Etapele clinico-tehnologice de realizare a protezelor dentare presupun o serie de particularităţi care cuprind multiple operaţiuni, utilizează instrumentar şi tehnici specifice materialelor din care se realizează acestea, în scopul obţinerii unor piese protetice corect realizate şi bine adaptate la nivelul structurii dentare.

Există o succesiune de etape clinice iniţiale care se materializează prin prepararea structurilor dentare corespunzătoare şi amprentarea câmpului protetic respectiv.

Amprenta reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic, ce poate fi înregistrată prin tehnici şi cu materiale diferite, în funcţie de particularităţile cazului clinic.

Pregătirea amprentei în vederea turnării modelului, urmăreşte: verificarea, igienizarea amprentei şi tratamentul specific al suprafeţei modelului.

Realizarea modelului de lucruModelul reprezintă imaginea pozitivă şi fidelă a câmpului protetic obţinută

consecutiv înregistrării unei amprente. Acesta serveşte în primul rând, la realizarea machetei viitoarei construcţii protetice, el constituind cel mai important punct de plecare pentru întreaga execuţie tehnologică.

În componenţa oricărui model se pot descrie două elemente componente: modelul propriu-zis şi soclul modelului. Cele două elemente îndeplinesc roluri diferite, iar din punct de vedere al biomaterialului din care au fost realizate, pot fi identice sau diferite.

Modelele ideale trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, sistematizate de Newmann şi William, condiţii esenţiale:

stabilitate dimensională; capacitate de reproducere fidelă a detaliilor; duritate; rezistenţă la abraziune şi fracturare; stabilitate chimică. manipulare uşoară; tehnologie de realizare uşoară; compatibilitate chimică, fizică (volumetrică şi termică) şi mecanică, cu materialele

de amprentă şi cu materialele de machetare.

Clasificarea modelelor:- după materialul din care au fost realizate (Schulze):

o din gipsuri dure sau extradure;o din cimenturi;o din metale sau aliaje metalice;o din mase plastice reprezentate de răşini acrilice, poliuretanice,

epoxidice, epiminice sau materiale compozite.- după tehnologia de realizare:

o obţinute prin turnare, realizate din gipsuri, materiale plastice, compozite, aliaje uşor fuzibile;

o obţinute prin fularea în amprentă a amalgam-urilor sau a cimenturilor fosfat de zinc;

o obţinute prin galvanizare sau pulverizare;o obţinute prin ardere.

1

- după caracterul de mobilitate al bonturilor:o modele cu bonturi fixe;o modele cu bonturi mobilizabile.

În ideea respectării acestor cerinţe au fost dezvoltate noi tehnologii şi materiale pentru realizarea modelelor de lucru care au evoluat de la turnarea modelelor din ghips obişnuit în amprente înregistrate cu inel de cupru şi mase termoplastice, la realizarea modelelor din materiale mai fiabile în amprente înregistrate cu materiale elastice susţinute de diverse tipuri de portamprente.

Tehnici de realizare a modelelor de lucru:1. Modele monobloc cu bonturi fixe - bonturile şi restul elementelor câmpului protetic fac corp comun cu soclul modelului. 2. Modele cu bonturi mobilizabile:

modelul clasic cu bont mobilizabil modelul secţionat cu pinuri dowel - pinurile dowel sunt tije cilindro-conice care

au un cap retentiv ce se fixează în amprenta structurii dentare preparate, corespunzător centrului acesteia. Pinurile se centrează în interiorul amprentei bontului până la 13 mm de marginea incizală. Se pot folosi pentru fiecare model mobilizabil 1-2 pinuri paralele între ele

procedeul Pindex - se utilizează pinuri dowel introduse în model după priza ghipsului.

procedeul Zeiser: modelul se toarnă din ghips dur sau extradur sau răşini epoxidice şi are 3 elemente: soclul sau infrastructura, modelele unitare sau suprastructura, şi pinurile dowel ce leagă cele două elemente. Pinurile au în prelungirea lor o suprafaţă plană care formează o angulaţie. Ele pot fi inserate cu precizie în baza de Plexiglas. Sistemul permite o secţionare imediată a bonturilor mobilizabile şi repoziţionarea foarte exactă a acestora.

model cu bonturi mobilizabile fără pinuri (sistemul Tray şi Accu-Trac): Sistemul Tray utilizează un conformator prefabricat din plastic transparent cu multe proeminenţe ce realizează separarea dintre modelele unitare. Sistemul Accu-Trac foloseşte: un suport/conformator, o plăcuţă de bază, un distanţier.

Montarea modelelor de lucru în simulatorMontarea modelelor de lucru în simulator se face cu scopul obţinerii unor proteze

dentare cu un relief ocluzal individualizat şi funcţionalizat, montarea în articulator oferind posibilitatea de a verifica rapoartele construcţiei protetice cu modelul arcadei antagoniste, şi în ocluzia statică, şi în dinamica mandibulară.

Montarea în simulator se face pe baza datelor înregistrate în acest scop; înregistrarea rapoartelor mandibulo-craniene, respectiv a relaţiei de ocluzie se poate realiza chiar în momentul amprentării, când amprenta se obţine printr-o tehnică globală unică. Se pot utiliza ocluzoare sau articulatoare neprogramabile de tip Gysi New Simplex; parţial programabile de tip Whip Mix, sau total programabile, de tip Stuart.

2