REFERATModul: Bazele asigurarii calitatii in industria

alimentara

Calitatea laptelui si produselor lactate

Student: BORDEA EDUARD-DANIEL Anul: I- MASTER

Calitatea laptelui si produselor lactate

Definirea conceptului de calitate

          Termenul de calitate isi are originea in cuvantul latin „qualitas” inventat de Cicerone

pentru a traduce cuvantul grecesc „poiotes”. Acesta din urma a fost introdus de Platon, fiind

utilizat si de Aristotel, in lucrarile sale.

            In prezent calitatea este o notiune cu o foarte larga utilizare, ceea ce face extrem de

dificila definirea ei din punct de vedere stintific. Discipline ca: filozofia, economia si cele

tehnice dau un inteles diferit acestui termen.

            In filozofie, calitatea este definita ca reprezentand „o categorie ce exprima sinteza

lucrurilor si insusirilor esentiale ale obiectelor, precum si ale proceselor”, „proprietate sau mod

de a fi, bun sau rau al unei persoane sau lucru”.

In practica economica, notiunea de calitate a avut, initial, semnificatia de frumusete

artistica, apoi, in conditiile productiei artizanale, de „lucru bine facut”. In continuare,„ calitatea

conformitatii produsului” evolueaza spre notiunea de „calitate a ofertei”, care este definita in

raport cu cerintele clientului.

            In prezent, se dau intelesuri diferite acestui concept. Astfel, calitatea este definita ca

reprezentand „satisfacerea cerintelor clientului”, „disponilbilitatea produsului”, „un demers

sistematic catre excelenta”, etc.

            David A.Garwin, profesor la Harvard Business School a pus in evidenta cinci orientari

principale in definirea calitatii produselor: transcendenta, spre produs, proces, costuri si spre

utilizator.

Orientarea transcendenta

Potrivit orientarii transcendente, calitatea reprezinta o entitate atemporala, absolutul,

fiind perceputa de fiecare individ in mod subiectiv. Aceasta orientare, nu permite definirea

clara a calitatii produselor si nici masurarea ei, neavand in opinia lui Garwin, utilitate practica.

[6]

Orientarea spre produs

Orientarea spre produs este total opusa orientarii trascendente, calitatea fiind

considerata o marime care poate fi masurata exact. Ea este definita ca reprezentand

ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului. Diferentele de ordin calitativ ale

produselor se reflecta in diferentele care apar intre caracteristicile acestora.

Orientarea spre procesul de productie

Calitatea este privita din perspectiva producatorului. Pentru fiecare produs exista

cerinte specificate, care trebuie indeplinite. Produsul este considerat „de calitate”, atunci cand

corespunde specificatiilor. Potrivit acestei orientari, calitatea reprezinta, prin urmare,

conformitatea cu cerintele („conformance to requirements”),definitie pe care o formuleaza

Crosby.

Orientarea spre costuri

Calitatea produselor este definita prin intermediul costurilor si, implicit, a preturilor la

care sunt comercializate. Un produs este considerat de calitate atunci cand ofera anumite

performante la un nivel acceptabil al pretului.

Orientarea spre utilizator

Potrivit acestei orientari, calitatea produsului reprezinta aptitudinea de a fi

corespunzatoare pentru utilizare „fitness for use” concept introdus de Juran. Fiecare client are

preferinte individuale, care pot fi satisfacute prin caracteristici de calitate diferite ale

produselor. Acest punct de vedere este preferat de adeptii unei economii de piata.           

            In activitatea economica, atat de cercetare- productie, cat si practic comerciala, se

folosesc o serie de termeni derivati din notiunea generala „calitate”, calitatea proiectata

( Qpr), calitatea omologata ( Qom), calitatea prescrisa ( Qps), calitatea optima ( Qop), calitate

contractata ( Qct), calitate livrata ( Ql), calitate reala ( Qr).

Pentru satisfacerea cerintelor este important ca relatia calitate-cumparator sa fie mai

puternic reflectata in definitia calitatii, deoarece cumparatorul hotaraste in final, ce este

calitatea. Unii autori propun, in acest scop, o definitie mai cuprinzatoare a calitatii produselor.

            In opinia lui Haist si Fromm, calitatea reprezinta corespondenta cu cerintele clientului,

cerinte referitoare la functionalitate, pret, termen de livrare, siguranta, fiabilitate, consultanta

etc.

            Smith pune accentul, in definirea calitatii, pe componenta relationala a acesteia:

„calitatea este mai degraba expresia relatiei dintre anumite atribute ale entitatii-

caracteristicile calitatii sale,si standardul sau criteriul de evaluare stabilit in raport cu cerintele

clientilor”.

            In cazul managementului total al calitatii, Total Quality Management, reletia client-

furnizor este generalizata, aplicandu-se in toate domeniile de activitate ale intreprinderii, astfel

incat in definitia calitatii prin clienti se inteleg atat „clienti externi” cat si „clientii interni”.

            Conform prescriptiilor ISO (Organizatia Internationala de Standardizare), calitatea este

definita de ansamblul de proprietatii si caracteristici ale unui produs sau serviciu, care ii

confera acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate si implicite. In conformitate cu

Legea calitatii, calitatea este definita de totalitatea cerintelor explicite si implicite ale unui

produs sau serviciu, care asigura integral realizarea scopului in care a fost realizat si

comercializat. Notiunea de calitate are in vedere valoarea de intrebuintare, exprimata prin

utilitatea unui produs.

            Definitia calitatii, asa cum este facuta in seria de standarde SR ISO 9000, are

consecinte, din care unele cu efecte si in expertiza:

-        calitatea nu este exprimata printr-o singura caracteristica, ci printr-un ansamblu al

lor;

-        calitatea exista numai in relatie cu nevoile clientilor, nu este de sine statatoare;

-        realizarea calitatii inseamna satisfacerea nu numai a nevoilor exprimate, dar si a

celor implicite.

            Continutul tehnic, economic si social al calitatii rezulta din caracterul complex si

dinamic al acesteia. Caracterul dinamic al calitatii este determinat de trei factori: progresul

tehnico-stiintific, exigentele beneficiarului (consumatorului) si competitivitatea produsului

(serviciului),  in conditiile unei concurente tot mai mari pe piata interna, dar mai ales externa.

Cunoscand caracterul complex si dinamic al calitatii se poate evalua, pe [7]baze stintifice,

nivelul calitativ al produselor, luand in calcul, corelarea tuturor caracteristicilor tehnico-

economice, psihosenzoriale, ecologice si economice.        

            Imbunatatirea continua a produselor sau serviciilor, modernizarea si adaptarea cat mai

fidel si mai rapid la cerintele pietei se poate face pe caile: extensiva, care consta in cresterea

in timp a numarului de caracteristici utile ale produsului si intensiva, ceea ce inseamna

imbunatatirea nivelului unor caracteristici de calitate.

            In conluzie, definirea calitatii poate fi formulata, in sensul larg al cuvantului, ca o

masura in care un produs, prin totalitatea caracteristicilor sale tehnice, economice si de

disponibilitate, satisface nevoia pentru care el a fost creat.

          Notiunea de calitate se intalneste in toate fazele de realizare si existenta a unui

produs, si anume: calitatea proiectata, contractata, reala, tehnica, comerciala.

            Aceste aspecte ale calitatii exprima faze de realizare a calitatii sau momente din

circuitul tehnic al produselor.

            Calitate proiectata, reflecta valorile individuale ale proprietatilor la un nivel ales, in

urma compararii mai multor variante.

            Calitatea certificata, exprima valorile individuale ale proprietatilor, atestate de o

comisie de specialisti atestati, in laboratoare acreditate, neutre.

            Calitatea prescrisa, indica nivelul limitativ al valorilor individuale ale proprietatilor,

inscrise in standarde sau norme, specificatii, perscriptii etc.

            Calitatea contractata, exprima valorile individuale ale proprietatilor asupra carora s-a

convenit intre partile contractante.

            Calitatea reala, exprima nivelul determinat la un moment dat pe circuitul tehnic si se

compara cu calitatea prescrisa, certificata, contractata.

            Calitatea tenhica sau industriala, exprima gradul de conformitate a valorilor individuale

ale proprietatilor (de regula tehnico-functionale), fata de prescriptiile standardelor. Calitatea

tehnica exprima punctul de vedere al producatorului .

            Calitatea comerciala, exprima nivelul caracteristicilor psihosenzoriale, varietatea

sortimentala, marimea termenului de garantie, activitatea service, modul de prezentare si

ambalare, volumul cheltuielilor de exploatare si intretinere etc. Calitatea comerciala reprezinta

punctul de vedere al consumatorului prin prisma serviciului si al costului global.

Factorii de influenta ai calitatii

Calitatea produselor si serviciilor este influentata de participarea factorilor principali,

ce actioneaza in sfera productiei si a celor secundari, ce actioneaza in sfera circulatiei

marfurilor (producator, comerciant, beneficiar).

            Din categoria factorilor principali fac parte:

-        cercetarea-proiectarea;

-        materiile prime si materialele;

-        procesul tehnologic (utilaje, scule, organizare)

-        calificarea profesionala a salariatiilor;

-        asigurarea si controlul calitatii;

-        standardele si normele tehnice si de exploatare;

iar din categoria celor secundari:

-        ambalarea;

-        transportul;

-        depozitarea;

Calitatea productiei, inglobeaza intregul proces, pornind de la: conceptie, proiectare,

calitatea materiilor prime si a materialelor; caracteristicile tehnice si functionale ale utilajelor,

nivelul tehnologiei, pana la calificarea si experienta personalului si de organizare a productiei.

Calitatea produselor si serviciilor reprezinta gradul (masura) in care s-a materializat calitatea

productiei in nivelul tehnic, economic, social, al produsului finit. Dependenta intre calitatea

productiei si calitatea produselor sau servicilor poate fi redata sub forma relatiei:[8]

Q = Qn Fc Ff

Unde:  Q- este calitatea produsului;

            Qn- nivelul de calitate cerut de beneficiar;

            Fc- factorul de cuantificare a creativitatii;

            Ff- factorul de cuantificare a gradului de conformitate al fabricatiei, fata de

documentatia tehnica de executie.

Trebuie precizat, ca cerintele beneficiarului sunt determinete de o anumita conceptie

de proiectare, concretizata in documentatia tehnica de executie, pe baza carora se

stabilesc tipul de proces tehnologic, materiile prime si materialele, toate avand ca

rezultat produsul finit.

In practica economica, cercetarea si proiectarea are o pondere de circa 70-80% in asiguraea

nivelului calitativ preconizat.

            Materiile prime si materialele se transforma, in mare parte, in produse finite, a caror

calitate se poate aprecia pe baza naturii materilor prime de baza. De aceea, pentru a obtine o

anumita calitate a produselor finite, este necesara alegerea materiilor prime in functie de

destinatia produselor si verificarea exigenta a principalilor parametri.

            Organizarea procesului tehnologic are un rol deosebit de important in transformarea

materiilor prime in produse superioare. In acest sens, pentru a obtine produse superioare

calitativ sunt necesare a fi indeplinite trei conditii; calitatea utilajelor, organizarea fluxului

tehnologic, calificarea personalului.

            Organizarea procesului tehnologic presupune amplasarea utilajelor, constituirea

echipelor de lucru etc.

            Calificarea personalului are un rol hotarator in asigurarea si controlul calitatii

produselor.

In Romania exista trei modalitati legate de garantare a calitatii si anume: termenul de

garantie, termenul de valabilitate, si durata de utilizare normala.

            Termenul de garantie este intervalul de timp in cadrul caruia remedierea sau inlocuirea

produsului sau serviciului se realizeaza pe seama si cheltuiala producatorului [9]

sau prestatorului serviciului, daca deficienta de calitate nu este cauzata de folosirea

neadecvata de catre client. Certificatul de garantie confirma calitatea produselor de folosinta

indelungata.

            Perioada de utilizare normala este intervalul de timp in care produsul isi mentine

nemodificate toate caracteristicile functionale, conditiile de utilizare, depozitare si transport

stabilite prin documente tehnico-economice.

            Termenul de valabilitate este intervalul de timp in care produsele isi pastreaza

nemodificate toate caracteristicile calitative initiale. Momentul inceperii termenului de

valabilitate este data de fabricatie.

            Termenul de valabilitate este specific produselor alimentare, chimice, cosmetice,

medicamentelor, etc.

            Buletinul de analiza, prin care se fac referiri la documentatia tehnica de executie

(standarde, norme, tehnice), care a stat la baza fabricatiei, punand in evidenta unele

caracteristici: fizice, chimice, mecanice.

    Functiile calitatii

Calitatea se defineste, asa cum s-a aratat mai inainte, printr-un ansamblu de

caracteristici care satisfac nevoi sociale existente la un moment dat. Acele caracteristici ale

produselor prin care se defineste calitatea stau la baza clasificarii functiilor calitatii in:

-        functia tehnica;

-        functia economica;

-        functia sociala.

Functia tehnica a calitatii, se refera la caracteristici specifice produselor, care le

imprima acestora proprietati intrinseci si care se regasesc intr-un anumit grad de utilitate, de

regula cuantificabil. Acest aspect, echivaleaza cu nivelul tehnic al produsului, care la randul lui

evolueaza in timp, avand un caracter dinamic.

            Caracteristicile tehnice ale produselor, sunt influentate de calitatea materiilor prime si

a materialelor, de calitatea procesului tehnologic si de nivelul tehnic al mijloacelor de

productie.

            Functia economica a calitatii, vizeaza aspectele de ordin economic in fazele de

producere si de utilizare, si se concretizeaza in eficienta economica a produsului. Calitatea

seminifica din acest punct de vedere, gradul in care un produs indeplineste serviciul pentru

care a fost realizat, in conditii de cost global minim si se poate determina prin relatia:

                       

                        Ce = Sv

                                    Cgp

Ce - calitatea economica;

Sv - serviciul;

Cgp - costul global al produsului;

            Costul global se compune, din costul produsului, la care se adauga cheltuielile de

exploatare, astfel incat produsul sa fie in stare de functionare o perioada cat mai mare de

timp.

Serviciul produsului reprezinta sinteza optima dintre nivelul initial al calitatii si

fiabilitatea lui.

            Calitatea optima, exprima gradul in care un produs indeplineste serviciul specificat in

conditii de cost global minim.

            Eficienta produsului este data de aportul principalelor proprietati la serviciul realizat,

raportat la costul global.

            Eficienta economica, este reprezentata prin raportul dintre efortul producatorului

pentru asigurarea calitatii, la care se adauga cheltuielile de utilizare ale beneficiarului si nivelul

serviciului, adus aparent prin gradul de satisfacere a nevoii. Un produs este apreciat de

beneficiar cu atat mai mult, cu cat este realizat la aceeasi parametri de calitate cu costuri mult

mai reduse.

            In realizarea unor produse, producatorul trebuie sa aiba in vedere ca:

-        reducerea cheltuielilor sa nu se faca in detrimentul calitatii;

-        economiile proprii sa fie corelate cu beneficiile proprii si cu efectele economice ale

indisponibiltatii;[10]

-        necesitatea revizuirii continue a calitatii ca sa corespunda sa devanseze chiar

cerintele pietii;

-        necesitatea modernizarii permanente a tehnologiilor la nivelul si peste nivelul

tehnic existent;

Functia sociala a calitatii, rezida in influenta pe care o exercita calitatea produselor

asupra conditiilor de munca, de trai, precum si a celor ecologice.

            Pe baza functiilor calitatii, expresia generala a acesteia se poate determina cu relatia:

                        C = Et + Eec + Es

Unde:

            C -este calitatea generala a produsului;

            Et -eficienta tehnica maxima;

            Eec -eficienta economica maxima;

            Es -eficienta sociala maxima;

Relatia de mai sus are un caracter general pentru orice fel de produs, motiv pentru care este

considerata „relatia fundamentala a calitatii” si are la baza „criteriile fundamentale”: tehnic,

economic, social.

            Calitatea produselor poate fi exprimata prin indici sau indicatori de calitate si care

definesc cele trei functii ale calitatii: tehnica, economica, si sociala.

            Exprimarea cantitativa a calitatii se poate face cu ajutorul indicilor de calitate:

                        Ic = It + Iec + Is

Care:

            Ic – valoarea indicelui general al calitatii rezultate;

            It – valoarea indicelui sintetic tehnic;

            Iec – valoarea indicelui sintetic economic;

            Is – valoarea indicelui social;.[11]

            Daca parametri tehnici si economici pot fi relativ usor cuantificati, parametri sociali se

stabilesc prin metode si mijloace specifice, cum ar fi sondajele, anchetele sociale, cerintele

pietii, moda, etc.

            In final se poate constata ca functia sociala prin caracteristicile ei, psihosenzoriale,

estetice si ecologice, ocupa un loc din ce in ce mai important in evolutia calitatii, fiind o parte

integrata ai acesteia.