Functia

primara

a

dreptului

este

functia

integrative,

adica dreptul are rolul de a calma elementele potentiale de conflict si de a unge mecanismul social (T.Parsons)Nici o ar nu-i poate atribui prioritatea absolut i monopolul exclusiv al fundamentrii conceptului statului de drept, n fizionomia pe care o are astzi. Coninutul acestui concept include azi ntr-o sintez filosofic, juridic i politologic trsturile eseniale ce i s-au conferit n diverse coli naionale de drept pe parcursul unui ndelungat proces istoric. Din multitudinea caracteristicilor concret istorice i a formelor de manifestare ale statului de drept, ce difer de la o ar la alta i de la o etap la alt a dezvoltrii sociale a fiecreia dintre ele pot fi sintetizate trei mari componente ale acestuia: componenta politic, componenta economic i componenta social. Ideea statului de drept este nscris n natura fiinei umane, nu aparine unui individ, grup sau popor. Nu trebuie uitat niciodat ideea justei msuri, a justului raport dintre public i privat, dintre general i individual, cci individualul exacerbat poart cu el pecetea absolutismului i totalitarismului. Omul este i trebuie s fie fiina justei msuri. Nu trebuie s uitm c statul de drept nu se cerete ci se cucerete cu credina n om, prin munc, cu pruden i demnitate, prin perfecionarea individual i colectiv, este autocreaie interioar i exterioar, o realizare prin noi nine. n prezent, conceptul statului de drept este revendicat de ntreaga comunitate internaional, fiind consfinit expres sau consacrat indirect n documente de drept internaional, cum ar fi: Charta de la Paris pentru o noua Europ (1990), Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferinei pentru dimensiunea uman a O

1

Statul este cel ce are ca scop apararea drepturilor inalienabile ale omului si in care politica este subordonata moralei. (Kant)

Aristotel, subliniaza ca Statul este o necesitate, nu o simpla asociatie temporara, este o necesitate reglementata organic de lege, de drept. Statul reglementeaza precizeaza Aristotel viata cetatenilor cu ajutorul legilor, cu ajutorul justitiei ca mijloc de reglare a societatii organizate in stat. In acest sens se dau exemple de structurare a justitiei in raport cu structura societatii ateniene. Statul atenian al lui Aristotel reflecta dihotomia stat drept, daca avem in vedere rolul legii in organizarea statului, in stabilirea competentelor si a atributiilor

distincte ale diferitelor autoritati apartinatoare statului atenian. Aristotel, pentru prima oara, face o distinctie intre puterile statului. In concluzie, din punct de vedere formal, Aristotel nu vorbeste despre statul de drept, dar, in fond, el analizeaza legaturile, functiile si efectele binomului stat de drept. In epoca moderna, gasim sintagma stat de drept, printer altii, la profesorul vienez Kelsen, care, expresis verbis, vorbeste prin anii 1898 1900 despre statul de drept. Folosirea de catre Kelsen a sintagmei stat de drept este incadrata de unii autori in analiza definirii statului dupa izvoare, unde se pune accentual pe lege ca emantie a statului sau, cum s-a subliniat, se identifica statul cu legea. Cei care fac legatura statului cu dreptul sunt autorii francezi din secolul al XIX,

comentatori ai Codului Napoleon, Bugnet, Marcade, Toullier si altii. Consideram ca, si in acea epoca, criticaprivind identificarea legii a dreptului cu statul. Este adevarat ca nu are loc o substituire a dreptului de catre stat sau a statului, dar este o reciprocitate intre ordinea de drept si ordinea de stat. La sfirsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, pozitivisti germani si francezi, dindusi seama de legatura interioara dintre stat si drept, o explica prin definirea dreptului ca totalitatea normelor juridice emante de la stat. In acest sens sunt citati, de exemplu, mari2

juristi germani ca: R. Jhering, Bluntschli, Schein sau profesorul francez Carre de Malberg, care nu vad dreptul decit prin stat. De acord cu aceasta pozitie a autorilor germani influenta statului asupra dreptului, dar si influenta si francezi, Kelsen vede nu numai dreptului asupra statului, emitind

celebra formula: Alles Recht ist ein Staatsrecht, alles Staat ist ein Rechtstaat, adica peste tot, intotdeauna dreptul este un drept de stat, iar statul este un stat de drept. Din diferite considerente, o parte din specialistii in drept nu i-au recunoscut lui Kelsen intelegerea procesului entropic in binomul stat de drept, in care puterea statului era oarecum limitata prin drept. Acesta era si sensul gindirii lui Kelsen cind sublinia nevoia dreptului pentru stabilirea unui cadru de activitate a statului. Alti autori, care se preocupa de evolutia statului de drept, pun mai mult accentul pe teorii elaborate de diferite scoli si curente privind statul si dreptul. Acestia au in vedere teorii cum sunt cea a dreptului natural, a heterolimitarii statului, a autolimitarii statului atc., pe care le completeaza cu analiza permiselor statului de drept. Teoria dreptului natural, de exemplu, desi are o orientare individualista, sustine, totusi, rolul societatii in stabilirea dreptului individului. Aceasta nu inseamna ca Scoala dreptului natural nu intelegea corelatia dreptului cu statul. Teoria heterolimitarii statului are in vedere o dubla functie a statului si a dreptului, dar subliniaza, in esenta, nesuburdonarea statului fata de drept. Teoria autolimitarii statului sustine ca statul este anterior dreptului, care este o emanatie a sa. Toate aceste teorii constituie rezultatul analizelor si al interpretarilor curentelor si scolilor filosofice, juridice, din secolele XVII-XIX. Daca avem, insa, in vedere, curentele Scolii pozitiviste si ale scolilor istorice, sociologice etc., constatam ca, in aceasta perioada, gindiriea juridical nu se indreapta spre sintagma stat de drept. Cu toate acestea, se observaca mari filosofi juristi, ca : Hegel (Gerg Wilhelm Friedrich, Hegel, 1770-1831), Savigny (Fr. Karl von Savigny,1779-1846), Jhering (Rudolfvon Jhering,1818-1892) si altii, desi trateaza dreptul in legatura cu statul, nu ajung la individualizarea sintagmei statul de drept, cum este inteleasa ea in zilele noastre. Sunt, insa autori care incearca sa definesca statul de drept tot prin evolutia acestui concept. In3

acest sens se sustine ca statul de drept poate fi apreciat ca un system social cu o valoare superioara tuturor societatilor democratice care constituie fundamental organizarii puterii de stat, prin care se urmareste asigurarea unui echilibru, astfel incit libertatea individuala si fuctioanarea autoritatilor publice sa-si poata gasi armonia necesara. O analiz important n evoluia teoriilor despre stat, considerat o adevrat teorie a statului, este Principele lui Machiavelli.

Niccol Machiavelli (1469-1527) este primul mare filosof politic al Renasterii cunoscut n special pentru faimoasa sa lucrare Principele.Nscut n Florena pe 3 mai 1469, Machiavelli a intrat n serviciul guvernului drept contabil i a cunoscut succesul dup proclamarea Republicii Florentine, n 1498. A fost secretar al consiliului de zece oameni care conduceau negocierile diplomatice i supravegheau operaiunile militare ale republicii. Printre nsrcinrile sale s-au numrat vizitele la suveranul francez (n 1504, 1510-1511), la Sfntul Scaun (1506), i la mpratul german (1507-1508). n timpul misiunilor sale diplomatice a cunoscut muli dintre prinicipii italieni i a putut s le studieze strategiile politice, n special cele ale ecleziastcului i soldatului Cesare Borgia, care era perocupat la vremea respectiv de extinderea posesiunilor sale n Italia central. Din 1503 pn n 1506, Machiavelli a reorganizat aprarea militar a republicii Florenei. Dei armatele de mercenari erau n mod curent folosite n aceast perioad, a preferat s se bazeze doar pe recrutarea de localnici pentru asigurarea unei aprri permanente i patriotice a bunurilor publice. n 1512, cnd familia florentin Medici a rectigat puterea asupra Florenei i republica a fost dizolvat, Machiavelli a fost destituit din funcie i arestat pentru scurt timp pentru o presupus conspiraie mpotriva noii puteri. Dup eliberarea sa, s-a retras pe un domeniu de lng Florena, unde i-a scris cele mai importante lucrri. n ciuda ncercrilor sale de a ctiga ncrederea casei de Medici, nu a rectigat niciodat poziia sa favorabil n cadrul guvernului. Cnd republica a fost reinstaurat pentru scurt timp n 1527, a fost suspectat de muli republicani c ar susine casa Medici. n acelai an, a murit n Florena la 21 iunie.

Principele De-a lungul carierei sale, Machiavelli a cutat s creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale trateaz principiile pe care este bazat un asemenea stat i modalitile prin care aceste principii pot fi implementate i meninute. n opera sa cea mai cunoscut, Principele (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobndi i4

menine puterea politic. Acest studiu, care a fost privit adeseori ca o sprijinire a tiraniei i despotismului unor conductori precum Cesare Borgia, este bazat pe credina lui Machiavelli c un suveran nu este constrns de normele etice tradiionale: Se pune astfel problema dac este mai bine s fii iubit dect temut, sau invers. Rspunsul este c ar trebui s fii i una i alta; dar ntruct este greu s mpaci aceste dou lucruri, spun c, atunci cnd unul din dou trebuie s lipseasc, este mult mai sigur pentru tine s fii temut dect iubit. n viziunea sa, un principe ar trebui s fie preocupat doar de putere i s se supun doar regulilor care duc spre succes n aciunile politice. Machiavelli credea c aceste reguli pot fi descoperite prin deductie din practicile politice ale vremii,ca si ale perioadelor anterioare.Avind in vedere doctrina statului de drept in zilele noastre, vorbind despre statul de drept, trebuie sa mentionam ca statul este analizat de ctre mai multe discipline din cadrul stiintelor sociale printre acestea numrndu-se: tiinele politice, filozofia, sociologia, etc. O perspectiv de ansamblu asupra acestor definiri este oferit prin mprirea acestora n definiii organizaionale i definiii funcionale. Definire organizaional Din punct de vedere organizaional statul este privit ca o sum de instituii de guvernare i are cinci caracteristici principale, enumerate mai jos. Aceste caracteristici nu sunt prezente n toate statele, mai ales dac avem n vedere diversele forme statale anterioare statelor moderne. Un alt aspect care trebuie menionat este c prin definirile organizaionale nu este urmrit aprecierea legitimitii statului sau a instituiilor care l compun, precum nici opinia indivizilor despre o eventual legitimitate a statului. 1. Statul este un ansamblu de instituii distinct de restul societii care creeaz sfere publice i sfere private. 2. Din punct de vedere al autoritii, statul este o putere suprem i suveran, precum i legislativ ntr-un anumit teritoriu. Pentru a-i putea exercita aceaste forme de manifestare a puterii, statul are monopolul aupra forei. 3. Statul i exercit puterea printr-un aparat birocratic.

5

4.

Statul ca entitate se distinge de funcionarii care ocup anumite funcii la un moment dat n aparatul su birocratic i din acest punct de vedere statul are suveranitate i asupra acestora. Prin funcionari se nelege orice demnitar inclusiv preedintele, primministrul, ministrii, etc. Statul are puterea de a impune i de a colecta taxe de la populaie. Definire funcional Definirea funcional sublineaz ideea c statul este o sum de instituii care ndeplinete un anumit scop sau obiectiv. Principala distincie dintre acest definirea i cea anterioar const n faptul c statul poate fi identificat cu o instituie sau organizaie care ndeplineste una din funciile statului. Un alt punct care deosebete definirea funcional de cealalt este aprecierea statului prin consecinele aciunii sale, cea mai comun fiind stabilizarea social n interiorul teritoriului controlat de acesta. ntr-o societatea omeneasc aciunile omului sunt determinate de trebuinele sale. Aceste aciuni, proprii i comune tuturor indivizilor ce compun societatea, trebuie ns limitate pentru c, n mod inerent, interesele personale pot veni n conflict unele cu altele, ceea ce ar duna nsi existenei societii. Diversitatea i complexitatea relaiilor sociale impun necesitatea organizrii i reglementrii raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibil convieuirea n cadrul societii. Dreptul unui om poate fi ngrdit de abuzul exercitat de o alt persoan sau grup de persoane.

5.

Dreptul reprezint un ansamblu de reguli de comportare n relaiile sociale, al cror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impus - pentru toi membrii societii organizate..

6

Statul de drept este precum piinea noastra cea de toate zilele, precum apa de baut si aerul de respirat. (Gustav Radbruch)

Avind in vedere doctrina statului de drept in zilele noastre, , trebuie sa retinem fie relatia de egalitate dintre stat si drept, fie relatia de subordonare a statului fata de drept sau a dreptului fata de stat. Noiunea Stat de drept este n general utilizat pentru a sublinia diferenele existente ntre regimurile democratice i regimurile autoritare (dictatoriale). n teoria politic prin stat de drept se nelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridic. n statul de drept, statul este garantul libertilor i drepturilor individuale, totodat asigurnd securitatea intern i extern a cetenilor prin instituii democratice. Instituia superioar creia i se subsumeaz alte legi i norme este Constituia. Din perspectiva statului de drept, Constituia ca norm superioar este o expresie a cetenilor i reprezint puterea popular. Prin mecanismele democratice de control prevzute ntrun stat de drept este asigurat conformitatea normelor inferioare cu cele superioare. Ideea general a liberalismului din care decurge ntreaga sa argumentare mpotriva implicrii statului n binele concret este libertatea individual. Liberalismul susine c fiecare individ este capabil s-i urmreasc propriul scop n via i s acioneze n funcie de resursele de care dispune pentru a-i ndeplini dorinele. Statul nu trebuie s-i propun asigurarea fericirii tuturor cetenilor i de altfel nici nu ar putea s duc la ndeplinire acest deziderat, spun liberalii. Ceea ce poate asigura statul este un climat bazat pe reguli formale (instituionale), iar n acest climat individul trebuie s aib posibilitatea s-i duc la ndeplinire propriile dorine i proiecii asupra viitorului su, n funcie de capacitile i resursele deinute. Cadrul formal amintit are o reprezentare n planul economic prin economia de pia. Conform viziunii liberalismului acest gen de economie este singurul capabil s ofere libertatea individului, necesar urmrii interesului personal. n aceast ecuaie statul trebuie s se implice doar pentru a asigura anumite7

reguli ale jocului, care s fie identice pentru toi cei care formeaz societatea. Din acest motiv pentru liberalism statul este un arbitru care vegheaz la respectarea regulilor jocului, iar dac aceste reguli nu sunt respectate s apeleze la constrngeri pentru a impune respectarea legilor. n viziunea liberal aceaste premise au ca rezultat pentru individ libertatea, util n urmrirea propriului scop. Singura ngrdire a libertii individului apare atunci cnd individul recurge la nclcarea libertii celorlali pentru satisfacerea propriilor nevoi. n acest sens J. S. Mill afirm c este autorizat subordonarea spontaneitii individuale unui factor extern, cum este statul, numai atunci cnd aciunile unui individ aduc atingere celorlalti. Respingerea implicrii statului n problemele concrete ale societii este susinut i prin rezultatele pe care le-ar putea avea o astfel de aciune. Bunoar Friedrich Hayek n Drumul ctre servitute analizeaz aceast problem i ajunge la concluzia c dac statul imagineaz i impune tot felul de legi care s fie prevad cazuri particulare i concrete rezultatul este unul singur abuzuri sitematice. Prin urmare, spune Hayek, statul trebuie s formuleze reguli si legi suficient de generale (opuse ordinelor speciale) astfel nct s funcioneze n mprejurimi care s nu poat fi prevzute n detaliu. Dac printr-o anumit lege imaginat de stat pot fi fcute previziuni detaliate asupra efectelor acesteia, respectiva lege se transform ntr-un instrument prin care statul oblig indivizii s se ndrepte spre obiectivele fixate de acesta. Diferiti autori au ajuns la concluzia ca, in epoca actuala, se ridica o serie de probleme privind existenta statului de drept.Printre acestea se vorbeste despre pericolul inflatiei legislative,al interventiei nelimitate in in viata sociala.Pentru a stopa aparitia cu cit de putin posibil a acestor probleme trebuie de actionat sub egida anumitor principii de organizare a unui stat de drept.

8

Legislatia se bazeaza pe principiul limitarii libertatilor umane pina la punctul in care ele pot convietui alaturi de prevederile legale. (Kant)Principii n organizarea statului de drept conine o analiz a principiilor care sunt relevante n edificarea statului de drept. Acestea ar fi: 1. Principiul legalitii n statul de drept; 2. Principiul egalitii n drepturi i ndatoriri a tuturor cetenilor fr nici o discriminare; 3. Principiul prezumiei de nevinovie n statul de drept; 4. Principiul democraiei i pluralismului ntr-un stat de drept; 5. Principiul accesului liber la justiie n statul de drept; 6. Principiul separaiei i echilibrului puterilor n statul de drept; 7. Principiul descentralizrii administrative i al autonomiei locale n statul de drept; 8. Principiul independenei justiiei n statul de drept; 9. Principiul aprrii drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor n statul de drept; Aceste principii reflect i consacr n formele politico-juridice caracterul structurilor de guvernare i relaiile dintre ele n procesul exercitrii puterii, stabilesc direciile generale de activitate a statului. Totodat unele dintre ele fixeaz cadrul general n care poporul, titularul suveran al puterii, exercit atributele acesteia,stabilesc directii generale de activitate a statului.Totodata unele dintre ele fixeaza cadrul general in care poporul,titularul suveran al puterii,exercita atributele acesteia.Desigur formularea lor difera de la un stat la altul.9

Institutiile alcatuiesc orinduirea statului () si de aceea ele sint baza solida a statului () coloanele care sustin libertatea politica. (Hegel)

Astfel statul este organizatia politica care, detinind monopolul fortei de constringere, al

elaborarii si aplicarii dreptului, exercita intr-o comunitate umana de pe un anumit teritoriu puterea suverana a detinatorului puterii din societatea data.Astfel statul este o organizatie politica. Pentru realizarea funciilor sale, statul isi organizeaza un sistem de institutii, de organe, care dau expresie concreta puterilor publice. Atunci cind statul este analizat ca o organizatie, se foloseste de regula denumirea de mecanism sau aparat, si nu intimplator fiindca aceasta definitie ne arata ca statul este o organizatie complexa alcatuita, ca orice masina, dirt-un mechanism cu organe, pirghii, curele de transmisie etc. Mecanismul statului consta din acele institutii sau organe care in ansamblul lor realizeaza sarcinile si functiile puterii de stat. Modul lor de functionare, repartizarea componentelor, atribuirea unor prerogative specifice sunt continute in legi, in Constitutie, in legile organice. Statul n-ar putea exista fara acest mecanism, fara aparatul sau. El este uneori definit ca fiind unitatea puterii si mecanismului sau. Institutiile, - scria Hegel, - alcatuiesc orinduirea statului () si de aceea ele sunt baza solida a statului () coloanele care sustin libertatea politica. Elemental de baza al mecanismului il constituie organul de stat. O importanta de stat o are pentru teoria statului definirea organului de stat si a trasaturilor sale caracteristice, ca si problema clasificarii organelor ce alcatuiesc mecanismul de stat. In dreptul public (dreptul constitutional, dreptul administrativ) isi gaseste o larga dezvoltare teoria organului de stat. In esenta, organul de stat este acea parte componenta a aparatului de stat, investita cu competenta si putere si care se caracterizeaza prin aceea ca cei care o compun au o calitate specifica deputati, functionari de stat sau magistrati.10

Organelle de stat au o organizare sau structura proprie si se gasesc intre ele in anumite raporturi, formind un tot unitar, un sistem propriu. Ca o parte componenta a aparatului de stat, fiecare organ urmareste intr-o forma specifica realizarea sarcinilor si functiilor statului. Uneori organul de stat consta dintr-o institutie, in componenta careia intra o singura persoana, de exemplu, institutia Presedintelui republicii. Fiecare organ isi are componenta sa, exprimata in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu care este investit in vederea indeplinirii atributiilor sale. Aceste drepturi si obligatii, inscrise in legi, alcatuiesc statutul juridic respective. Activitatea organelor de stat se efectueaza in mare masura prin elaborarea de acte juridice care au un character official, fiind obligatorii, in principiu, pentru cetateni si functionarii de stat, organe de stat sau obstesti. In actele organelor de stat se concretizeaza vointa statului. Ca atare, obligativitatea lor este aparata la nevoie prin forta corectiva a unor institutii speciale. Tocmai de aceea se spune ca organele de stat sunt investite cu putere. Intretinerea organelor de stat este asigurata prin contributia populatiei, in principiu, sub impozitelor. Deci, in forma cea mai generala organul de stat ar putea fi definit ca o parte componenta a mecanismului de stat, dotata cu o anumita competenta si investita cu putere a carei membri au o calitate distincta (deputati, functionary de stat, magistrati), prin activitatea careia se realizeaza sarcinile si functiile statului. Totalitatea organelor de stat legate intre ele, in cadrul unui sistem, cu o structura proprie, formaeza mecanismul sau aparatul de stat. Potrivit criteriilor ce stau la baza separatiei puterilor, se poate vorbi despre: - organe de stat legislative; - organe de stat executive; - organe de stat judecatoresti. Fiecare categorie de organe adduce la indeplinire o anumita forma de activitate in temeiul competentii ce-i este rezervat prin lege. Actele acestor organe pot fi realizate in caz de nevoie prin constringere. Luind in consideratie clasificarea susnumita a organelor de stat, activitatea lor cea mai generala se manifesta sub urmatoarele aspecte:11

a) organele de stat legislative activitatea de legiferare si in general de conducere suprema, in cadrul careia sunt elaborate cele mai importante acte de stat, cum sunt legile, in care este concretizata politica interna si externa a statului; b) organele de stat executive activitatea executive-dispozitiva sau administrative, care organizeaza traducerea in viata in mod nemijlocit a sarcinilor statului pe baza legilor; c) organele de stat judecatoresti activitatea jurisdictionala, care are menirea de a aplica legile in forma judecatii in cazul incalcarii lor sau a existentei unui letigiu. Trebuie de mentionat ca aceasta clasificare nu este absoluta. Formele de activitate a statului in manifestarea lor, ca si delimitarea organelor statului cunosc multiple trasaturi distincte de la un tip de stat la ltul, iar in cadrul aceluiasi tip, de la o forma de stat la alta. Asa, de exemplu, in anumite state aceleasi organe realizeaza doua sau chiar mai multe forme de activitati (cazul monarh iei, care in unele state a avut atit atributii legislative cit si executive, iar uneori si jurisdictionale). Nu in toate tipurile istorice de stat se delimiteaza strict toate cele trei categorii de organe. In general, diferitele forme de activitate si, corespunzator, diferitele categorii de organe ale statului nu trebuie vazute izolat unele de altele, ci, dimpotriva, ele se gasesc strins impletite, intr-o stare de interdependenta, care se exprima intr-un sistem organizat, centralizat, intr-o masura mai mare sau mai mica, pe baza caruia ele depend unele de altele. Acum vom mentiona citeva momente despre organizarea politica a societatii si sistemul ei. Conducerea societatii se realizeaza prin intermediul unui siste, al unui ansamblu de organe si organisme, in cetnrul carora se afla sistemul organelor puterii publice. Activitatea lui este completata si impletita cu alte organizatii sociale, care impreuna formeaza

organizareapolitica a societatii. Prin urmare, organizarea politica a societatii poate fi conceputa ca un ansamblu systemic de organe si organizatii sociale, care, intr-o forma sau alta, participa la realizarea si la conducerea societatii.

12

CONCLUZII.1. Statul de drept n plan teoretic este un concept integrator ce vizeaz corelaia politicjuridic. El reprezint un anumit stadiu i o expresie a relaiei dintre conducerea social i normativitate, dintre putere i normativitate. 2. Statul de drept este un concept politico-juridic ce definete o form a regimului democratic de guvernmnt din perspectiva raporturilor dintre stat i drept, dintre putere i lege prin asigurarea domniei legii i a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului n exercitarea puterii. 3. Corolarul statului de drept trebuie s l constituie consacrarea, garantarea i promovarea drepturilor standardelor internationale, realizarea climatului favorabil manifestrii i valorificrii persoanei umane; statul i dreptul trebuie s lucreze n mod efectiv pentru om. Statul de drept trebuie s acioneze pe baza dreptului i s respecte forma acestuia ca expresie a voinei generale. 4.Funcionalitatea i optimizarea relaiei politic-drept n edificarea statului de drept se realizeaz treptat confruntnd i depind mereu contradiciile vieii sociale. Statul de drept este un concept cu caracter perfectibil,deschis tiinei i practicii sociale. Statul de drept se confrunt cu o diversitate de probleme n contextul globalizarii, iar dezvoltarea viitoare a democraiei statelor ar putea fi mult ntarit prin costrucia unor forme transnaionale de democraie. Dreptul in veci nu va muri

(Dimitrie Cantimir)

Bibliografie:

13