Liviu Rebreanu

CIULEANDRA

A3:JI

1

https://www.libris.ro/ciuleandra-liviu-rebreanu-ATR978-606-86601-4-1--p13209932.html

Editor: George HuzumCoperta: Laura Teodora R[dulescuTehnoredactor: Daniela DumitrescuPe coperti: detaliu picturd LaVeuue - Alfred Stevens

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAnieiRebreanu, Liviu

Ciuleandra / Liviu Rebreanu. - Bucuregti : Astro, zot6ISBN gZ8-6o6-866o-14-r

8zr.g5.r-32

EdituraASTROStr. Iacob Negruzzi, nr. 37A,Sector r, BucureqtiTel./Fax: a2t 22g 04 sl

Cornenzi la:www.cartea-mea.rowww.cartescolara.rowww. depozit-de-carti. rowww.pro-librarie.ro

Tipo grafi a SIIIK & $TEEAN SRLStrada N. Drigan nr. 10, sector 5, Bucureqti

...9i nu ;tiicd tuegtiticdlos;i mi;el ;i sdrac Si orb ;i gol.

Apocalipsis,III - t7

I

- Taci!... Taci!.." Taci!...O pr[vilise pe sofa Ei, cu genunchiul drept, ii zdro-

bea sAnii. Degetele gi le infipsese in gAtul ei plin Ei albparc-ar fi wut sI inibuqe un rlspuns de care se temea.ii simlea corpul zvdrcolindu-se, intocmai ca sub o imbrl-liqare fierbinte, qi zvArcolirea il infuria mai nltdng.

- Taci!... Taci!...Repeta acelaqi cuvAnt, cu acelaqi glas horcXit, for5-

ind pe nas rar, prelung. Ochii lui umflali nu vedeau to-tuEi nimic, ca qi cAnd s-ar fi cobordt peste ei un obositorvil roEu...

intr-un tlrziu, o atingere molatecl ii cuprinse bra-!ele, numai cAtera clipe, Ei apoi se topi, neputincioas[.El iqi d[du seama, ca prin vis, ci trebuie sI fie mAinileei, incercdnd s[ se apere. $i atunci, deodat[ qi foartedesluqit, iqi auzi propria-i voce, aspr[, strAmb[, gAfAit[,r5bufnind ca dintr-o adAncime de pivnil[. ii trecu fulge-r6tor prin gAnd, ,,ce glas!" qi indatl, parc[ qi-ar fi rec[-p5tat brusc vederea, zlri doui globuri albe, sticloase,aproape ieEite din orbite, cu o fin[ relea de viniEoare ro-qii incercuind o pati rotund[ a]bastr[-viorie: ochii ei in-m[rmurili intr-o lucire de spaim[ resemnatl. Privirea i]ustura ca o mustrare nesuferit[:

3

- Ta... a...Vruse s[ strige, dar acuma sunetele i se sf[rAmau

in eerul gurii, hfrrAitoare qi uscate, iar globurile albe inaceeaqi weme se mdreau mereu qi se impreunau intr-undisc cenuqiu, care apoi incepea sd se invArteascfl ameti-tor imprejurul petei albastre nemirycate. Un sirnllmAntgreu de leqin ii inmuie bralele. I se plrea cd are s[ se pr5-buqeasc[ Ei c[uta desperat un sprijin...

Ca trezit dintr-un co9rnar, sflri trei paqi inapoi. De-getele ii r[maserd rdqchirate gi fepene. Se uitd imprejurnducit. Fdcea sforffi.ri s[ se orienteze. Razele becurilor,gllbui qi filtrate, il dureau, ca pi cAnd ar fi intrat repede,dup[ un intuneric mare, intr-o lumin[ orbitoare. Toatelucrurile i se infHliEau cu reliefuri neobiEnuite. LAngi so-fa, blana de urs alb se zbArlise, iar capul cu ochii morli,de sticl[, il privea c[scAnd gura c[tre el, ameninlltor. incdmin doul buturuge mocneau cu flIciri galbene, ce serdsuceau qi se intindeau mAnioase ca niqte limbi de ba-laur. lntre cele doul ferestre dinspre strad[, consola, cuoglinda pAn[-n tavan, inclrcati de pufuri, borcane, sti-clule Ei alte obiecte, din arsenalul de intrelinere a frumu-selii feminine, p[rea o fiinld vie incremenitl de rugine.

{unse lAng6 uqa dormitorului, potrivindu-Ei man-qetele qi mAnecile bolite, dar uitAndu-se mereu uluit lasofaua pe care eazhcea neclintit5, cu capul spre dAnsul,incAt ii vedea numai creEtetul pulin aplecat in dreapta,pieptul decoltat gi rochia mototolitl. Milioane de gAn-cluri ii plouau in minte qi se ciocneau in zgomote surde.CAnd, dup[ un rflstimp, i se rnai potoli inima, observ[ c[singunrl zgomot in lume il ficea respiralia lui ostenit[;incolo o tdcere bldnd[, moleqitoare; chiar focul in c[minardea acum atAt de lin, parc-ar fi fost un foc imaterial.Numai clldura era sugrumltoare. Sudorile ii curgeau pe

4

obraji ca lacrimile. $i totupi mai r[u il supfrra tdcerea in-cAt, ca s-o alunge, rosti:

- Madeleine!Clutase s[ fie dulce qi se inspflimAnt[ de gla.sul ca-

re parcfl era. al unui strlin duEmdnos. tqi aminti c6 totastfel il mirase acelagi glas adineaori cAnd... $i deodatflse simli copleEit de o ruqine mare, parcd s-ar fi pomenitgol in mijlocul unei mullimi batjocoritoare. iqi d5deaseama c[, deqi avea ochii afintiti asupra sofalei, sufletullui nu voia s[ vadil nimica de fricd sd nu trebuiasc[ a in-lelege prea curf,nd.

- Madeleine! murmur[ apoi din nou, cu urnilin]6,ca qi cAnd ar fi incercat s[ isp[qeasc[ o faptd printr-uncuvAnt.

Cdteva clipe aw simultan toate certitudiniie: ch 'triieqte Ei cI e moartX, cX a ucis-o qi c[ n-a ucis-o, c[ nus-a intAmplat nimic Ei cd s-a sff;rEit tot... in aceleaEi cli-pe insl iqi mai reamintea cum, pe cAnd se n[pustiseasupra ei, ii stlruise in creieri, ca o poruncX, gAndul c{trebuie s-o omoare Ei cX totugi n-are s[ moar[.".

Deodat6, intr-un fior de spaimf;, z6ri, drept in fa{X,un tAnlr cu pfirul negru, pulin vAlvoit, cu figura ras[, fi-n5, ovalX qi rdv[gitd, cu ochii rflt[citri, imbrHcat in frac,dar cu manqetele ieqite din mAneci, cu plastronul fr{-mAntat Ei o aripfr a gulerului ridicatfi pAnH la ureche, cala eroii aristocratici in filmele americane, dupil o inc6ie-rare de box cu rivalul burghez... TresXri cAnd iEi recu-noscu chipul in oglincl[.

,,Bietui Puiu Faranga!'o fhcu dAnsul, schipnd un su-rAs trist, pe care cel din oglind[ i-l intoarse prompt.

SurAsul insd ii inghe!5 brusc pe fa![ ca o masc[. inoglind6, de pe sofa, cu capul plecat uqor intr-o parte, Ma-deleine il privea cu ochii foarte mari pi albi Ei cu o figrrrhparcd disprefuitoare. Buimdcit porni spre ea, dar un zgo-

5

mot ii retezl, mipcarea. Bratul Madeleinei, alb gi rotund,alunecase jos, oprindu-se pe gAtul ursului parc-ar fi wutsdl alinte.

Acum Puiu Faranga avu fulger[tor revelatia reali-t[{ii. Ochii ei pireau vii, bralul ei se l5sase intr-o miqcarevie - qi tocmai acestea ii spuser[ mai limpede cd nu maie nicio speran{X. Spaima cd a stins o via{d omeneascl i serdsucea in suflet ca un pumnal. Nu mai qtia ce s[ fac[, qinegtiinta aceasta il umplea de groaz[, iar liniqtea dim-prejur il sugruma. lntoarse deodat[ spatele cu o sfodarecruntd, ca qi cAnd qi-ar fi smuls picioarele dintr-o tin-tuire, qi porni afard pe uga deschisi a dormitorului. lnqira spin[rii o mAn[ urm[ritoare il trlgea inapoi...

il

Avea paEii Eov[itori Ei cl5tinatri ca un om beat" Tre-cu prin odaia de dormit, in care ardea un singur bec al-bastru, ochi pAnditor, apoi printr-un salonaq intunecos,ieqi in hall, unde era o luminl sup[r5tor de vie, Ei se re-pezila o uEX inchisX in fala c[reia se opri, parc[ i s-ar fisleit puterile. Pe urml totuqi se pomeni inlluntru, zvAr-lit ca de un vAnt niprasnic, bAiguind:

- Tat[!... TatX!...BdtrAnul Policarp Faranga se ridic[ speriat de dupi

birou. VdzAnd pe fiul s6u, il apostrofi pufin nervos:

- Tu esfou?CAnd auzi glasul tatilui, Puiu se simti mdi zdrobit.

Groaza i se risipi qi flcu loc unei desperiri amelitoare.Se apropie de birou gi se pr[buqi istovit in fotoliul larg

6

de piele. B[trAnul, in picioare, il examina ceremonios qijicnit pentru necuviinta lui de-a se fi rostogolit pe scauninainte s[-l fi poftit. Era qi el in frac, cu pieptul plin dedecora{ii peste care se aqternea barba-i maiestoasd, ar-gintie Ei deosebit de ingrijit[. ii pl[cea sd apar[ mereuserios qi mdsurat, nu numai in lume, dar chiar fa!6 desine insuqi. inalt, robust, ipi purta cei Eaizeci gi trei deani cu o demnitate aproape trufaq6, inspirdnd in jurul

s[u respect spontan... FiindcX Puiu tdcea, iqi cdlcH pe ini-m[ in cele din urm[ qi-l intrebH:

- Mais parle donc, uoAons, parlel Qu'est-ce que tucs?

TAnirul intoarse spre dAnsul niqte ochi stinqi, rdtd-citori. Se gAndea cum s[-i spunl ce s-a intAmplat qi nug[sea cuvintele potrivite. Izbucni fXr[ 9ir:

- Tat[... am f[cut... nu qtiu... a murit Madelei,r-rel..,Faranga, parc-ar fi primit o slgeatl in inim5, se cu-\

tremur[:

- Ce-ai zis?... Madeleine? Tu?... Imposibil!...incercl sX citeascl adev[rul in ochii lui, dar Puiu

plecase iar capul. Un rlstimp b[trinul mai st[tu, fr[-mAntAnd in minte serii de intrebiri, sprijinit cu amdn-douX mAinile de dunga mesei, inlepat ca un judecltor

fXr[ experien![ in fa{a unui acuzat misterios. in sfdrqitocoli biroul, veni lAng[ Puiu gi-l apuc[ de um[r:

- Unde este?...Nu termind intrebarea qi nici rispunsul nu-l aEtept6

decAt o secundi. Ca gi cAnd miqcarea imprejurul birouluiiar fi schimbat mersul gAndurilor, porni indatl spre iegire,lXsAnd uEa larg deschisX...

Puiu clzuse intr-o toropeali cenuqie, neclintit, par-cd habar n-ar fi avut pentru ce se afl[ aici. GAndurile iierau acum un haos apflsltor in care nimic nu izbutea sdse inchege intr-o formi llmurit[. Pe subt qivoiul crAm-

7

peielor de gfinduri ins[ sufletul lui inlelegea clar cI tatllslu s-a dus acolo, s[ vadl qi s[ se convingi dacl e ade-vdrat cX Madeleine... Astfel auzi foarte bine pagii rari,ap[sati ai b[trAnului gi sim{i c[ uga a r[mas deschis[. peurmd deosebi glasul tantei Matilda, cu respiralia grea gigribitd de urcarea scdrii, scuzAndu-se c[ a intArziat nudin vina ei, ci a qoferului care tocmai cAnd s[ plece a g[sitceva de reparat la automobil... in sufletul lui Puiu r[slripe loc confirmarea: da, numai ea e vinovat[ c[ci, daci eavenea Ia timp, nu s-ar fi intAmplat nimica... B[trAnul r[s-punse ceva Matildei. Puiu nu prinse inlelesul cuvin-telor, dar auzi indat[ pe tante Matilda scAncindu-se, cuintreblri scurte, insistente, alergAnd dupd Faranga. Gla-surile qi paqii lor se pierdurd pe coridor subt cotropireaunui plAns asculit, prelung Ei sAcAitor, aljupAnesei care,desigur, intorcAndu-se in budoar, a aflat pe st[pAn[-sarece qi a venit sd dea alarma. Urm[ o tdcere qi apoi niqtefAqAituri de paqi sfioqi. Puiu simlea ci trebuie si fie fe-ciorul care arde de curiozitate. Peste cAteva momente ilauzi, in uqi, zicAnd candid:

- M-a{i sunat d-voastrd, conagule?ii fficu semn cu mAna sI plece. Feciorul inchise uga

fdr[ zgomot, ca la o camerd de bolnav.Pe urm[ t[cerea se infeleni grea, inibuqitoare. Bi-

roul vast se impXienjenea intr-un somn afund. Puiu, in-cremenit, nici nu mai cuteza sd incerce weo miqcare. DoargAndul c[ bltrAnul nu se mai intoarce il ustura din ce ince mai dureros. De la dAnsul agtepta acuma mAntuirea.El insuqi nu se simfea capabil nici mlcar s[ cugete. Dealtfel, totdeauna, qi mai ales in ceasuriie grele, b[trAnulsingur lua hotlrdrile trebuincioase.

Ceea ce il ingrozea acum era c[ vremea trecea atAtde incet. I se p[rea c[ s-au scurs ore intregi de c6nd aiegit bltrAnul. Lic[riri de speran{[ ii infloreau in inim[:dacl nu vine, inseamn[ c[ poate Madeleine totuqi n-a

8

murit... Speranla ins[ iI intrista pentru ci o simlea de-gart[ qi nu fhcea decdt s[-i reaminteascd mereu intAm-plarea pe care el se silea sd o qtearg[ din minte.

in sfArqit nu mai putu indura t[cerea. Se scul[. Voiasd plece, oriunde, dar sd nu mai fie singur. Chiar atunciapXru in uq[ tatil s[u urmat de tante Matilda. puiuinlepeni lAngl birou, cu ochii ner[bd[tori spre b[trAnulcare trecu f6rd si-l priveasc[. in schimb, Matilda, plAns[qi amirAt[, se repezi la dAnsul Ei-l imbr5liEi ocrotitor:

- Ah, quelterrible malheur, pauure petif puiu!Matilda era sori cu mama Iui Puiu. Rimas[ viduvl

foarte tAn[r5 qi fdrd copii, igi implrlise toatX inima eiintre operele de binefacere qi nepolelul Puiu, mai cuseamd cd sdrmdnelul avusese nenorocirea sI piardl pemaic5-sa micu{ de tot. implinea acum weo cincizeci deani, era inalt[, usc[triv[ qi nobil5, se induiopa uqor givorbea multe qi newute.

Auzind-o, Faranga ii zise sup[rat:- Aide, Tilda, ajunge! Si lSslm lament[rile!... Tu

du-te mai bine dincolo, cI aici noi avem de lucru!

- Mais si, mcls sf - murmuri Matilda qtergAndu-qiochii. Pauure Madeleine!... Oh,Ia pauurette!... Ce catas-troft! Iac5, plec!... Puiule scump, fii tare! Durerile qi ne-norocirile pentru oameni sunt lXsate de Dumnezeu!..,Nu-fi pierde cumphtul Ei nu dispera, pauure pefrf puiqor!...

fl imbreliqd iar gi-l s[rut[, plAngAnd, pe amAndoiobrajii" Porni. Din uq[ mai zise bfitrAnului:

- Fii qi tu calm, Poly, te implor!... gi dac[ aveli ne-voie de mine, sd m[ chemafi negreqit!

NI

Policarp Faranga umbla de colo pAn[ colo prin bi-rou, cu mAinile la spate, cu fruntea in plmAnt, in wemece Puiu st[tea in acelaqi loc, urmdrind din privire toatemigcXrile bltrAnului, grele, indurerate. Pirea cd sub po-vara g0ndurilor, chiar silueta lui mdndr[ se gArboveavdzAnd cu ochii.

Niciodatd Faranga, ln viafa-i bogati totugi in eve-nimente, nu primise o lovitur[ atAt de neagteptatd qi decrunt[. Puiu ii fusese toatd nXdejdea, mai ales de cAndanii se inmulliserd pe umerii lui. El era singurul vldstaral familiei Faranga qi printr-insul familia aceasta, deobArqie strXveche boiereascl, trebuia sl se perpetueze.Cu nimica nu se mAndrea mai mult bXtrAnul decAt cu

a,neamul s[u. Iqi urmirea ascendenta pAn[ la Vlad Jepeg.Descoperise undeva, qi povestea bucuros oricui, ci apri-gul voievod muntean ar fi dat odat[ boierilor drept pild[de cinste qi credinlI pe un Faranga. in cursul veacurilorfamilia a slricit de cAteva ori, dar totdeauna a qtiut s[5ipdstreze nepltat numele... Moqtenise, impreun[ cu unfrate, o avere frumoas[. Dar fratele s-a pr[p[dit in vArst[pl[pAndi qi aqa a r[mas el singur cu numele qi avereafamiliei. S-a insurat pe la treizeci de ani, dupi ce a gus-tat toate plicerile vielii ugoare, obligatoare pentru oa-menii bogati qi fhr[ ocupalie. Olga Dobrescu, fiin![gingaEi, a fost o solie ideal[: buni, frumoas[, indulgen-t5, cu avere. inchidea ochii la numeroasele escapade pecare Poly le-a continuat qi dupi cds[torie. in al patruleaan, a venit pe lume Puiu, iar dupl alli patru Olga s-astins. De-abia cAnd a pierdut-o pe ea a dobAndit dragos-tea cea mare pentru copil qi a inteles insemnltatea luipentru viitorul familiei. Tof atunci a pus cruce gi vietiiugoare, intrdnd in politicd, spre a avea o meserie. Cu

10

avere qi nume a fhcut repede carierd. Urmase odinioarinigte vagi eursuri de drept, dar, fireqte, frrd, a practicaweodatX avocatura. Diploma ii oferea acum posibilitateas[ se considere gi sI fie consideratjurist. I se descoperi,de c6tre prieteni qi ziariqti binevoitori, chiar oarecaretalent oratoric qi astfel toatX lumea aplaudi cAnd,printr-o imprejurare fericitd, i se incredintd portofoliuljustifiei. Deveni omul serios qi grav care a rdmas pAn[azi. Purta, de cAnd se insurase, ca un trofeu, o barbX su-perb6. Ea i-a cAqtigat odinioari celebritatea bulevar-dierd bucuregteand: cea mai frumoasd gi mai ingrijit[barbd din RomAnia. Tot ea ii imprumuta acum bun[parte din prestigiul necesar unui om politic cu rispun-dere. Pentru cH subt ministeriatul sdu de cAteva lunis-avotat o lege buni, s-a ales cu stima cercurilor judecd-toreqti qi cu epitetul mdgulitor ,,omul justiliei,,. Nici nuse mai putea inchipui s[ se facd ceva in domeniul drep-t6!ii fXri a se cere plrerea lui autorizat[, fie la putere,fie in opozifie.

Puiu a crescut infhqurat in dragostea lui idolatrl.Iubea intr-insul nu numai pe copilul s5u qi amintireamamei copilului, ci pe continuatorul neamului. Se iubea

,4.pe sine insugi. Ii plrea r6u de viala de odinioari qi-lmuncea teama sI nu se risfrAng[ asupra copilului pdca-tele tinerefii lui desfrAnate. Bliatul era plipAnd, ca qimaici-sa. $i din pricina aceasta l-a ocrotit mai sArguitor...

in mers maqinal, Faranga iqi depdna amintiri qifr[mAnta regrete. O clipi se opri Ei se uitl plin de du-ioqie la Puiu care stltea mereu in picioare, pironit intr-oaqteptare tulbure. ii qopti blAnd:

- $ezi, Puiule...Tdnlrul rlspunse cu o privire intrebltoare. Se

aqezX. BltrAnul insl iqi relui plimbarea, ca gi eAnd mer-gAnd in trecut ar fi wut sd ajung[ la o lintd in viitor...

11

Toate ocrotirile lui zadarnice au fost. S-a gAndit sd-l in-soare cu o fat[ prin care s[ se regenereze qi improsp[tezesAngele neamului. C[sdtoriile intre odrasle de farniliiprea vechi dau progenituri gubrede. CAnd e prea albas-tru, sAngele e un stigmat de degenerescen![. L-a insuratde timpuriu tocmai ca s[-l fereascd de viala pe care adus-o el insuqi. Puiu totuEi a urmat tradilia. Clsnicia nul-a impiedicat, ba l-a stimulat. gi l-a adus in haiul de azi.

Faranga se aqezl deodatX la birou, calm, hot[rAt,Puiu c[ut[ s6-i intAlneasc[ privirea qi nu reuEi. B[trAnulstXtu cAteva secunde pe gAnduri, ca qi cAnd ar fi clutat ofraz[ sau un cuvAnt, apoi luX brusc telefonul:

- Alo... Centrala?r.. D5-mi, te rog, prefectura po-Iitiei!

Puiu ingilbeni. Realitatea intreag[ i se inf[1iqi laauzul unui singur cuvAnt. Balbai sp[imAntat:

- Ce vrei s[ faci, tat[?Faranga r[spunse in telefon:

- D[-mi pe domnul prefect! $i peste un minut:Domnul prefect?... Aici Policarp Faranga... Da, chiar eusunt, dragd Nicule!... Nu, n-am plecat gi nici nu mai potpleca... Eram tocmai imbr5cali, dar s-a intdmplat o ma-re, foarte mare nenorocire in familie... Ba da, nu exage-rez deloc, foarte mare, repet! lnchipuieqte4i, copilul meu,Puiu, intr-un moment de rXtficire, desigur, a omoret peMadeleine, pe nevastd-sa...

Aparatul ii tremura in mAn[. Se uita, vorbind, inochii lui Fuiu, care se zbuciuura s[-i ghiceascfl gAndul.

- Da, intr-adev[r, de necrezut... $i cu toate astea...Te rog dar s5 te osteneqti numaidecAt pAn[ la mine, sdvedem ce-i de ficut.". Te rog!... Fireqte, evident, trebuiesd aduci qi pe procurorul de serviciu...

A"gez6 receptorul pe fufc[ qi rimase cu mAna in-tins[ qi cu ochii lintd la Puiu.

12

- t-ai chemat s[ md aresteze? intreb[ tAnIrul, fhrdpic de sAnge in obraji, cu glasul r[guqit.

Faranga avu un zAmbet straniu:

- Tu nu te agteptai la urmdri? La nimic?- Da... Ba da - murmuri Puiu, dup5 o pauz6,

frAnt, piecAnd capul.

- Sper c[-[i dai seama ce-ai f[cut?- Am greEit - Eopti Puiu mai r[guqit ca adineaori.- Ei bine, egti un asasin! scrdgni b5trAnul, parc-ar

fi smuls cuvAnilll cu un vArf de cu1it. Un Faranga ucigaE,ordinar, ca orice derbedeu... Ah!

Sfhrdml intre degete o foaie de hflrtie. Se potoli in-datfi qi ad[ugd:

- Dar acuma nu mai e timp de pierdut cu vorbe za-darnice. in zece minute prefectui va fi aici. PAn[ atuncitrebuie sd te hotir5qti gi sd alegi!

Puiu ridicX o privire uluiqd:

- Ce s[ aleg, tat[?B[trAnul Faranga iEi reveni incurcat:

- A€a-i, incd nu-!i spusei... Mi s-a p[rut cd...Ziboi pulin pAnI sd-qi ordoneze gdndurile. Apoi

se sculI, se apropie qi se lXsi in fala lui, pe celilalt fo-toliu. Urm[ cu o voce moale, in care era qi imputare, qimil[:

- Nu te-am descusut deloc, adev[rat... Nu te-amintrebat nici de ce ai omorit-o gi nici cum ai omorAt-o...Ar fi fost qi de prisos. Moartea vorbeqte mai elocvent catoate frazele. $i totuqi nu pot sI nu mI intreb mereu pemine insumi cum s-a putut gdsi un om, qi inci copilulmeu, care s[ asasineze o fiinld atAt de buni ca Made-leine?... Pe M[dhlina noastr[!... Care !i-a tolerat tot, tot,care n-a wut nici m[car sI aud[ despre murd5riile talemultiple qi continue!... E extraordinar, pur gi simpluextraordinar!

13