CARTIER POPULAR

REBREANULiviu

Ciuleandra

Roman

Cuprins

CARTIEREditura Cartier, SRL, str. Bucure;ti, nr. 68, Chi;innu, MD2012.

Tel.lfax: 022 20 34 91, tel.: 022 24 0l 95. E-mail: cartierq2carrier.mdEditura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, Bucuresti.

TeI./fax: 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md

cartief.md

Cdrtih CARTIER potf procurate online pe sholt.cartier.nd

I in toate librdriile bune din Romdnia si Repablica Moldoua.Cartier eBoohs potf procavte pe iBoohs, Barnes d Nobles ;i pe cortier.md

LIBRARIII E CARTIERLibrdria din Centru,6d. Srefan cel Mare, nr. 126, Chi;iniu. Tel. lfax: 022 21 42 03.

E-mail: Iibrariadincentru@carrier.mdLibrdria difl Hol, str. Bucuresti, nr. 58, Chiginiu. Tel.: 022 24 10 00.

E-mail: librariadinhol6cartier.md

Comenzi CARTEA PRIN PO$TACODEX 2000, Str. Toamnei, m.24, sectorul2,020712 Bucuregti, Rom1nia

Tel./fax: (021) 210.80.51

E-mail: romaniapcartier.mdTaxele posrale sunt suporrare de edituri.

Plata se face prin ramburs, la primirea coletului_

Colectia Cartier popular este coordonati de Gheorghe ErizanuEditor: Gheorghe Erizanu

Lector: Anda Yrsen

Coperta seriei: Vitalie CorobanCoperta: Vitalie Coroban

Design/tehnoredactare: Mircea Cojocaru, Marina DariiPrepress: Editura Canier

Tipiriti la Combinatul Poligrafic

Liviu Rebreanu

CIULEANDRAEditia a III-a, august zorT

Prima ediiie la Editura CARTIER a aptuutin2007.A 20V,2015,2007, Editura Cartier, pentru prezenta editie. Toate drepturile rezervate.

Cirgile Carrier sunr disponibile in limita stocului si a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Nationale a CirtiiRebreanu, Liviu.

Ciuleandra: Roman/ Liviu Rebreanu; cop.: Viralie Coroban. - Ed. a 3-a. -Chi;iniu: Cartier,2017 (Combinatul Poligrafic). - 156 p. - (Colectia ,,Cartier popular',/

coord. de Gheorghe Erizanu, ISBN 928,997j-79-891-4)(Seria de autor, ISBN 979-9975-86-039-Ol.

1000 ex.

ISBN 978_9975_86_196_0.

821.135.1-31

R35

- Taci!... Taci!... Taci!...

O privilise pe iofa gi, cu genunchiul drept, ii zdrobea sA-

nii. Degetele gi le infipsese in gdtul ei plin gi alb parc-ar fivrut sA inibuge un respuns de care se temea. ii simlea corpul

zvArcolindu-se, intocmai ca subt o imbriliqare fierbinte, gi

zvercolirea il infuria mai netang.

- Taci!... Taci!...

Repeta acela$i cuvant, cu acelagi glas horciit, fordind pe

nas rar, prelung. Ochii lui umflali nu vedeau totugi nimic, ca

Ei cdnd s-ar fi coborit peste ei un obositor vel rogu...

intr-un tdrziu, o atingere molateci ii cuprinse bralele, nu-

mai cateva clipe, gi apoi se topi, neputincioasi. El igi diduseama, ca prin vis, cd trebuie si fie mdinile ei, incercdnd sd se

apere. $i atunci, deodati gi foarte desluqit, isi auzi propria-i

voce, aspre, strdmbd, gafaitit, rdbufnind ca dintr-o adAncime

de pivni!5. ii trecu fulgeritor prin gAnd: ,,ce glasl" gi inda-

t6, parci qi-ar fi recepetat brusc vederea, zdri doud globuri

albe, sticloase, aproape iegite din orbite, cu o fine retea de

rrinigoare rogii incercuind o pat[ rotunde albastri-viorie:

ochii ei inmirmurili intr-o lucire de spaimi resemnate. Pri-

virea il ustura ca o mustrare nesuferite:

- Ta... a...

Vruse sd strige, dar acuma sunetele i se sfirimau in cerulgurii, hArditoare gi uscate, iar globurile albe, in aceeagi vre-me, se mireau mereu gi se impreunau intr-un disc cenuqiu,care apoi incepea sd se invdrteasc[ amelitor imprejurul pe-tei albastre nemiqcate. Un simldmAnt greu de legin ii inmuiebra{ele. I se pirea cd are si se pribugeasci qi ciuta desperatun sprijin...

Ca trezit dintr-un cogmar, siri trei pagi inapoi. Degeteleii rS.maseri riqchirate qi fepene. Se uiti imprejur niucit. Fi-cea sfortiri si se orienteze.Razelebecurilor, gilbui qi filtra-te, il dureau, ca gi cAnd ar fi intrat repede, dupi un intunerecmare, intr*o lumini orbitoare. Toate lucrurile i se infiliqaucu reliefuri neobignuite. Ldng[ sofa, blana de urs alb se zbAr-lise, iar capul cu ochii mor{i, de sticll, il privea ciscAnd guracitre el, amenintdtor. in cimin, doui buturuge mocneau cufldcdri galbene, ce se rdsuceau gi se intindeau, mdnioase, ca

nigte limbi de balaur. intre cele dou[ ferestre dinspre stra-di, consola, cu oglinda pinl-n tavan, incircati de pufuri,borcane, sticlule gi alte obiecte, din arsenalul de intrefinerea frumuselii feminine, pirea o fiinll vie incremeniti de

rugine.

Ajunse ldngi uga dormitorului, potrivindu-gi mangetelegi mdnecile bolite, dar uitdndu-se mereu uluit la sofaua pecare ea zicea neclintiti, cu capul spre ddnsul, incit ii vedea

numai cregtetul pulin aplecat in dreapta, pieptul decoltat 9irochia mototolite. Milioane de gdnduri ii plouau in minte sise ciocneau in zgomote surde. CAnd, dupd un ri:stimp, i se

mai potoli inima, observl ci singurul zgomot in lume il fi-cea respira{ia lui ostenitS; incolo o ticere bldndi, molegitoare;chiar focul in clmin ardea acum at6t de lin, parc-ar fi fost unfoc imaterial. Numai cildura era sugrumitoare. Sudorile ii

curgeau pe obraji ca lacrimile. $i totugi mai rdu il supira t[-cerea, incat, ca s-o alunge, rosti:

- Madeleine!

Clutase si fie dulce gi se spdimdnti de glasul care parc6

era al unui str[in dugminos. iEi aminti ci tot astfel il mira-

se acelaqi glas adineaori cdnd... $i deodati se simli coplegit

de o rugine mare, parce s-ar fi pomenit gol in mijlocul unei

mullimi batjocoritoare. igi dddea seama ci, deqi avea ochii

a{intifi asupra sofalei, sufletul lui nu voia si vadi nimica, de

fricd si nu trebuiasci a inlelege prea curind.

- Madeleine! murmuri apoi din nou, cu umilin!6, ca gi

cdnd ar fi incercat sd ispiEeascd o fapt6 printr-un cuvint.

CAteva clipe avu simultan toate certitudinile: cd triiegte Ei

ci e moarti, c[ a ucis-o gi cd n-a ucis-o, ci nu s-a intAmplat

nimic Ei ci s-a sfirgit tot... in aceleaqi clipe insi igi mai rea-

mintea cum, pe cind se nipustise asupra ei, ii stiruise in cre-

ieri, ca o poruncS, glndul ci trebuie s-o omoare 9i cd totuqi

n-are s[ moari...Deodatd, intr-un fior de spaiml, zdti, dreptin fagi, un tA-

nir cu plrul negru, pufin vAlvoit, cu figura rasi, fini, ovald 9i

riviqiti, cu ochii ritdcifi, imbrdcat in frac, dar cu mangetele

iegite din mineci, cu plastronul frlmAntat gi o aripd a gule-

rului ridicatd pdni la ureche, ca la eroii aristocratici in filme-

le americane, dupi o inciierare de box cu rivalul burghez...

Tresiri cind iqi recunoscu chipul in oglindi.

,,Bietul Puiu Faranga!" fdcu ddnsul, schildnd un surds

trist, pe care cel din oglindi i-l intoarse prompt.

Surisul insl li inghefi brusc pe fali ca o masci. in oglin-

dd, de pe sofa, cu capul plecat ugor intr-o parte, Madelei-

ne il privea cu ochii foarte mari qi albi 9i cu o figurd parcl

dispreluitoare. Buimicit, porni spre ea, dar un zgomot ii

reteze mi$carea. Bralul Madeleinei, alb gi rotund, alunecasejos, oprindu-se pe gitul ursului parci-ar fi vrut si-l alinte.

Acuma, Puiu Faranga avu fulgeritor revelafia realitilii.Ochii ei pdreau vii, bralul ei se ldsase intr-o miEcare vie -gi tocmai acestea ii spuserd mai limpede ci nu mai e nici osperanti. Spaima ci a stins o viali omeneascl i se risuceain suflet ca un pumnal. Nu mai gtia ce sd fac[, gi negtiinfaaceasta il umplea d,e groazd, iar liniqtea dimprejur il sugru-ma. intoarse deodati spatele cu o sfor{are crunti, ca gi cdnds,i-ar fi smuls picioarele dintr-o lintuire, gi porni afari pe uqa

deschisi a dormitorului. ln gira spinirii, o mAni urmiritoareil trdgea inapoi...

II

Avea pagii qoviitori gi clitinali ca un om beat. Trecu prin

odaia de dormit, in care ardea un singur bec albastru' ochi

pinditor, apoi printr-un salonaE intunecos, iegi in hall, unde

era o lumin[ supiritor de vie, gi se repezi la o ugi inchisi

in fala clreia se opri parc[ i s-ar fi sleit puterile. Pe urmltotuqi se pomeni inliuntru, zvdrlit ca de un vdnt nlprasnic,

bAiguind:

- Tat6!... Tat[!...Bitrdnul Policarp Faranga se ridici speriat de dup[ biu-

rou. VizAnd pe fiul sdu, il apostrofl, pulin nervos:

- Tu es fou?CAnd auzi glasul tatilui, Puiu se simli mai zdrobit. Groaza

i se risipi gi ficu loc unei desperiri amelitoare. Se apropie de

biurou gi se pribuqi istovit in fotoliul larg de piele' BitrAnul,

in picioare, il examina ceremonios 9i jicnit pentru necuviinla

lui de-a se fi rostogolit pe scaun inainte si-l fi poftit. Era gi

el in frac, cu pieptul plin de decoralii, peste care-se aqternea

barba-i maiestoasl, argintie qi deosebit de ingrijitd. ii pte-

cea s[ apari mereu serios Ei mdsurat, nu numai in lume, dar

chiar fali de sine insugi. inalt,'robust, igi purta cei gasezeci 9i

trei de ani cu o demnitate aproape trufaqd, inspirAnd in jurul

s1u respect spontan... Fiindc[ Puiu tlcea, igi cilci pe inimi,in cele din urm6, gi-l intrebl:

- Mais paile donc, yoyons, parle! Qu'est-ce que tu as?

TAnirul intoarse spre ddnsul nigte ochi stingi, ritdcitori.Se gdndea cum s5.-i spuni ce s-a intdmplat gi nu g6sea cuvin-tele potrivite. Izbucni f5r[ gir:

- Tati... am fdcut... nu gtiu. .. a murit Madeleine...Faranga, parc-ar fi primit o sigeatd in inimi, se cutre-

murd:

- Ce-ai zis?. . . Madeleine? Tu?. . . Imposibil!. . .

incerci s[ citeasci adevirul in ochii lui, dar Puiu pleca-se iar capul. Un ristimp, bitrdnul mai stitu, frimdntAnd inminte serii de intrebiri, sprijinit cu amdndoui mtinile de

dunga mesei, infepat ca un judecitor firl experienli in fafaunui acuzat misterios. in sfdrgit, ocoli biuroul, veni lingiPuiu giJ apuci de umir...

- Unde este?...

Nu termini intrebarea, qi nici rispunsul nu-l aqtepti de-cAt o secund6. Ca gi cAnd miscarea imprejurul biuroului i-arfi schimbat mersul gAndurilor, porni indati spre iegire, li-sAnd uga larg deschisd...

Puiu cdzuse intr-o toropealS cenugie, neclintit, parci ha-bar n-ar fi avut pentru ce se afl[ aici. Gindurile ii erau acumun haos apisitor, in care nimic nu izbutea si se inchege intr-o form[ l[muritd. Pe subt guvoiul crdmpeielor de gdnduriinsi sufletul lui infelegea clar cd tatll slu s-a dus acolo sivadi gi si se convingi daci e adevirat ci Madeleine... Astfelauzifoarte bine pagii rari, apdsati ai bitrdnului gi simli ci uga

a rimas deschisd. Pe urmd deosebi glasul tantei Matilda, curespiralia grea qi grlbiti de urcarea scirii, scuzindu-se c6 ainttrziat nu din vina ei, ci a goferului, care, tocmai cAnd sd

plece, a gdsit ceva de reparat la automobil... in sufletul lui,Puiu rdsiri pe loc confirmarea; da, numai ea e vinoyat[, c6ci,

10

dac[ ea venea la timp, nu s-ar fi intdmplat nimica.. ' BitrAnul

rispunse ceva Matildei. Puiu nu prinse inlelesul cuvintelor,

dar auzi indati pe tante Matilda scincindu-se, cu intreb[riscurte, insistente, alergdnd dupi Faranga. Glasurile 9i paqii

lor se pierduri pe coridor subt cotropirea unui plAns asculit,

prelung gi sAcditor, al jupdnesei, care, desigur, intorcdndu-se

in budoar, aaflat pe stdpdni-sa rece gi a venit si dea alar-

ma. Urmi o ticere gi apoi nigte fAgdituri de paqi sfiogi. Puiu

simfea ci, trebuie'si fie feciorul care arde de curiozitate. Peste

cdteva momente il auzi, in uqi, zicdndcandid:

- M-a!i sunat d-voastrl, conagule?

ii fecu semn cu mdna si plece. Feciorul inchise uga firizgomot, ca la o cameri de bolnav.

Pe urm6, tdcerea se infeleni grea, inibugitoare. Biuroul

vast se impiinjenea intr-un somn afund. Puiu, incremenit,

nici nu mai cuteza si incerce vreo migcare. Doar gAndul cd

bitrAnul nu se mai intoarce il ustura din ce in ce mai du-

reros. De la dinsul aqtepta acuma mintuirea. El insugi nu

se simlea capabil nici micar si cugete. De altfel, totdeauna,

qi mai ales in ceasurile grele, bdtrdnul singur lua hotir6rile

trebuincioase.

Ceea ce il ingrozea acum era ci vremea trecea atdt de in-

cet. I se pinea cL s-au scurs ore intregi de cdnd a ieqit bitrd-nul. Liciriri de speranfi ii infloreau in inimi: dacd nu vine,

inseamni c[, poate, Madeleine totugi n-a murit... Speranfa

insd il intrista, pentru ci o simlea degarti gi nu ficea decdt

sd-i reaminteascd mereu intAmplarea pe care el se silea si ogteargi din minte.

in sfArqit, nu mai putu indura tlcerea' Se sculd. Voia siplece, oriunde, dar si nu mai fie singur. Chiar atunci apiruin uqi tatil siu, urmat de tante Matilda. Puiu infepeni ldngd

1l

biurou, cu ochii nerdbditori spre bitrAnul care trecu fdri silpriveascd. in schimb, Matilda, plAnsi gi amirdtd, se repezi ladinsul gi-l imbr6fis,6 ocrotitor:

- Ah, quel terrible malheur pauvre petitpuiu!Matilda era sord cu mama lui Puiu. Rimasd vlduvi foarte

tdndri qi f[ri copii, igi impdrlise toati inima ei intre operelede binefacere gi nepolelul Puiu, mai cu seam6 ci sirmlne-lul avusese nenorocirea si piardi pe maic[-sa micu! de tot.implinea acum vreo cincizeci de ani, era inalti, uscilivi gi

nobild, se induioga ugor gi vorbea multe gi nevrute.Auzind-o, Faranga ii zise supirat:

- Aide, Tilda, ajunge! SS lisim lamentirile!... Tu du-temai bine dincolo, cd aici noi avem de lucru!

- Mais si, mais si murmuri Matilda, gtergdndu-gi ochii.Pauvre Madeleine!... Oh, la pauvrette!... Ce catastrofdl laci,plec!... Puiule scump, fii tare! Durerile gi nenorocirile pentruoameni sunt lisate de Dumnezeu!... Nu-{i pierde cumpitulqi nu dispera, pauvre petif Puigor!...

il imbraliga iar qiJ sirutd, plAngind, pe amAndoi obraji.Porni. Din uqi mai zise bS.trdnului:

- Fii qi tu calm, Poly, te implor!... $i daci ave{i nevoie demine, si m5. chemati negregit!

l213

III

Policarp Faranga umbla de colo pdni colo prin biuroucu mdinile la spate, cu fruntea in pimAnt, in vreme ce Puiu

stitea in acelagi loc, urmirind din privire toate miscirile bd-

trdnului, grele, indurerate. Pdrea cd subt povara gdndurilor,chiar silueta lui mdndrd se gdrbovea vinind cu ochii.

Niciodatl Faranga, in viala-i bogatd totugi in evenimente,

nu primise o lovituri atAt de neagteptati gi de cruntd. Puiu

ii fusese toatl nidejdea, mai ales de cind anii se inmulliserdpe umerii lui. El era singurul vllstar al familiei Faranga s,i

printr-insul familia aceasta, de obdrqie striveche boiereas-

ci, trebuia si se perpetueze. Cu nimica nu se mdndrea mai

mult bbtrdnul decdt cu neamul siu. igi urmirea ascendenla

pdnd la Vlad-Jepeg. Descoperise undeva, gi povestea bucuros

oricui, ci aprigul voievod muntean ar fi dat odatiL boierilordrept pildi de cinste gi credin!6 pe un Faranga. in cursul vea-

curilor, familia a slricit de cAteva ori, dar totdeauna a qtiut

si-gi pistreze nepitat numele... Mogtenise, impreuni cu unfrate, o avere frumoasi. Dar fratele s-a pripddit, in virstiplipAndi, gi aga a rimas el singur cu numele si averea fami-liei. S-a insurat pe la treizeci de ani, dupi ce a gustat toate

plicerile vielii ugoare, obligatoare pentru oamenii bogali gi

l'iri ocupalie. Olga Dobrescu, fiin{I gingagi, a fost o solie

icleall: bund, frumoasd, indulgent5, cu avere. inchidea ochii

la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat gi dupicdsitorie. in al patrulea an a venit pe lume Puiu, iar dupd

alli patru, Olga s-a stins. De-abia cind a pierdut-o pe ea a

doblndit dragostea cea mare pentru copil gi a inteles insem-

nitatea lui pentru viitorul familiei. Tot atunci a pus cruce gi

viefii ugoare, intrdnd in politicl, spre a avea o meserie. Cuavere gi nume a ficut repede carieri. Urmase odinioari niqte

vagi cursuri de drept, dar, firegte, find a practica vreodatiavocatura. Diploma ii oferea acuma posibilitatea sd se consi-

dere gi si fie consideratjurist. I se descoperi, de citre prietenigi ziariqti binevoitori, chiar oarecare talent oratoric qi, astfel,

toat[ lumea aplaudi cdnd, printr-o imprejurare fericitd, i se

incredinli portofoliul justiliei. Deveni omul serios gi grav

care a rimas pindazi. Purta, de cAnd se insurase, ca un tro-feu, o barb[ superbil Ea i-a cdgtigat odinioar[ celebritatea

bulevardieri bucuregteani: cea mai frumoasi gi mai ingrijitibarbd din Romdnia. Tot ea ii imprumuta acuma buni parte

din prestigiul necesar unui om politic cu rispundere. Pentruc[ subt ministeriatul siu de citeva luni s-a votat o lege buni,s-a ales cu stima cercurilor judecitoregti 9i epitetul mdgulitor

,,omul justifiei". Nici nu se mai putea inchipui si se facdcevain domeniul dreptilii firl a se cere pirerea lui autorizati, fie

la putere, fie in opozilie.Puiu a crescut infdgurat in dragostea lui idolatri. Iubea

intr-insul nu numai pe copilul siu si amintirea mamei copi-lului, ci pe continuatorul neamului. Se iubea pe sine insusi.

ii pirea riu de viafa de odinioari si-l muncea teama si nuse rdsfrdngd asupra copilului picatele tinerelii lui desfrinate.Biiatul era pl6pAnd, ca gi maici-sa. $i din pricina aceasta l-aocrotit mai sdrguitor...

l4 l5

in mers maginal, Faranga igi depdna amintiri Ei frimdntaregrete. O clipl se opri gi se uitd, plin de duiogie, la Puiu, care

stdtea mereu in picioare, pironit intr-o agteptare tulbure. iigopti blAnd:

- $ezi, Puiule...

Tdnirul rispunse cu o privire intreb[toare. Se aqezi. Bd-

trdnul insl igi relud plimbarea, ca qi cAnd mergdnd in trecutar fi vrut si ajungd la !int[ in viitor... Toate ocrotirileluiza-darnice au fost. S.a gdndit si-l insoare ca o fati prin care sise regenereze gi improspiteze sdngele neamului. C[sitoriileintre odrasle de familii prea vechi dau progenituri gubrede.

Cdnd e prea albastru, sdngele e un stigmat de degenerescen![.

L-a insurat de timpuriu tocmai ca si-l fereascd de viala pe

care a dus-o el insugi. Puiu totugi a urmat tradilia. Cisnicianu l-a impiedicat, ba l-a stimulat. $i l-a adus in halul de azi...

Faranga se agezi deodatl la biurou, calm, hotirdt, Puiuciuti s6-i intAlneasci privirea gi nu reugi. Bitrdnul stitu cA-

teva secunde pe gdnduri, ca gi cind ar fi ciutat o frazd sau uncuvdnt, apoi iui brusc telefonul:

- Alo... Centrala?... D[-mi te rog prefectura poliliei!Puiu ingilbeni. Realitatea intreagl i se inf5ligi la auzul

unui singur cuvdnt. Balbai spiimdntat:

- Ce vrei s5. faci, tatd?

Faranga rdspunse in telefon:

- Di-mi pe domnul prefect! $i, peste un minut: Domnulprefect?... Aici Policarp Faranga... Da, chiar eu sunt, dragiNicule!... Nu, n-am plecat gi nici nu mai pot pleca... Eramtocmai imbricali, dar s-a intimplat o mare, foarte mare ne-

norocire in familie... Ba da, nu exagerez deloc, foarte mare,

repetl inchipuiegte-li, copilul meu, Puiu, intr-un moment de

rlticire, desigur, a omorit pe Madeleine, pe nevaste-sa...