Universitatea Spiru HaretFacultatea Sociologie-PsihologieAnul 3

Referat

Psihologia infractorului recidivist

Coordonator: Student:Prof. Butoi Tudorel Ciobotaru Maria

2015Psihologia infractorului recidivistActul infracional, ca orice alt tip de act comportamental, reprezint rezultatul interaciunii dintre factorii ce structureaz personalitatea individului i factorii externi, de ambian. n ceea ce privete factorii interni, endogeni, orice persoan poate prezenta n structura sa un nucleu central mai mult sau mai puin favorabil comportamentului infracional, conturnd sau nu o personalitate criminal. Ambiana, condiiile i mprejurrile exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile dezvoltrii acestui nucleu n plan infracional. Actul infracional antreneaz n grade diferite, practic toate structurile i funciile psihice ncepnd cu cele cognitiv-motivaionale i terminnd ce cele afectiv-volitive, implicate fiind i activitile ca i nsuirile psihice. Actul infracional este generat de tulburri de ordin emoional i volitiv, susinute de lipsa sentimentului responsabilitii i al culpabilitii, a incapacitii de a renuna la satisfacerea imediat a unor trebuine n pofida perspectivei unei pedepse. Trecerea la actul infracional constituie un moment critic, nodal. Aceast trecere reprezint o procesualitate care cunoate multe inconstane n desfurarea ei.n svrirea unei infraciuni, autorul acesteia particip cu ntreaga sa fiin, mobilizndu-i pentru reuit ntregul su potenial motivaional i cognitiv-afectiv. Punerea n act a hotrrii de a comite infraciunea este precedat de o serie de procese de analiz i sintez, de lupta motivelor, deliberarea i actele executorii antrennd profund ntreaga personalitate a acestuia. Acest lucru face ca actul infracional s nu rmn o achiziie ntmpltoare, periferic a contiinei infractorului, ci s se integreze n ea sub forma unei structuri informaionale stabile, cu coninut afectiv-emoional specific, cu un rol motivaional bine difereniat (Aionioaie & Butoi, 1992). Pn la luarea hotrrii de a comite infraciunea, psihicul infractorului este dominat de perceperea i prelucrarea informaiilor declanatoare de motivaii ale cror polaritate se structureaz dup modelul unor sinteze aferent-evolutive, servind deliberrilor asupra mobilului comportamentului infracional. n calitate de pas iniial al formrii mobilului comportamental infracional se situeaz trebuinele a cror orientare antisocial este de o importan fundamental, ntruct prin prisma acestora se percepe situaia extern. Din punct de vedere psihologic trebuinele se manifest n contiina individului ca mobil al comportamentului posibil i, n cazul unui concurs de mprejurri, pot determina luarea unor decizii pentru svrirea infraciunii.n faza preinfracional se constituie premisele subiective ale svririi faptei, determinate att de predispoziiile psihice ale fptuitorului, ct i de mprejurrile favorizante cu valene declanatoare. Aceast faz se caracterizeaz printr-un intens consum luntric, ajungnd chiar la un grad nalt de surescitare, problematica psihologic fiind axat att asupra coeficientului de risc, ct i asupra mizei puse n joc. Capacitatea de proiecie i anticipare a consecinelor influeneaz, de asemenea, n mare msur actul decizional. Procesele de analiz i sintez a datelor despre locul faptei i de structurare a acestora ntr-o gam de variante concrete de aciune (comportament tranzitiv de alegere a variantei optime) se declaneaz n faza a doua a actului, faza infracional propriu-zis. Planul de aciune, n desfurarea sa (timpul de svrire, succesiunea etapelor, mijloacele de realizare etc.), este reprezentat mental. [footnoteRef:1] [1: I.Chi- Drept execuional penal, Editura Universul Juridic, Bucureti 2013, p. 78-114]

Odat definitivat hotrrea de a comite infraciunea, latura imaginativ a comiterii acesteia este sprijinit de aciuni concrete cu caracter pregtitor. Astfel, dac n faza deliberrii comportamentul infractorului este de expectativ, dup luarea hotrrii acesta se caracterizeaz prin activism, realizarea actelor preparatorii presupunnd apelul la mijloace ajuttoare, instrumente, contactarea de complici, culegerea de informaii, supravegherea obiectivului. Rezultanta acestui comportament poate fi, dup caz, fie concretizarea n plan material a hotrrii de a comite fapta prin realizarea condiiilor optime reuitei ei, fie desistarea, amnarea, ateptarea unor condiii i mprejurri favorizante. Trecerea la ndeplinirea actului se asociaz cu trirea unor stri emoionale intense. Teama de neprevzut, criza de timp, obiectele, fiinele sau fenomenele percepute n timpul comiterii faptei (instrumente de spargere, arme, victim, martori, context spaio-temporal al desfurrii faptei etc.), n funcie de proprietile lor fizico-chimice (intensitate, form, mrime, culoare, dispoziie spaial etc.) amplific aceste stri emoionale. Lipsa de control asupra comportamentului n timpul operrii, o caracteristic a unei activiti normale, poate genera o serie de erori, lacune (pierderea unor obiecte personale n cmpul faptei, uitarea unor obiecte corp delict sau omiterea tergerii unor categorii de urme, renunarea la portul mnuilor, diverse accidentri etc.), care ulterior, fiind exploatate, vor contribui la identificarea autorului.Elementul caracteristic psihologiei infractorului dup svrirea faptei este tendina de a se apra, de a se sustrage identificrii, nvinuirii i sanciunii. Faza postinfracional are o configuraie foarte variat, coninutul su este determinat n bun msur de modul n care s-a desfurat faza anterioar.Comportamentul infractorului n aceast etap este reflexiv-acional, ntreaga lui activitate psihic fiind marcat de viziunea panoramic a celor petrecute la locul faptei. Practica a demonstrat n aceast direcie existena unui registru de strategii de contracarare a activitilor de identificare i tragere la rspundere penal a autorilor. n acest sens, o serie de infractori i creeaz alibiuri care s conving autoritile c era imposibil ca ei s fi svrit fapta. Strategia utilizat este, de regul, aceea de a se ndeprta n timp util de locul infraciunii i de a aprea ct mai curnd n alt loc, unde, prin diferite aciuni caut s se fac remarcai pentru a-i crea probe, bazndu-se pe faptul c, dup o anumit perioad va fi dificil s se stabileasc cu exactitate succesiunea n timp a celor dou evenimente. Alteori, infractorul apare n preajma locului unde se desfoar cercetrile, cutnd s obin informaii referitoare la desfurarea acestora, i acionnd ulterior prin denunuri, sesizri anonime, modificri n cmpul faptei, nlturri de probe, dispariii de la domiciliu, internri n spital sau comiterea unor aciuni mrunte pentru a fi arestat. Toate aceste aciuni ntreprinse au scopul de a deruta ancheta n curs i implicit, identificarea lui. Fuga de la locul unde s-a produs o infraciune i grija de a-i procura un alibi nu este ntotdeauna un indiciu cert al culpabilitii. Se cunosc cazuri cnd persoane care ntmpltor au asistat sau au descoperit o infraciune, nu rmn la locul faptei, pentru a nu fi suspectate sau citate ca martor. Asemenea comportare este tipic recidivitilor, care n urma antecedentelor penale ar fi uor nvinuii.n urmrirea scopului, infractorii nu ezit n a ntrebuina orice mijloc care i-ar putea ajuta: minciuna, perfidia, atitudini variate pornind de la ideea de a inspira comptimire pentru nedreptatea ce li se face sau pentru situaia n care au ajuns silii de mprejurri i pn la arogana fa de anchetator sau chiar intimidarea acestuia.[footnoteRef:2] [2: I.Chi- Drept execuional penal, Editura Universul Juridic, Bucureti 2013, p. 78-114]

Procesarea informaiilor referitoare la evenimentele petrecute, determin, la nivel cerebral apariia unui focar de excitaie maxim, cu aciune inhibitorie asupra celorlalte zone, i n special asupra celor implicate n procesarea acelor evenimente care nu au legtur cu infraciunea, iar la nivel comportamental acioneaz conform legii dominantei defensive (este n defensiv, se ascunde tot timpul). Infractorului recidivist personalitate si comportament Un exemplu care evidentiaza anumite trasaturi de personalitate ale infractorului recidivist este cel al detinutului H.G., in virsta de 37 ani, absolvent a zece clase, de meserie sudor. Dupa ce a suferit cinci condamnari pentru infractuini comise cu violenta, infractorul a comis din nou 18 furturi in dauna avutului obstesc si personal. De mentionat este si faptul ca o parte din aceste furturi le-a comis in timpul unor perioade de suspendare a executarii pedepsei din cauza efectuarii unui tratament medical. La savirsirea infractiunilor a utilizat o gama larga de moduri de operare, cum ar fi: folosirea de chei potrivite sau adevarate(fara drept), fortarea usilor sau a incuietorilor, escaladarea ferestrelor, patrunderea pe usi ramase deschise ori in timpul programului unor unitati, raminind in interior dupa inchidere (W.C, subsol, scara de serviciu). Din analiza circumstantelor savirsirii faptelor, a bunurilor si valorilor insusite si a modului concret de comportare rezulta unele caracteristici care merita sa fie subliniate: Spontaneitetea manifestata in trecerea la actul infractional, care demonstreaza un prag scazut al rezistentei la tentatii, in sensul ca in 'majoritatea cazurilor nu a conceput si nici nu a pregatit intr-un mod anume savirsirea delictelor, trecind direct la fapta, oriunde observa o firma de institutie si considera ca gaseste ceva de furat. Odata decizia luata, gasea totdeauna solutii de patrundere, la nevoie incercind pe rind mai multe puncte vulnerabile ale obiectivului (fortarea usii principale sau de serviciu, spargerea sau escaladarea ferestrelor, folosirea de chei potrivite, etc.) Un curaj deosebit, mergind pina la desconsiderarea riscului dovedit de faptul ca in cazul multor furturi comise, desi si-a dat seama ca locatarii sunt acasa nu a renuntat la comiterea furtului, ci a cautat si a luat ce a gasit in camera. Viclenia deosebita in discutiile purtate cu cetatenii, aflind diverse informatii utile derspre locuintele lor sau ale altora, informatii pe care ulterior le folosea in scopul savirsirii infractiunii. De asemenea examenul psihologic evidentiaza o personalitate cu profunde tulburari de comportament.Prezinta un Eu primitiv, indepartat de realitate, indicind o regresiune accentuata. In relatiile interpersonale prezinta o eficacitate scazuta deoarece manifesta tendinta de a intimida si de a intretine conflictul in jurul sau. In acelasi timp, simte placerea de agresiune si de a intretine agresiunea, fiind preocupat de a se pune in evidenta si de a-i determina pe ceilalti sa-i dea ascultare. Necontrolat, impulsiv si viclean, manifesta exces in a se da in spectacol pentru a obtine ceea ce doreste. Pune accent pe placerea si cistigul propriu, inselind si umilind pe ceilalti. Studiul multirecidivistilor arata o conjugare de deficiente individuale si sociale, ce ii fac marginali fata de comunitatea in care traiesc.Astfel, fata de ceilalti, delincventii arata o tendinta marcanta de a 'merge cu banda', dau semne de neadaptare, sunt vanitosi si egocentrici. Egocentrismul este o caracteristica fundamentala a infractorului din obisnuinta. S-a aratat ca un mare numar de comportamente deviante sunt asociate cu o persistenta gindire egocentrica, care este insotita de o slaba capacitate de adaptare sociala. Alaturi de egocentrism personalitatea recidivistului este caracterizata si printr-o imaturitate persistenta. Insasi actele antisociale sunt semne evidente ale unei imaturitati fie pe plan intelectual, fie pe plan afectiv. Criminalul prin obisnuinta se caracterizeaza prin incapacitatea de a prevedea pe termen lung consecintele actelor sale antisociale. In 1970 cercetatorul italian Giacomo Canepa evidentia in cercetarile sale existenta unor relatii esentiale intre comportamentul antisocial si delictual si unele trasaturi psihologice ale personalitatii.Este vorba despre urmatoarele elemente: impulsivitate marita la 68% dintre delincventi; indiferenta afectiva la 27%; egocentrism la 41%; agresivitate la 72%; tendinte de opozitie la 46%; scepticism la 50%. De asemenea, cercetarule lui Canepa au relevat: tendinta de a percepe realitatea intr-un mod neobisnuit si deformat, in sensul de a considera ca toti cei din jur sunt dusmani, nu ofera ajutor si ca in viata totul se petrece conform legilor baftei sau a ghinionului; prezenta unor manifestari de indecizie si incertitudine interioara; profunda dificultate de autoreprezentare, lipsa capacitatii de a se vedea pe sine in mod realist, la care se adauga si stradania de a ascunde propria personalitate. Indiferenta afectiva, ca si agresivitatea- impulsivitatea infractorului, este analizata de psihiatrul berlinez Karl Leonhard. El arata ca atunci cind isi are originea intr-o dominatie exagerata a impulsurilor, criminalitatea capata un caracter deosebit. Deoarece personalitatile nestapinite comit acte de violenta, dind dovada cu aceasta ocazie de brutalitate, ele sunt adesea socoti.

3