UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAI FACULTATEA DE DREPT

SANCTIONAREA INFRACTORILOR MINORI. PUNEREA N EXECUTARE A HOTRRILOR JUDECTORETI DE CONDAMNARE A INFRACTORILOR MINORI

MASTERAND GHIDOARC RALUCA MIHAELA ANUL I TIINE PENALE

20111

CUPRINSCAP. I CONSIDERAII PRELIMINARE

CAP. II SANCIONAREA INFRACTORILOR MINORI.REGIM DE APLICARE MSURI EDUCATIVE DEFINIIE I CLASIFICARE MUSTRAREA LIBERTATEA SUPRAVEGHEAT INTERNAREA NTR-UN CENTRU DE REEDUCARE INTERNAREA NTR-UN INSTITUT MEDICO-EDUCATIV ASISTENA I CONSILIEREA PERSOANELOR CONDAMNATE I A MINORILOR SANCIONAI CU MSURA EDUCATIV A LIBERTII SUPRAVEGHEATE FENOMENUL INFRACIONAL N RNDUL MINORILOR CAP. III DREPTURILE DEINUILOR MINORI. PREVEDERI INTERNAIONALE CAP. IV DE LEGE FERENDA BIBLIOGRAFIE

2

CAP. II SANCIONAREA INFRACTORILOR MINORI Infractorul este persoana care a savarsit cu vinovatie o infractiune, ori care a participat la comitrea ei ca autor, instigator sau complice. Infractorii poarta diverse denumiri: infractor primar, infractor recidivist, infractor de ocazie, infractor de obicei, infractor major, infractor minor, etc. Infractorul minor este persoana care a implinit 14 ani si are discernamant, in momentul in care a savarsit fapta prevazuta de legea penala, infractor care beneficiaza de un sistem special de sanctiuni. Daca se stabileste ca infractorul minor poate sa raspunda penal, fata de el se poate lua o masura educativa sau i se poate aplica o pedeapsa. Masurile educative sunt prevazute in TitlulV. Minoritatea, art. 101 C.P., Partea generala. Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal ce se aplica de instanta de judecata minorului care a savarsit o infractiune. Masurile educative care pot fi luate fata de minor sunt: mustrarea; libertatea supravegheata; internarea intr-un centru de reeducare; internarea intr-un institut medical-educativ. Cand apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului, instanta ii va aplica acestuia o pedeapsa. In doctrina, s-a subliniat ca pedepsele si masurile de siguranta aplicate minorilor sunt puse in executare potrivit procedurii obisnuite, ca in cazul condamnatilor majori; in schimb, punerea in executare a masurilor educative fata de minori este reglementata de norme speciale. Mustrarea

Mustrarea este masura educativa care se poate lua fata de minor alaturi de libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical-educativ. Mustrarea consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ca, daca va savarsi3

din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa ( art. 102 C.P.). Potrivit art.487 alin.(1) C.proc.pen., in cazul in care fata de minor s-a luat masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea1. Mustrarea se executa de catre prima instanta imediat, la pronuntare, chiar daca hotararea prin care s-a luat masura mustrarii nu este definitiva; numai astfel isi poate produce efectele masura mustrarii, ca masura educative cea mai usoara. Masura mustrarii se poate lua si fata de inculpatul care a devenit major la data pronuntarii hotararii2. In ipoteza in care, din orice imprejurari, masura mustrarii nu poate fi executata indata dupa pronuntare, nefiind present inculpatul, se fixeaza un termen de pronuntare pentru cand se dispune aducerea minorului, citandu-se totodata parintii ori, daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul3. S-a considerat ca atunci cand masura mustrarii s-a pronuntat in lipsa inculpatului minor, in calea de atac exercitata se va dispune executarea mustrarii potrivit legii, in rezenta sa. Libertatea supravegheata Masura libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe timp de 1 an, sub supraveghere deosebita (art.103 alin.1, C.P.). Aceasta supraveghere poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui; daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorului. Instanta poate sa impuna minorului respectarea anumitor obligatii: sa nu frecventeze anumite locuri stabilite, sa nu intre in legatura cu anumite persoane, sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixate de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta. Termenul de 1 an curge de la data punerii in executare a libertatii supravegheate. Masura poate fi revocata de instanta in conditiile prevazute de lege (minorul se sustrage supravegherii, are purtari rele, savarseste o infractiune, etc.).1 2

Jidovu Nicolae, Ghe.Bica, Drept procesual penal, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007,p.98. Grigore Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007. 3 Vintila Dougaroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, vol. II, Ed. Academiei, 1976, p.382-383.

4

Conform art.488 C.proc.pen., punerea in executare a masurii libertatii supravegheate se efectueaza chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau organizatiei speciale careia i s-a incredintat supravegherea sunt de fata. Daca punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea persoanei careia i s-a incredintat supravegherea acestuia. Aceasta masura educative nu se poate lua fata de inculpatul care a deposit varsta de 17 ani. Daca inauntrul termenului de 1 an minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare. Libertatea supravegheata se revoca de instanta care a pronuntat aceasta masura, inlocuind-o cu masura internarii intr-un centru de reeducare, daca minorul se sistrage de la supravegherea ce se exercita asupra sa ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Daca fapta savarsita in timpul libertatii supravegheate constituie infractiune, revocarea acestei masuri si inlocuirea ei cu internarea intr-un centru de reeducare sau cu o pedeapsa se dispune de instanta care judeca aceasta infractiune4.

Internarea intr-un centru de reeducare

Atunci cand instanta constata ca celelalte masuri educative sunt neindestulatoare, va lua fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare (art.104 C.P.). Aceasta masura se ia in scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale. Potrivit legii, masura se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Minorul care a dat dovadade indreptare si sarguinta la invatatura si la insusirea pregatirii profesionale poate fi eliberat si inainte de a deveni major, daca a trecut un an de la data internarii. Cand minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internarii pana la cel mult doi ani. Instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare prin care a dispus luarea masurii internarii intr-un centru de reeducare si punerea in executare de indata a masurilor luate. Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde se afla minorul, care va lua masuri pentru internarea acestuia. In acest scop, organul de4

Plenul Trib. Suprem, dec. de indrumare nr.6/1973, pt.II, pct.9, C.D.,1973, p.37.

5

politie va preda copia de pe hotarare centrului de reeducare in care este internat minorul. Centrul de reeducare va comunica instantei efectuarea internarii (art.490 alin.4). In vederea punerii in executare a masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia. Daca persoana fata de care s-a luat masura educative nu este gasita, organul de politie constata printr-un process-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de reeducare in care se va face internarea5. Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun, din oficiu sau la sesizarea, de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor (art.491 alin.1 C.proc.pen.). Potrivit art.491 in cazurile si in conditiile prevazute in art.453 si 455 C.proc.pen.(cazurile de amanare, respective intrerupere a executarii pedepsei inchisorii), se poate dispune si amanarea sau intreruperea executarii masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare. Fata de minorul care, din cauza starii fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie, se ia masura internarii intr-un institute medical-educativ (art. 105 C.P.). Internarea intr-un institut medical-educativ

Masura educativa privativa de libertate ce se dispune fata de minorul infractor care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie timp de un an, de un tratament medical si de un regim special de instruire si educatie. Masura se dispune pe timp nelimitat, dar nu poate dura decat pana cand minorul a implinit 18 ani. Instanta de judecata poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea obiectivului urmarit. Deoarece in Codul de procedura penala nu se prevad dispozitii speciale privind punerea in executare a acestei masuri educative, in literatura de specialitate s-a apreciat ca se vor aplica dispozitiile art. 432, care reglementeaza punerea in executare a masurilor de siguranta a internarii5

Crisu Atanasiu, Procedura in cauzele cu infractori minori, in Dreptul nr.2/2005, p.146.

6

medicale6. Internarea intr-un institute medical-educativ se poate dispune de catre instanta care-l judeca pe inculpatul minor, pe baza expertizei medicolegale care recomanda tratament medical si un regim de educatie. Masura se pune in executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotararii si a unei copii de pe raportul medical-legal directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat masura. Ridicarea, prelungirea sau inlocuirea masurii internarii intr-un institute medical-educativ se dispun de judecatoria sau tribunalul care l-a judecat in prima instant ape minor (art.491 alin.2). Revocarea sau mentinerea masurilor educative precum si a masurii liberarii minorului dintr-un centru de reeducare, inainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, cand minorul a savarsit din nou o infractiune se dispune de instanta competenta sa judece acea infractiune (art.492 C.proc.pen.). Instanta poate mentine masura educative, daca aplica aceeasi masura educativa pentru noua infractiune savarsita de minor, sau poate revoca si inlocui cu o masura educativa mai grava sau cu o pedeapsa. Amanarea sau intreruperea executarii masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare se poate dispune in cazurile si conditiile prevazute in art.453 si art.454. Aceasta posibilitate a fost acordata prin Legea nr.45/1993 si devenise necesara, deoarece nu exista vreo justificare ca executarea pedepselor aplicate minorilor sa poata fi amanita si intrerupta, dar privarea de libertate in cadrul internarii intr-un centru de reeducare san u poata fi amanita sau intrerupta. Astfel, in cazul unei minore condamnate la internare intr-un centru de reeducare, anterior Legii nr.45/1993, nu era prevazuta de lege amanarea executarii internarii, daca era gravida ori daca avea un copil mai mic de un an, in timp ce o majora condamnata la inchisoare putea beneficia de amanarea sau intreruperea executarii pedepsei inchisorii. Amanarea executarii internarii intr-un centru de reeducare se acorda de catre instanta de executare, iar intreruperea executarii acestei masuri de instanta corespunzatoare in grad in a carei raza teritoriala se afla centrul de reeducare. Masurile educative, oricare ar fi ele, nu trebuie cu masurile de siguranta, care pot fi luate si fata de faptuitorii minori, insa fara nici o legatura cu varsta acestora, ci exclusive pentru inlaturarea unor stari de pericol date in vileag prin savarsirea faptei prevazute de legea penala.

6

Neagu Ion, Aspecte procesuale privind cauzele penale cu infractori minori, in A.U.B., 1979, p.63.

7

Asistenta si consilierea persoanelor condamnate si a minorilor sanctionati cu masura educativa a libertatii supravegheate Asistenta si consilierea persoanelor condamnate si a minorilor sanctionati cu masura educativa a libertatii supravegheate au ca scop reintegrarea acestora in societate, intarirea gradului de siguranta sociala si prevenirea savarsirii din nou a unei infractiuni. In derularea acestei activitati serviciile de reintegrare sociala si supraveghere urmaresc: a) corectarea compartamentului infractional prin constientizarea de catre minori sau de catre persoanele condamnate a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatii pentru fapta comisa; b) motivarea minorului sau a persoanei condamnate in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei; c) elaborarea si derularea unor programe eficiente de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate sau a minorilor, in functie de nevoile identificate ale acestora; d) sprijinirea condamnatului sau a minorului in vederea satisfacerii nevoilor sociale referitoare la educatie, pregatire profesionala, loc de munca, locuinta sau altele asemenea. Ori de cate ori instanta de judecata dispune supravegherea unei persoane condamnate sau a unui minor de catre serviciul de reintegrare sociala si supraveghere, cu ocazia primei intrevederi cu persoana supravegheata i se va face cunoscuta posibilitatea de a solicita asistenta si consiliere pe perioada supravegherii, explicandu-i-se modalitatile practice in care poate fi sprijinita in vederea reintegrarii in societate. Pentru a beneficia de serviciile de asistenta si consiliere persoana supravegheata depune o cerere scrisa la serviciul de reintegrare sociala si supraveghere. In termen de 10 zile lucratoare de la primirea cererii scrise din partea persoanei supravegheate, prin care aceasta solicita asistenta si consiliere, serviciul de reintegrare sociala si supraveghere va lua masurile necesare in vederea includerii acesteia intr-un program specializat, stabilit in functie de nevoile identificate ale persoanei respective. Activitatea de asistenta si consiliere se va desfasura si in unitatile penitenciare, includerea in astfel de programe a persoanelor condamnate fiind posibila numai cu acordul acestora. Se acorda o atentie deosebita condamnatilor minori si tineri, persoanelor condamnate care intampina8

dificultati in mentinerea legaturilor cu familia, precum si pregatirile pentru liberare a persoanelor condamnate. Fenomenul infracional n rndul minorilor Fenomenul infractional in randul minorilor a inregistrat o usoara scadere in anul 2004, conform datelor statistice centralizate la nevelul Parchetului Judetean Neamt. Cei mai multi din infractorii minori trimisi in judecata pe parcursul anului 2004 au savarsit fapte de furt, dar au fost si copii care i-au socat pana si pe anchetatori prin cruzimea de care au dat dovada. Fenomenul infractional la aceasta categorie de persoane a inregistrat o scadere de 9% in 2005, fata de perioada de referinta, anul 2004. Au fost trimisi in judecata 209 infractori minori, 20 din acestia fiind in stare de arest preventiv. Cei mai multi erau acuzati de furturi, dar au fost si 3 inculpati trimisi in judecata pentru omor, unul pentru fapta consumata si 2 pentru tentativa de omor. In perioada de referinta numai 2 minori au fost trimisi in fata instantei pentru omor; 145 de inculpati erau acuzati de furt, in crestere cu 9%, 30 au savarsit talharii, in scadere cu 25%, 2 au fost acuzati de viol si unul a fost deferit justitiei pentru prostitutie. Delicventa juvenila a explodat dupa 1990. Pentru reducerea acestui fenomen, care de la un an la altul cunoaste o crestere semnificativa, autoritatile vor sa inaspreasca pedepsele aplicate minorilor in cazul comiterii de infractiuni. Astfel un proiect al Codului Penal, elaborat de fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, prevedea pedepse mai aspre pentru infractorii minori. Acestia pot ajunge in centre de reeducare sau, dupa caz, in centre de detentie inca de la 13 ani. Legislatia in vigoare prevede ca minorul cu varsta de pana in 14 ani nu raspunde penal in fata legii. Pentru ca numarul infractiunilor savarsite de minori sub 14 ani creste de la un an la altul, fostul ministru al Justitiei propune tragerea la raspundere penala a acestora inca de la 13 ani. Initiatorii proiectului credeau ca inasprirea legislatiei ar putea fi o solutie pentru prevenirea si combaterea delincventelor juvenile. In judetul Vaslui, in cursul anului 2006, din totalul minorilor cercetati pentru savarsirea unor infractiuni, 3 aveau pana in 14 ani. Toti erau din mediul urban. In anul 2007, insa, pana la finele lunii iulie, organele de politie au cercetat 8 infractori, fara buletin, 2 din mediul urban si 6 din mediul9

rural. Initiatorii proiectului au prevazut ca minorilor sa nu le fie aplicate sanctiuni privative de libertate. Totusi, in situatii exceptionale, un minor care mai are de asteptat un an pana sa implineasca 14 ani ar putea ajunge la inchisoare sau intr-un centru de reeducare. Astfel, potrivit art. 115 din proiectul propus, minorilor cu varste de peste 13 ani li se poate aplica o pedeapsa privativa de libertate daca au comis o infractiune pedepsita de legea penala cu inchisoare de 10 ani sau mai mare, daca sunt judecati pentru mai multe infractiuni care, prin natura, gravitatea, numarul sau frecventa lor, arata gradul de periculozitate al minorului, daca au mai savarsit o infractiune pentru care au primit o masura educative pe care au executat-o inainte de a doua fapta penala si daca infractiunea pe care au comis-o a fost savarsita prin amenintari sau violente ori daca au produs decesul unei persoane. Vom analiza n cap. III al prezentului referat propunerile de lege ferenda pentru sancionarea infractorilor minori Legislatia actuala face deosebire intre doua mari categorii de minori: cei cu varste sub 14 ani si cei cu varste cuprinse intre 14 ani si 18. Minorii din prima categorie, sub 14 ani, nu raspund penal, adica nu pot fi facuti responsabili pentru o fapta prevazuta de legea penala, considerandu-se ca nu au capacitate deplina de a discerne intre bine sir au sau de a constientiza gravitatea faptei comise. Acesta este si motivul pentru care ei sunt considerati copii in dificultate iar masurile care se iau in cazul lor sunt exclusive de natura asistentei sociale ( asistarea copilului si a familiei sau, dupa caz, incredintarea minorului unei familii sau unei institutii specializate ). Minorii din a doua categorie, intre 14 si 18 ani, raspund penal intro maniera diferentiata. Astfel, cei cu varste cuprinse intre 14 si 16 ani raspund penal numai daca, in urma unei expertise medico-legale de natura psihiatrica si psihologica, se dovedeste ca au avut discernamant in momentul savarsirii faptei. Discernamantul consta in capacitatea faptuitorului de a-si da seama de faptele sale, de semnificatia sociala a acestora si de consecintele pe care le produce savarsirea lor. De asemenea, discernamantul presupune capacitatea de a-si determina si dirija in mod constient vointa in raport cu aceste fapte. Minorii care au implinit varsta de 16 ani raspund penal fara a mai fi necesara dovedirea existentei discernamantului. In cazul savarsirii unei infractiuni, toti minorii care raspund penal sub incidenta legii penale, adica sunt sanctionati. Sanctiunile care pot fi dispuse de instantele de10

judecata impotriva minorilor care raspund penal sunt masuri educative si pedepse. La alegerea sanctiunii, se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite si de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea celui care a savarsit-o, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait, precum si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa cu inchisoarea se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului. La unele infractiuni, pedeapsa cu inchisoarea poate fi insotita de interzicerea exercitarii unor drepturi sau de luarea unor masuri de siguranta menite sa previna savarsirea altor fapte penale. Se avea in vedere, la un momendat, ca minorii sa raspunda penal de la varsta de 12 ani. Totusi, prin acest proiect de lege se urmareste, probabil, alinierea la legislatia penala europeana. Si in alte tari varsta la care minorii raspund in fata legii pentru infractiunile pe care le comit este mai mica de 14 ani. Scaderea varstei la care minorii pot fi cercetati penal este, probabil, o solutie pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen, tinand cont ca, in ultimii ani, multe infractiuni sunt comise de minori cu varste mai mici de 14 ani. Cel mai mare numar de infractiuni comise de minori a fost inregistrat in 2005, respective 607 fapte. In 2006, au fost comise 564 infractiuni, iar in primele 7 luni ale acestui an, 369. Cum era de asteptat, infractiunile judiciare detin ponderea, astfel ca, in 2005, au fost comise 464 de infractiuni, din care 353 in mediul urban, in 2006 au fost comise 423 infractiuni, 312 in mediul urban, iar in primele 7 luni din anul 2007 au fost savarsite 278 infractiuni, din care 168 au fost comise in mediul urban. O crestere alarmata este inregistrata in dreptul infractiunilor savarsite contra persoanei: in anul 2005 - 76 de infractiuni contra persoanei, in anul 2006 78 de infractiuni savarsite contra persoanei si 102 infractiuni in primele 7 luni ale anului 2007. Totusi, aceasta crestere, spun specialistii, nu este relevanta, intrucat in anul 2007 au fost introduce infractiunile de lovire si amenintare. Astfel, in anul 2007, politistii au intocmit dosare penale unui numar de 62 de minori pentru infractiuni de lovire si 9 pentru amenintare. Din numarul total de infractiuni comise, furturile detin monopolul. Astfel, in anul 2005 au fost inregistrate 384 de astfel de fapte, in anul 2006 au fost inregistrate 356 de infractiuni si 193 de infractiuni pana la finele lunii iulie 2007.11

In schimb, s-a inregistrat o scadere semnificativa la infractiunile de talharie: 30 de infractiuni in anul 2005, 17 infractiuni in anul 2006 si 7 in anul 2007. In ce priveste numarul minorilor care, au dat cu subsemnatul in fata organelor de ancheta, acesta cunoaste o crestere alarmata in anul 2007. Astfel, in primele 7 luni din 2007, nu mai putin de 300 de minori au fost cercetati penal pentru savarsirea de infractiuni, fata de 368 in 2006 si 439 in 2005. Cei mai multi dintre acestia au fost cercetati in dosare penale ce vizau infractiuni de furt: 133 de infractiuni in anul 2007, 196 de infractiuni in anul 2006 si 259 de infractiuni in 2005. In ceea ce priveste infractiunile de talharie, in 2005 au fost cercetate 38 de persoane, 19 persoane in anul 2006 si 10 persoane in anul 2007.

12

CAP. III DREPTURILE DEINUILOR MINORI. PREVEDERI INTERNAIONALE n cadrul att de vast al reglementrilor juridice privind Drepturile Copilului, voi ncerca s schiez principalele direcii de orientare ce guverneaz problema unui tnr sub 18 ani care intr n contact cu sistemul de justiie, ca urmare a unei suspectri ori a unei acuzaii de comitere a unui delict, viznd cteva aspecte legate de aplicarea acelor msuri ce afecteaz starea de libertate a minorului. mi propun ca n cadrul acestei analize s abordez problematica respectrii dreptului copilului delicvent din perspectiva a trei factori : 1) recomandrile din legislaia internaional cu privire la copii n contradicie cu legea romn ; 2) contradiciile legislaiei romneti cu privire la copii care rspund penal ; 3) contradiciile dintre lege i practic ; Pentru aceasta, voi urmri dosarul unui astfel de caz n toate etapele ce le parcurge i anume : Reinerea de ctre organele de poliie ; Arestarea preventiv ; Etapele procesului ; Sanciunea aplicat (msur educativ, nchisoare, asisten postpenal ) ; De asemenea, n ncheierea acestui capitol voi face o descriere a condiiilor educaionale existente n centrele de Reeducare pentru Minori. n continuare doresc s fac o trecere n revist a cadrului juridic care privete copilul i protecia acestuia. Astfel, putem enumera : a) Articolul 45 din Constituia Romniei care prevede : copii se bucur de un regim de protecie i de asisten n realizarea dreptului lor statul acord alocaii de stat pentru copii i ajutoare exploatarea minorilor, folosirea lor n activiti care le-ar putea duna sntii, moralitii sau care le-ar pune n primejdie viaa ori dezvoltarea normal sunt interzise b) Articolul 2 din Legea 18/1990 (prin care Romnia ratific Convenia Naiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului) care prevede c :13

Statele pri se angajeaz s respeste drepturile care sunt enunate n prezenta convenie i s le garanteze tuturor copiilor care in de jurisdicia lor, fr nici o distincie, indiferent de ras, culoare, sex, limb, religie, opinie politic sau alt opinie a copilului, a prinilor sau a reprezentanilor si legali, de originea lor naional, etnic, sau social, de situaia lor material, de incapacitatea lor, de naterea lor sau de alt situaie . Statele pri vor lua toate msurile corespunztoare pentru ca acesta s fie efectiv protejat mpotriva oricrei forme de discriminare sau de sanciuni motivate de situaia juridic, activitile, opiniile declarate ori convingerile prinilor si, ale reprezentanilor si legali ori ale membrilor familiei sale . Trebuie fcut precizarea c odat cu ratificarea de ctre Romnia a Conveniei Naiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului prin Legea 18/1990, aceasta devine obligatorie pentru Romnia i are aceeai putere de lege ca i Constituia. c) n completarea cadrului juridic, n afar de aceste texte fundamentale prezentate mai sus, mai putem prezenta : Convenia European a Drepturilor Omului ; Codul Penal al Romniei ; Codul de Procedur Penal ; Legea 26/1994 privind organizarea i funcionarea Poliiei Romne Legea 23/1969 privind executarea pedepselor privative de libertate Decretul nr.545/1972 privind executarea msurii educative a internrii minorilor infractori ntr-un centru de reeducare ; Ordonana de Urgen a Guvernului nr.192/1999 privind nfiinarea Ageniei Naionale pentru Protecia Drepturilor Copilului ; Ordonana Guvernului nr.1/21.01.2000 privind organizarea activitii i funcionarea instituiilor de medicin legal ; Regulamentul de Ordine Interioar a nchisorii pentru Tineri Craiova ; Regulile Naiunilor Unite pentru Aprarea Minorilor Privai de Libertate i Regulile de la Beijing- Standardul de Reguli Minime al Naiunilo Unite- Administrarea Justiiei pentru minori- se constituie ca un ndrumar, stabilind recomandri ns nu sunt obligatorii pentru state . Prima etap n drumul stbtut de un asfel de dosar o reprezint reinerea de ctre organele de poliie. Legea nr. 26/1994 privind organizarea i funcionarea Poliiei Romne prevede n articolul 16 (1) litera b) :s conduc la sediul poliiei n vederea lurii de msuri legale, pe cei care, prin aciunile lor, pericliteaz14

ordinea public, viaa persoanelor sau alte valori sociale, precum i persoanele suspecte a cror identitate nu a putut fi stabilit. Persoanele suspecte de aciuni prin care se pericliteaz ordinea public, viaa persoanelor sau alte valori sociale, care refuz s-i decline identitatea ori aceasta nu poate fi stabilit, sunt conduse la sediul poliiei pentru clarificarea situaiei i, dup caz, prezentarea acestora de ndat n faa organului de urmrire penal competent, activiti ce nu pot dura mai mult de 24 de ore . Din nefericire, legea respectiv nu prevede ns obligaia pentru reprezentanii poliiei ca n cazul conducerii la secie a unui copil (minor) n vederea stabilirii identitii acestuia sau a unor aspecte legate de svrirea unei infraciuni, s cheme de ndat pe unul din prini, tutorele sau un reprezentant al altor organizaii pentru protecia copilului. Minorul,de asemenea, datorit vrstei, nu tie c are dreptul s solicite prezena acestora la secia de poliie, poliistul fiind singura persoan care poate s cheme prinii sau Autoritatea Tutelar, el ntreprinznd aceast aciune dup bunul plac. n legislaia romn i internaional nu exist prevederi speciale cu privire la metodologia de reinere a unui copil suspect de svrirea unui delict criteriile aplicabile fiind cele generale. Astfel : Art. 136 din Codul de Procedur Penal prevede scopul i categoriile msurilor preventive: n cauzele privitoare la infraciuni pedepsite cu nchisoarea, se poate lua fa de acesta una din urmtoarele msuri preventive: reinerea, obligarea de a nu prsi localitatea i arestarea preventiv. Art. 143 din C.P.P. prevede: Msura reinerii poate fi luat ce organul de cercetare penal fa de nvinuit dac sunt probe sau indicii temeinice c a svrit o fapt prevzut de legea penal. Tot astfel, art. 480 din C.P.P. prevede: Urmrirea i judecata infraciunilor svrite de minori, precum i punerea n executare a hotrrilor privitoare la acetia, se fac potrivit procedurii obinuite, Art. 481 (1) Cnd nvinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a mplinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, dac organul de urmrire penal consider necesar, citeaza Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. (2) Citarea persoanelor prevzute n aliniatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentrii materialului de urmrire penal. (3) Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor artate n aliniatul 1 i 2 nu mpiedic efectuarea acelor acte.15

Dup cum observm, prezena Serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, a prinilor, a tutorelui ori a curatorului este lsat la aprecierea organului de urmrire. Considerm necesar prezena acestora i implicit a avocatului, nct din faza urmririi penale i, mai mult, n momentul cnd minorul a fost adus la poliie pentru cercetri sau n baza unui mandat de arestare, pentru c, att timp ct minorul, potrivit Constituiei i altor legi, nu are drept de vot, nu are drept de a dispune de bunurile sale, nu are drept de asociere, nu se poate cstori, atunci cum ar putea s semneze i s-i asume, fie i numai o declaraie, n prezena organului de urmrire penal? Practica consemneaz c, n majoritatea cazurilor, persoanele prevzute la articolul 481 nu sunt citate, copilul nu beneficiaz n aceast faz de prezena lor. Minorii pot fi dui la secia de poliie unde, sub pretextul indentificrii acestora sau stabilirea domiciliului, pot fi inui pn la 24 de ore, nclcndu-se prevederile Constituiei, n care se spune c nimeni nu poate fi reinut mai mult de 24 ore fr mandat de arestare. O a doua etap a desfurrii acestei aciuni o reprezint arestarea. Reglementrile internaionale accept privarea de libertate a minorilori n anumite cazuri. Nici unul din aceste documente nu se refer n mod expres la condiiile aplicrii arestului preventiv, ci vorbesc despre privarea de libertate. Privarea de libertate este reglementat ca i sentin de Regulile de la Beijing. Dei acestea nu au caracter obligatoriu, ele trebuie s constituie o serie de norme valoroase dup care statele trebuie s se ghideze. Acestea, asemeni Conveniei, stipuleaz c pedeapsa cu lipsirea de libertate trebuie s fie ultima msur luat i pe ct mai scurt timp posibil. Acest fapt este consfinit i de ctre Regulile de la Tokio, care sunt cunoscute i sub numele de Standarde i Reguli minime ale Naiunilor Unite privind msurile non- custodiale. Conform documentelor enunate anterior, msura lipsirii de libertate a minorului trebuie s aib la baz principiul reabilitrii. n C.P.P., articolul 146 reglementeaz condiiile pentru arestarea nvinuitului. Arestul preventiv poate fi dispus de ctre procuror dac el consider c este n interesul urmrii penale privarea de libertate a nvinuitului sau de ctre instana de judecat. Referitor la arestul preventiv, Comisia European a Drepturilor Omului menioneaz:

16

Art. 5 (1)Orice persoan are dreptul la libertate i siguran.Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepia urmtoarelor cazuri i n conformitate cu cile legale: a) dac este deinut legal n urma condamnrii de ctre un tribunal competent; b) dac a fcut obiectul unei arestri sau al unei deineri legale pentru nesupunerea la o hotrre pronunat, comform legii, de ctre un tribunal ori n vederea garantrii executrii unei obligaii prevzute de lege; c) dac aceasta a fost arestat i deinut n vederea aducerii sale n faa autoritii judiciare competente, atunci cnd exist motive verosimile de a o bnui c a svrit o infraciune sau cnd exist motive temeinice de a crede n necesitatea de a o mplica s svreasc o infraciune sau s fug dup svrirea acestuia; d) dac este vorba despre deinerea legal a unui minor, hotrt pentru educaia supravegheat sau despre deinerea legal a unei persoane, n scopul aducerii sale n faa autoritii competente; e) dac este vorba despre deinerea legal a unei persoane susceptibile s transmit o boal contegioas, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f) dac este vorba despre arestarea sau deinerea legal a unei persoane pentru a o mpiedica s ptrund n mod ilegal pe un teritoriu sau mpotriva creia se afl n curs o procedur de expulzare ori de extrdare; (2) Orice persoan arestat trebuie s fie informat, n termenul cel mai scurt i ntr-o limb pe care o nelege, asupra motivelor arestrii sale i asupra orcrei acuzaii aduse mpotriva sa; (3) Orice persoan arestat sau deinut n condiiile prevzute de paragraful 1 c) din prezentul articol trebuie adus de ndat naintea unui judector sau a altui magistrat mputernicit prin lege cu exercitarea atribuiilor judiciare i a dreptului de a fi judecat, ntr-un termen rezonabil, sau eliberat n cursul procedurii. Punerea n libertate poate fi subordonat unei garanii care s asigure prezentarea celui interesat la judecat. Prin urmare, articolul 5 din Convenia European a Drepturilor Omului cere ca persoana la care se refer paragraful 1 c) s fie adus de ndat n faa justiiei, iar pentru a-i aduce la ndeplinire atribuiile, autoritatea trebuie s hotrasc n deplin independen. ns, n opinia17

Curii, un agent al statului care exercit dubla funcie, de procuror i de luare a deciziei de aplicare a msurii arestrii preventive, nu corespunde acestor cerine. Tot astfel, cu privire la termenul arestrii, nici Comisia i nici Curtea nu au stabilit nici un termen minim, ns termenul de ndat reprezint un criteriu mai riguros dect acela de termen scurt Din aceste prevederi reiese c arestarea ar trebui dispus de un judector i nu de un procuror, iar arestul preventiv ar trebui s fie dispus pentru un termen rezonabil. n contradicie cu Comisia European a Drepturilor Omului, arestul preventiv n Romnia este dispus de procuror sau de judector, iar articolul 150 din Codul Penal prevede c msura arestrii inculpatului poate fi luat numai dup ascultarea acestuia de ctre un procuror sau de ctre instana de judecat n condiiile n care prevederile Comisiei Europene a Drepturilor Omului spun c ascultarea inculpatului trebuie fcut de ctre judector, nu de ctre procuror. O problem deosebit ridicat de arestarea infractorilor minori o reprezint separarea acestora de celelalte categorii de arestai, n acest sens prevederile legale internaionale stabilind c acetia vor trebui s fie separai de aduli. Legislaia romn n vigoare nu face deosebire n ceea ce privete spaiul de arest ntre minori i aduli (aricolul 480 C.P.P.). Acesta este principalul mod de asigura minorilor n detenie o bun ocrotire a drepturilor lor. Acest aspect vizeaz dou direcii de aciune : 1. s asigure protecia copiilor mpotriva exploatrilor, abuzului sau influenelor negative ale adulilor ; 2. s se asigure c minorii beneficiaz pe deplin de condiiile i facilitile de care au nevoie pentru dezvoltare i cretere. Avnd n vedere faptul c seciile de poliie nu au locuri de arest speciale pentru minori, n cazul arestrii preventive, din lipsa spaiului necesar, acetia petrec uneori timp ndelungat mpreun cu adulii, n aceleai spaii de detenie. Practica consemneaz i alte situaii nu tocmai legale. Astfel : declaraiile sunt scrise de multe ori de ctre organele de poliie, sub pretextul analfabetismului copilului ; deseori nu este permis contactul cu prinii ;

18

exist rapoarte de anchet fictive, care folosesc acte din dosare anterioare ; sub pretextul stabilirii descernmntului de ctre IML, copilul rmne n arest o perioad nedeterminat de timp ; minorul este mpiedicat s ia legtura cu familia pe perioada reinerii ; Referitor la condiiile oferite de arestul seciilor de poliie putem meniona i alte probleme, cum ar fi : accesul dificil la sursele de ap, la grupul sanitar, la asisten medical, la colarizare. Tot astfel, avnd n vedere spaiile nguste ale unei celule, nu este asigurat nici minimum de oxigen necesar unei persoane, iar la asistena juridic din oficiu, aceasta este pus la dispoziie de organele de poliie, neexistnd niciun control vis--vis de avocatul chemat s-l reprezinte pe minor. O alt problem caracteristic o reprezint durata arestrii minorului, conform prevederilor articolului 155 C.P.P. care stipuleaz c : Durata arestrii inculpatului poate fi prelungit n caz de necesitate i numai motivat. Arestul nceteaz de drept i n situaia cnd a atins jumtatea maximului pedepsei prevzute de lege pentru infraciunea care face obiectul nvinuirii (articolul 140 C.P.P.). Durata pentru care se poate lua msura poate atinge civa ani (ajunge pn la 3 ani n cazul furtului calificat). De reinut este i aspectul c n legislaia actual nu exist reglementri care s stabilesc clar motivele ori cazurile de necesitate invocate de articolul 155 C.P.P., n cazul infractorilor minori intrndu-se n litigiu cu dispoziiile articolului 37 din Legea 18/1990 care prevede la litera b) : Arestarea, deinerea sau ntemniarea unui copil trebuie s fie conform cu legea i nu va fi dect o msur extrem i va fi ct mai scurt posibil. Din punctul de vedere al asistenei acordate de instituiile publice de ocrotire a copilului este demn de menionat aspectul c legile de organizare i funcionare a Ageniei de Protecie a Copilului, Direciei de Protecie a Copilului (la nivel judeean) ori a Autoritii Tutelare (la nivel de primrie) nu le oblig n nici un fel pe aceste s fie prezente la toate aciunile ntreprinse de organul de cercetare penal n interesul copilului i s ia anumite msuri pentru verificarea condiiilor de arest n cazul minorilor, nefiind stipulate nici sanciunile care se aplic n cazul n care o instituie nu-i respect obligaiile. O alt etap important pe care o strbate un dosar o reprezint procesul. Legat de aceast etap voi face referire la compatibilitatea19

instanei, la ancheta social precum i la stabilirea descernmntului infractorului minor. Astfel : articolul 40 litera b) punctul iii) din Legea 18/1990 prevede : cauza s fie examinat, fr ntrziere de ctre o autoritate sau de ctre o instan judiciar competent, independent i imparial, dup o procedur echitabil, conform prevederilor legii, n prezena avocatului su i dac acest lucru nu este contrar interesului superior al copilului datorit n special vrstei i situaiei sale, n prezena prinilor si sau a reprezentanilor legali. Tot astfel, n articolul 3(1) din acelai text de lege se prevede c : n toate deciziile care i privesc pe copii, fie c sunt luate de instituii publice ori private de ocrotire social, de ctre tribunale, autoriti administrative sau de alte organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie s fie luate n considerare cu prioritate. Referitor la completul de judecat care este competent n cauzele cu infractori minori, gsim unele reglementri n articolul 483 C.P.P. care prevede : Cauzele in care inculpatul este minor se judeca, potrivit regulilor de competenta obisnuite, de catre judecatori anume desemnati potrivit legii. n practic nu exist complete de judecat speciale pentru minori, aceti fiind judecai npreun cu majorii, de acelai complet de judecat, n cadrul aceleiai edine de judecat. Minorii sunt transportai n aceleai maini cu care sunt transportai adulii de la locul de deinere pn la instan, n cele mai multe dintre cazuri aceste mijloace de transport neputnd asigura separaiunea diferitelor categorii de deinui. Procedurile folosite la escortare precum i msurile de siguran ce se iau mpotriva evadrii minorilor sunt aceleai ca la aduli. Textul Codului de Procedur Penal nu ne ofer date concrete privind componena completului care judec n cauzele cu minori, ns nu exist complete de judecat separate sau speciale pentru cauzele n care sunt implicai minori, dect cu rare excepii. Tot n cadrul etapei privitoare la procesul intentat infractorilor minori, o component esenial o reprezint referatul de evaluare. n C.P.P. romn, articolul 482 prevede c : In cauzele cu invinuiti sau inculpati minori, procurorul care supravegheaza sau, dupa caz, efectueaza urmarirea penala poate sa solicite, atunci cand considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe langa tribunalul in a carui circumscriptie teritoriala isi are locuinta minorul, potrivit legii. In cauzele cu inculpati minori, instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune20

de pe langa tribunalul in a carui circumscriptie isi are locuinta minorul, potrivit legii, cu exceptia cazului in care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitata in cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin. 1, situatie in care dispunerea referatului de catre instanta este facultativa. Referatul de evaluare se realizeaza in conformitate cu structura si continutul prevazute de legislatia speciala ce reglementeaza activitatea serviciilor de probatiune. Referatul de evaluare const n strngerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are n mod obinuit, la starea fizic i mintal a acesuia, la antecedentele sale, la condiiile n care a crescut i n care a trit, la modul n care prinii, tutorele sau persoana n ngrijirea creia se afl minorul i ndeplinesc ndatoririle fa de acesta i, n general, cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei msuri sau la aplicarea unei sanciuni fa de minor. Practica consemneaz referate de evaluare rudimentar ntocmite, cu formulri standard, care nu cuprind situaia social a copilului i a mediului de provenien i, chiar i n aceste condiii, rapoartele de referate de evaluare nu au o pondere important n luarea deciziei de ctre instan. Articolul 484 C.P.P. prevede c Judecarea cauzei privind o infractiune savarsita de un minor se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata. (2) La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, parintii acestuia sau, dupa caz, tutorele, curatorul, persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta. (3) Persoanele aratate in alineatul precedent au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate. (4) Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei. Considerm c prezena avocatului, a prinilor, a tutorelui, curatorului n cauzele cu infractori minori este fundamental i fr aceasta nu poate fi soluionat cauza, deci ar trebui ca neprezentarea acestora n faa instanei la termenul prevzut s constituie viciu de procedur, bineneles, dac acest lucru este considerat n interesul superior al copilului, aa cum prevede i articolul 40 (2) litera b) punctul iii) din Legea 18/1990.21

O alt component esenial n desfurarea procesului o reprezint stabilirea discernmntului. a) Este bine tiut faptul c pentru ca un minor ntre 14-16 ani s rspund penal n cazul n care a svrit o fapt prevzut de legea penal, trebuie s se stabileasc dac acesta are sau nu discernmnt. Discernmntul se stabilete de ctre instituiile de medicin legal. Expertiza poate avea ca obiect i constatarea strii psihice (normale sau patologice) . Practica ne consemneaz o procedur foarte greoaie a instituiilor de medicin legal i, de altfel, foarte multe erori cu privire la examenele medico-legale care se ntocmesc de ctre acestea. n cadrul aceluiai text de lege la articolul 40 este menionat un alt aspect important : Persoanele aflate n stare de reinere sau deinere se vor examina n prezena personalului de paz de acelai sex. Minorii vor fi examinai n prezena unuia dintre prini sau a tutorelui, iar n lipsa acestora n prezena unui membru major al familiei, de acelai sex cu minorul. Persoanele internate n spitale se vor examina n prezena medicului care are n ngrijirea sa bolnavul. Dup cum se observ, din aceste texte de lege, reiese obligaia prevzut n cazul minorilor reinui sau condamnai de a fi nsoii la institutele de medicin legal n vederea unor expertize de unul din prini. De altfel, practica a demonstrat c examinarea medico-legal nu este eficient n prezena personalului de paz, iar rezultatul expertizei nu poate fi exact avnd n vedere faptul c, minorul poate fi speriat datorit faptului c este n stare de arest, avd ctue la mini, este ocat i nu nelege ce se ntmpl cu el, iar explicaiile referitoare la situaia n care se afl, dac I se dau, nu pot fi nelese de ctre un copil, examinarea fcndu-se repede, n faa unui reprezentant al pazei. n prezent, Ordonana de Guvern 1/2000 abrog Decretul 446/1966, ns regulamentul de aplicare i normele metodologice la aceas Ordonan nu au aprut nc, prezumndu-se c, pn la publicarea Regulamentului de aplicare a O.G. 1/2000 sunt aplicabile vechile dispoziii. O alt etap o reprezint sancionarea. Articolul 100 C.P. prevede c : fa de minorul care rspunde penal se poate lua o msur educativ sau se poate aplica o pedeaps. La alegerea sanciunii se ine seama de gradul de pericol social al faptei svrite, de starea fizic, de dezvoltarea intelectual i moral, de comportarea lui, de condiiile n care a fost crescut i n care a trit i de orice alte elemente de natur s caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplic numai dac se apreciaz c luarea unei msuri educative nu este suficient pentru ndreptarea minorului.22

Datorit faptului c referatele de evaluare nu ofer date suficiente, iar procesul se poate judeca n lipsa unor persoane care pot s ofere aceste date (articolul 484 aliniat 4), instana nu are datele necesare pentru a aprecia corect persoana minorului n scopul aplicrii unei sanciuni potrivite, n raport cu dezvoltarea fizic, moral i educativ a acestuia. Ca msuri educative, Codul Penal romn prevede un numr de 4 msuri, grupate cte dou. Primele dou, mustrarea (prevzut de articolul 102 C.P.) i libertatea supravegheat (prevzut de articolul 103 C.P.) prezint avantajul c nu afecteaz starea de libertate a minorului, celelalte dou, internarea ntr-un centru de reeducare (prevzut de articolul 104 C.P.) i internarea ntr-un institut medical educativ (prevzut de articolul 105 C.P.) presupunnd ngrdirea strii de libertate a minorului. Alturi de aceste 4 msuri educative, articolul 109 C.P. prevede ca msuri ce pot fi aplicate minorului, nchisoarea sau amenda, cu meniunea c limitele acestora se reduc la jumtate. De asemenea, tot n acest text de lege, la urmtoarele aliniate se prevede c pedepsele complementare nu se aplic minorului, iar condamnrile pentru faptele svrite n timpul ct sunt minori nu atrag incapaciti sau decderi. Avnd n vedere c msurile educative sunt rar aplicate, voi trata doar msurile privative de libertate, acestea necesitnd o mai mare atenie. n Romnia, n prezent unitile de detenie pentru minori sunt n numr de trei, toate n subordinea Direciei Generale a Penitenciarelor. Astfel avem o nchisoare pentru minori la Craiova i dou centre de reeducare pentru minori, unul la Tichileti (lng Brila), cel de-al doilea la Geti (lng Piteti). Aceste centre de reeducare pentru minori sunt de fapt uniti militare cu o structur similar cu cea a unui penitenciar, avnd att personal militar ct i civil. Capacitatea acestor centre de minori este de aproximativ 2000 de locuri, ns pe lng fiecare astfel de centru sunt cazai n pavilioane separate, i un numr de aduli care ndeplinesc anumite activiti gospodrei. n ceea ce privete regimul de paz, nu exist nici o diferen ntre centrele pentru minori i nchisori, directorul fiind civil iar lociitorul acestuia este responsabilul cu paza. Poziionarea geografic a celor dou centre (distana mare i faptul c nu sunt pe artere principale de trafic) face dificil accesul familiilor la copii aflai n aceste centre. Pentru eliminarea acestor neajunsuri, pentru minorii condamnai la pedeapsa cu nchisoarea, s-a luat msura ca acetia s poat executa pedeapsa i n nchisorile pentru aduli, n secii separate. Spre deosebire de msura internrii ntr-un centru de reeducare unde pedeapsa nu este determinat, ea putnd dura pn la mplinirea vrstei de23

18 ani, pedeapsa cu nchisoarea se aplic pe o perioad determinat de timp, prin hotrre definitiv. Copilul poate beneficia de liberarea condiionat n conformitate cu prevederile C.P.(conform articolului 59 C.P., dup executarea a 2/3 din pedeaps pentru pedepsele pn la 10 ani). n contextul celor artate mai sus, n practic se ntlnesc multe situaii cnd avocaii copiilor solicit aplicarea unei pedepse cu nchisoarea n locul unei msuri educative, pentru ca minorul s poat beneficia de liberarea condiionat, n acest mod perioada de privare de libertate fiind mult mai redus dect dac i s-ar aplica o msur educativ caz n care ar trebui s stea n centrul de reeducare pn i-ar nsui un minim de pregtire colar sau profesional sau cel puin pn la mplinirea vrstei de 18 ani. Legea 18/1990 prin care Romnia ratific Convenia Naiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului stipuleaz n articolul 40 (3) c : Statele s ia msuri, de fiecare dat cnd este posibil i de dorit pentru a trata aceti copii fr a recurge la procedura judiciar, fiind totui neles c drepturile omului i garaniile legale trebuie respectate n mod deplin. Articolul 40 (4) al aceluiai text de lege prevede de asemenea c : Va fi prevzut o ntreag gam de dispoziii referitoare n special la ngrijire, orientare i supraveghere, la ndrumare, probare, plasament familial, programe de educaie general i profesional i la soluii, altele dect cele instituionale, pentru a asigura copiilor un tratement n nelesul bunstrii lor i proporional cu situaia lor i cu infraciunea svrit. Cu toate acestea, legislaia romn nu prevede astfel de dispoziii referitoare la asigurarea unui tratament special adecvat necesitilor copilului, fr a fi nevoie s se recurg la procedura judiciar. O caracteristic de baz a acestor msuri privative de libertate o reprezint durata acestora. Referiri la perioada de timp pentru care se poate aplica o msur educativ sau o pedeaps pentru un minor gsim n Legea 18/1990 unde, n prevederile articolului 37 gsim : Statele pri vor veghea ca : nici un copil s nu fie privat de libertate n mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deinerea sau ntemniarea unui copil trebuie s fie conform cu legea i nu va fi dect o msur extrem i va fi ct mai scurt posibil. Articolul 106 C.P. prevede : Msurile prevzute la articolele 104 i 105 se iau pe timp nedeterminat ns nu pot dura dect pna la mplinirea vrstei de 18 ani. La data cnd minorul devine major, instana poate dispune prelungirea internrii pe o perioad de cel mult 2 ani dac aceasta este necesar pentru realiuarea scopului internrii. Aceste prevederi sunt ns n contradictoriu, i, n conformitate cu articolul 20 aliniat 2 din Constituia Romniei, reglementrile internaionale la care Romnia este parte au prioritate fa de legile24

interne n caz de neconcordan, de unde reiese c o msur nu poate fi aplicat pe o perioad de timp nedeterminat n cazul unui minor. Cu toate acestea, n practica curent, exist cazuri de minori care au fost condamnai la vrsta de 14 ani i inui ntr-un centru de reeducare pn la 18 ani (n unele cazuri chiar pn la 20 de ani) , n acest mod nclcndu-se prevederile Legii 18/1990. n afar de durata msurilor, o alt problem o constituie condiiile de detenie. Acestea sunt guvernate de principiul separrii copiilor de aduli, principiu enunat i n articolul 37 din Legea 18/1990 care prevede c : Orice copil privat de libertate trebuie s fie tratat cu omenie i cu respect datorat demnitii umane i de o manier care s in seama de nevoile personale generate de vrsta sa. n special, orice copil privat de libertate va fi separat de aduli, n afar de cazul n care se consider preferabil s nu fie separai, n interesul suprem al copilului. Acesta are dreptul de a fi contactat de familia sa prin coresponden i prin vizite, n afara unor cazuri excepionale. n continuare ne vom opri asupra unor msuri de protecie alternative. Potrivit articolului 19 din Legea 18/1990 :Statele pri vor lua toate msurile legislative, administrative, sociale i educative corespunztoare pentru protejarea copilului mpotriva oricror forme de violen, vtmare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau de neglijen, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violen sexual, n timpul ct se afl n ngrijirea prinilor sau a unuia dintre ei, a reprezentanilor si legali sau a oricrei persoane creia I-a fost ncredinat. Aceste msuri de protecie vor cuprinde, dup cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale viznd furnizarea de sprijin necesar copilului i celor crora le-a fost ncredinat precum i alte forme de prevenire, n vederea identificrii, raportrii, anchetrii, tratrii i urmririi pentru cazurile de rele tratamente aplicabile minorului descrise mai sus i vor cuprinde, deasemenea, i proceduri de intervenie judiciar. Practica ns ne consemneaz c nu exist nici un program de reabilitare social pentru aceti copii, care s se poat mcar compara cu programele din strintate, i care acolo sunt normale ; faptul c exist numai aceste forme de reeducare denot o atitudine fa de copilul delincvent prin faptul c a comis o infraciune sau este suspect, nu mai este protejat, din momentul n care a dovedit c este ru el nemaibeneficiind de nimic ; atitudinea fa de copii infractori este mai dur fa de adulii infractori. n Romnia, tinerii nu se bucur de respect25

din partea adulilor i, cu att mai mult cnd copilul este suspect de o infraciune el i pierde i ultima pictur de respect. Educaia este efectul complex care se formeaz de-a lungul timpului, tot ceea ce i se ntmpl fiind educativ pentru el. n cazul n care experienele lui n legtur cu instituiile statului sunt dominate de arbitrar i violen acesta va nva odat pentru totdeauna c statul este violent. Aciunea justiiei asupra unui tnr care este suspectat de ceva, trebuie s fie clar, simpl, coerent i just, pentru ca exerciiul justiiei s devin un argument pentru ca acel copil s redevin social, adic pentru a se evita pedepsirea lui de mai multe ori pentru aceeai fapt, pentru a nu fi arestat pentru o perioad ndelungat de timp i pentru a nelege ceea ce i se ntpl, n caz contra acesta nedevenind niciodat pro-social. Din nefericire ns, aceste premize nu sunt realizabile, sistemul existent ncurajnd dezvoltarea infractorului, a caracterului infracional, al comportamentului antisocial al tnrului. n concluzie, practica ne arat c minorii internai n centrele de reeducare i centrele de detenie pentru minori se confrunt de foarte multe ori cu grave nclcri ale drepturilor lor, existnd posibilitatea ca cineva s rmn n custodie foarte mult timp pn la pronunarea pedepsei. Pe lng toate aceste aspecte anterior enunate, mai exist i problema economic a ineficienei acestor msuri, privarea de libertate fiind foarte costisitoare i foarte puin eficient la o analiz cost/beneficiu. innd cont de toate acestea, pentru o reducere a problemelor ridicate de tratamentul infractorilor minori, se impun o serie de msuri, cum ar fi : dezvoltarea de programe de popularizare a drepturilor copilului att n rndul minorilor delincveni ct i al cadrelor ce lucreaz n locurile de detenie ; dezvoltarea de alternative viabile la pedepsele cu nchisoarea i sensibilizarea instanelor n privina acestor probleme ; crearea unor case de arest preventiv pentru minori, care s aparin de primrii sau s fie n subordinea Minsterului de Justuie ; desfiinarea centrelor de reeducare de tip mamut ; modificarea legislaiei n vigoare, mai exact a Codului Penal, Codului de Procedur Penal, a Decretului 575/1972, introducerea Legii probaiunii i aplicarea acesteia de ndat, iar pentru reinerea de 24 de ore la sediul poliiei s existe i s fie solicitat de ndat serviciul de asisten social de urgen. n ncheierea acestui material pentru o mai bun nelegere a modului n care se respect drepturile copiilor delincveni care rspund penal n26

Romnia, voi face o descriere a condiiilor de deinere precum i a educaiei oferite n Centrele de Reeducare a Minorilor din Romnia . Dup cum am artat i mai nainte, n ara noastr funcioneaz doar dou astfel de instituii, una la Tichileti (Brila) iar cealalt la Gieti (Piteti). Accesul la centrul de la Tichileti este foarte dificil, neexistnd acces direct cu trenul ori cu mijloacele de transport n comun, fapt ce influeneaz n mod indirect contactul copiilor instituionalizai aici cu famiile lor. Accesul este destul de greoi i n cazul centrului de la Gieti, i de aceea, o practic destul de des ntlnit este condamnarea minorilor la pedepse cu nchisoarea, pedepse cerute n multe din cazuri chiar de ctre avocatul aprrii, deoarece aceste pedepse pot fi executate n locuri de detenie apropiate de domiciliul minorului. Proximitatea domiciliului de locul de detenie constituie, n cazul majoritii copiilor aflai n centrele de reeducare, principala condiie de contact cu familia, acest lucru n situaia n care familiile acestora nu-i pot permite s stbat ara cu trenul sau cu maina pentru a-i vizita copii. Aceste centre nu se deosebesc de o nchisoare, fiind instituii militarizate, cu paz continu, 24/24 de ore, cu gratii la ferestre, deplasarea minorilor ntr-un astfel de centru fiind posibil doar cu nsoitor, dormitoarele sunt la comun, copii sunt nchii pe timpul nopii iar n ceea ce privete alimentaia , nu exist prevederi referitoare la o hran adecvat, necesar copilului, lucru ce este ns posibil n cadrul unei uniti penitenciare (unde deinuii minori se pot bucura de anumite avantaje) etc. Un alt dezavantaj prezentat de militarizarea acestor instituii l reprezint faptul c personalul nu se poate adapta la fluctuaia problematicii minorilor i nu este instruit n acest sens. Care este atunci scopul msurii educative ? Cum se poate realiza acest scop ? Cum se poate educa, reeduca un minor ntr-o nchisoare ? n baza Decretului 545/1972 (art.21.), n cazul n care un minor internat ntr-un C.R.M. fuge din nstituie, aceasta constituie abatere disciplinar i se sancioneaz cu separarea n secii cu regim restrictiv, asta n condiiile n care, pentru un minor ce execut pedeapsa cu nchisoarea, fuga din aceast instituie constituie infraciunea de evadare i se sancioneaz n condiiile art.269 C.P. ca infraciune de sine stttoare. n cazul n care un copil fuge dintr-un C.R.M., nu se poate trage foc de arm pentru a-l mpiedica, lucru ce este ns posibil n cazul unui copil ce execut pedeapsa n nchisoare.27

Acest aspect poate crea probleme n cadrul Penitenciarului pentru Tineri de la Craiova unde sunt i minori internai n baza art.104 C.P., iar n cazul n care unul dintre acetia fuge ori ncearc s fug, cei ce asigur paza locului de deinere nu au de unde s cunoasc dac acesta execut o pedeaps privativ de libertate ori o msur educativ, pentru a folosi sau nu focul de arm. O alt diferen ntre regimurile ce se aplic copiilor internai n aceste centre vis--vis de regimul aplicat celor din nchisori este aceea c, n cazul n care dau dovezi temeinice de ndreptare, au o comportare bun, au rezultate bune la nvtur i sunt struitori n munc, li se pot acorda ca drept recompense, nvoiri n perioada vacanelor colare pentru a-i vizita familiile (art.22 alin.1, lit .f din Decretul 545/72 ), lucru ce nu este posibil n cazul copiilor deinui n penitenciare. n legtur cu educaia n Centrele de Reeducare a Minorilor . n aceste instituii, minorii sunt repartizai pe clase, n funcie de pregtirea pe care o au acetia. Acest fapt prezint ns dezavantajul c n aceeai clas pot fi ntlnii copii cu vrste cuprinse ntre 14 i 18 ani, unii foarte dezvoltai din punct de vedere fizic, lucru ce conduce n mod inevitabil la altercaii, avnd loc abuzuri. Decretul 545/72 prevede : Art.5- Centrele de reeducare vor desfura o activitate educativ n vederea pregtirii temeinice a minorilor pentru munc i via, dezvoltrii la acetia a spiritului de disciplin, a respectului fa de lege i normele de convieuire social, crerii unei opinii naintate fa de cei ce ncalc acest norme. Art.6-Activitatea instructiv-educativ i de calificare profesional de centrele de reeducare se organizeaz i se desfoar dup dispoziiile legale privind nvmntul n Romnia. Art7- Centrele de reeducare ntocmesc programe pentru desfurarea activitii minorilor, n care stabilesc orele pentru nvmnt, practica n atelierele de calificare, pregtirea leciilor, activitile educative, culturale, sportive, administrativgospodreti i timpul pentru recreere i somn. Art.8(2)- n colile i cursurile din cadrul centrelor de reeducare, clasele sunt formate di 15-20 elevi, fiecare clas avnd cte un educator. Art.12- planurile de nvmnt i programele colare pentru nvmntul general obligatoriu la cursurile de zi, precum i nvmntul profesional, vor fi cele ale colilor sau cursurilor similare. Planurile de nvmnt i programele colare pentru28

nvmntul general obligatoriu la cursurile serale i fr frecven, precum i planurile de nvmnt i programele colare pentru cursurile de calificare, se vor elabora de Ministerul de Justiie, cu consultarea Ministerului Educaiei i nvmntului. Din aceste prevederi tragem concluzia c n centrele de reeducare activeaz educatori care efectueaz pregtirea colar i nu numai, a minorilor care execut o msur educativ ntr-un centru de reeducare. Aceti educatori sunt profesori sau nvtori ntr-o coal obinuit, care desfoar ore de alfabetizare sau ore dup programa general de nvmnt. Avndu-se n vedere c aceti copii reprezint totui o categorie aparte, ar fi de preferat ca de educarea lor s se ocupe i persoane specializate, cu aptitudini sociale i pregtire special, buni pedagogi. n sprijinul acestei afirmaii aduc ca argument faptul c tinerii delicveni nu beneficiaz de o evaluare psihologic i pedagogic corespunztoare i nici de un curriculum educaional adecvat nevoilor i posibilitilor lor. Dei n articolul 5 al Decretului 545/72 este stipulat c centrele de reeducare au ca drept scop reeducarea acestor copii, n realitate, funcia custodial are prioritate, iar cea de educare i reeducare este subsidiar acesteia. Acest lucru l putem observa i dac studiem Regulamentul de Ordine Interioar al nchisorii pentru Tineri-Craiova, unde gsim programul unei zile n acest aezmnt . Astfel : 5.30 deteptarea ; 5.30 - 7 programul de diminea (toaleta, aranjarea inutei, masa de diminea etc) ; 7-7.30 apelul de diminea ; 7.30 12.30 activiti de colarizare, de calificare, cultural-educative i sportive ; 12.30 13 schimbarea turei cadrelor didactice i servitul mesei de prnz; 13 18 activiti de colarizare, de calificare, cultural-educative i sportive; 18 19 predarea efectivelor i servitul mesei de sear ; 19 19.30 apelul de sear ; 19.30 21.30 program de sear (cititul presei, program TV, ntreinerea inutei, timp la dispoziia minorilor) ; 21.30 stingerea ; Aa pare s se desfoare o zi la centrul de reeducare, ns, n practic, activitile cultural-educative menionate lipsesc cu desvrire, cele sportive sunt rare i numai acolo unde exist spaii ce pot fi folosite ca29

terenuri de sport, iar activitile de colarizare se limiteaz la cele strict legate de alfabetizare. Conex cu aceste probleme este i cea ridicat de nregistrarea i depunerea unor plngeri, ignorana deinuilor fiind uneori ncurajat de ctre administraia nchisorii, alteori plngerile pierzndu-se n hiul administrativ. Aceste probleme sunt accentuate i de faptul c funcionarea acestor spaii de detenie pentru minori se face n baza unor acte normative i legi din anii 60 i nici nu exist preocupri de aliniere a legislaiei respective la nevoile i condiiile actuale. i asta n contextul n care delicvena juvenil constituie un fenomen social complex i grav prin consecinele sale negative, nu numai pentru comunitate dar i pentru destinul ulterior al tnrului.

30

CAP. IV DE LEGE FERENDA In ceea ce privete propunerile de lege ferenda privitoare la infractorii minorii, vom reda n cele ce urmeaza prevederile noului Cod Penal, ce aduc ca noutate doua categorii de msuri educative respectiv msuri educative neprivative de libertate i msurile educative privative de libertate. Minoritatea CAPITOLUL I Regimul raspunderii penale a minorului Limitele raspunderii penale Art. 113. - (1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal. (2) Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant. (3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii. Consecintele raspunderii penale Art. 114. - (1) Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate. (2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate in urmatoarele cazuri: a) daca a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat; b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata. Masurile educative

31

Art. 115. - (1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate. 1. Masurile educative neprivative de libertate sunt: a) stagiul de formare civica; b) supravegherea; c) consemnarea la sfarsit de saptamana; d) asistarea zilnica. 2. Masurile educative privative de libertate sunt: a) internarea intr-un centru educativ; b) internarea intr-un centru de detentie. (2) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, in conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute in art. 74. Referatul de evaluare Art. 116. - (1) In vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute in art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune intocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta. (2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se intocmeste in toate cazurile in care instanta dispune asupra masurilor educative ori asupra modificarii sau incetarii executarii obligatiilor impuse, precum si la terminarea executarii masurii educative. CAPITOLUL II Regimul masurilor educative neprivative de libertate Stagiul de formare civica Art. 117. - (1) Masura educativa a stagiului de formare civica consta in obligatia minorului de a participa la un program cu o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa inteleaga consecintele legale si sociale la care se expune in cazul savarsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sau viitor. (2) Organizarea, asigurarea participarii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civica, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fara a afecta programul scolar sau profesional al minorului. Supravegherea32

Art. 118. - Masura educativa a supravegherii consta in controlarea si indrumarea minorului in cadrul programului sau zilnic, pe o durata cuprinsa intre doua si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionala si prevenirea desfasurarii unor activitati sau intrarea in legatura cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de indreptare a acestuia. Consemnarea la sfarsit de saptamana Art. 119. - (1) Masura educativa a consemnarii la sfarsit de saptamana consta in obligatia minorului de a nu parasi locuinta in zilele de sambata si duminica, pe o durata cuprinsa intre 4 si 12 saptamani, afara de cazul in care, in aceasta perioada, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfasura anumite activitati impuse de instanta. (2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune. Asistarea zilnica Art. 120. - (1) Masura educativa a asistarii zilnice consta in obligatia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor, precum si interdictiile impuse minorului. (2) Masura educativa a asistarii zilnice se ia pe o durata cuprinsa intre 3 si 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune. Obligatii ce pot fi impuse minorului Art. 121. - (1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii: a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala; b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta; c) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta; d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta; e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;33

f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala. (2) Cand stabileste obligatia prevazuta in alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, in concret, continutul acestei obligatii, tinand seama de imprejurarile cauzei. (3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune. (4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca: a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea; b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin. Modificarea sau incetarea obligatiilor Art. 122. - (1) Daca, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de indreptare. (2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara. Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate Art. 123. - (1) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune: a) prelungirea masurii educative, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta; b) inlocuirea masurii luate cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa; c) inlocuirea masurii luate cu internarea intr-un centru educativ, in cazul in care, initial, s-a luat masura educativa neprivativa de libertate cea mai severa, pe durata sa maxima. (2) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b), daca nici de aceasta data nu sunt respectate conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta inlocuieste masura educativa neprivativa de libertate cu masura internarii intr-un centru educativ. (3) Daca minorul aflat in executarea unei masuri educative neprivative de libertate savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta dispune:34

a) prelungirea masurii educative luate initial, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta; b) inlocuirea masurii luate initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa; c) inlocuirea masurii luate initial cu o masura educativa privativa de libertate. (4) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si in alin. (3) lit. a) si lit. b), instanta poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor existente. CAPITOLUL III Regimul masurilor educative privative de libertate Internarea intr-un centru educativ Art. 124. - (1) Masura educativa a internarii intr-un centru educativ consta in internarea minorului intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala. (2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre unu si 3 ani. (3) Daca in perioada internarii minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta poate mentine masura internarii intr-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate inlocui cu masura internarii intr-un centru de detentie. (4) In cazul in care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune: a) inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a implinit varsta de 18 ani; b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani. (5) Odata cu inlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 121 pana la implinirea duratei masurii internarii. (6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru educativ.35

(7) In cazul savarsirii, pana la implinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii intr-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra inlocuirii si dispune: a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pana la maximul prevazut de lege; b) internarea intr-un centru de detentie. Internarea intr-un centru de detentie Art. 125. - (1) Masura educativa a internarii intr-un centru de detentie consta in internarea minorului intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale. (2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani, afara de cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, cand internarea se ia pe o perioada cuprinsa intre 5 si 15 ani. (3) Daca in perioada internarii minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut in alin. (2), determinat in raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savarsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pana la data hotararii. (4) In cazul in care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune: a) inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a implinit varsta de 18 ani; b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani. (5) Odata cu inlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 121, pana la implinirea duratei masurii internarii. (6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra36

inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru de detentie. (7) In cazul savarsirii, pana la implinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii intr-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra inlocuirii si dispune: a) executarea restului ramas din durata masurii internarii intr-un centru de detentie; b) prelungirea duratei acestei internari in conditiile prevazute in alin. (3). Schimbarea regimului de executare Art. 126. - Daca in cursul executarii unei masuri educative privative de libertate persoana internata, care a implinit varsta de 18 ani, are un comportament prin care influenteaza negativ sau impiedica procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executarii masurii educative intr-un penitenciar. Calculul duratei masurilor educative Art. 127. - In cazul masurilor educative privative de libertate, dispozitiile art. 71-73 se aplica in mod corespunzator. Capitolul IV Dispozitii comune Efectele cauzelor de atenuare si agravare Art. 128. - In cazul infractiunilor savarsite in timpul minoritatii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute in vedere la alegerea masurii educative si produc efecte intre limitele prevazute de lege pentru fiecare masura educativa. Pluralitatea de infractiuni Art. 129. - (1) In caz de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii se stabileste si se ia o singura masura educativa pentru toate faptele, in conditiile art. 114, tinand seama de criteriile prevazute in art. 74. (2) In cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul37

minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care: a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa; b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat; c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa; d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta. (3) In cazul prevazut in alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul savarsirii infractiunii comise dupa majorat pana la data judecarii. (4) In cazul savarsirii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concurente se aplica mai intai regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupa care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2). (5) Pedeapsa stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amanarii aplicarii pedepsei sau al suspendarii executarii sub supraveghere. Descoperirea unei infractiuni savarsite in timpul minoritatii Art. 130. - Daca pe durata termenului de supraveghere al amanarii aplicarii pedepsei, al suspendarii sub supraveghere ori al liberarii conditionate se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o infractiune in timpul minoritatii pentru care s-a luat, chiar dupa expirarea acestui termen, o masura educativa privativa de libertate, amanarea, suspendarea sau liberarea se anuleaza, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 129 alin. (2)-(4). Prescriptia raspunderii penale a minorilor Art. 131. - Termenele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute in art. 154, se reduc la jumatate pentru cei care la data savarsirii infractiunii erau minori si se intrerup sau se suspenda in conditiile prevazute de lege pentru majori. Prescriptia executarii masurilor educative38

Art. 132. - (1) Masurile educative neprivative de libertate se prescriu intr-un termen de 2 ani de la data ramanerii definitive a hotararii prin care au fost luate. (2) Masurile educative privative de libertate se prescriu intr-un termen egal cu durata masurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani. (3) Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative se intrerup si se suspenda in conditiile prevazute de lege pentru majori. (4) In cazul inlocuirii masurilor educative, executarea se prescrie in raport cu masura educativa mai grea si curge de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus inlocuirea. Efectele masurilor educative Art. 133. - Masurile educative nu atrag interdictii, decaderi sau incapacitati. Minorul devenit major Art. 134. - (1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica si majorilor care, la data savarsirii infractiunii, aveau varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani. (2) Cand, la data pronuntarii hotararii prin care s-a luat o masura educativa privativa de libertate, infractorul a implinit varsta de 18 ani, instanta, tinand seama de posibilitatile sale de indreptare, de varsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevazute in art. 74, poate dispune executarea masurii educative intr-un penitenciar.

BIBLIOGRAFIE

1. Vintila Dougaroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R.

Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, vol.II, Ed. Academiei, 1976.39

2. Crisu Atanasiu, Procedura in cauzele cu infractori minori, in Dreptul

nr.2/2005.3. Neagu Ion, Aspecte procesuale privind cauzele penale cu infractori

minori, in A.U.B., 1979.4. Neagu Ion, Drept procesual penal, Ed. Euro-Trading, Bucuresti,

1997.5. Grigore Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu,

Bucuresti, 2007.6. Jidovu Nicolae, Ghe. Bica, Drept procesual penal, Ed. Fundatiei

Romania de Maine, Bucuresti, 2007.7. Jidovu Nicolae, Drept procesual penal, Ed. C.H. Beck, Bucuresti,

2006. 8. Legislaie de specialitate

40