat fără a le verifica conţinutul, ca pe nişte simple fapte. Or, aceste informaţii au fost în orice caz contrazise de probele administrate în faţa instanţelor naţionale. Prin urmare, în acord cu acestea, Curtea nu este convinsă de buna-credinţă a reclamatului. (Cauza CUC PASCU împotriva României, cererea nr. 36157/02, din 16 septembrie 2008, paragraful 33, http://jurisprudentacedo.com/Cuc-Pascu-c.-Romaniei-Jurnalist.-Condamnare-la-amenda-penala-pentru-insulta-si-calomnie.html).4. În prezenta cauză instanţele naţionale au considerat că reclamantul a adus atingere onoarei şi imaginii publice a colegilor săi cărora le reproşa anumite acţiuni cum ar fi plagiatul. Trebuie deci examinate dacă motivele avansate de autorităţile naţionale pentru a justifica condamnarea partii interesate erau pertinente şi suficiente. (Cauza Boldea împotriva României (Cererea nr. 19997/02), din 15 februarie 2007, paragraful 52, http://jurisprudentacedo.com/Boldea-c.-Romaniei-Plagiat-publicatii-stiintifice-teze-de-doctorat-si-lucrari-de-diploma.html).5. Curtea apreciază ceea ce nu a fost deloc contestat în faţa sa, anume că ingerinţa era “prevăzută de lege”, iar condamnarea s-a bazat pe articolele 998 şi 999 din codul civil, referitoare la responsabilitatea civilă delictuală şi că aceasta urmărea un scop legitim, adică “protecţia altora” în special reputaţia soţilor S. Curtea remarcă de asemenea că articolul incriminat se referea la o temă de interes general şi deosebit de actual pentru societatea românească, adică corupţia existentă la înalţi funcţionari care aparţin poliţiei şi puterii judecătoreşti. (Cauza Stângu şi Scutelnicu versus România (Plângerea nr. 53899/00), din 31 ianuarie 2006, paragraful 44, http://jurisprudentacedo.com/Stangu-si-Scutelnicu-c.-Romania-Libertatea-presei.-Buna-credinta-a-jurnalistului.-Criterii.html).6. Instanţele interne au adus critici reclamantului pentru publicarea fotografiei lui P. şi pentru utilizarea expresiilor „scandal în lumea medicală” şi „şantaj cu caracter sexual şi hărţuire sexuală”. Fără a se nega sensul provocator al acestor expresii, Curtea reiterează că libertatea jurnalistică include, de asemenea, posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare. (Cauza Ieremeiov împotriva României (Cererea nr. 75300/01), din 24 noiembrie 2009, paragraful 42, http://jurisprudentacedo.com/Ieremeiov-c.-Romaniei-Ultimul-cuvant-al-inculpatului.-Distinctie-fata-de-prezentarea-argumentelor.html).7. În speţă, Curtea constată în primul rând că existenţa unei ingerinţe în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare nu face obiectul unei controverse între părţi. În continuare, reaminteşte că a constatat deja că textele pe care s-au întemeiat instanţele interne constituie o "lege" în sensul jurisprudenţei Curţii şi constată că aceasta urmărea un scop legitim, şi anume protecţia reputaţiei altor persoane. (Cauza Barb împotriva României, (Cererea nr. 5.945/03), din 7 octombrie 2008, Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 304 din 8 mai 2009, paragraful 31, http://jurisprudentacedo.com/Cauza-Barb-c.-Romaniei-Ziarist-Incalcarea-dreptului-la-libertatea-de-exprimare.html).8. Curtea apreciaza ca reclamantul putea sa isi formuleze opiniile critice si astfel sa contribuie la o discutie publica libera asupra problemelor sindicale fara a folosi cuvantul "delapidator". In plus, Curtea constata ca, date fiind circumstantele cauzei, atingerea adusa dreptului la libertatea de exprimare a fost proportionala cu scopul legitim urmarit. (Cauza Constantinescu impotriva Romaniei (Plangerea nr. 28.871/1995), din 27 iunie 2000, paragrafele 74, 77, http://jurisprudentacedo.com/Constantinescu-c.-Romaniei.html).9. Desigur, afirmatiile reclamantilor erau grave în mãsura în care acuzau judecãtorul cã ar fi comis ilegalitãti, dar Curtea remarcã faptul cã acestea aveau o bazã fapticã. Curtea aratã cã nimic nu dovedeste cã faptele descrise erau în totalitate false si contribuiau la desfãsurarea unei campanii de defãimare împotriva judecãtorului în cauzã. Ea observã, de asemenea, cã articolele incriminate nu purtau asupra vietii private a lui M.I., ci asupra comportamentelor si atitudinilor care implicau calitatea sa de magistrat. (Cauza Sabou si Pîrcãlab contra României, (Cererea nr. 46.572/99), din 28 septembrie 2004, paragraful 39, http://jurisprudentacedo.com/Pircalab-contra-Romaniei-Libertatea-exprimare-Respectarea-vietii-private-si-familiale-Dreptul-la-o-cale-efectiva-de-atac.html).10. Curtea evidentiază în principal că discursul incriminat al reclamantului se înscria în contextul special al unei dezbateri de ordin national privind o temă de interes general si extrem de sensibilă. Acesta privea aplicarea Legii nr. 187/1999 cu privire la accesul cetătenilor la dosarul personal întocmit de către Securitate si vizând demascarea caracterului de politie politică al acestei organizatii, precum si ineficacitatea activitătii CNSAS. În acest context, reclamantul a exprimat îndoieli privind colaborarea cu Securitatea fată de A.P., figură publică foarte cunoscută în România. (Cauza Andreescu împotriva României (Cererea nr. 19.452/02), din 8 iunie 2010, definitivă la 8 septembrie 2010, paragraful 90, http://jurisprudentacedo.com/Andreescu-c.-Romaniei-Condamnare-penala-pentru-calomnie-nejustificata.-Libertatea-de-exprimare.html).