rebreanu liviu ciuleandra cartea-catastrofa

7/30/2019 Rebreanu Liviu Ciuleandra Cartea-Catastrofa

1/43

301

CATASTROFA

David Pop iubea via\a tihnit[. Zbucium[rile de nici un fel

nu i-au pl[cut niciodat[. Rvnea lini=te mult[ =i munc[pu\in[ sau chiar deloc; =i izbutise s[ le aib[ pe urma h[rnicieitat[lui s[u, un \[ran aprig, srguitor =i zgrcit, care f[cuseavere.

Numai sngele rece ]l mo=tenise David din firea p[rin\ilor.}ncolo nici o ambi\ie nu-l nec[jea. B[trnul Pop fusese]nc[p[\nat =i st[ruitor. }=i pusese ]n minte s[-l fac[ ,,domn,mai ales c[ =coala era acolea, la ]ndemn[, ]n N[s[ud, =i nu

costa mai nimic. La ]nceput p[ruse c[ =i b[iatului ]i placecartea =i c[ nici n-are s[ se opreasc[ pn[ nu va ajunge avo-cat sau cel pu\in protopop. Dar pe urm[, cnd a crescut maim[ri=or, s-a ]nmuiat. Ar fi fost mai bucuros s[ p[zeasc[ vac-ile dect s[-=i sfarme creierii cu sintaxa latineasc[. Totu=i,cu chiu-cu vai, a ispr[vit liceul =i a trecut la Cluj s[ ]nve\elegile, c[ci b[trnul \inea mor\i= s[-l vaz[ avocat. Degeaba.N-a mai mers. +apte ani a tot ]nv[\at David =i ve=nic, ]n preaj-

ma examenelor, s-a pomenit cu cte-o boal[ sau cine =tie cenenorocire att de mare, c[ nu era chip s[ dea ochii cu profe-sorii. |[ranul, drz, n[d[jduia mereu. A trebuit s[-i spun[verde David c[ s-a s[turat. }mplinise treizeci =i unu de ani,era om ]n toat[ firea. N-a avut ]ncotro b[trnul; s-a dat b[tut.}i era ru=ine de ru=inea lui.

CUPRINS


2/43

302

}n vremea celor =apte ani trnd[vi\i pe la UniversitateDavid, ca s[ arate n[s[udenilor c[ n-a stat de poman[, s-a

apucat s[-=i fac[ armata, un an de zile, ]n dou[ rate. Bachiar, ]ntr-un avnt stra=nic, s-a repezit =i la examenul deofi\eri, =i, spre mirarea lui ]nsu=i, l-a trecut cu bine. Astfel,pe lng[ averea ce era s[-i r[mn[ de la p[rin\i, avea =i untitlu: sublocotenent ]n rezerv[. Se sim\ea m[gulit =i ]n[l\atcu titlul acesta. De ziua ]mp[ratului se ]mbr[ca ]n uniform[,]n mare \inut[, =i se ducea la biseric[ strnind senza\ie ]nor[=elul lini=tit. Copiii se \ineau dup[ dnsul, admirndu-i

str[lucirea, iar jandarmii ]l salutau ]nlemni\i de respect. Dav-id p[=ea grav =i mndru, ]=i r[sucea musta\a, ]=i zdr[ng[neasabia =i-=i zicea cu mul\umire c[ nu-i lucru pu\in s[ fii sublo-cotenent ]n rezerv[.

}ndat[ ce-a ]ntros spatele =coalei, David s-a ]nsurat cufata unui protopop de la Trnave, o fiin\[ dr[g[la=[, blnd[,supus[ =i cu o zestre frumu=ic[. B[trnul Pop ]ns[ muri]nainte de a-=i putea vedea nepo\elul, care sosi tocmai ]n

ziua cnd se ]mplinea anul de la nunt[. A r[mas David st[pn=i cap de familie. Nici o grij[ nu-l ap[sa. Nevast[-sa vedeasingur[ de toat[ gospod[ria mai bine ca orice b[rbat. Capuln-avea dect s[ m[nnce, s[ se plimbe =i s[ se ]ngra=e, ceeace nu ]ntrzia s-o fac[, dar fire=te cu m[sur[.

Astfel David era foarte mul\umit cu via\a. }n lume nuprea ie=ea. Doar uneori la ber[rie =i joia, ziua blciului, prinpia\[. N[s[udul de altfel att avea. Pe dnsul ]ns[ =i acestea

]l plictiseau. La ber[rie domnii ]l omorau ve=nic cu politica.Ce-i p[sa lui? El voia lini=te. De ce s[ se fr[mnte? Era binecu romnii, dar era bine =i cu ungurii. Ce s[ se amestece el]n certuri d-astea? Se abonase, mai cu seam[ fiindc[-lz[p[cise un agent, la un ziar romnesc; pe urm[, deoareceungurii au ]nceput s[ vorbeasc[ pe socoteala lui, s-a abonat


3/43

303

=i la un ziar unguresc. +i, ca s[ fie pe deplin lini=tit, nu citeanici unul.

Nici m[car la alegerile de deputat nu se ducea. Degeabast[ruiau romnii =i degeaba ]l rugau ungurii. Ce s[ se ]ncurce?Dac[ ar vota cu unul, s-ar sup[ra cellalt. Din pricina aceastaapoi romnii ]l f[ceau renegat, iar ungurii agitator.

Dar el nu se sinchisea de ce zice lumea. }=i f[cea datoriade intelectual ducndu-se, ]mpreun[ cu nevast[-sa, la toatebalurile =i serb[rile romne=ti =i pl[tindu-=i totdeauna ]nc-incit biletul. D[ruia pentru elevii s[raci, pentru toate oper-

ele de binefacere, drept care era men\ionat ve=nic ]n ziarullocal printre ,,m[rinimo=ii donatori =i suprasolven\i. Lapetrecerile ungure=ti nu se ducea, pentru c[ nevast[-sa nu=tia nici o iot[ ungure=te; ]=i pl[tea ]ns[ biletul =i acolo foarteregulat, ca s[ fie cump[na dreapt[.

Astfel David Pop se sim\ea fericit =i se plimba pe uli\acea mare din N[s[ud, cu degetele ]n buzunarele vestei,sco\ndu-=i burta pu\in ]nainte, privind tihnit ]mprejur =i

avnd mereu un zmbet bun pe buze. Mnca bine, beabini=or, fuma mult =i se juca ceasuri ]ntregi cu Titi, odraslalui, care acuma mergea pe trei ani.

}ntr-o zi ]ns[ l-a tulburat o ]ntrebare a lui Traian Hogea,directorul liceului, care f[cea o politic[ turbat[ =i care eravestit c[ cite=te toate jurnalele ce vin la ber[ria Rahova.Directorul i-a zis:

Ei, domnule Pop, ce crezi, avem r[zboi, ori n-avem?

Ce r[zboi? R[zboi, domnule, r[zboi!... N-ai citit ]n ziare?+i s-a apucat s[-i explice o mul\ime de lucruri pe care

David nu le ]n\elegea, fiindc[ nu-i pl[ceau deloc.S-a dus acas[ ab[tut =i chiar ]nfrico=at pu\in. Elviro, mi se pare c[ ne-a b[tut Dumnezeu... Auzi ce


4/43

304

spune Hogea, c[ se face r[zboi! Se vede c[ s-a s[turat lumea de bine, zise femeia cu

indignare. Numai r[zboiul ne mai lipsea... }n loc s[ ne rug[mcerului ]n coate =i-n genunchi s[ ne mai dea o \r[ de ploaie,c[ se usuc[ toate bucatele pe cmp...

David ]ns[ era att de plouat, c[ Elvira, v[zndu-l a=a, segr[bi s[ adauge:

Dar nici tu nu lua ]n serios tot ce tr[nc[ne=te Hogea,c[ doar ]l =tii cte verzi =i uscate spune.

Degeaba. Omul nu se mai putea potoli cu una-cu dou[. }i

intrase ]n suflet vorba ca o lance. Se a=ez[ de ]ndat[ =i ]ncepus[ r[sfoiasc[ prin ziarele nedesf[cute, =i cu ct r[sfoia, cuatt se ]ntrista mai mult =i bomb[nea:

R[zboi!... R[zboi!...+i brusc, ]l cuprinse o mare p[rere de r[u. Cine l-a pus pe

el s[ se fac[ ofi\er de rezerv[? Cum nu s-a gndit el atunci?Tat[l s[u l-ar fi putut sc[pa de armat[, cu bani sau pentruboal[ sau cine =tie cum. C\i n-au sc[pat? Acuma nici nu i-

ar p[sa de r[zboi. A sim\it el greutatea titlului =i mai ]nainte,cnd trebuia s[-=i piarz[ ]n fiecare var[ cte-o lun[ cumanevrele, s[ se oboseasc[, s[ se chinuiasc[. Dar azi p[rereade r[u ]l cople=ea =i-i tremura sufletul.

Ce dobitoc am fost, ce dobitoc! }=i zicea citind arti-colele r[zboinice sfor[itoare =i amenin\[toare.

De-acuma a=tepta jurnalele noi cu ]nfrigurare =i le sorbeaparc[ din ce ]n ce mai lini=tit. Zilele ]l obi=nuir[ =i cu gndul

r[zboiului. Ce-o fi o fi! Ce-or face al\ii, voi face =i eu... Parc[ nu-mai eu va trebui s[ plec?... Cum mi-o fi scris, =i pace bun[!

}ntr-o dup[-amiaz[ =i-a scos uniforma, a ]ntins-o ]n curtepe sfoar[, s[ se aeriseasc[. Umblnd prin trg =i-a maicump[rat una-alta, ce-i lipsea. De-o fi ceva, el s[ fie preg[tit,


5/43

305

iar de n-o fi nimic, atta pagub[!Apoi ]ntr-o vineri, spre sear[, pe cnd tocmai citea un

articol de ziar care spunea c[ sunt multe speran\e s[ se eviter[zboiul, David se pomeni cu o telegram[. }ncepu s[-i bat[inima ca o pas[re speriat[, iar degetele-i tremurar[ cnd orupse. O citi, ]ng[lbeni =i murmur[ r[gu=it:

Bine, foarte bine, voi pleca imediat!Toat[ ograda parc[ se puse s[ se legene, iar v[zduhul

limpede parc[ se posomor]. Elvira veni ]ngrijorat[ s[ vad[telegrama, =i David, de-abia st[pnindu-se, ]i spuse:

Trebuie s[ plec, chiar ast[-sear[. }n dou[zeci =i partude ore trebuie s[ m[ prezint la regiment.A fost nevoie de toate st[ruin\ele =i l[muririle Elvirei pn[

s[-l ]nduplece s[ a=tepte a doua zi de diminea\[. Trebui s[-i explice de zeci de ori c[ la Bistri\a ajunge cu tr[sura ]n treiceasuri =i c[, deci, dac[ porne=te mine, ]nc[ sose=te maicurnd dect e nevoie. David s-a ]nvoit, f[r[ a fi convins pedeplin. Acuma, de altfel, el nici nu mai era ]n stare s[

]n\eleag[ nimic. Sim\ea o povar[ grea pe inim[ =i o dorin\[mare s[ plece repede, s[ sfr=easc[. Pe urm[ orice s-ar ]ntm-pla, s[ se ]ntmple.

Nevasta a plns toat[ seara =i a ]mpachetat. Voia s[ fietare, c[uta s[ zmbeasc[ =i zicea mereu:

Las[, Davide, c[ poate n-o fi nimic... Doar n-a ]nneb-unit lumea s[ se ]ncaiere din senin. Nu, nu, fii lini=tit... Cezici, s[-\i pun =i vreo dou[ flaneluri?

}ntr-adev[r, =i David parc[ se lini=tise. +i-a potrivit uni-forma pe un scaun l]ng[ pat, ca s[-i fie la ]ndemn[ minediminea\[, =i-a pus ]n portofel mai multe bancnote =i l-apupat de foarte multe ori pe Titi, care r[m[sese entuzias-mat de str[lucirea hainelor militare =i nu voia s[ se culce ]nruptul capului.


6/43

306

Diminea\a David obi=nuia s[ doarm[ pn[ la nou[, c[ciElvira se scula cu noaptea ]n cap =i avea grij[ de gospod[rie.

Acuma ]ns[ s-a trezit ]nainte de r[s[ritul soarelui =i ]nainteaElvirei, s-a ]mbr[cat cu uniforma, a ie=it ]n ograd[, a de=teptatvizitiul. N-avea deloc r[bdare. Parc[-l rodea s[ se vad[ ple-cat mai curnd, s[-=i u=ureze astfel poate sufletul.

La plecare a s[rutat de trei ori pe Elvira =i i-a spus cu glastremurat:

De-oi muri, s[ ai grij[ de Titi!Iar femeia avea obrajii sc[lda\i ]n lacrimi, de=i ]ncerca s[

zmbeasc[, s[ nu-i ]ngreuieze desp[r\irea.Cnd a trecut podul Vicarului, David s-a uitat ]napoi. Casalui, cea r[mas[ de la tat[l s[u, o cas[ b[trneasc[, mare,de piatr[, cu o curte ]n fa\[ ct o gr[din[, parc[-l priveajalnic, iar ]n poart[ Elvira flutura o batist[ mic[, ct unporumbel sfios, \innd de mn[ pe Titi, care se freca la ochicu pumnul. De-abia acum ]=i aduse aminte David c[ nu =i-as[rutat copilul. }i p[ru r[u =i deschise gura s[ strige vizitiu-

lui s[ ]ntoarc[. Dar ]n aceea=i clip[ se gndi c[ ]ntoarcereaar fi un semn r[u. Cine =tie, o fi chiar mai bine c[ nu =i-a luatr[mas bun de la copil, c[ci asta poate s[ ]nsemne c[ ]ncurnd va veni acas[. Sim\i ]ndat[ c[ gndul acesta ]i aducepu\in[ u=urare.

Ie=ind din or[=el, tr[sura trecu pe lng[ o cruce mare delemn, veche, pe care era r[stignit un Hristos de tinichea.David, c[ruia ]i cam pl[cuse s[ fac[ pe necredinciosul =i s[

scandalizeze pe nevast[-sa spunnd c[ nu-i Dumnezeu, acu-ma se ]nchin[ cucernic, bolborosind: ,,Doamne-ajut[! Da ce s-aude, domnule? ]ntreb[ vizitiul, scuipnd ]ntre

caii care alergau sprinten pe =oseaua adormit[. Cic[ se facer[zboi! S[ fie adev[rat?

Numai Dumnezeu poate s[ =tie ce-o fi, zise David.


7/43

307

2

Cea dinti noapte a avut numai visuri frumoase: parc[era tot acas[, parc[ se ]nvrtea iar[=i prin ograd[ =i prinz[voi, parc[ vorbea cu Elvira =i s[ruta pe Titi. }n noaptea adoua ]ns[ a visat un atac ]nver=unat =i o lupt[ cu baioneta,]n care el a fost r[nit ]n burt[ de sabia unui ofi\er du=manfioros la vedere.

Ofi\erii vorbeau numai politic[, puneau la cale soarta\[rilor =i a popoarelor, =i doreau r[zboiul cu g[l[gie mare,cu scr=niri de din\i. David nu se sim\ea bine printre dn=ii.Vitejiile acestea guralive ]l scrbeau. Dar ]i pl[cea s[ steatoat[ ziua ]n mijlocul plutonului, alc[tuit numai din fecioride pe valea Some=ului, care mai to\i ]l cuno=teau, care to\i]l iubeau, care ]=i f[ceau cruce ca =i dnsul, cnd se pome-nea de r[zboi. Printre ei ]=i pierdea mhnirea, ]=i reg[sea

]ncrederea =i c[p[ta parc[ o n[dejde vag[, cuprins[ ]n cu-vintele ,,bun e Dumnezeu, =i mare.Trimise de a doua zi o scrisoare lung[ Elvirei, ]n care o

]ndemna s[ nu fie sup[rat[, c[ poate nu va fi nimic, de=ialtminteri, de cte ori era singur, sim\ea c[ peste cteva zileva fi ce n-a mai fost de cnd lumea.

De altfel acuma era preg[tit =i lini=tit. }=i va face datoria.Pe urm[ pu\in ]i pas[. Dac[ a=a i-a fost scris?

Cu o zi ]nainte de-a pleca din Bistri\a =i-a scris testa-mentul, l-a sigilat cu cear[ ro=ie =i l-a cusut ]n buzunaruldinl[untru al vestei. Nu i-a tremurat deloc nici mna, niciinima. Se gndea doar, c[, de-o muri, barem s[ se afle cine-a fost el =i care i-au fost ultimele dorin\e. Scriind ]ns[, i-atrecut prin minte de multe ori c[, dac[ va sc[pa din prima


8/43

308

lupt[, sc[pat va fi din tot r[zboiul. Lic[ririle acestea ]l bu-curau. Avea ]ncredere ]n presim\iri, mai ales ]n cele bune,

cum are totdeauna omul ]n fa\a primejdiei sau a necunoscu-tului.

3

Batalionul lui David a pornit cel dinti, ]n ziua cea dinti.Curtea caz[rmii fusese plin[ de \[rani posomor\i, de

femei ]n lacrimi, de alerg[turi, de strig[te, plnsete,

]njur[turi, de z[p[ceal[. Pe str[zi, o ]mbulzeal[ greoaie.Lumea str[in[ urla de ]nsufle\ire =i b[tea cu flori pe oameniicare mergeau s[ moar[ cine =tie pe unde =i pentru ce.

David habar n-avea unde se duce. De-abia a doua zi, ]ntr-o gar[ de prin =esul Ungariei, au aflat c[ se vor bate cu sr-bii. De altminteri lui nici nu-i p[sa cu cine are s[ se bat[. }iera totuna. Trebuie s[-=i fac[ datoria, ]ncolo ce-o vreaDumnezeu.

Era att de calm, parc[ de cnd lumea numai r[zboaie arfi f[cut. Amintindu-=i ]n treac[t de via\a lui tihnit[ din N[s[ud,i se p[rea c[ viseaz[, c[ via\a aceea n-a existat aievea nicio-dat[, cu toate c[ nu trecuse mai mult de zece zile de cndprimise telegrama cea grozav[. Parc[ era alt om. Cel dinN[s[ud amor\ise, f[cnd loc unui somnambul ce-=i ziceamereu, ca ]ncurajare =i mngiere:

}mi voi face datoria...Nu ]ndr[znea, poate nici nu era ]n stare s[-=i dea sea-

ma ce s-a petrecut ]n sufletul s[u. Nici prin gnd nu i-a tre-cut ca s[ se ]ntrebe ce-i datoria. S-a ag[\at de cuvntul aces-ta =i era mul\umit c[ ]ntr-]nsul a g[sit un sprijin destul deputernic. Poate c[, ]ncercnd s[ se dumireasc[, n-ar fi avutlini=tea =i st[pnirea de sine. Poate c[, dac[ ar fi vrut s[ afle,


9/43

309

i s-ar fi deschis o pr[pastie =i s-ar fi ]nfrico=at att de mult,]nct l-ar fi cuprins tulburarea =i groaza. Poate c[ sim\ea

toate acestea =i ]nadins ]n[bu=ea din r[d[cin[ orice gndurichinuitoare.Ceilal\i ofi\eri, cei care f[cuser[ politic[ =i vitejii acas[,

acuma, apropiindu-se de cmpiile mor\ii, deveneau din ce]n ce mai nervo=i, galbeni la fa\[ =i r[gu=i\i la glas. David,dimpotriv[, avea pe buze un zmbet de o mul\umire stranie,parc[ s-ar fi dus la o serbare frumoas[, hot[rt s[ pl[teasc[]nzecit costul biletului. Cnd batalionul a jurat din nou cre-

din\[ ]mp[ratului, ]n fa\a du=manului, David a jurat din totsufletul. Jur[mntul ]i ]nt[rea credin\a ]n datoria mntu-itoare.

Cele dinti bubuituri de tunuri i-au cutremurat pu\in in-ima, iar ssitul gloan\elor care-i alergau pe lng[ urechi l-au sp[imntat. Mai ales ]ns[ cnd a v[zut pe cel dinti fl[c[udin plutonul lui, al[turi de dnsul, c[znd cu fa\a ]n jos, caun sac de p[mnt, f[r[ =apc[ =i cu fa\a ]nro=it[ de snge, i-atrecut prin creieri, scurt, ca o fulgerare:

Datoria e moartea.+i s-a buim[cit.Pn[ atunci, cum-necum, uitase s[-=i ]nchipuie c[ r[zboiul

]nseamn[ moartea. Pn[ atunci i se p[ruse ceva nel[murit,]nfrico=[tor, dar f[r[ s[ se gndeasc[ numaidect la moartesau poate gndindu-se la ceva mai r[u ca moartea. Dar s-al[murit repede. A ]n\eles =i s-a ]nt[rit mai mult. Gndulmor\ii, ]ndat[ ce s-a ivit, nu l-a mai ]nfrico=at. Moartea-i

pentru oameni. O a=tepta deci cu senin[tate, nep[s[tor, caceva trebuincios sau ]ntmpl[tor. Dup[ ce a v[zut primulmort =i apoi cu ct a v[zut mai mult snge a priceput c[moartea alege =i c[, oriunde ar fi omul, ]l ajunge. }n seara]ntiei lupte a num[rat zmbind =apte g[uri de gloan\e ]nchipiu, ]n mnecile tunicii, ]n bufan\ii pantalonilor. Gloan\ele


10/43

310

au bzit ]mprejurul lui =apte ceasuri necurmat, dar au c[utatpe al\ii, nu pe dnsul. Maiorul care r[m[sese ]n marginea

satului, cu vreo doi kilometri ]n urma liniei de moarte, as-cuns ]n ni=te m[r[cini, a fost g[sit rece, lovit ]n inim[ de unglonte r[t[cit, pe cnd el a sc[pat f[r[ nici o zgrietur[ ]nploaia ucig[toarelor n[prci de o\el.

Ziua aceasta i-a dat siguran\a. De aci ]ncolo mergea prinfocul cel mai n[praznic ca =i cum s-ar fi plimbat prin pia\aN[s[udului, ]ntr-o diminea\[ de var[, numai printre porum-beii vicarului. Solda\ii prindeau ]ncredere =i ]ndr[zneal[

v[zndu-l. Era o cochetare cu moartea, nevrut[, fireasc[, pecare ceilal\i o numeau curaj sau eroism, dar care pentru dn-sul era numai ]mplinirea datoriei. }n curnd i-a mers vestea.Camarazii ]l priveau cu pu\in[ invidie, comandan\ii cu re-spect. Au venit medalii =i cruci s[-l r[spl[teasc[. El ]ns[ nus-a bucurat =i nici nu le-a purtat. Zmbea =i-=i zicea:

R[splat[ pentru datorie... Ridicol.

4

Dar zilele, s[pt[mnile, lunile trec mereu =i r[zboiul nuse mai sfr=e=te. O biruin\[ mare nu folose=te ct o pic[tur[mic[ de iod pe rana unui osta=. +i biruin\ele atrag ]nfrngeri,=i ]nfrngerile, alte biruin\i =i r[zboiul \ine.

David Pop, soldat viteaz =i iscusit, a c[p[tat, ]mpreun[cu o stea mai mult pe guler, =i o ]ns[rcinare mai de seam[: o

sec\ie de mitraliere. R[zboiul lung a f[cut din civilii ne=tiutoriosta=i de frunte. +i din Serbia l-au trecut ]n Gali\ia, =i dinGali\ia iar ]n Serbia, =i pe urm[ ]n Polonia. S-a b[tut ]nmla=tinile Pripetului =i pe malurile Dvinei, iar ]n cele dinurm[ a ajuns ]n valea Isonzului, unde s-a statornicit.

Trecuse doi ani de cnd David Pop n-a prea cunoscut zile


11/43

311

f[r[ trosnituri de tunuri =i f[r[ l[trat de mitraliere. Al\ii doreaupacea, casa =i familia, el nu mai dorea nimic. Se ]nc[p[\nase

]n datorie ca un smintit ]ntr-o idee fix[. Al\ii au g[sit r[gazs[ se repead[ pe acas[, el n-a avut =i nici n-a c[utat. Parc[-iera team[ c[, de-ar ie=i o clip[ din f[ga=, =i-ar pierde deo-dat[ toat[ lini=tea, s-ar re]ntoarce ]n sufletul s[u cellalt. DavidPop, cel tihnit de odinioar[. +i atunci cine =tie ce s-ar alegedin n[zuin\ele lui de-acuma.

Scria ]n fiecare s[pt[mn[, regulat, Elvirei. }i trimiteas[rut[ri ei =i lui Titi, =i speran\e c[ ]n curnd se va sfr=i, va

veni, vor fi iar ferici\i =i tihni\i. Primea mai pu\in regulatscrisori de la nevast[-sa, cu lacrimi, cu dorin\i, cutremur[ride grij[ =i rug[min\i la Dumnezeu. Dar nici acestea nu-l sco-teau din socoteala lui. }i era dor de nevast[ =i copil, un dorciudat care nu-i ab[tea gndurile de la datorie. }nti datoria,]=i zicea, =i pe urm[ tihna, pacea, dragostea.

Nici ]n vis nu mai umbla pe-acas[. Visa asalturi crncene,lupte furtunoase, obuze ce se sp[rgeau lng[ el =i-l l[saunev[t[mat, comenzi disperate, gemete sf=ietoare. Visa =i

noaptea r[zboiul pe care-l f[cea ziua. Al\ii se visau mereuacas[ =i, cnd se de=teptau, plngeau c[ visul n-a fost reali-tate.

5

Acuma via\a i se scurgea ]ntr-o v[g[un[ s[pat[ adnc ]nstncile Carsului, ]n dosul liniei de foc, la c\iva pa=i. Avea

un pat ticluit din sc[nduri verzi =i o saltea moale, luat[ din-tr-un sat p[r[sit, =i lumin[ electric[ adus[ =i pus[ ]nadinsspre a le batjocori mizeria. Aici tr[ia acuma ]mpreun[ cu unc[pitan croat, un locotenent =i doi sublocotenen\i unguri,care toat[ ziua ]njurau =i oftau dup[ pace. De cnd trecusela mitraliere, David fusese str[mutat ]ntr-un regiment, unde


12/43

312

se sim\ea foarte stingher, fiindc[ el vorbea prost ungure=te=i nu se prea ]n\elegea cu solda\ii care de altfel erau mai

b[trni, aveau copii acas[ =i ve=nic se v[itau =i se jeluiau deoboseal[ =i de dor. +i via\a de-abia se urnea din loc aici, ca oap[ mare c[reia nu i se vede cursul.

}n vizuina aceasta s-a pomenit, ]ntr-o bun[ zi, cu AlexeCandale, un prieten vechi de pe la Universitate, un omusc[\el, cu ochii negri foarte vii =i p[trunz[tori, cu un glast[ios =i cald. David l-a ]mbr[\i=at =i l-a s[rutat. }i ascultavorba ca o evanghelie. Erau luni de zile de cnd nu mai

auzise un cuvnt romnesc. Nu se s[tura privindu-l =i auz-indu-l. I se p[rea c[ truda r[zboiului =i ve=nica amenin\area mor\ii i-au mai ]n[sprit ]nf[\i=area, dar c[ sufletul i-a r[maspoate =i mai aprins ca odinioar[.

Erau singuri. Nu te-ai prea schimbat, Alexe, zise David cu o dojan[

zmbitoare. Cum erai acum zece ani, e=ti =i ast[zi. Dar vremurile s-au schimbat cumplit, r[spunse Can-

dale repede, privindu-l drept ]n ochi, ]ntreb[tor parc[.David sim\ea ]n privirea prietenului o preocupare mare,o povar[ foarte grea ce-i ap[sa inima, o ]ngrijorare ]nsufle\it[;dar nu ]n\elegea nimic. Dup[ o t[cere scurt[, Alexe urm[brusc, cu aceea=i voce ]ntreb[toare, sfredelitoare:

De trei ori am fost r[nit =i nu =tiu pentru ce! Eu nici m[car zgriat n-am fost, =i se ]mplinesc doi ani

de cnd m[ bat ne]ncetat. Cu srbii, cu ru=ii, cu cazacii, cu

italienii, cu to\i m-am lovit, zise David cu pu\in[ mndrie,ceea ce nu prea era ]n obiceiurile lui. Ne v[rs[m sngele prin \[ri str[ine =i nu =tim pentru

ce! rosti Candale cu glasul de adineaori. Apoi, fiindc[ ]nochii lui David v[zu aceea=i nedumerire ]nc[p[\nat[, urm[p[tima=, din ce ]n ce mai aprins: Dar ce-avem noi cu srbii?


13/43

313

Ce-avem noi cu ru=ii ori cu italienii? Ce-avem? Spune-mi tu,c[ eu degeaba m[ ]ntreb! Ce ne-au f[cut =i ce le-am f[cut? +i

cu toate acestea ne m[cel[rim de attea luni de zile. Tu ha-bar n-ai ce s-au pr[p[dit din fl[c[ii no=tri, ct snge rom-nesc s-a v[rsat! Au r[mas satele pustii. +i toate degeaba!}n\elegi tu? Degeaba!... Ce va r[s[ri din marea aceasta desnge romnesc, din p[mnturile ]ngr[=ate cu cadavrelenoastre? Crezi tu c[ vom avea noi vreo mul\umire? Crezi?...E ]ngrozitor ce se petrece cu noi. Al\ii, cel pu\in, =tiu c[ sesleiesc pentru ceva, alte neamuri. Dar noi?... De ce? De ce?

David Pop ]l asculta cu ochii mari, ului\i aproape. I sep[rea c[ ]n fa\[ i se deschide o pr[pastie ]n care va trebui s[se rostogoleasc[ ]n clipa cnd ]=i va arunca ochii spre dnsa.Sim\ea l[murit c[ ]ncepe s[-l cuprind[ o fric[ ciudat[ =imurmur[ gr[bit, ca =i cnd s-ar fi ag[\at de o funie salva-toare:

Datoria, Alexe!Candale ]ns[ izbucni aspru, hot[rt:

Datoria?... Orice datorie are margini!Un sublocotenent b[trn intr[ vesel, triumf[tor, aducndcu mndrie o veste de victorie cine =tie unde =i, dup[ ce o]mp[rt[=i celor doi prieteni, ad[ug[ singur, melancolic:

Toate acestea ]ns[ nu ne apropie de pace.Nu mai putur[ vorbi =i Candale plec[ ]n curnd. David

r[mase ]ncurcat, tulburat, cum n-a mai fost niciodat[. Mereusim\ea pr[pastia amenin\[toare ]n fa\[, tot mai larg[, mai

chem[toare. Tocmai noaptea trziu, pe front, ]n dosul mi-tralierelor care m[c[iau ]nfrico=[tor, ]n mijlocul ploii de o\el,tocmai atunci ]=i mai veni ]n fire =i se pomeni deodat[ zicn-du-=i cu u=urare:

Alexe e pornit r[u... A=a a fost totdeauna... Datoria!+i, privind cum un soldat schimba benzile de cartu=e, cum


14/43

314

ochitorul corecta mereu ma=ina mor\ii, c[utnd s[ str[bat[]ntunericul din fa\[, de unde veneau st[ruitoare obuzele ce

se sp[rgeau pe cer cu lumini galbene, sem[nnd gloan\e,v[znd rachetele luminoase ]n[l\ndu-se ]n v[zduh =i uitn-du-se de-acolo minute ]ntregi ca ni=te ochi f[r[ mil[, aduc[toride moarte, David se gndea numai la Candale =i, cu ct segndea acuma, cu att se potolea. Alexe numai de boroboa\es-a \inut =i la Cluj, odinioar[. Ve=nic avea certuri, ba custuden\ii unguri, ba cu profesorii, ba din pricinamanifesta\iilor. Voia triumful drept[\ii =i cine mai =tie cte

altele. David ]ns[ nici atunci n-a priceput rostul v[lm[=irilor.Adic[ de ce ceart[, h[r\uial[? Ce folos? Parc[ romnii nuvor fi tot romni, orict s-ar c[zni s[-i oropseasc[? Pofteasc[oricine s[ fac[ pe Vasilie Precup ori pe Toader Hrl[u s[ numai umble ]n opinci =i s[ nu mai doineasc[! Vas[zic[, toateciorov[ielile ]n privin\a aceasta sunt vorbe de clac[. +i la urmaurmelor ce-au folosit fr[mnt[rile? Poate c[ mai r[u au otr[vitsufletele, poate c[...

}n clipa aceea un obuz uria= vjie ca o furtun[ ]n v[zduh=i ]ndat[ se ]nfige numai la c\iva pa=i de dnsul, acoperin-du-l cu p[mnt ]mpreun[ cu solda\ii de la mitralier[. Ma=ina]=i ]nceteaz[ brusc t[c[itul. Oamenii se dezgroap[ tremurnd,cu sudori de ghea\[. David ]=i scutur[ nisipul din p[r =i depe haine, zicndu-=i cu un oftat ]n care era =i mul\umire =ip[rere de r[u:

Asta da, asta-i realitatea... Celelalte-s visuri =i ]nchipuiri.

6

A doua zi i-a ie=it din cap de tot tulburarea pricinuit[ decuvintele lui Candale. }=i urma via\a ca mai ]nainte: mitralier-


15/43

315

ele =i somnul =i mncarea. Altminteri nimic nu-l interesa. N-a mai citit iar[=i nici un ziar de cnd a ]nceput r[zboiul.

Adic[ de ce s[ citeasc[? Din jurnale s[ afle cum e r[zboiul,el, care zilnic, ]n fiecare minut ]i vede ]n fa\[ groz[via =isimte de jur ]mprejur cum ]l pnde=te moartea? Camaraziive=nic discutau, ve=nic f[ureau planuri de viitor, iar deseorise certau ]mp[r\ind Europa sau a=eznd rostul popoarelordup[ pace. David st[tea ]n vremea aceasta ]ntins ]n pat cuochii la becul electric, f[r[ vreun gnd ]n minte, avnd doarsenza\ia c[ \easta i-e cu des[vr=ire goal[, parc[ r[zboiul i-

ar fi stors ]ncetul cu ]ncetul tot creierul.Zilele se schimbau mereu neschimbate, nep[s[toare =inenum[rate. David cel pu\in nici nu le mai \inea seama. Cefolos? Ce-a fost ieri va fi =i mine. Nimic mai bun, nimic mair[u. }i pl[cea s[ vegheze a=a, nemi=cat, cu ochii deschi=if[r[ s[ vaz[, cu urechile ascu\ite f[r[ s[ auz[. Astfel barem]=i odihnea oasele =i-=i cru\a nervii pentru ceasurile dato-riei.

}ntr-o sear[, stnd a=a pierdut, a b[gat de seam[, f[r[ s[vrea, c[ tovar[=ii lui sunt mai aprin=i ca de obicei, c[ vorbesc]nfuria\i =i, din cnd ]n cnd, arunc[ spre dnsul priviri piezi=e=i b[nuitoare. Mai ales un locotenent secui, foarte must[cios=i cu nasul vn[t, gesticula ca un disperat, sporov[ia mereunem\e=te =i se ]ntrerupea brusc spre a ]njura lung peungure=te. Atunci David a f[cut ceea ce nu f[cuse niciodat[:a ]ntrebat pe c[pitanul croat ce s-a ]ntmplat. Doi

sublocotenen\i au s[rit frip\i: Ce s-a ]ntmplat? \ipar[ pi\ig[iat. D-ta nu =tii?... D-tadormi, d-ta...

C[pitanul, mai potolit, ]l l[muri: S-a ]ntmplat, amice, c[ romnii d-tale ne-au s[rit ]n

spate...


16/43

316

Ca ni=te bandi\i, ca ni=te tlhari! S-au repezit ]n Ardeal,poate c[ ]n clipa asta sunt ]n satul meu, poate c[ tic[lo=ii

acuma devasteaz[ casa mea p[rinteasc[! r[cni locotenentulsecui cu o privire s[lbatic[.

Era tocmai o zi de mar\i. Toate relele numai ]n zile demar\i ]l n[pustiser[. Mar\i!

David Pop se ridicase pe jum[tate ]n pat =i acuma st[teacu ochii mari, largi, uimi\i. Se f[cuse o t[cere adnc[ ]n vi-zuin[, ]ntret[iat[ doar de respira\iile furtunoase ale secuiu-lui. To\i se uitau la David ]ntreb[tori, ]ntr-o a=teptare grea,

ca =i cnd de o vorb[ a lui ar atrna mersul lumii ]ntregi =isoarta r[zboiului. El ]i privi pe rnd, ]=i f[cu gura pung[,parc-ar fi vrut s[ zic[ ceva, cl[tin[ din cap ]n semn de ne-dumerire =i apoi se l[s[ iar pe spate cu minile ]ncruci=atesub ceaf[.

Un sublocotenent nu se putu st[pni =i zise celorlal\i, peungure=te, ]ncet, dar a=a ]nct s[ auz[ =i David:

Pun r[m[=ag c[-i pare bine... Zadarnic, are snge detr[d[tor!

David ]ntr-adev[r auzi, pricepu =i tot nu spuse nimic. El=tia c[ =i-a f[cut datoria deplin =i nu se sinchisea de vorbelenim[nui. }n patruzeci =i nou[ de lupte crncene nu-=i pier-duse niciodat[ sngele rece, salvase situa\ia de multe ori,drept care fusese de attea ori l[udat, decorat, ]mbr[\i=at.Acuma s[-=i piarz[ firea?

C[pitanul ]ns[, f[cndu-se a nu auzi vorbele sublocote-nentului, curm[ t[cerea ]ntrebnd f[r[ ]nconjur:

Tu ce zici, camarade?Glasul r[sun[ ca o acuzare. David avu o tres[rire. Parc[ ise urca un nod greu ]n piept, gata-gata s[-l sugrume.R[spunse repede:

Ce-mi pas[ mie?... Eu =tiu c[-mi fac datoria. }ncolo,


17/43

317

tune, fulgere...+i se ]ntoarse ]ncet, oftnd, cu fa\a spre peretele de

stnc[, unde pe cteva cuie ]i erau atrnate hainele =i armele,toat[ averea lui de azi.C[uta s[ fie lini=tit =i nu mai putea. Sim\ea c[ ]i furnic[

ceva prin inim[, c[ ]n minte pornesc de-a valma gnduristranii. Se silea s[ nu dea ascultare discu\iei camarazilor,cum a f[cut totdeauna, =i nu izbutea. Auzea ne]ncetat, cani=te stropi de plumb, ce i-ar fi picurat pe creieri:

Tic[lo=ii... Tr[d[torii... Valahii... Transilvania...

Ura =i furia ofi\erilor i se izbeau de timpane, ]i p[trundeau]n snge, i se coborau ]n suflet =i i-l r[scoleau cumplit. Sepomenea c[ pe buze i se gr[m[desc r[spunsuri =i oc[ri,sim\ea c[ oc[rile ]l chinuiesc.

Trebuie s[ fiu lini=tit. Ce-mi pas[ mie? Ce am eu s[m[ amestec? ]=i zicea mereu =i tot de attea ori se hot[ra s[nici nu se gndeasc[ la ceea ce se petrece ]mprejurul lui.

Dar lini=tea ]l ocolea acuma. Vorbele ofi\erilor i se ]nfips-er[ adnc ]n urechi =i-i r[sunar[ toat[ noaptea. +i noapteaaceea a fost ]nfrico=[toare =i nesfr=it[, cu toate c[ nici unbubuit de tun =i nici un foc de pu=c[ n-a cutremurat-o. Ceilal\idormeau du=i, sfor[iau stra=nic =i din cnd ]n cnd tres[reausau strigau speria\i prin somn. El ]ns[ n-a putut ]nchide ochiinici un minut, de=i st[tuse aproape dou[zeci =i patru deceasuri ]n mijlocul prjolului =i era zdrobit de oboseal[.Acuma n-o mai sim\ea. Acuma capul ]i vuia de gnduri, parc[toate cele ]n[bu=ite ]n doi ani de zile s-ar fi n[pustit deo-dat[ asupra lui s[-l striveasc[ sub povara lor.

}=i aduse aminte de Elvira =i de Titi =i-l cuprinse un dors[lbatic. I se f[cu ]n inim[ un gol mare, mistuitor =i dure-ros, iar ochii i se umezir[.

Doi ani! Doi ani! murmur[ dnsul ]nduio=at.


18/43

318

Apoi ]ndat[ ]i n[v[lir[ ]n minte iar[=i vorbele ofi\erilor,oc[rile =i amenin\[rile. +i pe urm[ brusc i se aprinse ]n gnd

]ntrebarea lui Candale, ca o f[clie puternic[: ,,De ce s[ nev[rs[m noi sngele? +i drept r[spuns se ]mbulzea vorbac[pitanului, de mai multe ori, obsedant[:

Romnii ne-au s[rit ]n spate...Niciodat[ cuvntul acesta ,,romnii nu i-a sunat ]n ure-

chi mai ademenitor ca acuma. }l repeta mereu ]n gnd, ]lrosteau ]n ne=tire =i buzele lui, f[r[ glas, cnd duios, cndaspru, cnd dulce, =i sim\ea ca o mngiere de mam[ ros-

tind: Romnii... Romnii... Romnii...+i deodat[ se pomeni ]nchipuindu-=i ce-ar fi dac[ ]n

N[s[ud solg[bir[ul ar fi romn, =i silvicultorul, =i judec[torul,=i jandarmii, =i ]n Bistri\a iar[=i numai romni la tribunal, laprim[rie, la =coli, pn[ =i fi=panul s[ fie romn. +i, pretutin-deni, ]n toat[ Transilvania, numai romni. Ce-ar fi?

Gndul ]l bucur[ ca pe un copil =i ad[ug[ zmbind ]n

sine: ,,Chiar =i honvezii s[ fie sub comand[ romneasc[.Se opri brusc, parc[ s-ar fi speriat c[-l bat asemenea gn-duri.

,,Nu se poate!... Auzi, ce copil[rii!... Copil[rii!... Prea arfi...

Murmur[ de cteva ori ,,copil[rii, dar ]n curnd iar sesurprinse zicndu-=i:

,,Romnii au intrat ]n Ardeal... Poate c[ au ajuns =i pe la

noi... Poate c[ acuma solg[bir[ul e romn ]n N[s[ud...Vedea cu sufletul toat[ harta Transilvaniei, ]ncercuit[ deCarpa\ii s[lbatici, cu o=tiri multe, coloane nesfr=it de lungirepezindu-se vijelios prin trec[torile strmte =i ]ntortocheate,intrnd prin sate unde femeile =i copiii se uitau cu uimiredin por\i, ]naintnd f[r[ z[bav[ prin Alba Iulia, prin Cluj,


19/43

319

prin Sibiu, spre Tisa, irezistibile, cine =tie pn[ unde?Deodat[ ]ns[ ]i bzir[ ]n urechi oc[rile secuiului, vede-

nia pieri =i ]n schimb ]ncepu s[ se gndeasc[ ce lupte greletrebuie s[ fie acolo cu du=manul care a n[v[lit ]n \ar[. Unfior de ru=ine ]i trecu prin tot corpul, dndu-=i seama c[ s-abucurat o clip[ de p[trunderea o=tirilor du=mane pep[mntul patriei. Dar iar[=i ]ndat[, instinctiv, murmur[ trist=i ]ngrijorat:

Du=man... du=man...}l durea ]n suflet cuvntul. Mai sim\ise el o dat[ durerea

aceasta o clip[, cu vreun an ]n urm[, ]n Gali\ia. Un val deru=i ajunsese pn[ la piedicile de srm[ ghimpat[ ]n fa\atran=eei lui. C\iva ]ncepuser[ s[ taie srmele cu foarfecegrele, cnd David porunci s[ latre mitralierele. Dou[ minutea \inut toat[ afacerea. Ru=ii se rostogoliser[ pe rnd, dobor\iparc[ de o coas[ uria=[, nev[zut[. Pu\ini se ]ntoarser[ n[uci\i=i o luaser[ la fug[ ]napoi, urlnd ca ni=te fiare c[zute ]ncapcan[. M[c[itul ma=inii ]i urm[rea necru\[toare, ]i izbea

din spate, ]i pr[v[lea la p[mnt. }n apropiere, ]ncurca\iprintre srmele ]nclcite, cu trupurile ]nsngerate de gloan\e=i sf=iate de ghimpi de o\el, zeci de vr[jma=i se v[itau,]njurau, gemeau. Printre glasurile de suferin\[ =i de spaim[,David a auzit o jeluire:

Mam[, mam[!... Sufletul meu, mam[!Pe-atunci David avea sub dnsul fl[c[i de pe Some=. Unul

dintr-ace=tia zise mirat =i plin de mil[:

Auzi\i?... Muscalul se vait[ pe romne=te...David n-a spus o vorb[, a tres[rit scurt, sim\ind o s[geat[]n inim[, s-a gndit o clip[ c[ trebuie s[ fie vreun basara-bean, dar s-a recules repede, zicndu-=i: ,,Fie ce-o fi, dac[-imuscal e du=man!


20/43

320

Acuma ]ns[ ]=i amintea ]ngrozit gemetele acelea, le auzealimpede, jalnice, p[trunz[toare, amestecndu-se cu altele

care-i sf=iau sufletul. Blbi cutremurndu-se: E ]ngrozitor s[ se ucid[ frate pe frate!+i tot atunci i se ]nghesui ]n minte ]ntrebarea: Ce-a= face eu s[ fiu acolo, ]n fa\a lor, cu mitralierele

mele?Inima i se strnse ca ]ntr-un cle=te ]nro=it. }n loc de

r[spuns ]ns[ ]=i zise iar, mai pr[p[dit: E cumplit... Frate cu frate... Bine c[ nu sunt acolo. }=i

f[cu cruce =i murmur[ u=urat pu\in: Bine c[ nu sunt acolo... Ar fi cumplit... Aici =tiu c[-mi

fac datoria =i nu-mi mai pas[ de nimic.A\ipi spre ziu[ =i se vis[ ]n Transilvania, prin N[s[ud, cu

Titi ]n bra\e, s[rutnd pe Elvira, apoi deodat[ ]n fa\a uneicompanii romne=ti, cu mitralierele lui, nehot[rt, ]ndur-erat, gndindu-se zdrobit de groaz[:

,,Ce s[ fac? Ce s[ fac?...7

Se de=tept[ asudat, obosit, uluit. Porni s[-=i fac[ slujbaca pn[ acuma, cu snge rece, dar i se p[ru c[ tovar[=ii lui,de=i nu mai vorbeau nimic de r[zboiul cel nou, ]l urm[reaumereu cu ochii b[nuitori. El ]nsu=i se sim\ea oarecum vino-vat =i de-abia mai ]ndr[znea s[ le ]nfrunte privirile. Se te-mea c[ i se citesc pe fa\[ gndurile care l-au torturat azi-

noapte. }l ]nfuriau acuma gndurile acelea, fiindc[ ]lurm[reau ]ntruna =i-i r[scoleau lini=tea care-i d[duse putereadoi ani de zile s[-=i fac[ datoria pretutindeni, care-l sc[pasede toate grijile =i dorin\ele.

,,}mi voi ]ndeplini datoria pn[ la cap[t!... Datoria!... Da-


21/43

321

toria!... ]=i repeta nec[jit =i st[ruitor c[utnd s[-=i rec=tigeastfel echilibrul. Dar sim\ea cu mirare =i spaim[ c[ cuvntul

acesta nu mai e ]n stare s[-i potoleasc[ nici creierii, nicisufletul, c[ acuma ]ndat[ se ridic[, mai otr[vitoare ]ntrebar-ea: ,,Care datorie? =i c[ la aceasta nu mai g[se=te nici unr[spuns mul\umitor.

S-a bucurat cnd, dup[ amiazi, i s-a dat o ]ns[rcinare maiprimejdioas[. Poate va avea norocul s[-l izbeasc[ =i pe el unglonte, s[ se sfr=easc[ brusc toate gndurile =i temerile.Tot moartea e cel mai bun leac pentru orice durere. Nicio-

dat[ nu intrase ]n lupt[ cu dorin\a, sau m[car cu gndul de-a muri. Azi ]ns[ moartea i se p[rea o binefacere. De ce s[ sechinuiasc[, s[ tremure mereu c[-l vor trimite =i pe dnsul,,acolo?

Dar moartea nu-l voia. }i murir[ aproape to\i oamenii dela mitraliere, fu silit ]n cele din urm[ s[ se a=eze el la ochi-tor =i, totu=i, nici o f[rm[ de o\el nu se apropia de dnsul.Parc[ ]nadins ]l ocoleau gloan\ele. Unde se ducea el, nu mai

=uierau cu atta ]nver=unare.Zdruncinarea luptei ]ns[ tot ]i mai mulcomi gndurile.Dormi bu=tean, iar cnd se scul[, ]=i zise triumf[tor:

Dac[-\i faci datoria, nici dracul nu te atinge!Se lini=ti ]ntr-adev[r. Doar c[ acuma a=tepta cu ner[bdare

comunicatele de r[zboi =i c[ ]n comunicat se pomeneac[utnd ]nti =i ]nti ,,frontul romnesc =i citind rndurileacelea ve=nic cu o strngere de inim[.

8

Peste zece zile apoi veni un ordin urgent: regimentul seva ]nvagona imediat =i va fi transportat pe teatrul de r[zboidin Transilvania.


22/43

322

David nu avusese vreme nici m[car s[-=i dea bine sea-ma ce s-a ]ntmplat. S-a pomenit ]ntr-un vagon, ]mpreun[

cu o mul\ime de ofi\eri, ]ntre care =i Alexe Candale, care-lpironea mereu cu ochii ]ntreb[tori, ]nfierbnta\i. Dar n-auputut schimba nici o vorb[ pn[ tocmai a doua zi, ]ntr-osta\ie mic[, unde trenul poposea vreo dou[ ceasuri.

Candale l-a ]ntrebat repede, ]n[bu=it: Ei, ce faci?David a=teptase ]ntrebarea, care totu=i ]l ului cumplit.

R[spunse tot printr-o ]ntrebare:

Dar tu? Eu voi trece la ai no=tri ]ndat[ ce voi putea. }n orice caz=tiu c[ n-am s[ trag nici un singur foc de pu=c[... Mai bine s[m[ omoare ei pe mine, dect s[ lovesc eu pe vreunul dintr-]n=ii... Nu?

David nu r[spunse. Nu-i veni ]n minte la repezeal[ niciun r[spuns. De-abia pe urm[ zise cu sfial[, aproape trem-urnd de emo\ie:

Dar datoria... Dar jur[mntul?Candale n-avu vreme s[ spun[ nimic. Din fa\a lui se vedea]ns[ un dispre\ ciudat pentru vorbele lui David. Sim\ir[ c[ceilal\i ofi\eri ]i priveau =i c[ ]n privirile lor era o b[nuial[.Trebui s[ se despart[.

Uruitul roatelor de o\el, zgomotul monoton al trenului]n mi=care ]i ]nchideau ochii. St[tea nemi=cat, aproapezgribulit, ]ntr-un col\, pe canapea, =i mintea ]i fierbea. }n

compartiment ofi\erii nu-l mai luau ]n seam[, vorbeau,rdeau, fumau =i doreau strivirea ,,valahilor. Din toatesporov[ielile David n-auzea dect strivirea valahilor =icuvintele acestea ]l revoltau att de mult, c[-i trebuiausfor\[ri uria=e s[ se st[pneasc[, s[ nu izbucneasc[.


23/43

323

,,Ce m[ mai nec[jesc zadarnic? ]=i zicea mereu, c[utnds[ se potoleasc[. ,,De ce?... Datoria-i datorie.

Nu izbutea =i-=i mu=ca buzele =i ]ncerca iar[=i vorbemulcomitoare: ,,De ce adic[ m[ pr[p[desc cu firea? De cem[ chinuiesc? Eu sunt de vin[ c[ trebuie s[ m[ duc aco-lo?... Eu n-am vrut... Nu vreau... Mi-e groaz[... Dar trebuies[-mi fac datoria! Trebuie, trebuie!

Se ag[\[ de vorba aceasta =i bomb[ni z[p[cit, torturat,ca un cntec de jale, f[r[ de ]ncetare, cine =tie cte ceasuri:

Trebuie! Trebuie! Trebuie!

9

La Arad trupele fur[ debarcate =i trimise ]ntr-un lag[r,afar[ din ora=, unde mai poposea un regiment, sosit cine=tie din ce parte a Rusiei.

David nu mai avea stare. Cu ct se apropia de front, cuatt inima ]i zvcnea mai strns[, cu att ]n creieri i se]ngr[m[deau gnduri =i vorbe care-l ardeau. Se plimba acum,cu capul ]n p[mnt, printre corturile ridicate ]n grab[, printresolda\ii obosi\i care mncau, cntau, ]njurau. Parc[ ]n toat[lumea aceasta numai el ar fi fost chinuit de teama frontului,de ziua de mine, de ]ntlnirea cu ,,ei. Ceva ]l mnane]ncetat undeva, oriunde, numai s[ nu-l podideasc[ deo-dat[ un plns cumplit, s[ se fac[ de batjocura oamenilor, el,care mersese ve=nic cu fruntea sus, ]n cele mai furioase ploide foc.

R[t[cind prin cuprinsul lag[rului, se pomeni deodat[ ]nfa\a unui ofi\er ras de must[\i, cu ochii mici, cu un nassub\ire, cu b[rbia ascu\it[. Se opri f[r[ s[ vrea. Fa\a aceasta


24/43

324

parc[-i era cunoscut[. Ofi\erul trebuie s[ fi avut aceea=i im-presie, c[ci, dup[ o clip[ de ezitare, se repezi la David cu

minile ]ntinse, strignd cu o bucurie sincer[: David Pop! }ntocmai, r[spunse David strngndu-i amndou[

minile. Era mai s[ nu te recunosc, f[r[ barb[ =i f[r[ must[\i. Le-am sacrificat pe altarul patriei de frica lighioanelor,

zise ofi\erul lundu-l de bra\ =i apoi urmnd cu mirare: Darbine, drag[, tu, tu, ofi\er? Ce-ai p[\it?... Eu credeam c[trnd[ve=ti la N[s[ud =i acuma faci parte din comisiunea

care iese cu prapori =i icoane s[ ]ntmpine pe doroban\iiromni... Ei, ce zici?... }n frumoas[ ]ncurc[tur[ ne-au arun-cat ]ntmpl[rile acestea =i pe noi, cei care suntem la dato-rie.

Era un prieten bun al lui David, avocat din Bistri\a, EmilOpri=or. David ]l =tia ,,=ovinist turbat, cum le zicea dnsulodinioar[ celor ce nu se astmp[rau. A fost chiar ]nchis olun[ ]n temni\a de la Seghedin pentru c[ a ]ndemnat pe

\[ranii din V[rarea, care erau ]n proces cu sa=ii din Pintene-asa, s[ nu se dea b[tu\i =i pentru c[, ]n urma a\\[rilor lui,v[r[renii au ]mpu=cat vreo c\iva boi de-a sa=ilor pep[mnturile ]mpricinate.

Veselia prietenului ]ns[ ]l tulbura. Cum poate fi att devesel cnd pleac[ ,,acolo?... Sau poate c[ Opri=or s-a hot[rt,=tie ce va face?... Nu se putu opri =i-l ]ntreb[ ]ndat[, scurt,cu mult ]n\eles =i pu\in[ r[gu=eal[ ]n glas:

Tu ce zici?A=tepta r[spunsul cu inima ghemuit[.Emil Opri=or r[spunse ]ns[ f[r[ =ov[ire, repede, cu o

nep[sare uimitoare: Ce zic, dragul meu?... Zic c[ trebuie s[ ne facem dato-

ria. Iat[!... Exist[ oare alt[ posibilitate? Eu nu v[d. Doar s-


25/43

325

o =tergi la du=man... (David tres[ri auzindu-l cu ct[ r[ceal[roste=te cuvntul ,,du=man.) Alta ]ns[ nu se poate. }nti

fiindc[ ai jurat =i e=ti obligat s[-\i \ii jur[mntul. Eu nu ad-mit tr[darea nici subt pretext c[ o faci pentru \ar[ sau pen-tru neam. Tr[d[torul e un tic[los, ori=ice motive l-ar ]ndem-na la tr[dare. Mai ales c[ motivele totdeauna, ]n\elegi, tot-deauna sunt interesate ]ntr-un fel sau altul =i izvorte dinegoisme la=e. Pe urm[ chiar presupunnd c[ ai vrea s[ trecila du=man, ]ntrebarea e: po\i? Eu cred c[ nu. Fii sigur c[ penoi ne supravegheaz[ mii de ochi. O mi=care suspect[, =i te

treze=ti cu glontele ]n spate sau, ]n cazul cel mai r[u, cu=treangul. +i apoi, la urma urmelor, du=manu-i du=man. Dac[trage el ]n tine, tu s[ nu tragi?

David nu se putu st[pni. }l ]ntrerupse cu atta mirare ]nvoce, ]nct Opri=or se z[p[ci o clip[:

Tu?... Tu? Dragul meu, relu[ Opri=or cu o u=oar[ =ov[ire, ]nainte

de toate s[ ne ]n\elegem c[ r[zboiul e r[zboi, vas[zic[ ceva

extrem de tragic, tot ce cunoa=te lumea mai tragic. Ce poatefi mai cumplit dect s[ ucizi pe cineva care nu \i-a f[cutniciodat[ vreun r[u, pe un biet necunoscut din cine =tie ce\ar[ dep[rtat[, care poate s[ fie cel mai cumsecade om depe suprafa\a p[mntului? Dar, de vreme ce r[zboiul exist[,po\i tu, simplu candidat la moarte eroic[, vorba ceea, s[mergi ]mpotriva curentului, s[ te pui de-a curmezi=ul nebu-niei generale?... Slav[ Domnului, mai romn ca mine nu

cred s[ fi fost mul\i. Am suferit, =tii bine, pentru sentimen-tele mele neprecupe\ite. Mi-ar fi drag =i poate c[ sufletulmeu dore=te chiar izbnda du=manului, dore=te ]n adnculs[u ca Ardealul s[ fie romnesc, cum se cuvine, de=i, s[-\ispun sincer, nu prea cred. Totu=i, ]n situa\ia ]n care ne afl[m,noi nu putem dect s[ ne facem datoria pn[ la moarte.


26/43

326

De altfel eu, ]\i m[rturisesc, a= prefera s[ cad de gloan\eromne=ti, dect de ruse=ti. Murind a=a, voi avea impresia

c[ mor, m[car ]n sens negativ, pentru triumful romnilor. Ce lesne se g[sesc toate argumentele! murmur[ Dav-

id ]ndurerat.T[cur[ amndoi cteva clipe f[r[ s[ se priveasc[. Sim\eau

amndoi c[-i desparte un zid =i c[ nu se vor putea ]n\elege.Vorbir[ pe urm[ de altele, ]=i schimbar[ impresiile celor doiani de lupte, am[nunte simple despre fluturarea aripilormor\ii. Vorbind, ]ncercau amndoi s[ zmbeasc[, s[ par[

veseli, dar nici unul nu izbutea. Inima lui David era cuprins[de un frig mare, ]nct se minuna c[ nu-i drdie din\ii.Apoi se desp[r\ir[ ca doi str[ini. }=i d[dur[ mna, ]=i

urar[ noroc, iar David ]i zise la revedere pe nem\e=te, ca =icnd ar fi vorbit cu oricare din camarazii ceilal\i, cei de caresufletul s[u nu era legat prin nici o fibr[. R[mase pe loc =i seuit[ lung ]n urma lui Opri=or, care mergea cu capul sus,leg[nndu-=i pu\in corpul =i t[ind aerul cu o crava=[ moale,

foarte lini=tit =i nep[s[tor. Prisvindu-l, David se pomeni c[-l invidiaz[.Iat[ un om fericit care =tie ce are s[ fac[! se gndi dn-

sul, trecndu-i prin creieri, ca o fulgerare n[prasnic[, toatefr[mnt[rile =i chinurile care pe dnsul ]l f[ceau s[ nu =tiece are de f[cut.

Cnd Opri=or disp[ru dup[ corturi, David se ]ntoarse maiab[tut. Mnc[, se culc[ =i se zvrcoli toat[ noaptea. Gnd-

indu-se la vorbele reci ale lui Opri=or, ]=i aminti cuvintele luiCandale =i mai ales privirea lui fierbinte, hot[rt[. }l ustur-au creierii =ov[ind ]ntre amndoi. Dac[ ei ar fi vorbit la fel,poate c[ s-ar fi hot[rt =i dnsul. Astfel ]ns[ vedea c[ argu-mentele t[ioase ale lui Opri=or sunt tot att de uluitoare ca =iv[paia din ochii lui Candale, pe cnd sufletul lui nu e ]n stare


27/43

327

dect s[ se revolte, s[ sufere =i s[ geam[.}n cele din urm[ nu mai putu. O oboseal[ mare ]l dobor].

Adormi murmurnd: Mine!Cu amnarea aceasta se mai potoli =i zilele urm[toare.

}=i d[du seama c[ toate planurile =i hot[rrile ar fi zadar-nice. S[ vedem ce va aduce ziua de mine! Atunci cnd ]i vavedea, atunci... Cine =tie? }mprejur[rile fac s[ se pr[bu=easc[hot[rrile cele mai o\elite. Darmite nehot[rrea =i ezit[rilelui? De ce s[-=i ]nchipuiasc[ cum c[ va face a=a, cnd poate

va trebui s[ fac[ altfel?

10

}ncepu s[ se roage ]n fiecare sear[, zgrcit ]n patul ce senimerea s[-l aib[, cu fa\a ve=nic spre perete, ]n vreme cecamarazii lui jucau c[r\i, beau, fumau =i urlau ]njur[turi scliv-

isite. Sim\ea o nevoie mare s[ se prostearn[, s[ se umileasc[,s[ cear[ un ajutor supraomenesc. Numai Dumnezeu ar fiputut s[-i mai d[ruiasc[ o mngiere adev[rat[, un leacalin[tor.

}n fiecare sear[ repeta cu dezn[dejde, fierbinte, ca uncopil b[tut de o mam[ vitreg[:

Tat[l nostru care e=ti ]n ceruri...+i adormea acum ve=nic cu Dumnezeu pe buze.

11

Dup[ cteva zile de a=teptare ]nfrigurat[, pornir[. Se spu-nea c[ merg spre F[g[ra=. Mai cu trenul, mai pe jos, ]n


28/43

328

mar=uri grele, gr[bite, istovitoare.A doua zi spre sear[, trecur[ Oltul =i poposir[ ]ntr-un sat

aproape pustiu, cu casele mici, posomorte. Doar ctevafemei =i mo=negi se ascundeau prin dosul por\ilor de nuiele,cei ce n-au putut sau n-au avut inim[ s[ fug[. }i zicea Porum-bacu. Se =tia c[ o puternic[ coloan[ romneasc[ se ]ndreapt[]ntr-acolo ]n mare grab[. Mine ]n zorii zilei poate se va]ntmpla ciocnirea. Mine!... Trupele avur[ un repaos decteva ore, ca mai pe urm[ s[ poat[ ]ncepe mai odihnite s[-=i croiasc[ =an\urile de ap[rare.

David era mort de oboseal[, cum nu fusese niciodat[. Setrnti ]ntr-o cas[ p[r[sit[ =i adormi bu=tean. Nu-i trebui nicimncare, nici b[utur[. Somnul singur mai putea s[-i deaalinarea de care avea nevoie spre a nu fi silit s[ se gndeasc[la nimic.

Cnd ]l scul[ ordonan\a, era ]ntuneric bezn[. Se frec[ laochi, se ]ntinse =i-=i pocni oasele. Miezul nop\ii. Somnul nuse ]ndura s[-l p[r[seasc[. Nici nu auzi cnd soldatul ]i spuse

c[ i-a venit o scrisoare, se bucur[ ]ns[ ca o mireas[, v[znd-o. Se ]nvior[ dintr-o dat[. }=i arunc[ ochii la scris, ]n luminajig[rit[ a unui opai\. Era de la Elvira. O citi zmbind mereu=i cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi de ]nduio=are. Nevasta ]i scrianumai nimicuri, dar acelea i se p[reau mai scumpe acumaca toate comorile lumii. }i spunea c[ Titi vorbe=te mereu detata, c[ s-a f[cut mare =i cuminte, c[ se joac[ numai de-ar[zboiul. }i spunea c[ e cam sup[rat[ fiindc[ de-abia mai

g[se=te lucr[tori, c[ to\i b[rba\ii s-au dus la r[zboi, arde-l-ar focul de r[zboi; c[ s-au scumpit toate de nu mai e detr[it. +i-i mai spunea c[ mai to\i func\ionarii au fugit la Cluj,iar unii chiar la Budapesta, ]nct au r[mas numai romnii,care ]ns[ tr[iesc cu frica-n spate, c[ci cine =tie ce-o fi dac[vor ]ncepe s[ se bat[ =i pe-acolo =i s[ trag[ cu tunurile, s[


29/43

329

pr[p[deasc[ tot ce le-a mai r[mas bie\ilor oameni...Aha, vas[zic[ e scris[ dup[... ]=i zise David ]ncepnd

s[ citeasc[ a doua oar[, oprindu-se acuma la fiece cuvnt,c[utnd printre rnduri ceea ce nu era ]n rnduri.

}ndoi frumos scrisoarea =i o puse ]n buzunar, deasuprainimii; =i parc[ bucata de hrtie ]i ]nc[lzea sufletul.

De-ar =ti ea, s[raca, prin ce trec eu acuma, se gndiapoi, preg[tindu-se. De-ar =ti!

Porni mai lini=tit din cas[. Ie=ind se lovi cu capul de pra-gul de sus. }ncepu s[ ]njure, dar se ]ntrerupse repede:

De bun[ seam[ numai r[u ]mi preveste=te... Doamne-ajut[!Sufla un vnt aspru, tomnatic, sub cerul cenu=iu, f[r[

stele. }n toate casele se sim\ea o fierbere ca ]ntr-un mu=uroi]n care un pozna= a izbit cu piciorul: porunci, =oapte, \ipetescurte, z[ng[nituri grele. Se urnea oastea. C[su\ele p[reauni=te mormane de groaz[ ]n bezna nop\ii, iar pomiidesfrunzi\i de-a binelea f=iau, plngeau, se leg[nau ]n b[taia

vntului.Pe o muchie de deal, ple=uv[, la cteva sute de pa=idep[rtare de sat, tran=eele erau croite. Acum aveau s[ lepotriveasc[, s[ le adnceasc[, s[ le ]n\epeneasc[. Lucrul]ncepu f[r[ z[bav[. Felinarele slabe lic[reau ca ni=te semnefantastice ]n =an\urile ]ntortocheate, ]n vreme ce sapele,hrle\ele vjiau =i loveau surd p[mntul adormit, care sufer-ea nep[s[tor s[ fie crestat =i scormonit.

Munca t[cut[, aspr[, asudat[ \inu pn[-n zorii zilei.David, ]mpotriva obiceiurilor sale, nici nu se sinchiseace-i f[ceau oamenii. +edea greoi pe un hat, cu coatele pegenunchi, sfredelind din ochi ]ntunericul care ]ndolia toat[]mprejurimea. Dorul de-acas[ i se furi=a ]n inim[ pe nesim\ite.}ncepu s[-=i aminteasc[ am[nunte din via\a lui tihnit[ de


30/43

330

odinioar[. +i fiecare amintire ]i aprindea mai mult sufletul.Via\a aceea i se p[rea acuma att de dulce, o rvnea cu at-

ta patim[, ]nct toat[ fiin\a =i-o sim\ea ]ndurerat[. Se plim-ba cu gndurile prin N[s[ud, ]mbr[\i=a pe to\i oamenii caretreceau podul Vicarului, zmbea la dn=ii cu o dragostefr[\easc[. Chiar =i ovreii, pe care nu-i putuse suferi nicio-dat[, acuma ]i ap[reau dr[gu\i, fiindc[ erau de-acas[. DarElvira, cu sursul ei supus, cu ochii ei calzi, ]ng[duitori,ve=nic blnd[, silitoare! Dar Titi cu graiul lui dr[g[la=, cuging[=iile lui fermec[toare!

Cte-o ]njur[tur[ ungureasc[ ]i ]ntrerupe din cnd ]n cndreveria, ]i aduce aminte ct e de departe de dorurile ce-lfr[mnt[ pe dnsul. Sau cte-un r[bufnit de trn[cop, sinis-tru, parc-ar fi s[pat la morminte.

Se mira cum nu =i-a dat seama atta vreme ]n ce v[lm[=agmohort tr[ie=te. Snge, moarte, schije de obuze, ssit degloan\e, trosnete, explozii, murd[rie, sudoare... ce via\[! +iel a tr[it-o doi ani ]ncheia\i f[r[ s[ se gndeasc[ o clip[ la

via\a cealalt[, cea adev[rat[, f[r[ s-o doreasc[ m[car!+i apoi ]n clipele urm[toare ]i p[rea r[u c[ nu i-a fost dats[ r[mn[ pn[ la sfr=it a=a cum ]ncepuse. Nep[sarea,r[ceala, nesim\irea aceea erau att de mul\umitoare! Cum=i de unde le-a luat? +i mai ales cum =i de ce le-a pierdut?Nici acuma nu-=i d[dea bine seama, sau nu voia. O vorb[ caoricare alta, f[r[ s[ se fi silit barem a-i p[trunde ]n\elesulbine, a fost ]n stare s[-l fac[ s[ uite tot =i toate doi ani de

zile. +i acuma o sim\ire nedeslu=it[, trezit[ ]n sufletul luideodat[, nechemat[, oropsit[ chiar =i ]mpotriva c[reia s-azb[tut din r[sputeri, ]i tulbur[ sufletul, ]i chinuie=te =i ]nacela=i timp ]i ]ndulce=te via\a. Zadarnic se mai trude=te s[aleag[, s[ hot[rasc[. Acuma degeaba ar ]ncerca s[ mai repetecuvntul datorie. Simte c[ a devenit o vorb[ goal[, f[r[


31/43

331

puterea de a-l mai supune orbe=te, dar totu=i destul de put-ernic[ ]nc[ pentru a-l ]mpiedica s[ i se ]mpotriveasc[. Sufle-

tul lui ]nfierbntat, torturat de-o dragoste f[r[ margini, nug[se=te ]n mintea lui un sprijin de ajuns de solid care s[-idezlege minile =i s[-i ]mpace temerile.

Zorile coborau din cer ginga=e, mntuind lumea de]nc[lecarea ]ntunericului. }ncetul cu ]ncetul ]mprejurimilese dezvelir[. O gean[ de soare se ivi de dup[ un deal]ndep[rtat, poleind u=or p[mnturile ]mbrumate.

David nu se mai s[tura privind acuma locurile acestea.

Parc[ ]n via\a lui n-ar fi v[zut o priveli=te mai frumoas[.Poate numai hotarele N[s[udului, cu p[mnturile lui, cuporumbi=tile, livezile =i z[voiul lui l-ar fi bucurat ]ntr-atta.Toate-i p[reau ca-n pove=ti =i-i erau att de dragi, ]nct ]ivenea s[ le ]mbr[\i=eze. Coasta g[lbuie ce se cobora lin pn[]nspre un sat nec[jit, ascuns pe malurile unei grle, =oseauace se \inea mereu de pulpana grlei, =i p[durea mohort[ ceurca repede dincolo ct vedeai cu ochii.

De ce m-oi fi bucurnd a=a ca un nerod? ]=i zise mirn-du-se singur. Parc[ n-a= mai fi v[zut destule rpe =i sate=i...

Dar apoi ]ndat[ se r[zgndi: Iat[-m[ iar ]n Ardeal =i,gndindu-se, sim\ea cum i se umfl[ inima =i mai tare, cumpriveli=tea se ]nfrumuse\eaz[ parc[ =i mai mult.

}n clipa cnd soarele de-abia r[s[rit se ascunse iar[=i ]npnzi=ul posomort de nori ce ]nchidea v[zduhul, din spate

porni brusc un bubuit ]n[bu=it, greu, urmat de un vjitcare se ]ndep[rta cu iu\eala fulgerului. David tres[ri, speri-at.

Uite cum ]mi bate inima! ]=i zise zmbind. Parc-ar fiprimul bubuit de tun, acum doi ani... E de-al nostru! ad[ug[


32/43

332

apoi c[utnd s[ ghiceasc[ direc\ia obuzului.Dar nu v[zu nimic =i se nec[ji pu\in.

Bubuiturile se ]nte\ir[ apoi, topindu-se ]ntr-o uruial[ pro-fund[ =i amenin\[toare. La bubuiturile pe care dnsul lecuno=tea bine dup[ sunet, r[spunser[ curnd altele, surde,scurte, r[gu=ite.

Au ]nceput =i de-acolo...La dreapta =i la stnga, de departe, auzir[ mai pe urm[

focuri dese de pu=c[ =i tic[itul mitralierelor. }l dureau ochiiuitndu-se, cercetnd, doar-doar va descoperi ceva. Dar zgo-motul continu[ ceasuri ]ntregi, cnd mai viu, cnd mai do-molit, f[r[ s[ vaz[ nimic.

Unde-s? Unde-s? murmur[ David mereu cu inimastrns[ =i cu broboane de sudori fierbin\i pe frunte.

De-abia spre amiazi z[ri dincolo de satul din vale unuria= vierme verzui trndu-se pe =osea, deasupra c[ruiase ]ngr[m[di ]ndat[ o ploaie de noura=i albi, albi =i =rap-nele. Aceasta ]ns[ n-a \inut mai mult de dou[-trei minute.Viermele disp[ru grabnic ]n p[dure.

Sunt ei! =opti David ]ncremenit. De-acu ]ncepe...V[zu apoi obuzele dese r[bufnind printre copaci ]n locul

unde coloana a intrat ]n desi=. Pe urm[ tunurile t[cur[ pu\in.}n sfr=it, cnd prin p[dure s-au z[rit oameni =i c[ru\e, focula re]nceput =i nici n-a mai ]ncetat pn[ seara trziu. }n fa\atran=eelor lui sau m[car prin apropiere nu se ar[tase ]ns[nimic. Mitraliera lui nici nu deschisese gura toat[ ziua.

Solda\ii =edeau piti\i ]n =an\uri, spuneau glume grosolane,num[rau bubuiturile =i p[duchii, sau scriau acas[ c[r\ipo=tale, pe genunchi, gnditori. Apoi, cu ct ]ntunericul se]ngro=[, cu att zgomotele luptei se potolir[, pn[ ce nu semai auzir[ dect focuri de arm[ singuratice, speriate, ca ul-


33/43

333

timele spasmuri ale unui muribund.O curiozitate arz[toare ]l rodea pe David acuma: Ce s-o

fi ]ntmplat? Unde s-au b[tut? S-a sfr=it oare? +i... care aubiruit?

}i tremura inima.

12

}ntr-o cas[ de cmp, din dosul frontului, se improvizaseo popot[ unde ofi\erii veneau pe rnd de pe linie, mncau

la repezeal[ =i se ]ntorceau ]n tran=ee.David se a=ezase la o mas[, al[turi de un c[pitan necun-oscut. Mncau amndoi f[r[ s[ schimbe o vorb[.

Dar David nu se putu st[pni, pn[ nu ]ntreb[, cu ochiimari, aprin=i:

Unde s-au luptat? La flancuri, camarade... I-am respins sngeros.David tres[ri. Totu=i mai ]ntreb[:

D-ta ai fost ]n foc? Fire=te... Batalionul meu a sus\inut presiunea cea maimare... Grea lupt[, dragul meu. Pn[ la baionet[... Am avut=i noi pierderi serioase, dar du=manul a fost zdrobit de tot.Numai de bietul Opri=or ]mi pare r[u.

David se repezi ca un nebun la c[pitan: Emil Opri=or e ]n batalionul d-tale?... Ce-i cu el?... Ce-

a f[cut?

A c[zut ]n mna inamicului ]mpreun[ cu dou[ plu-toane. Era flancgard[. A fost ]nconjurat brusc =i n-a avut]ncotro, a trebuit s[ se predea... Mare pierdere, spun drept.Mai bine pierdeam o companie ]ntreag[ dect s[-l fi pierdutpe dnsul. Ofi\er excselent, ve=nic vesel, ]ndr[zne\, in-teligent... P[cat de el!


34/43

334

C[pitanul plec[ ]ndat[ cu =apca pe ceaf[, cu o \igar[ defoi ]ntre din\i, bomb[nind mul\umit =i s[tul.

David r[mase z[p[cit. P[\ania lui Opri=or ]l puse pe gn-duri. Uite omul cu noroc. Aici e regretat, dincolo trebuies[ fie felicitat. Ce nu face soarta cnd vrea!... }l invidia,parc-ar fi c=tigat la loterie.

Tocmai cnd se scul[ s[ plece, intr[ un locotenent care,recunoscndu-l, ]l apostrof[:

+tii... Candale a murit. Nu se poate!

A murit. Un glonte i-a g[urit fruntea. Moarte instan-tanee. Dar s-a luptat admirabil. }mb[rb[ta solda\ii, glumea,n-avea astmp[r, ]n sfr=it superb... Tot regimentul ]l regret[.+i mai cu seam[ ofi\erii care ]=i repro=eaz[ pentru c[ ]lb[nuiser[ c[ nu va lupta ]mpotriva romnilor. Ce vrei? Prob-abil c[ tot a=a e=ti b[nuit =i d-ta. Situa\ia d-voastr[ e foartedelicat[, evident, o ]n\elegem cu to\ii, de aceea =i b[nuielilesunt oarecum ]ndrept[\ite, nu?

David ie=i repede f[r[ s[ r[spund[ ceva. Era furios =i re-voltat, =i mergnd pe =osea, ]nspre pozi\ia lui, d[dea dinmini =i bomb[nea ca un apucat.

Nedreptatea soartei ]l scosese din fire. Vas[zic[, Opri=or vrea =i e hot[rt s[ lupte, dar scap[

teaf[r =i e privit bine aici, precum va fi bine primit dincolo.}n schimb Candale, care =i-ar fi t[iat mai bine mna dect s[trag[ un singur foc, moare de glontele fr[\esc... Bine, darnedreptatea aceasta e ]ngrozitoare. E ]nsp[imnt[toare!Atunci, ce m[ fac eu?... Ce mi-e scris mie?

13

1}ncet! germ.


35/43

335

Solda\ii s[pau mereu la tran=ee, le mai dregeau, le ]nfru-

muse\au. Re\eaua de srm[ ghimpat[, ]n lic[rirea alb[ actorva stele, p[rea uneori o panglic[ de flori de ghea\[.Cte-o ]mpu=c[tur[, ca un h[m[it de cine r[gu=it, se auzeaici-colo, iar ]n r[stimpuri se ]n[l\au ]n v[zduh rachete orbi-toare care se sp[rgeau deasupra satului din vale, ]l luminauvreo dou[ minute =i apoi piereau l[snd ]n urm[ un ]ntu-neric des ca z[branicul.

David s-a trntit jos, ]nf[=urat ]ntr-o foaie de cort, =i-a

pus sub cap o rani\[ =i a adormit. Ce s[-=i mai chinuiasc[creierii cu gnduri, cnd soarta e att de viclean[? }i p[rear[u c[ s-a fr[mntat degeaba attea nop\i =i zile. De-acumanu se mai sinchisea. Ce-o fi, s[ se ]ntmple!

Se trezi ]n bubuit de tunuri. }ntunericul nu se limpezise]nc[. Se uit[ la ceas: de-abia trei dup[ miezul nop\ii.

Devreme a\i mai ]nceput-o, arde-v-ar focul! morm[idnsul ]ntinzndu-=i lenea ]n oase.

Ascult[ un r[stimp vjiturile obuzelor. Cuno=tea prea

bine glasul tunurilor =i ]n\elese ]ndat[ c[ ceea ce se petreceacuma nu-l prive=te. Se m[surau artileriile. }ncet, ]ncet som-nul ]l birui iar.

Cnd se trezi a doua oar[, trosneau =i pu=tile. Rar, nesig-ur, parc[ =i ele de-abia s-ar fi de=teptat din somn. Era ziu[,dar soarele nu se vedea din ni=te nori negri furio=i ce sefr[mntau =i amenin\au. }n cre=tetul cerului vn[t ]ns[ ctevaraze luminoase prevesteau o zi de toamn[ frumoas[.

Ce-i atta somn pe mine? se ]ntreb[ David, cotorosin-du-se repede din culcu= =i ridicndu-se ca s[ vaz[ ce sepetrece primprejur.

Se sim\ea acuma u=urat =i dornic de munc[. De cnd numai sim\ise el lini=tea aceasta rece, hot[rt[, biruitoare!


36/43

336

Singur se mira =i se bucura. Parc[ somnul i-ar fi luat cu mnatoate ]ngrijor[rile =i =ov[irile.

S[-\i faci datoria, asta-i, ]=i zise cu un zmbet amar. Nu-mai datoria ]\i d[ lini=tea =i puterea sufleteasc[ ce-\i trebui-esc ]n via\[.

I se ivi ]n minte repede ]ntrebarea care datorie?, daravu puterea s-o ]nl[ture. Orice datorie e sfnt[, morm[idnsul. }n suflet i se zb[tea o ]ncle=tare dureroas[, era mi=cat=i ]n ochi avea lacrimi. }=i ]n[bu=i inima, scr=nind:

Soarta e afurisit[. Soarta e crncen[. Dar ce po\i face

]mpotriva soartei?St[tea ]n dosul mitralierei, ]n picioare, ]ntr-o groap[, a=a]nct jum[tate corpul ]i r[mnea afar[. Se uit[ ]nainte spresat, pe coasta ple=uv[. La marginea satului, ]n vale, desco-peri deodat[ o linie lung[ de puncte mi=c[toare.

Romnii! blbi dnsul, =i inima ]i b[tea s[-i sparg[pieptul.

Servan\ii mitralierei din fa\a lui se uitau la dnsul

ner[bd[tori, ]ngrijora\i, a=teptnd ordinul. El ]ns[ r[masenemi=cat, cu ochii pironi\i la linia ceea care ]ncepu curnds[ se apropie, leg[nndu-se, strngndu-se =i l[rgindu-se cao armonic[. }n aceea=i clip[ din tran=ee porni o r[p[ial[speriat[. Pu=tile trosneau gr[bite, iar zgomotul lor se ]mbi-na ]ntr-o chel[l[ial[ asurzitoare.

Linia venea mereu mai aproape, cu b[gare de seam[, cupopasuri, cu s[rituri. Era acum numai la vreo =apte sute de

metri.David privea mereu, fascinat: i-a v[zut bine cu binoclul.Aveau uniforme verzui, ca =i ale lor, =i pe gulere ni=te semneverzi-]nchise. Erau m[run\i, sprinteni, usca\i la fa\[, oso=i,harnici, =i ochii lor luceau att de tare, ]nct i se p[rea c[lucirea ajunge pn[ la dnsul =i-l arde ca o ]n\ep[tur[ de ac.


37/43

337

Deosebi un ofi\er cu o barb[ mare stufoas[, cafenie-]nchis[,care tremura =i se r[sfira spre umere cnd alerga. Gloan\esub\iri, t[ioase, bziau ]mprejurul lui tot mai des, parc[ l-arfi c[utat tocmai pe el.

Ar fi mai bine, se gndi David f[r[ s[-=i poat[ dezlipiochii de la =irul de solda\i de pe coast[.

Deodat[ v[zu o mi=care u=oar[, ca =i cnd ni=te alerg[tori]=i fac vnt =i auzi l[murit un glas ascu\it r[cnind:

}nainte, b[ie\i!Mai v[zu cum sar to\i ]n picioare, frip\i parc[, =i cum por-

nesc ]ncoace. Deslu=i chiar z[ng[nitul armelor =i al bidoane-lor. }n clipa urm[toare ]ns[ privirea lui se ]ntoarse la servan\ii

mitralierei. Ochii dispera\i ai oamenilor lui ]l sp[imntar[. Sesim\i ]ntocmai ca =i cum l-ar fi prins cu mna ]ntr-un buzunarstr[in. Deschise gura, parc-ar fi voit s[ se apere, dar buzele luirostir[ ma=inal, ca =i alt[dat[ ]n momentele de primejdie:

Langsam1!+i mitraliera ]ncepu s[ latre brusc, ca un cine slobozit din

lan\. Valul ce se ridicase se trnti iar[=i la p[mnt. C\iva serostogolir[ ]napoi zvrcolindu-se sau ]ncremeni\i. Lui David ise p[ru c[ aude gemete =i ]njur[turi. Ma=ina urla mereu, neo-bosit[, r[gu=it[ doar pu\in, setoas[ de snge. Niciodat[ parc[nu f[cuse un zgomot att de ]nfrico=[tor. Lui cel pu\in ]i spinte-ca inima zgomotul pe care alt[dat[ aproape nici nu-l lua ]nseam[. Gloan\ele \iuiau, izbeau p[mntul, furioase, sfriauca o vijelie printre cei din vale.

Langsam! repet[ David cu sufletul zdrobit, cu un gestrug[tor.

Sim\ea trebuin\a s[ opreasc[ vijelia aceasta =i totu=i n-

avea puterea s[ rosteasc[ nici o porunc[.Dup[ un r[stimp mitraliera ]=i r[ri t[c[itul singur[, ca =icnd s-ar fi obosit.

Mai trecu o vreme =i cei din vale d[dur[ iar s[ se scoale, s[plece ]nainte.

Acuma ]ns[ servan\ii nici nu mai a=teptar[ cuvntul lui


38/43

338

David, ci deschiser[ repede un foc de secer[ care sili pe ceiporni\i s[ se opreasc[.

Soarele ie=ise dintre nouri, se ]n[l\ase sus =i privea aprins la]nc[ierarea oamenilor. V[zduhul clocotea de trosnetele pu=tilor=i ale tunurilor.

Pe urm[ trecu de amiazi. Mitraliera l[tra mereu, singur[ cao c[\ea otr[vit[, iar linia osta=ilor din vale nu se mai puteaapropia. Cea mai mic[ mi=care se sf[rma ]n n[vala de gloan\ecare m[turau toat[ coasta.

David st[tea mereu nemi=cat, cu ochii mereu ]nainte, cu

creierul absolut gol. Nici un gnd, nici o dorin\[ nu mai avea.Numai ochii nu-i putea lua de la =irul cela verzui de oamenicare se zvrcoleau ner[bd[tori, chinui\i. Nu mai =tia ce se pe-trece nici ]n dreapta, nici ]n stnga; nici nu se mai putea gndi laasemenea lucruri. }i erau dragi gloan\ele ce veneau din vale =i-i=uierau la urechi, care nu voiau s[-l ating[, care parc[-i vorbeau,plngeau, ]l dojeneau.

Parc[ pe mine m[ caut[, parc-ar =ti c[ =i eu sunt... ]=izise David de cteva ori f[r[ a-=i sfr=i gndul.

}l cuprinse dorin\a mare de-a fi izbit de un glonte din vale. }=i]nchipuia c[ lovitura aceea va fi mngierea sufletului s[u rebe-git. Gloan\ele ]ns[ ssiau cnd furioase, cnd vesele =i nu-latingeau.

Gura-i era uscat[. }l chinuia o sete grozav[. Dorea s[ =tiecte ceasuri sunt, ]=i d[dea seama c[ are ]n buzunar un ceasor-nic de precizie =i totu=i i se p[rea c[ n-are sau sim\ea o fric[att de cumplit[ de ceas, ca =i cnd ar fi fost vorba de ceasul

mor\ii.Trebuie s[ fie vreo patru ceasuri de cnd s-au oprit pe loc...de cnd i-a oprit asta, se gndi dnsul ad[ugnd numaidectcu o disperare istovitoare: Cte ceasuri s[ fie, Doamne, cte?

}i era cald, parc-ar fi stat ]ntr-un cuptor. Hainele ]l ardeau.Apoi deodat[, f[r[ s[-=i dea seama, scoase scrisoarea Elvirei =i


39/43

339

]ncepu s-o citeasc[, lini=tit, nep[s[tor de ceea ce se ]ntmpla ]njurul lui. Citea =i zmbea =i nu mai auzea nici h[m[itul mi-tralierei, nici ropotul pu=tilor, nici bubuitul tunurilor. Se sim\eaacuma bine, mul\umit =i fericit. Cine =tie ct[ vreme o mai fi

trecut? David parc[ era pe alt[ lume. Nici nu pricepu nimiccnd se pomeni brusc cu o mn[ zdrav[n[, ]ncle=tndu-i-sedup[ ceaf[ =i cnd auzi, aproape, un glas s[lbatic:

Pune mna pe el, plutoniere!S[ri drept ]n picioare, vru s[ se zvrcoleasc[, ]i trecu prin

minte ca o str[fulgerare s[ pun[ mna pe revolver, cnd z[ri ]nfa\a lui pe ofi\erul cel b[rbos, cu ochii ]nsngera\i, f[r[ chipiu,cu stropi mari de sudoare pe o chelie lucitoare, \ipnd r[gu=it,

apropiindu-se ]n goana mare. Mitraliera amu\ise. Vreo doiservan\i z[ceau cu creierii ]mpr[=tia\i, iar ochitorul st[tea cuminile ]n sus, cu fa\a ]ngrozit[, ]n vreme ce un soldat m[runt=i negricios ]i lua armele.

S-a sfr=it... Bine c[ s-a sfr=it! se gndi David strngndcu ]nfrigurare ]n palma stng[ scrisoarea Elvirei. Se vede c[ne-au ]nconjurat prin flanc... Ce-mi pas[ ? Bine c[ se sfr=e=te.

David se uit[ la ofi\erul cu barb[, lung, duios. Ar fi vrut s[zic[ o vorb[, dar sim\ea c[ nu mai are glas. Se minun[ cndtotu=i ]=i auzi vocea:

Datoria...Dar ]n clipa aceea ofi\erul b[rbos ]ntinse revolverul asupra

lui David =i i-l desc[rc[ ]n piept, r[cnind: Pune mna pe el, plutoniere!David sim\i o lovitur[ ]n coaste =i apoi, ]ndat[, o arsur[

ascu\it[. Se cl[tin[ pe picioare. Dup[ ceaf[ ]ncle=tarea minii]ncet[ =i el c[zu pe \eava fierbinte a mitralierei, ]mbr[\i=nd-o

ca pe o ibovnic[. Nu-l durea ]ns[ nimic. Capul ]i atrna greual[turi. Pe buze ]i mai plutea zmbetul obosit cu care ]ntmpi-nase pe ofi\erul cu barb[. Pleoapele ]i erau ca plumbul =i totu=inu le putea ]nchide. }=i d[dea seama c[ moare =i se bucura. De-acuma s-a sfr=it orice datorie, s-a sfr=it tot. Sim\ea u=urarea


40/43

340

cea mare =i ar fi vrut numai s[ mai aib[ puterea s[ strige cu glastare c[ s-a ispr[vit datoria. Se sfor\[ s[ se ridice =i nu putu. Dingt ]ns[ ]i izbucni un gem[t surd:

Frate... romn...

Plutonierul ]i auzi vorbele =i se ]ntoarse s[lbatic: Ne omor=i cinci ceasuri cu mitraliera =i acuma mai zici

c[ e=ti frate?... Grijania =i anafura ta de cine!Cu patul pu=tii, cu amndou[ minile ]l tr[sni peste cap.

Osul pri, \easta se turti, iar creierii amesteca\i cu snge sescurser[ pe \eava ma=inii.

}n =an\urile dimprejur ]nc[ierarea era ]n toi. Se sfr=ea ompe om, sngele \=nea din r[ni p[tima=e, iar loviturile c[deau

vajnice, ucig[toare.}ndat[ amu\i =i ultima mitralier[, vn[torii din vale n[v[lir[ca vijelia, trecur[ prin srmele ghimpate, se repezir[ ]n tran=ee,strignd n[prasnic de r[sunar[ toate v[ile:

Urraaa!C\iva solda\i se n[pustir[ la mitralier[, descle=tar[ trupul

lui David =i-l aruncar[ la o parte ca o zdrean\[ netrebnic[. Mi-traliera fu dus[ ]napoi a=a cum era, cu \eava mnjit[ de creierii]nsngera\i, =i cei ce o duceau aveau o fericire mare ]n ochi,glumeau =i chiuiau ]n mijlocul vuietului ce nu se mai potolea.

Cadavrul se rostogolise =i r[m[sese cu fa\a ]n sus, cu mi-nile r[=chirate, ca un r[stignit. Figura zdrobit[ parc[ mai aveaun zmbet amar, iar ochii holba\i priveau spre cer mira\i,]ntreb[tori =i totu=i mul\umi\i. }n mna stng[ scrisoarea mo-totolit[ era muiat[ de snge.

Lupta trecu ]nainte. David Pop era singur. P[mntul scor-monit de ghiulele se potrivea s[-i fac[ culcu= bun, iar soarele

milos ]l s[ruta pe ochii mari minuna\i, pe obrajii ]nsngera\i,pe gura strmb[, pe toat[ fa\a scoflcit[. +i zmbetul mortuluir[spundea =i acuma parc[ mai umilit, mai nec[jit:

Frate... romn...


41/43

341

REFERIN|E CRITICE

Cnd Liviu Rebreanu trece la romanul or[=enesc, el eludeaz[ pe

ct se poate ]nf[\i=area de indivizi =i se refugiaz[ ]n monografia uneipasiuni, a unei porniri, adic[ ]n romanul psihologic, con=tient sau nu delipsa putin\ei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de romananalitic (...) Puiu Faranga e odrasla unui boier de vi\[ veche, purtnd ]nsngele s[u oboseala genera\iilor trecute. Familia lui Faranga, tat[,m[tu=[, e ]nf[\i=at[ ]n linii naiv ]nc[rcate (protocol, vorbirea limbiifranceze, polite\[ exagerat[) =i probabil nu inten\ional, ci din lipsa uneipercep\ii adecvate. Puiu se na=te cu instincte criminale, repetnd oare-cum cazul lui Lantier din La bte humaine de Zola. Ca s[ primeneasc[

sngele familiei, Faranga tat[l a cules de la \ar[ o fat[ s[n[toas[, M[d[lina,pe care a crescut-o aristocratic ]n vederea c[s[toriei cu Puiu. }ns[ Puiuo sugrum[ (iar[=i voluptatea criminal[!) f[r[ motiv. Familia ]l inter-neaz[ ]ntr-un sanatoriu, spernd s[ ob\in[ din complezen\[ un certifi-cat de iresponsabilitate. }ns[ Puiu este chiar un nebun. Materia roman-ului o formeaz[ aceast[ trecere treptat[ de la logica aparent normal[ laconduita =i \inuta demen\ial[...

GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii romne de la origini

pn[ ]n prezent. Edi\ia a doua, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Min-erva, Bucure=ti, 1986, p. 735.

Lipsit de energie, cu un suflet obscur =i vegetativ, David Pop nu einteresat prin dezbaterea con=tient[ a unei mari probleme suflete=ti, cie reprezentativ prin simplitatea amorf[ a anonimilor f[r[ ini\iativ[ ]n

CUPRINS


42/43

342

fa\a evenimentelor. Cu mult mai strns[, mai sobr[ =i de un realism cedeschide perspective ]n subcon=tient, este nuvela I\ic +trul, dezertor.

Mar=ul prin z[pad[ al c[prarului Ghioag[ =i al soldatului I\ic +trul, cugnduri =i preocup[ri diferite, mila progresiv[ a romnului, infiltrarea

]nceat[ a adev[rului tragic ]n mintea ovreului fac din ei dou[ fantome cese m[soar[ =i se cerceteaz[ ]ntr-o ]ncordat[ lupt[ de sentimente... E, ]nadev[r, ]n aceast[ zugr[vire f[r[ insisten\a analizei, o adncire a mo-bilelor suflete=ti, ce trece prin con=tient =i incon=tient.

EUGEN LOVINESCU, Critice, VII, ed. def. 1929 Dup[: De laMaiorescu la G. C[linescu. Antologia criticilor romni, 2, Edi-tura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 5152.

Eroul (Catastrofei), David Pop, ca intelectual =i ca om cu stare, de=iface parte dintr-o na\iune asuprit[, se bucur[ ]n via\a social[ de uneleprivilegii, inerente clasei sale. El tr[ie=te ]n frica legilor care ocrotesc, ]=i

]mbrac[ mndru uniforma de ofi\er ]n rezerv[, la ocazii solemne. Cndizbucne=te r[zboiul, n-are ezit[ri =i pleac[ f[r[ ]ntrziere pe front s[-=ifac[ datoria. Faptul c[ va trage ]n romni ]ncepe a-l tulbura. Lupta luisufleteasc[ izvor[=te ]n realitate dintr-un fel de stnjeneal[. Dac[ Pop

n-ar trebui s[ dea ochi chiar pe front =i apoi acas[ cu ai lui, probabil c[ artrage f[r[ ezitare. Omul tr[ie=te ]ns[ ]n mijlocul unei lumi, din carevrnd-nevrnd face parte =i care-l va primi ca pe un renegat, nu dincine =tie ce considera\ii sentimentale, dar fiindc[ popula\ia romn[ din

Ardeal duce o lupt[ de emancipare na\ional[, lui Pop ]i trece prin gnds[ dezerteze. Ezit[ ]ns[, =i, ]n timp ce se desf[=oar[ procesul s[u su-fletesc, mitraliera la care e a=ezat toac[ mecanic, f[r[ mil[, trupurilesolda\ilor romni. Cnd pozi\ia ap[rat[ e ]n sfr=it cucerit[, eroul sper[

]ntr-o dezlegare =i ]ngaim[ ]ncurcat: Datoria... frate-romn. Dar rep-

lica pe care o prime=te e neiert[toare, brutal[: Ne omor=i cinci ceasuricu mitraliera =i acum zici c[ e=ti frate?... Cu patul pu=tii, cu amndou[minile, ]l tr[zni peste cap. Osul pri, \easta se turti, iar creieriiamesteca\i cu snge se scurser[ pe \eava ma=inii.

Aceea=i dram[, sub alt unghi, e dezb[tut[ ]n I\ic +trul, dezertor.OV. S. CROHM{LNICEANU, Literatura romn[ ]ntre cele dou[


43/43

r[zboaie mondiale, 1, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967,p. 310311.

Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. }n cadreleunui psihologism sprijinit ]nc[ pe conexiuni simbolice (epice =i caracter-ologice) con=tiin\a dialogizat[ din P[durea spnzura\ilor a devenit

]nAdam =i Eva, Ciuleandra ori Jar, autentic dialog cu subcon=tientul.Romanul romnesc =i-a pierdut, chiar ]nainte de a =ti, integritateaclasic[, net[g[duindu-=i ]ns[ specificul spiritual =i umanismul...

AL. PROTOPOPESCU, Romanul psihologic romnesc, EdituraEminescu, Bucure=ti, 1978, p. 104.

Liviu Rebreanu nu inventeaz[ =i nici nu ]mprumut[ din limbi str[inetermeni sau expresii. Lui i-a fost deajuns romneasca cea proast[ apoporului, cu ajutoul c[reia a creat capodopere. Desigur, sociologic, ati-tudinea sa se explic[ nu numai prin originea-i \[r[neasc[, ci =i prinapartenen\a la p[mntul transilv[nean. P[strarea limbii era, ]n Ardeal,o modalitate de rezisten\[ na\ional[, un gest reflex de ap[rare fa\[ deasupritori...

STANCU ILIN, Liviu Rebreanu ]n Agora, Editura Minerva,Bucure=ti, 1988, p. 29.

Marea for\[ de crea\ie a lui Rebreanu const[ ]n faptul c[, de=i eroii s[iprincipali sunt poseda\i sau obsesivi, ei nu apar ca ni=te abstrac\iunischematice, ci sunt ni=te fiin\e vii ce-=i plimb[ ]nc[rc[tura de patimi printrenoi.

GABRIEL |EPELEA, Op\iuni =i retrospective, Editura Eminescu,Bucure=ti, 1989, p. 271.

rebreanu liviu ciuleandra cartea-catastrofa

Documents