4. Compozitia, structura si functionarea grupului terapeutic4.1. Compozitia grupului terapeutic.Compozitia grupului are in vedere numarul, varsta, sexul si nivelul socio-culturalsi intelectual al membrilor.4.1.1. Numarul pacientilor din grupul terapeutic-Majoritateapsihoterapeutilor considera ca cifra optima este de 6-10 membri, aceste limite fiind determinate de gradul extraversiei sau expansivitatii membrilor. Intr-un grup restrans, sub6 membri, pacientii se vor simti dominati de autoritatea terapeutului, ceea ce va limitadezvoltarea tensiunii afective si a vietii de grup. Dimpotriva, Intr-un grup extins, cupeste 10 membri, psihoterapeutul va mentine cu greu controlul grupului, existiind tendintade creare a unor subgrupuri care vor submina autoritatea liderului ca ~i a grupului.4.1.2. Varsta pacientilor din grupul terapeutic are in vedere mai ales diferentelede varsta care constituie, de asemenea, un element important in dezvoltarea dinamicii degrup. in general se admite ca varsta pacientilor din grup poate fi cuprinsa intre 20 ~i 60ani, recomandandu-se grupuri omogene speciale pentru adolescenti si pentru varstnici.4.1.3. Sexul pacientilor din grupul terapeutic este controversat atat sub aspectulraportului~ciit ~i al omog~nitatii grupului. in ifara grupurilor omogene in functie de sex,exista grupuri rnixte intr-o reprezentare a sexelor de aproximativ 50%.Tocmai de aceea ei recomanda ca "barbatii si femeile sa fie plasati in acelasi grup, astfel incat atitudinile referitoare la problemele sexuale sa poate fi examinate mai eficient"4.1.4. Nivelul socio-cultural si intelectual al membrilor grupului.4.2. Structura grupului terapeutic.Structura are in vedere gradul de omogenitate a grupului si dinamica participariimembrilor.In functie de gradul omogenitatii grupului se distinge grupul heterogen, omogen,intermediar si special.4.2.1. Grupul heterogen. Este alcatuit din paeienti diferiti sub aspectul varstei,sexului, diagnosticului sau formei de manifestare a simptomelor. Desi prezinta un mozaicde stari si conduite, se considera ca aceasta forma de organizare realizeaza cel mai inaltspirit de grup, creat din jocul dialectic al fortelor antagoniste.Organizarea dinamica a grupului.- Organizarea eficienta a grupului se bazeaza in primul rand pe cunoasterea psihodinamicii pacientului. pacientul schizopital sau cu schizofrenie in stadiu remisional poate fi plasat alaturi de nevrotic, oferindu-i acestuia stimularea necesara depasirii barierelor represive. La randulsau, nevroticul poate oferi schizofrenicului un grad mai mare de testare a realitatii sisuport in mecanismele de aparare a Eului.Complementaritatea modelelor comportamentale ale pacientilor.- In fapt, pacientiitrebuie sa fie complementari in privinta conflictelor, fiecare constituind imagine a inoglinda a celuilalt. In grupul heterogen este recomandabila o complementaritate a stilului de viata si amodelului de comportament. In fata unor stiluri de viata si modelecomportamentale complementare pacientii isi pot construi pattern-uri de relationare maicorespunzatoare.4.2.2. Grupul omogen.- Cuprinde pacienti care prezinta acelasi sex dar si varsta,simptome clinice asemanatoare. Grupul cu o astfel de structurare este mai util pentrucercetarea psihodinamica a unei anumite tulburari, desi majoritatea clinicienilor consideraca el asigura conditiile necesare de interactiune si testare a realitatii.4.2.3. Grupul intermediar.- Reuneste stiluri de viata, comportamente si personalitatisimilare care dezvolta tulburari psihice difcrite.4.2.4. Grupul omogen selectat-Este alcatuit din pacienti care au aceeasi problema majora: alcoolul, insuficienta sexuala, obsesiile sauprobleme intime ale vietii lor.

4.3. Dinamica participarii membrilcr la grupul terapeutic.4.3.1. Grupul inchis-cuprinde pacienti selectionati care incep in acelasi momentpsihoterapia si o continua, impreuna, pana la incheiere. cuprinde pacienti selectionati care incep in acelasi moment psihoterapia si o continua, impreuna, pana la incheiere.4.3.2. Grupul deschis-grupul are o dinamica psihoterapeutica proprie, intrucat venirea siplecarea membrilor intrerupe intr-o anumita masura continuitatea procesului terapeutic,slabind totodata atmosfera terapeutica si spiritul de grup. Totodatii, grupul deschis poate servi:- unei psihoterapii preparatorii, in vederea participarii ulterioare a pacientului lasedintele unui grup inchis;- pacientilor care au urmat o psihoterapie de grup intensiva, dar care mai au nevoiede o legatura psihoterapeutica complementara.4.3.3. Grupullent dcschis (slow-open group)- realizeaza a situatie de compromis, in care un nou membru este primit numai in masura creariiunui loc liber. In aceasta situatie psihoterapeutul face oficiul de gazda, cautand o cat mai rapida familiarizare anoului pacient cu grupuL spre a-i inlatura sentimentul de strain, greu de tolerat atatpentru el, cat si pentru grup. Aceasta interventie sustinuta a psihoterapeutului devine cuatat mai necesara eu cat el este considerat responsabil de prezenta noului venit, care,neglijat, poate determina suspiciuni sau reactii ostile, fiind in cele din urma marginalizat.

4.4. Functionarea grupului terapeutic.4.4.1. Locul si ambianta in care se desfasoara psihoterapia in grup-De obiceieste vorba de o sala mare, moderat luminata, tara acustica accentuata, discret mobilata,eventual tara tablouri care ar putea distrage atentia pacientilor. Acestia sunt asezati injurul unei mese sau in cere, pe fotolii. Se precizeaza ca distanta dintre fotolii sauseaune sa fie de o lungime de brat, aceasta marcand bariera perceptiva de intimitate; inplus, se constata ca, la o distanta mai mica, unii pacienti vor fi grijulii asupra miscariicoatelor, spre a nu deranja pe ceilalti.Pacientii isi aleg liberi locul, mai aproape sau mai departe de terapeut (care faceparte din cere), fapt ce ofera primele impresii asupra personalitatii lor.4.4.2. Prezenta pacientilor la sedintele grupului psihoterapeutic-Terapeutultine un registru de prezenta si se intereseaza de motivele pentru care un membru intarziesau absenteaza. Daca celui intarziat sau absent nu i se acorda atentie se poate pierde oeventuala informatie si se poate dezvo!ta o atitudine de indiferenta privind participareala sedinta. Este posibil ca un membru sa lipseasca datorita unui eveniment important dinviata lui, din cauza starii de tensiune din grup sau relatiei sale cu un alt membru algrupului.4.4.3. Ritmicitatea sedintelor de psihoterapie in grup-Majoritatea terapeutilorconsidera ca ritmul optim al sedintelor este saptamanal. In psihoterapia de grup altemativagrupul se reuneste de doua ori pe saptamana, O data sub conducerea terapeutului si odata tara el. Atunci cand psihoterapia este orientata psihanalitic frecventa sedintelorcreste la trei sau patru pe saptamana. De asemenea si in psihoterapia de grup obisnuimfrecventa reuniunilor poate fi sporita in anumite perioade "de criza" a grupului terapeutic.In orice situatie se insista asupra mentinerii continuitatii sedintelor chiar si in timpulconcediilor, cand terapeutul este suplinit de coterapeut.

4.4.4. Durata sedintelor de psihoterapie in grup-fiind cuprinsaintre 60 si 120 minute, majoritatea clinicienilor optand pentru 90 minute. Se consideraca o reducere a duratei sub 60 minute nu permite dezvoltarea interactiunilor emotionale,iar cand durata este mai mare de 120 minute tensiunile emotionale sunt prea ridicatespre a putea fi asimilate din punct de vedere cognitiv.Psihoterapia de grup extinsa sau prelungita, denumita si "terapie de grupmaraton", se desfasoara pe o durata de 12-48-72 ore pentru o sedinta, care va fi plasataastfel incat sa cuprinda doua etape ale ritmului somn-veghe. Autoriiconsidera ca in acest mod se dezvolta un "proces de interactiune accelerata" datoritafaptului ca pacientul se afla intr-o "proximitate fortata", impusa pentru o perioadaindelungata.Consideram insa ea, pe langa "proximitatea interctionala fortata", privarea desomn realizata pe durata amintita este susceptibila sa determine:- o fisura in mecanismele de aparare a Eului, favorizand astfel actiuneapsihoterapeutica;- ameliorarea stiirii afective prin estomparea componentei depresive;- realizarea unui anumit grad de relaxare ce permite un mod mai autentic deComunicarePsihoterapia de grup pe termen scurt-cuprinde un numar anterior precizat desedinte, cuprins intre minimum doua si maximum 50. Atunci cand terapia se desfasoarain spital, numarul sedintelor va fi determinat de durata internarii. Utilitatea acesteipsihoterapii consta in:- cresterea motivatiei pacientilor pentru ameliorare;- facilitarea adaptarii si integrarii in sistemul de spitalizare;- reducerea legaturilor de dependenta a pacientului.Fiind de scurtii durata, eficienta acestei psihoterapii poate fi asigurata prin:- gradul de omogenitate a grupului;- formularea clara a scopului psihoterapiei;- cresterea coeziunii intre membrii grupului.

7.1. Stadii evolutive ale grupului terapeutic.Pe baza acestui fundal relational, grupul se dezvolta si evolueaza intr-un modsecvential, caruia unii terapeuti ii descriu stadii, etape sau faze. Astfel, A. P. Beck (1981)identifica noua faze de dezvoltare in evolutia unui grup de psihoterapie, in timp ce alticlinicieni gasesc numai trei "faze principale", si anume:- de stabilire a normelor de grup si de participare ezitanta a membrilor care depindde terapeut, cautandu-i indrumarea si aprobarea; ei trebuie sa fie capabili de a percepescopul comun si de a-si exprima telurile individuale, in timp ce terapeutul cauta sastabileasca legaturi intre membrii grupului;- de conflict, dominanta, si de formare a unei ierarhii intre pacienti,; exista o anumitarezerva sau chiar revolta impotriva terapeutului, cu atacuri verbale sau fantezii deexcludere a acestuia din grup;- de realizare a coeziunii reale a grupului, cu un sentiment de afectiune reciproca siintrajutorare, fiind posibila "efectuarea unei munci constructive de grup"7.1.1. Stadiul increderii si al organizarii-in care membrii grupului sunt angajatiintr-o competitie de a fi acceptati si pretuiti de terapeut. Initial, acesta este inalt acreditatsau chiar idealizat; pacientii proiecteaza asupra Iui propriile lor sperante, investindu-I cuputeri deosebite, eventual"magice". El este cel care cunoaste, care stie, care poate, celde la care se asteapta. In loc sa se poarte ca un lider necontestat, terapeutul cauta sa adopte ralul de membrual grupului sau de !ider disimulat. De aceea, el nu hotara~te, nu admonesteaza si nu sanctioneaza.

7.1.2. Stadinl castigarii autonomiei membrilor fata de lider-care este marcat deo amunita ambiguitate. Este vorba de un nivel manifest si de un altul latent al actiunilor membrilor;ei neaga deziluzia ca nu au gasit un lider care sa le mentina dependenta, dar sunt atenti si sensibilila atitudinea lui fata de problemele pe care ei le ridica.Acum functiile executive ale Ego-ului(inprimul rand acelea de testare a realitatii si de adaptare la realitate) sunt preluate de opinia colectiva.a grupului in care se include si aceea a liderului.7.1.3. Stadiul interactiunii si al ajutorului reciproc-marcheaza stabilizareagrupului, ameliorarea, maturizarea si resocializarea membrilor. Accesul la acest stadiueste conditionat de disponibilitatea increderii in ceilalti, reprezentati de grupul ca intreg.Sentimentul de "incredere fundamentala " constituie de fapt elementul predictiv esentialasupra posibilitatilor de ameliorare a oricarui pacient care intra in psihoterapia de grup.7.2. Sedintele alternate - un test al maturizarii grupuluisi un pas spre societate.Sub denumirea de sedinte alternate sunt cunoscute reuniunile desfasurate fara terapeut, darorganizate de el.Ritmul acestor sedinte este stabilit de membrii grupului,care au astfel posibilitateasa constate variatile comportamentului lor in functie de prezenta sau absenta terapeutului. Acestfapt este cu atat mai important cu cat deseori se constata ca un pacient poate fi retinut in sedintelecu terapeutul si activ in sedintele alternate, situatie determinata de motive particulare care trebuieintotdeauna investigate.Astfel de sedinte pot fi planificate inca de la infiintarea grupului, dar de cele maimulte ori, sunt introduse, mai ales pentru grupurile inchise, in ultima perioada a evolutieilor.7.3.Incheierea psihoterapiei in grup.In mod obisnuit, incheierea psihoterapiei este sinonima cu atingerea scopuriloracesteia. Ea are loc prin plecarea pacientului ameliorat (in cazul grupurilor deschise)sau prin autodizolvarea grupului, in psihoterapia cu grupuri inchise. Incheiereapsihoterapiei, pe care o consideram terapeuticii, nu trebuie confundata cu parasireagrupului, care este accidentala.Iesirea accidentala din grup poate fi determinata de forte interne sau externe.Iesirea terapeutica din grup, desi dorita, expectata si planificata, poate prilejui operturbare a terapiei si trebuie evitata. Pentru unii pacienti parasirea grupului, a cadruluicare i-a conferit o adaptare mai sanatoasa, aduce un sentiment de pierdere. Altii dezvoltao veritabila dependenta de grup, ceea ce nu poate fi considerat un succes terapeutic.

9. Principalele procese psihologice care apar in grupurile psihoterapeutice

9.1. Universalizarea ca mijloc de dizolvare a solipsismului ..Universalizarea consta in recunoasterea pacientului ca in grup nu este singurul cuprobleme emotionale, ca si alti membri prezinta probleme intrucatva similare. Constatareafaptului ca fragilizarea sa nu este unica actioneaza ca un element tranchilizant si gratificantpentru pacient.9.2. Coeziunea ca proces de valorizare a grupului terapeutic.Coeziunea este procesul care valorizeaza grupul, conferind membrilor saisentimentul apartenentei la grup. La randul sau, grupul prin nivelul sau de tolerantaofera membrilor un sentiment de securitate si apartenenta.9.3. Identificarea cu terapeutul.Identificarea consta in adoptarea prin imitare constienta sau inconstienta aatitudinilor, comportamentelor si valorilor modelului, respectiv a terapeutului.9.4. Transferul ca atasament inconstient fata de o persoana semnificativa.In psihanaliza traditionala este considerat ca un atasament inconstient al unorsentimente si atitudini ale pacientului fata de anumite persoane (considerate casemnificative) din copilaria sa.9.4.1. Transferul multiplu apare cu precadere in situatia de grup, cand sentimentelesi atitudinile (pozitive sau negative) se dezvolta nu numai fata de terapeut, ci si fata dealti membri ai grupului ce reprezinta in mod simbolic persoane semnificative din trecutulpacientului.9.4.2. Transferul colectiv este un fenomen intalnit numai in psihoterapia de grupcu bolnavi psihici si consta in personificarea patologiea a grupului intr-o figuratransferentiala (mama sau tatii) de catre un membru.9.4.3. Nevroza de transfer, intalnita mai ales in psihoterapia individuala, consta'in aparitia unor convingeri false si a unei atitudini irationale fata de terapeut.9.4.4. "Psihoza de transfer", ce poate fi denumita mai corect "reactie transferentialapsihotica", este o stare transferentiala mai putin flexibila si mai greu analizabila decat"nevroza de transfer".9.5. Presiunea grupului.In functie de acreditarea si valorizarea celorlalti membri ai grupului, fiecare pacientdin grup este susceptibil sa isi modifice gandirea, sentimentele si conduita.9.6.Ventilatia si catarsis-ul ca forme de exprimare libera.Ventilatia si catarsis-ul sunt fenomene psihice inrudite, care apar in cadruIpsihoterapiei individuale si de grup. Ventilatia consta in exprimarea deschisa a unorganduri intime, in timp ce catarsisul are in vedere evocarea unor sentimente si afectecare pot fi atasate gandurilor ventilate.9.7. Abreactia ca experienta terapeutica a retrairii evenimentelor si a sentimentelor. Abreactia, fenomen inrudit cu catarsis-ul, consta in retrairea evenimentelor trecutesi a emotiilor; asociate lor.9.8. Intelectualizarea ca disponibilitate de cunoastere si stapanirea realitatii.Intelectualizarea, fenomen psihic mai complex si mai elaborat, implica ocunoastere constienta despre sine si despre ceilalti, ca si o experienta de viata variata,raspunzatoare de functionarea psihica actuala.9.9. Testarea realitatii, ca disponibilitate de evaluare obiectiva a lumii.Testarea realitatii este definita in mod succint drept capacitatea de evaluareobiectiva a lumii.

10. Grupul ca factor terapeutic10.1.Rolul esential al grupului in procesul de ameliorare si vindecare.Numerosi pacienti, prin caracteml tulburarii lor, au nevoie de viata si atmosferagrupului, unde inregistreaza ameliorari semnificative, iar altii, care nu au o evolutiefavorabila in psihoterapia individuala, beneficiaza in mod rapid si elocvent de aceastaforma colectiva de tratament.La randul sau, terapeutul, investit initial cu autoritate, adopta o atitudine deintelegatoare neutralitate, cautand sa acrediteze ideea ca, in grup, singura autoritate oconstituie grupul.Participarea la dezbaterea conduitei si trairilor altuia creeaza intre pacienti o legatura afectiva care, printr-un proces de continua structurare, face din grup o entitate.Printre factorii cei mai importanti selectionati de catre pacientii nespitalizati sementioneaza:- feedback-ul pe care il ofera grupul asupra comportarii lor interpersonale;- ocazia de a da curs unor sentimente reprimate;- sentimentul ca sunt acceptati de catre altii;- descoperirea unor motive inconstiente ale conduitei lor.Factorii retinuti de catre pacientii spitalizati au fost:- sentimentui de optimism insuflat de constatarea ameliorarii celorlalti;- sentimentul ca sunt acceptati de catre ceilalti;- ameliorarea autostimei prin posibilitatea oferita de a-i ajuta pe altii;- sentimentul ca nu mai sunt izolati.10.2. Factori care inhiba spiritul de grup diminuand valoarea terapeutica a grupului.In afara retinerilor inerente inceputului oricarei psihoterapii de grup, numerosifactori inhibitori pot surveni in cursul desfasurarii curei, perturband atmosfera terapeuticaa grupului.Momentele de tacere, intalnite mai ales in primele sedinte, par la fel de penibileca acelea ocazionate de situatia in care doua sau mai multe persoane care s-au cunoscutrecent nu gasesc o tema pe care sa o considere oportuna in vederea initierii discutiei.Noul venit (a carui situatie a fost analizata in paragraful privind organizarea grupuluiterapeutic) poate fi terapeut asistent sau, in cazul grupurilor deschise, pacient.Pacientul care monopolizeaza discutia, de obicei ciclotim expansiv, hipomaniacalsau isteric, are permanent ceva de comunicat, indiferent de tema aflata in discutie.Pacientul retras, autist san inhibat, desi nu intervine in mod activ, participa laviata grupului, beneficiind mai mult decat monopolistii de psihoterapie.Pacientul care provoaca anxietate, prezinta in mod virtual un anumit grad deagresivitate, prin conduita sa rigida, ca si prin "atacurile" verbale, uneori neprovocate;mai ales in randul membrilor care au deja un grad sporit de suspiciune si de sensibilitate,conduita unui astfel de pacient poate determina un anumit grad de anxietate.Explicatiile excesive din partea terapeutului pot, de asemenea, sa inhibe initiativasi participarea membrilor, predispunandu-i la o atitudine pasiva, nonparticipativa. Esteadevarat ca prin aceste explicatii ale terapeutului, pacientul isi poate insusi unelecunostinte psihiatrice, pe care insa nu le va putea utiliza niciodataInterpretarea excesiva, se constata in special la terapeutii tineri, la cei incepatori,ca si la cei care adopta orientarea psihodinamica, ce au tentatia interpretarii excesive afenomenelor din grup..