MODELUL EUROPEAN DE JURISDICTIE CONSTITUTIONALA

1. Originile modelului european de justitie constitutionala Despre modelul european de justitie constitutionala se poate vorbi practic abia dupa al doilea razboi mondial. Aceasta nu nseamna ca nainte nu au existat tari eur opene care sa cunoasca controlul de constitutionalitate, ci ca acestea au introdus con trolul dupa modelul american. De aceea vom studia mai nti acest control european dupa model american, pentru ca apoi sa vedem care sunt originile intelectuale ale modelului european si mai ales contributia decisiva a lui Hans Kelsen, pentru ca abia apoi sa vedem ca re sunt elementele de identificare ale acestui model de justitie constitutionala si care sunt etapele evolutiei si difuzarii acestuia. A. Un control european dupa modelul american Constitutia Portugaliei din 1911 introduce un sistem difuz de control de consti tutionalitate, chiar daca acesta este combinat cu un control concentrat realizat de Tribunalul constitutional. Acest sistem nu este direct influentat de sistemul american, ci prin intermediul unui sistem influentat direct de acesta din urma, sistemul brazilian instituit prin Constitutia din 189133. Acest sistem european de control difuz este pastrat n Por tugalia. Astfel, Constitutia din 1982 afirma n art. 207: "n afacerile cu care sunt sesizate tribunalele nu vor putea aplica norme care contravin dispozitiilor Constitutiei sau violeaza principiile pe care aceasta le consacra". Prin aceasta dispozitie, Constitutia transforma co ntrolul de constitutionalitate ntr-o obligatie pentru tribunale, instituind un control de constitutionalitate extins la toate actele normative, care poate fi exercitat di n oficiu, cu efecte inter partes, ex tunc si pro praeterito.

Grecia a instituit un sistem de control de constitutionalitate foarte asemanato r controlului existent n Statele Unite nca din secolul al XIX-lea. n Grecia "puterea tribunalelor de a controla constitutionalitatea legilor si de a refuza aplicarea dispozitiilor legale pe care le considera neconstitutionale rezulta dintr-o practica complemen tara Constitutiei". Aceasta practica este dezvoltata mai nti mai timid, conferind tribu nalelor doar puterea de a controla constitutionalitatea externa, pna n 1871, pozitia Curti i supreme fiind ca puterea tribunalelor nu include posibilitatea de a controla continutul

legilor "pentru ca este imposibil ca puterea care reprezinta suveranitatea statului sa actioneze ilegal". Apoi instanta suprema si schimba optica, devenind mai decisa si afirmnd ca este po sibil controlul continutului legii, daca legea "intra n mod vadit n contradictie cu o di spozitie superioara a Constitutiei". Acest control nu poate fi exercitat dect ntr-un caz co ncret si doar daca legea este incidenta n cauza. Sistemul grecesc, chiar daca cunoaste si elemente de originalitate (vezi de exemplu sistemul de unificare a practicii n materia con trolului de constitutionalitate), a fost astfel vadit tributar conceptiei americane si nu ce lei europene privitoare la controlul de constitutionalitate.

Elvetia a introdus controlul de constitutionalitate n 1874. Recursul individual pentru violarea drepturilor constitutionale putea fi ndreptat n aceasta tara "cont ra tuturor actelor unui canton, indiferent ca era legislativ, administrativ sau jurisdictio nal, ca si contra oricarui act al Federatiei, cu exceptia totusi a legii federale, exceptie care e ra totusi de importanta restrnsa ntr-o epoca n care cvasi-totalitatea legilor erau cantonale"36. Pe lnga acest recurs n fata instantei supreme federale, sistemul elvetian va fi completat de tribunalele ordinare, care se vor recunoaste competente sa verifice pe cale inci denta constitutionalitatea oricarui act public, indiferent de faptul ca era legislativ , executiv sau jurisdictional, cu exceptia legii federale. Astfel Elvetia a trecut la o combina tie originala ntre modelul american de control difuz si modelul european de control concentrat.

n Romnia sistemul controlului de constitutionalitate a fost de asemenea difuz, concret si cu efecte inter partes, ncepnd dupa 1912, cnd, prin Jurnalul nr. 909 din 2 februarie 1912, Tribunalul Ilfov si ia singur dreptul de a controla constitutiona litatea legilor, pe calea exceptiei. Argumentatia deciziei este n esenta urmatoarea. Atri butia puterii judecatoresti este aplicarea legii; or Constitutia este la rndul ei o leg

e; deci puterea judecatoreasca are dreptul sa solutioneze si conflictele dintre legile ordinare si Constitutia fundamentala; or suprematia acesteia din urma fiind de necontestat instanta urme aza sa-i dea ntietate; avnd competenta generala de a aplica legea, instanta este obligata sa solutioneze orice speta, deci si pe cele ce implica un conflict ntre Constitutie si legea ordinara si, ca urmare, dreptul de a controla constitutionalitatea legii nu treb uie sa-i fie dat expres; numai daca acest drept i-ar fi interzis expres de lege, instanta nu ar p utea sa-l exercite. Curtea de Casatie, respingnd recursul declarat pe motivul necompetentei judecatorului de a controla constitutionalitatea legii, reia motivarea de mai su s. Se instituie astfel principiul ca instantele, indiferent de grad, pot efectua controlul const itutionalitatii legilor. Acest sistem va dura pna la adoptarea Constitutiei din 1923. n aceasta pe rioada sistemul romnesc se caracterizeaza printr-un control exercitat de totalitatea org anelor judecatoresti, unificarea jurisprudentei facndu-se prin exercitarea cailor de ata c. Este vorba deci nu doar de un sistem de control de constitutionalitate dupa model american, ci si introdus ntr-o maniera identica celei utilizate de Curtea Suprema a Statelor Unit e. Constitutia din 1923 consacra expres principiul controlului constitutionalitatii legilor, dar restrngnd sfera instantelor competente si dnd doar Curtii de Casatie posibilitatea de a judeca constitutionalitatea legilor (Art. 103 din Constitutia din 1923 si art. 2 9 din Legea pentru Curtea de Casatie si Justitie din 18 decembrie 1925). Sistemul controlulu i difuz este astfel parasit n favoarea unui sistem concentrat realizat de instanta suprema ord inara.

B. Bazele teoretice ale controlului european de constitutionalitate: influenta lui Hans Kelsen Modelul european de control de constitutionalitate a fost impus pentru prima oa ra n Europa centrala sub influenta unui mare jurist austriac: Hans Kelsen. Acesta es te primul care da sistematicitate unei idei care astazi pare aproape naturala: constructia n trepte a ordinii de drept. Doua tipuri de raporturi constituie sistemul ierarhiei normelor juridice: raporturile de validitate si raporturile de conformitate. Primul tip de raport p resupune ca "o norma este valabila fiindca si n masura n care a fost produsa ntr-un mod determinat de o

alta norma" Astfel ca "ordinea de drept nu este un sistem de norme de drept afla te pe acelasi plan, egale, ci o constructie n trepte din mai multe straturi. Unitatea s a este asigurata de interdependenta care reiese din aceea ca valabilitatea unei norme, produsa conform unei alte norme, se bazeaza pe aceasta din urma norma, a carei producere este determinata la rndul ei de alta norma; un regres care se sfrseste n cele din urma n norma de baza presupusa. Norma de baza ipotetica - n acest sens - este prin urmare moti vul de valabilitate suprem, pe care se bazeaza unitatea acestei interdependente de prod ucere". Celalalt tip de raport ntre norme, cel de conformitate, presupune ca norma inferi oara n ierarhie nu poate avea un continut care sa contrazica continutul normei superioa re. Astfel "Constitutia producatoare de norme generale poate determina si continutul unor l egi ulteriore; iar constitutiile pozitive fac acest lucru destul de frecvent, prescr iind sau excluznd anumite continuturi". Pentru Kelsen, catalogul drepturilor si libertatil or fundamentale, care constituie o componenta tipica a constitutiilor moderne, "nu este n esenta dect o ncercare de a nu permite aparitia unor (...) legi". Prin intermediul acestor doua tipuri de raport care structureaza relatiile ntre norme dreptul si regleaza p ropria producere. Doua idei fundamentale reies din aceasta constructie n trepte a ordinii juridice . Mai nti ca Constitutia este motivul suprem de validitate a ordinii juridice si dec i ca toate normele sistemului trebuie sa fie conforme cu ea, altfel spus ca ea se bucura de o suprematie formala dublata de o suprematie materiala. Mai apoi, ca "Constitutia scrisa are caracterul unor norme de drept obligatorii n mod obiectiv". Aceasta conceptie dis truge doua idei care multa vreme fusesera relativ dominante n mentalitatea europeana: c ea a caracterului politic al Constitutiei si cea a suveranitatii legislative, reflex al conceperii legii ca expresia suprema a interesului general. Altfel spus, n baza conceptiei kelseni ene, suveranitatii legiuitorului i este substituita suveranitatea poporului, iar princ ipiului legalitatii ca fundament al ordinii juridice i este substituit principiul constit utionalitatii.

Pornind de la aceste premize, Kelsen construieste o teorie a solutionarii conflictelor ntre norme din categorii diferite, teorie care are ca element intrin

sec problema determinarii organului care controleaza respectarea raporturilor de producere no rmativa. Astfel, pentru Kelsen, "ntrebarea daca o norma produsa de un organ de drept cores punde normei superioare care-i determina producerea sau continutul nu poate fi despart ita de ntrebarea referitoare la cine este mputernicit de ordinea de drept sa raspunda la n trebarea premergatoare". Astfel ca, n ceea ce priveste controlul de constitutionalitate, nt rebarea centrala devine ce organ trebuie sa fie competent sa controleze constitutionalit atea legilor. Kelsen va opta pentru solutia unei instante specializate, rupnd astfel Europa de traditia americana care conferea atributia de control instantelor ordinare. Motivele aces tei optiuni sunt multiple, dar principalul pare sa fie absenta n Europa a regulii precedentul ui obligatoriu care dadea coerenta modelului american. n lipsa acestei reguli sistem ul nu poate sa produca o jurisprudenta clara si certa n materia controlului constitutio nalitatii legilor, ceea ce ar face dreptul incert, deci imprevizibil. Totusi Kelsen nu exc lude cu totul controlul difuz, dar cantoneaza instantele ordinare n exercitiul controlului de constitutionalitate externa, de validitate. Astfel el afirma ca "verificarea con stitutionalitatii legilor de catre organele responsabile de publicarea legilor sau de aplicarea lo r este limitata doar pna la un anumit punct si nu poate fi exclusa complet, ca aceste organe treb uie sa decida cel putin chestiunea daca ceea ce se pretinde n mod subiectiv a fi lege a fost stabilit de organul numit n acest scop de Constitutie", deci are si obiectiv acest sens. n masura n care legea este nsa valid introdusa n ordinea juridica, controlul constitutionalit atii sale va fi, potrivit teoriei kelseniene, acordat unei instante specializate care are ca rol sa reduca la minim defazarea ntre validitate si conformitate. Aceasta instanta specializata ap are ca un legiuitor negativ a carui activitate este ntru totul determinata de Constitutie. At unci cnd ea anuleaza o lege pentru ca este constitutionala, ea nu face a n fond dect sa san ctioneze o depasire a competentelor legiuitorului care exercita atributii ale puterii const ituante. "Preferinta data astfel unei jurisdictii constitutionale unice antreneaza un an umit numar de consecinte. Contenciosul constitutional fiind special si independent de orice alt proces, obiectul direct si unic al controlului este cu necesitate constitutional itatea legii. Contestarea sa nu se face prin exceptie, cu ocazia unui alt litigiu adus n fata u nui judecator ordinar, ci pe cale de actiune, reclamantul lund initiativa sa aduca direct legea n fata unui tribunal special care are drept misiune exclusiva sa o judece. n consecinta, jude

catorul, statund nu n legatura cu un caz particular, ci asupra legii luate n ea nsasi, in abs tracto, decizia sa nu poate sa aiba dect o autoritate absoluta, impunndu-se erga omnes". Modelul de justitie constitutionala propus de Hans Kelsen se opune astfel punct cu punct modelului american. 2. Elementele de identificare ale modelului european Modemul european de justitie constitutionala introdus pentru prima oara n Cehoslovacia si Austria n 1920 sub influenta directa a lui Hans Kelsen, care de a ltfel a si fost judecator al instantei constitutionale austriece pna la revizuirea constitut ionala din 1929 ca afectnd independenta Curtii l face sa paraseasca aceasta functie, se carac terizeaza prin existenta unui control de constitutionalitate concentrat, realizat de o ins tanta constitutionala specializata (a), prin existenta unui control abstract (b), prin prezenta controlului pe cale de actiune declansat de autoritati publice sau politice (c) si prin autoritatea absoluta de lucru judecat a deciziilor (d). Acest model ideal nu est e ntlnit n stare pura nicaieri, ceea ce a antrenat o critica a teoretizarii unui model europ ean, care culmineaza cu afirmarea existentei unei pluralitati de modele (e). A. Un control concentrat realizat de o jurisdictie constitutionala specializata Modelul european de control de constitutionalitate presupune existenta unei jurisdictii care are monopolul aprecierii constitutionalitatii legilor si care e ste situat n afara sistemului jurisdictional ordinar. Monopolul acordat instantei constitutionale specializate implica excluderea oricarui control de conformitate a legilor cu Constitutia realizat de instantele ordinare. Totusi, cum afirma chiar Kelsen, acest monopol nu afecteaza capacitatea instante lor ordinare de a aprecia validitatea normei, instanta neputnd fi tinuta de un act ca re nu are calitatea de norma juridica, fiind deci obligata sa verifice caracterul obiectiv al unui act care subiectiv se declara norma juridica. Acest monopol presupune n principiu ca insta ntele ordinare nu au dreptul sa trieze ele cauzele care ajung pe rolul curtii speciali zate. Totusi, n foarte multe sisteme instantele ordinare ndeplinesc un rol de filtrare, deciznd ce l putin cnd nu este cazul sesizarii pentru ca instanta specializata s-a pronuntat deja sa u pentru ca legea contestata nu are incidenta n cauza. n primul caz nsa, instanta ordinara va f i obligata sa invoce n decizia sa decizia instantei constitutionale care rezolva pr oblema constitutionalitatii, iar n al doilea caz sa nu foloseasca legea contestata pentr

u a solutiona cauza aflata pe rolul sau. Modelul european tipic de justitie constitutionala presupune situarea instantei constitutionale n afara sistemului jurisdictional. Acest element distinge sistemu l de control de constitutionalitate european de sistemele unde controlul de constitutionalita te este concentrat dar este realizat prin intermediul instantei supreme ordinare sau pri n intermediul unei camere a acesteia. Jurisdictia constitutionala europeana tipica este una ca re este angajata cu norma ntreaga sa faca control de constitutionalitate. Asadar unicitatea organului de control nu este suficienta, mai trebuie ca el sa fie scos din rndul organelor sistemului judiciar, pentru a fi facut un organ constitutional distinct de cele trei puteri ale teoriei clasice a separatiei puterilor, fiind astfel un arbitru constitutional nt re aceste puteri. B. Existenta unui control abstract Am vazut ca n sistemul american controlul de constitutionalitate este cu necesitate concret. Sistemele europene nu exclud cu totul controlul concret. Ele mente de control concret sunt ntlnite n cazul controlului pe calea trimiterii de catre insta ntele ordinare a cauzei unei instante constitutionale n cazul unui litigiu concret afla t pe rolul lor. Elemente de control concret sunt prezente si acolo unde exista proceduri de recu rs direct contra actelor legislative pentru violarea drepturilor fundamentale sau, chiar m ai accentuat acolo unde acest recurs direct la instanta constitutionala poate fi exercitat si contra actelor de executare sau jurisdictionale pe motiv de neconstitutionalitate. Astfel carac teristica distinctiva a modelului european, care distinge modelul de cel american, este nu absenta controlului concret, ci prezenta unui control abstract, adica a unui control car e nu este exercitat pentru a rezolva un litigiu particular, un control care presupune rezo lvarea unui conflict nu ntre doua parti, ci ntre doua norme, independent de un conflict partic ular. Suntem deci n prezenta unui control abstract cnd instanta constitutionala nu solut ioneaza o afacere determinata, ci doar compatibilitatea unei norme inferioare cu Constit utia. Nu aplicabilitatea normei este judecata de instanta constitutionala, ci norma nsasi. Contenciosul constitutional european de inspiratie kelseniana este deci un conte ncios al normelor. C. Existenta unui control pe cale de actiune declansat de autoritati politice

sau publice Modelul european presupune, spre deosebire de modelul american, un control de constitutionalitate exercitat a priori. Aceasta varianta presupune un mod de ses izare politica a organului de control. Unele sisteme nu cunosc dect aceasta modalitate (cel fran cez), pe cnd altele combina sistemul cu un control a posteriori care presupune un grad mai mic sau mai mare de concretete. Controlul a priori este util pentru ca el mpiedica intrar ea n vigoare a unor legi neconstitutionale, nepermitnd crearea unor situatii juridice care ar fi contrare dreptului. Momentul promulgarii este ales pentru a departaja acest tip de control de cel a posteriori pentru ca ntre adoptare si promulgare legea nu este perfecta din punct de vedere juridic, neputnd produce nca efecte, iar vointa Parlamentului este deja cla r exprimata. Sesizarea instantei competente se face n cazul acestui control de catr e un organ al statului sau de catre o autoritate politica, un grup parlamentar sau un anumi t numar de deputati si senatori, de exemplu. El este si un mijloc de juridicizare a vietii politice, un mijloc prin care opozitia se raporteaza la majoritate, care prezinta avantajul c a argumentele politice partizane, cu toata violenta ce le este caracteristica, sunt nlocuite cu argumente juridice. Constitutia devine, datorita prezentei acestui mijloc de control a con stitutionalitatii legilor, fundamentul comportamentelor politice n raporturile majoritate-opozitie. Controlul abstract la sesizarea unei autoritati publice sau politice poate fi r ealizat uneori si a posteriori, pe cale de actiune. "Este vorba de un control declansat de responsabili ai Executivului, de parlamentari sau de organele diverselor comunitati autonome. n anumite tari, acest control trebuie sa fie exercitat ntr-un termen destul de scur t (treizeci de zile n Italia, trei luni n Spania, de exemplu) ceea ce tinde sa l apropie de contro lul de tip preventiv (a priori)"

D. Autoritatea absoluta de lucru judecat a deciziilor O alta trasatura care distinge modelul european de justitie constitutionala de modelul american este autoritatea absoluta de lucru judecat a deciziilor organul ui de control. n logica sistemului kelsenian, o lege care este contrara Constitutiei nu poate subzista n ordinea juridica. n aceste conditii o decizie a instantei constitutiona le care

statueaza n abstract asupra constitutionalitatii unei legi nu poate dect sa produc a efecte erga omnes, adica fata de toti. Sigur ca aceste efecte nu sunt tipice dect contro lului abstract, asa nct gradul de trecere catre proceduri de control concret este propor tional cu relativizarea efectelor deciziilor. Autoritatea absoluta a lucrului judecat nseam na ca decizia organului de control al constitutionalitatii produce efecte asupra legii nsesi si nu doar asupra aplicarii ei ntr-un caz concret. Aceasta nseamna ca trasatura tipica a cont rolului european de constitutionalitate este ca el este un control obiectiv.

E. De la modelul european de control de constitutionalitate la o pluralitate de modele de control de constitutionalitate n Europa Potrivit lui Michel Fromont47, modelul european s-a transformat ntr-o pluralitat e de modele, deoarece gradul de abstractizare a justitiei constitutionale variaza de la o tara la alta, ca si gradul de concentrare al controlului de constitutionalitate, ceea ce pune n cauza chiar trasaturile distinctive ale asa-zisului model european. "Studiul diferitelor forme de justitie constitutionala n Europa dezvaluie diversitatea extrema a acestora (...) , o gama de combinatii care este uimitor de variata si care merge de la o extrema, sistemul american, la o alta extrema, sistemul francez". Astfel, n ceea ce priveste diversitatea gradel or de abstractizare a justitiei constitutionale n Europa, Fromont gaseste ca exista sis teme europene care practica exclusiv justitia constitutionala concreta, unele direct dupa modelul american, cum ar fi Norvegia sau Danemarca si, cel putin n ce priveste actele nor mative, Suedia, altele care au deformat modelul american, cum se ntmpla cu Grecia, unde sistemului difuz si concret i este adaugata o Curte suprema speciala care are rol ul de a unifica practica divergenta a instantelor supreme ale ordinilor judiciare distin cte prezente n sistemul jurisdictional, sau cu Elvetia, unde desi exista o oarecare concentrare a controlului, aceasta ramne concret, recursul individual la Tribunalul constitutional pentru vi olarea drepturilor garantate constitutional fiind evident o forma de control european c oncret, si, n fine, alte sisteme care au dezvoltat proceduri originale de control concret, cum ar fi cel italian, n care chiar daca constitutionalitate legilor este judecata doar de Curt ea Constitutionala, aceasta decide n functie de datele litigiului aflat pe rolul ins tantei ordinare,

neputnd decide ultra petita, deciznd doar n vederea solutionarii problemelor concre te, ceea ce i-a facut pe juristii italieni sa vorbeasca de control de microconstitut ionalitate, chiar daca decizia se bucura apoi de autoritatea absoluta a lucrului judecat. Chiar at unci cnd exista n sistem un control abstract, n cele mai multe tari europene controlul conc ret este dominant. datele statistice oferite de Fromont par a fi relevante n acest caz. As tfel, pentru a cita doar cteva, Curtea Constitutionala austriaca judeca anual aproximativ 400 de sesizari de neconstitutionalitate provenite de la judecatorii sesizati ntr-un litigiu conc ret care au ca obiect legi sau acte administrative normative, 40 de sesizari facute de indivizi care se considera lezati n drepturile lor si 4000 de recursuri pentru violare unui drept fundamental printr-un act administrativ. n Germani, unde Curtea Constitutionala Federala poat e fi sesizata cu cereri de control abstract de catre Guvernul Federal, de Guvernul un ui Land sau de o treime din membrii Bundestagului , acest tip de sesizare nu a fost utilizat a din 1951 pna n 1996 dect de 72 de ori, n timp ce trimiterile prejudiciare ale instantelor ord inare sunt n aceeasi perioada n numar de 993, iar recursurile individuale contra unui ac t al statului pentru violarea unui drept fundamental n numar de 90082. Este evident ca predominant este controlul concret si nu cel abstract.

n ceea ce priveste gradul de concentrare al controlului de constitutionalitate, acesta difera la fel de semnificativ de la o tara la alta. Exista doar rarisim o concentrare a controlului de constitutionalitate a actelor de aplicare a legilor. Chiar si n Fr anta, prototipul controlului abstract a priori, controlul constitutionalitatii actelor de aplicar e este difuz, putnd fi facut de jurisdictiile administrative. n ceea ce priveste concentrarea co ntrolului constitutionalitatii legilor, nici aceasta nu este completa. exista, n cele mai m ulte tari europene o situatie intermediara: judecatorul ordinar trebuie sa se asigure ca l egea aplicabila litigiului dedus judecatii este constitutionala, dar, n caz de dubiu e ste obligat sa faca apel la o instanta specializata. Asadar, doua din caracterele distinctive ale modelului european par a fi negate de realitate. Totusi aceasta afirmatie nu trebuie absolutizata, de altfel noi af irmnd nu ca modelul european este abstract, ci ca, pe lnga controlul concret, exista si un co ntrol abstract. De fapt cele doua modele de justitie constitutionala tind sa se ntlneasc a undeva la mijloc, cel american tinznd sa realizeze din ce n ce mai mult un control abstra ct si

preventiv, cel european sa admita proceduri din ce n ce mai legate de caz care sa completeze controlul abstract si preventiv, cu un control concret si permanent, constient pare-se ca modul aplicarii normei poate duce la aparitia unor motive de neconstitutionalitate care nu pot fi totdeauna sesizate n momentul controlului ab stract.

3. Marile etape ale evolutiei modelului european de justitie constitutionala Am vazut ca nceputurile controlului de constitutionalitate n Europa dateaza din secolul al XIX-lea. Dar modelul european nu este introdus dect dupa primul razboi mondial. Succesul este doar efemer, trebuind sa trecem printr-o a doua conflagra tie mondiala pentru ca acest model sa se impuna si sa asteptam anii 70 pentru ca el sa se consolideze n aproape toate statele Europei occidentale. Generalizarea modelului la nivelul ntregii Europe, cu doar cteva state care ramn atasate modelului american sau refuza controlul, se produce abia dupa 1989, odata cu caderea blocului comunist, care, desi a cunoscut cteva experiente de control de constitutionalitate, a ramas ostil n esent a fata de acesta. A. Introducerea modelului european dupa primul razboi mondial Primul tribunal constitutional separat de instantele ordinare creat n Europa a fo st cel cehoslovac, instituit prin Constitutia din 29 februarie 1920. Acest sistem u rma practic punct cu punct doctrina lui Kelsen. Astfel, suprematia Constitutiei este afirmat a expres (art. I, 1), instantele ordinare erau cantonate n verificarea corectei publicari a legi lor (control de validitate sau constitutionalitate externa, art. 102), iar controlul de conformi tate al legilor cu Constitutia era monopolizat de Tribunalul constitutional special creat de Consti tutie si reglementat de Legea din 9 martie 1920. Sesizarea acestuia era facuta pe cale de actiune de Camerele Adunarii Nationale, Curtea suprema, Tribunalul administrativ suprem si Tribunalul electoral (art. 9 din Legea Tribunalului constitutional), judecata fa cndu-se n abstract, independent de o cauza concreta, deciziile fiind obligatorii erga omne s, ex nunc si pro futuro, ncepnd cu data publicarii deciziei (art. 20 din legea Tribunalului constitutional). Actiunea putea fi introdusa ntr-un termen de trei ani de la publ icarea legii, Tribunalul neavnd nici o putere ex officio (art. 12 din Legea Tribunalului consti tutional). Tot n 1920 este nfiintat si Tribunalul constitutional austriac, direct sub influe nta

lui Hans Kelsen, care a fost membru al acestei instante specializate pna n 1929. Caracterele generale ale acestei jurisdictii constitutionale sunt aceleasi ca ce le remarcate n cazul Tribunalului constitutional cehoslovac. Totusi, "contrar cazului cehoslova c unde tribunalul constitutional era conceput exclusiv ca judecator constitutional, Tri bunal constitutional austriac combina functiile de control de constitutionalitate a le gilor cu alte puteri legate de probleme politice sau organice". Aceste atributii sunt legate d e conflictele actuale sau potentiale ntre esaloanele statale rezultate din federalism, de actiu nile ndreptate contra patrimoniului statului daca acestea nu pot fi rezolvate printr-o procedura judiciara ordinara, de referendum sau alegeri, de acuzatiile contra organelor su preme ale federatiei bazate pe raspunderea lor constitutionala... Tribunalul constitutiona l austriac nu este competent sa controleze doar actele legislative, ci si tratatele si actele de executare a legilor. Si n acest punct sistemul austriac l urmeaza ndeaproape pe Kelsen, care ac orda prioritate distinctiei acte juridice general/acte juridice particulare fata de d istinctia acte administrative normative/acte legislative si astfel justifica controlul constitu tionalitatii actelor de executare, constient fiind ca constitutionalitatea acestora este indi recta:

"Fara ndoiala ca regulamentele nu sunt ... acte imediat subordonate Constitutiei ; iregularitatea lor consta n mod imediat n ilegalitate si doar ntr-un mod mediat n neconstitutionalitate. Daca, cu toate acestea, noi propunem sa extindem si fata de acestea competenta jurisdictiei constitutionale, nu o facem att n considerarea relativitat ii ... opozitiei ntre constitutionalitatea directa si constitutionalitatea indirecta, ct n considerarea frontierei naturale ntre actele juridice generale si actele juridice particulare". n perioada interbelica, si alte tari s-au inspirat din modelul austriac. Spania celei de-a doua Republici instituie, prin Constitutia din 9 decembrie 1931, un Tribuna l al garantiilor constitutionale, dar controlul concentrat si abstract dupa model aus triac instituit de Constitutie este transformat ntr-un control concret pe calea exceptiei de constitutionalitate de Legea organica a Tribunalului din 1933 si repede abandona t, caci n 1936, odata cu abrogarea Constitutiei, Spania renunta cu totul la controlul de constitutionalitate. Republica de la Weimar introduce si ea controlul desi cu o intensitate mai scazuta si, n fine, Irlanda instituie un control de constitutionalitate n Cons titutia din 1 iulie 1937. Dar sistemul european este departe de a se consolida n aceasta perioa da.

"Profundele crize politice pe care le traverseaza aceste tari si ascensiunea gen erala a fascismului n Europa nu permit, nici acestor constitutii n general nici noilor mec anisme de control al legii, sa functioneze normal; rapid, textele nu mai sunt aplicate si va lul se retrage tot att de repede pe ct se dezvoltase; el va lasa totusi urme n spiritele oamenilor".

B. Justitia constitutionala n Europa dupa al doilea razboi mondial Abia dupa al doilea razboi mondial justitia constitutionala dupa model european cstiga teren. Si nu este deloc ntmplator ca tarile care se ataseaza primele si cel mai decis de modelul european de control de constitutionalitate sunt cele traumatizate de experienta fascista. Astfel, convinse de practica politica sub regimurile fasciste sau mili tariste ca doctrina infailibilitatii legii si cea a suveranitatii legislative a parlamentul ui sunt ineficiente n tentativa de protejare a democratiei si a drepturilor si libertatilor fundament ale ale persoanelor, fiind usor de pervertit n mijloace de represiune, noile sisteme cons titutionale se doteaza cu mecanisme clare si precise de control al constitutionalitatii legi lor, un control care face din judecatorul constitutional pivotul sistemului democratic si princi palul garant al drepturilor si libertatilor, si astfel garantul nerepetarii tristei experient e totalitare. Astfel, Austria renfiinteaza instanta constitutionala n 1945, Japonia se doteaza cu un mec anism de control de constitutionalitate n 1947, Italia instituie o Curte constitutionala n 1948, iar Germania n 1949. Acest teren cstigat va fi consolidat n anii 70.

C. Consolidarea modelului european n anii 70 Modelul european de justitie constitutionala se consolideaza si tinde sa se generalizeze la nivelul Europei occidentale n anii 70. Doar cteva state rezista ac estui val puternic de legitimare a instantelor specializate n control abstract de constitut ionalitate: Marea Britanie, prea atasata doctrinei suveranitatii parlamentare, Olanda, Elvet ia si tarile scandinave, care ramn puternic influentate de modelul american. Chiar Franta, att de reticenta multa vreme controlului judiciar, care nfiintase un Consiliu constituti onal ca jurisdictie politica, cum se exprima Duverger, cedeaza tentatiei controlului juris

dictional n 1971, cnd Consiliul si schimba radical pozitia jurisprudentiala si n sistemul constitutional. Control existent deja n unele tari ale Europei occidentale este r eformat si aprofundat, iar tarile din Sud, iesite de sub regimurile dictatoriale se ataseaz a imediat controlului de constitutionalitate concentrat. Astfel, Constitutia Greciei din 1 976, cea a Portugaliei din 1976 si cea a Spaniei din 1978, instituie instante specializate n controlul de constitutionalitatii, chiar daca n primele doua state controlul difuz subzista. n 1980 Belgia se doteaza la rndul ei cu o Curte de arbitraj competenta sa controleze constituti onalitatea legilor. Controlul devine astfel generalizat, iar modelul european, chiar daca d iversitatea nu cedeaza cu totul, devine dominant. D. Evolutia controlului de constitutionalitate n Europa centrala si rasariteana n perioada comunista si dupa 1989 Statele comuniste europene au fost initial contra oricarei forme de control judi ciar al constitutionalitatii legilor. Doctrina socialista postula o identitate, desig ur ineficienta, ntre organul controlat si organul de control al constitutionalitatii legilor, aco rdnd aceasta competenta exclusiv reprezentantei nationale. Unitatea puterii, postulata de doc trina marxista n interpretarea ei sovietica, excludea orice alt fel de control, pentru ca excludea o posibila discrepanta ntre vointa reprezentantilor poporului si acesta din urma. Acest model de control parlamentar a fost pus sub semnul ntrebarii chiar n interiorul blocului comunist, n anumite tari comuniste controlul de constitutiona litate devenind n timp o functie specifica si independenta. Astfel, gratie unei evolutii lente a ideilor juridice, unele tari au introdus nainte de 1989 instante specializate de control de constitutionalitate: Yugoslavia n 1963, Cehoslovacia n 1968 si Polonia n 1982. Aces te instante par sa dovedeasca o posibila integrare a modelului european de justitie constitutionala n structura statelor socialiste, caci tribunalele create sunt sit uate n afara aparatului jurisdictional ordinar, judecatorii sunt numiti de o autoritate polit ica, iar curtile au monopolul competentei de control al constitutionalitatii legilor, dar control eaza, asa cum estima Kelsen, si actele normative infra-legislative. Totusi, cteva elemente de d iferentiere ntre jurisdictiile constitutionale occidentale si cele din Europa comunista arata ca aceasta integrare a modelului european de control de catre sistemele socialiste era n bun a masura iluzorie. Astfel Curtile constitutionale din Est nu erau veritabile jurisdictii independente. Daca jurisdictia constitutionala de tip european este definita pornind de la fap

tul ca este un organ care se pronunta asupra unei probleme juridice, cu autoritatea lucrului ju decat, ale carei declaratii de neconstitutionalitate sunt obligatorii erga omnes, atunci cu rtile constitutionale din statele socialiste, chiar daca ndeplineau prima conditie, nu le ndeplineau pe celelalte. Astfel "n Yugoslavia si n Cehoslovacia, Curtea constata ma i nti neconformitatea legii cu Constitutia, trimite apoi decizia sa Adunarii care disp une de un termen de 6 luni pentru a adopta modificarile de natura sa faca constitutionala legea, n lipsa carora Curtea constata printr-o decizie ca legea a ncetat sa mai fie n vigoa re. n Polonia, parlamentarii dispun chiar de puterea de a trece dincolo de declaratia de neconstitutionalitate pronuntata de Tribunalul constitutional, respingnd hotarrea printr-un vot cu majoritatea de 2/3, cel putin jumatate din deputati trebuind sa fie preze nti, vot care se impune judecatorilor constitutionali". Decizia putea fi deci pusa n discutie, neb ucurnduse cu adevarat nici de autoritatea lucrului judecat, nici de obligativitate erga omnes. Pe de alta parte, independenta membrilor Curtilor constitutionale din Europa de Est, c a si independenta functiei jurisdictionale, erau mai mult iluzorii. Concluzia este ca , desi acest model socialist de justitie constitutionala are multe n comun cu cel european occ idental, reprezentnd n mod cert un progres fata de auto-controlul parlamentar, el ramne limi tat, caci logica statului socialist se opune prea radical logicii Curtii constitution ale. A trebuit astfel sa asteptam o revolutie politica pentru ca Europa centrala si rasariteana sa-si reafirme atasamentul fata de controlul judiciar al constitutionalitatii legilor si sa mbra tiseze ferm modelul european al acestui control.

n Europa centrala si rasariteana de dupa 1989 "controlul de constitutionalitate devine ... un element distinctiv si caracteristic al unui regim democratic, cu a celasi titlu ca si separatia puterilor, independenta puterii judiciare, libertatea sufragiului s i pluralismul partidelor politice si al mijloacelor de expresie". De aceea, toate tarile europ ene iesite de sub dictaturile totalitare de stnga au nfiintat, n forme diverse, dar toate inspirnd u-se din caracterele generale ale modelului european de justitie constitutionala, Curti c onstitutionale, ca instante separate de puterea judecatoreasca, organiznd un control concentrat d e constitutionalitate, chiar acolo unde traditia controlului difuz sau a controlul ui concentrat prin intermediul instantei supreme ordinare era veche si consistenta, cum se ntmpl

a si n Romnia. Optiunea pentru modelul european este datorata mai multor factori. Mai nti unei anumite nencrederi n instantele ordinare, prea obisnuite cu obedienta de regi murile rasturnate n 1989, si dificultatii de a schimba rapid componenta acestora, pe de o parte datorita lipsei de juristi, regimurile comuniste nefiind tocmai fieful acestei p rofesii, si, pe de alta parte, faptului ca judecatorii n functie aveau, cel putin n unele sisteme, o experienta buna, cel putin n domeniul dreptului privat. Mai apoi pentru ca modelul preventiv si abstract parea mai benefic cel post factum si concret unor societati lipsite de o autentica elita politica instruita n spiritul apararii interesului general si a libertatii individuale, ceea ce o facea vulnerabila n fata obisnuintelor totalitare, chiar daca era animata de cele mai multe ori de bune intentii. n fine, pentru ca experienta europeana de factura kel seniana era mai aproape spiritului pozitivist al doctrinei dreptului socialist, care marcase cel putin o jumatate de secol pregatirea juristilor din aceste tari. Succesul acestei grefar i a modelului european de justitie constitutionala este nca de demonstrat, caci societatile Eur opei centrale si rasaritene sunt profund marcate de prezenta decisiva a grupurilor care sunt c apabile sa creeze acelasi tip de atasament sentimental si politic ca si natiunea, sunt prof und dependente de valoarea politica a grupurilor primare de identificare. Acest lucr u marcheaza eventualul succes al justitiei constitutionale, care aici, mai mult dect oriunde alt undeva trebuie sa joace rolul de pacificator social. Tensiunile atasamentelor primare p ot sa fragilizeze tentativa de mediere universalista a Curtilor constitutionale n spati ul european post-comunist, dar "factorii care pot fragiliza dezvoltarea activitatii Curtilor sunt n acelasi timp aceia care-o fac indispensabila". Un lucru este astfel cert: democratia pos t-comunista nu se poate dispensa de controlul de constitutionalitate si, cel putin ntr-o faza tranzitorie, nu-si poate permite sa nu adopte modelul european de justitie constitutionala.

E. Difuzarea modelului european n alte spatii culturale Modelul european de justitie constitutionala cunoaste astazi o raspndire extraeuropeana importanta. El a marcat n mod direct unele sisteme latino-americane, cu m ar fi Panama si Costa Rica, sau indirect, prin crearea unor sisteme mixte, care cunosc un control concentrat care coexista nsa cu cel difuz instituit sub influenta modelului ameri can. Aceste sisteme mixte sunt practic regula pe continentul sud-american. Modelul european a fost de

asemenea introdus n unele tari asiatice (Coreea de Sud, Tailanda) si pe continent ul african, mai ales n tarile Maghrebului, aflate sub influenta sistemului constitutional fra ncez (Maroc, Tunisia, Algeria, Mauritania). dar aceste experiente extra-europene de c ontrol concentrat nu sunt nici pe departe unitare si nici prea eficiente. Controlul de constitutionalitate dupa modelul european cunoaste deci o raspndire destul de mar e, dar cu intensitati diferite. Concluzia care se impune este videnta: modelele de justitie constitutionala au o evolutie contradictorie. Pe de o parte, modele tind sa ajunga la o relativa conv ergenta, pe de lata parte, transpunerea practica a sistemelor n diversele state afiliate celor d oua modele traditionale fac o asemenea particularizare a acestora nct se poate afirma ca mode le sunt pe cale de disparitie.