Recenzie „Ideologie, cultură şi acţiune” (Thierry de Montbrial, ACŢIUNEA ŞI SISTEMUL LUMII, ed.Expert ,2003)

2

Thierry de Montbrial (născut la 3 martie 1943), este un economist şi filosof francez ,

membru de onoare a Academiei de Ştiinţe a Moldovei ,specialitatea ştiinţe politice şi relaţii

internaţionale. În 1979 fondează şi conduce Institutul francez al relaţiilor internaţionale.Membru

al Academiei de Ştiinţe Politice şi Etice din1992, devine preşedinte al acesteia din 2001. Un

savant puternic experimentat în domeniul unor ample cercetări socio-umane şi o autoritate în

lumea academică a Ştiinţelor respective.

Compartimentul X:„Ideologie,cultură şi acţiune” (pag 337-353)este divizat în două

părţi : „Ideologie , cultură, politic㔺i „Ideologie şi război”. În prima parte „Ideologie ,cultură,

politică” ,autorul stabileşte locul ideologiei la răspîntia dintre cultură şi politică.Încă de la

începutul compartimentului prin provocatoarea comparaţie „ideologia este legată de acţiune ,aşa

cum subconştientul este legat de limbaj” autorul accentuază importanţa de impuls cauzal a

ideologiei în procesul acţional.Datorită acestei menţionări Montbrial demonstrează într-o manieră

destul de delicată atitudinea sa referitor la corelaţia dintre ideologie şi acţiune . T de Montbrial

doreşte să determine lanţul de impuls-reacţie determinat de ideologie ,respectiv specifică

importanţa unei distingeri terminologice a ideologiei. Acest moment este important pentru

investigaţia respectivă , autorul vorbeşte despre termenul de ideologie ca fiind unul supraîncărcat ,

consider că acest lucru se referă în mare parte asupra interpretarii subiective şi asociaţiilor care le

crează acestea . Noţiune de ideologie selectată şi propusă de autor este decupată din Istoria

Ideologiilor, publicată sub coordonarea lui Francois Chatelet şi sună în felul următor :„se califică

drept ideologie sistemul mai mult sau mai puţin coerent de imagini,de idei, de principii etice, de

reprezentări globale, precum şi de gesturi colective, de ritualuri religioase, de structuri de rudenie,

de tehnici de supravieţuire (şi de dezvoltare), de expresii, pe care acum le numim artistice ,de

discursuri mitice şi filosofice,de organizare a puterilor, a instituţiilor şi a enunţurilor şi a forţelor

pe care le pun în joc ,sistem avînd drept scop reglarea,în cadrul unei colectivităţi,a unui popor, a

unei naţiuni,a unui stat, a relaţiilor pe care indivizii la întreţin cu apropiaţii lor, cu străinii, cu

natura,cu imaginarul, cu simbolicul, cu zeii ,cu speranţele,cu viaţa şi cu moartea ”. Această

definiţie este extrem de potrivită prin complexitatea sa cu ideea autorului şi contextul propus de

acesta şi în opinia mea acordă ideologiei statutul de „programă” multimensională ce pune în

funcţie,accesează sau mobilizează individul.

Este clar că ideologia nu este un punct extrem inert , ci un fenomen care se formează , se

dezvoltă, se manifestă şi se asimilează, şi reieşind din acest fapt, pentru a reda cît mai eficient

ideea sa , autorul perefrazează noţiunea de ideologie prin metafora „rocii”. Similaritatea poetico-

metaforică dintre rocă şi ideologie constă în faptul că ea se prezintă ca un agregat de elemente

3

diferite, coerent raţionalizat şi explicat, a căror fragmente după descompunere se regăsesc în

elementele ce le succed ,dar deja în alte circumstanţe. Montbrial are tendinţa de a demostra că

ideologia lasă rădăcini adînci în toate straturile spirituale din comunitatea umană.Cultura este net

superioară ideologiei după importanţa şi complexitatea manifestării şi include în sine ideologia în

stare latentă. Domeniile culturale ştiinţa ,filosofia şi arta de obicei duc la destrămarea ideologiilor ,

dar nu deţin o imunitate la aceasta şi uneori pot susţine fondarea sau menţinerea unei ideologii.

Ştiinţa în astfel de caz caută să legitimeze o ideologie prin toate metodele posibile în dependenţă

de scopurile pe care le deţine(ideologia comunistă a perversat într-un fel istoria şi ştiinţele

sociale,iar ideologiile superiorităţii rasiale caută să demonstreze ştiinţific inferioritatea altor rase).

Filosofia este şi mai supusă riscului de a se transforma în ideologie prin tendinţa unei principiu sau

sistem care ar deveni universal fundamenal ( da fapt filosofia abundă de astfel de tentative ,se pare

că aceasta este o primă tendinţă a acesteia).Arta este şi ea influienţată de ideologie ,sau devine

străbătută şi coexistentă cu aceasta (uneori fără ca acest fapt să fie pe deplin înţeles raţional) sau

presiunea exercitată de ideologie inspiră şi motivează arta ca acesta să lărgească potenţialul său

ideatic şi simbolic . Dacă o operă de artă poate să facă acest lucru şi să se detaşeze de limitele

impuse de împrejurările în care a fost creată ,ea capătă o excepţională valoare din moment ce

demonstrează că „vede” dincolo de un orizont impus şi condiţionat.

T . de Montbrial susţine într-un fel teza că deşi ideologia împregnează totul, tot ea are

menirea să condiţioneze coeziune socială a grupurilor umane. În partea a doua ,numită „Ideologie

şi război”, Montbrial aduce un gen de exemplu care trebuie să explice cum funcţionează în

practică ceea despre ce a vorbit el anterior. Există anumite relaţii stereotipice din punct de vedere a

contextualităţii şi a cadrului de manifestare în care de cele mai dese ori este văzută noţiuna de

ideologie. Aceastea sînt iniţial acţiunea politică şi în cazuri extreme războiul.Este cert că

ideologiile (care reprezintă în principiu o „direcţie de orientare” complexă) reprezintă un punct

important de reper în edificarea raporturilor internaţionale ,la fel de cert este şi faptul că războaiele

sînt şi ele marcate de ideologii , dar care este adevăratul statut de care profită ideologia în acest

domeniu specific al manifetării umane?.Autorul reflectă asupra acestei problematici în baza

lucrării „Vom Kriege” ,tratatul lui Carl von Clausewitz care reflectă războiul în calitate de

fenomen complex şi general. Acest tratat stabileşte că ideologiile nu sînt decît o resursă a

războiului ,dar o resursă extrem de importantă ce catalizează şi menţine rezistenţa şi puterea de

spirit sau moralul oamenilor şi respectiv acţiunile militare .Un alt context în cadrul căruia este

comod de plasat şi de analizat prin urmare ideologia este cel economic ,dar acesta este o

manifestare mai recentă decît domeniul războiului şi cel al politicului.

4

Autorul menţionează că deşi ideologiile pot fi necesare ,ele nu constituie decît o parte a

unei dimensiuni şi nu pot oferi explicaţia completă şi mulţumitoare cu referirea la dimensiunea

respectivă. Ideologia în calitate de resursă este importantă ,dar ea este copilul timpului său şi caută

să revendice drepturile şi să stimuleze anumite priorităţi care sînt funcţional importante pentru a

asigura coeziunea unui grup la momentul şi în situaţia respectivă.

Eficienţa şi viabilitatea colectivelor şi grupurilor umane depinde de capacitatea de a se

dezvolta prin adaptare la noile condiţii şi estimarea posibilităţilor şi perspectivelor,ceea ce

înseamnă că un strateg şi un lider (dar şi un om de rînd care îţi permite luxul de a acţiona cu

adevărat eficient) e de neconceput ca fiind adictiv faţă de ideologie .

În urma analizei de conţinut a compartimentului respectiv se cristalizează anumite idei care

fundamentează şi constituie o viziune şi o atitudine a autorului faţă de subiectul-ideologie.

Ideologia este una din cele mai importante resurse ale potenţialului spiritual , necesar în situaţiile

de criză cu care se confruntă o anume comunitate de indivizi umani . Datorită acestui specific

valoric cît şi capacităţii de impuls mobilizator ,ideologia execută o stimulare a reacţiei de feed-

back de coeziune socială . Ideologia nu are o geneză originală şi exclusivă ,ci dimpotrivă

reprezintă o continuitate a ideologiilor preexistente acesteia. Ideologiile sînt reacţii care depind de

momentul genezei sale ,corespunzător unei anume situaţii ,dar care influienţează întreaga sferă a

activităţii umane. Ideologia nu este un panaceu care ar reprezenta cheia către cunoaşterea acţiunii

grupurilor umane. Ideologia nu este autonomă şi nu poate exista ca o unică reprezentare esenţială a

unor anumite circumstanţe şi personalităţi.

Autorul ,în contextul studiului efectuat , urmăreşte două scopuri, primul este de a combate

incertitudinea conceptuală care urmăreşte interpretarea ideologiilor în calitate de fenomen din

perspectiva academică , deoarece ideologiile sau deţin o poziţie ingrată fiind considerate unealtă

de manipulare, sau sînt ridicate în rangul de de „cult”, find considerate crucial de importante

pentru dezvoltarea capacităţilor omului . Ideologia este o parte componentă care completeaază o

anume parte în cunoaşterea procedeelor de acţiune în lumea noastră umană care nu poate fi

evitată sau omisă din cercetare .Înafară de aceasta un studiu care implică inclusiv problematica

ideologiei va fi mereu actual din moment ce ideologia întotdeauna va fi o resursă importantă care

se constituie în lanţ pe ruinele altor ideologii din trecut şi repezintă cel mai puternic element de

coeziune socială.

Astăzi marea majoritate a oamenilor nu înţeleg ce este o ideologie(nu înţeleg amploarea şi

aportul acesteia), probabil experienţa secolului XX a creat o repulsie rezistentă faţă de orice tratare

a subiectului respeciv, dar orice stabilire extremă de priorităţi este defapt o ideologie.Montbrial a

5

surprins extrem de concret problematica ideologiei ,în special datorită faptului că decupează

ideologia în calitate de creaţie complexă a fiinţei umane aflate în complicata situaţie de a găsi o

alternativă protectoare în contectul situaţiilor de criză ,în special cînd este atacată identitatea unui

grup. Ideologia în calitate de comportament atitudinal dirijat are o manifetare extrem de vastă în

toate sferele vieţii umane în care poate fi vădită o viziune parţială şi extremă (de diferită

intensitate),respectiv secolul nostru abundă în ideologii : vegetarianismul, feminismul ,

ecologismul ,pacifismul , liberalismul sînt şi ele ideologii ,dar este de obicei extremismul religios

şi politic este conceput ca ideologie datorită comunismului, nazismului şi radicalismului oriental.

O ideologie nu este net negativă sau pozitivă , acea normalitate fictivă ( extrem de dificil de

menţinut) considerată drept caracteristică ideală a unui om sau comunităţi care constă în libera

gîndire lipsită de orice piloni sau convigeri este o raritate vremelnică care are toate şansele de a se

luneca în ideologie respectivă. Pe parcurs ideologia va fi tratată de savanţi şi oamenii de rînd la fel

cum este astăzi tratat orice act cu care sau obişnuit deja cum ar fi spre exemplul persuasiunea în

domeniul economiei ,publicităţii şi prin urmare cel al prestării serviciilor. Fiecare din noi sîntem

adepţi ai unei ideologii sau a unor viziuni mai mult sau mai puţin radicale care pot evolua sau au

evoluat deja în ideologie, doar că nu înţelegem sau nu acceptăm acest lucru. Pe de altă parte :este

oare mai bine ca o persoană să nu aibă convingeri sau priorităţi?Nu considerăm noi astfel de

indivizi ca fiind lipsiţi de valoare ,simple elemente degradante a societăţii? .

Ideologia conferă o atitudine de solidaritate ,de apartenenţă şi este o alternativă

incertitudinii . Orice viziune de viaţă mai puţin fluctuantă este o potenţială ideologie. Într-un final

ideologia nu este decît o unealtă sau o programă de stimulare a forţei şi rezistenţei interioare şi are

ca scop primar dirijarea şi eficientizarea acţiunii umane.

6