Ministerul Educatiei din Republica Moldova

USPEE ''Constantin Stere''Facultatea: Drept Disciplina:Drept Penal

ReferatTema:Formele infractiunii intentionate si caracterizarea acestora

Efectuat de: Verificat de: Doctor habilitat in drept

Chisinau 20111

Cuprins:I. Fazele de desfurare ale infraciunii intenionate 1.Noiune; 2.Perioada intern; 3.Perioada extern. II. Formele infraciunii intenionate n raport de fazele ei de desfurare: 1.Noiune i caracterizare; 2.Formele infraciunii intenionate III. Notiunea de etape ale desfasurarii activitatii infractionale IV. Formele infractiunii intentionate in raport cu etapele de desfasurare 1.Notiune si caracterizare V. Bibliografie2

I.FAZELE DE DESFURARE ALE INFRACIUNII INTENIONATE 1.NotiuneInfraciunea este ntotdeauna o manifestare a omului n sfera relaiilor sociale. Activitatea infracional se desfoar, de regul, n timp i spaiu. Svrirea infraciunii poate parcurge mai multe momente sau faze n drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos Fazele de desfurare a infraciunii intenionate sunt acele etape pe care le poate parcurge activitatea infracional din momentul conceperii sale pn n momentul producerii urmrilor socialmente periculoase. Doctrina penal este unanim n a distinge perioade n care se desfoar activitatea infracional i anume: - o perioad intern sau psihic, de concepie i decizie; o perioad extern sau de execuie a deciziei de a svri infraciunea.

2.Perioada internnainte de a ncepe executarea activitii fizice, n forul interior al individului are loc procesul lurii hotrrii infracionale care va nsoi si dirija activitatea material. n cazul tuturor infraciunilor intenionate, rezoluia infracional precede n timp executarea. Formarea hotrrii infracionale are loc n psihicul subiectului, n cadrul perioadei interne, n care se disting trei momente: - naterea ideii infracionale ; - deliberarea, adic compararea, n vederea deciziei, a alternativelor svririi sau nesvririi infraciunii, a avantajelor i dezavantajelor atrase de fiecare alternativ n parte; - decizia sau rezoluia infracional, adic hotrrea de a svri infraciunea. Toate aceste momente sau faze exist n cazul infraciunilor svrite cu intenie, fiindc la toate aceste infraciuni svrirea faptei este precedat de o perioada intern. Deoarece toate aceste momente ce caracterizeaz perioada intern se petrec n psihicul fptuitorului, ele nu pot fi cunoscute dect n msura n care latura subiectiv s-a manifestat n acte de conduit care in de perioada extern a svririi infraciunii. Astfel, hotrrea infracional i manifestarea ei nu atrag rspunderea penal a celui ce a luat-o i comunicat-o, deoarece nu corespund conceptului de infraciune.3

3.Perioada extern sau de executare, cuprinde ntreaga manifestare exterioar,adic toate aciunile i actele efectuate n vederea realizrii hotrrii de a svri infraciunea. n aceast perioad, desfurarea activitii infracionale parcurge aanumitul drum al infraciunii (iter criminis), de la prima manifestare extern n executarea rezoluiei infracionale pn la producerea rezultatului socialmente periculos i pn la ultima evoluie eventuala a acestui rezultat. Aa cum se arta n literatura de specialitate, spre deosebire de rezoluia sau hotrrea infracional care, odat adoptat rmne identic cu ea nsi, ct vreme nu este abandonat ori nlocuit cu alt rezoluie, realizarea ei, prin svrirea activitii care formeaz latura obiectiv a infraciunii, nu poate avea loc dect prin desfura-rea n timp i prin parcurgerea mai multor momente sau faze. Fiecare dintre aceste momente ori faze reprezint tot attea stadii progresie, variabile n coninut n raport cu apropierea lor de momentul sau faza final. Sunt cunoscute 3 faze ale desfurrii activitii infracionale, n perioada extern: Faza actelor preparatorii sau de pregtire, Faza actelor de executare Faza urmrilor 1. Faza actelor pregtitoare este caracterizat prin desfurarea unor activiti menite s pregteasc executarea hotrrii infracionale. 2.Faza actelor de executare const n nfptuirea aciunii ilicite care va genera producerea de urmri, fr de care nu poate avea loc. 3. Faza urmrilor se caracterizeaz, aa cum arta denumirea sa, prin producerea rezultatului ori urmrilor dorite sau acceptate de fptuitor. Momentul iniial al acestei faze este, aa cum s-a artat, acela al svririi n ntregime a faptei, urmat de producerea efectiva a urmririi imediate. n unele cazuri, faza urmrilor poate dur mai mult, fie datorita prelungirii n timp a nsi aciunii care duce la amplificarea urmririi, fie din cauza amplificrii ulterioare a rezultatului produs. Spre exemplu, la infraciunea de furt urmarea se produce imediat, de ndat, pe cnd la infraciunea de omor prin otrvire, urmarea se poate produce dup un anumit timp de la executarea actului infracional.

4

II. Formele infraciunii intenionate n raport de fazele ei de desfurare 1. Noiune i caracterizareLegiuitorul incrimineaz ca infraciuni faptele care au produs urmarea socialmente periculoas, adic cele ajunse n faza consumrii, ntruct acestea sunt de natur s prezinte pericol social, n sensul art.18 C.P., pentru a fi caracterizate ca atare. Infraciunea consumat reprezint forma tipic a infraciunii descrise n norma penal. n anumite situaii sunt incriminate i activitile ajunse n faza executrii infraciunii, iar n cazuri cu totul deosebite chiar cele ce formeaz doar pregtirea infraciunii. Spre deosebire de infraciunea consumat, actele de pregtire i tentativ constituie forme atipice ale infraciunii. n tiina dreptului penal, prin forme ale infraciunii se neleg acele feluri sau variante ale aceleiai infraciuni care se deosebesc ntre ele dup stadiul n care se afl sau la care s-a oprit activitatea infracional.

2. Formele infraciunii intenionateSunt cunoscute ca forme ale infraciunii: 1. Forma actelor preparatorii faza de pregatire 2. Forma tentative-faza de executare 3. Forma faptului consumat-faza urmarilor 4. Forma faptului epuizat-faza urmarilor

5

III. Notiunea de etape ale desfasurarii activitatii infractionalePrin legea penala se incrimineaza,de obicei,faptele care sunt executate in intregime si duse pina la ultima faza-cea a producerii urmarilor prejudiciabile,adica faptele care iau forma infractiunilor consumate.Insa,se acuza si faptele care,din cauze independente de vointa vinovatului,nu ajung pina la ultima faza,ci doar pina la o etapa ce precede consumarea pina la faza inceputului de executare iar uneori numai pina la cea a actelor de pregatire.De exemplu,o persoana luind hotarirea de a savirsi un furt cerceteaza obiectul ales pentru comiterea infractiunii, examineaza amplasamentul efectivului de paza, alege si recruteaza complici procura instrumentele necesare pentru comiterea infractiunii,etc.

Dupa toate acestea,daca nu este impiedicata,ea trece la realizarea deciziei infractionale: patrunde in incapere,ia bunurile straine cu intentia de a le scoate afara si a le insusi si iarasi daca nu este impiedicata sau din alte cauze independente de vointa sa. Scoate bunurile afara si le transporta la locul dorit. In acest caz daca infractorul a reusit sa-si realizeze scopul teoretic pot fi deosebite 3 etape(faze,stadii) de desfasurare a activitatii infractionale: a) Pregatirea unei infractiuni (art.26 si 186 C.P.) b) Tentativa de infractiune(art.27 si 186 C.P.) c) Infractiunea consumata(art 186 C.P.) Daca activitatea infractionala nu a ajuns pina la ultima faza din cauze independente de vointa faptuitorului,apare problema calificarii juridico-penale a etapelor activitatii infractionale neconsumate. Toate aceste etape constituie perioada externa sau perioada de executare si relizare a laturii obiective a infractiunii.Insa perioada externa intotdeauna este precedata de perioadad interna sau psihica,deoarece mai intii apare idea savirsirii faptei si se ia hotarirea de o savirsi(in aceasta perioada se formeaza latura subiectiva a infractiunii) si apoi se trece la realizarea deciziei. In perioada interna,in care se formeaza latura subiectiva a infractiunii.Se disting 4 faze:6

1.Cea a nasterii,conceperii si conturarii ideii de a comite o infractiune.Motivarea ideii in general ,il intereseaza pe criminolog,pe ofiterul de urmarire penala si,deopotriva,pe judecator,acesta urmind sa individualizeze pedeapsa pentru infractiunea savirsita; 2.Cea a deliberarii,ceea ce inseamna ca sunt supuse compararii motivele pro si contra ideii de a comite o infractiune,a avantajelor sau a dezavantajelor ca urmare a comiterii infractiunii 3.Cea in care se formeaza decizia ferma de a savirsi infractiunea proiectata 4.Cea oratorica,numita si descoperirea intentiei,in care persoana comunica altei persoana hotarirea sa de a savirsi o infractiune,numai pentru a-si exprima gindul . In literatura de specialitate a fost inaintata opinia penalistilor rusi A.Trainin si V.Mensaghin,conform careia,pe linga cele 3 faze penal condamnabile ale realizarii laturii obiective ale infractiunii (pregatirea,tentative si infractiunea consumata) , trebuie recunoscuta drept etapa penal condamnabila,de sine statatoare a activitatii infractionale si faza descoperii intentiei,adica faza destainuirii laturii subiective a infractiunii proiectate,opinie care a fost pe larg combatuta de majoritatea specialistilor. In pofida criticii aduse acestei conceptii,in perioada sovietica, erau urmarite pe larg persoanele care isi exprimau dezacordul cu ideile comuniste.Ele erau expulzate din URSS (de exemplu-cazul lui Soljenitan), sau exilate in anumite localitati,fara dreptul de a le parasi(de exemplu-cazul academicianului A.Saharov ) , sau internate illegal in institutiile psihiatrice(de exemplu cazul generalului Grigorev), sau erau condamnate penal conform faimosului articol al legii penale,numit agitatia si propaganda antisovietica(un sir intreg de scriitori si alti intelectuali important ai tarii) etc. Prin urmare ,in present este unanim recunoscut faptul ca activitatatea infractionala intentionata poate avea 3 faze penal condamnabile si anume acelea ale realizarii laturii obiective: Pregatirea de infractiune Tentativa de infractiune Infractiunea consumata Ar fi gresit sa consideram ca fiecare infractiune comisa intentionat trece neaparat toate etapele.Adeseori,intentia persoanei se realizeaza direct in comiterea infractiunii consummate,fara a trece prin perioada de pregatire a infractiunii sau de7

tentativa la ea.In cazurile in care infractiunea se desfasoara prin intermediul celor 3 sau 2 faze,importanta juridico-penala de sine statatoare capata numai ultima etapainfractiunea consumata. Fiecare etapa precedent este absorbita ultima. Notiunea infractiunilor consummate este definite in articolele Partii special a C.P. ,notiunea pregatirii de infractiune-in art.26 C.P.,iar a tentativei de infractiunein art.27C.P. pentru a demonstra ca infractiunea,din punctul de vedere al calificarii,nu a fost dusa pina la capat,este necesar,ca alaturi de art corespunzator ap Partii speciale a C.P. sa facem trimitere si la art.26 sau art.27 C.P Fazele de desfasurare a activitatii infractionale sunt posibila le multe infractiuni, dar nu la toate.Pornind de la aceasta ipoteza,se pot preciza citeva orienatari cu privire la categoriile de infractiuni susceptibile de a a avea faze de desfasurare: 1) Fazele infractiunii pot exista numai la infractiunile cu intentie directa. Intr-adevar ,pregatirea,luarea tuturor masurilor necesare savirsirii infractiunii posibile daca persoana a luat o hotarire infractionala si,in scopul executarii ei,a inceput sa realizeze anumite actiuni.Si invers,la infractiunea din neglijenta,ca forma a imprudentei,faptuitorului n-a prevazut si n-a urmarit un anumit scop,deci nu poate exista nici pregatirea ei,nici tentative de infractiune.In acest caz exista doar infractiunea consumata.Nici la infractiunea cu intentie indirect nu sunt posibile fazele neconsumate,fiindca rezultatul eventual,pe care autorul in prevede si-l accepta chiar ,nu este determinat in prealabil. Aceasta remarca este valabila si referitor la infractiunile comise din incredere exagerata in sine,ca a doua forma a imprudentei,deoarece autorul ,sperind ca urmarile nu vor surveni,fiindca le va putea evita,nu le-a pregatit si nici n-a incercat sa le realizeze 2)Fazele infractiunii sunt posibile numai la infractiunile cu intentie directa comise prin actiuni ,de exemplu,insusirea averii,lovirea victimei ,etc.Faptul este explicabil prin aceea ca actiunea,o forma evolutiva ,trece dintr-o stare in alta in procesul realizarii sale.fazele de desfasurare sunt imposibile la infractiunile comise numai prin inactiuni,de exemplu, neprezentarea ,nepredarea, eschivarea,etc. Explicarea consta in faptul ca inactiunea nu poate avea faze,fiindca daca in momentul ei au aparut urmarile,atunci ea s-a consumat,iar daca acestea n-au survenit ,asemeneea inactiuni nu pot fi penal condamnabile,deoarece pina la momentul aparitiei urmarilor persona poate sa actioneze,sa-si onoreze obligatiile,etc8

3)Fazele de desfasurare sunt posibile la infractiunile cu intentie directa ,comise prin actiuni ,care presupun o durata de timp si sunt irealizabile la unele infractiuni,care,executindu-se rapid,nu au o durata de timp.Ca exemplu poate servi insultarea militarului(art.366 C.P.) 4)Uneori,pregatirea si tentative sunt,in general,imposibile chiar si la infractiunile comise cu intentie directa,prin actiuni si care presupun o durata de timp.Aeasta se explica prin insusi modul de constructive legislativa a laturii obiective a infractiunii.In virtutea particularitatilor actiunii prejudiciabile,unele infractiuni nu presupun decit o etapa a activitatilor infractionale,fie ca este vorba de pregatire , fie-de tentative. Asa,bunaoara,pentru a aobtine prin santaj avutul unui proprietar,pot fi comise actiuni de pregatire ,dar tentativa e imposibila.Cererea remiterii avutului proprietarului prin santaj alcatuieste o infractiune consumata,indifferent de rezultatul obtinut de infractor. Ca tentative de infractiune sunt construite tilharia (art.188 C.P.),amenintarea cu omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii(art.155 C.P.)etc.,care,in acelasi timp,se considera infractiuni consummate.Astfel spus,nu este posibila tentativa la tentative de infractiune , determinate ca infractiune consumata. Toate etapele activitatii infractionale se deosebesc essential intre ele,mai ales,prin proprietatile obiective ale faptelor comise.Determinarea exacta in fiecare caz aparte a etapei concrete de desfasurare a infractiunii are o mare importanta pentru raspunderea penala,mai ales,dupa ce noul Cod penal,pentru prima data ,a redus limitele pedepsei pentru pregatirea de infractiune si pentru tentativa de infractiune,excluzind complet raspunderea penala pentru pregatirea unei infractiuni usoare . Dezvaluirea actelor preparatorii pina la momentul cind vinovatul isi canalizeaza actiunile spre comiterea directa a infractiunii are importanta pentru prevenirea si curmarea infractiunii,in special ,cind se pregateste o infractiune grava,deosebit de grava sau exceptional de grava. Remarcam faptul ca legiuitorul Romaniei numeste etapele activitatii infractionale forme ale infractiunii.

9

IV.Formele infractiunii intentionate in raport cu etapele de desfasurare Notiune si caracterizareNatura juridica a etapelor de desfasurare a infractiunii intentionate presupune delimitarea activitatatii infractionale consumate de activitatea infractionala intrerupta in una dintre etapele de pregatire sau de realizare nemijlocita a infractiunii(infractiunea neconsumata).In acest sens ,activitatea infractionala desfasurarea imbraca,in diferite momente ale dezvoltarii sale,diferite forme,care se deosebesc una de alta in functie de momentul in care se afla sal la care sa oprit desfasurarea infractiunii. Prin forme ale infractiunii se inteleg formele pe care infractiunea le poate imbraca in ceea ce priveste latura sa obiectiva in raport cu etapele de desfasurare a activitatii infractionale.Astfel formele constituie doar acele momenteale actiunii volitive,simple sau complexe,essential diferite intre ele dupa caracterul socialmente periculos al actiunilor si dupa gradul apropierei de rezultatul infractional,care sunt recunoscute de legislatia in vigoare ca fiind ilegale si pasibile de pedeapsa.Aceeasi infractiune deci poate avea mai multe forme,dupa cum actiunea este dusa pina la o etapa sau alta de realizare. Legea penala considera ca pot prezenta pericol social numai acele forme ale activitatii umane care sunt manifestate extern(obiectiv)si sunt de natura sa aduca atingere relatiilor sociale ocrotite de legea penala.Este incriminata deci numai desfasurarea infractionala materializata in acte ce tind spre realizarea unei hotariri infractionale.Corespunzator etapelor de desfasurare a infractiunii intentionate si incriminarilor acestora, in planul dreptului penal exista urmatoarele forme ale aceleiasi infractiuni: a) Pregatirea de infractiune,corespunzatoare etapei actelor preparatorii b) Tentativa de infractiune ,corespunzatoare etapei actelor de executare ,in situatia in care executarea a fost intrerupta sau ,desi a fost dusa pina la capat,a ramas totusi fara rezultat c) Infractiunea fapt consumat-corespunzatoare etapei urmarilor in situatia in care,in urma savirsirii faptei,s-a produs urmarea prejudiciabilain conditiile cerute de lege pentru ca aceasta sa intregeasca latura obiectiva a infractiunii; d) Infractiunea fapt epuizat,corespunzatoare de asemenea etapei urmarilor in ipoteza in care,dupa producerea urmarii prejudiciabile(deci dupa momentul consumarii),datorita prelungirii in timp a faptei insei sau agravarii ulterioare10

a rezultatului,aceasta se amplifica in mod deosebit,determinind o alta calificare a faptei Asadar,fiecare etapa in desfasurarea infractiunii intentionate va determina in mod corespunzator o forma a infractiunii,care va reprezenta o variant a aceleiasi fapte penale.Problema formelor infractiunii isi gaseste baza tocmai in deosebirea dintre continutul subiectiv ,care se formeaza de la inceput integral si ramine identic(invariabil),si continutul obiectiv,care se realizeaza progresiv,parcurgind un drum de-a lungul caruia,la fiecare moment ,substanta sa variaza. Din punct de vedere causal,formele imperfecte au fost definite prin prisma discordantelor aparuta intre continutul subiectiv al infractiunii,care ramine constant si cel obiectiv care prin oprirea desfasurarii activitatii infractionale nu mai corespunde rezolutiei initiale(este vorba de discordanta dintre obiectivitatea ideologica,(faptul gindit)si obiectivitatea reala(faptul savirsit)) Aceeasi notiune care determina incriminarea faptei consummate poate justifica si incriminarea formelor imprefecte,impunindu-se o delimitare intre acestea in functie de criterii precise.daca activitatea infractionala a fost dusa numai pina la o anumita etapa si legea o va incrimina,va exista o forma imperfecta a infractiunii. Daca se vor produce urmarile cerute de lege,se va realize forma perfecta a infractiunii.daca se vor produce urmarile cerute de lege,se va realiza forma perfecta a infractiunii consumate ,iar daca urmarile se vor prelungi in timp,vor determina o forma mai mult ca perfecta ,epuizarea. Or,fiind incriminate,aceste forme ,atit cele complete ,cit si cele incomplete,devin infractiuni in adevaratul sens al cuvintului . Din punct de vedere juridic nu e nici o deosebire si unele si altele sunt infractiuni.Diferenta apare din punctul de vedere al caracterului si al gradului de pericol social;infractiunile forma de baza sunt mai periculoase decit cele derivate si respectiv atrag o raspundere penala mai mare. Intrucit infractiunea poate exista in oricare dintre aceste forme,in teoria dreptului penal infractiunile au fost clasificate,dupa forma lor in: Infractiune-tip-corespunzatoare formei tipice sau de baza.Sunt denumite si infractiunifapt consumat Infractiuni derivate-corespunzatoare formelor atipice sau derivate ale infractiunii.Sunt denumite dupa caz infractiuni fapt preparat ,infractiuni fapt tentat si infractiuni fapt epuizat11

In ceea ce priveste determinarea formelor infractiunii in raport cu etapele desfasurarii infractiunii intentionate,unanim admis ca in perioda interna ,nu se pune problema existentei unei forme a infractiunii,deoarece,desi odata cu luarea deciziei de savirsire a faptei s-a realizat in intregime latura subiectiva a infractiunii,nu exista nimic din latura obiectiva a acesteia,nici un act de conduita exterioara care sa tinda spre realizarea ei. Pe cind infractiunea,in baza legislatiei si toeriei dreptului penal ,reprezinta un act exterior de comportare socialmente periculoasa a persoanei ,de aceea problem existentei unei forme a infractiunii in perioada interna sau psihica chiar daca hotarirea de a savirsi infractiunea ar fi manifestata de faptuitor,este legalmente exclusa. Intr-adevar ,nici in cazul exteriorizarii intentiei celor au decis in comun sa savirseasca infractiunea,nici in situatia asa-numitei faze oratorii nu are loc o executare a rezolutiei,ci numai o exteriorizare cu scopul luarii hotaririi,astfel ca nu se poate vorbi de o forma a infractiunii. In cadrul tuturor sistemelor modern sunt adoptate pricicpii conform carora singurul factor care poate cenzura cugetul este morala. Legea penala nu are putere asupra gindurilor(cogitationis poenam nemo patitur). O indelungata experienta a umanitatii a condus la formularea regulii dupa care simpla cugetare(nuda cogitatio),hotarirea infractionala,oricti ar fi de grava si de evidenta ,nu atrage raspunderea penala a autorului.Aceste procese,chiar daca ar putea fi cunoscute prin obtinerea marturisirii subiectului ori prin dezvaluirea lor prin mijloace modern(serul adevarului,narcoanaliza,hipnoza,etc),nu ar putea sta la baza unei incriminari deoarece in aceasta etapa subiectul nu actioneaza,nu face nimic,ci numai gindeste la ceea c ear putea face;in aceasta etapa vointa sa nu avenit inca definitive,nu s-a exteriorizat intr-un act de realizare a gindirii criminale; Aceasta solutie a legiuitorului modern a mai fost justificata sustinindu-se ca gindrile criminale nu se pedepsesc,nu pentru ca ar fi dificila proba acestora,ci pentru ca ,chiar dovedita,existent unei hotariri criminale nu reprezinta prin ea insasi o leziune,nici macar potentiala,a valorilor sociale ocrotite de normele dreptului penal. Structura formelor infractiunii se face dupa regula sistemului,fiecare forma premergatoare a activitatii infractionale este absorbita de forma de o urmeaza,astfel prima fiind lipsita de o calificare independenta.Infractiunea12

consumata absoarbe pregatirea si tentativa de infractiune,intre ele stabilindu-se o relatie de tip intreg. Daca infractiunea este consumata ,atunci caracterul actiunilor de pregatire si realizare a infractiunii ca atare nu are importanta esentiala asupra raspunderii si calificarii infractiunii consumate ,cu conditia ca aceste actiuni nu constituie component unei infractiuni separate. Stabilirea si analiza acestor prime forme ale activitatii infractionale neconsumate are o importanta redusa ,in special pentru individualizarea pedepsei in limitele sanctiunii.

13

V.Bibliografie 1.Codul Penal al Republicii Moldova,18.04.2002 Monitorul Oficial al RM,din 13.09.2002 2.Manual de Drept Penal.Partea generala,pentru invatamint universitar,redactor coordinator Alexandru Borodac,doctor in drept,Chisinau 1994 3.Manual de Drept Penal.Partea generala,Costica Bulai,Bucuresti ALL,2000 4.Drept Penal.Partea generala,Vol.1,Editia a III-a,Stela Botnaru,Alina Savga,Vladimir Grosu,Mariana Grama 5.Drept Penal,Partea generala, Vol.II , Infractiunea , Costica Bulai,Bucuresti,editura Universitatii,1981 6.Drept Penal .Partea generala, I.Oancea, Bucuresti,Editura didactica si pedagogica 1965 7. Drept Penal.Partea generala,Editura All Beck, Bucuresti 2002 George Nistoreanu i Alexandru Boroi 8.Wordpress.com, Google.com

14